SOLUȚII EXACTE ALE ECUAȚIILOR NAVIER-STOKES

 Miscari plane de forfecare

 Curgerea stationara, ( v⃗⁄ ) = 0, a unui fluid
incompresibil, = ct, cu vâscozitatea dinamică
, între două plăci plane, paralele, aflate la
distanța ℎ una față de cealaltă.
 Pentru cazul general, plăcile sunt considerate
mobile, deplasându-se după direcția axei cu
vitezele constante v , respectiv v , după cum
este ilustrat în figura
 Pentru sistemul de axe adoptat, viteza are o
singură componentă, după axa , aceasta fiind
o funcție de distanța pe verticală dintre cele
două plăci, deci = ( ).
 Componentele după axele și sunt nule,
= = 0. Astfel, ecuația de continuitate este
automat satisfăcută
= = =0⇒ + + = 0 ⇔ ∇ v⃗ = 0
y z y z
 De asemenea, forța exterioara unitară ( ⃗ ) acționează după direcția , având
componentele

= = 0 și = −g.

 ecuațiile Navier-Stokes se scriu în forma

1
= ,
1
= 0,
1
= −g.
 1
= −g

Soluția de mau sus reprezintă legea de variație a presiunii în interiorul fluidului,

după direcția : = − g + ct (ecuația fundamentală a hidrostaticii).
1
=0

Ecuația exprimă variația presiunii după direcția : = ct.

 Pentru determinarea legii generale de mișcare a fluidului, = (z), se integrează
succesiv ecuația

1
=
 Si rezulta

 =∫ ∫ =∫ + = + +
ρ
 Constantele de integrare și se determină din condițiile la limită

= −v
=0⇒ = −v
⇒ v +v 1
=ℎ⇒ =v = − ℎ.
ℎ 2
 soluția generală a ecuației este
1 v +v
u(z) = −ℎ + −v ,
2 ℎ

Profilul de viteze pentru mișcarea stationara a unui fluid

între două plăci plane, paralele, pentru cazul ( ⁄ ) ≠ 0
 Se pot determina debitul de fluid și viteza medie pe unitatea de lungime după direcția
, | = ∗ , respectiv v | = v∗ , de asemenea și tensiunea
tangențiala ( ) cu relațiile

∗
=

∗
∗
v =
ℎ

=
Miscarea plana cu gradient nul de
presiune
 Profilul de viteze corespunzător soluției
particulare pentru cazul unui gradient de
presiune nul ( ⁄ ) = 0

v +v
= −v
ℎ

Profilul de viteze pentru mișcarea sttionara a unui fluid

între două plăci plane, paralele, pentru cazul ( ⁄ ) = 0,
 Mișcarea plană Couette
 Dacă pentru cazul anterior v = v, v = 0
și ( ⁄ ) = 0, se obține curgerea
cunoscută sub denumirea de mișcarea
plană Couette tocmai modelul lui Newton
utilizat pentru definirea expresiei efortului
tangențial unitar de vâscozitate, =
( v/ ).
v
=
ℎ

∗
v vh
= = =
ℎ 2

∗
∗ v v
v = = , = = =
ℎ 2 ℎ
v
ℎ 8 8
= = = =
1 ∗ 1 v ℎv
v
2 2 2
 Mișcarea plană Poiseuille

 Reprezintă cazul mișcării datorită unui gradient de

presiune negativ, ( ⁄ ) < 0, când ambele
suprafețe sunt fixe, v = v = 0. În această situație,
rezultă
1
= −ℎ ,
2

∗
1 1
= = −ℎ =− ℎ
2 12

∗ 1 ℎ
∗ 1
v = =− ℎ = = −ℎ = −
ℎ 12 2 2

v v∗ v∗
= =− = =

6 v∗
ℎ 12 12 hv∗
= = = = =
1 ∗
v
1 ∗
v hv∗
2 2
 Putem observa, echilibrul de forțe
care actioneaza asupra fluidului din
curgere.
 Deoarece nu există accelerație în
direcția x, suma forțelor care
actioneaza trebuie sa fie nula

+ + =0

 Forta F2 se datoreaza gradientului

de presiune pe unitatea de lungime
 Mișcarea laminara in conducte
circulare. Curgere Hagen-Poiseuille
 Determinarea pierderilor de presiune în conductele circulare lungi, sunt de o importanță capitală în multe
aplicații de inginerie.
 A fost studiata pe larg la începutul secolului al XIX-lea de către hidraulicianul german G. H. L. Hagen
(1797–1884) și fiziologul francez J. L. M. Poiseuille (1799–1869).
 Formularea matematică a acestei probleme este similară cu cea utilizată pentru curgerea între plăci
paralele;
 Datorita simetriei curgerii este folosit un sistem de coordonate cilindric.
 Modelul de bază este descris în figura: se presupune că mișcarea este incompresibila, laminara și
complet dezvoltata (departe de efectele de intrare și fără variații in lungul lui x).
 Singura forță exterioara considerata este forta gravitaționala (ρg), iar curgerea în interiorul conductei
este numai în direcția x și nu există componente ale vitezei în celelalte direcții:

= =0

= ( )
 Ecuatia de impuls in directia r se reduce la

=0

 Ecuatia de impuls in directia circumferentiala θ

=0

 In concluzie presiunea poate varia doar in directia x

= ( )
 Ecuatia de impuls in directia x:

1
0= − + + =0

 Rescriem ecuatia in forma

− + =

 Sau

1
= − +
 Integrand in raport cu r, daca gradientul de presiune este constant:

1 1
= − + + = − + +
2 2

 Unde A este o constanta

 Se integreaza din nou:

1
= − + + +
4

 Unde B este o constanta

 Pentru determinarea constantelor se impun conditiile la limita

= 0, =0

= , =0

 Rezulta
= 0,
1
= − +
2 2
 Si se obtine profilul de viteze

= − −1
4
 Distribuția a vitezei are o formă parabolică, iar viteza maximă este atinsă la
centrul.
 Să presupunem că termenul ρg este similar cu gradientul presiunii și se va
utiliza doar acesta. În acest caz, distribuția vitezei este

=− 1−
4

 Viteza maxima este pe centrul conductei

= 0 =−
4
 Viteza medie este definite in raport cu debitul volumic

 Unde S este aria seciunii transversale =

 Iar =2
 Rezulta

= =∫ − 1− 2 =− ∫ − =− −

=−
8

 Se observa ca

=
2
 Debitul volumic

= =−
8

 Aceasta este o concluzie foarte importantă deoarece arată relația dintre

gradientul de presiune și debitul într-o conducta circulară.
 Relația este liniară cu gradient presiunii, gradientul de presiune mai mare
va crește debitul.
 Efectul vâscozității este de asemenea liniar, dar opus; de exemplu, este
nevoie de un gradient mai mare de presiune pentru a transfera același
debit dacă vâscozitatea este crescută.
 Tensiunea de frecare
2
=− =− =−
4 2

 Tensiunea de frecare la centru este nula si creste linear care perete unde
are valoarea maxima

=−
2

 Este mai util sa inlocuim gradientul presiunii in functie de viteza medie

=− 8
8 − =
 Si rezulta:

4 2
= =

 Coeficientul de frecare

4
16 16
= = = =
1 1 (2 )
2 2

(2 )
= =
 Formula lui Darcy
 Henry Philibert Gaspard Darcy (1803–1858) a fost un om de știință francez care are mai multe
contributii importante la hidraulica.
 Una dintre cele mai cunoscute contribuții ale sale este dezvoltarea experimentală a formulei
pierderii de presiune în conducte.
 Putem obtine teoretic formula lui Darcy pentru conducte. Astfel, am gasit anterior ca

− −
= = 2 =
1 1
2 2
 Această relație arata că dacă coeficientul de frecare este cunoscut, atunci putem calcula
căderea de presiune. Presupunând conducte circulare lungi, să folosim ∆ /L în loc de −dpdx
unde L este lungimea conductei:

∆
=
 Observatie: relatia anterioara poate fi pusa in forma dedusa de Darcy

∆
ℎ = =
2

 unde =4 este factorul de frecare, iar D=2R este diametrul conductei

∆
 De remarcat ca raportul are dimensiunea unei lungimi si reprezinta pierderea
de sarcina distribuita in coloana de lichid.

 In hidraulica se defineste coeficientul de pierdere de sarcina λ:

∆ =
2

 Din relatia anterioara si din

∆
=
 rezulta

 =4 =
 In practica inginereasca pierderea de presiune este deseori exprimata in
functie de debit:

= =
4
4
=

∆ 8
ℎ = =

 Formula lui Darcy este valabila si in regim turbulent, daca factorul de

frecare este determinat pentru acest regim
Diagrama Moody- factorul de frecare pentru
curgerea dezvoltata in conducte circulare
Pierderi de sarcina in conducte
 Conductele reale includ coturi, flanșe, supape și alte dispozitive; toate
pot avea efect asupra debitului din interiorul conductei.
 De exemplu, intrarea într-o conductă (a) poate crea recirculare locala
și pierderi suplimentare de presiune.
 În mod similar, (b) arată debitul într-un cot unde curgerea se separă și
creează un blocaj conduce la pierderi suplimentare de presiune.
 Pierderea de sarcină care se datorează unui cot sau intrării se va estima
prin

∆
ℎ = =
2

 In concluzie, pentru o conductă lungă (cu diametru constant) dar cu coturi

și alte fitinguri, pierderea totală de presiune (sau pierderea de sarcină)
poate fi rezumată ca

∆
ℎ = =( + )
2
Coeficienți de pierdere pentru diferite fitinguri de țevi.
Coeficienți de pierdere pentru diferite fitinguri de țevi.
Conducte de sectiune oarecare

 Pe baza rezultatului exact pentru sectiunea circulara formula pentru

factorul de frecare f poate fi modificată pentru a include curgeril în
conducte cu secțiuni transversale diferite.
 Pentru cazul laminar se scrie

 Unde este un coefficient empiric (determinat experimental)

 In acest caz, numărul Reynolds se calculeaza cu diametrul hidraulic Dh

 Unde Ph este perimetrul udat și S aria secțiunii transversal.

 De exemplu, diametrul hidraulic pentru o conductă cu secțiune
transversală dreptunghiulară unde a = 2b este

 Cu aceste definiții numărul Reynolds devine: =

 Curgeri unidimensionale prin conducte
 Deși suntem in capitolul de „soluții exacte”,
formula lui Darcy si ecuația Bernoulli oferă un
model 1D simplu pentru calculul curgerilor
incompresibile în conducte.
 Metoda de utilizare a acestor ecuații este
descrisă schematic în figura alaturata.
 În principiu, putem scrie ecuația lui Bernoulli
între două puncte, 1 si 2.
 Totuși, dacă există pierderi hf în curgere le
putem adăuga pe acelea în ecuația lui
Bernoulli

∆
+ + = + + + ℎ ℎ = =( + )
2 2 2

 La care se adauga ecuatia de continuitate

=
pentru oricare segment de diametru constant 4
 Rețele de conducte
 Rețelele complexe de conducte sunt utilizate în uzinele chimice sau statii
de distributie sau tartare a apei.
 O problema tipică de inginerie este estimarea pierderii de presiune sau
debitele din rețeaua de conducte.
 Pentru a demonstra generic abordarea pentru rezolvarea unor astfel de
probleme, permiteți-ne să folosim modelul simplu de curgere 1D.
 Putem folosi formula lui Darcy și si ecuatia Bernoulli.
 Să presupunem fluid incompresibil și
că presiunea de intrare p1 și de
ieșire p0 sunt cunoscute.
 Diametrele Di și lungimile Li ale celor
patru segmente sunt de asemenea
cunoscute.
 Problema este de a găsi debitele în
fiecare dintre ramurile conductei.
 Putem aplica formula lui Darcy
pentru cele patru ramuri (să
presupuneți același factor de
frecare f pentru toate conductele):
 Cele patru viteze medii in conducte și căderile de presiune rezultate sunt
necunoscute.
 Se pot scrie 3 ecuații, precizând căderea totală de presiune în sistem:

 O ecuație suplimentară se bazează pe ecuația de continuitate: debitul la

intrare în conducta 1 este egal cu debitul care iese prin cele trei ramuri:
 Debitul in fiecare ramura este dat de:

 Se pot scrie patru ecuații pentru cele patru viteze necunoscute

 În principiu, aceste patru ecuații pot fi rezolvate pentru cele patru viteze ui.
 Curgerea incompresibila
bidimensionala generate de un vartej
 Cazul unui curgerii induse de un vârtej
fluxul se poate încadra în seria solutiilor
exacte.
 Acesta curgere simplu stabilește legatura
între rotația de tip corp solid și termeni
precum vorticitate și circulație, care vor fi
utilizate in aerodinamica
 Pentru a ilustra câmpul de viteze al unui
vartej 2D, sa consideraram un cilindru
rigid 2D de raza R care se rotește într-un
fluid vâscos la o viteză unghiulară
constantă de ω, așa cum se arată în
figura
 Datorita aderentei la suprafaţa solida particulele de lângă peretele
cilindrului rotativ vor mișca cu aceeași viteză.
 Din cauza caracterului axial-simetric a acestei curgeri flux, vom putea
presupune ca liniile de current sunt circulare si componentele radiale ale
vitezei sunt nule

=0

 Alegem un sistem de coordonate cilindric cu axa x in directia vitezei

unghiulare de rotație ω.
 În consecință, ecuația de continuitate în planul r − θ devine

=0

 Ceea ce arata ca = ( )
 In aceste conditii, ecuația Navier–Stokes în direcția r, neglijând fortele
exterioare, devine

− =−

 Deoarece vθ este o funcție doar de r și din cauza simetriei axiale a

problemei, presiunea trebuie să fie o funcție de r, fie o constantă.
 Prin urmare derivata sa unu va apărea în ecuația impulsului în direcția θ

1
0= + −

 Si deoarece este functie doar de r ecuatia de mai sus este o ecuatie

diferentiala ordinara

+ =0
 Integrand in raport cu r

+ =

 Unde A este o constanta de integrare

 Ecuatia se poate rescrie in forma
1
( ) =

 Care integrate din nou conduce la

= +
2
 Unde B este o constanta de integrare
 Constantele de integrare se obtin din impunerea conditiiilor la limita

=− =

=0 →∞
 semnul minus este explicat prin faptul ca sensul pozitiv al lui este contrar
sensului vitezei positive .
 A doua condiție la limită este îndeplinită
numai dacă A = 0 și prin utilizarea lui
prima condiție la limită, viteza devine

=−

 Viteza în interiorul miezului solid crește cu

raza (rω – ca în rotația corpului solid) dar
în fluid scade cu o rată inversă distanței r.
 In contextual curgerilor in prezenta vartejurilor este folosita notiunea de
„circulație”.
 Definiția circulației (vitezei )este

Γ= ⃗

 Unde c este o curba inchisa.

 Pentru a investiga semnificația acestui termen, să calculam integrala în buclă
închisă în aceeași sens ca ω.
 Drumul integrării este un cerc care în globează miezul rotativ la o distanță r > R,

Γ= = − =2

 masrime care este independenta de r si este constanta.

 Cu ajutorul circulatiei, viteza tangențială poate fi rescrisă ca

Γ
=
2
 Această distribuție a vitezei se numește viteza
indusa de un vartej.
 Dacă r → 0 apoi viteza devine foarte mare în
apropierea miezului, așa cum arată liniile
punctata în interior.
 Obesrvatie importanta: este circulația generata
de cilindrul rotative se poate scrie ca:

 Care arata ca intensitatea circulatiei este de

doua ori mai mare ca produsul dintre viteza de
rotatie si suprafaţa nucleului rotitor
 Viteza unghilulara, rotor, circulatie
 În general, mișcarea arbitrară a unui
element de fluid constă în translație,
rotație, si deformare.
 Pentru a ilustra rotația unui element de
fluid (de forma dreptunghiulara) în
mișcare, sa consideram la t = t0 volumul de
control prezentat în figura.
 Lungimile laturilor, paralele cu direcțiile x și
y, sunt Δx și respectiv Δy.
 Elementul dreptunghiular este translat în planul z = 0 cu
vitezle (u, v) colțului 1.
 Din cauza variațiilor de viteză în interiorul fluidui, elementul
se poate deforma și se poate roti
 De exemplu, componenta x a vitezei în colțul (4) al
elementului va fi (u + ∂u/∂y Δy ), unde de termenii de ordin
superior sunt neglijați.
 La t = t0 + Δt, aceasta variatie de viteze va cauza
deformarea elementului de fluid.
 Putem obține componenta vitezei unghiulare ωz a
elementului fluid prin mediarea vitezelor unghiulare
instantanee ale segmentelor 1–2 și 1–4 ale elementului.
 Viteza unghiulară instantanee a segmentului 1–2 este diferența dintre
vitezele liniare ale celor două varfuri ale acestui segment, împărțite la
distanța (Δx):

+ ∆ −
ℎ 1−2≈ = =
∆

 Analog viteza unghiulara a segmentului 1-4 este

− + ∆ −
ℎ 1−4≈ = =−
∆
 Componenta in lungul axie z a vitezei unghiulare a elementului fluid este
atunci media acestor două componente

 Celelalte două componente ale vitezei unghiulare pot fi obținute în mod

similar, iar sub formă vectorială viteza unghiulară devine

1
= ∇×
2
 Este convenabil să definiți vartejul (vorticitatea) ⃗ ca de două ori viteza
unghiulară:
⃗=2 =∇×
 În coordonatele carteziene componentele vorticității sunt:
  Pentru că am introdus deja termenul
de circulație să investigăm legatura sa
cu vorticitatea.
 Această legatura poate fi ilustrată din
nou cu fluidul simplu element din fig.
 Circulația se obține prin evaluarea
liniei închise integrală a componentei
vitezei tangenţiale în jurul elementului
fluid.
 Considerand că direcția pozitivă
corespunde direcției pozitive a lui ω:

Γ=∮ ⃗ = ∆ + + ∆ ∆ − + ∆ ∆ − ∆ = ( - )∆ ∆ =∫
 Prin urmare, circulația este legată de rotația fluidului (ca de exemplu in
cazul unei rotații de tip solid).
 Pentru a estima vorticitatea încurgerea indusa de un vartej sa observăm
ca relatia obtinuta anterior

 care este exact același rezultat cu cel anterior dacă ζx = 2ω.

  Să calculăm la din nou
integrala circulatiei de-a
lungul unei linii care nu
include originea
reprezentată de conturul
punctat din figura
 Integrarea vitezei în sensul
acelor de ceasornic și avand
in vederea că vr = 0 rezultă

Γ Γ
⃗ = 0∆ + + Δ Δ − 0∆ − Δ =0
2 +Δ 2

Aceasta relatie arata că o curgere indusa de vartej este irotaționala (fără

vorticitate) peste tot, mai putin in nucleul în care se generează toată vorticitatea.

Când dimensiunea nucleului se apropie de zero(R→ 0), atunci se obtine un vartej

irotational (excluzând punctul central, unde viteza se tinde la infinit).
 Se pot trage câteva concluzii importantedin acest exemplu:
 1. Vorticitatea și rotația sunt generate în apropierea frontierelor solide, iar în
acest caz noi curgerea este rotationala deoarece

∇× =0

 2. Cu toate acestea, chiar și în curgeri vâscoase, dar nu aproape de

frontierele solide, fluidul nu va fi rotit de forța tăietoare a elementelor fluide
învecinate. In acest caz, curgereal este considerata irotaționala:

∇× ≠0

 3. Atunci când curgerea este irotaționala, nu există pierderi de presiune) și

putem câmpul de viteze conservativ. Un posibil beneficiu este ca ecuatia
lui Bernoulli poate fi aplicată intre oricare două puncte din curgere