Activităţile de tip outdoor,o altă modalitate de parcurgere a curriculumului

şcolar sau o modalitate prin care vizăm starea de bine a copilului?

Bălănescu Camelia-profesor învățământ preșcolar

Grădinița cu Program Prelungit ‘Constantin Brâncuși’ Tg-Jiu

“Să nu-i educăm pe copiii noştri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei
vor fi mari şi nimic nu ne permite să ştim cum va fi lumea lor. Atunci, să-i învăţăm să se
adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

Kurt Hahn,fondatorul primei școli de Educație Experimentală Outdoor,considera că

societatea modernă suferă de mai multe boli: declinul condiției fizice, al spiritului de
antreprenoriat, al imaginației, creativității si abilităților practice, al autodisciplinării și al
compasiunii interumane.După părerea sa,” principala sarcină a educației este să asigure
supraviețuirea următoarelor calități: o curiozitate inovatoare, o voință invincibilă, tenacitate în
atingerea țelului, lepădare de sine și deasupra tuturor: compasiune!”

De asemenea,Scrisoarea metodică a educatoarelor pentru anul şcolar 2014-2015 promovează

trei concepte integrate şi multidimensionale, prezente în legislaţia şi/sau în documentele de
politică publică ale majorităţii statelor lumii, respectiv:

• Interesul superior al copilului (The best interests of the child, UDE Working Report,
2010);
• Starea de bine a copilului (Doing better for children, OECD, 2009);
• Bucuria/plăcerea de a învăţa (Barsade, 2002).

De curând a crescut interesul cadrelor didactice pentru programe educaționale alternative

în educația nonformală, cum ar fi: educația outdor sau educația în aer liber,învățarea prin
aventură sau activități extrașcolare cu caracter interdisciplinar.Programele de educație outdoor
se desfășoară în natură sau în spaţii neconvenţionale,în afara sălii de clasă,având caracter
nonformal.Educația outdoor este cea care începe dincolo de ușa clasei și se consumă în
drumeții, excursii, incursiuni în lumea reală (pădure, cartier, parc, centru cultural, comercial,
industrial etc.) și care este conexată la conținuturile școlare, fiind un mediu de explorare, de
aplicare, de punere la probă sau experimentare a unor cunoștințe stipulate prin programă.
Această ipostază a formării a luat un avânt deosebit, dispunând și de o consistentă literatură în
domeniu, ca și de o practică pe măsură, în țări precum Suedia, Danemarca, Norvegia,
1
Finlanda.Se evidențiază un mod de învățare experiential”Înveți cu creierul,mâinile și
inima!”.Eficiența educației experiențiale poate fi ilustrată printr-un proverb chinezesc:Ce aud-
uit,ce văd-îmi amintesc,ce fac-înțeleg.Este un lucru îmbucurător,întrucât educația Outdoor
oferă oportunitatea acumulării de cunoștințe,exersării deprinderilor fizice și formării unor
comportamente.

Mediul preșcolar oferă posibilitatea realizării în bune condiții a educației outdoor.Ţinând

seeama de faptul că bucuria de a învăţa determină o stare de bine a copilului,educatoarele
trebuie să ofere multiple ocazii pentru a trezi în preşcolar plăcerea de a învăţa şi de a se simţi
bine în climatul educaţional creat.Activităţile de tip outdoor reprezintă oportunităţi atât pentru
producerea unei stări emoţionale ce favorizează învăţarea,cât şi o modalitate de a
forma,consolida sau exersa deprinderi şi cunoştinţe pe domeniile experienţiale cuprinse în
Curriculum-ul pentru învăţământ preşcolar. Mediul înconjurător devine șantier de aplicare a
cunoștințelor sau arenă de descoperire a noi probleme a căror rezolvare se poate face fie la
fața locului, fie în perimetrul sălii de clasă.Chiar dacă instituţia preşcolară nu poate răspunde
solicitărilor copiilor de a pleca măcar o dată pe săptămână în mijlocul naturii,pentru a
desfăşura activităţi de educaţie outdoor,însăşi ieşirea de scurtă durată în curtea grădiniţei sau
în parcul din apropiere,vizitele la instituţii culturale învecinate oferă oportunităţi pentru o
educaţie outdoor,ce stimulează preşcolarii,favorizând calitatea educaţiei acestora.

În cele ce urmează voi purcede la o incursiune în domeniile experienţiale cuprinse în

Curriculum-ul preşcolar,spre a prezenta câteva sugestii de conţinuturi care valorifică educaţia
outdoor.

La domeniul „Limbă şi comunicare” educatoarea poate alege să desfăşoare un joc didactic

în sala de grupă,cu ajutorul unor
jetoane,acţiune ce devine,
plictisitoare pentru preşcolari
,dacă se repetă de mai multe ori în
aceleaşi condiţii sau poate ieşi în
curtea grădiniţei, în parc sau în
pădure,unde copiii pot utiliza
elemente naturale pentru
desfăşurarea jocului.Cu siguranţă

2
că,natura,prin coloritul şi varietatea elementelor va stimula învăţarea şi va crea un climat
educaţional relaxant.

Memorarea unor versuri se poate realiza apelând la o imagine statică în sala de grupă sau
într-un mediu natural,cu elemente corespondente versurilor,imitând acţiuni,care facilitează
procesul de memorare.

Dezvoltarea capacităţii
de a înţelege şi utiliza
numerele şi cifrele poate
fi realizată în sala de
grupă,utilizând
jetoane,dar mediul
natural cu elementele lui poate fi cadrul educaţional plăcut şi relaxant de exersare a
deprinderii de a număra,stimulând starea de bine a copilului.

3
Natura reprezintă un material didactic recreativ și stimulativ şi pentru activitățile de
cunoașterea mediului.Pădurea,parcul,muntele,grădina zoologică,o fermă cu păsări şi cu
animale domestice reprezintă câteva oportunităţi pentru organizarea eficientă şi relaxantă a
observărilor.Dar, dacă deplasarea în aceste zone nu e posibilă o curte spaţioasă poate oferi
prilejul observării unor mici insecte,precum furnicile sau descoperirii transformărilor din
natură în diferite anotimpuri. Fotografierea unei plante (de preferat un copac) de-a lungul
anului, apoi adunarea acestor imagini intr-o prezentare de tip slide show e o metodă minunată
de a observa schimbarea adusă de anotimpuri.O plimbare cu bicicleta şi observarea
elementelor caracteristice este mai motivantă şi mai atractivă decât o activitate de observare
pe bază de imagini ,în sala de grupă.

4
 Activitățile ecologice de plantare de flori și arbori sunt pe placul preșcolarilor și îi apropie
de natură.Dar,pentru că în grădiniță conținuturile sunt abordate integrat,o acțiunea de plantare
de flori oferă prilejul reactualizării unor cunoștințe matematice,privind constituirea de grupe
după criteriul formei,mărimii sau culorii sau exersarea număratului și socotitului,precum și
dezvoltarea abilităților fonetice și lexicale.

Activităţile plastice,muzicale şi practice pot fi organizate în aer liber.Creta colorată pot fi

utilizată în aer liber pentru realizarea desenelor individuale sau colective.Nelimitarea spaţiului
de lucru inspiră şi reduce plictiseala din sala de grupă.Totodată,natura îi poate inspira pe
micuţi în a crea diverse tablouri,colaje cu materiale din natură,decoraţiuni.

Activităţile educative,materializate în vizite,excursii,drumeţii reprezintă o formă de

cunoaştere şi de educare mai interesantă şi mai captivantă decât o povestire sau lecturare de
imagini.O vizită la muzeu stârneşte curiozitatea preşcolarului mai mult decât o
5
planşă,observată în sala de grupă. Asta şi pentru că,de cele mai multe ori i se prezintă
copilului o lume nouă,plină de mister.

Nu trebuie neglijate nici acţiunile educative care îl pun pe preşcolar în ipostaza de a

interpreta „rolul”specific unei meserii. Pe lângă aptitudinile antreprenoriale pe care le
dezvoltă,aceste activităţi sunt atractive,relaxante şi motivează preşcolarii.

6
 Atunci când deplasarea în natură este imposibilă,educatoarele pot improviza în curtea
instituției preșcolare un colț de natură.Astfel,la Grupa Mare am desfășurat o activitate de tip
outdoor cu tema”Toamnă şi hărnicie”.Pentru crearea mediului ambiental am folosit materiale
din natură precum:crengi de pomi,coarde de viță de vie,struguri,nuci,mere,amenajând o livadă
cu pomi fructiferi și viță de vie.Chiar dacă preșcolarii nu au putut culege roadele toamnei
dintr-o livadă adevărată,ei s-au bucurat să participe la recoltare în minilivada din curtea
grădiniței.Ca niște gospodari adevărați,copiii au utilizat roadele culese pentru prepararea
mustului și pentru pregătirea unor compoturi.

Inițiând proiectul educațional”De vorbă cu o carte”,am condus preșcolarii în spațiul în care

ia naștere cartea:tipografia.Copiii au observat utilajele care ajută la realizarea cărților și
ziarelor.Mergând la bibliotecă, au observat cum este amenajat spațiul instituției culturale și au
7
dobândit cunoștințe privind împrumutul cărților,înțelegând importanța lecturii.Acest proiect a
fost pretextul inițierii unui concurs de colectare de maculatură pentru a veni în sprijinul
pădurilor,călăuziți de îndemnul”1 kg de maculatură salvează 10 arbori”.În drumețiile din
pădure, copiii învață că ambalajele nu trebuie aruncate în natură,ci trebuie duse la centrele de
reciclare pentru a obține produse noi.

Nu trebuie uitate jocurile de mișcare și activitățile sportive în aer liber.Chiar dacă unele
grădinițe din mediul urban sunt vitregite de spațiul necesar organizării unor astfel de acțiuni,o
deplasare pe o pajiște sau un stadion oferă prilejul organizării unor întreceri sportive,a unor
jocuri de orientare în spațiu,aidoma cercetașilor sau a unor meciuri de baschet,volei sau
fotbal.

Exemplele prezentate demonstrează că educaţia outdoor poate reprezenta o modalitate de

implementare a curriculumului preşcolar.Numai că, specificul acestor activităţi,care creează
un mediu relaxant, liber, fără constrângerile pe care le impun „cei 4 pereţi ai unei săli de
clasă”,contribuie în mare măsură la producerea stării de bine a copilului.De obicei,ca activităţi
cu caracter nonformal,activităţile outdoor trebuie realizate doar în conformitate cu dorinţele
copilului, la iniţiativa lui ,axându-se pe spontaneitate şi creativitate.De aceea,nu trebuie
realizat un demers didactic rigid şi închistat în şabloane metodologice.Sub aspect
nonformal,activităţile de tip outdoor contribuie, în principal,la a produce copilului o stare de
bine,decât să îndeplinească cu stricteţe prevederile Curriculumului.Dar,realizate ca şi
activităţi complementare celor informale,aceste activităţi au un rol determinant în dezvoltarea
psihică a copilului.

8
 Variante de activități outdoor sunt nenumărate,influențate fiind de creativitatea și
ingeniozitatea educatoarelor.Introducerea acestora în mediul preșcolar este benefică datorită
multiplelor avantaje:

- oferă posibilitatea contactului cu natura;

- reprezintă un climat motivațional copiilor cu dificultăți de învățare;

- formează abilități de colaborare, comunicare, învățare activă;

- educă adaptabilitatea, flexibilitatea, inițiativa, autonomia, asumarea responsabilității.

Închei prin a stabili locul şi rolul educaţiei de tip outdoor în sistemul de învăţământ,aşa cum
îl vede pedagogul Constantin Cucoş:” Educația din școală rămâne sărăcită dacă nu este
complementată de ceea ce se poate adăuga dinafara perimetrului ei; Educația de tip outdoor
nu eclipsează educația din sala de clasă, ci îi imprimă o altă demnitate și consistență. Este o
formă de stimulare și „împlinire” a ei, prin extensiuni, aplicații, prefațări de noi căutări. O
școală inovativă va prelua și integra, în modul ei specific, astfel de situații, le va face aliat,
sursă de revigorare, de întărire, de extensiune a ariei ei de acțiune. Și asta, pentru binele școlii
și al celor care intră în ea, deopotrivă!”

BIBLIOGRAFIE:

1.Manual de educație outdoor-www.slideshare.net

2.Baze teoretice ale EducațieiOutdoor –http:outdoorlife.ro

3.Curriculum pentru învăţământ preşcolar

4.Scrisoarea metodică a educatoarelor pentru anul şcolar 2014-2015