Povestea fericirii

de Vladimir Colin

Povestea face parte din volumul de basme scrise de Vladimir Colin,intitulat „ Basmele
omului”. El prezintă dorința omului de a găsi fericirea și evidențiind etapele prin care trece un
tânăr, fiul mării, pentru a găsi fericirea, pentru a-i putea îndeplini dorința tatălui său adoptiv.
Acțiunea îl prezintă pe bătrân aflat în căsuța sa de la malul mării, în așteptarea unor
valuri care să-i scoată la mal hrana cea de toate zilele, peștele și lemnele pentru foc. În sufletul
său, deplânge faptul că soția care-i decedase nu reușise să-i lase un moștenitor care să-i aline
bătrânețile.
Furtuna se pornește pe mare și, curios, bătrânul iese a doua zi pe mal ca să descopere
ce au adus valurile. Este dezamăgit fiindcă nu găsește nimic din ceea ce se aștepta, nici hrană,
nici lemne, dar descoperă la un moment dat în nisip, un stâlp care aducea cu trupul unui om.
Încercând să-l desfacă din resturile de ierburi marine încâlcite în jurul său, descoperă că
stâlpul care era din piatră avea chipul și înfățișarea unui tânăr. Lacrimile încep să-i curgă pe
obraji fiindcă îl năpădește tristețea la gândul că, Dumnezeu nu-i dăruise un fiu, dar îi dăruise
acel stâlp din piatră care semăna cu un tânăr. Lacrimile se scurg pe trupul din piatră și ușor,
ușor, bătrânul constată că tânărul căpăta culoare. Mai mult, acesta îi spune bătrânului să
plângă în continuare fiindcă lacrimile sale îl vor salva.
De fapt, tânărul care era nemuritor, fiul frumoasei Aișe, fiica mării, fusese blestemat,
iar leacul era ca, un muritor să-i spele cu lacrimile sale trupul pentru a desface vrăjile. Fericit
că mama sa avusese ideea de a porni furtuna pe mare, ca valurile să-l scoată la mal ca să poată
avea o speranță de a scăpa de blestem, tânărul îi este recunoscător bătrânului pe care-l
consideră de atunci tatăl său. I-l prezintă mamei pe salvatorul său și se întoarce din adâncul
mării pe uscat pentru a locui cu tatăl său adoptiv. Dorind să-i facă viața mai ușoară bătrânului,
îl întreabă ce-și dorește, iar acesta din urmă spune că vrea să găsească fericirea.
Și așa, tânărul care nu auzise de fericire fiindcă vremurile erau grele, pleacă într-o
călătorie care-l va face să descopere că fericirea este un sentiment individual care depinde de
situația în care te afli, de persoana lângă care îți petreci parte din viață, de cunoștințele pe care
le acumulezi de-a lungul vieții, de împărtășirea experienței tale de viață cu cei din jurul tău.
Fericirea este un sentiment pe care fiecare individ îl trece prin filtrul propriei sale
personalități. Este un sentiment pe care-l poate împărtăși cu cei din jurul său, poate fi sau nu
permanent, depinde de la individ la individ și de la o acțiune a sa la alta. Ea te ajută să-ți
formezi personalitatea.
Întors acasă, la bătrânul său tată, după o călătorie lungă plină de întrebări, de bucurie,
de căutări, de împărtășire a propriei experiențe, conștientizează că fericirea este în tot și-n
toate. Bătrânul înțelege că aflase și găsise de fapt ceea ce căuta, fericirea lui era că, primise
darul cel mai de preț pe care îl dorise, acela de a avea un fiu.
Fericirea omului stă în fericirea tuturor oamenilor!