Btrnul Santiago, pescar srac dintr-un sat de pe coasta Cubei, se pregte te s ias

din nou in larg, la pescuit, dup aproape trei luni de trud zadarnic.
Singur ntr-o barc pescuia btrnul pe Gulf-Stream i trecuser optzeci si patru de
zile fr s-i cad vreun pete. In primele patruzeci de zile i inuse tovra ie un biat.
Dar cnd s-a mplinit sorocul acesta i pete tot n-au prins prin ii i-au spus biatului,
fr doar i poate, btrnul e un salao, adic un om mai ocolit de noroc nici c se mai
afla i, la porunca lor, biatul a trecut pe alt barc ce din prima sptmn a prins trei
peti mari.
In cea de-a optzeci si cincea zi se prinde in undi a btrnului un marlin, un pete
spad uria. Dou zile si dou nopi dureaz lupta ndrjit dintre om si pe te care
trage barca dup el n larg. n sfrit rpus, marlinul este prea mare ca s poat fi
ridicat la bord si Santiago l leag de barc lsndu-l n ap, dar, pe drumul de
ntoarcere, rechinii l devoreaz cu toat mpotrivirea disperat a batranului, care
revine la tarm epuizat si aducand cu el doar scheletul pe telui. Aceast povestire
aparent simpl reprezint in realitate o adevarat parabol a condi iei umane, a
invincibilitaii omului. Fiind pescar, Santiago nu exercit o profesiune oarecare, ci
ndeplinete un destin, un dat tot att de inevitabil ca i acela de a fi om : Poate c nar fi trebuit s fiu pescar! Il strfulger un gnd. Dar pentru asta am fost facut.
Lupta cu petele simbolizeaz btlia omului cu existen a, ncordare surd (ca atunci
cnd btrnul strnge n minile rnite frnghia de care trage din rsputeri uria ul
venit din adncuri), nfruntarea pe fa (ca la uciderea marlinului sau la lupta cu
rechinii), iar rarele momente de destindere nseamn mai ales efort cotidian, bucuria,
victoria si mreia nfrngerii. Impulsul l constituie c tigarea traiului de zi cu zi, dar
lupta ajunge s semnifice, dincolo de satisfacerea necesita ilor materiale, dorin a
omului de a-i afirma propria valoare, ca justificare a existen ei. Dar bucuria afirmrii,
a triumfului este repede urmat de pierderea a ceea ce a fost dobndit cu trud si
suferin : Era prea frumos ca s dinuie este gndul btrnului la atacul
rechinilor. Iar cnd i pune singur intrebarea: i ce te-a nfrnt?, rspunsul este:
Nimic. [] Am ieit prea n larg!, pescarul aparndu-ne astfel nscris ntr-un mit al
ndrznelii si semeiei omului, care ncepe cu Icar, prabu it fiindc se apropiase prea
mult de soare.