Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cursuri La CHIMIE PDF
Cursuri La CHIMIE PDF
-1-
Termodinamica chimica se ocupa numai cu acele sisteme care sunt
alcatuite din substante cu sens chimic. Daca intre sistem si mediul
exterior pot avea loc schimburi de energie si de substante, sistemul se
numeste deschis. Sistemul este inchis, daca nu se schimba substanta cu
exteriorul insa are schimb de energie. Sistemul este izolat daca nu are
niciun schimb cu mediul exterior. Sistemele sunt adiabatice, daca nu
schimba caldura cu mediul exterior. Sistemul este omogen daca
proprietatile sale sunt identice si neomogen, daca proprietatile prezinta
salturi. In aceste locuri se produc salturi se numesc supraf de
separatie, iar domeniile omogene delimitate de ele se numesc faze.
-2-
Energia interna – energia unui sistem este formata din energia
potentiala, functie de pozitia sistemului intr-un camp, apoi din energia
cinetica fata de alte sisteme si din energia interna. Termodinamica
chimica studiaza numai sistemele neexpuse unui camp exterior, aceasta
inseamna ca energia sistemului se reduce la energia interna. Prin
energie interna se intelege totalitatea energiei continuta intr-un sistem
izolat, independenta de forma de energie pe care o contine, deci ea
reprezinta suma energiei cinetice a moleculelor atomilor electronilor, a
energiei potentiale, a energiei nucleare si a energiei chimice. Valoarea
absoluta a energiei interne nu poate fi determinata ci, ceea ce se
determina este variatia energiei interne cand sistemul sufera o
transformare si trece dintr-o stare initiala intr-o stare finala.
Variatia energiei interne (ΔU) este egala cu caldura
acceptata/cedata (q) de sistem sub forma de lucru mecanic (W).
ΔU=q+W (dV=δq+δW). Intre variatia energiei ce insotesc reactiile
chimice, schimbul de caldura are cea mai mare importanta:
V=const sau la p=const.
-3-
ΔU=qp + Wp; ΔU=qp – pΔV; qp= ΔU + pΔV; qp=U2 – U1 + p(V2 –
V1); qp= U2 +pV2 – (U1 + pV1); U + PV=h – entalpie;
qp=h2-h1 =>qp=Δh; δqp=dh – variatia de entalpie este egala cu
caldura acceptata/cedata de sistemul de presiune const. Ca si in cazul
energiei interne, nici valoarea absoluta a entalpiei nu poate fi
determinate.
-4-
Calduri de reactie. Cantitatea de caldura eliberata/consumata in
timpul unei transformari chimice poarta denumirea de caldura de
reactie.
-5-
- Δn=0=> ΔU= ΔH;
Entalpia de formare
-6-
Entalpia de formare ca si entalpiile de reactie variaza cu temperatura,
de aceea pt definirea exacta a entalpiilor de formare trebuie stabilite
anumite stari normale ale elementelor si combinatiilor. In mod
conventional s-a hotarat ca ele sa fie raportate la starea de agregare
stabila pe care substanta o are 298 k si presiunea de 1 atm considerate
a fi starea standard. Referita la starea standard, entalpia de formare
poarta numele de entalpie de formare standard, iar acest lucru se
specifica prin ΔHº298. De asemenea s-a convenit ca in calculul
termochimice sa se considere valoarea tuturor elemtelor in starile lor
standard egal cu 0. Cunoasterea entalpiilor de formare este utila pt
calcularea entalpiei unei reactii sau a entalpiei de formare a unei
substante participante la o reactie, atunci cand se cunoaste entalpia de
reactie. Ambele cazuri se bazeaza pe faptul ca entalpia de reactie este
egala cu diferenta dintre suma algebrica a entalpiilor de formare
standard ale produsilor de reactie si suma algebrica al entalpiilor de
formare standard ale reactantilor.
Entalpia de combustie
-7-
Entalpia de combustie permite calcularea entalpiilor de formare a
substantelor intrucat entalpia de formare a unei substante este egala
cu diferenta dintre suma algebrica a entalpiilor de ardere a
elementelor componente ale substantelor si entalpia de ardere a
substantelor.
-8-
Sa presupunem ca reactia care are loc in corpul calorimetrului
este exoterma si ca initial temperatura este T1, iar dupa reactie
este T2. Variatia de temperatura: ΔT=T2 – T1. Cantitatea de
caldura care se degaja in corpul calorimetrului va incalzi apa din
vasul calorimetric, dar si instalatia calorimetrica, de aceea trebuie
cunoscut echivalentul in apa al instalatiei calorimetrice. Prin
echivalentul in apa al calorimetrului (G1) se intelege cantitatea de apa
ce s-ar incalzi cu un grad folosindu-se pt aceasta aceeasi cantitate de
caldura ce ar incalzi cu un grad instalatia calorimetrica. Valoarea
entalpiei ΔH=C(G+G1)ΔTM/m kJ/mol, in care: C – caldura specifica
a apei; G – cantitatea de apa din calorimetru; G1 – echivalentul in
apa al instalatiei; ΔT – diferenta de temperatura; M – masa molara a
substantei; m – masa de substanta care sufera reactia.
-9-
Legile termochimice
- 10 -
C(s) + ½ O2(g) → CO(g),ΔH298= −110,63 kJ/mol
-------------------------------------
- 11 -
1. Calculul entalpiei de formare a CO. Se scriu ecuatiile
termochimice de ardere a carbonului si a monoxidului de carbon.
----------------------------------
- 12 -
-----------------------------------
---------------------------------
- 13 -
In cazul sublimarii, entalpia de sublimare este ΔHsub=ΔHt + ΔHv.
- 14 -
Un proces are o constanta in sistem daca acesta cedeaza energie
trecand intr-o stare mai saraca in energie, deci o stare mai stabila.
Acest lucru este important in determinarea sensului in care decurg
procele insa nu este satisfacator explicat sensul tuturor.
- 15 -
Entropia molara se exprima in J/gradmol si o unitate entropica 1ωe =
1 J/gradmol
- 16 -
Asa cum am vazut, entropia furnizeaza informatii numai cu privire la
sisteme isolate, dar in majoritatea proceselor fizico-chimice au loc in
practica in sisteme neizolate., situatie pt care prezinta utilitate
introducerea altor functii termodinamice cum ar fi energia libera si
entalpia libera numite potentiale termodinamice. Aceste marimi au un
rol similar in tratarea echilibrului chimic cu cel indeplinit de energia
potentiala in tratarea echilibrelor mecanice. Potential termodinamic se
caracterizeaza prin valoari care descresc in procesul chimic asa cum in
mecanica decurg spontan procesele insotite in descoperirea energiei
potentiale.
- 17 -
Variatia entalpiei libere standard a unei reactii chimice este egala cu
diferenta dintre suma entalpiilor libere standard de formare a
produsilor de reactie si suma entalpiilor libere de formare standard a
reactantilor.
ΔGº=∑∆Gºfprod − ∑ΔGºfreactanti
Afinitatea proceselor
Multe din reactii chimice par a se desfasura intr-un singur sens, adica
sunt ireversibile.
- 18 -
In cazul de faza omogena unde reactanti si produsii de reactie sunt in
aceeasi faza, situatia este diferita.
- 19 -
Sunt 3 factori importanti care determina 1 echilibru:
-temperatura;
-presiunea.
- 20 -
Notiuni de cinetica chimica. Viteza de reactie
- 21 -
Viteza de reactie nu este o constanta, ci depinde de diferiti factori:
concentratie, temperatura, natura catalizatorului, intensitatea agitarii
mediului de reactie.
- 22 -
In acest caz, nu pot ajunge de la starea initiala la starea finala decat
moleculele care datorita socurilor termice ating un anumit prag
energetic.
Reactii inlantuite
- 23 -
Reactii inlantuite pot fi cu lanturi drepte si lanturi cu reactii
ramificate.
y∙ +x2 → xy +x’
x’∙ + y2 → xy +y’
- 24 -
Reactiile intre moleculele O2 si H2 sau cu hidrocarburi gazoase sau cu
vapori de benzina, adica arderile in faza omogena gazoasa, decurg tot
prin lanturi de reactii. Acestea se caracterizeaza insa prin faptul ca, in
unele etape elementare de propagare a lantului se formeaza 2 atomi sau
2 radicali si nu unul singur ca reactia cu lanturi drepte. Fiecare din
atomii sau radicalii formati pot da nastere reactiei de acelasi tip. Se
conduce astfel la o ramificare a lantului de reactie asa cum a aratat
Semenov si in consecinta o accelerare rapida a reactiei care in aceste
conditii ia forma unei explozii. Un exemplu il reprezinta reactia dintre
hidrogen si oxigen la incalzirea amestecului cu o scanteie sau flacara:
H2 + ½ O2 → H2O.
a) de initiere: H2 si ½ O2 → ∙OH + H∙ ;
O + H2 → ∙OH +H∙
- 25 -
Limite de explozie. Urmarind viteza de reactie a unui amestec de
reactanti, de o anumita compozitie, la o anumita temperatura, insa la
diferite presiuni, se constata ca la presiuni mici reactia este lenta.
Mentinand temperatura constanta si ridicand presiunea, se atinge o
valoare a ei la care se declanseaza explozia. Aceasta este limita
inferioara de explozie, notata cu L1. La presiune mai inalta, se observa o
revenire a vitezei de reactie la valori mici. Presiunea care corespunde
acestei treceri de la explozie la reactie lenta se numeste limita
superioara de explozie L2. In multe cazuri, s-a observat la presiuni
foarte inalte producerea din nou a exploziei. Aceasta se intampla peste
cea de-a 3-a limita L3. Repetand masuratorile la o alta temperatura se
constata deplasarea limitelor de explozie. La temperaturi joase
explozia nu se produce deloc, iar la temperaturi inalte se gaseste o
singura limita. Ridicand temperatura la o anumita presiune se atinge
curba care delimiteaza domeniul exploziei de cel al reactiei lente, la o
temperatura care poarta denumirea de temperatura de aprindere.
- 26 -
Prin coroziune se intelege distrgerea materiei in general si a metalelor
in special in urma unor reactii chimice sau electrochimice care au loc la
interactiunea acestora cu mediul inconjurator. Distrugerea prin
coroziune este un proces natural deoarece metalele se gasesc sub
forma prelucrata si din acest motiv prezinta un nivel energetic ridicat.
Prin urmare, ele prezinta tendinta fireasca de a reveni de la o stare
energetica mai redusa, adica la forma lor naturala de combinatii
metalice din minereuri
- 27 -
In atmosfera uscata coroziunea este pur chimica si se limiteaza la
formarea unui strat superficial de oxizi care afecteaza numai aspectul
exterior al suprafetei metalice fara a influenta prea mult proprietatile
mecanice.
- 28 -
Legea liniara – metalele care nu pot forma pelicule protectoare, fie ca
acestea nu sunt continue, cum sunt metalele alkaline, fie ca produsele
de oxidare sunt izolate cum se intampla in cazul wolframului, vanadiului,
osmiului si iridiului se oxideaza dupa o lege liniara.
- 29 -
Oxidarea metalelor se supun legii logaritmice,
dy/dt=k/e^y=>e^ydy=kdt=>y=ln t. Se admite ca franarea intensa a
coroziunii, se datoreaza unor cauze suplimentare cum sunt inrautatirea
conductibilitatii, micsorarea prin difuzie a peliculei, compactizarea
peliculei.
- 30 -
Factorii interni – care tin seama de natura, structura si compozitia
metalului sau a aliajului, starea suprafetei sale.
Peliculele sunt medii atat cat grosimea lor este cuprinsa intre 400-
5000 Ǻ. Aceste pelicule nu sunt vizibile cu ochiul liber, dar pot fi
vizibile prin efectele de interferenta a luminii aparand colorate.
- sa fie continua;
- impermeabila;
- 31 -
- sa prezinte un coeficient de dilatie termica egal cu cel al metalului de
baza si sa prezinte o grosime medie.
- 32 -
Pelicula cea mai rezistenta la oxidare o formeaza oxidul de
aluminiu(Al2O3). In cazul unui aliaj, oxidarea va depinde de activitatea
chimica a componentelor sai fata de O2.
Spre exemplu, in cazul aliajului Ni-Cr, cromul fiind mult mai oxidabil in
raport cu Ni, in urma coroziunii, stratul superficial al aliajului va saraci
in crom, dar metalul va fi protejat ulterior, prin filmul de oxid de crom
continuu si impermiabil.
- 33 -
Distrugeri corozive importante se constata in instalatiile de cracare si
in rezervoarele de depozitare a produselor petroliere, la prelucrarea
titeiului cu continut de sulf, in prezenta apei. Apa din titei contine
saruri si hidrogen sulfurat. Dintre acestea, clorura de magneziu
prezinta cel mai mare pericol. Prin hidroliza clorurii de magneziu se
formeaza acid clorhidric, conform reactiei: MgCl2 + 2H2O = MgClH2 +
2HCl, care corodeaza toate metalele tehnice
Coroziunea electrochimica
a. Mecanismul reactiei.
- 34 -
Un sistem electrochimic de coroziune, metal-solutie agresiva, se
caracterizeaza prin existenta unui curent electric generat de procesele
electrochimice ce se desfasoara la limita se separare metal-solutie.
Unii cercetatori au afirmat ca acest proces ar reprezenta, de fapt,
rezultatul functionarii unor pile galvanice, numite si pile locale de
dimensiuni microscopice care s-ar forma pe suprafat metalului in
contact cu mediile agresive. Cu alte cuvinte, suprafata unui metal ar
prezenta initial zone cu potentiale chimice diferite: zone cu potential
mai electronegative (zone anodice) si zone cu potential mai
electropozitiv (zone catodice). In contact cu mediul agresiv, zonele
anodice se vor dizolva, iar ionii rezultati vor difuza prin solutie.
Electronii care apar in urma procesului anodic, vor circula prin metal si
in zonele catodice care raman neatacate, vor participa la reactia
electrochimica de reducere.
- 35 -
Adevarata cauza care sta la baza tuturor proceselor de coroziune
electrochimica este tendinta majoritatii metalelor de a trece in solutie
sub forma de ioni cand vin in contact cu un electrolit, in timp ce
mecanismul curentilor locali trebuie privit ca una din caile posibile, de
cea mai mare importanta practica, in desfasurarea si accelerarea
coroziunii.
- 36 -
Din punct de vedere electrochimic, posibilitatea unui metal de a se
dizolva intr-o solutie agresiva se poate exprima cu ajutorul fortei
electromotoare, E, a elementului galvanic in care se realizeaza,
reversibil, reactia anodica si catodica de coroziune. Legatura dintre
ΔGº si E este data de relatia: ΔGº = −nFE, unde e-forta electromotoare
a elementelor galvanice, F-constanta lui Faraday, permit numarului de
electroni care participa la o reactie sa rezulte ca, posibilitatea
desfasurarii reactiilor de coroziune va fi cu atat mai mare cu cat forta
electromotoare a elementului galvanic va fi mai mare.
- 37 -
Potentialul de electrod, care ia nastere la introducerea unui metal intr-
o solutie ce contine ionii sai, se exprima prin relatia lui Nernst:
εMe = εºMe + RT/nF*lnaMen^+, unde ε-potentialul de electrod, εº-
potentialul fata de standardul metalului la 25ºC, in solutia ionilor
proprii, avand activitatea egala cu unitatea, R-const universala a
gazelor, T-temperatura termodinamica, F-const Faraday, n-valenta
ionului metalic, aMen^+ - activitatea ionilor metalici din solutie.
(Ame^2+)sat=Pme(oh)2/Ph2o * (ah3o)^2
- 38 -
c. Cinetica reactiei. Reactiile electrochimice de coroziune ca procese
de electrod se desfasoara la limita celor 2 faze, metal-solutie si
cuprind mai multe etape: transportul agentului coroziv spre suprafata
de reactie, reactia la limita fazelor si transportul prosudilor de reactie
spre volumul solutiei. Viteza globala a procesului este determinata de
viteza stadiului care se desfasoara cel mai lent. Spre exemplu, la
coroziunea metalelor in medii acide, determinanta este viteza reactiei
la limita fazelor.
- 39 -
Polarizarea de concentratie se datoreaza micsorarii concentratiei
ionilor din jurul catodului in urma unui proces de reducere sau cresterii
concentratiei ionilor in jurul anodului prin dizolvarea sa. Rezultatul
modificarilor de concentratie se concretizeaza prin deplasarea
potentialului catre domeniul negativ, respectiv pozitiv, fata de valoarea
potentialului de echilibru.
- 40 -
Fenomene de pasivare
- 41 -
Clasificarea pasivitatii metalelor in pasivitate chimica, mecanica si
electrochimica are un caracter conventional, mecanismul procesului
pasivare fiind, intotdeauna electrochimic.
Alte metale mai greu pasivate trec in stare pasiva numai in contact cu
medii puteric oxidante chimic cum ar fi: HNO3, HClO3, AgNO3,
K2Cr2O7, KmnO4.
- 42 -
Deoarece pasivare spontana nu adduce intotdeauna metalele la gradul
de pasivare cel mai inalt, exista cai suplimentare de intensificare a
starii pasive. Aceasta se bazeaza pe intensificarea deplasarii in sens
pozitiv a potentialului aliajului fie cu ajutorul unui curent electric din
exterior, fie prin aliere cu diversi componenti care au potentialul mai
electropozitiv decat metalele componente ale aliajului.
Tipuri de coroziune
- 43 -
3. Coroziunea intercristalina (intergranulara) – reprezinta una dintre
cele mai periculoase forme de distrugere. Atacul agresiv se desfasoara
intern, la limita cristalelor si are ca effect o pronuntata inrautatire a
proprietatilor mecanice si anticorozive. Adeseori, coroziunea
intercristalina nu modifica aspectul exterior al metalului, piesa
putandu-se distruge pe neasteptate.
- 44 -
In aceste conditii, metalul mai putin nobil, este dizolvat in mod
preferential. Legatura buna conducatoare de electricitate poate fi
realizat prin contactul direct al suprafetelor metalice sau prin
intermediul suruburilor, niturilor, sudurilor.
-oboseala la coroziune;
-coroziune tribochimica.
Cele mai importante aliaje care prezinta acest tip de coroziune sunt
otelurile inoxidabile in solutie de cloruri, azotati, hidroxizi alcalini sau
ammonic, aliaje de aluminiu in prezenta ionilor de clor.
- 45 -
Prevenirea acestui tip de coroziune se poate face prin tratarea
suprafetei metalice sau prin modificarea compozitiei aliajului respectiv.
- 46 -
III prelucrarea sau conditionarea mediului coroziv (dezaerarea,
dezoxigenarea si adaugarea inhibitorilor de coroziune);
- 47 -
Solutii juste din punct de vedere anticorozive sunt: folosirea aluminiului
in conditii atmosferice; folosirea otelurilor inoxidabile in medii
oxidante; folosirea plumbului sau a fontei silicioase in acid sulfuric.
- 48 -
Metalizarea – consta in aplicarea metalului protector, in stare topita si
pulverizata, pe suprafata care trebuie protejata. Metalizarea se
realizeaza cu ajutorul flacarii oxiacetilenica in care se topeste o sarma
din metalul ce trebuie depus, pulverizarea fiind efectuata cu aer
comprimat. Se foloseste la acoperirea rezervoarelor sau a masinilor
mari, sau la refacerea suprafetelor uzate ale pieselor.
- 49 -
Pelicule anorganice. Acestea se realizeaza prin oxidare, fosfatare,
emailare.
- 50 -
Lacurile se folosesc pt acoperirea aparaturii chimice, a constructiilor
metalice, a conductelor, a bunurilor de consum. Sunt compusi
macromoleculari, care au un anumit grad de polimerizare. Se utilizeaza
lacuri bachelitice, lacuri pe baza de rasini epoxidice, lacuri pe baza de
polimeri.
- 51 -
IV Protectia electrochimica. Consta in reducerea vitezei de coroziune a
constructiilor metalice prin polarizarea lor. Domeniile de potential, in
care un metal poate fi protejat electrochimic, sunt indicate in
diagramele de echilibru electrochimic. Corespunzator domeniilor de
imunitate si pasivitate, un metal poate fi protejat electrochimic fie prin
deplasarea potentialului la valori suficient de negative – protectie
catodica, fie prin deplasarea potentialului la valori suficient de positive
– protectie anodica.
- 52 -
V Alegera rationala a tipului de constructie si a modului de
exploatare a utilajelor
- 53 -
In perioada de repaus ale utilajelor, portiunile concave ale unor
agregate care nu functioneaza in anumite perioade de timp, se
corodeaza datorita umiditatii din atmosfera. In aceste cazuri, se
recomanda uscarea completa a agregatului, de asemenea se recomanda
zincarea portiunilor de suprafata cu functii preponderenta catodice. Se
va avea in vedere, la asamblarea metalelor de constructie, ca imbinarile
sa fie cat mai continue si nu in unghiuri drepte.
- 54 -
Lubrificatia consta in interpunerea unui strat de lubrifiant intre
suprafetele de contact ale organelor de masini, care in functiune sunt
in miscare relativa si apasa una pe alta. Astfel, frecarea uscata dintre
suprafete este inlocuita cu frecarea fluida din interiorul stratului de
lubrifiant. Acesta trebuie sa aiba o grosime suficient de mare pt a
acoperi rugozitatea suprafetelor. Cu cat suprafetele sunt mai netede,
cu atat ungerea se realizeaza cu un strat mai subtire de
lubrifiant.Formarea si mentinerea peliculelor de lubrifiant depinde de
proprietatile fizico-chimice si reologice ale acestuia cat si de conditiile
concrete de exploatare. Regiunile de ungere sunt cazuri concrete
asupra modului in care isi exercita sarcina sa principala, de separare a
suprafetelor metalice in vedere reducerii la maximum a frecarii si
uzurii. Principalele regiuni de ungere sunt regiuni fluid, semmifluid,
uscate, dar sunt posibile si situatii intermediare precum sistemul de
ungere mixt.
Lubrifiantii uzuali dupa stare lor fizica se impart in: uleiuri lubrifiante;
unsori consistente; lubrifianti solizi; lubrifianti gazosi.
- 55 -
Pelicula de absorbtie, m1, va avea viteza axului 1, iar pelicula m2, va
avea viteza w2=0. Intre cele 2 pelicule de absorbtie, se gaseste zona n,
in care curgerea este laminara si aici este localizat frecarea fluida din
interiorul stratului lubrifiant. μ = η W/h Pm, unde μ-coef de
frecare, η – vascozitate dinamica a lubrifi., h – grosimea stratului
lubrif, Pm – presiunea max exercitata pe supraf-le cu care vin in
contact, W- viteza de deplasare.
- 56 -
Stratul format, fixat e metal se numeste strat limita. In stratul limita,
moleculele sunt orientate paralel intre ele, insa perpendicular pe
suprafata metalica. Intre cele 2 straturi se gaseste o regiune de
orientare a moleculelor in sensul deplasarii suprafetelor. Aceasta
orientare imprima o flexibilitate pronuntata straturilor limita, iar
frecarea are loc intre resturile hidrocarbonate ale moleculelor
lubrifiantului.
- 57 -
Distilarea pacurei se efectueaza in instalatii cu functionare continua,
sub vid si in prezenta vaporilor de apa supraincalziti. Distilarea la
presiune atmosferica ar necesita temperaturi inalte, ceea ce ar duce la
o descompunere accentuata a hidrocarburilor si deci la inrautatirea
calitatii uleiurilor obtinute. Distilarea pacurei se face in 2 variante:
- 58 -
Rafinare cu acid sulfuric conduce la eliminarea unor hidrocarburi
aromatice, a hidrocarburilor nesaturate si a compusilor bazici cu azot in
molecula.
Compusii bazici cu azot sunt cei mai usor de eliminat prin transformare
in sulfati si dizolvare in gudronul acid.
Uleiul rafinat este tratat sub agitare, cu acid sulfuric intr-un vas de
reactie, captusit cu tabla de plumb, apoi este in repaus pana cand se
separa 2 straturi. Uleiul eliberat de gudronul acid se neutralizeaza cu o
slolutie de carbonat de sodium, apoi se spala cu apa si se usuca prin
suflare cu aer si usoara incalzire
- 59 -
Hidrofinarea. Hidrofinarea catalitica a uleiurilor minerale constituie
cea mai eficienta metoda de indepartare a compusilor cu sulf, cu azot si
oxigen. Paralel cu eliminarea compusilor acestor elemente, are loc
hidrogenarea alchenelor si partial a hidrocarburilor aromatice.
Catalizatorii de hidrofinare sunt pe baza de sulfuri sau oxizi de cobalt
si molibden sau nichel si molibden pe suport de alumina activate.
Uleiuri sintetice
- 60 -
Daca ne referim la cerintele functionale ale turbomotoarelor, un bun
lubrifiant trebuie sa raspunda urmatoarelor cerinte: sa fie inert din
punct de vedere chimic, sa prezinte stabilitate termica si la oxidare
foarte ridicata, sa nu sufere degradari prin aplicarea solicitarilor
mecanice de frecare, sa prezinte variatii reduse ale vascozitatii cu
temperatura, sa prezinte rezistenta la foc si la radiatii nucleare.
- 61 -
Uleiurile siliconice se obtin prin policondensarea dihidroxi-dialchil-
silanului. Datorita inertiei lor chimice, siliconii pot fi intrebuintati la
temperature extreme, de la −50ºC la 450ºC, au punct de inflamabilitate
ridicat, actiune coroziva redusa si vascozitatea aproape constanta in
intervalul de temperatura de la −50ºC la 300ºC.
- 62 -
Vascozitatea
- 63 -
Onctuozitate. Capacitatea lubrifiantului lichid sau semifluid de a adera
pe suprafata metalice si de-a forma o pelicula rezistenta care sa
impiedice contactul direct dintre piesele in miscare in scopul
elimininarii frecarii uscate si asigurarii ungerii la limita, poarta
denumirea de onctuozitate sau putere de ungere. Formarea peliculei de
lubrifiant pe o suprafata metalica este de natura complexa si cuprinde
atat actiunea de natura fizica, adica absorbtia propriu-zisa, cat si
actiunea chimica a substantelor in contact, adica chemisorbtia. Pt
aceeasi vascozitate, uleiurile care contin si molecule de grupari polare
vor avea o putere de ungere mai mare.
- 64 -
Cifra de aciditate. Uleiurile rafinate neaditivate si proaspete prezinta
un caracter slab acid, datorat acizilor organici si a acizilor minerali din
compozitia lor.
- 65 -
Modul de actiune al aditivilor, atat fizic cat si chimic, este complex si
de multe ori incomplete elucidate. Se cunoaste ca actiunea acestora
depinde de natura si concentratia lor, de prezenta altor aditivi, de
natura uleiului de baza si de gradul sau de rafinare, de conditiile de
utilizare a lubrifiantului. Pt ca o substanta sa poata fi utilizata ca
aditivi trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa fie usor solubila in
uleiul de baza, pt preintampinarea separarii pe timpul functionarii sau
depozitarii uleiului; sa fie solubila in apa, pt a nu putea fi indepartata
din ulei, in prezenta urmelor de apa; sa prezinte o tensiune de vapori
redusa, pt a nu se volatiliza in timpul functionarii motorului, cand
temperatura uleiului este ridicata; sa fie stabila din punct de vedere
chimic, la actiunea agentilor fizici si chimici; sa nu influenteze negativ
niciuna din proprietatile uleiului de baza.
- 66 -