Sunteți pe pagina 1din 143

Nutriția la fumători

Cum poți combate efectele fumatului prin alimentație


Hintea Marian

CUPRINS
Cuvânt inainte.................................................................................3
Capitolul I
Țigara.................................................................................................6

Capitolul II
Corelația dintre alimentație și fumat.......................................................9

Capitolul III
Alimente ideale pentru fumători...............................................................41

Capitolul IV
Alimente controversate............................................................................66

Capitolul V
Ce trebuie să știți despre nutriție și calorii.................................................77

Capitolul VI
Bolile provocate de fumat.........................................................................86

În loc de încheiere..............................................................................138
Bibliografie...........................................................................................141

3
CUVÂNT ÎNAINTE Sunt fumător !

Am 48 de ani și în ultimii 31 am fumat fără să-mi pese prea mult


de consecințele viciului. Odată am citit pe internet confesiunea unui
fumător care spunea că la fiecare țigară pe care a fumat-o din plăcere au existat încă 100
fumate din dependență. Nimic mai adevărat.

Prima țigară am fumat-o la 13 ani, eram în clasa a VII-a cu colegii de clasă la mult
așteptata Practică agricolă de toamnă. Cei care sunt născuți în anii '60-'70 știu ce însemna
acel eveniment, absolut toate prostiile specifice vârstei acolo se făceau. Era ca o tabără unde
foarte rar erai supravegheat, profesorii făcând și ei bineînțeles prostiile lor, iar eu nu voiam
ca colegii mei care deja încercaseră țigara, sau cei mai mari din a VIII-a, să mă considere un
fricos sau vreun tăntălău doamne ferește ! Plus de asta ambii mei părinți erau fumători
atunci, mirosul de tutun nu-mi era străin așa că am băgat și eu țigara-n gură, am tras primul
fum pe care l-am aruncat direct afară, ceilalți râdeau bineînțeles, apoi al doilea, cu atenție pe
nas ! Cât voi trăi voi ține minte momentul acela, prima mea țigară, Cișmigiu se numea și
avea filtru alb. Îmi aduc perfect aminte și numele celui care era lângă mine în acel moment
și mai țin minte cât de bărbat mă simțeam după ce-am stins țigara, James Bond era mic
copil pe lângă mine.

Recunosc însă că în ciuda puternicului efect psihologic pe care evenimentul l-a avut
asupra mea, efectul fizic a fost exact invers. Nu mi-a plăcut deloc, de-aceea timp de 3 ani nu
am mai atins țigara. Asta până în Liceu, în jurul vârstei de 17 ani când hormonii câștigau mai
mereu lupta cu discernământul și Discoteca era mai importantă decât Școala. În clasa XI-a
am devenit un fumător constant care-și ascundea pachetul de țigări fix în Biblioteca din
dormitor a părinților, singurul loc unde știam că mama nu se va gândi niciodată să caute,
sertarele mele din cameră fiind mai mereu controlate. Lăsam câte-un semn și-mi dădeam
seama. De unde aveam bani pentru țigări la vârsta aceea ? Habar n-am ! Nu mai țin minte,
dar aveam. Când ai mei au bănuit ceva, tata mi-a zis doar atât...” dacă te prind cu țigara-n
gură până faci 18 ani, ți-o bag invers înapoi, m-ai înțeles ? ". L-am ascultat, n-aveam de ales,
era foarte drastic vizavi de lucrurile astea căci cu toate că era fumător, nu voia copiii lui să
deprindă obiceiul. La majorat însă le-am zis părinților mei adevărul. Am ales tocmai acel
moment să le zic pentru că știam că n-au cum să se supere pe mine, doar era ziua mea de

3
naștere, nu ? Așa a și fost, s-au strâmbat dezamăgiți oarecum și-atât. Însă începând din a
doua zi, mi-au tot pus în fața ochilor puterea exemplului sorei mele care nu era atrasă de
țigară. Nici n-avea cum, toată viața ei a vrut să devină medic cardiolog, și exact asta a și
devenit.

Așadar, din acele timpuri, pachetul de țigări a devenit parte din viața mea având aceeași
importanță ca și oricare alt lucru vital, mă calmau dacă eram nervos, îmi alungau plictiseala
la nevoie sau de multe ori erau chiar un mijloc de socializare.

Se spune că să te lași de fumat e cel mai ușor lucru. O facem fiecare dintre noi , în gând ,
cel puțin odată, când stingem câte-o țigară și vedem jarul cum sfârâie. Atunci ne
gândim...oare cum o fi fără ea ?...oare am fi mai sănătoși ?....oare am sta mai bine cu banii ?
( Ooo, asta sigur da ). Sunt convins că toți care fumăm ne-am gândit la lucrurile astea, și
fiecăruia ne-a trecut prin cap măcar odată să ne lăsăm. Mie cel puțin , da! Am încercat și am
și " reușit " , vorba vine , de vreo 3 ori să mă las de fumat :

Prima dată la 20 de ani, pur și simplu din ambiție, fără vreun motiv anume. Mi-am zis că
așa cum m-am apucat pot să mă și las. Eram pe stradă și mi-am aruncat pachetul de țigări
într-un coș de gunoi cu toate că tocmai îl cumpărasem. Am rezistat 8 zile, până când odată
întorcându-mă de la servici mi s-a rupt cheia în ușă și nu mai puteam intra în casă. De nervi și
ciudă direct la primul magazin m-am dus, mi-am luat un pachet și de-abia apoi am început să
mă gândesc cum să rezolv problema cheii.

A doua oară aveam 44 de ani, țigările se scumpiseră mult între timp și recunosc sincer că
simțeam și eu chestia asta la buzunar. Îmi făcusem un calcul simplu și am realizat câte lucruri
aș putea face cu banii economisiți pe țigări. Am hotărât în mine însumi să fac un plan. Mă
las de fumat, în fiecare zi pun într-o cutie banii pe care i-aș fi dat pe țigări, și fix peste un an,
în aceeași zi și aceeași lună, voi deschide cutia. Și-am făcut-o, pe bune ! Fără pastile anti-
fumat, doar ambiție, și ajunsesem la un moment dat chiar să mă deranjeze destul de tare
când se fuma în jurul meu. Dar...nu m-a ținut un an, ci doar 3 luni. Într-o seară primisem o
veste proastă. Atât de proastă încât am avut un mic șoc, după care în acea noapte până
dimineață am fumat un pachet întreg. A doua zi, chiar dacă-mi părea enorm de rău, am
revenit înapoi la vechiul meu obicei iar de banii adunați în acea cutie, mi-am luat bineînțeles
țigări.

A treia oară, acum 2 ani, la 46 de ani, când conjunctura m-a făcut ca în ciuda vârstei, să
mă înscriu la Facultatea De Nutriție și Dietetică UMF Tg-Mureș. Apropo, mulțumesc țigărilor
mele pentru felul cum m-au ajutat în nopțile în care învățam pentru admitere și cine crede
că la vârsta asta e mai ușor să înveți decât la 18 ani, vă spun eu, se înșeală. Așadar la 46 de
ani eram încă odată student, de data asta la o disciplină care combătea clar fumatul și
promova stilul de viață sănătos. N-a existat curs de Nutriție în Facultate în care să nu se
atingă subiectul fumatului și recunosc că un oarecare efect asupra mea a avut faptul ăsta,
așa că am început să mă gândesc serios să mă las a 3-a oară. Exemple în jur am avut, prieteni

3
sau colegi care reușiseră să se lase, apăruse și Legea cu fumatul în locuri publice, la Facultate
ni se predau cele mai urâte consecințe ale viciului, partenera de viață îmi făcea permanent
reproșuri iar în familia mea ajunsesem singurul care mai fuma. Mi-am zis gata, până aici !
Știu cum e să fumezi și știu cum e și fără țigări, am 46 de ani și-mi ajunge ! Ca de obicei mi-
am aruncat pachetul de țigări la gunoi și de data asta mi-am luat și pastile anti-fumat, nota
10 pentru ele, sincer. Din păcate și minunea asta a durat puțin, respectiv 2 luni ! Ce s-a
întâmplat ? A venit ziua mea de naștere și-am făcut greșeala, vară fiind, să cred că pot să
beau o bere și să-mi estompez nevoia de nicotină asociată cu alcoolul. Am greșit, și ca și-n
celelalte dăți, am terminat ziua respectivă fumând un pachet întreg aproape.

Am auzit de foarte multe ori în viață replici cum că n-am ambiție să mă las, că n-aș avea
tăria de a-mi fi propriul stăpân, am auzit deseori și puterea exemplului altuia care-a reușit.
Eu cred totuși că a te lăsa de fumat nu ține numai de ambiție sau tărie de caracter, ci
contează la fel de mult gradul de dependență, anturajul în care te învârți și-n care trăiești,
statutul în societate, serviciul pe care-l ai, stresul care te copleșește zilnic, stilul fiecăruia de
viață, sedentar sau nu, etc. O multitudine de factori, independenți de voința proprie a
fiecăruia. Nu totul începe și se termină cu ambiția, așa cred eu cel puțin.

De aceea m-am hotărât să scriu această carte, prima din viața mea, în care nu vreau să
conving pe nimeni să se lase de fumat. Nici vorbă, mai ales că eu însumi n-am putut s-o fac.
Vreau doar să arăt cât se poate de real că există metode prin care efectele urâte ale
fumatului pot fi diminuate și combătute într-o oarecare măsură. Și asta prin alimentație în
primul rând. Iar aceste metode pot fi la îndemâna oricui, indiferent că e bogat sau sărac,
tânăr sau în vârstnic, bărbat sau femeie.

3
ȚIGARA

Câți dintre voi v-ați întrebat vreodată ce conține o


CAPITOLUL I țigară ? Eu niciodată până acum ! Auzisem, normal, de
nicotină, de gudron, de diferențele de concentrație între
sortimente, dar detaliile nu m-au interesat niciodată.
Poate și pentru că în adâncul meu nu voiam să-mi stric
plăcerea de-a savura țigara gândindu-mă mereu la consecințe.

Am studiat pe internet, am citit cărți, am discutat cu diferiți oameni și m-am gândit la


propria-mi experiență în ale fumatului. Din toate acestea un lucru mi-e clar, anume că
țigările din ziua de azi nu mai au nici o legătură cu ce fumau bunicii noștri. Ai mei bunici nu
fumau, culmea, dar îmi aduc aminte din copilăria mea oameni lângă care mai stăteam în
diferite ocazii și-n jurul cărora se simțea mirosul ăla de tutun puternic și aromat care după
câteva minute îți venea să-l tot adulmeci din aer. Astăzi însă eu cred că suntem foarte
departe de acele vremuri, și sunt convins că ce fumau bunicii noștri era mult mai de calitate
decât ce fumăm noi azi. Sau să mă exprim mai clar, țigările din ziua de azi sunt mult mai
nesănătoase decât cele de pe vremea bunicilor mei.

În primul rând, puțină lume știe sau își dă seama că marketingul modern înseamnă
nu să-l faci pe om să-ți cumpere produsul, ci să-l faci dependent de el. Așa e în cazul
medicamentelor sau al alcoolului. Convingerea mea e că așa stau lucrurile și cu țigările.

Știați de exemplu că filtrele țigărilor au mici găurele care-i obligă pe fumători să tragă
din țigară mai puternic ? De ce ? pentru că efectul acestui fapt este fixarea mai bine în
plămâni a substanțelor inhalate, lucru care accentuează gradul de dependență. Bineînțeles
că nici un producător nu va recunoaște așa ceva, dar dacă aveți vreodată ocazia, îi puteți
întreba de ce nu se mai fabrică de exemplu țigări fără filtru. Răspunsul este evident, cele
fără filtru nu provocau atât de tare dependența. Idem cazul bronhodilatatorilor, care sunt
niște substanțe chimice care previn senzația de înecare în momentul in care tragi din țigară.
Sau cazul amoniacului. Când fumăm practic inhalăm și compușii acestuia. Să nu uităm de
acetaldehidă, ingredient prezent în compoziția tuturor țigărilor care face fumul mai ușor de
inhalat. Arsenicul știți ce este ? Otravă ! Folosită mai ales la combaterea dăunătorilor. Pe
internet există o sumedenie de articole și poze care punctează acest aspect. Am pus și eu o
poză care mi s-a părut cea mai elocventă și care detailează foarte bine produsul pe care noi
îl consumăm cu atâta plăcere...

3
Problema cea mai mare a acestor chimicale este că atunci când se aprind formează la
rândul lor alți compuși la fel de dăunători organismului. De ce există ele în componența
țigării ? Pentru că întăresc gradul de dependență, pentru ce altceva ?

Așadar e destul de clar cam care-i diferența între bunicii noștri care fumau tutunul
ăla ordinar cum îi spuneau unii, și noi cei de azi care fumăm țigări frumos ambalate și
aromate. Și sunt convins că nici nu fumau atât cât fumăm noi. În legătură cu asta, am văzut
un studiu din care a reieșit că în România sunt undeva între 4,5-4,7 milioane de fumători, la
o populație de 19,5 milioane cât a mai rămas. Așadar aproximativ 23 % din populație
fumează ! Asta din totalul care include, atenție, și pe cei până la 18 ani. Părerea mea e că în
realitate jumătate din populația de peste 18 ani fumează în România.

Deci, ne mai vine să fumăm după ce-am văzut toate acestea ? Sincer mie da, și nu
numai pentru că sunt conștient că mi-e greu să mă las, dar și pentru că știu ce efect are
țigara asupra mea. Mă liniștește când mi se ridică adrenalina, îmi dă o senzație plăcută
fumând-o când o poftesc, la o țigară mai iei câte-o hotărîre când ești indecis etc... sunt o
sumedenie de motive care le-aș putea scrie aici, fumătorii le știu foarte bine.

Am discutat și cu un psiholog despre subiectul ăsta. M-a rugat să nu-i dau numele, ca să
nu se interpreteze cumva că el promovează fumatul. Mi-a zis ceva foarte adevărat după
părerea mea, și-anume că este important să scapi de senzația de vinovăție dacă ești fumător
! Când îți cumperi un pachet, să nu te gândești că ai aruncat banii pe geam, sau când stingi
țigara să nu-ți spui în gând că ai mai bătut un cui în sicriu. Toate astea nu fac altceva decât
să-ți creeze o stare de rău față de tine însuți, adâncindu-ți și senzația de inferioritate față de
cei care nu fumează.

3
Nimic mai adevărat, eu cel puțin am trecut prin așa ceva. Am avut parte de priviri cu
reproș de la cei din jur când îmi aprindeam o țigară, iar când m-am lăsat de fumat toată
lumea îmi spunea :... " bravo, în sfârșit ți-ai dat seama și tu că nu e bine nici pentru tine și
nici pentru cei din jurul tău "... Când mă apucam iarăși, se uitau toți la mine ca la cel mai
slab bărbat pe care l-au cunoscut vreodată. Trist dar adevărat. În ziua de azi când se
promovează peste tot stilul de viață sănătos, noi fumătorii, fără să vrem, am fost basculați în
acest spațiu etichetat drept al vicioșilor și-al celor care virusează mai departe societatea. Ce
exemplu vreți mai clar decât Legea Fumatului în Spații Publice ? De-acord în instituții sau
parcuri, dar în baruri de ce ? Doar acolo mergi să bei liniștit o cafea sau un pahar de ceva
lângă o țigară, ăsta a fost scopul barurilor de la bun început, nu ? Acolo nu intrau minori, era
interzis, iar cine nu fuma putea să meargă într-un local unde fumatul nu era permis. Acum îi
vezi pe toți fumând în fața barurilor sau pe stradă în văzul tuturor. E mai bun exemplul
acesta pentru copiii care trec prin zona respectivă ? Nu cred.

Totuși, până și eu îmi dau seama că fumatul îți face mai mult rău decât bine, asta-i clar.
Și chiar dacă încă n-am ajuns să tușesc sau să-mi pierd suflul, mă gândesc de multe ori cine
știe ce-o fi în corpul meu de fumător și eu habar n-am. La doctor n-am de gând să-mi fac
vreun control, sigur primul lucru pe care l-aș auzi ar fi să mă las, așa că m-am hotărât să
studiez un pic problema asta de unul singur. Terminând și Facultatea de Nutriție am avut
acces mult mai ușor la unele informații de specialitate, nu povești, și mi-am dat seama că
există soluții, mai ales prin alimentație, pentru combaterea și diminuarea efectelor
fumatului, lucru care practic face obiectul acestei cărți.

3
CORELAȚIA DINTRE ALIMENTAȚIE ȘI FUMAT

Ne place să mâncăm, suntem nevoiți oricum s-o facem pentru


că alimentele sunt combustibilul nostru. Ele contribuie la
CAPITOLUL II satisfacerea nevoilor organismului asigurându-i substanțele nutritive
de care acesta are nevoie. Îi asigură evident și necesarul de energie
și mai au un rol important, și-anume satisfac dorințele și poftele
individului. N-ați pățit niciodată să vă gândiți la o prăjitură sau la un
fel de mâncare anume și să salivați ? Asta înseamnă pofta organismului, exact ca și cu
fumatul...” ce-aș fuma o țigară acuma dacă-aș putea " sau " ce-aș mânca niște mititei de-ar fi
în fața mea ". Sau nevoia de-a bea apă. Toate acestea sunt nevoi ale organismului, unele
vitale, altele din dependență.

Problemele apar în momentul în care aceste nevoi, odată satisfăcute, nu au în


totalitate efectul scontat. Efectele pozitive pot fi reduse de efectele negative sau, mai rău,
să fie în mare măsură anihilate de acestea. Vă dau un exemplu : Știați că nu e bine să bei apă
în timp ce mănânci și nici măcar imediat după ? Paharul de apă e recomndat să-l bei cam la
30 de minute după masă. De ce ? Pentru că saliva din gură conține enzime digestive care
ajută la dizolvarea hranei, iar amestecul cu apa face ca acest proces să nu fie optim. De
asemenea în stomac sunt sucuri gastrice care au rol de-a distruge potențialele bacterii.
Aceste sucuri dizolvate în apă nu-și mai fac efectul cum trebuie, ca și consecință în organism
se acumulează toxine. De aceea e indicat să consumi apă după un timp de la terminarea
mesei pentru ca aceste procese să aibă timp să se desfășoare cum trebuie.

Iată cum două elemente vitale corpului uman, apa și hrana, combinate împreună într-
un anumit fel pot creea probleme. Exact așa stau lucrurile și cu fumatul. Deși organismul îți
cere nicotină, ea clar că-ți afectează sănătatea. Nevoia este mare la cei care fumează și ea
crește exponențial atunci când te lași. Ultima picătură de nicotină este eliminată din corp la
48 de ore după ultima țigară, de aceea sevrajul apare practic la 2 zile după ce te-ai lăsat.
Cine-a trecut prin așa ceva știe foarte bine cum sunt zilele care urmează. Ai o stare de
frustrare enormă și parcă nu mai ești tu însuți ( mie îmi venea să mă urc pe pereți ). Saliva
din cavitatea bucală în lipsa nicotinei îți creează o stare de foame permanentă, mai ales de
dulce, de aceea mulți care s-au lăsat au și pus câteva kilograme în plus. Iar această nevoie
de-a fuma dispare la unii după 1-2 săptămâni, la alții chiar după 2-3 luni, doar după ce
organismul este curățat de toxinele acumulate din cauza fumatului.

Se spune că cel mai urât efect al fumatului este inhalarea monoxidului de carbon care
afectează nivelul oxigenului din sânge. Acest lucru duce în primul rând la bolile respiratorii și

3
complicațiile cardio-vasculare. E adevărat, dar acest efect apare doar în cazul fumătorilor
înrăiți, cei care fumează mult, peste 10 țigări zilnic. Pentru cei care fumează mai puțin sau
ocazional, efectul acestora nu e atât de grav întrucât odată la fiecare 6 ore nivelul de oxigen
din corp revine la normal iar după 48 de ore plămânii elimină ultimele reziduri apărute
după fumat. Așadar cei care fumează mai puțin sau doar la ocazii, nu sunt atât de expuși
privării de oxigen, precum fumătorii înrăiți.

Există însă un alt efect al fumatului, la fel de periculos după părerea mea, și-anume
diminuarea capacității organismului de-a absorbi elementele nutritive prin alimentație.
Practic cu fiecare țigară ce-o fumăm, în corpul nostru un număr mic de celule se
deteriorează. Toate acele componente chimice la care-am făcut referire în primul capitol,
intră în noi odată cu fumul inhalat și își fac în liniște treaba. Ați observat vreodată că cei care
fumează au un alt aspect fizic decât nefumătorii ?

Pentru a exemplifica mai clar acest lucru, am să vă arăt 2 cazuri publicate de


Universitatea Western Reserve din Hudson, Ohio USA, care-a făcut o analiză pe perechi de
gemeni, vizavi de diferențele dintre geamănul care fumează și cel care nu fumează.

Nefumătoare Fumătoare Nefumător Fumător

Nefumătorii din stânga imaginilor au un aspect mai sănătos al pielii, un tonus mai
bun, riduri mai puține, păcat că nu zâmbesc în poze să le fi văzut și dantura ! Iar acestea sunt
doar diferențele ce se văd cu ochiul liber.

De ce aceste diferențe ? Deoarece capacitatea organismului de-a asimila și


metaboliza nutrienții este afectată la persoanele care fumează. Pentru o bună funcționare,
corpul nostru are nevoie zilnic de așa numiții Macronutrienți, adică proteine, glucide și
lipide. Pe lângă macronutrienți, organismului trebuie să-i dăm și Micronutrienți, adică toată
gama largă de vitamine și minerale care se găsesc în alimente. Am să vă arăt ce înseamnă
fiecare și cum influențează nicotina absorbția lor în organism :

3
MACRONUTRIENȚII
Proteinele

Sunt baza țesuturilor noastre. Practic mușchii, sângele, părul, inima și restul organelor
interne au la bază proteinele. Felul cum arătăm e influențat de proteine deoarece ele
sintetizează tot materialul genetic ( ADN și ARN ).Constituția fizică o datorăm proteinelor
pentru că ele contribuie la dezvoltarea musculaturii, a colagenului din piele, a oaselor și
articulațiilor. Tot ele ne furnizează și o parte din energia de care avem zilnic nevoie. Calitatea
sau bogăția capilară este influențată de asemenea de proteine. Ele ne asigură și imunitatea
deoarece sintetizează anticorpi și tot ele au rol de transport a substanțelor nutritive în sânge
și celule. Nu în ultimul rând reglează pH-ul sângelui prin faptul că ele țin apa în curentul
sanguin, lucru foarte important pentru sănătate. Sunt esențiale și pentru copii deoarece
fără un aport adecvat de proteine, creșterea și devzoltarea sunt afectate. Știau părinții noștri
de ce ne obligau să mâncăm carne când eram mici ! Să nu înțelegem greșit însă. Toate
acestea fiecare dintre noi le moștenim genetic, proteinele doar modelează aceste funcții,
adică de exemplu dacă bărbații din trei generații înaintea mea au avut chelie, eu pot să
mănânc proteine cu sacul, că tot chel voi rămâne !

Se găsesc în mai toate produsele animale și vegetale, ouă, carne ( mai ales cea de vită),
lactate, pește ( în special somonul ), legume ( mazăre, cartofi, avocado, spanac, broccoli sau
varză ), dar și soia, migdale, nuci, caju sau alune de pădure. Sunt multe produse care conțin
proteine, cele enumerate însă sunt cele mai bogate în ele. Dar trebuie specificat un lucru pe
care eu l-am învățat în Facultate și cu care sunt convins că vegetarienii nu vor fi de-acord.
Și-anume proteina animală ( din carnea de vită de exemplu ) este mai bună, mai completă,
decât proteina vegetală ( soia ). Adică proteina de origine animală e mai funcțională decât
cea vegetală, își face treaba mai bine. E ca și cum ai compara un Mercedes cu-n Logan.
Amândouă sunt mașini, au 4 roți, niște pedale și-un volan, te duc unde vrei să mergi, dar
totuși... Asta e doar părerea mea, concluzia pe care am desprins-o în cei 3 ani de Nutriție. Îmi
cer scuze vegetarienilor și sper să nu arunce cartea le gunoi acum.

Problemele apar însă când aceste proteine sunt denaturate, adică forma și funcția lor
sunt afectate. Apare așa numitul „ fenomen de despiralare „, care în cele din urmă face
proteina nefuncțională. Iar această denaturare a proteinei rezultă din consumul exagerat de
substanțe nocive organismului ( alcool, droguri, alimentație nesănătoasă, exces de
medicamente sau ingerarea de substanțe chimice ). Printre ele, din păcate se află și țigara.

Nicotina și Monoxidul de carbon împreună cu celelalte chimicale din țigară trec prin
membrana monocelulară a alveolelor pulmonare direct in circuitul sanguin, unde sunt
transportate la inimă și pompate către celelalte organe, inclusiv în țesuturi. Acolo principalul
efect este reducerea de elastină și colagen din piele. De-acolo cearcănele și ridurile mai
frecvente la fumători. Degeaba consumăm proteine, rolul lor plastic în aspectul nostru
devine aproape nul din cauza asta. Totodată Monoxidul de carbon reduce oxigenarea

3
celulelor. Din această cauză proteinele nu mai au mediul propice pentru funcționare iar
consecința acestui lucru face ca absorbția nutrienților de organism să fie deficitară,
proteinele având un important rol în transportul lor. Din cauza asta fumătorii au un aspect
ușor diferit față de nefumători, sunt mai palizi, mai trași la față, mai încercănați, și în general
cu o constituție mai astenică.

Glucidele

Mai cunoscute sub denumirea de carbohidrați, sunt compuși organici care conțin
carbon, oxigen și hidrogen. Glucidele sunt ideale în alimentație deoarece sunt perfect
compatibile metabolismului nostru, se descompun ușor și au multe componente nutritive,
toate fiind esențiale unei bune funcționări a organismului. Digestia transformă carbohidrații
în glucoză care este vitală pentru noi deoarece ea asigură energia primară pentru creier.
Studiile au arătat că cei care consumă cu regularitate carbohidrați au o reacție mai bună la
stimuli, o memorie mai bună și-o capacitate de învățare mai superioară celor care n-au în
dietă aceste elemente. De aceea sunt obligatorii, de exemplu, în alimentația copiilor. Iar
acestea sunt doar o parte din avantajele glucidelor.

Le găsim în pâine, cereale, orez, paste făinoase, legume ( mai ales în cartof ) și fructe,
practic în toată gama alimentelor de bază. Toate sunt importante. Rolul lor este multiplu, cel
mai important fiind acela că asigură zilnic cel puțin jumătate din necesarul energetic al
organismului, fiind rapid utilizabile de către mușchi. Încercați într-o zi să nu mâncați nici
pâine, nici legume, nici fructe. Veți vedea a doua zi cum vă simțiți sleiți de putere. O zi fără
glucide înseamnă scăderea glicemiei care duce la dureri de cap, amețeală și tremur. Cred că
fiecare dintre noi am pățit măcar odată să avem în timpul zilei astfel de simptome. Beți
repede un suc, o cafea dulce sau un baton de ciocolată și vă veți reveni în câteva minute.

O altă componentă a Glucidelor joacă un rol la fel de important ca zaharurile, și-anume


fibrele. Nu intru în detalii despre ele, mi-ar trebui 100 de pagini, trebuie știut însă că au un
rol extrem de important pentru noi. În primul rând ele reglează nivelul de colesterol din
sânge, adică îl reduc, deoarece se leagă de lipide ( grăsimi ) și nu le permite acestora să intre
în sânge. Este vorba de așa numitele fibre solubile ( gama de cereale integrale – orz, ovăz,
grâu -, fasole, mazăre, cartofi, banane și citrice – portocale, lămâi ). De ce credeți că
persoanelor supraponderale sau obezilor li se recomandă mereu aceste alimente ? Ei au din
păcate și-un nivel de colesterol destul de ridicat. Fibrele mai au și-o altă calitate în cazul de
față, și-anume ajută la estomparea senzației de foame. Și nu în ultimul rând, ci poate chiar în
primul, ele au un rol foarte important în sistemul nostru digestiv. Ajută procesul de digestie
și previn constipația. Cine are un tranzit intestinal mai lent, e bine să consume glucide
bogate în fibre insolubile ( conopidă, broccoli, sfeclă roșie, varză, gulii, avocado, fructe – în
special merele și perele , fructele cu coajă – migdale, nuci, castane, alune de pădure, fistic ).
Acestea se ocupă cu igienizarea intestinelor, măturând reziduurile și substanțele nocive
rămase, prin asta și ajutând la repararea florei bacteriene intestinale proprii.

3
Ați văzut cu toții la televizor sau ați citit pe undeva conceptul de "cereale integrale" .
Care e diferența între acestea și cerealele rafinate ? În cazul celor integrale, în procesul de
fabricare se folosește bobul întreg lucru care permite nedeteriorarea elementelor nutritive
din acesta. Sunt foarte sănătoase și au un conținut de zahăr mult mai scăzut, în comparație
cu cele rafinate. Cum identificați în comerț aceste produse și cum faceți diferența între ele ?
Cele integrale au un semn distinctiv, un spic de grâu sub un semn gramatical numit bifă, și
un cerc care le cuprinde. Semnul se vede pe partea de sus a ambalajelor. Sau pur și simplu,
felul lor este inscripționat pe ambalaj, trebuie să citiți cu atenție când le cumpărați. Și prețul
lor este de regulă mai mare decât a celorlalte tipuri de cereale. În general însă, astfel de
produse le găsiți în magazinele Bio, trebuie doar să spuneți ce căutați.

Dar mare atenție ! Consumul exagerat al Glucidelor poate produce mari probleme. Iar
dacă acest consum îl combinăm cu pachetul de țigări, „ felicitări „, bine-ați venit în clubul
celor care și-au tăiat craca singuri de sub picioare ! De ce ? Cu toții am auzit de Diabet. Îl vom
descrie în alt capitol, trebuie știut doar că insulina este secretată de pancreas, iar cel mai
mare dușman al pancreasului este nicotina.

Un exces de glucide duce la metabolizarea lor în lipide, deoarece factorii de sinteză nu


fac față, corpul arde mai puține calorii decât ingeră iar restul se depozitează sub formă de
grăsimi în țesutul adipos. Cei care mănâncă mult și au o viață mai sedentară, devin obezi cu
timpul, iar acest fapt duce evident la o serie de alte complicații, cardiovasculare în special.

În al doilea rând, fiecare aliment are un index numit Indice glicemic. Acesta arată pe o
scară de la 0 la 100, modul cum fiecare aliment crește după ingerare nivelul de glucoză din
sânge. Cele care au un indice mare sunt asimilate rapid și produc fluctuații mari ale nivelului
glucozei fapt care poate produce complicații uneori grave. Cele cu indice mic au un efect
invers, fluctuațiile produse fiind nesemnificative. Vă prezint mai jos un tabel care ilustrează
mai bine aspectul ăsta, și care cuprinde cele mai uzuale alimente din categoria Glucidelor :

Aliment IG Aliment IG
Bere 110 Glucoză 100

Cartofi prăjiti 95 Cartofi la cuptor 95

Morcovi fierți 85 Fulgi de porumb 85

Pâine albă 85 Popcorn 85

Faină albă de grau 85 Piure de cartofi 80

Dovlecel 75 Pepene verde 75

Ciocolată 70 Băuturi racoritoare 70

Cartofi fierți 70 Cereale rafinate 70

Zahăr alb 70 Zăhar brun integral 70

3
Orez standard 70 Sfecla de zahăr 65

Ananas la conservă 65 Porumb fiert 65

Stafide 65 Pâine de secara 65

Pâine integrală 65 Banane 60

Miere 60 Inghețată 60

Pepene galben 60 Pizza 60

Muștar 55 Ketchup 55

Kiwi 50 Mango 50

Cartofi dulci 50 Ananas 45

Struguri 45 Mazăre la conserva 45

Paste făinoase 40 Cereale integrale 45

Smochine uscate 40 Suc de morcovi 40

Prune uscate 40 Ovăz 40

Fasole roșie 35 Mere 35

Mazăre 35 Susan 35

Nectarine 35 Portocale 35

Piersici 35 Prune 35

Fasole albă 35 Semințe floarea-soarelui 35

Fasole verde 35 Caise 30

Grapefruit 30 Morcovi 30

Lapte de soia 30 Usturoi 30

Pere 30 Roșii 30

Linte galbenă 30 Căpșuni 25

Fructe de padure 25 Cirese 25

Linte verde 25 Lămâie 20

Cacao 20 Migdale 15

Țelină 15 Broccoli 15

Varză de Bruxelles 15 Varză 15

3
Conopidă 15 Castravete 15

Ardei gras 15 Alune 15

Praz 15 Ceapă 15

Ciuperci 15 Măsline 15

Arahide 15 Fistic 15

Salată verde 15 Ridichie 15

Soia 15 Spanac 15

Tofu 15 Nuci 15

Avocado 10 Oțet 5

Ce ne spune acest tabel ?

Prima categorie, marcată cu roșu, sunt alimentele care au un indice glicemic mare.
Recomandarea vizavi de ele este să fie consumate mai rar deoarece datorită indicelui
glicemic ridicat produc fluctuații mari ale nivelului de glucoză. Putem însă să le reducem
consumul ? Mai greu, multe dintre ele făcând parte din alimentația noastră zilnică. De
exemplu zahărul. Observați că ambele tipuri de zahăr, cel alb și cel brun au același indice
glicemic. Atunci care e totuși diferența între ele ? Cel brun are o concentrație de minerale
mai mare deoarece este mai puțin procesat decât cel alb. Astfel îi rămâne în componență
melasa care conține cantități de calciu, magneziu, potasiu și fier, de aceea i se mai spune
integral, exact ca în cazul cerealelor mai sus prezentat. Așadar atenție la alimentele marcate
cu roșu ! În zilele noastre consumul mare de dulciuri, energizante sau băuturi răcoritoare
face ca numărul cazurilor de Diabet Juvenil să fie tot mai mare. Nu există zi în care să nu văd
pe stradă elevi sau tineri cu o doză de energizant sau de bere în mână, mulți dintre ei și
fumând pe ascuns. Poate la fel aș fi făcut și eu când eram tânăr dacă produsele astea ar fi
existat pe vremea comunismului când m-am apucat eu de fumat. Pot să spun că am avut
noroc că nu existau. Oricum pe vremea aceea alimentele sau băuturile erau mult mai
naturale și mai puțin nocive decât în ziua de azi, acesta este adevărul.

A doua categorie din tabel, marcată cu galben, o reprezintă alimentele care au un


indice glicemic mediu, moderat. Ele pot fi consumate regulat fără vreo consecință majoră
asupra glicemiei, bineînțeles însă, fără excese ( nu e totuna să mănânci de exemplu 3
conserve de ananas într-o săptămână sau să le consumi pe toate în câteva ore ). Au calitatea
de-a regla impulsurile alimentare, produc senzația de sațietate reducând poftele și limitând
astfel creșterile bruște glicemice.

Iar ultima categorie, marcată cu verde, sunt alimentele cu indice glicemic mic care din
punct de vedere diabetic pot fi consumate fără probleme. Nu însă dacă aveți alte boli. De

3
exemplu dacă ați avut probleme de colecist ( pietre la vezica biliară ) sau probleme
pancreatice, atunci alunele, fisticul sau nucile sunt interzise cu desăvârșire. Eu le prezint aici
doar din punct de vedere al influenței lor asupra glicemiei. Bolile umane sunt multe și variate
iar particularitățile fiecăreia în parte implică o dietă diferită de la caz la caz. Oricum,
alimentele cuprinse în tabelul marcat cu verde au liber la consum atât cât vă ține buzunarul
și stomacul. Cele care nu apar în tabel au un indice mai mic de 5 și sunt nesemnificative din
punct de vedere glicemic, cum ar fi de exemplu iaurturile și peștele.

Oare am uitat subiectul țigării, vă întrebați ? Nu, l-am lăsat doar la urmă. Pentru
amatorii consumului de glucide, fumatul e inamicul nr.1 și-am să vă explic simplu de ce :
Insulina este un hormon secretat de pancreas iar acest hormon are cel mai important rol în
metabolizarea glucidelor, implicit reglând și concentrația glucozei din sânge rezultată în
urma acestui proces. Ea este produsă de așa numitele „ celule beta ale pancreasului „. Ei
bine, acest pancreas este un organ al corpului nostru care are în componența lui și niște
„receptori nicotinici „. Ei asimilează nicotina iar în urma acestui proces secreția de insulină
scade. Ce înseamnă asta ? Glucidele nu mai sunt metabolizate în totalitate, o parte se
transformă în grăsimi care se depun în țesutul adipos și pe pereții vaselor de sânge, urmând
hiperglicemia și lunga listă a bolilor cauzate de aceasta. Dintre ele Diabetul conduce detașat
fiind una din bolile secolului XXI.

Trebuie clarificat un aspect aici ! Nu doar fumatul produce astfel de complicații. Sunt o
multitudine de alte cauze ( sedentarismul, alcoolul, drogurile etc.. ), dar într-adevăr țigara
alături de alcool, sunt principalii suspecți în metabolizarea deficitară a glucidelor.

Lipidele

Le cunoaștem sub denumirea de grăsimi și compun țesutul adipos al corpului. Îl avem


toți dar evident diferit la fiecare în parte. Pentru necunoscători sau pentru cei care asociază
repede grăsimile cu ceva rău, să știți că ele sunt substanțe de bază într-o alimentație
sănătoasă. În primul rând ne asigură energie, arderea lor în organism producând calorii. În al
doilea rând sunt mediul excelent pentru asimilarea unor vitamine, multe dintre ele fiind
lipo-solubile ( A, D, E și K se dizolvă doar în grăsimi ). Au un rol protector al organelor interne,
asigură stabilitatea Ph-ului din stomac inhibând secreția de acid clorhidric în exces a
stomacului. Și nu în ultimul rând sunt factori constituenți ai celulelor noastre care sunt
formate în mare parte din lipide. Calitatea lipidelor înfluențează calitatea și durata de viață a
celulelor, mai ales a celor din Sistemul nervos, adică ne influențează practic durata vieții
fiecăruia.

Le consumăm prin uleiurile vegetale ( ulei de floarea-soarelui, ulei de măsline ), unt,


brânzeturi și lactate, cașcaval, carne ( în special cea de porc și pielea de pe carnea de pui ),
toată gama de mezeluri procesate, pește, ouă precum și unele legume ( ardei gras, fasole,
mazăre ). Dacă ne uităm bine realizăm că sunt alimente pe care le consumăm destul de des
și chiar ne plac. Normal, în orice aliment grăsimea dă gustul. Luați odată o cutie de lapte cu

3
3,5 % grăsime și una cu 0,1 %, aceeași marcă și veți vedea singuri diferența. Știm cu toții că
un regim alimentar plin cu grăsimi este nociv pentru sănătate, însă, un regim în totalitate
fără grăsimi ( în dorința de-a slăbi de exemplu ), ne poate face la fel de rău. Și asta pentru că
în categoria lor există și grăsimi sănătoase de care corpul nostru are nevoie. Hai să le luăm
pe rând pe toate :

Colesterolul, un cuvânt de care tot auzim și care ne sperie. De fapt el este o substanță
lipidică sintetizată de ficat, care are rol de-a digera grăsimile pe care le ingerăm. Cu cât
mâncăm mai mult, cu atât mai mult colesterol secretă ficatul. Iar când alimentația noastră
conține mai multe grăsimi decât e nevoie, apare surplusul de colesterol care ajunge în sânge
și se depune pe artere, unde pregătește mediul propice unui infarct sau a unei comoții
cerebrale. Dacă vreodată în urma unei analize vi se va spune că aveți colesterol mărit, să vă
gândiți că sângele vostru circulă greoi pentru că pereții venelor sunt tapetați cu grăsime. Și
asta până nu mai circulă deloc, în timp colesterolul blocând total vena respectivă. Și-atunci
inima începe să strige după ajutor. Acest proces este ușor de derulat datorită alimentației
nesănătoase, dar foarte greu revesibil oricât de multe schimbări am face în stilul de viață sau
de alimentație. Fumatul dă și el o mână de ajutor aici. Datorită lui tensiunea arterială crește,
toleranța la efort scade iar aceasta duce la apariția trombilor care limitează fluxul sanguin.

De toate acestea e responsabilă partea rea a colesterolului, și-anume LDL ( Low Density
Lipoproteins ). Există și-o parte bună din el, HDL ( High Density Lipoproteins ) se cheamă și
care ne aduce multe beneficii cu toate că reprezintă doar un sfert din totalul colesterolului.
Acesta transportă lipidele înapoi la ficat unde are loc catabolizarea lor (ficatul transformă
grăsimile în acizi biliari ) și excreția prin bilă, împiedicând astfel depunerea lor pe artere.

Cu cât valoarea HDL este mai mică, cu


atât crește riscul de dezvoltare a bolilor
coronariene. Iată așadar că e greșit să
credem că colesterolul în sine ne face rău.
Doar o parte din el e de vină pentru asta,
iar excesul de grăsimi coroborat cu
consumul de nicotină sunt cele mai de
nădejde ajutoare pentru a pune capăt
vieții prematur.

Trigliceridele sunt un alt soi de lipide care se stochează în sânge, și care asemenea
colesterolului pot dăuna organismului dacă sunt consumate excesiv. Se găsesc în majoritatea
uleiurilor vegetale și sunt cea mai întâlnită formă de grăsime din corp. Ca să înțelegeți mai
bine, organismul uman transformă hrana în calorii. Aceste calorii trebuie arse, consumate
prin sport, mișcare sau fel și fel de activități zilnice. Energia necesară acestui lucru o avem
din metabolismul glucidelor și lipidelor. În momentul în care energia acumulată din acest
metabolism este mai mare decât energia consumată, apare surplusul de kg deoarece restul
de calorii neconsumate sunt înglobate sub forma trigliceridelor și depozitate în țesutul

3
adipos. Acesta este motivul pentru care în toate sporturile de anduranță ( fotbal, atletism,
ciclism, maraton ) nu vedem sportivi supraponderali ( ca la judo de exemplu ), consumul
energetic al unui fotbalist fiind mult mai mare decât a unui judoka. Acesta este unul din
motivele pentru care în toate publicațiile de specialitate sau emisiunile tv, se recomandă
sportul sau mișcarea. Se evită astfel surplusul de calorii și implicit nivelul de trigliceride este
ținut sub control.

Chiar dacă sunt asemănătoare, Colesterolul și Trigliceridele sunt două tipuri de grăsimi
diferite. Colesterolul este parte componentă a celulelor și al unor hormoni, pe când
Trigliceridele sunt practic niște depozite de energie apărute în urma diferenței între aport
alimentar și consum energetic. Valorile mari ale Trigliceridelor duc la îngroșarea pereților
vaselor de sânge ( ateroscleroză ), adică crește riscul de stop cardiac. Iar dacă persoana
respectivă este și fumătoare, riscul crește și mai mult deoarece pe lângă faptul că circulația
sanguină este îngreunată, sângele mai este și slab oxigenat !

Care sunt însă grăsimile bune și grăsimile rele ?

Fără a intra mult în detalii, grăsimile bune sunt denumite nesaturate deoarece rămân în
aceeași stare la temperatura camerei. Uleiurile ( măsline, porumb, floarea-soarelui, soia sau
pește ) sunt cele mai bune exemple. De asemenea semințele de in, nucile și soia reprezintă o
sursă bogată de grăsimi sănătoase. Sau peștii, în special heringul, somonul, macroul, tonul
sau uleiurile de pește au în compoziție acizi grași Omega-3 și Omega-6. Am auzit cu toții de
acești Omega, ei au meritul de-a ne feri de multe probleme : reduc nivelul trigliceridelor,
așadar protejează inima. Ajută la prevenirea osteoporozei, produsele care conțin acești acizi
întărind sistemul osos. Tot ei ajută la vindecarea unor tulburări neurologice, cum ar fi
formele de retard și deficitul de atenție sau previn apariția maladiei Alzheimer. Creierul este
cel mai gras organ din corpul omenesc, iar acești Omega sunt pentru el ca benzina pentru o
mașină. Ei asigură o bună funcționare a acestuia îmbunătățindu-i funcțiile cognitive. Și din
păcate corpul uman nu sintetizează singur Omega-3, iar Omega-6 doar într-o mică măsură
deci nu-i putem avea decât prin aport alimentar.

Grăsimile rele sunt denumite nesaturate și trans. Sunt cele care-și schimbă forma și
chiar mirosul la temperatura camerei. Untul de exemplu, când îl consumăm, îl scoatem din
frigider și-l lăsăm puțin afară să se înmoaie. Dacă îl uităm afară însă, după un timp el
râncezește. Untul, margarina, brânzeturile, în special brânza topită, pizza, produsele de
patiserie și cofetărie, dulciurile rafinate, mezelurile sau untura, toate astea au în
componență grăsimi rele iar consumul lor trebuie limitat deoarece sunt principalii vinovați
pentru ridicarea nivelului de Colesterol rău ( LDL ), pe care l-am descris mai sus, precum și
pentru apariția problemelor digestive și-a bolilor cardiovasculare.

Iată deci o descriere, destul de sumară totuși, a principalelor elemente din alimentația
noastră, proteinele, glucidele și lipidele, adică Macronutrienții. Iar felul cum fumatul are
influență asupra lor e legat de modul cum organismul nostru asimilează și metabolizează

3
acești nutrienți, și clar, pentru fumători lucrurile stau destul de prost. Am mai auzit
câteodată expresii de genul " nu contează că fumez, oricum merg la sală, fac mișcare și
mănânc sănătos ". Adevărat, dar până la un punct. Activitățile acestea ajută la metabolismul
optim al glucidelor și lipidelor dar nu anulează efectul nociv al țigării asupra inimii, sângelui
sau pancreasului. Iar în ceea ce privește proteinele, poți să mergi la sală și 10 ore pe zi, dacă
fumezi ochii tăi tot vor avea cearcăne, ridurile tale vor fi mai accentuate iar tenul tău nu va
avea niciodată un aspect mai sănătos decât a unui nefumător.

MICRONUTRIENȚII
Vitaminele

Vitaminele sunt compuși organici de care avem neapărată nevoie deoarece ele fac ca
anumite procese sau reacții să aibă loc în organismul nostru. Unele dintre ele sunt
liposolubile ( adică sunt absorbite doar cu ajutorul grăsimilor, deci pentru efect odată cu ele
trebuie consumate și lipide ), respectiv A,D,E, K. Ele se depozitează în țesuturile grase și cele
musculare. Celelalte sunt hidrosolubile, C și B, se dizolvă în apă și se elimină apoi prin urină.
N-am să le disec pe fiecare-n parte dar voi arăta importanța fiecăreia deoarece ne sunt
vitale. Și atenție celor care au o constituție fibroasă, cu țesut adipos infim, deci fără rezervă
de grăsimi sau cei care nu consumă de regulă alimente cu grăsimi : vitaminele liposolubile
nu-și vor face efectul fără aportul grăsimilor și consecințele pot fi grave. Înainte de
consumarea lor e necesar să luați de exemplu o bucată de slănină sau un pahar de lapte ori
o linguriță de ulei de măsline.

Așadar să le luăm pe fiecare-n parte, mai întâi pe cele care depind de grăsimi, apoi pe
cele care depind de apă :

Vitamina A se mai numește și vitamina creșterii deoarece influențează dezvoltarea


organismelor tinere. Foarte importantă la copii și la tinerii aflați la pubertate ! Lipsa ei din
alimentație duce la încetinirea creșterii la copii, la funcționarea deficitară a aparatului
reproducător la tineri și la scăderea în timp a acuității vizuale la adulți. Legătura dintre
aportul de grăsimi și nicotină am arătat-o mai sus. Și cum vitamina A este liposolubilă iar
mulți tineri din ziua de azi fumează de la vârste fragede, rezultatul poate să ducă la
impotență precoce de exemplu.

Se găsește mai ales în ouă, ficat, unt și margarină, lapte, pește, în special somon
precum și-n fructele și legumele verzi : sparanghel, spanac, salată, morcovi, lămâi, grapefruit
și portocale. De asemenea sfecla roșie are un conținut important de vitamina A.

Vitamina D ajută la formarea oaselor la copii și previne rahitismul. Menține nivelul


optim al calciului din oase. Reglează funcțiile neuro-musculare și apără organismul împotriva
inflamațiilor. La vârstnici luptă împotriva apariției osteoporozei. Din păcate este sintetizată

3
de corp doar prin expunerea la soare, un motiv important pentru care copiii trebuie să
petreacă cât mai mult timp afară, nu în casă ! Televizorul,telefonul, calculatorul sau tableta
nu emit raze ultraviolete, doar soarele poate face acest lucru. Pentru persoanele în vârstă
care și fumează, absorbția vitaminei D poate fi deficitară iar riscul de osteoporoză poate și el
să crească deoarece deficitul de vitamina D duce la scăderea concentrației de calciu din oase

Există totuși și câteva alimente care au în componență vitamina D, ca de exemplu


somonul sau ouăle, iar în ultimul timp au apărut produse îmbogățite cu vitamina D cum ar fi
laptele sau margarina.

Vitamina E mai este denumită și vitamina fertilității sau a antisterilității. Ea mai are și
un rol antioxidativ protejând grăsimile din țesuturi de stresul oxidativ. Este importantă mai
ales pentru tinerii care vor să-și întemeieze o familie deoarece asigură calitatea celulelor cu
rol în reproducere. Fiind și ea o vitamină liposolubilă, fumătorii riscă să dea naștere unor
copii cu diverse deficiențe, sau mai rău, persoanele care fumează de la vârste mici, pot avea
riscul de-a rămâne sterile la maturitate. Cei care aveți copii sănătoși și sunteți fumători să nu
săriți pe mine acum, ce-am spus mai sus e doar un risc, nu o certitudine !

Găsim vitamina E în alune, muguri de pin, fructe uscate, avocado, kiwi, broccoli și
sparanghel.

Vitamina K, mai puțin cunoscută de public, este vitamina sângelui deoarece joacă un rol
crucial în coagularea acestuia. Cum am mai precizat, fumatul scade oxigenarea sângelui,
astfel că factorii de coagulare sunt și ei afectați. Eu am făcut un test pe mine însumi : timpul
normal de coagulare al sângelui este undeva între 5-8 minute. Odată, când mă bărbieream,
m-am tăiat din greșeală. Instinctiv mi-am cronometrat timpul până mi se coagulează sângele
și-a fost aproape de 10 minute. Asta înseamnă că eu, ca oricare alt fumător, sunt predispus
mai mult decât un nefumător, la un risc de hemoragie în cazul unui accident mai grav sau a
unei tăieturi mai adânci.

Alimentele bogate în vitamina K sunt pătrunjelul, spanacul, varza de Bruxelles,


sparanghelul ( un alt aliment rar consumat la noi ), fasolea verde, mazărea, guliile, morcovii,
și ceva iubit de mulți, muștarul !

Acum să trecem în revistă cele 2 vitamine importante care depind de apă, nu de


grăsimi, și-anume :

Complexul de vitamine B cuprinde mai multe vitamine, n-am să le menționez pe


toate, doar pe cele mai importante respectiv B1, B2 și B12. Sunt foarte necesare pentru o
bună imunitate, pentru funcționarea sistemului nervos, dar și în activitatea altor organe în
funcție de tipul fiecărei vitamine.

B 1 sau vitamina performanței intelectuale este implicată în metabolizarea tuturor


nutrienților principali : proteine, glucide și lipide. Ea este motorul sistemului nervos de-aici și
denumirea atribuită. Contribuie de asemenea la sănătatea inimii precum și la buna

3
funcționare a sistemului digestiv prin reglarea secreției de acid clorhidric. Stomacul secretă
acid clorhidric zilnic cam 2 litri ! Iar acest acid are un Ph atât de puternic ( cam 1,7 ) încât
poate dizolva și-un cui dacă-l înghiți. Din acest motiv bacteriile introduse în stomac odată cu
mâncarea sunt distruse. Altfel n-am putea trăi. În momentul în care bem apă sau consumăm
alimente, acest Ph urcă deoarece se amestecă cu mâncarea. Vitamina B1 face ca această
secreție de acid clorhidric să fie limitată altfel am avea în permanență senzația de foame.
Digestia durează cam 2 ore dar următorul impuls de-a mânca ceva îl avem de-abia după vreo
4-5 ore. Iar pentru asta trebuie să-i mulțumim și acestei vitamine. Se știe din păcate că
fumatul stimulează secreția de acid clorhidric, lucru care poate duce la apariția de arsuri
gastrice, ale esofagului sau chiar ulcer. Nu în ultimul rând, B1 ne protejează țesuturile
musculare, sportivii de exemplu având mereu în diete alimente bogate în aceasta. Carența
ei provoacă și alte efecte nedorite : anorexie, tulburări oculare, pierderea concentrației,
tulburări renale ( sânge în urină ).

Alimente bogate în B 1 sunt mazărea, sparanghelul, varza de Bruxelles, semințele de


susan și floarea-soarelui, peștele ( în special heringul și somonul ), spanacul, ciupercile, sfecla
roșie, iar din categoria fructelor, portocala este cea mai indicată.

B 2 este vitamina care ne reglează aspectul fizic, calitatea părului, a unghiilor sau
strălucirea ochilor. Toate sunt coordonate de B2. Un alt rol important constă în faptul că
ajută la transformarea nutrienților în energie, practic vitalitatea noastră este înfluențată de
aportul acestei vitamine. Are de asemenea o funcție antioxidativă, adică previne procesul de
îmbătrânire. Din păcate pentru fumători, nicotina favorizează oxidarea celulară mai puternic
decât B2 o poate preveni. De aici și aspectul ușor îmbătrânit al fumătorilor în raport cu
ceilalți. Deficitul de vitamina se manifestă prin cataractă, fotosensibilitate ( te deranjează
lumina soarelui ), episoade dese de migrenă, păr gras fără luciu care cade ușor, unghii
predispuse la rupere, buze crăpate, piele uscată și senzații de mâncărime.

Cele mai bune surse de B2 sunt așa zisele măruntaie de pui ( ficatul, rinichii și inima ),
lactatele, ouăle, peștele, legumele verzi ( castraveții, salata, ceapa verde, prazul, varza,
broccoli, spanacul, mazărea și sparanghelul ), sfecla roșie, portocalele, migdalele, ciupercile
și soia.

Din păcate această vitamină are o mare problemă ! Ea se distruge ușor la lumină și
temperaturi înalte, de aceea nu e recomandat să transportăm alimentele indicate mai sus în
pungi transparente sau să le expunem la soare. De asemenea, dacă avem deficit de B2, ouăle
ar fi bine să le consumăm cât de moi, iar broccoli nu trebuie fiert mai mult de 3 minute
pentru a nu distruge complet vitamina.

B 12. Cobalamina sau dușmanul anemiei ! Anemiile sunt de mai multe feluri și au cauze
multiple dar în principiu lucrurile stau cam așa : hematiile ( globulele roșii din sânge ) trăiesc
în medie cam 3 luni astfel că organismul este nevoit să sintetizeze mereu altele noi iar acest
lucru se întâmplă la nivelul măduvei spinării. În momentul în care suferim de boli renale de

3
exemplu, apare și anemia. De ce ? Pentru că la nivelul rinichilor se secretă un hormon numit
eritropoietină care stimulează celulele de la nivelul măduvei spinării. În lipsa acestui
hormon, secreția de hematii este deficitară și implicit devenim anemici. Rinichii filtrează și
elimină toxinele prin urină. Fumatul face ca numărul toxinelor să crească în timp astfel că la
un moment dat apare insuficiența renală care printre altele afectează și funcționarea
măduvei spinării. Hematiile sunt deficitare, corpul este privat de oxigen și apare anemia.

Iată cum fumatul este responsabil și pentru anemie. Absolut toți doctorii din lume vor
recomanda anemicilor să se lase de acest obicei, și dacă de regulă se dă vina pe fumat
pentru orice, în cazul anemiei lucrurile sunt cât se poate de reale.

Așadar cel mai important rol al vitaminei B 12 este de-a combate anemia. Fiind o
vitamină solubilă în apă favorizează transportul oxigenului și-a nutrienților la nivelul
rinichilor care secretă hormonul de care măduva are nevoie pentru a genera globulele roșii.
Ea mai are însă și alte funcții. Ajută mult sistemul nervos să funcționeze optim prin faptul că
protejează fibrele nervoase care transmit impulsuri nervoase în corp îmbunătățiind astfel
simțul tactil, olfactiv și auditiv precum și percepția durerii. Când ne ardem din greșeală
faptul că ne tragem mâna rapid este datorită acestei vitamine care reglează impulsurile
nervoase. Altfel timpul de reacție ar fi mai mare iar efectele mai grave. Nu în ultimul rând
B12 protejează celulele hepatice deoarece împiedică depunerea grăsimilor în ficat.

Iată deci cât de importantă este această vitamină pentru corpul uman. Deficitul ei duce
la simptome multiple : dificultăți de deplasare, amețeală și amorțeală, paloare iar în timp
apar și problemele digestive ( greață, vărsături sau balonare ).

Alimentele bogate în vitamina B 12 sunt în primul rând cele de origine animală. Carnea
de pui, de porc și de vită, ficatul în special, ouăle, fructele de mare, somonul, tonul iar în
catitate redusă este prezentă și în soia. De asemenea cerealele integrale sunt de regulă
îmbogățite cu vitamine.

Nu închei cu B 12, fără a ridica o problemă destul de controversată vizavi de această


vitamină. Și-anume, categoria vegetarienilor care bineînțeles nu consumă produse de origine
animală. Am arătat mai sus care pot fi consecințele lipsei de B 12 pentru organism. Această
vitamină din păcate este nesemnificativă cantitativ în produsele vegetale. Așadar veganii și
vegetarienii își asumă riscuri mari prin faptul că dieta lor nu o conține. Lor li se recomandă
suplimente alimentare cu B12 și produse fortificate cu această vitamină, respectiv cereale
integrale, lapte de soia sau drojdie de bere. Trebuie însă înțeles bine faptul că aceste
suplimente nu pot înlocui cu succes vitamina naturală din produsele animale.

Vitamina C

Deși lăsată la urmă, e una din cele mai importante vitamine de care avem nevoie. O mai
cunoaștem și sub denumirea de acid ascorbic și este cea mai importantă vitamină în
apărarea organismului de fenomenul oxidării care duce la îmbătrânire fiziologică. De

3
asemenea este antitoxică, luptă contra infecțiilor și are rol decesiv în asimilarea fierului,
deci combate anemia. Este implicată în formarea dinților și oaselor deoarece este
primordială în depunerea calciului. De asemenea reglează glicemia și colesterolul. Are și o
funcție hepatică importantă deoarece și ea împiedică depunerea grăsimilor la nivelul
ficatului. Distruge toxinele din corp iar ultimele studii au arătat că împiedică formarea
cheagurilor în vasele sanguine și ajută procesul de cicatrizare a pielii după incizii, tăieturi sau
accidente. Nu în ultimul rând este un excelent suplinitor al vitaminei D, sintetizată doar la
lumina soarelui și de care iarna ne cam lipsim.

Iată câte beneficii ne aduce aportul de vitamina C în dietă. În ceea ce ne privește pe noi
fumătorii, vitamina C este crucială deoarece fumatul sporește procesul de oxidare pe care ea
îl combate. Totodată, prin țigară noi dublăm cantitatea de poluanți din corp, iar vitamina C
prin funcția sa de detoxifiere luptă împotriva acestora. Și atunci care-i problema cu fumatul?
Doar vitamina C combate efectele lui !? Așa este, dar acest lucru este realizabil doar în cazul
fumătorilor mai echilibrați, adică cei care fumează sub jumătate de pachet zilnic. Aportul
monoxidului de carbon, regulat și-n cantitate mare, duce la distrugerea unei părți din
vitamina C. În acest caz chiar dacă este asimilată în organism, vitamina își pierde din
proprietăți. În marile orașe poluate cetățenii au nevoie în permanență de suplimente de
vitamina C tocmai din cauza monoxidului de carbon existent în aer.

Deci, vitamina C ne ajută cu răceala și gripa și ne întărește imunitatea. Ne face să avem


oase puternice, deci o rezistență fizică mai ridicată. Ne face o circulație sanguină mai bună,
reglându-ne automat și tensiunea. Ne cicatrizează rănile și ne ajută să nu ne intoxicăm cu fel
și fel de poluanți. O grămadă de beneficii așadar pe care noi fumătorii din păcate ni le
reducem singuri de câte ori aprindem o țigară.

Alimentele cele mai bogate în vitamina C nu sunt portocalele cum crede multă lume. Și
ele sunt, adevărat, dar în primul rând sunt măceșele. Ele sunt lideri în această privință. Mai
există o specie de vișine ( vișina de Barbados ), care din păcate se cultivă doar în zonele
tropicale, regiunea Caraibelor de exemplu. De asemenea cătina are de 10 ori mai multă
vitamina C decât citricile, de-acolo și gustul ei amar, la fel și agrișele. Coacăzele negre sunt de
4 ori mai concentrate în vitamina C decât portocalele, și-un alt aliment surpriză pe această
listă e ardeiul iute care la rândul lui depășește portocala. Nerecomndat însă celor cu
probleme digestive mai grave sau celor suferind de hemoroizi. Coaja de pătrunjel are o
concentrație mai mare de vitamină decât citricile. Din păcate e greu comestibilă din cauza
structurii cojii unde se depun multe impurități. Chiar și kiwi are mai multă vitamină C decât
citricele, care de-abia acum urmează la rând, respectiv grapefruitul, portocalele sau lămâile.
Mazărea, roșiile, varza, usturoiul, sparanghelul,ridichiile, sfecla roșie, conopida sau broccoli
sunt și ele destul de bogate în vitamina C iar din categoria fructelor amintim aici și fructele
de pădure, ananasul, căpșuna sau pepenii. Există bineînțeles și-o multitudine de produse
farmaceutice și suplimente de vitamina C dar recomandarea generală este să le consumați
din surse naturale.

3
Și în sfîrșit am ajuns la ultimele din această categorie a Micronutrienților, cu ele
încheind practic acest capitol din carte, și-anume...

Mineralele

Ca și restul nutrienților prezentați până acum și mineralele au importanța lor fiind


considerate esențiale pentru sănătate. Sunt necesare pentru constituirea țesuturilor și
controlează contracțiile musculare. Structura osoasă este la rândul ei influențată de aportul
mineral, în special al calciului. Mineralele influențează și activitatea sistemului nervos
contribuind la așa numita „ stare de bine ", lipsa lor putând provoca dureri de cap, migrene
sau stări depresive. Un alt rol important îl au în menținerea echilibrului acido-bazic din
organism, păstrând pH-ul corpului neutru. Dacă vreodată aveți senzația de arsuri în piept sau
simțiți înțepături în corp, printre potențialele cauze poate fi și deficitul de minerale. Ele țin
sub control aciditatea creată mereu după ingestiile alimentare.

Din acest punct de vedere, pentru fumători lucrurile sunt mai complicate deoarece
fumul de țigară amplifică arsurile gastrice. Și dacă mai adăugăm și-un aport inadecvat de
minerale din dietă, problemele sunt și mai mari. Totodată ele ajută la metabolismul
proteinelor, glucidelor și lipidelor, convertindu-le în energie și eliminând surplusul de
glucoză din sânge. Iar acestea reprezintă doar o parte din rolurile pe care mineralele le au
pentru sănătatea noastră.

Clasificarea lor n-o voi mai descrie aici, mai important este să vedeți care sunt cele mai
esențiale și cum le afectăm utilitatea prin faptul că fumăm.

Calciul

Este cel mai important mineral deoarece se află în proporția cea mai mare în organism
dintre toate celelalte. Este prezent în structura oaselor și-a dinților, practic calitatea
acestora depinzând de aportul de calciu din copilărie până în prezent. Tot el contribuie la
factorul de coagulare sanguin și susține activitatea musculară, inclusiv cea cardiacă.
Activitatea inimii fiind un proces continuu, aportul de calciu în alimentație este vital. Iar
pentru fumători el trebuie suplimentat, fumul de țigară afectând funcția cardiacă prin
privarea de oxigen. Și din punct de vedere digestiv își are rolul lui, contribuind la secreția de
enzime pancreatice necesare digestiei. Și cum am arătat mai sus când vorbeam de glucide,
că țigara este cel mai mare dușman al pancreasului, se subînțelege de ce fumătorii au nevoie
de-o suplimentare a aportului de calciu, doza uzuală nefiind de-ajuns deoarece nicotina
alterează atribuțiile acestuia.

Unul din aspectele cele mai importante este că absorbția calciului în organism este
influențată de prezența vitaminei D, arătată mai sus. Așadar când consumați alimente
bogate în calciu, combinați-le cu cele bogate în vitamina D. Dar, un aport de vitamina D
coroborat cu unul insuficient de vitamina C face ca primul să favorizeze absorbția de metale
toxice ( aluminiu și plumb ). În același timp, prea mult calciu fără vitamina D face ca acesta să

3
circule în exces și liber prin sânge, lucru care duce la complicații renale și cardiovasculare.
Așadar dieta trebuie să fie echilibrată între ambele elemente, alimentele arătate mai sus
care conțin vitamina D, ouăle și peștele, trebuie combinate cu cele care conțin calciu, fără
excese nici de-o parte, nici de alta. Acesta este unul din motivele pentru care nu e indicat ca
adulții să consume mai mult de 4 ouă pe săptămână, iar copiii mai mult de 6. Am mai spus că
vitamina D o asimilăm cu ajutorul soarelui. Iată de ce este necesar ca atât noi cât mai ales
copiii, să stăm cât mai mult timp în aer liber când e senin afară ( exceptând vara în intervalul
orar 12-17 când ultravioletele sunt prea puternice și ne pot cauza neplăceri ). Tocmai pentru
o absorbție cât mai bună a calciului. La copii asta însemnând o bună dezvoltare osoasă și
dentară, iar la adulți beneficiile arătate mai sus.

Lipsa lui din organism duce la apariția problemelor dentare, la fragilitate scheletică,
dureri de spate și de articulații, predispoziție la fracturi în tinerețe și la osteoporoză la
bătrânețe. De asemenea induce sensibilitate musculară ( crampe și cârcei ), insuficiență
cardiacă, stări de leșin, dificultăți respiratorii, senzații permanente de arsură ( pirozis ).

Grijă mare deci cu consumul de calciu, lipsa lui poate creea destule probleme, unele
chiar grave. Atenție însă, căci și excesul poate avea consecințe nefaste. Pe lângă problemele
renale (de pildă piatră la rinichi ), consumul exagerat de calciu mai provoacă constipație, caz
în care e necesară administrarea de suplimente de vitamina D pentru reechilibrarea balanței.
Constipația este însoțită de flatulență, adică acumularea de gaze care duc la balonare, iar pe
lângă aspectul deloc plăcut al unui om balonat cu burtă mare, mai apare și nevoia de-a
elimina acele gaze. Vă puteți imagina ca o astfel de situație să vi se întâmple când sunteți cu
cineva căreia îi faceți curte sau când sunteți într-un anturaj unde vreți să lăsați o impresie
bună ?! Un alt simptom des al excesului de calciu este gura uscată. Dacă senzația de
uscăciune persistă mai mult de 2 zile, e clar că aveți prea mult calciu în organism. Mai există
un efect secundar al excesului, și-anume riscul de atac de cord. Asta deoarece prezența unei
cantități peste limită de calciu în sânge, duce la formarea plăcii de aterom în artere, acestea
putând obtura circulația sângelui.

În topul alimentelor bogate în acest mineral sunt lactatele și derivatele lor. Aici însă
există o mare problemă ! Odată cu înaintarea în vârstă, în corpul nostru scade toleranța la
lactoză, care este principalul zahar al laptelui și cel care-i dă gustul ușor dulce agreat de toată
lumea. Ați observat că pe măsură ce trec anii, nu ne mai vine să bem lapte ? Practic corpul
nostru îl respinge. Iar din cauza acestei intoleranțe la lactoză, există riscul să apară primele
probleme digestive cum ar fi diareea alternată cu constipația, durerile abdominale,
balonarea sau sindromul de malabsorbție. Iar acestea sunt cele mai ușoare, se pot produce și
altele mai grave cum ar fi Boala Crohn (inflamarea tubului digestiv ) sau Sindromul de colon
iritabil ( senzația de defecare permanentă ), ambele ducând la un regim alimentar foarte
strict.

Atunci cerealele mult lăudate la începutul capitolului cu ce să le consumăm, vă veți


întreba. Simplu : cu iaurt ! Chiar dacă iaurtul este un derivat din lapte, în iaurt lactoza

3
fermentează și se transformă în acid lactic. Lași cerealele în apă caldă 10 minute pentru a
expanda, le strecori, le amesteci cu iaurtul și le poți consuma fără nici o problemă. Eu cel
puțin așa fac.

Așadar, dacă cu laptele ne riscăm puțin sănătatea după 45 de ani, atunci unde mai
găsim surse de calciu ? În ciuda mirosului mai puțin îmbietor, sardinele sunt cele mai bune
din punctul ăsta de vedere. Două sardine ( nu două conserve ! ) conțin jumătate din doza
zilnică de calciu de care avem nevoie. Coaja de ou de asemenea. Cojile de ouă păstrați-le la
uscat, faceți cu râșnița praf din ele și le puteți consuma câte-o linguriță zilnic. Semințele de
in și de susan le găsiți în orice magazin și sunt bogate în calciu, năutul, smochinele uscate la
fel, portocalele, migdalele, somonul,soia, broccoli, varza sau tofu au de asemenea în
compoziția lor mult calciu. Consumați așadar aceste produse cu încredere, iar suplimentele
cu calciu ce se găsesc în comerț cumpărați-le doar dacă vă spune doctorul. Aportul din
sursele naturale este mult mai benefic decât cel din surse artificiale. Iar acest lucru e valabil
pentru toate vitaminele arătate mai sus, precum și pentru toate mineralele care urmează a fi
prezentate în continuare.

Magneziul

Un alt nume pe care-l tot auzim în reclamele tv. Și pe bună dreptate, căci la rândul lui
este foarte important pentru ca noi să funcționăm cum trebuie. Se găsește peste tot, în sol,
apă, plante, om și animale. Nici o celulă nu ne-ar funcționa fără magneziu. Vedeți și-n
reclamele de la tv cum apare mereu cineva care se ține de cap sau are o stare de extenuare?
Este exact efectul lipsei de magneziu. Pe lângă această mare utilitate, el ne mai reglează
glicemia, deci previne Diabetul sau îl ține sub control dacă el există deja. Mare parte din
magneziu se află în oase, în timp ce restul se găsește în țesuturi, mușchi și sânge. Astfel, de el
depinde în mare măsură sănătatea noastră atât psihică cât și fizică. Îmbunătățește și digestia
deoarece aflându-se în țesuturi ajută peristaltismul tubului digestiv ( deplasarea bolului
alimentar). Sistemul respirator este deasemenea susținut de către magneziu. Deficitul lui
provoacă acumulare de calciu la nivelul căilor respiratorii, lucru care poate duce la astm sau
alte forme de respirație îngreunată. Și ajungem iarăși la fumători. Legătura dintre magneziu,
plămâni și oxigenarea deficitară cred că e destul de evidentă pentru cine-a citit atent până
aici. Mai sunt și alte efecte secundare ale lipsei de magneziu : nervozitate, anxietate,
crampe musculare, tensiune ridicată și stări proaste în general.

Dar ce provoacă deficitul de magneziu din organism ? În primul rând aportul deficitar
dar și fumatul prin monoxidul de carbon care reduce oxigenarea, consumul exagerat de
alcool, stresul și lipsa odihnei. Bolile pancreatice constitue la fel un factor de risc datorită
carenței de enzime necesare digestiei alimentelor.

Se știe că pentru absorbția corectă a calciului este nevoie și de magneziu. În timp ce


magneziu ajută la absorbția calciului, prea mult calciu însă împiedică absorbția magneziului,
lucru care duce la malabsorbție ( organismul nu digeră și nu asimilează decât o mică parte

3
din nutrienți ). Așadar, calciul și magneziul merg mână-n mână ca un duo perfect atât timp
cât raportul lor este aproximativ 1-1. Adică la fiecare gram de calciu ingerat să fie și unul de
magneziu. Lucrurile din păcate nu stau așa decât în teorie deoarece tot mai multe produse
din consum sunt departe de-a avea ingrediente naturale. Vă dau un exemplu clar : dieta
animalelor este îmbunătățită cu nutrețuri modificate genetic ( pentru reducerea cheltuielilor
de producție ), antibiotice ( pentru prevenirea bolilor ) și hormoni de creștere ( pentru
umflarea cantității de produs finit care se vinde ). Toate acestea au dus bineînțeles la o
creștere a producției de lapte pe cap de animal dar în același timp și la o modificare de
conținut al laptelui. Astfel, calciul și magneziul din lapte sunt afectate calitativ, datele
absorbției lor sunt modificate, se schimbă automat raportul din compoziție care odată
dezechilibrat nu-și mai poate îndeplinii rolul. Este doar o teorie, care însă este mult
dezbătută în ziua de azi. Așadar când vă atașați de-o marcă anume de lactate, încercați să
aflați și care-au fost etapele producției lui. Sincer, mă îndoiesc că veți reuși vreodată !

Aceeași problemă este cu solul nostru. Terenurile agricole sunt tratate cu fel și fel de
pesticide sau îngrășăminte chimice care duc în timp la modificări în gena legumelor și-a
fructelor cultivate acolo. De asemenea apele poluează solul cu deșeuri menajere sau
industriale. Animalele care dau laptele bogat în calciu și magneziu ( vaca, capra, oaia sau
bivolița ), își iau nutrienții și din păscut nu doar din nutrețuri. Așadar e tot mai greu în zilele
noastre să poți verifica calitatea laptelui pe care-l consumăm. Nu vreau să-i fac o reclamă
proastă, nici pe departe. Dimpotrivă, consider că e foarte important în alimentație altfel nu l-
aș fi menționat aici. Dar sănătatea e totuși pe primul loc iar dacă aveți varianta să vă
procurați laptele direct de la vacă cum se spune, atunci nu ezitați. Îl fierbeți singuri acasă și e
numai bun de băut.

Laptele nu este cel mai bogat sortiment în magneziu, dar este cel mai consumat. Sunt
însă alte produse mai bogate în acest mineral decât laptele, din păcate nu la fel de uzuale :
spanacul e un aliment ce conține mult magneziu pe lângă fier. În general legumele verzi,
salata, varza, broccoli, năutul, mazărea și fasolea verde sunt apropiate spanacului în
conținutul de magneziu. Mai slab decât ele, dar totuși important, este și castravetele.
Nucile, semințele de in și de dovleac, migdalele și semințele de floarea soarelui sunt produse
recomandate celor care au deficiență de magneziu. Un alt produs surpriză apare în
clasament și-anume ciocolata neagră ! Atenție, doar cea neagră și amăruie care conține
peste 70 % cacao și are conținut redus de zahăr. Urmează în ordinea proporției, somonul și
tonul, orezul, bananele, avocado, lintea și produsele din soia. Toate aceste alimente
combinate cu cele bogate în calciu arătate mai sus trebuie să facă parte din dieta fiecăruia,
fumător sau nu. Multe studii au concluzionat că subiecții care aveau în alimentația zilnică
combinația optimă între aceste alimente, nu prezentau factori de risc pentru nici un tip de
cancer, boală cardiovasculară sau osteoporoză. Poftă bună așadar !

3
Fierul

Un mineral renumit și-n același timp vital, fără de care nu putem funcționa. El este
necesar pentru formarea hemoglobinei care transportă oxigenul de la plămâni la organe și
celule. Fără acest proces celulele noastre s-ar distruge și am muri ! Tot fierul hrănește
mucoasele noastre, participă la secreția de hormoni și celule noi, are deci un rol important
și-n creștere. Este benefic de asemenea în lupta contra infecțiilor. Așadar întregul sistem
imunitar precum și glanda tiroidă care secretă hormonii, depind de prezența fierului pentru
a putea funcționa corect.

Cel mai important rol al lui însă, este în combaterea anemiei. Există mai multe feluri de
anemii și nu le voi enumera pe toate deoarece sunt mai rare și mai greu de înțeles. Cele mai
des întâlnite însă sunt anemia cauzată de lipsa acidului folic ( compexul de vitamine B ) pe
care am descris-o sumar când am vorbit de vitamine, și anemia feriprivă cauzată de
deficiența de fier. Practic din cauza lipsei de fier hemoglobina este redusă, numărul de
globule roșii scade iar celulele și țesuturile nu mai sunt oxigenate normal. Problema cu acest
tip de anemie este că simptomele ei sunt atât de comune încât sunt ignorate. Cu toții avem
din când în când dureri de cap sau suntem mai astenici uneori. Dăm vina pe stres sau ritmul
cotidian. Doar formele mai severe aduc cu ele și simptomele care te fac să mergi la doctor :
paloarea accentuată, oboseala continuă și amețeli dese mai ales în situațiile când ne ridicăm
brusc în picioare. Extremitățiile corpului, mâinile și picioarele sunt exagerat de reci datorită
unei proaste circulații sanguine. Limba se umflă ușor și creează dificultăți de mestecare și de
vorbire. Durerile de cap repetate încep să fie însoțite de cele în piept, iar stările de
slăbiciune, lipsa de energie și dificultățile de concentrare devin o obișnuință. La copii lipsa
permanentă a poftei de mâncare este cel mai clar semnal de alarmă, urmat bieneînțeles de
lipsa chefului de joacă și starea generală de apatie.

Când ai toate aceste simptome, e clar, trebuie să mergi la doctor, a cărui primă
întrebare va fi dacă fumezi. Se subînțelege care va fi prima recomandare ce-o vei primi.

Distracția adevărată începe în momentul în care apar complicațiile. Infecții frecvente,


sistemul imunitar fiind slăbit. Probleme cardiace, deoarece sistemul circulator nu va primi
oxigenul de care are nevoie. Inima va depune efort mai mare pentru compensarea lui lucru
care duce în timp la slăbirea mușchiului cardiac.

În cazul garvidelor lucrurile pot fi extrem de delicate. Fără a intra în detalii medicale,
lipsa de fier poate duce la avort spontan, naștere prematură sau copilul născut să aibă
deficiențe de dezvoltare și de creștere. Oricum gravidele au nevoie de-o alimentație mai
atentă deoarce lichidele acumulate în timpul sarcinii diluează globulele roșii din sânge și
imunitatea scade. Iar tot ceea ce ele consumă, nutrienți și toxine, merg și la făt. De ce credeți
că în sarcină e interzis fumatul ? Absolut orice organ sau funcție din corpul nostru este
alcătuită din celule care au nevoie de oxigen. Fătul, oricum sensibil, este în aceeași situație,

3
fumatul afectând oxigenarea celulară care la rândul ei depinde de aportul de fier. Un
fumător care are și-o alimentație deficitară de fier, va avea o calitate a vieții mult redusă.

În afară de fumat și-o alimentație deficitară, mai sunt și alte cauze care pot duce la
carențe de fier ca de exemplu Hemoroizii. Cine suferă de hemoroizi să fie atent la aportul de
fier din alimentație deoarece prin scaun se pierde mult sânge. Femeile la ciclu menstrual se
confruntă cu această problemă, de-acolo și legenda că sunt imposibil de înțeles în acea
perioadă ! Și excesul de medicamente influențează negativ absorbția de fier. Infecțiile în
general duc la carență deoarece în cazul lor sistemul imunitar își consumă rezervele. De
asemena rănile în urma cărora ați pierdut mult sânge sau chiar intervențiile chirurgicale sunt
cauze ale lipsei de fier în organism. Nu în ultimul rând bolile digestive ( Diareea cronică,
Ulcerul, Colita ulcerativă, Boala celiacă, Boala Crohn și malabsorbția deficitară ) pot fi
cauzate și de lipsa fierului.

În toate aceste situații lucrurile se pot remedia printr-un aport adecvat de alimente care
conțin fier sau suplimente recomandate de doctor. Iar copiii au la dispoziție o grămadă de
sortimente îmbogățite cu fier, în special cerealele integrale. Dar din nou, recomandarea este
aportul să fie din surse naturale, nu artificiale. Să vedem care sunt aceste surse. Carnea roșie
( în special de vită ), ficatul de porc, de rață și de pui. Somonul, fructele de mare, creveții și
mai ales scoicile...cine poate evident să le consume ! Tofu, avocado, ouăle, chiar și lintea au
fier în componență. Din categoria legumelor spanacul e pe primul loc, urmat de broccoli,
sfecla roșie, pătrunjelul și rucolla. Porumbul fiert mult iubit de copii, e de asemenea în
această categorie. Semințele de in și de chia, piperul, chimionul, muștarul și germenii de grâu
sunt și ele cuprinse aici.

Atenție însă cu excesul de fier care poate duce la hemocromatoză, o boală ce afectează
destul de grav ficatul și care se manifestă de regulă după vârsta de 40 de ani.

Sodiul

În mintea fiecăruia există instinctiv o reacție negativă când auzim de sodiu pe care-l
asociem cu sarea de bucătărie. E o greșeală să-l blamăm, puțini știu cât de important este
pentru hidratarea noastră. Oricum sarea și sodiul nu sunt unul și același lucru. Sarea din
bucătăriile noastre este clorură de sodiu deci în compoziția ei există sodiu și cam atât este
legătura între ele.

Sodiul ne asigură așadar o hidratare optimă prin reglarea fluxului sângelui, găsindu-se
în cantitate mare în plasma sanguină. Iar cei care mențin concentrația sodiului în limite
normale fiziologic, sunt rinichii. Știm cu toți că un consum exagerat de alimente sărate sau
sărarea mâncării în exces duce la creșterea tensiunii arteriale. Sodiul favorizează retenția de
apă astfel că atunci când există în corp mai mult sodiu decât e nevoie, crește compensatoriu
și nevoia de apă. Ăsta e motivul pentru care bem mai multă apă după ce mâncăm ceva mai
sărat. Însă acest lucru are un efect negativ. Aportul de lichide fiind mai mare, inima va

3
depune și ea un efort în compensare pentru a pompa către vene și artere o cantitate mai
mare de fluid. Implicit crește presiunea sanguină și apare hipertensiunea.

Cam asta este legătura dintre aportul peste limită de sodiu și problemele cu inima.
Totuși fără sodiu nu putem trăi. Are o legătură directă cu apa, ambele elemente fiind
componente ale plasmei sângelui care controlează pH-ul din corp. De ce credeți că atunci
când ai acid la stomac se recomandă bicarbonatul de sodiu ? Este cel mai alcalin produs care
combate aciditatea. Are și-un rol protector al mucoasei gastrice prevenind astfel ulcerul. De
asemenea influențează activitatea musculară prin transmiterea stimulilor de-a lungul
nervilor ajutând astfel la contracția mușchilor.

Am arătat la ce poate duce excesul de sodiu. La fel de periculos poate fi și deficitul lui.
Sodiul se pierde prin transpirație și urină, mai ales vara sau în urma unui efort fizic prelungit.
Un alt motiv de deficit este utilizarea la scară largă a diureticelor. Iar dacă pierderea nu este
compensată destul de repede, apar greața, diareea, senzația de vomă și dezechilbrul
hidrolitic al organismului care neremediat duce la comă.

Legătura nefastă a fumatului combinat cu consumul ridicat de sodiu e logică. În ambele


cazuri nevoia de apă crește, iar acest lucru afectează mușchiul inimii. Mai rău decât asta e
faptul că și țigara dezhidratează organismul ( știți foarte bine că ni se face sete după ce
fumăm mai mult ). Iar vara la temperaturi ridicate fumatul și consumul de mâncare sărată
amplifică dezhidratarea. Când mergeți pe stradă sub un soare puternic, vă vine să fumați ?
Mie sincer nu prea. Să nu uităm alcoolul. Știu că o bere rece vara e ca un medicament. Dar
mai multe deja au un efect invers. Alcoolul în cantitate mai mare și mai ales combinat cu
nicotina deshidratează foarte tare organismul. De-acolo și setea profundă de-a doua zi.

Norocul nostru însă e că o parte din necesarul de sodiu îl avem deja în organism iar
restul îl putem lua din alimente. Din fericire se găsește în aproape toate. Absolut toate
mezelurile și brânzeturile au sodiu din fabricație, așa că atenție la câtă sare mai adăugați. De
asemenea produsele de patiserie și chipsurile au din belșug sodiu în compoziție. Sosurile n-ar
avea gust fără sare, la fel și pizza sau mâncărurile tip fast-food. Și pâinea conține sare,
încercați o dată să cumpărați pâine fără sare și veți vedea ce gust ciudat are.

Potasiul

Un alt mineral important deoarece participă la absolut toate procesele metabolice și are
și-un rol în protecția mușchiul cardiac. Tot el influențează diureza deoarce ajută la eliminarea
toxinelor și-a excesului de sodiu din organism. Asemănător sodiului, și potasiul reglează
activitatea musculară având rol receptor în terminațiile nervoase.

Deficitul de potasiu se manifestă prin tulburări digestive, constipație în special, precum


și prin probleme cardiace. Alte simptome specifice sunt starea continuă de oboseală și
apariția crampelor musculare (cârcei, adică contractura bruscă și involuntară a mușchilor ).

3
În general sportivii de performanță ar trebui să aibă o dietă bogată în alimente cu potasiu,
altfel musculatura le va fi afectată.

Consumul exagerat de potasiu are și el efectele lui negative. Durerile abdominale


însoțite de greață sunt unele dintre ele. Problemele cardiace de asemenea, aritmiile mai ales
( modificări succesive ale ritmului normal al inimii ), iar în cazurile mai grave și probleme
respiratorii. Bolile de rinichi din păcate cauzează și ele un exces de potasiu în corp care duce
la consecințele arătate. Aldosteronul este hormonul care controlează excreția de potasiu. În
cazurile de insuficiență renală cantitatea lui scade iar asta duce implicit la o crteștere a
nivelului seric. De aceea cei care suferă de tulburări renale trebuie să limiteze drastic
consumul alimentelor cu potasiu. Acestea sunt : avocado, fructele (bananele mai ales, dar și
prunele), cartofii dulci, roșiile și pastele de roșii, spanacul, năutul, dovleacul și semințele de
dovleac și de in, fasolea albă, iaurturile, sfecla roșie, pepenele roșu, somonul și carnea
proaspătă. Ultima însă își pierde din conținut prin prelucrare.

Iodul

Este mineralul cel mai important pentru glanda tiroidă pe care din păcate trebuie să-l
luăm din alimente deoarece corpul nostru nu-l poate sintetiza singur. Iodul odată ingerat,
circulă prin fluxul sanguin de unde este preluat de glanda tiroidă care produce cu ajutorul lui
hormonii care influențează procesele metabolice. Cu alte cuvinte, hormonii tiroidei
contribuie la arderea excesului de grăsimi. Totodată influențează aspectul și calitatea
părului, unghiilor și dinților și contribuie la funcționarea normală a creierului. O altă calitate
care i se atribuie este aceea de dezinfectant, deci pune umărul la refacerea organismului
după o infecție. Cei născuți înainte de anii ' 80, știu că după accidentul de la Cernobâl din
URSS 1986 am primit cu toții pastile de iod ca dezinfectant împotriva eventualelor radiații.

Lipsa din alimentație a produselor cu iod poate duce la consecințe nedorite. Gușa
endemică este cel mai întâlnit simptom, dar mai periculoasă este situația gravidelor. Lipsa
iodului în sarcină poate produce retardul mintal la copii și deteriorarea funcțiilor cerebrale.
Din fericire, spre sfârșitul anilor ' 90 s-a introdus în componența sării de bucătărie iodatul
de potasiu, care s-a dovedit o soluție simplă și eficientă pentru combaterea carenței de iod.
Mai ales pentru că acesta nu se găsește ușor în alimente. Fructele de mare și peștii de mare
sau ocean au cel mai mult iod datorită apei sărate în care trăiesc. Cei de apă dulce sunt mai
săraci în acest mineral. Restul alimentelor conțin iod în cantitate redusă, cele mai
semnificative fiind sâmburii de struguri, spanacul, varza, ciuperciile, morcovii și roșiile. Ouăle
și produsele lactate se pot aminti aici și de asemenea oleaginoasele ( nucile, fisticul, caju,
migdalele ) conțin și ele iod. Sesizați iarăși riscul la care se supun vegetarienii ? Ei nu
consumă produse de origine animală și nici derivatele lor, lapte sau ouă. Le mai rămâne
sarea care în exces provoacă din păcate problemele ei.

Excesul de iod, duce la probleme grave. Aproape toate alimentele procesate și


ambalate conțin sare iodată. Astfel că riscul de-a supradoza organismul este mare și poate

3
cauza hipotiroidism ( tiroida nu mai produce hormoni, astfel toate funcțiile corpului
încetinesc și apare oboseala prelungită, puls lent, intoleranță la frig, căderea părului și
fragilitatea unghiilor ). Un alt efect al surplusului de iod este creșterea colesterolului din
sânge. Nivelurile scăzute de hormoni determină o carență de receptori care extrag
colesterolul rău. Dar cel mai grav efect al excesului de iod este bineînțeles cancerul tiroidian.

Consumați așadar cu moderație sarea iodată, iar dacă aveți în dietă și produse cu
conținut de iod, atunci nu mai adăugați sare pe ele. Se spune că doza optimă de sare pe zi
este de 5 grame ! În aceste 5 grame se găsește și necesarul de sodiu și cel de iod pentru 24
de ore. 5 grame de sare înseamnă aproape o linguriță.

Eu am însă o întrebare !? Cine știe cu adevărat toate produsele pe care le consumăm


zilnic, cât conținut de sare au ? Cum îți poți calcula zilnic, tu ca persoană, limita aportului de
sare ? Cum poți scădea din cele 5 grame pe cele care le consumi prin alimente ca să vezi
dacă-ți mai poți permite să sărezi altceva ? Teoretic se poate, fiecare produs cumpărat are o
etichetă pe care scrie și conținutul de sare. Cantitatea produsului respectiv o împarți la
gramajul de sare și ai rezultatul. De exemplu : o rudă de salam de 250 g, are conținut de sare
4 g. Am luat salamul din frigiderul meu și m-am uitat pe etichetă. Asta înseamnă că la o
masă, doar din câteva feliuțe de salam ( cam 5 felii de salam înseamnă 30-40 g ), deja ai
consumat aproximativ 0,6 g de sare, adică deja peste 10 % din necesarul zilnic. Unde mai pui
ce mai mănânci în ziua respectivă, mai ales dacă îți mai iei și vreo pizza sau ceva tip fast-food.
Apropo, știți că o singură masă la fast-food, incluzând și cartofii pai și sucul, acoperă
necesarul caloric pentru o zi întreagă ? Dar poți trece o zi cu o singură masă ? Mai greu.
Așadar, nu exagerați cu sarea iodată dar nici să n-o limitați. Consumați-o cât simțiți că vă
cere organismul, e mai sănătos așa.

Clorul

Tot ceea ce mâncăm ajunge în stomac unde acidul clorhidric începe să formeze chimul
alimentar, adică pregătește bolul alimentar pentru digestie. PH-ul din stomac este atât de
puternic ( 1-1,7 ) încât pur și simplu sterilizează orice înghițim. Din cauza asta în stomac nu
rezistă nici o bacterie și nici un germen infecțios. Tot ceea ce mâncăm conține bacterii,
inclusiv apa. Alimentele ajunse în stomac scad aciditatea acestuia, însă un interval mai mare
de 4-5 ore între 2 mese face ca această aciditate să crească, apărând acea senzație intensă
de foame.

De asemenea clorul mai are rol în purificarea ficatului, curățindu-l de toxine, și mai
contribuie la formarea și întreținerea oaselor și-a dinților.

Stomacul este legat de esofag printr-o valvă numită sfincter esofagian. Când aceasta
este în repaus, substanțele acide din stomac ajung în esofag și apare senzația de arsură.
Această senzație este specifică când facem câte-un exces alimentar, când consumăm multe
băuturi carbo-gazoase sau alcool, și la fel, când fumăm peste măsură. Iar dacă aceste

3
obiceiuri persistă și devin o obișnuință în timp, ele vor duce la apariția Gastritei sau a
Ulcerului, adică mucoasa gastrică se inflamează și se erodează.

Apa și toate preparatele multiminerale ( complexele de vitamine și minerale din


farmacii ) sunt principala sursă de clor din viața noastră. Iar produsele alimentare care îl
conțin sunt coacăzele, zmeura și măceșele, tomatele în special, morcovii, pătrunjelul,
vinetele, guliile și ciupercile, peștele și preparatele marine, laptele și produsele lactate.

Deficitul de clor apare când organismul suferă de malabsorbție, insuficiență renală,


diaree, vărsături repetate, transpirații excesive prin efort sau expunere îndelungată la
căldură. Urmările sunt hipoaciditatea gastrică, adică secreția de acid clorhidric din stomac
scade rezultând un risc crescut de infecții. De asemenea apar tot mai des cariile dentare, în
ciuda unei igiene orale adecvate.

Excesul de clor provoacă în primul rând hiperaciditate gastrică. Apare tendința de reflux
gastric care ridică aciditatea și astfel flora intestinală este afectată. Absorbția optimă a
nutrienților nu mai are loc iar tractul intestinal este suprasolicitat. De aici senzația de
balonare și de plenitudine, chiar și după o masă mai slabă. Se instalează constipația, se
inflamează hemoroizii și apar problemele care derivă din acestea.

Cum putem combate aceste efecte ? În primul rând mestecați bine mâncarea și dați
timp salivei din cavitatea bucală să-și facă treaba. Ea conține enzime digestive și practic o
mestecare bună a alimentelor înaine de-a le înghiți ajută foarte mult stomacul. Vorba unui
profesor de-al meu din Facultate..." dinții sunt în gură, nu în stomac ". Corect ! De asemena
cumpărați-vă din magazine Bicarbonat de sodiu, este cel mai alcalin produs indicat contra
acidității ridicate. Când simțiți că vă arde în piept, luați o linguriță de bicarbonat cu apă și vă
veți reveni în câteva secunde. Și nu uitați că fumatul alături de alcool, cafea, zahăr și
condimente, toate consumate exagerat, duc la creșterea acidității corporale.

Zincul

Un alt mineral care hotărăște dacă avem o imunitate bună sau nu. El activează așa
numitele celule T prin care funcționează sistemul imunitar. Se găsește în toate fluidele și
țesuturile noastre. Astfel, zincul participă la procesul de ovulație la femei și la secreția de
material seminal la bărbați, influențându-ne calitatea aparatului reproducător. Totodată
ajută la divizarea celulelor și înmulțirea acestora. Prin asta participă decisiv la vindecarea
rănilor, refacerea pielii după vreo agresiune precum și la regenerarea părului. Reduce
inflamațiile aparatului respirator, deci când ai o astfel de boală specifică fumătorilor,
consumă alimente cu zinc, te vor ajuta să-ți revi mai repede. De asemenea întărește sistemul
osos, absorbția calciului depinzând printre altele și de prezența zincului.

Un alt rol important îl are însă în tratamentul hiperactivității și-al tulburărilor


comportamentale. ADHD sau Sindromul Asperger sunt doar două din aceste tipuri de
tulburări specifice copiilor, tot mai des întâlnite în ultimii 30 de ani. Copii mereu agitați,

3
hiperactivi și impulsivi, nesociabili și cu funcțiile cognitive ( învățarea, judecata, orientarea,
memoria și intelectul ) afectate. Zincul influențează faptul cum neuronii comunică între ei,
ajutând funcționarea normală a creierului și recuperarea funcțiilor afectate. Astfel, acestor
copii, alimentele și suplimentele din farmacii care conțin zinc le sunt vitale.

Deficitul de zinc apare în primul rând printr-o dietă necorespunzătoare dar și în bolile
hepatice, pe durata menstruației la femei sau în alcoolism. Bineînțeles că un alcoolic și
fumează, eu încă n-am văzut niciunul care să nu facă asta, dar fumători care să nu bea am
văzut. Sau mă înșel cumva ?

Când ai deficit de zinc scade imunitatea și crește predispoziția la infecțiile virale și cele
cauzate de bacterii, ca de exemplu gripa pentru cele virale și diareea pentru cele bacteriene
Firele de păr își pierd din rezistență, se subțiază și cad. Apar insomniile deoarece zincul este
responsabil cu secreția de melatonină, hormonul care ne induce somnul. De asemenea lipsa
zincului face ca secreția de testosteron să fie afectată, acest lucru ducând la scăderea
drastică a libidoului. Nu în ultimul rând, carența de zinc este responsabilă și pentru erupțiile
cutanate ale pielii, aviz celor care au acnee.

Excesul lui creează însă mari probleme. Intoxicațiile produc stări de greață și vomă
rezultând malabsorbția deficitară a nutrienților și scăderea poftei de mâncare. Apar durerile
abdominale, dese și severe care duc la o stare prelungită de disconfort. Și dacă credeți că o
țigară vă mai liniștește și vă mai ameliorează durerea, vă înșelați amarnic. Vă face mai rău
deoarece nicotina asociată cu o cantitate mare de zinc din organism, vă induce o durere de
cap de care nu veți scăpa ușor cu medicamentele uzuale.

Unde găsim zinc ? În carnea de vită, porc și oaie. În spanac, sfeclă roșie, broccoli, varză,
roșii și ciuperci. În banane, portocale, caise, ananas, migdale, caju, semințe de in și de
floarea soarelui, nuci și alune. Ouăle, lactatele, somonul, tonul, sardinele dar și ceea ce nu
prea putem mânca, anume midiile și scoicile conțin și ele zinc. Cerealele integrale pot fi
încadrate și ele ca fiind o sursă bogată de zinc.

Cuprul

Este elementul esențial pentru absorbția fierului. Fără cupru în organism degeaba
consumați alimente bogate în fier, acesta nu se va asimila. Un alt rol este acela de
constituent al pielii. Cuprul participă la formarea elastinei care este o componentă a
țesutului epiteliar, datorită acestui fapt fiind și responsabil de timpul de vindecare al
leziunilor. In lipsa cuprului, pielea devine sensibilă și predispusă la leziuni. Pe lângă aceste
funcții, cuprul mai contribuie la percepția gustului, la tăria sistemului imunitar și la
menținerea tonusului muscular.

Unde poate duce carența de cupru ? În primul rând la o puternică anemie. Am mai spus
că fără cupru fierul nu se asimilează în hemoglobină iar numărul globulelor roșii scade

3
progresiv, instalându-se astfel anemia. Mai există și alte efecte minore ale deficitului de
cupru, și-anume respirație greoaie, oase fragile și stare fizică alterată.

În ceea ce privește excesul de cupru, el are efecte mai reduse. Predomină insomnia,
dereglarea ciclului menstrual la femei și calviția la bărbați.

Alimentele bogate în cupru sunt în primul rând ficatul, dar atenție cu el. Chiar dacă e
gustos, e bogat și-n colesterol, așadar aveți grijă la cantitate ! Mai sunt crustaceele, stridiile
și categoria fructelor de mare. Legumele verzi, cerealele integrale, oleaginoasele și avocado
mai conțin și ele cupru.

Cromul

Foarte important în digestie și în controlul glicemiei deoarece participă la transportul


glucozei în celule. De asemenea este ideal în alimentația femeilor la menopauză, deoarece
încetinește pierderile de calciu prevenind astfel scăderea masei osoase. Vitamina C este cea
care intensifică absorbția cromulul, deci când consumați alimente cu crom, asociați-le cu
produse bogate în vitamina C. Coacăzele negre, cartofii, fasolea, ciupercile, sparanghelul,
bananele, strugurii, broccoli, merele, carnea de pasăre și cea de vită, cerealele integrale și
brânzeturile sunt cele mai importante alimente bogate în crom. De asemenea o cantitate
semnificativă există in piper și drojdia de bere.

Fiind prezent în multe alimente uzuale, riscul de deficit este mic, dar totuși diabeticii și
persoanele în vârstă sunt mai expuși. Consumul exagerat poate fi însă mai dăunător. Cei
care au brânzeturi în dietă, mă refer la brânza de burduf, cea frământată, cea topită,
cașcavalul, băuturile lactate etc, dacă le consumi zilnic, ajungi în timp la un surplus de crom
în organism. El poate provoca tulburări gastro-intestinale nedorite ( colon iritabil, boala
Crohn, constipație, tranzit intestinal greoi care duce la fisuri anale și hemoroizi ). Așadar
lăsați-o mai moale cu brânzeturile mai ales că de la 50 de ani în sus, toleranța la lactoză
scade. Nu zic să nu le consumați, dar limitați cantitățile.

Manganul

Este mineralul care ajută asimilarea calciului și fierului în organism. Participă la sinteza
colagenului care influențează elasticitatea și calitatea pielii. Are și funcție antioxidativă,
contribuie la dezvoltarea osoasă și e foarte necesar sistemului digestiv fiind un activator de
enzime responsabile cu digestia. De asemenea are un rol important în funcționarea
glandelor endocrine care secretă hormoni. Testiculele sunt o astfel de glandă, așadar
manganul îmbunătățește viața sexuală.

Deficitul duce la apariția iritațiilor pe piele și la sterilitate. Excesul însă e mult mai grav.
La adulți cea mai gravă consecință a acumulării de mangan este Boala Parkinson. Și aici o
veste cu adevărat bună pentru fumători ! Ultimele studii arată că fumatul protejează
împotriva incidenței bolii. Boala Parkinson se declanșează deoarece așa numiții neuroni
dopaminergici au fost afectați. În acel moment începe procesul neurodegenerativ prin care

3
acești neuroni încep să se degenereze iar Parkinsonul se instalează încet. Ei bine, nicotina se
pare că oprește acest proces, cu condiția ca aceasta să fie deja existentă în organism înaintea
producerii leziunilor. Adică, dacă în momentul în care boala se declanșează, nu sunteți
fumător, atunci efectul nicotinei este zero ! Dacă în momentul declanșării Parkinsonului
sunteți deja fumător atunci riscul să dezvoltați boala scade semnificativ. Procesul se
declanșează dar nu evoluează sau evoluează extrem de lent. Tremorul există, dar slab și
imperceptibil pentru cei din jur. Este doar o teorie în jurul căreia părerile sunt împărțite dar
totuși o teorie apărută în urma unor cercetări minuțioase. Dacă fumați și mai auziți de la
soție afirmații gen " o să faci Parkinson de la țigări, uite cum îți tremură mâna ", atunci
puteți spune ce tocmai ați citit aici.

Mai sunt și alte simptome ale excesului de mangan. Spasme musculare, tulburări de
deplasare, dificultate respiratorie. Persoanele cu boli hepatice au predispoziția spre
acumulare de mangan, deoarece acesta este eliminat prin intermediul bilei care este
afectată în bolile hepatice, astfel că manganul rămâne în organism.

Cele mai importante surse alimentare sunt : alunele, migdalele, apa,pâinea integrală și
germenii de grâu, laptele, ananasul, avocado, spanacul și orezul brun. Oricum stați liniștit,
acumularea de mangan e rară, de exemplu dacă zi de zi consumi pungi întregi de alune, ori
nimeni nu face așa ceva.

Fluorul

Este localizat la nivelul oaselor, tendoanelor și dinților fiind considerat alături de calciu
un element esențial în formarea acestora. Pastele de dinți sunt de obicei îmbogățite cu fluor
tocmai din acest motiv. De asemenea prezența lui în organism accelerează procesele de
vindecare după boală.

Apa este cel mai bogat produs în fluor, alimentele au de regulă un conținut scăzut.
Cerealele, fructele de mare, sardinele, grapefruitul și carnea de pasăre conțin puțin fluor.

Deficitul de fluor duce evident la carii dentare dar și la riscului apariției fracturilor și
osteoporozei.

Excesul de fluor este foarte rar întâlnit și se datorează în special cantității mari de fluor
din apa potabilă. Atunci dinții capătă o tentă maronie și smalțul devine rugos.

Fosforul

Responsabil și el în combinație cu calciu și fluorul de calitatea oaselor și dinților,


oferindu-le rezistență și duritate sub forma fosfatului de calciu. Interesant la el este faptul că
există și-n cavitatea bucală, în salivă, prin care menține smalțul dentar în parametrii chimici
optimi. Mai are rol în procesele metabolice, activând funcționarea vitaminelor.

3
Carența de fosfor apare în urma bolilor digestive, mai ales a sindromului de
malabsorbție. Aciditatea ridicată distruge rezervele de fosfor, idem consumul continuu de
alcool. Ca urmare, apar anorexia, sensibilitatea articulară și musculară, astenia, depresia și
fragilitatea dentară.

Excesul de fosfor este destul de periculos. El este filtrat de rinichi iar când aceștia nu mai
funcționează normal în sânge rămân mai mulți fosfați decât are corpul nevoie. De aceea
celor care suferă de probleme renale li se recomandă limitarea strictă a alimentelor bogate
în fosfați. Primul efect al excesului este împiedicarea calciului să se fixeze. Al doilea efect
este așa numita calcificare extrascheletică adică formarea depunerilor de calciu anormale
care pot afecta toate organele interne. De exemplu aceste depuneri pot apărea la nivelul
arterelor. Acestea se îngustează și automat crește riscul de infarct. Acesta este un singur
exemplu, riscul de complicație poate să apară la toate organele irigate de sânge.

Din păcate foarte multe alimente sunt bogate în fosfor. Ficatul animalelor este pe primul
loc. Toate conservele și alimentele procesate ( mezelurile și brânzeturile ) conțin fosfați
deoarece ei sunt și aditivi alimentari, băuturile carbogazoase de asemenea. Aproape toate
sortimentele de pește sunt bogate în fosfor și bineînțeles carnea, în special vânatul. Nimeni
nu spune să vă feriți de ele, dar nu exagerați cu cantitatea. Iar dacă aveți cumva probleme
renale și faceți dializă, atunci scoateți-le neapărat din dietă.

Sulful

Este un mineral important în dezvoltarea ligamentelor și tendoanelor fiind indispensabil


pentru sinteza colagenului. Este un anticoagulant natural și întărește sistemul imunitar. Mai
are un rol detoxifiant fiind un agent epurativ prin faptul că înlesnește neutralizarea
toxinelor. De ce credeți că usturoiul este considerat cel mai bun antibiotic natural?
Deoarece are în compoziția lui mult sulf. Carnea este foarte bogată în sulf, ceapa, ridichile,
ouăle și laptele, mazărea, fasolea, sfecla roșie și spanacul conțin și ele sulf.

Deficitul de sulf este foarte rar și este specific vegetarienilor care nu consumă carne, ouă
și produsele lactate de origine animală. Dacă deficitul totuși există atunci el are o
simptomatologie comună cu a altor afecțiuni și-anume oboseala, durerile articulare și ușoara
creștere a nivelului de colesterol din sânge.

Excesul de sulf apare în rândul consumatorilor înrăiți de carne și alte surse proteice. El
se manifestă prin dereglări intestinale ( constipație sau diaree ), senzații de greață și vomă.

Siliciul

Este important pentru sănătatea oaselor, unghiilor și dinților. El produce o enzimă care
formează colagenul din care sunt constituite acestea. Dacă vreun os, dinte sau unghie se
rupe, siliciul are cel mai important rol în reconstrucția acestora. Totodată întărește sistemul
imunitar deoarece este constituent al unei părți din celulele cu rol de apărare.

3
Mai are însă o calitate importantă. În cultura populară mai este cunoscut și sub numele
de " dușmanul îmbătrânirii " deoarece este catalizatorul asimilării celorlaltor minerale
importante, mai ales a magneziului și calciului. Este dovedit că procesul îmbătrânirii este
asociat printre altele și cu scăderea concentrației de siliciu din organism. Cu cât îl pierdem
mai repede cu atât îmbătrânim mai repede. S-a dovedit de asemenea că persoanele
sedentare au un procent mai mic de siliciu în corp față de cei care sunt activi fizic chiar dacă
ambele categorii au aceleași obiceiuri alimentare. De aici probabil și faptul că cei care fac
mișcare și sport par mai tineri decât cei care au aceeași vârstă dar nu practică nici un fel de
sport sau exercitii fizice.

Deficitul de siliciu apare de obicei la vârste mai înaintate când toți parametrii de
metabolism se schimbă. Dar printr-o alimentație deficitară poate apărea la orice vârstă.
Principalul efect este acela că magneziul, calciul și fosforul nu se mai asimilează fapt care
duce la complicațiile arătate la fiecare în parte. Absorbția lor depinde de siliciu. Pielea devine
uscată, lipsită de elasticitate, predispusă eczemelor și apariției precoce a ridurilor. Iau
naștere bolile respiratorii, bronșitele si astmul, amplificate și de fumat.

Excesul de siliciu este foarte rar întâlnit deoarece pe măsură ce înaintăm în vârstă, corpul
are nevoie de tot mai mult siliciu. Totuși dacă surplusul există el provoacă o boală numită
silicoză, adică acumularea de siliciu în plămâni. Este rar întâlnită și specifică mai ales celor
care lucrează în mine. Ea se manifestă prin jenă respiratorie, tendința spre infecții
pulmonare și într-un final fibroza plămânilor care duce la insuficiență respiratorie. Pentru
toate acestea există tratamente cu antibiotice.

Cele mai importante surse de siliciu sunt oleaginoasele, cerealele integrale, morcovii,
pătrunjelul, ridichile și fasolea verde, citricele, precum și merele, căpșunele și strugurii.

Seleniul

Deși lăsat la urmă, să știți că acest mineral ne protejează de cancer ! Și asta pentru că
este cel mai eficace în lupta contra radicalilor liberi. Aceștia sunt produși de corpul nostru
odată cu metabolismul și sunt amplificați de factori externi pe care îi introducem în
organism și-anume poluarea, substanțele chimice, fumul de țigară, etc. Acești radicali sunt
responsabili pentru aparația cancerului, a bolilor mai grave, și-a îmbătrânirii timpurii.

Seleniul luptă împotriva acestor radicali care ar distruge toate celulele dacă corpul
nostru n-ar avea aceste mecanisme de apărare. Totodată reglează funcțiile glandei tiroide și
reduce cantitatea de mercur din organism. Mercurul toxic poate fi acumulat în corp
involuntar prin consumul de pește care poate avea concentrații mari datorită poluării
industriale a apelor. De asemenea posibilele radiații nucleare pot provoca intoxicație cu
acest metal greu. Seleniul este practic cel mai eficient luptător împotriva mercurului.

Alimentele bogate în seleniu sunt : coacăzele negre, oleaginoasele, soia, ouăle, fasolea și
usturoiul, iar din categoria piscicolă sunt recomandați peștii de apă sărată ( ton, hering, cod

3
și somon, acesta din urmă inainte de reproducere, când încă se află în apă sărată. Se știe că
somonul migrează în apa dulce pentru depunerea icrelor). Cerealele integrale au și ele un
conținut semnificativ de seleniu.

Deficitul duce la absorbția deficitară a nutrienților, apariția hipotiroidismului și


întârzierea dezvoltării cerebrale. Sistemul imunitar slăbește, organismul fiind supus unui risc
ridicat de boli, inclusiv a cancerului. Excesul de seleniu are consecințe structurale, adică
căderea părului, apariția iritațiilor pe piele și senzația de gust metalic în gură.

În concluzie...

Iată deci care sunt principalii nutrienți din alimentele pe care le consumăm : proteinele,
glucidele și lipidele, vitaminele și mineralele. Le-am descris și nuanțat pe fiecare în parte
fără a intra în multe detalii pentru a nu zăpăci cititorul, punctând doar rolul și importanța
fiecăruia precum și interacțiunea lor cu țigara.

Poate ați sesizat că din această descriere lipsește totuși un detaliu. N-am precizat la nici
un nutrient care este doza recomandată adică care este limita minimă și maximă de gramaj
pentru consum. Aceste detalii nu le-am specificat din mai multe motive :

În primul rând dozarea dietelor se face subiectiv și individual, în funcție de boala


fiecăruia, în funcție de parametrii de laborator luați în parte, și evident, în funcție de datele
fizice ale subiecților. Nu poți recomanda aceeași cantitate de proteine unuia care e sportiv, la
fel ca unuia care suferă de insuficiență renală. La fel, nu poți spune unei persoane cu
probleme cardiace să aibă același aport de sodiu precum cuiva care lucrează vara pe un
șantier și prin transpirație pierde mult din el. Și exemplele pot continua. Recomandarea
gramajului minim și maxim o face de obicei un doctor sau un nutriționist, dar după o analiză
temeinică a fiecărui caz în parte și după niște formule de calcul precise.

În al doilea rând, am omis acest aspect pentru că eu personal nu cred că toate studiile
din trecut vizavi de compoziția alimentelor, mai sunt de actualitate. Poluarea solului a
schimbat în timp compoziția nutritivă a fructelor și legumelor, sunt convins de asta. Modul
de alimentare a animalelor în ferme, la fel, a schimbat în timp calitatea cărnii și-a laptelui.
Degeaba îmi spune mie cineva că o cană cu lapte de 250 ml are 300 mg calciu și că asta
înseamnă deja 1/3 din necesarul zilnic de calciu. Eu nu cred că acea vacă hrănită cu hormoni
de creștere și nutrețuri modificate genetic mai dă același lapte sănătos ca acum 30 de ani. Și
cum raportul calciu-magneziu terbuie să fie în jur de 1-1, toate calculele mele de dozaj sunt
excelente în teorie dar date peste cap în realitate. La fel cred că stă treaba și cu legumele.
Analizele arată că 100 g țelină conțin 20 mg magneziu. Eu mă îndoiesc, pentru că știu că până
și la țară se folosesc pesticide și chimicale contra dăunătorilor a căror pagubă are mai mare
importanță decât schimbarea valorilor nutriționale ale alimentului. Ce să mai vorbesc atunci
de marile ferme.

3
Un exemplu elocvent în acest sens l-am avut de chiar de la un profesor din Facultate,
medic cardiolog și nutriționist, Dr. Dan Fărcaș pe care-l salut și-l respect ( este fumător ca și
mine ). El ne povestea cum a luat odată niște mere, mari și frumoase pentru copiii lui, pe
care le-a depozitat pe balcon. Cineva din greșeală a pus o pătură peste ele, astfel că nefiind
la vedere, familia a uitat de ele. După câteva luni le-a redescoperit din greșeală, și-a adus
aminte când le-a cumpărat și a constatat cu stupoare că erau nealterate și-n aceeași formă
ca și-atunci când le-a cumpărat. Acum vă întreb pe voi ce fel de măr e acela care stă 2-3 luni
în soare și nu fermentează ? Vă dau un sfat. Căutați prin piețe mere găurite cu urme de
vierme. Mai bio de-atât nu există deoarece viermele nu intră într-un mediu tratat chimic.
Sau roșiile din ziua de azi ! Poți să spargi un geam cu ele dacă vrei. Când eram eu copil, o
roșie proaspătă era dulce și ți se prelingea pe bărbie, atât era de moale. Cele din ziua de azi...

Al treilea motiv pentru care n-am pomenit nimic de gramaje este pentru că știu din
propria-mi experiență cât este de greu să respecți la literă cantitățile când ești la masă. Un
nutriționist îți va spune că ai voie sau nevoie de 100g brânză de vaci, de 200g broccoli, de
150 g morcovi etc... Toate aceste limite de aport alimentar sunt foarte greu de respectat. În
primul rând până calculezi exact toate cantitățile, mori de foame ! Când vii obosit și
înfometat de la servici îți mai arde de cântărit pâinea sau carnea ? Cei care-și permit să-și
angajeze propriul bucătar, poate ! Cluburile sportive au angajați nutriționiști care dozează
exact numărul de calorii necesare sportivului iar bucătăria respectă rețeta cu strictețe. Dar
oamenii obișnuiți au timpul, răbdarea și energia necesară pentru a-și calcula exact cât
consumă ? Eu mă îndoiesc. Ideal ar fi să facă asta cu fiecare meniu iar apoi să repete
meniurile, adică să aibă la masă joi exact ce-a avut și luni de exemplu. Așa se calculează doar
cîteva meniuri, care apoi se pot repeta.

Iată așadar de ce n-am scris la fiecare vitamină sau mineral cât e indicat să consumi și
cât nu. Asta este o problemă individuală a fiecăruia, pe care o voi detalia într-un capitol
viitor.

3
ALIMENTE IDEALE PENTRU FUMĂTORI

Am încercat pe cât posibil să vă arăt cum interacționăm noi


CAPITOLUL III fumătorii cu alimentația de zi cu zi. E limpede că țigara ne face bine
doar psihic căci din punct de vedere fizic suntem expuși unor
pericole mari, riscul de-a contacta vreo boală fiind mult mai mare
decât dacă n-am fuma. Știm însă cât de greu e să te lași și-i felicit pe
această cale pe cei care-au reușit s-o facă. Pentru noi ceilalți totuși, viitorul nu este în
totalitate sumbru dacă reușim să introducem în meniul nostru unele alimente care prin
proprietățile lor reușesc să mai diminueze din efectele țigării. Sunt câteva care au această
calitate, și-am să vi le prezint pe rând :

VINUL ROȘU

Uite ce veste bună pentru fumătorii care mai și beau câte-un pahar de ceva ! Da,
vinul roșu ne este un mare aliat împotriva noxelor din țigară. Nu vă bucurați prea tare căci
calitatea și mai ales cantitatea fac ușor diferența între efectul pozitiv și cel negativ.

Să știți că valoarea unui vin roșu de calitate nu e dată de brandul care-l


comercealizează. Chiar și mărcile cunoscute trimit în comerț vinuri de proastă calitate, din
motive economice, normal. Consumul de vin în România este ridicat, dar puterea de
cumpărare a românului este mică, știm cu toții.

Dacă vreți să identificați un vin roșu de calitate, atunci în primul rând trebuie să vă
uitați la preț. Dacă e ieftin și nu face parte dintr-o mare promoție, atunci treceți pe lângă el.
Înseamnă că vinul respectiv n-a văzut struguri niciodată, poate doar coloranți sau chimicale.

3
În al doilea rând, dacă aveți ocazia degustării înainte de-al cumpăra, nu stați pe
gânduri. Aroma unui vin roșu de calitate este un amestec de flori și fructe care derivă din
compoziția strugurilor. Iar culoarea roșie autentică este dată de pielița bobului de strugure
care-a stat în contact cu mustul. Aceste caracteristici se simt și se văd când comparați un vin
roșu autentic, cu unul slab și contrafăcut.

În al treilea rând, studiați puțin eticheta de pe sticlă. Pe ea găsim toate informațiile


de care avem nevoie pentru a face diferența. Zona de proveniență, soiul strugurilor, tipul
vinului, volumul de alcool și firma care-l îmbuteliază. Dar cea mai importantă informație ce-
o putem afla de pe eticheta sticlei este chiar calitatea vinului. Uitați cum :

- Vinurile de calitate superioară sunt de fapt vinuri de calitatea II-a ! Pe etichetă apar
inscrisurile VS adică vin superior, cu concentrație de alcool undeva în jur de 9 %.
- Vinurile autentice care prezintă într-adevăr garanția calității, sunt cele care au pe
eticheta lor însemnul DOC, adică un vin de origine controlată. El are în conținut atât
zaharuri de bună calitate, cât și-o tărie de minim 11 % alcool.
- Cel mai bun vin însă este cel pe-a cărei etichetă veți citi DOCC, adică vin de origine
controlată cu trepte de calitate. Treptele de calitate se referă la momentul culegerii
strugurilor, adică la maturitate, târziu sau la înnobilare. Unii producători preferă și
varianta DOC-CMD ca în cazul exemplului de jos. Asta înseamnă Cules la Maturitate
Deplină, dar eticheta poate avea inscripționat și DOC-CT, adică Cules Târziu. Toate
intră în aceeași treaptă de calitate.

Cum am mai precizat, contează și cantitatea. Nu e totuna să beți un pahar de vin


roșu pe zi, sau să vă luați dintr-o dată porția pe toată săptămâna ! 300 de ml pe zi bărbați, și
150 ml zilnic femei, sunt dozele recomandate de toți specialiștii. Depășirea acestor limite,

3
mai ales zilnic, poate duce la afecțiuni ale ficatului și inimii. Mai mult decât atât, consumul
peste doza recomandată face ca efectul lui împotriva nicotinei să scadă, și-ntr-un final să
aibă exact efectul invers celui scontat.

Sunt multe soiuri diferite de vin roșu, n-am să le înșir pe toate acum. Am să vă arăt
însă de ce este el un aliat de nădejde pentru fumători. Conține substanțe antioxidante
numite Polifenoli care previn formarea radicalilor liberi, a căror cauza este și fumatul. Un alt
element care-l face de neînlocuit este Resveratrolul, care este un alt puternic antioxidant din
componența strugurilor negri. Printre alte funcții o are și pe-aceea de prevenire a
îmbătrânirii premature. Vă vorbeam de faptul că monoxidul de carbon provoacă ardere
celulară și face ca tenul fumătorilor să fie mai palid. Resveratrolul îl repară într-o oarecare
măsură. Flavonoidele sunt și ele parte din structura vinului roșu, ele îmbunătățesc sistemul
imunitar având efecte anti-inflamatorii. Și cum știm deja că fumatul provoacă anemie și
scade imunitatea, uite unde e valoarea vinului roșu pentru noi. Un alt element din
compoziția lui este Melatonina, substanța responsabilă cu calitatea somnului. Odihna
sănătoasă face ca organismul revigorat să elimine mai ușor toxinele. De aceea vedem în mai
toate filmele cum seara la cină se servește un pahar de vin roșu.

Mai sunt o sumedenie de alte beneficii ale acestei băuturi magice (aici mă refer la un
pahar, nu la o sticlă întreagă. O sticlă întreagă consumată pe loc îți creează o altfel de magie).
Deci...

- Previne Cancerul. Tot datorită resveratrolului care s-a dovedit a fi inhibator al


celulelor canceroase. Având și efect de combatere a anemiei, valoarea lui e evidentă
și-n cazul Leucemiei.
- Previne Arteroscleroza. Având un rol antioxidant contribuie la secreția oxidului nitric
care este un vasodilatator, adică lărgește vasele de sânge făcând astfel o circulație
mai bună. De câte ori n-am menționat până aici cum fumatul afectează circulația
sanguină ? Uite că vinul roșu repară și-n cazul acesta ceva din pagube.
- Ajută sistemul nervos și funcția cerebrală. Tot acest oxid nitric are rol
neurotransmițător, adică facilitează transportul informației la centrii nervoși.
- Previne Obezitatea și Diabetul. În ambele cazuri nicotina are o influență majoră. Vinul
roșu pune umărul și reglează nivelul zahărului din sânge. Iar în cazul Obezității,
resveratrolul lucrează din nou și participă la metabolismul nutrienților și arderea
grăsimilor.
- Are și efect afrodisiac ! Am mai spus că este vasodilatator, lucru care permite o mai
bună circulație a sângelui și-n organele genitale. Nicotina micșorează dimensiunea
vaselor de sânge iar pereții penisului fiind slab irigați, erecția nu se produce. Vinul
mult lăudat aici are exact efectul invers, de aici și renumele pe care-l are...
- Și nu în ultimul rând combate Stresul, polifenolii și melatonina asigurându-ne starea
de liniște și-un somn revigorant.

3
Nu uitați un lucru. În ciuda proprietățiilor, rămâne totuși o băutură alcoolică
neindicată celor care suferă de boli hepatice sau alte afecțiuni ale ficatului deoarece în cazul
lor alcoolul indiferent de cantitate sau calitate, accelerează fibroza ficatului. La fel stau
lucrurile și-n cazul bolilor pancreatice. Pancreatita acută ( inflamația de moment a
pancreasului ), combinată cu orice fel de alcool, duce la pancreatită cronică ( inflamația
prelungită și ireversibilă a pancreasului ). Și-atunci de unde vom mai avea enzimele care să
ne digere mâncarea ? Veți vedea cât este de gravă această afecțiune când vom vorbi de
bolile cauzate de țigară.

De asemenea este contraindicat celor care au deseori cefalee sau crize de migrenă.
Vinul roșu are în compoziție o substanță numită tanin care poate provoaca astfel de efecte
celor sensibili. Taninul se găsește în pielița strugurilor negri, de aceea vinul alb nu este
responsabil de migrene sau dureri de cap. Sfatul meu celor care au astfel de simptome este
să dilueze vinul roșu cu puțină apă minerală. Chiar dacă pare o măsură retrogradă,
amestecul cu apă îi scade din tărie dar îi păstrează proprietățiile. Atenție iarăși la amatorii
acestui procedeu realizat cu apă minerală ( șprițul ). Dioxidul de carbon din apa minerală
dezhidratează ! Astfel că după un pahar de șpriț o să vă vină să beți două de apă. Mai bine
diluați vinul cu apă plată.

Mare atenție și persoanelor supraponderale. Cu cât e mai alcoolizat vinul, cu atât mai
multe calorii are. De exemplu vinurile între 11 și 13,5 % alcool, au aproximativ 170 calorii la
200 ml. Iar cele ce depășesc 13,5 % tăria de alcool, au în medie 200 calorii la un gramaj de
200 ml, cam cât măsoară un pahar de vin. Deci, persoanele supraponderale sau cele care au
o viață sedentară ar cam trebui să-și reevalueze obiceiurile alimentare dacă vor să introducă
vinul roșu în hrana lor.

Se pare că nici femeilor gravide nu prea le e recomandat vinul roșu. S-a constatat că
incidența problemelor digestive ( mai ales pancreatice ) a fost mult mai mare la copiii ai căror
mame au consumat vin roșu în timpul sarcinii. Oricum femeile gravide nu fumează, sau cel
puțin n-ar trebui !

Un ultim efect negativ al acestuia îl reprezintă riscul de accidente. E dovedit faptul că-
n orice cantitate alcoolul diminuează reflexele, așadar nu beți vin roșu, nici măcar o
înghițitură, dacă trebuie să fiți la volan. Consumați-l doar seara la cină sau înainte de
culcare. La fel de important, nu-l combinați cu medicamente, alcoolul interferează cu
acțiunea lor făcându-le inutile. Și este interzis cu desăvârșire amestecul cu somniferele. Au
fost multe cazuri când această combinație a dus la deces, oricum el are melatonina care ne
induce somnul.

Concluzionând, cei care aveți problemele enumerate mai sus, fumători sau nu,
renunțați la vinul roșu căci vă poate face mai mult rău decât bine. Substanțele lui benefice le
puteți găsi în strugurii negri din care se face vinul roșu. Mai sunt și alte fructe și legume care

3
conțin flavonoizi, e adevărat, în concentrație mai mică : țelina, citricile, merele, fructele de
pădure și chiar și ciocolata neagră.

În încheiere să vedem cu ce putem asocia miraculosul pahar de vin roșu în


alimentația noastră. El merge foarte bine consumat cu carnea de vită. Foarte multe feluri de
rețete culinare care conțin carne de vită au și vinul roșu în ingrediente. Paharul de vin merge
și-n combinație cu felurile de paste, spaghetti, precum și în asociație cu sortimentele de
brânză, în special cele de tip Cheddar. Regula generală este însă să asociați sortimentul de
vin cu sortimentul de mâncare din regiunea vinului, deoarece în timp s-au armonizat una cu
cealaltă. Dacă aveți un vin din regiunea Târnavei de exemplu, combinați-l cu un sortiment de
brânzet din aceeași regiune.

Nu uitați însă cel mai important lucru în ceea ce privește vinul roșu. Fiți foarte atenți
la ce cumpărați, căutați pe etichetă însemnele de calitate pe care vi le-am arătat mai sus și
nu beți mai mult de un pahar pe zi, recomandabil seara, în timpul cinei sau după. Încercați de
asemenea să nu fumați mai mult de una-două țigări lângă paharul de vin. Taninul din el
combinat cu nicotina în exces vă poate creea a doua zi o durere de cap sâcâitoare. Iar dacă
aveți una din incompatibilitățiile arătate mai sus, atunci nu merită să riscați cu vinul roșu.
Înlocuiți-l cu struguri negri doar din ei se trage.

CEAIURILE

Dacă bărbații fumători s-au bucurat de vinul roșu ca recomandare, acum e rândul să
dăm o veste bună și femeilor care fumează. Orice afecțiune pe care teoretic o putem avea,
are un tip de ceai care ajută organismul în procesul de vindecare. Am să vă arăt mai departe
care sunt sortimentele care au proprietăți terapeutice împotriva noxelor din țigări.

Ceaiul de eucalipt

Este foarte eficace pentru aparatul respirator, primul afectat de monoxidul de carbon
inhalat. Consumul lui are toate beneficiile care-l recomandă fumătorilor.

- Are efect expectorant, adică ușurează eliminarea secrețiilor produse de căile


respiratorii, inclusiv reziduurile provenite din fumul de țigară.

3
- Are efect antiinflamator, adică protejează mucoasa aparatului respirator de
inflamații.
- Are efect antiseptic, adică combate infecțiile și curăță căile respiratorii de
microorganismele nocive, multe dintre ele datorate fumatului.
- Este de asemenea foarte bun în răceli, gripe, bronșite sau tuse.

Totuși are o contraindicație în sarcină și alăptare. Femeile gravide și proaspetele


mămici în mod normal nu fumează. Dacă ele totuși riscă și nu se pot lăsa de fumat în aceste
perioade, măcar de ceaiul de eucalipt să nu se atingă deoarece are un efect negativ asupra
compoziției laptelui matern.

Ceaiul de ghimbir

- Combate indigestia produsă de fumatul excesiv. Nicotina afectează pancreasul care e


responsabil cu enzimele digestive. Astfel tranzitul intestinal este alterat și apar
simptomele indigestiei ( disconfort în partea superioară a toracelui, balonare,
eructații, adică râgâieli și dureri abdominale ). Ceaiul de ghimbir ajută la refacerea
proceselor digestive prin tonifierea mușchilor peristaltici din tractul digestiv. Acest
efect însă e posibil fără exces de ceai. Mai mult de 2-3 căni pe zi în acest caz duc
exact la efectul invers favorizând apariția diareei și instalarea hiperacidității gastrice.
- Întărește sistemul imunitar, destul de afectat la fumători cum am arătat în capitolul
precedent când am vorbit de vitamina C sau fier.
- Previne riscul de accidente cerebrale deoarece substanțele din conținut blochează
depunerea grăsimilor în sânge.
- Totodată asigură o bună circulație a sângelui ( mai deficitară la fumători ) prin
prevenirea formării cheagurilor. Ghimbirul conține vitaminele A, B, C și E precum și
fier, magneziu, siliciu, potasiu, fosfor, zinc și mangan, toate acestea contribuind la
sinteza globulelor roșii distruse de monoxidul de carbon din țigară.
- Are o utilitate specială pentru femei, fumătoare sau nu, și-anume, alungă crampele
din perioada ciclului menstrual.

Are din păcate și contraindicații. Nu este recomandat persoanelor care au pietre la


fiere ( calculi biliari ) deoarece stimulează producția de bilă. Având și-un rol tonifiant al
mușchilor intestinali, contracțiile acestora pot deplasa calculii care apoi blochează ductul
biliar.

Nici persoanelor care iau medicamente pentru subțierea sângelui ( gen Aspenter ) nu
le este recomandat ceaiul de ghimbir deoarece și acesta face exact același lucru, crescând
riscul de hemoragii.

Ceaiul de mușețel

3
Cred că este cel mai folosit ceai din lume pentru că are o gamă largă de beneficii. Nu le
voi înșira pe toate deoarece nu mușețelul face obiectul acestei cărți. Voi puncta doar de ce
este el util pentru fumători.

În primul rând ameliorează simptomele unei afecțiuni comune fumătorilor, și-anume


Sindromul de intestin iritabil. Țigara este dușmanul pancreasului. Pancreasul secretă
enzimele care fac digestia. Secreția acestor enzime dacă este deficitară atunci alimentele
ingerate vor fi doar parțial digerate. Bolul alimentar ajunge în colon, unde se face absorbția
apei și se creează materiile fecale. Acestea au o consistență rigidă nefiind în totalitate
digerate și astfel irită colonul. În urma acestui fapt apar simptome cum ar fi : balonarea,
gazele, dureri abdominale care dispar odată cu defecația, senzația de defecare incomplectă
și nevoia imperioasă de-a te întoarce la wc. Veți spune că nu sunt simptome grave. Probabil,
dar când apar zilnic și nu mai scăpați de ele, ce vă faceți ? Cum ar fi să mergi pe stradă și să-ți
vină să mergi la toaletă din sfert în sfert de oră ? Mai rău decât atât, pot apărea complicații
serioase care nu se vor mai putea rezolva decât chirurgical.

O acțiune similară o are și ceaiul de anghinare, practic amândouă curăță colonul de


reziduuri. Atâta doar că acesta din urmă are un gust foarte amar astfel încât nu se poate
consuma decât cu zahăr și lămâie, deci nu e indicat diabeticilor.

Bineînțeles că nu doar țigara e vinovată pentru aceste probleme, mai sunt și alți
factori ce țin de felul alimentației, stilul de viață etc. Dar și țigara contribuie din păcate la
aceste boli prin felul cum afectează pancreasul și funcțiile lui. Ceaiul de mușețel intervine aici
datorită unor uleiuri din compoziția lui ( matricină și alfa-bisabolol ) care au caltăți
antiinflamatorii.

Din păcate, ca în cazul ceaiului de ghimbir, nici cel de mușețel nu este recomandat
celor care folosesc medicamente pentru subțierea sângelui deoarece are o substanță
numită cumarină care în acest caz poate provoca hemoragia, sângele fiind incapabil de-o
coagulare în timp util.

Ceaiul de pedicuță

Ați auzit vreodată de el ? Eu sincer nu. Dar în bibliografia din fața mea mi-a apărut
acest nume, și-am făcut o cercetare vizavi de această plantă. Unii o cunosc totuși sub
denumirea populară de talpa ursului. Iar principalul beneficiu al ei este funcția de
detoxifiere a ficatului și pancreasului, ambele organe fiind în pericol la fumători. Este de
asemenea indicată în curele de dezalcoolizare, aviz celor care combină des paharul cu țigara.

Totodată, pentru cine vrea să se lase de fumat, pedicuța este medicamentul ideal
deoarece în compoziția ei există nicotină, asta făcând organismul să-și reducă dependența.
Practic ea acționează ca o pastilă anti-fumat. Din acest motiv dozajul este foarte important,
consumul în exces ducând la o intoxicație severă.

Ceaiul de valeriană și Ceaiul de iasomie

3
Sunt două sortimente diferite, dar în ceea ce privește fumatul, au același efect. În
primul rând sunt antidepresive foarte eficace, recomandate în nevroze, atacuri de panică,
tulburări de somn sau tulburări de menopauză la femei. Ambele sunt de fapt un sedativ
natural și din acest motiv le-am trecut pe această listă. Noi fumătorii știm că atunci când
suntem nervoși din cale afară sau suntem într-o stare hiperagitată, fumăm mult. Eu înțeleg
perfect acea stare, am trecut și eu de multe ori prin așa ceva. Dar, dacă în astfel de momente
așezăm lângă noi în loc de cafea sau un pahar de ceva, o ceașcă cu ceai de valeriană sau
iasomie, starea de agitație descrește și nevoia de-a fuma mult scade.

Iasomia mai are și niște calități în plus pentru fumători, și-anume, ameliorează
durerile de cap care pot apărea după un fumat intensiv, îmbunătățește digestia distrugând
bacteriile străine tractului digestiv. Are și un rol hepatoprotector puternic.

Valeriana are un singur dezavantaj. Tocmai din cauză că este un sedativ destul de
eficient, nu e recomandat conducătorilor auto înainte de-a se urca la volan.

Ceaiul de măceșe

Este plin de nutrienți și poate înlocui la nevoie o multitudine de alimente. Are


proteine, glucide, vitamine, din care C în cantitate mare. Principala lui funcție este
întreținerea sitemului imunitar, vitamina C jucând aici un rol foarte important. Nu mai are
rost să descriu cum fumatul afectează imunitatea, am făcut-o de multe ori până acum.
Menționez însă că ceaiul de măceșe mai are și alte funcții reparatorii după pagubele cauzate
de fumat, și-anume :

- Menține elasticitatea vaselor sanguine, prevenind astfel infarctul miocardic și angina


pectorală, alte probleme specifice fumătorilor.
- Este un adjutant pentru scăderea tensiunii arteriale, nicotina ridicând tensiunea.
- Ameliorează durerile de cap și migrenele cauzate de excesul de tutun.
- Combate paloarea și paliditatea facială specifică fumătorilor.
- Este de asemenea un bun protector al sistemului respirator prin ameliorarea
iritațiilor de la nivelul căilor pulmonare.

Ceaiul de mentă

Ne place tuturor menta și efectul ei asupra respirației noastre. Exact același efect îl
are și asupra plămânilor saturați de monoxid de carbon.

- Are efect antispastic, deci previne episoadele de astm.


- Are efect antiseptic, adică luptă contra posibilelor infecții de la nivelul căilor
respiratorii.
- Este descongenstionant și bronhodilatator, adică îmbunătățește ventilația internă și
permite o mai bună oxigenare, monoxidul de carbon din țigară influențând negativ
acest proces fiziologic.

3
- Este ideal și pentru sistemul digestiv prin facilizarea eliminării mai rapide a scaunului
și combaterea balonării.
- Contribuie la vindecarea tuturor afecțiunilor respiratorii ( bronșită, laringită, tuse
convulsivă ), multe dintre ele fiind declanșate de fumatul în exces.

Ceaiul negru

Ultimul din această categorie, dar nu și cel mai puțin important. Pe lângă faptul că
conține antioxidanți în cantitate mare, consumul lui reduce riscul de cancer de prostată la
bărbați și cancer ovarian la femei.

Pentru fumători însă, el are o altă mare utilitate. Este înlocuitorul perfect al cafelei
deoarece conține multă cofeină. O ceașcă de ceai negru ( 250 ml ) are 70 mg cofeină. Pe
când aceeași cantitate de cafea are doar cu 30 mg mai mult, adică 100 mg. De ce e
recomandat fumătorilor ceaiul negru în detrimentul cafelei ? Cafeaua și țigara merg mână-n
mână, dar consumul cafelei are niște efecte secundare pe care ceaiul negru nu le are :

- Provoacă mult acid. O cantitate mai mare de cafea determină stomacul să secrete o
cantitate mai mare de acid clorhidric care va urca și va irita pereții esofagului
cauzând aciditate.
- Cafeaua are în compoziție micotoxine. Foarte reduse, e adevărat, și care se distrug
prin procesul de fabricație. Nu în totalitate însă. Iar un consum exagerat de cafea face
ca aceste micotoxine să se acumuleze în organism care nu are timpul necesar să le
elimine. Când suntem obosiți, nervoși sau avem mult de lucru, merge o cafea. Iar
asta implică și vreo 2-3 țigări mai mult, nu ? Ei bine, aceste micotoxine favorizează
inflamarea sistemului digestiv, de aici și asocierea cafelei cu diareea, crampele sau
gazele intestinale.
- Cafeaua interferează cu absorbția unor minerale importante precum calciul,
magneziul, fierul și zincul.
- Totodată, excesul de cafea favorizează eliberarea unor hormoni, epinefrina și
noreprinefina, care accelerează ritmul cardiac și cresc tensiunea. De ce credeți că este
interzisă cafeaua cardiacilor ?!

Toate aceste efecte secundare ceaiul negru nu le are decât consumat haotic și-n
exces. El previne și coagularea sângelui, deci este un factor protector al circulației sanguine
și implicit al sănătății inimii. Spre deosebire de cafea care irită sistemul digestiv, ceaiul negru
conține tainuri care reglează tranzitul și previn sindromul diareeic. El nu stimulează acidul
clorhidric precum cafeaua, deci elimină din start arsurile gastrice pentru care și nicotina este
vinovată.

Iată de ce ceaiul negru este foarte benefic fumătorilor care consumă și cafea.
Diferența dozei de cofeină din ceai în raport cu cea din cafea nu este atât de mare încât
efectul asupra corpului să nu fie similar. Însă lucrurile stau exact invers în ceea ce privește
efectele secundare și beneficiile fiecăreia. Practic problemele pe care cafeaua le provoacă

3
sistemului digestiv și inimii, ceaiul negru le ameliorează. Iar prețul unui pachet de ceai negru
e mai ieftin decât al unui pachet de cafea.

În concluzie, vedeți cât de importante sunt ceaiurile pentru noi, fumătorii.


Bineînțeles că nici ele, nici celelalte alimente, nu ne purifică complet de efectele nocive ale
fumatului. Dar ne ajută totuși să le mai diminuăm. Pentru asta însă, trebuie introduse în
alimentația noastră de zi cu zi. Indiferent ce lucrezi sau unde te deplasezi, un termos cu ceai
lângă tine poți să ai oricând.

BROCCOLI

Un aliment de care copiii noștri fug datorită gustului său crud, de verdeață. Noi
adulții, în special fumătorii, n-ar trebui să facem greșeala asta deoarece broccoli este cel mai
bun aliat al stomacului și-al plămânilor. Este plin de vitamina C, de complexul de vitamine B,
are fibre și glucide, zero grăsimi și din belșug o gamă largă de minerale.

Pentru stomacul nostru greu încercat de nicotină, este alimentul ideal deoarece are
în compoziție un compus numit sulforaphan care distruge principala bacterie responsabilă
de gastrită, ulcer sau chiar cancer la stomac. Aceasta se numește Helicobacter Pylori și apare
ca urmare a hiperacidității gastrice. Iar fumatul este una din cauzele aciditatății crescute.
Problema cu această bacterie este că prezența ei nu generează simptome profunde.
Balonarea, senzația de plenitudine după mâncare, greața sau emisia de scaune negre și
lucioase sunt principalele manifestări care de obicei sunt puse pe seama altor cauze. De
asemenea o altă problemă o reprezintă rezistența ei la antibiotice. Doar o cură intensivă cu
câteva tipuri de medicamente precum și un regim alimentar strict, fac terapia curativă.
Renunțarea la fumat devine obligatorie în acest caz deoarece tratamentul impune
renunțarea la factorii care produc aciditate, altfel este inutil.

Sulforaphanul din broccoli se pare că distruge această bacterie periculoasă. Dar


pentru asta el trebuie consumat cât mai crud posibil. Nu încercați să-l mâncați crud de tot,
veți avea mari probleme cu digestia. Corpul nostru din păcate nu poate secreta enzime
pentru unele legume crude, altfel n-am mai avea nevoie de metode de gătit. Broccoli sau
conopida se află printre ele. Important este însă, cum îl gătiți ! Orice aliment prin fierbere
sau prăjire își pierde din proprietăți, vitaminele mai ales se distrug ușor. De aceea preparatul

3
la abur este cel mai recomandat. Sunt sisteme de gătit cu aburi în comerț și sunt mult mai
sănătoase decât metodele tradiționale prin fierbere, coacere sau prăjire. Iar asta e valabil în
cazul tuturor legumelor. Dacă nu simpatizați aparatele de gătit cu aburi, atunci încercați o
altă metodă : fierbeți bine apa, când e clocotită opriți focul și-n ea puneți buchetele de
broccoli. Lăsați-le maxim 3 minute și-apoi scoateți-le. Nu vor fi fierte, ci doar opărite exact
cât au nevoie pentru a fi comestibile.

Spuneam de broccoli că este și prietenul plămânilor. Conține luteină și beta-caroten,


antioxidanți care ajută la eliminarea toxinelor din organism, inclusiv a nicotinei. În general
aceste toxine favorizează procesul îmbătrânirii prin distrugerea celulelor iar acest proces
de distrugere este accelerat de lipsa oxigenului din organism. Și trebuie să recunoaștem că
pentru asta țigara e principalul vinovat.

Consumați deci cu încredere broccoli și poate reușiți să-i convingeți și pe copiii voștri s-o
facă deoarece el are și alte multiple beneficii, eu le-am înșirat doar pe cele care privesc
fumătorii.

PORTOCALA

Cel mai iubit fruct din categoria citricelor, sărac în calorii dar bogat în nutrienți. Este
plin de vitamina C, A, complexul de vitamine B și conține de asemenea toate mineralele
esențiale. Toate aceste virtuți plasează portocala în topul alimentelor care întăresc sistemul
imunitar și care țin piept fenomenului de oxidare celulară.

Am descris de mai multe ori în carte cum țigara afectează sistemul imunitar precum
și rolul vitaminei C în restabilirea ei. Dar ca să înțelegem mai clar utilitatea portocalelor
pentru fumători, trebuie înțeles prima dată care e legătura dintre fumul de țigară și oxidarea
celulară.

Cu toții îmbătrânim, indiferent de stilul de viață pe care ni-l alegem. Cauzele


îmbătrânirii sunt genetice și din păcate încă nu s-a inventat un procedeu care să ne
regenereze continuu. Nu e totuna însă când și cum se va întâmpla asta. Toți ne dorim să
avem o viață cât mai lungă, iar la bătrânețe să fim feriți de boli și să avem o formă bună.
Toate acestea sunt realizabile, dar pentru îndeplinirea lor, organismul nostru trebuie să fie

3
ferit de acțiunea radicalilor liberi. Am descris ce sunt aceștia când vorbeam de seleniu. Am
să explic acum care este modul lor de acțiune în organismul nostru și de ce practic ne
distrug viața.

De câte ori respirăm, odată cu aerul în corpul nostru intră și-un procent mic de toxine.
În mediul urban mai ales, aerul este poluat industrial, mașinile, praful și chimicalele ne
alterează în permanență sistemul respirator, iar acest fapt este comun tuturor. Chiar și-n
mediul rural, considerat mai curat, există poluare. Gunoiul de grajd de exemplu emană
noxe, el având în compoziție hormoni și pesticide. Așadar nicăieri nu suntem feriți de
poluare, nici chiar în casă, unde pătrunde aerul de-afară și unde inhalăm zilnic praf fără să-l
simțim. Iar poluarea este doar una din cauzele formării acestor radicali, pe lângă ea mai
adăugați fumatul, dieta necorespunzătoare, excesul de medicamente, consumul de alcool,
drogurile, infecțiile, etc.

În momentul când aceste noxe ajung în organism, corpul nostru le metabolizează în


niște elemente chimice care nefăcând parte din noi în mod natural, încep să circule pentru a
se stabiliza undeva. Iar cel mai facil loc pentru această metamorfozare este în mediul
celular. Este exact situația când un șoarece îți intră în casă ! Primul lucru pe care-l face este
să alerge până-și găsește un adăpost. Indiferent cât alergi după el și încerci să-l scoți afară, el
e mic, rapid și inteligent. Și cu cât stă mai mult, cu atât mai multe pagube provoacă. Așa stau
lucrurile și cu acești radicali liberi. Din păcate însă, spre deosebire de exemplul cu șoarecii,
pe ei nu-i mai poți scoate afară din organism. Nu numai că ne asimilează și ne distrug
celulele dar cu fiecare respirație îi ajutăm să facă asta pentru că introducem în noi alte
noxe. Acest ciclu zilnic duce într-un final la șubrezirea celulelor noastre, iar efectul este
îmbătrânirea. Iar când aceste celule mor, organele nu mai funcționează și survine decesul.

Vă veți întreba probabil de ce pe vremuri când nu era poluare, nu se trăia mai mult ?
Pentru că nu erau antibiotice și remedii contra bolilor. Iar alimentele nu erau verificate
chimic de bacterii, nici nu prea se știa ce sunt ele. Și din cauza asta se murea pe capete chiar
dacă aerul era mult mai curat. Toate alimentele au toxine și-acum ca și atunci, așa sunt
structurate ele chimic din totdeauna.

Deci poluare, alimente, alcool, praf, toate astea ne îmbătrânesc și ne omoară. Țigara la
fel. Fumul de țigară și tona lui de noxe face ca oxigenarea celulară să fie serios afectată,
astfel că potențialul de luptă împotriva acestor radicali liberi să scadă. De ce credeți că
oamenii care locuiesc în zone mai nepoluate și care se alimentează mai natural, nu fumează
și fac mișcare zilnic, arată cu cel puțin 10 ani mai tineri decât alții ? Practic ei prin asta reduc
factorii poluanți pentru organism.

Cel mai clar exemplu în acest sens este mica comunitate de oameni din insula Ikaria,
Grecia. Un sat dintr-o insulă turistică, unde jumătate din locuitori apucă 100 de ani, iar
speranța de viață este de 91 ! Și toți lucrează pe câmp și la vârsta respectivă. Cum e posibil ?
Nu fumează nimeni din comunitate, clima mediteraniană și locația insulei fac poluarea

3
aproape imposibilă, regimul lor alimentar incude mult pește, lapte de capră și ulei de
măsline, alimentele procesate fiind excluse. Am văzut la televizor tot ce vă relatez, imaginile
arau însoțite de-un interviu cu un localnic care spunea că de mic copil, dimineața când se
trezea, primul lucru era să ia o linguriță de ulei de măsline pe stomacul gol. Nu l-a durut
stomacul niciodată în viața lui. Insula respectivă se mai numește în Grecia și " Insula celor
care au uitat să moară ".

Cum spuneam, organismul nostru preia aceste toxine prin poluare și din reflex
încearcă se le metabolizeze. Organismul este setat să încerce să proceseze orice intră în el.
Din acest metabolism al noxelor rezultă radicalii liberi care încep să distrugă celulele. Acest
tip de metabolism nociv se numește oxidare deoarece aportul de oxigen declanșează acest
mecanism. Ați observat vreodată că orice aliment dacă stă mai mult timp la aer, formerază la
un moment dat o crustă la suprafața lui ? Se zbârcește iar marginile devin închise la culoare.
Chiar și dacă-l țineți în frigider, după ceva timp tot se strică. Este vorba exact de acest
fenomen de oxidare, care este identic cu cel ce se petrece la nivel celular în interiorul nostru,
practic este vorba de același principiu. De ce credeți că alimentele ambalate în vid sau
produsele sterile ( medicamentele ) rezistă mult mai mult decât alte produse ? Simplu, acolo
nu există oxigen. Până și construcțiile din ciment se degradează în timp dacă nu le mai faci
câte-o renovare. Cred că nu mai are rost să comentez cum amplificăm aceste simptome
prin fiecare țigară ce ne-o aprindem.

Și aici intervine portocala care este un fruct plin cu antioxidanți, adică este foarte
bogat în molecule care protejează celulele de fenomenul oxidării. Iată de ce este foarte
recomandată în meniurile fumătorilor. Oxidarea celulară este mult mai accentuată în cazul
lor, așadar nevoia de substanțe antioxidante este mult mai mare decât în cazul
nefumătorilor.

Din păcate și portocala are niște contraindicații. Persoanele care suferă de reumatism
trebuie să-și limiteze consumul deoarece aciditatea ei poate agrava artrita. Iar acest lucru e
valabil tuturor citricelor. Fructe utile fumătorilor asemănătoare protocalei mai sunt cătina,
kiwi și lămâile. Și apropo de cătină, turnați-o într-un borcan cu miere, amestecați și luați în
fiecare dimineață câte-o linguriță pe stomacul gol. Veți uita în curând ce e răceala, tusea sau
astenia.

COACĂZELE NEGRE

3
Dacă vreodată ați gustat coacăze, știți bine că pe urmă cel mai greu lucru e să te
oprești din mâncat. Au un gust fabulos, sunt un excelent hidratant vara și au o calitate foarte
rar întâlnită la alte alimente : își păstrează nutrienții chiar și după procesare. Au un conținut
mai bogat în fenoli decât strugurii negri, deci sunt plini de antioxidanți. Au o acțiune tonică
asupra corpului fiind foarte utile în stările anemice atât de specifice fumătorilor.

Compoziția lor chimică se aseamănă cu portocala având un procent mare de vitamina


C, vitamine din complexul B, zaharuri, flavonoide importante pentru combaterea oxidării,
precum și calciu, fier, potasiu și fosfor. Din acest motiv în cultura populară ele se mai
numesc și " pastilele cu vitamine ". Noi fumătorii, din păcate, suntem afectați serios în ceea
ce privește imunitatea, am mai punctat acest aspect în carte. Iar această slăbiciune a
corpului n-o conștientizăm decât în momentul în care plătim prețul neglijenței noastre. De la
o anumită vârstă, 50 de ani să zicem, capacitatea organismului de-a se proteja împotriva
bolilor, scade. O banală răceală o tratezi cu un ceai sau un medicament și trece a doua zi
când ești tânăr dar când ești mai în vârstă însă, te poate ține și-o săptămână. De aceea
majoritatea afecțiunilor serioase apar după această vârstă.

Din păcate efectele fumatului se văd cam tot atunci. De obicei de pe la 18-20 de ani se
apucă lumea de fumat și după 30 de ani de țigară corpul este epuizat și suprasaturat.El
răspunde prin diferite semne și simptome că nu mai poate tolera noxele ca în trecut. Tuse,
înțepături în piept sau în spate la omoplați, episoade de aciditate tot mai dese, paloare,
schimbarea înfățișării etc. Și acestea sunt doar primele simptome. În urma lor pot veni
afecțiuni cu adevărat grave cum ar fi Insuficiențele sau cancerul. De aceea este foarte
importantă imunitatea care oricum scade odată cu înaintarea în vârstă iar la fumători acest
proces este accelerat.

Coacăzele se constitue și ele într-un aliat de nădejde în lupta cu bolile tocmai prin
faptul că alimentează sistemul imunitar cu tot ce are nevoie, vitamine și minerale,
fitonutrienți și antioxidanți. Este unul din rarele produse naturale care conține elemente din
toate categoriile de nutrienți. Din multitudinea de vitamine din compoziție, vitamina C este
principala. Mai au acizi grași Omega- 6, un compus deosebit de important în combaterea
tipurilor de cancer. Dintre toate mineralele amintim doar seleniul și cromul. Acestea se
găsesc în cantități destul de mici în alte alimente dar sunt bine dozate în coacăze.

3
Consumați-le așadar cu încredere, fumători sau nu, pentru că fac parte din produsele
de top pe care natura ni le pune în fața ochilor și noi nu știm să profităm de ele. În
combinație cu alte fructe sunt adevărate bombe de vitamine pentru fumători, în sensul bun
al cuvântului. De ce credeți că sunt atât de scumpe ? Asemănătoare coacăzelor ca și
nutrienți sunt și fructele de pădure dar coacăzele rămân totuși reginele acestora.

Atenție însă la vinul de coacăze ! Multă lume face greșeala să-l asocieze ca efect cu
vinul roșu și să-l consume ca atare. Spre deosebire de vinul roșu, cel de coacăze nu se bea
mai mult de 200 ml zilnic deoarece un exces duce la creșterea anormală a tensiunii arteriale.
Iar dacă vinul roșu e bine să-l consumați în timpul cinei sau după ea, cel de coacăze trebuie
băut cu cel puțin 30 de minute înainte de masă pentru a fi eficient. Are alte proprietăți decât
cel din struguri iar nutrienții lui se asimilează optim pe stomacul gol.

SFECLA ROȘIE

Este considerată leguma cu cel mai puternic efec detoxifiant dintre toate. Prietenul
ideal al ficatului, sfecla are un bagaj întreg de proprietăți. Tot complexul de vitamine B
precum și vitaminele A și C sunt în această legumă. Are și-o gamă largă de minerale esențiale
: fier, iod, potasiu, sulf și sodiu.

Am tot punctat de-alungul cărții cum fumul de țigară afectează sistemul digestiv,
implicit ficatul. Acesta este organul care ajută la neutralizarea și eliminarea substanțelor
toxice din organism. El absoarbe toxinele, le metabolizează și apoi ele se elimină în mare
parte prin urină și materii fecale. Gândiți-vă că ficatul nostru se luptă zilnic cu excesele pe
care involuntar le facem. Pe lângă nicotină sau alcool, mai sunt lipidele din alimente,
conservanții și aditivii alimentari, medicamentele de care unii sunt dependenți, toxicele din
aer, virușii etc. Suprasolicitarea acestuia cu acești poluanți duce la încărcarea lui cu grăsimi
și toxine deoarece capacitatea lui de metabolizare și excreție este depășită. De-aici expresiile
" ficat gras sau mărit ". De fapt se instalează steatoza hepatică, adică lezarea celulelor
hepatice, lucru care poate duce în timp la apariția cirozei.

Iată de ce ficatul este un organ sensibil pentru toți, mai ales pentru fumători. Vestea
bună însă e că există câteva alimente, ceaiuri și produse farmaceutice care ajută la
detoxifierea și regenerarea ficatului, iar sfecla roșie este prima în topul oferit de natură

3
pentru asta. Ea are în compoziție un element numit betaină care practic reface funcțiile
hepatice, glutamină care revitalizează metabolismul ficatului, precum și celuloză care scoate
din organism toxinele și distruge grăsimile depozitate.

O altă mare calitate a acestei legume este puterea ei de-a combate anemia și de-a
stimula refacerea de globule roșii din sânge, deoarece este bogată în fier și favorizează astfel
hemoglobina. Totodată, având mult potasiu, sfecla roșie este un factor de reglare al pulsului
și tensiunii arteriale, alte afecțiuni comune fumătorilor. Studiile recente au arătat că sfecla
oprește dezvoltarea celulelor canceroase indiferent de localizare. Cercetătorii au stabilit o
legătură între stoparea extinderii tumorilor și pigmentul din fruct, betalaina, care-i dă acea
culoare roșie intensă.

Nu în ultimul rând, este una din puținele legume ce se pot consuma crude, netratate
termic. Atenție însă la cantitate ! Sfecla roșie crudă este plină de fibre dure, greu digerabile
care pot provoca dureri abdominale, gaze și flatulență. Dacă sunteți amatori de crudități,
utilizați maxim 50-70 grame pe zi de sfeclă ( de 4-5 ori pe răzătoare ) și mai ales, combinați
sfecla cu morcovi și țelină. Altfel n-o veți putea înghiți datorită puternicului gust de pământ
dulceag. Cel mai indicat mod de consumare este coaptă sau murată. I se schimbă gustul total
dar își păstrează proprietățile. De asemenea se mai utilizează sub formă de suc, însă și în
cazul acesta doar în combinație cu morcovi, țelină sau fructe, tot din cauza gustului său. Cel
mai recomandat consum este jumătate de sfeclă coaptă sau murată pe zi, în stare crudă
cum v-am indicat mai sus. Iar sub formă de suc, maxim un pahar zilnic, consumat încet,
câteva înghițituri și lăsat pe mai târziu în frigider. În nici un caz tot paharul deodată ! Fibrele
dure din compoziție ingerate în cantitate mare, pot provoca diaree.

Iată deci câte beneficii ne aduce această legumă. Și-atunci de ce n-am început cu ea în
acest capitol ? De ce n-a fost prima în top ? Pentru că pe cât de plină e de fitonutrienți, tot
pe-atât are din belșug și contraindicații :

- Este total interzisă celor care suferă de afecțiuni renale. Din păcate are în compoziție
și oxalați de calciu care contribuie la formarea pietrelor la rinichi.
- Persoanelor hipotensive le este interzisă sfecla roșie în dietă. Cei care au tensiune
mică de obicei trebuie să uite de ea deoarece scade tensiunea arterială. Și-o face
destul de subit, efectul este imediat datorită faptului că are în compoziție nitrați. Cei
cu tensiune normală nu resimt prea tare acest lucru dar pentru cei hipotensivi
efectul este puternic.
- Diabeticilor le este limitat consumul de sfecla deoarece provoacă fluctuații mari ale
glicemiei, consumul a mai mult de una pe săptămână poate creea probleme.
- Nici cei care suferă de boli gastro-intestinale nu sunt feriți de această interdicție.
Datorită conținutului mare de fibre dure, un exces de sfeclă nu este bine tolerat de
organism și poate provoca episoade de diaree alternativ cu cele de constipație,
crampe abdominale și balonare. De asemenea s-a dovedit că un consum peste limită
de sfeclă, mai ales crudă, provoacă umflarea hemoroizilor cu consecințele aferente.

3
Fumători sau nu, consumați deci cu încredere acest dar de la natură, dar în limitele
arătate. Iar dacă suferiți de vreo una din afecțiunile arătate mai sus, atunci limitați la minim
consumul ei, excepție cei cu probleme renale care au interzis cu desăvârșire la sfecla roșie.

SPANACUL

Cred că nu mai are nevoie de nici o prezentare, cei din generația mea și-l aduc aminte
pe Popeye Marinarul și nelipsita lui conservă de spanac bogată în fier care-l făcea puternic
și invincibil. Practic acest personaj de desene animate a făcut dintr-un aliment banal și
necunoscut în momentul acela, una din cele mai căutate și mai sănătoase plante comestibile
din lume !

Și culmea, un lucru puțin știut în zilele noastre, înainte de apariția lui Popeye,
americanii ceruseră unui Institut din Germania o analiză chimică a spanacului. Emil Von Wolf
omul de știință care-a făcut această analiză, în momentul când a trimis rezultatele studiului
său, a făcut o greșeală de tipar cu o zecimală. Astfel, fără să vrea, a făcut lumea să creadă că
spanacul are de 10 ori mai mult fier decât în realitate. În 1930 s-a descoperit eroarea, dar tot
atunci apăruse personajul lui Popeye care promova spanacul ca pe un superaliment iar din
cauza succesului enorm al serialului, americanii n-au mai corectat oficial greșeala. Și-ar fi
afectat propria economie deoarece Popeye făcea ca producția, consumul și exportul de
spanac al SUA să crească de mii de ori fiind astfel unul din cele mai căutate alimente, având
și-un aport important în economia țării. Acum se știe adevărul. Bineînțeles că este bogat în
fier, dar nu în procentul cum s-a promovat la începuturile lui. Datorită erorii cu zecimala,
studiul respectiv concluziona că 100 g spanac conțin 38 mg fier și tot globul s-a pus în
mișcare vizavi de acest superaliment. În realitate cifra corectă era 3,8 mg. Așa s-a desfășurat
una din poveștile interesante ale omenirii. O simplă eroare de redactare a schimbat
percepția întregii planete despre acest aliment. Oricum, și după aflarea adevărului, credința
oamenilor în calitățile spanacului a rămas neschimbată.

Are o sumedenie de nutrienți în compoziție, complexul vitaminic B, vitaminele C și E,


precum și fier, potasiu, calciu, cupru, magneziu, sodiu, fosfor, zinc, aproape toate mineralele,
cel puțin cele esențiale. Iar aceste caltăți îl fac să acționeze ca un medicament, contribuind
la ameliorarea unor simptome sau afecțiuni cum ar fi hipertensiunea, rahitismul și

3
bineînțeles anemia. Este și agent anti-cancerigen inhibând dezvoltarea tumorilor maligne.
Pentru noi fumătorii spanacul este foarte util din trei motive :

- Primul datorită conținutului de fier pe care-l are și care ne ajută să combatem


anemia. Am mai detaliat acest subiect înainte, așa că n-am să-l mai reiau.
- A doua lui utilitate în ceea ce privește fumătorii o constituie rolul de activator al
secreției enzimatice a pancreasului. Cu alte cuvinte spanacul stimulează secreția
enzimelor digestive, astfel digestia e mai bună, absorbția nutrienților mai optimă iar
tranzitul intestinal este mai bun. Normal că procesele acestea sunt utile tuturor, nu
doar fumătorilor, dar aceștia din urmă au secreția pancreatică mai deficitară tocmai
din cauza acțiunii nicotinei asupra celulelor pancreatice.
- Ultima lui utilitate mare pentru fumători este capacitatea acestei plante de-a elimina
nicotina din organism. Acest mecanism este posibil cu ajutorul acidului folic care este
un element din complexul de vitamine B și care are rol adjutant în procesul de
detoxifiere al organismului.

Calitățile înșirate mai sus sunt utile mai ales fumătorilor. Spanacul are însă o paletă
foarte largă de alte beneficii favorabile tuturor. Protejează activitatea cerebrală, acidul folic
și potasiul contribuind la sănătatea creierului și-a activității neuronale prin influența lor
benefică asupra fluxului sanguin cerebral. Previne apariția bolilor gastrice precum ulcerul
prin faptul că protejează mucoasa gastrică. Fiind bogat în potasiu, spanacul reglează
tensiunea arterială. Nu în ultimul rând protejează pielea. Pigmenții din spanac sunt
metabolizați și depuși în țesutul cutanat având efect de apărare împotriva razelor UV.

Ca orice alt produs alimentar și spanacul are o contraindicație. Excesul lui nu face
bine celor cu pietre la rinichi datorită conținutului de acizi oxalici care pot contribui la
formarea pietrelor sau la mărirea celor existente.

O altă precauție o reprezintă modul de preparare. Prin fierbere sau congelare


spanacul își pierde din calități, așadar cel mai sănătos mod de-al consuma este sub formă de
suc. Puneți-l în storcător alături de un măr sau un morcov și veți avea o băutură și gustoasă și
hrănitoare.

MERIȘOARELE

3
Un fruct destul de puțin consumat în ciuda beneficiilor pe care le aduce. Popular se
mai numesc " afinele roșii " și sunt foarte bogate în vitaminele A, C, B1, B2 și E, precum și
potasiu, mangan și fosfor. În principal sunt ideale pentru imunitate la fel ca și celelalte
prezentate până acum, dar din punct de vedere al fumătorilor, mai ales a femeilor care
fumează, ele sunt unice dintr-un alt punct de vedere. Merișoarele tratează bolile rinichilor și
infecțiile urinare.

Rinichii filtrează fluidele înainte ca ele să fie eliminate prin urină. Aceste fluide conțin
și bacterii sau toxine acumulate în organism prin poluare ( fumatul e și el un factor de
poluare intern ). Urina conține așadar multe bacterii și toxine iar motivul pentru care
infecțiile urinare sunt mai dese la femei decât la bărbați este tocmai anatomia diferită. La
femei aparatul urinar este situat în apropierea anusului fapt care favorizează transmiterea
bacteriilor din jurul anusului către uretră. La bărbați uretra este în penis iar distanța până la
anus este mare.

Anatomia umană este doar una din cauzele infecțiilor urinare preponderent la femei.
Sunt însă alți factori care favorizează această boală. Infecția cu E-coli sau alte bacterii din
toaletele publice, igiena necorespunzătoare, statul mult în apa sărată la mare, acestea fiind
cauze care pot fi specifice și bărbaților. Infecțiile urinare pot avea însă și cauze apărute în
urma consumului de gudron și nicotină :

- Sistemul imunitar slăbit poate provoca o infecție urinară. Organismul nu mai poate
lupta cu infecția iar aceasta se propagă.
- Litiaza urinară, adică pietrele la rinichi, poate provoca o infecție urinară datorită
faptului că aceste pietre împiedică eliminarea în totalitate a urinei, fapt care
favorizează înmulțirea bacteriilor. Ce legătură există între aceste pietre și țigară ?
Nicotina blochează fluxul energetic de la plămâni spre rinichi, lucru care poate duce
la formarea acestor pietre.
- Constipația este de asemenea un posibil efect al fumatului datorită aceleași legături
tutun-pancreas-deficit de enzime-digestie insuficientă-blocarea materiilor fecale în
intestin. Din cauza constipației bacteriile stagnează în rect și anus iar pericolul
infecției vaginale la femei crește.

3
Împotriva acestor posibile neplăceri, merișorul este aliatul ideal. El are în
componența lui niște substanțe active ( arbutină, hidrochinonă, tanin și flavonoizi ) care au
efecte multiple începând de la diuretic în cazul constipației, până la așa numitul efect
litontripic, adică dizolvă caliculii urinari ( pietrele ). Totodată proantocianidina, o altă
componentă a merișorului, are un efect antiaderent, adică împiedică bacteriile acumulate
în exces să adere de pereții intestinelor sau a canalelor urinare, conferind astfel merișorului
și-un puternic rol antiseptic pentru sistemul urinar.

Din păcate ne lovim și-n cazul merișorului de contraindicații. Indiferent că sunteți


fumător sau nu, când consumați merișoare pentru prima dată, veți avea o ușoară diaree.
Dacă a doua zi nu vă trece, atunci încercați să le combinați cu alte fructe, iar dacă nici așa nu
vă reveniți atunci opriți consumul lor. Înseamnă că organismul nu vi le tolerează. Treceți la
suc de merișoare sau cumpărați-le confiate din magazine. Oricum astfel de cazuri au fost
foarte rare.

Au un puternic efect anticoagulant. Atenție persoanelor care iau medicamente


pentru subțierea sângelui, merișoarele le pot provoca hemoragii masive.

Sunt foarte acide și consumul în exces poate provoca refluxul gastro-esofagian, adică
alimentele să fie împinse din stomac înapoi spre cavitatea bucală, provocând stări de vomă și
aciditate.

GERMENII DE GRÂU

Germenii de grâu sunt embrionii acestei cereale și ajută la reproducerea ei. Sunt plini
de vitamine și minerale și tocmai aceste proprietăți sunt distruse prin prelucrare atunci când
se prepară făina din ei. De notat deci că făina pe care-o cumpărăm din magazin nu are din
păcate nici un fel de valoare nutritivă. Pentru fabricarea pâinii se folosesc germeni de grâu și
de orz, dar valoarea nutritivă a unei pâini este dată de elementele cu care este îmbogățită,
făina din care este procesată neavând nutrienți.

Așadar germenii de grâu sunt indicați doar în stare naturală. Îi putem găsi intr-o
varietate de produse, de regulă sub formă de cereale integrale sau ca ingredientul unor
lactate cum ar fi iaurturile cu cereale.

3
De ce sunt ei atât de importanți pentru fumători ?

În primul rând sunt foarte bogați în acid folic, iar acest acid contribuie la formarea
celulelor noi, în special a globulelor roșii. Așadar, anemia fiind una din efectele secundare ale
fumatului, este combătută de consumul acestor germeni. Să nu uităm și cura de detoxifiere a
ficatului, generată tot de acidul folic.

Mențin sănătatea inimii, motorul corpului nostru pe care-l turăm nejustificat de câte
ori aprindem câte-o țigară. Germenii de grâu conțin octacosanol, un ingredient care crește
cadența de folosire a oxigenului de către organism. De aceea sportivii consumă multe
cereale integrale care conțin acești germeni, rata de oxigenare a acestora fiind crescută.
Pentru plămânii noștri plini de tabac, acești germeni de grâu sunt indispensabili.

Tot legat de inimă, germenii scad colesterolul rău, LDL-ul, reducând astfel riscul de
accidente cardiovasculare. Fitosterolii sunt compuși lipidici care reduc nivelul de LDL. De
aceea cerealele procesate nu au valoare nutrițională mare, prin procesul de producție
îndepărtându-se nutrienții principali rămânând doar niște produse bune la gust și atât.
Acești fitosteroli se găsesc în germenii de grâu neprocesați care fac parte din categoria
cerealelor integrale și care la gust nu sunt atât de atrăgători tocmai pentru că uleiurile
esențiale din compoziția lor n-au fost distruși. Am arătat cum fumatul influențează nivelul
colesterolului sanguin prin favorizarea depunerilor de grăsime pe pereții venelor și arterelor.
De aceea acești germeni de grâu ne pot fi aliați în aplanarea conflictelor dintre țigară și
sistemul cardio-vascular.

Fiind bogați în fibre, germenii de grâu previn constipația și bolile legate de colon. Dar
atenție, tocmai din această cauză ei trebuie consumați cu lapte, iaurt sau apă. Exact ca și-n
cazul sfeclei roșii prezentat mai sus și germenii de grâu au fibre dure, greu metabolizate de
organism pentru că nu le poate hidrata. Dacă le amestecăm în lapte sau iaurt și le lăsăm 15
minute pentru a se hidrata, se pot consuma apoi fără probleme. Dacă sunteți alegic la
lactoză sau nu tolerați lactatele, țineți germenii de grâu în apă, apoi strecurați, amestecați cu
dulceață și le puteți mânca așa. Eu am încercat și sincer vă spun au fost excelente, exact ca
un baton de cereale din comerț. Efectul lor din punct de vedere digestiv este uriaș : combate
constipația, accelerează tranzitul intestinal, contribuie la o absorbție mai bună a nutrienților
și revigorează organismul. Fibrele alimentare sunt adevărații igienizatori ai organismului,
curățindu-l de reziduuri.

Și nu în ultimul rând, consumul acestui produs a dovedit în timp scăderea incidenței


cazurilor de cancer. Substanțele active pe care le conține au stimulat activitatea celulelor NK,
așa numitele celule Natural killer. Acestea fac parte din sistemul nostru imunitar, și luptă
împotriva altor celule cu caracter canceros și tumoral care se pot dezvolta în organism.

Așadar avem aici un produs oferit de mama natură pe care e păcat să-l ratăm în
alimentația noastră. Din păcate unii sunt chiar obligați s-o facă, pentru că germenii de grâu
sunt interziși celor care au Intoleranță la gluten. Glutenul este practic componenta proteică

3
a boabelor la unele cereale. Intoleranța la gluten sau Boala celiacă este o boală inflamatorie
apărută la nivelul intestinului subțire, și se dezvoltă datorită reacției alergice a organismului
la gluten care este o proteină foarte greu de digerat. Și revin din nou la felul cum fumatul
afectează secrețiile enzimatice ale pancreasului. Când acestea devin deficitare, se instalează
acest tip de intoleranță de care foarte multă lume suferă fără să-și dea seama. Și asta
datorită faptului că simptomele sunt banale și pot fi puse pe seama altor afecțiuni : diaree
alternată cu constipație, dureri abdominale, anemie, oboseală etc. Totuși, când începeți să
scădeți în greutate în ciuda unui apetit normal atunci mergeți la doctor, poate fi vorba de
această intoleranță la glutenul din pâine și cereale.

Nu toate cerealele au gluten. Hrișca, quinoa, chia, meiul, orezul și porumbul nu conțin
gluten, asta e vestea bună ! Vestea proastă e că în ziua de azi datorită tehnologiilor
alimentare, urme de gluten se pot găsi în multe produse des consumate : paste făinoase,
biscuiți, produse de patiserie sau conserve. Ori de câte ori cumpărați un produs, uitați-vă pe
eticheta lui, foarte des citiți acolo o atenționare : poate conține urme de gluten. Acum
înțelegeți de ce scrie așa ceva pe unele etichete, este atenționarea pentru cei care știu că
suferă de această boală.

SOMONUL

Cel mai gustos dintre pești, mai ales dacă e afumat. Și unul dintre cei mai scumpi, e
adevărat, dar nu degeaba. Este alimentul cu cel mai mare conținut de acizi grași Omega-3
care reglează nivelul colesterolului din sânge, reducând LDL și crescând HDL. Este și prietenul
cel mai bun al mușchiului cardiac tot datorită acestui Omega-3. Din start două funcții care-i
privesc direct pe fumători. Mai punem o utilitate : scade presiunea sângelui și apără
sistemul vascular de fenomenul de rigidizare, astfel îmbunătățiind circulația sanguină. Tot
Omega-3 previne formarea cheagurilor în sânge prin asta apărându-ne de posibilele
infarcturi sau atacuri cerebrale.

Un alt efect care ne privește pe noi fumătorii este influența acestor acizi grași asupra
pielii și tenului nostru. Când vorbeam de proteine, arătam cum fumul de țigară are un efect
negativ asupra aspectului pielii. Somonul este alimentul care poate repara structura noastră
cutanată care ne dă de gol că suntem fumători.

3
Previne apariția emboliilor pulmonare și-a crizelor de astm. Iată alte două beneficii
care ar trebui să ne intereseze. Embolia pulmonară apare când un cheag de sânge format în
circuitul sanguin se desprinde și ajunge prin inimă în sistemul respirator, respectiv în
arterele pulmonare. Fumatul este factor de risc pentru apariția acestor cheaguri. Totodată
monoxidul de carbon ajunge în plămâni, și uite cum țigara face un adevărat cerc vicios din
acest punct de vedere. Crizele de astm pot fi și ele o consecință a fumatului chiar și pasiv. Eu
am pățit-o când eram copil și părinții mei erau fumători. Cred că și asta a făcut-o pe sora
mea să nu fumeze niciodată, doar vedea crizele de astm ale fratelui ei, și copil fiind, o astfel
de experiență te poate afecta. Nu știu cum de nu m-a afectat chiar pe mine, de m-am apucat
de fumat după câțive ani !? Dar să revenim, carnea de somon are efect benefic asupra
sistemului respirator iar pentru acest lucru meritul aparține combinației de vitamine și
minerale asociată cu acești extraordinari acizi grași Omega-3.

Bineînțeles că are o grămadă de beneficii care-l recomandă, eu le-am trecut pe cele


utile fumătorilor. Mai este util și diabeticilor deoarece îmbunătățește răspunsul
organismului la insulină, îmbunătățește capacitatea de memorare și funcțiile cognitive. De
asemenea este nelipsit din meniurile sportivilor deoarece contribuie la rezistența și
refacerea mușchilor.

Alte alimente bogate în Omega-3 sunt : soia, uleiurile de soia, de cocos, de in, de
măsline și de rapiță ( uleiul de floarea-soarelui nu ! ), avocado și mai ales fructele în coajă
lemnoasă adică oleaginoasele ( nuci, fistic, migdale, caju, alune, semințe de in și cele de
dovleac ). Acestea însă au un conținut mai mic de acizi grași esențiali decât carnea de
somon, dar totuși deloc neglijabil.

Și din nou la încheiere vorbim de contraindicații. Ele se referă la cei care au boli de
rinichi deoarece somonul conține acid uric, un acid organic care în exces nu se poate
elimina prin urină și formează niște cristale care se depozitează în articulații ducând la
renumitele crize de Gută. Au fost de asemenea cazuri când consumul de somon a fost
asociat cu apariția pietrelor la rinichi.

Și nu uitați că somonul se vinde de regulă afumat iar multe afumături pot declanșa
ulcerul. Așa că fiți moderați în consumul lui, această regulă a echilibrului nutrițional
aplicându-se tuturor alimentelor.

3
USTUROIUL

Mama unui foarte bun prieten de-al meu are 90 de ani și locuiește singură la țară. De
câte ori o vizităm, o găsim ba tăind lemne cu toporul, ba greblând grădina. E adevărat că nu
știe ce-i aia țigară sau alcool, dar nu știe nici cum arată un salon de spital ! Această femeie,
de zeci de ani încoace, în fiecare dimineață, pe stomacul gol, își pisează un cățel de usturoi, îl
amestecă cu o linguriță de miere și-l consumă așa. De ani de zile când se trezește asta face
primul lucru. Și, credeți-mă, doamna respectivă arată extraordinar pentru vârsta pe care-o
are.

Usturoiul este considerat cel mai puternic antibiotic natural împotriva bacteriilor și
viermilor intestinali. Prezența lui în alimentația zilnică împiedică Helicobacter pylori să se
instaleze și să colonizeze mucoasa stomacului care oferă protecție împotriva acidului
secretat. În caz contrar această bacterie reușește să perforeze mucoasa și apar bolile
ulceroase. Fumatul, stresul, alcoolul, alimentația extracondimentată sunt factori de risc
pentru Helicobacter pylori. Din această cauza marea majoritate a celor diagnosticați cu ulcer
sunt alcoolici și fumători. Usturoiul e cea mai bună armă împotriva acestei bacterii
contribuind astfel și la sănătatea sistemului digestiv.

Datorită caracterului său antifungic, usturoiul este recomandat și femeilor care au


Candidoză vaginală, fumătoare sau nu, deoarece ajută la eliminarea ciupercii. Toate acestea
se datoreză substanțelor sulfuroase din compoziția lui care sunt capabile să distrugă pereții
acestor bacterii.

În bolile respiratorii este nelipsit din terapie. Fumatul este principalul factor de
declanșare a pneumopatiilor alături de factorii virali. Usturoiul ameliorează și vindecă
virozele, bronșitele, gripele și congestiile pulmonare tot datorită activilor sulfuroși din
compoziție, în special alcina sulfurică.

Este alimentul ideal pentru hipertensivi și cei care au colesterol ridicat deoarece scade
tensiunea arterială, inhibă depunerile lipidice din vene și artere împiedicând astfel formarea
trombilor. Acest efect se datorează unei substanțe din compoziția lui numită alicină care de
asemenea îi dă acel gust intens și usturător, doar nu degeaba are acest renume. Dacă muști
dintr-o căpățână de usturoi simți cum gura îți ia foc. Este efectul alicinei din compoziție care

3
instantaneu începe să ardă grăsimile. Dar acel miros puternic care persistă mult timp în
cavitatea bucală după ce-l consumi, nu vine din stomac, ci din plămâni. Din stomac el ajunge
în fluxul sanguin unde are beneficiile arătate, iar acest flux îl dirijează spre plămâni unde
vindecă și bolile respiratorii menționate. De aceea scăpăm greu de mirosul de usturoi din
gură, el se activează practic cu fiecare respirație.

Tulburările digestive au ca remediu usturoiul. Simptomele balonării, constipației,


flatulenței și-a bilei leneșe fiind ameliorate de substanțele active din el.

Nu în ultimul rând este dovedit că usturoiul are meritul de-a distruge unele tipuri de
celule canceroase, mai ales pe cele responsabile de cancerul pulmonar, pancreatic sau de
colon, datorită fitochimicalelor din compoziția lui. Iar aceste tipuri de cancere sunt cele mai
întâlnite la fumători.

N-am scăpat de contraindicații nici în cazul lui din păcate. Este un aliment foarte picant
și trebuie limitat celor cu colecist ( pietre la fiere ). De asemenea revin iarăși în discuție
persoanele care iau medicamente pentru subțierea sângelui sau cei cu probleme de
coagulare. Usturoiul are același efect, iar la persoanele cu astfel de probleme care totuși îl
consumă, se poate declanșa hemoragia la cea mai mică tăietură. Femeilor gravide și
mamelor care alăptează le este contraindicat deoarece schimbă gustul laptelui matern și
copilul îl respinge instictiv. Nici persoanelor cu tensiune mică nu le este indicat usturoiul
tocmai datorită efectului său hipotensiv care accentuează boala.

Cam acesta ar fi Topul alimentelor pentru fumători !

Trebuie însă să înțelegeți un lucru. Nu există alimente-minune care să anuleze efectele


fumatului, poate doar în reclamele de la televizor sau pe site-urile de internet care lansează
informații cu impact puternic. În realitate, unele din efectele fumatului sunt ireversibile iar
altele pot fi atenuate prin alimentație, sport și bineînțeles prin renunțarea la fumat.

Alimentele enumerate aici, precum și cele similare ca proprietăți, nu fac altceva decât
să mai limiteze din consecințele acestui viciu și să încetinească timpul de apariție a efectelor,
prelungindu-ne speranța de viață pe care fumatul ne-o diminuează. Dacă le includeți în
alimentația zilnică, aceste beneficii pot fi reale. Nu faceți însă greșeala să le supliniți cu
produse farmaceutice chiar dacă ele conțin proprietățile lor. Acestea sunt artificiale și
niciodată nu vor avea același efect terapeutic precum cele naturale deoarece multe din
calitățile lor sunt distruse prin procesare.

3
ALIMENTE CONTROVERSATE

M-am decis să introduc acest capitol în carte deoarece mi-am


CAPITOLUL IV adus aminte de niște discuții avute cu unii din prietenii mei în care
eu pomeneam de câte un aliment anume și ei ori nu auziseră de el,
ori auziseră și nu știau la ce e bun, ori pur și simplu erau convinși că
alimentul respectiv era nesănătos. Așa citiseră ei pe net sau așa
auziseră de la părinți și bunici. Așa că m-am hotărât să fac un mic capitol unde să cuprind
câteva produse mai controversate sau mai puțin cunoscute, dar care au și ele un rol destul
de important în alimentația fumătorilor.

Slănina

Este una dintre cele mai gustoase alimente pe care


eu cel puțin le-am mâncat vreodată. Normal, dacă era bine
afumată și puțin sărată, altfel are un gust fad și necomestibil.
De fiecare dată când o cumpăram mă gândeam la bunicii mei
sau la bunicii prietenilor mei din copilărie care la diferite
ocazii mă îmbiau să gust slănină spunându-mi că e sănătoasă.
De ce este totuși un aliment controversat pe care mulți îl evită, iar femeile mai ales au
impresia că le strică silueta ?

Într-adevăr, 100 g de slănină conține :

- 15 g de grăsimi saturate ( nesănătoase ), deci 15 % din compoziția ei nu e sănătoasă


- 460 de calorii. Deci 100 g de slănină genererază deja 460 de calorii !

Atâta tot ? Doar acestea sunt dezavantajele ei ? Pentru cei care țin la siluetă sau au
probleme cardiovasculare, ajunge și atât. Slănina este foarte bogată în calorii și consumul ei
într-adevăr poate duce la acumulări de kg mai ales dacă ai o viață sedentară. Iar pentru
cardiaci e un dușman adevărat. Procesul de conservare și afumare presupune o cantitate
mare de sare, lucru care suprasolicită inima. Iar cele 15 % grăsime saturată din compoziție
contribuie la agravarea arterosclerozei. De asemenea, având mult sodiu și potasiu în
compoziție, este contraindicată celor cu Insuficiență renală.

3
Pentru cei care nu au astfel de probleme, slănina are avantajele ei, iată care sunt
acestea raportate la 100 g produs :

- 25 g de grăsimi nesaturate ( sănătoase ). Deci procentul de grăsimi sănătoase este


mai mare cu 10 % decât cel de grăsimi nesănătoase.
- 0,21 g de acizi grași esențiali Omega-3, pe care organismul nu-i poate produce singur
așa că trebuie să-i asimilăm din alimente. Ce rol au Omega-3 pentru noi ? Susțin
funcționarea sistemului nervos prin îmbunătățirea capacității de concentrare, scad
colesterolul, sunt nutrienți pentru mușchiul cardiac și luptă eficient împotriva
celulelor canceroase. Iată câte avantaje au acești Omega-3 pe care de altfel îi mai
găsim în somon, macrou, hering, spanac, broccoli, frunze de rucolla, semințele și
uleiul de in, nuci și soia. Există și suplimente naturiste cu Omega-3, le găsiți în
farmacii sau magazinele bio.
- 4,5 g de acizi grași Omega-6, alți acizi grași pe care organismul nostru nu-i
sintetizează, așa că e nevoie să-i obținem prin alimentație. Ei reglează funcția
cardiacă, reduc colesterolul rău, refac țesuturile musculare după un efort mai intens
și contribuie la sănătatea tenului și-a părului. Ați citit doamnelor ? Una din
simptomele carenței de Omega-6 este firul de păr uscat și casant. Alte surse de
Omega-6 sunt carnea de pui, vită, brânzeturile, oleaginoasele, ouăle și uleiurile
vegetale.
- Vitaminele A, E și complexul B și este foarte bogat în sodiu, potasiu și fosfor.

Atenție însă la un aspect important ! Cele două Omega, 3 și 6 sunt antagoniste și se


pot anula reciproc dacă nu se respectă o proporție de 1-1 până la 1-4 ! Deoarece obiceiurile
alimentare duc mai mult spre un consum de Omega-6, raportul se poate dezechilibra și
efectul Omega-3 va fi nul ! Pentru asta înlocuiți uleiul de floarea soarelui cu ulei de măsline și
luați de la farmacii suplimente cu Omega-3.

În ceea ce ne privește pe noi, fumătorii, alegerea e a fiecăruia în parte. Slănina ne


hrănește mușchiul cardiac prelungindu-i viața dar în același timp îi face rău datorită sodiului
în exces din compoziție.

Avocado

Un aliment prea puțin consumat, în ciuda


beneficiilor pe care le poate aduce și asta probabil din cele
două motive care l-au făcut oarecum celebru : prețul lui
destul de mare și gustul pe care-l are, o combinație între
unt, nuci și pământ.

Spuneam că e plin de beneficii :

3
- Este foarte bogat în potasiu, ideal deci pentru sănătatea inimii.
- Conține grăsimi sănătoase care scad LDL colesterol și-l cresc pe cel bun HDL.
- Conține foarte mulți antioxidanți, calitate care-l face util pentru sistemul imunitar și-l
recomandă în alimentația de terapie.
- Este foarte indicat celor cu probleme oculare deoarece are luteină, o substanță
responsabilă cu sănătatea ochilor.
- Are în compoziție aminoacizi de calitate și minerale importante ca megneziul,
manganul, fierul, cuprul și Vitamina C.
- Are fibre și grăsimi sănătoase ( omega-6 și acid linoleic ) care reglează nivelul glicemic
din sânge, deci este indicat în meniurile diabeticilor.
- Nu în ultimul rând îmbunătățește fertilitatea, fiind bogat în Vitamina E.

Multe avantaje poți avea din consumul acestui aliment. Și-atunci totuși, care e
problema cu el ?

- Avocado conține tanini. Aceste substanțe interferează cu absorbția nutrienților în


organism. Această însușire negativă face ca avocado să fie necomestibil crud. Însă
prin coacere acești tanini se anihilează.
- Interzis gravidelor și mamelor care alăptează. Schimbă gustul laptelui și bebelușii îl
vor respinge.
- Poate cauza afecțiuni ale pielii, iritație sau mâncărimi.
- Un singur avocado conține 1/3 din necesarul zilnic de grăsimi ale corpului. Atenție
așadar la cantitate, dacă reușiți să mâncați unul pe zi calculați-vă câte grăsimi mai
consumați în restul zilei. Așadar excesul de avocado poate duce la afecțiuni ale
ficatului.
- De asemenea cei care iau medicamente ar trebui să-l pună deoparte deoarece se știe
că avocado interferează cu marea majoritate a substanțelor active din acestea.

Eu sincer aș recomanda fumătorilor să consume avocado, măcar o dată pe


săptămână. Faptul că este plin de nutrienți mi se pare mai important decât că poate provoca
iritații ale pielii. Atâta doar că într-adevăr trebuie să deschidem bine ochii la grăsimi căci un
simplu avocado îți acoperă o treime din necesarul zilnic de lipide. Altfel, putem avea mari
probleme cardiace prin depunerea colesterolului pe artere. Și nu uitați, nu-l consumați crud !
Veți sta la toaletă până seara târziu. Vă dau un exemplu de cum îl puteți consuma :

- Spălați bine avocado


- Tăiați-l în două și scoateți sâmburele afară
- Scobiți apoi miezul afară, atenție, fără să tăiați coaja
- Fierbeți miezul scos circa 5 minute în apă fierbinte
- Scoateți-l și amestecați cu un sortiment de brânză sau telemea sărată
- Compoziția o puneți înapoi în coaja rămasă
- Deasupra celor două bucăți spargeți câte-un ou
- Așezați-le într-o tavă la cuptorul încins la 180 ᴼ și după 20 de minute se pot scoate.

3
Sparanghelul

Popular i se mai spune" hrana regilor " deoarece pe


vremuri, fiind atât de rar, gustos și hrănitor, doar regii și-l
puteau permite. Controversa lui s-a născut din sensibiliatatea
la preparare. Dacă nu-l gătești cum trebuie, sparanghelul își
pierde atât gustul cât și proprietățile. Are mai multe variante, cel verde fiind folosit mai des.

În primul rând trebuie curățat de partea lemnoasă care este mai profundă spre
coada alimentului. Vârful este mai moale și mai fraged. Apoi se gătește. Indiferent de
sortimentul lui ( verde, alb sau o specie mai rară și-anume cel purpuriu ), sparanghelul are
aceleași reguli de gătit în bucătărie :

- Prin fierbere, maxim 3 minute în apa sărată care clocotește ! Atenție, lumea de obicei
îl pune în apă când aceasta începe să se încălzească. Mare greșeală, cu cât stă mai
mult în apă sparanghelul, cu atât mai moale și slinos se face. După fierbere trebuie
transferat în apă rece pentru a nu se descompune.
- Prin prăjire, tăiat în două și tot 3 minute prăjit pe fiecare parte, după care se presară
sare. Dacă-l prăjiți în ulei de măsline, are un gust mai bun.
- La cuptor se coace 30 de minute la temperatură mare, în combinație cu alte legume.

Totuși, de ce e atât de renumit sparanghelul, și de unde își trage porecla ?

- Are de toate. Acizi grași esențiali Omega 3 și 6 exact în proporția optimă pentru efect
în organism ( în 100 de grame de sparanghel sunt 10 mg Omega-3 și 40 mg de
Omega-6 ). E plin de fibre care controlează glicemia și nivelul de colesterol sanguin,
vitaminele A, C, E și K precum și aproape toate mineralele importante.
- Sparanghelul este unul dintre cele mai bune alimente cu proprietăți antioxidative !
Are în compoziția lui saponine care sunt substanțe cu rol în combaterae oxidării
celulare, deci combate cancerul. Are de asemenea proprietăți antihepatotoxice, adică
protejează și ficatul.
- De asemenea conține flavonoide care întăresc sistemul imunitar, asigură calitatea
circulației sanguine prin combaterea trombozelor venoase.
- Este agent terapeut în bolile digestive deoarece protejează mucoasa gastrică și
stimulează secreția biliară.
- Este indicat persoanelor care suferă de costipație deoarece are în compoziție
aminoacizi cu efect diareic.

Cu toate acestea are și contraindicații datorită cărora trebuie privit cu precauție :

3
- Este interzis în cistite ! Digestia sparanghelului duce la apariția unor compuși sulfurici
care agravează inflamația vezicii urinare în cazul cistitei. Nu confundați efectele !
Sparanghelul nu provoacă cistita ci doar agravează efectele bolii dacă ea există deja.
- De asemenea consumul excesiv de sparanghel poate duce la apariția pietrelor la
rinichi din cauza purinelor prezente în structura lui.

Având în vedere că este un foarte bun antioxidant, sparanghelul este recomandat


fumătorilor care au rata de oxidare celulară mai mare. Dar având în vedere că țigara poate
provoca boli de rinichi și sparanghelul în exces la fel, consumul lui ar trebui limitat la o dată
sau maxim de două ori pe săptămână.

Ouăle de găină

Un aliment într-adevăr controversat, și nu numai vizavi


de cum a apărut ( cine a fost primul, oul sau găina ? ), ci și
vizavi de cantitatea pe care avem voie s-o consumăm. Înainte
de toate, trebuie clarificat un aspect vizavi de compoziția unui
ou, să zicem mediu :

- 7 g proteine, în albuș
- 215 mg colesterol, în gălbenuș
- Vitaminele A, E și complexul B precum și iod, sulf, seleniu, fosfor și fier.
- Coaja de ou conține foarte mult calciu. Uscată la soare, pisată și măcinată se poate
face un praf, excelent în alimentația copiilor în creștere sau adulților cu deficit de
calciu.
- Albușul conține proteine și zero colesterol. Este benefic contra inflamațiilor datorită
tripsinei care este o substanță anti-inflamatoare. Conține aminoacizi esențiali care
încurajează dezvoltarea musculară. De aceea e prezent mereu în dieta sportivilor. Îl
mai țineți minte pe Rocky care în film bea ouăle crude ? Am să vă arăt imediat de ce
nu e bine să faci așa ceva.
- Gălbenușul are mult mai multe beneficii decât albușul. Are un nivel ridicat de colină,
o substanță din complexul de vitamine B care întreține funcțiile neurologice, așadar
e foarte bun pentru creier. Este indicat de asemenea femeilor gravide pentru
dezvoltarea funcțiilor cognitive ale fătului. Protejează ficatul, fiind bogat în sulf,
menține sănătatea părului, a unghiilor și tenului. Gălbenușul conține luteină,
componentă care protejează ochiul, lucru foarte important pentru fumători. Când
vom vorbi despre bolile fumatului, veți vedea legătura între țigară, diabet și bolile
oculare.

3
Principala controversă în
jurul consumului de ouă este
legată de cantitatea mare de
colesterol din compoziție. Totalul
de colesterol ingerat de către un
om sănătos nu trebuie să
depășească 300 mg pe zi. Ori dacă ai mâncat un ou la micul dejun, ai acumulat deja cam
70% din totalul permis. Atunci cum te mai ferești de colesterol în restul zilei ? Cu greu,
pentru că mai trebuie să mănânci și la amiaza și seara. Acesta este unul din motivele pentru
care se recomandă maxim 3-4 ouă pe săptămână. Bineînțeles că poți să consumi și zilnic un
ou, cu condiția însă ca în restul zilei să reduci drastic aportul de colesterol. Iar acest lucru
este foarte greu, majoritatea alimentelor procesate având colesterol. Părerea mea personală
este să consumați maxim 4 ouă pe săptămână, de două ori câte 2 ouă, miercurea și duminica
de exemplu. Cine are probleme cardiovasculare ar trebui să le rezume la 2 săptămânal.

O altă dispută în jurul lor există vizavi de modul de preparare. Să le luăm pe rând :

- Oul crud, cum îl consuma Rocky în film, de exemplu. Nu cred că în realitate ar face la
fel. Oul netratat își păstrează toate proprietățile, adevărat ! Dar ceea ce nu prea se
știe este că albușul crud are o substanță numită ovomucină care provoacă indigestii
serioase precum și ovidină care blochează absorbția altor nutrienți. Așa că dacă vă
vine să beți un ou crud, nu mai mâncați și altceva în momentul acela, o faceți
degeaba. Mai este o problemă cu oul crud, ea se numește Salmonella și provine din
materiile fecale din cuibarele găinilor. Provoacă diaree, crampe abdominale severe,
febră, dureri de cap și vomă. Acest bacil se distruge la temperaturi de peste 70 ᴼ
Celsius, așadar cine consumă ouăle crude să fie pregătit pentru riscurile la care se
supune.
- Oul moale. Dintre toate variantele de preparare este cea mai indicată deoarece oul
moale este cel mai ușor de digerat. Albușul se coagulează, iar gălbenușul se întărește
parțial. Îl fierbeți așadar maxim 2 minute în apă clocotită, așa se păstrează valoarea
lui nutrițională deoarece nici albușul și nici gălbenușul nu se deteriorează.
- Oul tare, fiert bine de tot, adică peste 3 minute, își pierde din proprietăți deoarece
prin fierbere excesivă proteinele din albuș se denaturează și își pierd valoarea.
- Oul prăjit ochi, are un efect similar oului tare. Albumina se distruge iar gălbenușul
este aproape crud.
- Oul omletă este cel mai neindicat. Prin prăjire toți nutrienții se distrug, conținutul de
grăsimi crește ( adăugat de la ulei prin prăjire ) iar din punct de vedere caloric, un ou
fiert produce 70 de calorii iar unul prăjit aproximativ 95-100 de calorii. Vedeți
diferența doar la un singur ou ?

3
Contraindicațiile consumului de ouă se referă așadar la cantitate și modul de
preparare. Dar pentru cine suferă de colecist ( pietre la vezica biliară ), oul e interzis !
Lipidele din gălbenuș provoacă contracții ale vezicii biliare care sunt extrem de dureroase. Și
gândiți-vă că ouăle sunt prezente în mai toate produsele de patiserie, cofetărie și panificație.
Și persoanele cu arteroscleroză trebuie să întoarcă capul de la ouă, tocmai din cauza
colesterolului din gălbenuș. Acesta poate desprinde placa de aterom de pe pereții arterei,
blocând-o și cauzând astfel infarctul.

Există diferențe între ouăle din comerț și asta se vede din acele numere și litere
inscripționate pe ele. Vă explic ce reprezintă, ca să fiți atenți în magazine ce ouă cumpărați :

- Cele marcate cu 0 sunt ouă ecologice pentru care regulile de furajare ale găinilor
sunt stricte calitativ. Sunt practic cele mai bune ouă.
- Cele marcate cu 1 sunt de la găini crescute în sistem alternativ, adică și pe sol și în
hală, iar furajarea acestora se face cu produse obișnuite.
- Cele marcate cu 2 sunt ale găinilor crescute doar în hale de producție, la sol,deci
aceste găini n-au văzut niciodată lumina soarelui.
- Iar cele marcate cu 3 sunt ouă de găini crescute în cuști, care n-au văzut soarele și nici
nu s-au mișcat vreodată din acea cușcă.

Diferențele între ele vizează calitatea oului, cele marcate cu 0 fiind cele mai bune
evident. În Elveția de pildă, ouăle marcate cu 3 au fost retrase din magazine iar metoda de
creștere doar în cușcă a fost interzisă.

- Datele care indică mărimea oului sunt logice, XL –mare, L-normal, M-mediu și S-mic
- De asemenea sunt ouă categoria A ( ouă proaspete ) și ouă categoria B ( ouă de
calitate inferioară care urmează să fie procesate în patiserii ).

Semințe de in

O excelentă sursă de Omega-3, proteine vegetale și


fibre alimentare sunt aceste semințe de in. Da, exact
semințele plantei folosită în industria textilă se dovedesc a fi
atât de utile organismului uman încât ar trebui să fie nelipsite
din orice bucătărie. Nu mă credeți ? Uitați ce conțin :

- Acizi grași Omega-3 și Omega-6 despre care am mai tot vorbit


- Vitaminele C, E și complexul B
- Fier, magneziu, calciu, fosfor, zinc și potasiu
- Fibre alimentare
- Lignină, un fitonutrient care are rol antioxidativ

3
- Mucilagii adică substanțe cu rol laxativ și de curățare a intestinelor.

Așadar ce recomandă aceste semințe pentru consum ? În primul rând efectul lor
asupra obezității. Semințele de in dau senzația de sațietate așa că diminuează pofta de
mâncare. Și nu numai atât ! Au fibre solubile care îmbunătățesc digestia iar mucilagiile
combat constipația. Veți vedea de-alungul acestei cărți că fumatul poate provoca niște
afecțiuni digestive cu urmări destul de grave.

Sunt recomandate și în bolile cardiovasculare datorită efectului protector asupra


inimii din partea acizilor Omega, iar lignina din compoziție este anticancerigenă. În India sunt
zone întregi unde semințele de in sunt utilizate zilnic în meniuri iar incidența cancerului în
aceste zone este de la foarte mică, spre zero.

Toate posibilele afecțiuni descrise mai sus pot fi cauzate de fumat și aceste semințe vă
pot fi de ajutor. Atunci de ce sunt controversate ? Pentru că în cazul bolilor digestive, că ești
fumător sau nu, semințele de in pot agrava simptomele. Ele pot produce balonare, diaree,
dureri abdominale și dureri de stomac până la blocaj intestinal. Se pare că numărul și
intensitatea acestor efecte secundare este direct proporțională cu cantitatea consumată. Cu
cât doza e mai mare, cu atât efectul negativ este și el mai grav.

Atunci ce facem cu ele ? Sincer vă spun, eu mi-am cumpărat o dată semințe de in din
magazin și într-adevăr m-a durut burta destul de rău, ca să nu mai pomenesc de faptul că am
vizitat toaleta de cinci ori în seara aceea. Dar... mi-am dat seama apoi unde am greșit ! Și la
cantitate și la modul de preparare. Eu luasem vreo două linguri mari din ele și le
amestecasem într-un iaurt. Greșit !

- În primul rând semințele trebuie măcinate . Dacă le consumi întregi, organismul nu le


poate digera. Așa mi-am explicat cele cinci drumuri spre toaletă. Praful obținut în
urma măcinării este digerabil deoarece semințele nu mai au acea carapace
protectoare.
- Pot fi consumate și întregi dacă n-aveți o râșniță sau vă e lene să le măcinați. În acest
caz semințele trebuie ținute într-un pahar cu apă o jumătate de oră înainte de
mâncare pentru ca acel înveliș protector să se desfacă.
- Apoi fiți foarte atenți după ce le cumpărați, nu le depozitați într-un loc luminos ! Se
oxidează foarte repede la lumină devenind adevărate bombe pentru stomac.
Frigiderul este cel mai bun loc unde să le țineți , mai ales dacă măcinați din start toată
cantitatea.
- Atenție la cantitate. 2 lingurițe mici sunt suficiente pentru o zi întreagă. Eu luasem
două linguri mari, vă dați seama ? Chiar dacă tocmai terminasem Facultatea de
Nutriție și știam de ele, îmi recunosc lipsa de atenție la detaliile instrucțiunilor de
folosire a unui produs. Nu faceți și voi aceeași greșeală. Citiți cum se administrează
orice cumpărați, eu am învățat o lecție bună pe pielea mea atunci.

3
Când am repetat meniul după câteva zile, de data asta respectând strict regulile,
efectul a fost într-adevăr pe măsura renumelui. Orice senzație de deranj abdominal mi-a
trecut, tractul digestiv s-a reglat, toate acestea datorită mucilagiilor din compoziția
semințelor care acționează ca gelatina pe pereții intestinelor.

Năutul

Este alimentul ideal pentru vegetarieni deoarece


structura și compoziția lui este asemănătoare cu a cărnii fiind
un excelent substituent al acesteia. Mai mult, conținutul de
grăsimi al năutului este mult mai mic decât al cărnii.

Iată ce valori nutriționale are năutul la 100 g etalon :

- 360 calorii
- 0,6 g lipide saturate ( grăsimile rele )
- 4,1 g lipide nesaturate ( grăsimile sănătoase )
- 20 g proteine
- 72 g glucide ( zaharuri )
- 18 g fibre alimentare
- Vitaminele A, C și complexul B
- Minerale, în ordinea cantității începând cu cel mai bogat : potasiu, magneziu, calciu,
sodiu și fier.

De ce este năutul atât de renumit și care sunt avantajele lui pentru fumători ?

- Este bogat caloric, dar o mare parte din calorii se ard prin metabolismul proteinelor.
Așadar prin consumul lui nu există riscul de obezitate.
- Conținutul de fibre din compoziția lui îmbunătățește digestia serios afectată după o
anumită vârstă. Fibrele au rol de igienizare a tractului digestiv, distrugând paraziții
intestinali și curățind intestinele de reziduuri.
- Tot datorită acelorași fibre este foarte util diabeticilor. Pentru cei cu tipul 1, fibrele
năutului scad nivelul de glucoză sanguină. Iar pentru cei cu tipul 2, aceleași fibre
stimulează secreția de insulină.
- Potasiul în combianție cu Vitamina C și câteva din complexul B, scad colesterolul din
sânge și protejează inima. Năutul le cuprinde pe toate.
- Proteinele din năut întrețin funcțiile cerebrale ajutând neurotransmițătorii din
sistemul nervos să funcționeze optim.
- Are saponine, niște fitochimicale cu rol antioxidativ.
- Vindecă anemia pentru că are în compoziție folați responsabili cu generarea
globulelor roșii.

3
Câteva din aceste beneficii se adresează direct fumătorilor. Digestia proastă, nivelul de
colesterol sanguin și sănătatea sistemului cardiovascular sunt efecte directe ale fumatului.

Din păcate are o contraindicație mare care se referă la persoanele care au afecțiuni
renale. Năutul are în compoziția lui purine, niște compuși azotați din metabolismul proteic și
care nefiltrați optim de rinichi, duc la formarea de cristale care se depun pe articulații
declanșând crize oribile de Gută. Sau pot forma pietrele la rinichi.

Așadar, ca în cazul altor alimente controversate, și năutul e recomandat doar celor


sănătoși și celor care n-au probleme renale. Dacă-l cumpărați, pe ambalaj e descris modul de
preparare, ba chiar sunt tipărite și unele rețete cu năut.

Turmericul ( curcuma )

Este una dintre cele mai puțin cunoscute și folosite


plante de la noi din țară, și dacă veți citi câte utilități are,
direct la magazin veți merge.

- Are un foarte bun rol antiinflamator în bolile digestive și pulmonare. Deja două din
posibilele afecțiuni specifice fumătorilor.
- Este protector cardiovascular prin funcția de reglare a glicemiei sanguine. Turmericul
poate preveni instalarea diabetului tip 2.
- Grăbește procesul de absorbție al colagenului protejând celulele pielii de fenomenul
deteriorării cauzate de radiații sau monoxidul de carbon din fumul de țigară.
- Reduce nivelele de colesterol rău LDL și ajută la procesul de detoxifiere a
organismului.
- Este bogat în fier deci este un susținător în lupta contra anemiei provocate și de
țigară printre altele.

Puteți spune că vreuna din aceste proprietăți nu privesc fumătorii ? Nu ! Și totuși,


faptul că este mai puțin consumat are ca origine puternicul său efect laxativ dacă bineînțeles
exagerezi cu consumul. Ca în cazul năutului, nu este indicat celor cu probleme renale, celor
cu colecist sau femeilor care alăptează. Schimbă și culoarea laptelui și gustul acestuia. De
asemenea nu trebuie combinat cu medicamente anticoagulante sau antiinflamatorii,
deoarece are aceleași efecte ca ale medicamentelor respective și combinația poate provoca
hemoragii.

În magazine se găsește sub formă de praf, în pachete similare celor de condimente


sau în stare proaspătă, asemănător cu ghimbirul, cum se vede și în poza de mai sus. Puteți
să-l folosiți în orice, în supe, în mâncărurile de orez, fripturi, ceaiuri sau chiar presărat pe

3
pâine. Doza zilnică recomandată este de maxim o linguriță de praf, pe care o puteți împărți
la cele trei mese principale. Mai mult poate provoca neplăcerile arătate.

3
CE TREBUIE SĂ ȘTIȚI DESPRE NUTRIȚIE ȘI CALORII

Înainte de-a intra în detalii vizavi de bolile cauzate de fumat


și dietele lor trebuie punctate niște aspecte foarte importante, altfel
nu veți înțelege mare lucru din ceea ce urmează :

-
Mare atenție dacă suferiți de două afecțiuni concomitent !
CAPITOLUL V Alimentația uneia poate să contravină celeilalte iar efectul să
fie opus celui scontat. De exemplu dacă aveți probleme cu
colecistul ( fierea ) și sunteți și hipertensiv ( tensiune mare ),
atunci aveți interzis la usturoi. Acesta chiar dacă este foarte
recomandat hipertensivilor, celor cu operație de colecist le este total interzis. Dacă
sunteți într-un astfel de caz nefericit cu două sau mai multe boli diagnosticate,
indiferent care sunt ele, atunci trebuie să consultați un specialist înainte de-a intra
într-o dietă anume.
- Meniurile ce vi le voi prezenta în capitolul viitor nu sunt însoțite de gramaje. Când se
recomandă un regim alimentar se țin cont de niște date foarte precise și-anume :
Indicele de masă corporală, adică IMC-ul, stilul de viață ( sedentar sau nu ) din care
poți să-ți dai seama de consumul energetic individual, vârstă, sex, istoric medical și
starea actuală de sănătate. Toți acești parametrii sunt diferiți de la caz la caz, de
aceea este imposibil să faci o dietă comună mai multor grupuri de oameni. Aceste
diete sau regimuri alimentare au caracter individual iar gramajele alimentelor se
calculează după acești parametri de evaluare.

În cele ce urmează vă voi arăta cum puteți să vă faceți singuri un calcul caloric în
funcție de aceste caracteristici :

IMC, adică Indicele de masă corporală, se calculează după formula .

De exemplu, cineva care are 90 kg și 1,85 m înălțime : 1,85 la pătrat înseamnă 3,42,

deci IMC este , adică 26,3.

3
Și iată cum se interpretează rezultatele :

- Sub 18,5 înseamnă malnutriție și risc maxim pentru sănătate.


- Între 18,5 și 25 se consideră greutate ideală.
- Între 25 și 30 înseamnă că ești supraponderal, adică greutatea ideală este depășită și
începi să dezvolți risc pentru sănătate, cum este și cazul exemplului dat mai sus.
- Între 30 și 35 înseamnă obezitate grad I, care implică multe riscuri deoarece în acest
tip de obezitate apare diabetul, hipertensiunea, colesterolul mărit, posibilitatea unui
accident cardiac și apneea în somn ( întreruperi repetate ale respirației în timpul
somnului )
- Între 35 și 40 este obezitatea grad II care pe lângă riscurile celei de tip I mai aduce în
plus infarctul, bolile vezicii biliare precum și mediul favorabil instalării cancerului la
sân și la colon.
- Peste 40 se numește obezitate morbidă care aduce cu sine riscul de moarte
prematură.

Iată de ce este important acest indice. Dacă în fața ta stau două persoane cu aceeași
boală, una este supraponderală iar cealaltă are obezitate tip II, nu poți să le recomanzi
aceeași dietă. Alimente identice da. Dar același număr de calorii nu !

Un alt factor care dă un cararcter subiectiv și individual dietelor este modul de calcul
al caloriilor. Ce sunt de fapt ele ? Unități de măsură pentru necesarul energetic al unei
persoane. Când numărul caloriilor ingerate este mai mare decât numărul celor arse, ce
rămâne neconsumat se depune în țesutul adipos și în timp persoana respectivă se îngrașă.
De aceea se promovează peste tot mișcarea și activitățile sportive, ele sunt cele mai ideale
moduri de-a arde caloriile rămase. Ok, dar de unde știm fiecare de câte calorii are nevoie ?
Există o formulă pentru bărbați și una separată pentru femei deoarece se consideră că
metabolismul este diferit între sexe. Al femeilor este mai lent decât al bărbaților datorită
diferenței de masă musculară astfel că organismul femenin reține mai multă grăsime decât
cel masculin.

Pentru femei :[( 10 x greutate ) + ( 6,25 x înălțime în cm ) – ( 5 x vârstă )] – 161

Pentru bărbați : [( 10 x greutate ) + ( 6,25 x înălțime în cm ) – ( 5 x vârstă )] + 5

În ambele cazuri rezultatul indică Necesarul caloric zilnic, adică necesarul de energie
al corpului pentru a funcționa ideal pe parcursul unei zile. În literatura de specialitate se mai
numește și Rata metabolismului bazal.

Ce se întâmplă însă dacă persoana respectivă are o meserie sau un stil de viață care
implică multă activitate fizică ? De exemplu, chiar dacă e operator de telefon la 112 și stă tot
timpul pe scaun, după program merge 2 ore la sală ! Sau e poștaș și toată dimineața merge
pe jos cu geanta plină, deci consumă mai multă energie decât un om obișnuit. Când

3
cheltuiala energetică crește, atunci necesarul caloric rezultat în urma formulelor de mai sus
trebuie suplimentat astfel :

- Pentru activitatea fizică ușoară ( plimbări zilnice sau stat în picioare mult timp ),
necesarul caloric x 1,35.
- Pentru o activitate fizică moderată ( 3,4 zile pe săptămână se merge la sală ), necesar
caloric x 1,55.
- Pentru a activitate fizică intensă ( stat în picioare toată ziua sau mers la sală zilnic ),
necesar caloric x 1,75.
- Pentru o activitate foarte intensă ( sportivi, muncitori pe șantiere care și lucrează, nu
dorm, sau persoane care stau la sală peste 4 ore zilnic ), necesar caloric x 1,9.

De asemenea trebuie luat în calcul și IMC de care am vorbit mai sus și în funcție de
acesta, necesarul caloric trebuie ajustat. Astfel :

- în cazul persoanelor supraponderale necesarul caloric final se reduce cu 200 de


calorii.
- celor cu obezitate de grad I, necesarul caloric zilnic rezultat în urma tuturor
calculelor, se reduce cu 500 calorii.
- iar celor cu obezitate grad II cu 1.000 de calorii.

Ca să fiu mai clar, vă dau 2 exemple concrete :

Femeie, 50 de ani, 165 cm înălțime și 80 de kg greutate, lucrează într-un liceu ca


profesoară de matematică, nu posedă mașină, deci drumul până la școală îl face pe jos în
circa 30 de minute. Iată care sunt etapele și factorii de care trebuie să țineți cont la
calcularea caloriilor :

- Calculați prima dată IMC ( Indicele de masă corporală ). Greutate/Pătratul înălțimii în

metri, adică = = 29,4 deci la limita dintre supraponderală și

obezitate grad I.
- Apoi calculați necesarul caloric zilnic după formula arătată mai sus pentru femei.
[( 10 x greutate ) + ( 6,25 x înălțime în cm ) – ( 5 x vârsta )] – 161
[( 10 x 80 ) + ( 6,25 x 165 ) – ( 5 x 50 )] – 161
[( 800 + 1.031,25 ) – 250 ]– 161
(1.831,25 – 250 ) – 161
1.581,25 – 161 = Total 1.420,25 calorii are nevoie zilnic femeia din exemplu pentru
a-și asigura nevoia zilnică de energie.

3
- Totuși nu uitați că zilnic stă în picioare toată dimineața, plus că merge pe jos circa o
oră, 30 minute când vine la servici, alte 30 când se întoarce acasă. Deci are în plus o
activitate fizică ușoară față de normal. Așadar :
Total calorii x 1,35 = 1.420,25 x 1,35 = 1.917,33 calorii de care femeia are cu
adevărat nevoie zilnic datorită activităților fizice depuse suplimentar.

- Dar... ea se încadrează după IMC în tipul supraponderal la limita obezității tip I. Deci
pentru o sănătate optimă ea trebuie să slăbească. Astfel, după cum am explicat mai
sus, din totalul caloriilor trebuie să-i scădem 500 de unități. Având în vedere că este
totuși doar la limita dintre suprapondere și obezitate tip I, îi vom scădea doar 300 de
calorii din total ( adică undeva între 200 și 500 ). Deci 1.917,33 – 300 = 1.617,33
calorii, de care femeia din exemplu dat are nevoie și pentru a-și desfășura zilnic
activitatea, și pentru a-și regla greutatea corporală.

Al doilea exemplu : Bărbat, 50 de ani, 180 cm înălțime și 80 kg, lucrează pe șantier și


circa 7 ore pe zi depune efort fizic intens descărcând materiale de construcții.

- Prima dată IMC, adică = = 24,69, deci la limita de sus a

greutății ideale.
- Necesarul caloric se calculează după formula specifică bărbaților, și-anume :
[( 10 x greutate ) + ( 6,25 x înălțimea în cm ) – ( 5 x vârsta )] + 5
[( 10 x 80 ) + ( 6,25 x 180 ) – ( 5 x 50 )] + 5
[( 800 + 1.125 ) – 250 ] + 5
( 1.925 – 250 ) + 5
1.675 + 5 = 1.680 calorii, valoarea minimă de care acest bărbat are nevoie zilnic.

Dar având în vedere că lucrează pe șantier unde depune zilnic o activitate fizică
foarte intensă, necesarul lui caloric trebuie suplimentat cu factorul de 1,9. În concluzie,
subiectul nostru va avea nevoie zilnic de 1.680 x 1,9 =3.192 calorii. Și pentru că are un IMC
optim, din acest total nu este nevoie să scădem nimic.

Am explicat în Capitolul II al cărții care sunt principalii nutrienți din alimente, respectiv
proteinele, glucidele și lipidele, precum și importanța fiecăruia în parte. Însă cum le
consumăm, în ce proporții, și mai ales ce legătură este între ei și caloriile de care avem
nevoie ? Nu e complicat deloc :

- 1 gram de proteine ingerat se transformă în 4 calorii


- 1 gram de glucide.....................................tot 4 calorii
- 1 gram lipide..................................................9 calorii

Iar o dietă zilnică sănătoasă pentru organism înseamnă o împărțire a nutrienților după
cum urmează :

3
- Proteine...........................................aproximativ 20 %
- Glucide.............................................aproximativ 50 %
- Lipide...............................................aproximativ 30 %

Acestea sunt proporțiile optime, bineînțeles cu plus sau minus, în funcție de vârstă, de
greutate, de nivelul de activitate fizică și de prezența unor boli. În unele boli cum ar fi
Insuficiența renală se limitează drastic aportul de proteine care se compensează cu cel
glucidic, iar în alte cazuri cum ar fi bolile cardiace se limitează consumul lipidic și se
compensează cu cel proteic sau glucidic. Sunt variante diferite în funcție de boală, de stadiul
ei, de rezultatele de laborator, de prognosticul de vindecare etc.

Cum calculăm totuși cantitățiile ? Hai să luăm de exemplu muncitorul de pe șantier care
are nevoie de 3.192 de calorii zilnic și să vedem câte grame de proteine, de glucide și de
lipide trebuie să consume pentru a fi sănătos mai departe. Și asta ne vom lămuri aplicând
regula de 3 simplă din școala generală. Așadar...

dacă 3.192 de calorii....................reprezintă 100 %, deci numărul total, atunci

X calorii ( câte )...........................reprezintă 20 %, cât trebuie să fie aportul proteic ?

Soluția : X = , regula de 3 simplă, adică = 638,4 calorii trebuie să fie

din aportul de proteine. Ok, dar cum ne dăm seama câte grame de proteine sunt în aceste
638,4 calorii. Simplu ! V-am spus că 1 gram de proteină se transformă în 4 calorii. Aplicăm
aceeași regulă de 3 simplă :

dacă 1 gram proteine..................înseamnă 4 calorii

X ( câte ) grame proteine.............înseamnă 638,4 calorii ?

Soluția e ca la școala primară : X = , adică 159,6 grame de proteine trebuie să


consume zilnic muncitorul nostru pentru a face față nevoilor energetice precum și pentru o
sănătate optimă.

Același principiu de calcul se aplică și glucidelor și lipidelor dar cu diferențele numerice


de rigoare. Adică :

- Cand calculați glucidele, la prima regulă de 3 simplă vedeți că ele au 50 % din aport,
nu 20 % ca la proteinele date ca exemplu mai sus.
- Când calculați lipidele, la fel fiți atenți la procentul lor. Pe urmă, când treceți la a
doua regulă de 3 simplă, nu uitați că 1g de lipide înseamnă 9 calorii, nu 4 ca la
proteine și glucide.

3
În concluzie, indiferent că sunteți fumători sau nu, vă puteți calcula singuri un regim
alimentar adecvat. Vă cunoașteți bine pe voi înșivă, vă știți stilul de viață, vă știți greutatea și
vârsta și vă cunoașteți nivelul de efort pe care-l depuneți zilnic. Pașii ce vi i-am arătat îi mai
rezum încă odată :

- 1. Calculați-vă IMC și vedeți unde vă încadrați.


- 2. Calculați-vă un Necesar caloric după formulă, bărbat sau femeie.
- 3. Ajustați-vă acest necesar în funcție de nivelul de activitate fizică pe care știți că-l
depuneți și-n funcție de IMC-ul pe care-l aveți, așa cum v-am arătat în cele două
exemple cu profesoara și muncitorul de pe șantier. Astfel veți avea exact numărul de
calorii de care aveți nevoie zilnic.
- 4. Segmentați-vă caloriile rezultate pe procente de nutrienți, proteine, glucide și
lipide.
- 5. Calculați-vă prin regula de 3 simplă cât înseamnă fiecare-n parte.
- 6. Tot prin regula de 3 simplă puteți vedea clar, la subiect, câte grame efectiv din
fiecare puteți consuma exact cum am arătat în exemplul de sus. Fiți însă foarte
atenți la calcule cu regulile de 3 simplă deoarece fiecare nutrient are un procent
diferit, iar la raportul caloric proteinele și glucidele sunt identice ( 1g = 4 calorii ), dar
la lipide diferă ( 1g = 9 calorii ).

Dacă veți învăța să faceți singuri toate aceste calcule, vă va fi foarte ușor să vă
conturați niște obiceiuri alimentare care să fie pliate exact pe nevoile voastre specifice.

Și ca să termin această muncă de lămurire vizavi de nutrienți și calorii, am să vă prezint


un tabel unde puteți vedea cele mai uzuale alimente și conținutul lor în proteine, glucide și
lipide, raportat la 100 g produs. Prin el puteți foarte ușor să vă raportați la cantitatea de
alimente consumată, valorile fiind exprimate în grame.

Aliment Gramaj Proteine Lipide Glucide Calorii

Ardei gras roșu 100 0,99 0,3 6,03 31


Ardei gras verde 100 0,86 0,17 4,64 20
Avocado 100 2 14,66 8,53 160
Banane 100 1,09 0,33 22,84 89
Biscuiti cu crema de ciocolata 100 8,89 20 66,67 484
Brânză Feta 100 14,21 21,28 4,09 264
Brânză Mozzarella 100 11,47 12,22 23,67 248
Brânză de vaci 100 11,12 4,3 338 98
Broccoli fiert 3 minute 100 2,38 0,41 7,18 35
Caise 100 1,4 0,39 11,12 48
Căpșuni 100 0,83 0,12 23,36 91
Carnati de porc 100 12 28,73 2,42 320
Carne de gaina 100 16,47 9,41 5,88 176
Carne de miel 100 10,4 8,58 0 122
Carne de porc 100 19,64 5,36 3,57 143

3
Carne de vaca semigrasa 100 18,59 15 0 215
Carne de vitel 100 10,32 8,21 0 118
Carne tocata de porc 100 18,75 17,86 0 241
Carne tocata de pui 100 15,23 13,93 1,35 196
Carne tocata de vita 100 25,93 15,41 0 250
Aliment Gramaj Proteine Lipide Glucide Calorii
Cartofi fierți 100 1,87 0,1 20,13 87
Cartofi dulci fierți 100 1,37 0,14 17,72 76
Cascaval, parmezan, tare 100 35,75 25,83 3,22 392
Cascaval, pasteurizat 100 24,73 25,01 2,1 224
Castraveți cu coajă 100 0,65 0,11 3,63 15
Ceapă 100 1,1 0,1 9,34 40
Ceapă verde 100 1,83 0,19 7,34 32
Ciocolată 100 7,5 32,5 57,5 550
Ciocolată albă 100 4 40 52 584
Ciocolată neagra 70% cacao 100 12,12 36,36 48,48 515
Cireșe 100 1,06 0,2 16,01 63
Clementine 100 0,55 0,13 11,82 45
Coacăze negre 100 1,4 0,41 15,38 63
Conserve de pește 100 26,53 8,08 0 186
Crenvursti de pui 100 12,5 16,67 2,08 208
Crenvursti de vita 100 18,58 10,5 2,18 182
Crenvuști de porc 100 15,31 20,8 1,84 333
Fasole alba 100 21,11 1,18 62,25 336
Fasole rosie 100 25,33 0,45 58,33 329
Ficat de pui 100 16,92 4,83 0,73 119
Fistic prajit si sarat 100 21,05 45,82 27,55 569
Gemurile din comerț 100 64 0 74,5 308
Iaurt simplu 2% grasime 100 6,17 4,49 7,05 75
Kiwi 100 1,14 0,52 14,66 61
Lapte 3,7% grasime 100 3,28 3,66 4,65 64
Maioneza 100 0,96 74,85 0,57 680
Mălai simplu 100 8,28 3,4 70,28 334
Mandarine 100 0,81 0,31 13,34 53
Margarina 100 0,22 80,17 0,75 713
Masline 100 0,8 11 6 115
Mazare 100 5,42 0,4 14,45 81
Mere 100 0,26 0,17 13,81 52
Miere de albine 100 0 0 80,95 286
Morcov 100 0,93 0,24 9,58 41
Mustar 100 3,39 0,85 5,08 42
Napolitane 100 6,6 14,2 72,7 433
Nuci 100 14,29 60,71 17,86 643
Orez 100 6,38 0 78,72 362
Orez brun 100 2,74 0,97 25,58 123
Oua 100 6,61 1,54 6,61 70

3
Paine alba 100 8,85 3,33 14,33 266
Paine neagra 100 8,82 2,94 47,06 265
Paine integrală 100 10,67 4,53 47,54 274
Sortimentele de cereale integrale 100 16,89 6,9 66,27 389
Alimente Gramaj Proteine Lipide Glucide Calorii
Pasta de tomate 100 6,06 0 18,18 91
Paste făinoase 100 5,99 1,71 30,07 149
Pastrav 100 20,77 6,61 0 148
Pateu de porc 100 8,93 30,36 1,79 321
Pateu de pui 100 13,45 13,1 6,55 201
Pateu din ficat de gasca 100 11,4 43,84 4,67 462
Pepene galben 100 0,54 0,14 9,09 36
Pepene roșu 100 0,41 0,1 22,36 86
Pere 100 0,36 0,14 15,23 57
Piept de pui 100 12,16 13,51 16,22 243
Piersici 100 0,91 0,25 9,54 39
Prune 100 0,7 0,28 11,42 46
Pulpa de pui 100 17,86 12,5 0 188
Rosii 100 0,88 0,2 3,89 18
Salata 100 1,36 0,15 2,87 15
Seminte de dovleac prajite si sarate 100 18,55 19,4 53,75 446
Seminte floarea soarelui prajite si 100 20,06 51,3 22,89 592
sarate
Sfecla rosie murata 100 0 0 10,71 54
Slănina 100 26,67 40 0 467
Smantana 20% 100 2,4 19,52 6,63 208
Somon 100 17 10 0 160
Spanac crud 100 2,86 0,39 3,63 23
Struguri 100 0,63 0,35 17,15 67
Ulei de floarea soarelui 100 0,00 100,00 0,00 884,00
Unt cu sare 100 0,85 81,1 0,06 714
Untura de porc 100 0 100 0 902
Usturoi 100 8 0 20 120
Varză 100 1,43 0,16 3,83 31
Vânătă 100 0,98 0,18 3,53 25
Zahar alb cristalizat 100 0 0 99,9 410

Evident că nu toate alimentele sunt cuprinse aici. Dar acest tabel vă poate fi de mare
ajutor dacă vreți să vă creați propriul regim alimentar. Aici sunt cuprinse atât raportul de
nutrienți la 100 de grame / aliment ( atenție, nu la greutatea totală a alimentului ), precum și
numărul de calorii al acestuia.

Să vă dau un exemplu clar : Un broccoli întreg are 500 de grame, dar n-o să mâncați
unul întreg într-o zi ! Dacă luați 2-3 buchețele din el, vă încadrați în cele 100 de grame din
tabel. O jumătate de piept de pui are și el în jur de 100 de grame. De asemenea un cartof de

3
mărime medie are în jur de 150 de grame. Din 2 cartofi vă faceți un piure și aveți deja un
prânz asigurat : piept de pui la grătar cu piure de cartofi și broccoli. Pieptul de pui are 100 de
grame deci 243 de calorii conform tabelului, 100 grame de broccoli au 35 de calorii, 2 cartofi
cam 300 de grame, așadar 87 x 3 = 261 de calorii în total, și mai puneți încă vreo 300 de
calorii de la pâinea cu care mâncați, untul, laptele și uleiul cu care faceți piureul. Și uite că
aveți în total 839 calorii calculate la o masă.

Procedați la fel și cu celelalte alimente. Știu că e anevoios și enervant dar încercați să


le cântăriți măcar o dată și să le raportați la tabel, apoi pe viitor o să știți gramajele pe de
rost. Dacă nu găsiți un aliment în tabel, atunci orientați-vă după unul similar. Nu este atât de
greu. Oricum la niște valori exacte e imposibil să ajungeți deoarece în mediul casnic
gramajele sunt foarte greu de respectat. Dar învățând să faceți singuri aceste calcule, veți
evita ziua în care vi le va face un specialist contra cost !

Nu uitați de asemenea să nu mâncați seara mai târziu de 2 ore înainte de culcare.


Astfel veți avea un somn mai odihnitor și mai sănătos. Dacă știți că ora de culcare este în jur
de 23, atunci cel târziu la 20-20,30 luați ultima îmbucătură. Astfel stomacul are timp să
proceseze alimentele și când vă puneți la somn digestia să fie gata. Pe orizontală, în poziția
culcat a corpului, stomacul nu funcționează la parametrii normali. Din această cauză somnul
este dereglat dacă mâncați exact înainte de culcare.

Știu că în ziua de azi natura serviciilor pe care le avem nu ne permite să respectăm


orele de masă. Mâncăm ori prea devreme, ori prea târziu, în picioare și pe fugă de multe ori.
N-am să comentez acest aspect pentru că fiecare are propriile lui motive dacă procedează
așa. Dar nu săriți peste mese ! Este foarte important să vă obișnuiți stomacul să lucreze la
ore aproximativ identice în fiecare zi. Fructe, ceai sau câte-un sandwich puteți să vă luați cu
voi la servici. Iar cantinele au de obicei și meniuri pentru diferite tipuri de boli. Mai nou orice
restaurant sau cantină face și livrări la domiciliu. Vă puteți comanda oricând o supă dietetică
la adresa unde aveți serviciul, exact cum vă comandați o pizza.

În cele ce urmează voi arăta în sfârșit care este de fapt tema acestei cărți, și-anume
ce afecțiuni riscă fumătorii și care sunt dietele recomandate după caz. La unele boli vă voi
prezenta și două exemple de meniuri specifice afecțiunii respective. Veți avea și
ingredientele rețetelor și după ele vă puteți calcula singuri caloriile cum v-am explicat mai
sus. De ce două meniuri ? Pentru că nimeni nu consumă mereu același tip de mâncare. Te
saturi la un moment dat. Alimentația trebuie diversificată, organismul va fi suprasolicitat
dacă elimină mereu aceleași toxine. Săptămâna are 7 zile, puteți folosi un meniu 3 zile apoi
alternați cu celălalt, iar a 7-a zi dedicați-o sportului sau mișcării în aer liber, asociate cu
alimentația preferată. Un astfel de regim săptămânal este cea mai sănătoasă terapie
posibilă.

3
BOLILE PROVOCATE DE FUMAT

CAPITOLUL VI
Fumatul nu este singurul declanșator de boli, mai sunt și alte
cauze care provoacă afecțiuni, altfel nefumătorii n-ar fi bolnavi
niciodată, nu ? De asemenea nu este o regulă dacă ești fumător să fii
și bolnav. Sunt excepții fericite în acest sens, mai rare, dar există. La fel de adevărat e faptul
că și fumătorii se pot vindeca de-o anumită boală chiar dacă acest lucru implică de obicei
lăsatul definitiv. O singură constantă există în aceste ecuații și ea ne arată că noi fumătorii
suntem mai expuși unor afecțiuni comparativ cu nefumătorii. La fel stau lucrurile și cu
prognosticul de vindecare care este mai favorabil celor care nu fumează sau celor care s-au
lăsat între timp.

Din seria acestor boli va lipsi însă cancerul ! Din păcate în cazul lui lucrurile sunt
total diferite. Cei aflați în această situație prezintă foarte des tulburări de nutriție din cauza
aportului de citostatice, fapt care le schimbă toți parametrii fiziologici în ciuda unei diete
sănătoase. Alimentația în cancer nu poate fi cuprinsă aici, doar în conținutul altei cărți. Să
revenim însă la celelalte boli care pot fi cauzate de țigară, cu specificația că niciodată
cancerul în sine nu apare din senin. El este faza cronică a unei boli agravate în timp, pentru
care fumatul poate să fi fost un factor declanșator.

1. BOLILE CARDIOVASCULARE

Da, din păcate însăși motorul corpului nostru este primul afectat de tabac, compușii
chimici din țigară având un efect negativ asupra a tot ce înseamnă Sistem cardiovascular.

3
Când îți aprinzi o țigară, automat se activează Sistemul nervos simpatic care face să
crească frecvența cardiacă. Fumul inhalat ajunge în plămâni unde irită epiteliul bronșic.
Acesta eliberează niște factori stimulatori contra inflamațiilor deoarece creierul nostru
percepe fumul de țigară ca pe un factor inflamator. Acești stimulatori antiinflamatori vin și
din fluxul sanguin, astfel nicotina ajunge în sânge. Acolo, primul efect pe care-l provoacă este
vaso-constricția arterelor și venelor. Adică vasul respectiv se subțiază iar circulația devine
îngreunată. Inima nu mai primește sânge în flux optim astfel că pompează mai mult pentru a
suplini lipsa lui, lucru care duce la creșterea tensiunii arteriale. Așa apare de exemplu
toleranța scăzută la efort specifică fumătorilor.

În același timp monoxidul de carbon din fumul de țigară ajunge în Aparatul


respirator. În alveolele pulmonare se face schimbul de gaze cu ajutorul capilarelor astfel că
monoxidul ajunge în sânge unde se substituie oxigenului. Globulele roșii din sânge conțin
hemoglobina care transportă oxigenul în celule, dar pe lângă oxigen ea va transporta și
monoxid de carbon. Acesta privează celulele de-o bună oxigenare iar acest lucru duce la
apoptoză ( moartea celulară ). Cordul este format și el din celule și uite așa se creează un
cerc vicios în jurul inimii, cerc pus în mișcare de câte ori aprindem o țigară. Noroc că mai și
respirăm între două fumuri, altfel ne-am sufoca pe loc.

Am mai detaliat de-alungul cărții cum se formează radicalii liberi în organism și cum
fumatul este una din cauze. Acești radicali liberi interacționând cu colesterolul sanguin, îl
determină pe acesta să se depună pe pereții vaselor. Așa se formează plăcile de aterom
care împreună cu trombii ( cheaguri de sânge ) grăbesc procesul de arteroscleroză.

3
Iar dacă factorii de risc ( fumatul, alimentația etc ) nu se elimină, vasul respectiv va
ajunge să fie obturat în totalitate. Dacă acest blocaj se produce pe arterele inimii, apare
infarctul miocardic.

Dacă blocajul se produce pe arterele creierului, provoacă accident vascular cerebral.

Iată deci câte daune poate să producă acest cocktail (fumat-alimentație –sedentarism).

Apropo de infarct, mulți au pățit-o și au supraviețuit deoarece are niște simptome ușor
descifrabile : durere acută în piept ca și cum o gheară te zgârie, maxilarul se blochează,
intervine amețeala, transpirația, iar inima începe să bată haotic. Ce este important de făcut
dacă aveți astfel de simptome :

- O pastilă de nitroglicerină la îndemână poate face diferența între viață și moarte.


Nitroglicerina este vasodilatator, lăsând astfel o cantitate de sânge să irige artera.
Apoi beți repede un pahar de apă cu sare care vă ridică pulsul, slăbit în astfel de
momente. După aceea puteți suna la 112. Știu un caz concret, o persoană care și-a
făcut procedurile acestea, după care s-a urcat în mașină și s-a dus singur la spital !

3
Oricum, dacă veți avea vreodată un infarct, de-a doua zi țigările vor trebui să fie o
amintire.

Să fim bine înțeleși ! Nu doar țigara provoacă aceste daune inimii, mai sunt și alți
factori. Stresul, alimentația nesănătoasă care duce la valori mari ale colesterolului, factorii
genetici și ereditari, diabetul, obezitatea, alcoolul etc. Fumatul însă reprezintă un risc ridicat
din punct de vedere cardiologic. Sora mea de exemplu, care este nefumătoare și medic
cardiolog pe deasupra, nu ratează nici o ocazie să mă atenționeze cu acest aspect. Iar eu îi
răspund în glumă că am un cardiolog foarte bun la îndemână în caz că... Theodora, știu că ai
dreptate, dar din păcate ai un frate care n-a prea ascultat de nimeni în viață.

Alte afecțiuni ale inimii care pot avea aceeași cauză a fumatului mai sunt :

- Insuficiența cardiacă : incapacitatea inimii de-a asigura o vascularizare optimă


organelor, lucru care se manifestă prin lipsa de aer și umflarea țesuturilor.
- Cardiopatia ischemică : îngustarea arterelor coronare care irigă mușchiul inimii. Se
manifestă prin dureri în piept și senzație de oboseală prelungită. Dacă ați fost
diagnosticat cu așa ceva, automat trebuie să renunțați la țigară. În caz contrar, în
scurt timp preotul din localitate va fi mai bogat cu câteva sute de lei.

Alimente interzise în afecțiunile cardiace

- Sarea. Consumul de sare trebuie drastic limitat deoarece are efect hipertensiv și de
asemenea favorizează instalarea edemelor la picioare. Aportul normal de sare la un
individ sănătos este de 5-6 grame sare pe zi, adică maxim o linguriță. La cardiaci
această doză este înjumătățită, adică maxim 2,5-3 grame pe zi. Dar fiți foarte atenți,
sare se găsește în toate alimentele procesate așa că mai indicat este doar să sărați
puțin mâncărurile gătite și-atât. Există în farmacii sare medicinală ( sau sare fără
sodiu ) care are la bază clorura de potasiu, iar aceasta îi dă un gust asemănător sării
normale. Murăturile sunt și ele interzise datorită aceleiași cauze.
- Mezelurile trebuie evitate cu desăvârșire datorită conținutului lor în sare și mai ales
în grăsimi trans și saturate. Sunt permise șunca slabă și crenvuștii de pui sau de vită,
dar și acestea trebuie limitate.
- Grăsimile animale. Carnea grasă de porc și de oaie, ficatul și măruntaiele, slănina și
untura de porc. Ele conțin grăsimi saturate care ridică mult nivelul de colesterol din
sânge.
- Afumăturile de orice fel.
- Conservele trebuie limitate tot datorită conținutului de sare, conservanți și aditiv.
Dacă sunteți un obișnuit al lor, limitați-le la maxim 3 săptămânal indiferent de
produs. Căutați conserve mici ca să nu dați timp conținutului să se oxideze. Iar dacă
vă place tonul la conservă, căutați-l pe cel în suc propriu, nu în ulei sau saramură.
Varianta în suc propriu are cel mai slab conținut în grăsimi și sare.

3
- Lactatele grase. Laptele integral cu 3,5 % grăsime, untul, margarina, brânzeturile
fermentate și cele topite, smântâna, frișca și sortimentele de cașcaval cu peste 40 %
grăsime.
- Ouăle, mai precis gălbenușul de ou trebuie redus la maxim de 3 ori pe săptămână. La
fel și felurile de papară care implică prăjirea.
- Dulciurile procesate. Bomboanele, cremele de ciocolată, prăjiturile din comerț,
torturile, cremele, biscuiții cu adaosuri de zahăr și grăsimi, produsele de patiserie
dospite și dulci, siropurile și sucurile carbogazoase. Toate acestea au un conținut
ridicat de zahăr și zaharuri care amplifică diabetul zaharat asociat în permananță cu
bolile cardiovasculare.
- Băuturile energizante sunt foarte bogate în calorii, zaharuri și cofeină, care ridică
foarte tare ritmul cardiac și tensiunea. De asemenea cafeaua are recomandare de-a
fi scoasă din alimentație. Ea poate fi înlocuită cu ceaiul negru. Acesta conține cofeină
în proporție destul de mare.
- Făinoasele. Pâinea albă și pastele făinoase neintegrale ar trebui limitate la maxim 60
grame/săptămână datorită conținutului în glucide rafinate care sunt un factor de risc
cardiac. În aceeași situație se află orezul alb.
- Alunele și nucile nu sunt recomandate cardiacilor deoarece sunt bogarte în glucide și
uleiuri care chiar dacă sunt benefice organismului pe de-o parte, pe de alta ridică
mult numărul de calorii suprasolicitând inima.
- Băuturile alcoolice, cu execpția vinului roșu care e permis totuși până la o limită de
300 ml/zi la bărbați și 150 ml/zi la femei. O altă regulă pentru cardiaci arată că acesta
trebuie diluat cu apă când îl beți. Chiar dacă șprițul dezhidratează mai tare ca vinul
curat, totuși așa efectul alcoolului este mai limitat. Vinul de coacăze negre e
recomandat doar hipotensivilor, adică celor cu tensiune mică. Celorlalți cardiaci le
este total interzis deoarece este un puternic factor hipertensiv. De asemenea se
permite 500 ml bere zilnic deoarece are antioxidanți care reduc colesterolul rău
prevenind astfel riscul complicațiilor cardiace. Depășirea dozei permise va avea
efectul invers deoarece berea este foarte calorică. Alte sortimente de alcool de tipul
vodkă, țuică, rachiu, rom etc sunt interzise cu desăvârșire.
- Uleiuri și prăjeli. Uleiurile de floarea-soarelui, de porumb sau de soia trebuie limitate
în bucătărie doar pentru ciorbe, nu și pentru prăjeli. Maionezele care au la bază ou și
ulei sunt interzise. Felurile de mâncare prăjite gen cartofi pai, șnițele, ceafă de porc,
practic întreaga gamă de prăjeli trebuie de asemenea oprite de la consum. Prin
prăjit, grăsimile se descompun și iau naștere toxine periculoase. Totodată la
temperaturi înalte nutrienții din alimente se distrug.

3
Alimente permise în afecțiunile cardiace

- Carnea slabă de vițel sau vacă, precum și cea de pasăre.


- Peștii slabi. Știuca, șalăul, merlucius și tonul. Somonul este considerat un pește gras
care deși este bogat în fitonutrienți are și componente lipofile care se depun în
țesutul adipos, așadar consumul lui trebuie limitat.
- Lactatele degresate. Laptele, iaurtul și laptele bătut. Există multe sortimente de
lactate degresate, deși fără gust în lipsa grăsimii, totuși foarte sănătoase tocmai
pentru că nu influențează colesterolemia. În categoria aceasta intră și brânza
dietetică de vaci precum și tipurile mozzarella sau ricotta care sunt slab calorice.
- Albușul de ou poate fi consumat fără mari restricții deoarece spre deosebire de
gălbenuș, el nu conține nici lipide saturate și nici colesterol. De asemenea este foarte
bogat în minerale.
- Pâinea integrală.
- Orezul brun.
- Cerealele integrale, fulgii de ovăz, de orz sau germenii de grâu, hrișca și meiul.
- Leguminoasele. Cartofii vor fi gătiți doar fierți sau la cuptor. Prin prăjire își dublează
cantitatea de calorii și își pierd proprietățile. Restul legumelor pot fi consumate fără
restricții.
- Uleiul de măsline este permis deoarece în alimentație este nevoie de grăsimi
vegetale. Dar atenție, nu toate sunt la fel chiar dacă au același nume. Căutați
sortimentele pe care scrie presat la rece. Acesta are cea mai mică aciditate, cel mai
mic conținut de grăsimi saturate și cel mai mare de grăsimi poli și mono nesaturate,
adică grăsimile sănătoase.
- Fructele sunt de regulă fără restricții. Totuși nu exagerați cu consumul lor pentru că
sunt bogate în glucide și pot provoca complicații diabeticilor.
- Ceaiurile sunt un excelent înlocuitor al sucurilor concentrate. De asemenea sunt
foarte recomandate fumătorilor, au un paragraf întreg dedicat în această carte.
- Migdalele.
- Semințele de floarea-soarelui și cele de bostan.
- Ciocolata neagră. Atenție însă, doar cea care are minim 70 % cacao ! Doar aceasta
are un conținut bogat în anti-oxidanți și minerale. Restul sortimentelor de ciocolată
neagră sunt doar îmbogățite cu zaharuri pentru a-i da un gust mai bun.

Să vedem acum cum putem combina aceste alimente pentru a creea două meniuri. Vă
reamintesc, ideea celor două meniuri în loc de unul, vine de la faptul că nu e sănătos să
consumați mereu același tip de mâncare. Organismul uman este suprasolicitat dacă elimină
aceleași toxine mereu, de aici și senzația de saturare vizavi de-un aliment dacă-l consumăm
în exces, oricât ar fi de gustos. Două meniuri diferite se pot cumula într-o săptămână,
crescând astfel varietatea culinară. Iar după aceea puteți să vă faceți alte meniuri cu
alimente similare.

Meniu 1

3
Mic dejun : O felie de pâine integrală cu un strat subțire de pateu de pui, două felii de
cașcaval și ceai

Încercați să cumpărați cașcaval care are 42 % grăsime, nu mai mult ! Nici mai puțin,
deoarece dacă are sub acest procent nu se mai poate numi cașcaval, ci un fel de produs
lactat degresat. Alegeți ceaiul din sortimentele prezentate în capitolul anterior deoarece
sunt ideale pentru fumători.

Gustare : Fructe

În jurul orei 11 puteți să consumați niște fructe la îndemână ( mere, pere, portocale,
banane, coacăze, struguri ) sau să vă faceți un mix din ele. Sunt cele mai bune surse de
energie pentru ceea ce urmează în ziua respectivă și vă reglează și glicemia. Oriunde ați
lucra, orice servici ați avea, puteți să aveți lângă voi un fruct sau o caserolă cu un amestec de
fructe. Nu încercați totuși să vă duceți într-un termos suc de fructe făcut acasă cu
storcătorul ! Sucurile de fructe fără conservanți se oxidează repede, până apucați să-l beți nu
va mai fi bun de nimic

Amiază : Supă de tăiței

- Trei pulpe de pui, inferioare sau superioare


- Un pătrunjel, o ceapă, o țelină mică, un morcov
- Tăiței sau fidea, dar să nu conțină ouă și să fie făcuți din făină de secară. Sunt în
comerț și au un gust excelent.
- Pătrunjel verde
- 1 felie de pâine integrală

Știu că pulpa de pui nu dă același gust supei precum măruntaiele, spatele sau o găină
întreagă. Dar acestea sunt grase și vă pot afecta nivelul de colesterol. Diferența de gust
oricum nu e atât de mare și aveți o supă foarte hrănitoare și mai puțin grasă. Puneți la fiert
pulpele mai întâi, iar după 30 de minute și legumele. Acestea din urmă nu le fierbeți mult
timp ( maxim 15 minute ), altfel se distrug vitaminele și majoritatea nutrienților. Fideaua sau
tăițeii se fierb conform timpului indicat pe ambalajul lor.

Pulpe de pui cu cartofi la cuptor

- Aveți cele trei pulpe fierte din supă


- Trei cartofi
- Ulei de măsline
- Un cățel usturoi
- Sfeclă fiartă

Pulpele fiind deja fierte doar le ungeți cu usturoi. Vă mai rămâne să tăiați cartofii în
patru bucăți, îi așezați într-o tavă, stropiți-i cu puțin ulei de măsline și introduceți tava în
cuptorul încins circa 30 de minute, cât timp se face și supa. Se poate consuma cu o salată de

3
sfeclă fiartă, se găsește prin magazine în pungi vidate. Este fiartă, nu murată, și are un gust
excelent.

Cină : Orez brun cu ton

- 300 grame orez brun, integral


- Două conserve de ton în suc propriu, pentru 3 zile de consum
- Mazăre

Orezul se fierbe conform timpului indicat pe ambalaj, care este mai mare decât cel al
orezului alb. Spre final se pune un pumn de mazăre iar conservele de ton se amestecă cu
restul când e gata totul.

Iată un exemplu de meniu pe 3 zile care conține și câteva alimente recomandate


fumătorilor : coacăze, usturoi, sfeclă și ceai.

Meniu 2

Mic dejun : Cereale integrale ( germeni de grâu, ovăz, orz ) cu lapte degresat sau iaurt

Gustare : Sandwich cu ceai.

Un strat de brânză de vaci pe felia de pâine integrală, 2 felii de șuncă slabă, 2 felii de
mozzarella degresate și-o felie de salată verde. Iar ceaiul încercați să-l schimbați față de cel
din primul meniu pentru diversificarea nutritivă.

Amiază : Ciorbă de văcuță

- Carne de vită slabă


- Doi morcovi, un pătrunjel, o țelină mică, doi pumni de mazăre, o ceapă, un ardei gras
roșu, un pumn de fasole verde păstăi și doi cartofi medii
- Câteva buchețele de broccoli
- Bulion
- ½ de lămâie
- Frunze de pătrunjel, tarhon și leuștean
- O felie de pâine integrală

Fierbeți carnea circa 2 ore, fără s-o căliți în prealabil în ulei ! Când e aproape moale
adăugați legumele și mai fierbeți 15 minute. Cu 3 minute înainte să opriți focul, puneți
buchetele de broccoli, iar la sfârșit adăugați bulionul, verdeața și acriți cu zeama de lămâie.
Știu că lipsește uleiul și smântâna din rețeta tradițională, dar acest meniu este pentru
cardiaci. De asemenea broccoli chiar dacă nu e uzual la această ciorbă, totuși îi dă un gust
mai bun și e foarte nutritiv.

Mâncare de spanac cu soia

3
- 1kg de spanac deoarece prin fierbere scade mult în gramaj
- O pungă de soia, cuburi mari
- O ceapă
- Ulei de măsline
- Un pahar de lapte degresat
- Un usturoi
- Frunze de pătrunjel
- Două roșii
- O lingură făină de secară
- O felie de păine integrală

Soia se pune la fiert. Separat, ceapa și usturoiul se călesc ușor în ulei de măsline, se
adaugă spanacul bine spălat în prealabil, se acoperă cu apă și se fierbe circa 10 minute. Apoi
se toarnă făina dizolvată în lapte, bulionul, și se mai lasă 5 minute maxim. Verdeața se
adaugă la sfârșit, odată cu cuburile de soia fierte separat.

Cină : Paste integrale cu somon

- Paste integrale
- Ulei de măsline
- O linguriță rasă de parmezan
- O cutie cu somon afumat, este gata preparat deci nu mai pierdeți timpul cu
pregătirea lui.
- Frunze de pătrunjel
- Un pahar de vin roșu

Când vă arătam care sunt alimentele permise și interzise cardiacilor, spuneam că


somonul în ciuda nutrienților săi ideali pentru fumători și cardiaci, este totuși un pește gras și
consumul lui trebuie limitat. 2-3 zile pe săptămână se poate consuma la o masă, cu condiția
ca alături de el să nu fie și alte surse de grăsimi. De aceea din acest meniu am exclus
smântâna și-am înlocuit untul cu uleiul de măsline care e mai bogat în grăsimi sănătoase.

Pastele se fierb, apoi se amestecă cu somonul tăiat mărunt și se stropesc cu ulei de


măsline. Se presară parmezanul ras și frunzele de pătrunjel și se servește alături de mult
lăudatul pahar de vin roșu.

Deci germenii de grâu, ceaiul, broccoli, spanacul, somonul și vinul roșu apar în meniu,
toate fiind recomandate fumătorilor.

3
2. BOLILE PULMONARE

Unul din primele efecte care se vede la un fumător este dificultatea de-a respira
normal când depune un efort. Urcatul scărilor, activitățile fizice, chiar și ridicatul unei
greutăți, pentru un fumător sunt sarcini mai greu de îndeplinit decât pentru ceilalți. Și dacă
reușim totuși să le ducem la bun sfârșit, ne ajunge din urmă transpirația excesivă, respirația
șuierătoare și bineînțeles tusea de moment.

Toate acestea indică o afecțiune pulmonară, în cele mai dese cazuri țigara fiind
vinovată. Alte cauze ale acestor afecțiuni mai pot fi : astmul bronșic diagnosticat de tânăr,
expunerea la gaze și diferite noxe ( cei care lucrează în industriile chimice, farmaceutice sau
în mine ), diferite infecții ale căilor respiratorii sau cauze genetice. Dacă nu aveți nimic din
toate astea și totuși prezentați simptomele arătate mai sus, atunci e clar, fumatul vi le-a
produs.

Plămânii au o rezistență mare la noxe, dar odată cu trecerea timpului ea scade.


Oxidarea celulară care îmbătrânește organismul precum și poluarea continuă fac ca această
rezistență să-și piardă din randament pe măsură ce înaintăm în vârstă.

La câteva secunde după inhalarea fumului de țigară, nicotina este absorbită prin
mucoasele plămânilor care au niște săculeți mici numiți alveole. Aceste alveole sunt puternic
vascularizate deoarece prin ele se face schimbul de gaze între plămâni și sânge. Prin plămâni
intră în sânge oxigenul care este vital celulelor, iar în schimb acestea transferă plămânilor
dioxidul de carbon care se elimină prin expirație.

Dar odată cu transferul oxigenului, plămânii transferă și substanțele chimice din țigară.
Monoxidul de carbon substitue oxigenul iar asta duce la distrugere celulară. Nicotina este
preluată de așa numiții receptori nicotinici prin intermediul cărora ajunge în sânge și de
acolo la inimă, creier și înapoi la plămâni. Nicotina face acest circuit 48 de ore de la ultimul
fum până ajunge să fie eliminată în întregime. De aceea sevrajul adevărat, când te lași de
fumat, începe după două zile. Până atunci nicotină încă există în corp și lipsa ei se simte mai
puțin. Cine a încercat vreodată să se lase, știe foarte bine acest lucru.

La creier nicotina activează niște neurotransmițători care creează acea stare de bine
dar care dau și dependența în același timp. La inimă face să crească ritmul cardiac din cauza
lipsei de oxigen, afectând totodată celulele cordului. Iar la plămâni monoxidul de carbon

3
distruge celulele pulmonare ducând în timp la necrozarea țesutului pulmonar. De aici și
aspectul închis la culoare a plămânilor la cei care fumează. Iar pe măsură ce trece timpul,
acești plămâni își vor pierde treptat capacitatea de oxigenare a corpului și consecințele cred
că le anticipăm...

Bolile pulmonare produse de fumat pot fi ușoare cum ar fi o banală tuse sau răceală,
sau pot fi grave și ireversibile. Cele mai grave, cu excepția cancerului, sunt :

- Astmul este o inflamație cronică a căilor respiratorii caracterizată prin obturarea


fluxului respirator. Se manifestă prin spasme bronhice, respirație șuierătoare și foarte
îngreunată, tuse și senzația apăsătoare de piept de sticlă. De asemenea diferitele
tipuri de alergii ( la praf, la polen sau la părul de animale ) pot provoca crizele
astmatice. Ceea ce face această afecțiune să fie gravă este faptul că poate să apară la
orice vârstă ( copiii sunt practic niște fumători pasivi lângă părinții care fumează ). E o
boală gravă și pentru că nu poate fi vindecată ! Inhalatoarele pe care le vedem
uneori sunt niște dispozitive care eliberează o pulbere menită să descongestioneze
căile respiratorii. Inhalatorul doar ajută respirația astmaticului, nu și vindecă boala.
Atenție deci la fumatul în jurul copiilor voștri, s-ar putea să-i afectați pe viață fără să
vreți.

- Bronșita reprezintă de asemenea o inflamație, dar de data asta doar a bronhiilor


plămânilor. Ea este cauzată de expunerea prelungită la noxe, fum de țigară sau
contactarea unui virus. În momentul în care apare tusea însoțită de expectorații cu

3
mucus ( spută ), febră și durere toracică, e clar, aveți bronșită. Cele câteva zile până
vă trece n-aveți voie să fumați, altfel vă puteți diminua definitiv funcțiile pulmonare.

- Insuficiența respiratorie. Este boala în urma căreia nu se mai poate face schimbul de
gaze la nivelul alveolelor pulmonare, acestea pierzându-și funcționalitatea. Celulele
nefiind oxigenate, în scurt timp își încetează activitatea și rând pe rând organele
corpului nu mai funcționează survenind decesul. Această boală are printre cauze
obstrucția căilor respiratorii ( un blocaj alimentar sau o criză de astm ) sau fumatul
excesiv care irită traheea și restul aparatului respirator suprasaturând alveolele de
prezența monoxidului de carbon. Cel mai cunoscut simptom al acestei afecțiuni este
senzația de sufocare și învinețirea pielii urmată de leșin. O altă consecință nefastă a
insuficienței respiratorii este că în acel moment organismul mai poate utiliza doar un
sfert din oxigen, astfel că unele organe vor fi afectate ireversibil. Rinichii și creierul
sunt cele mai expuse. De aceea orice om care e privat de oxigen mai mult de 4
minute devine o legumă, așa se spune ! Încercați să vă țineți respirația sub apă mai
mult de un minut. Instinctiv reflexele vă vor împinge la suprafață deoarece creierul
strigă după oxigen.
- Pneumonia și viroza respiratorie sunt și ele afecțiuni ale aparatului respirator dar
sunt provocate mai mult de prezența unor viruși sau bacterii. Oricum și în cazul lor
fumul de țigară are efect distructiv împiedicând vindecarea.

- Infarctul pulmonar. Ați auzit de așa ceva vreodată ? Infarctul pulmonar este practic
necroza țesutului pulmonar rezultată în urma obstrucției unei artere pulmonare

3
exact ca în cazul infarctului miocardic. Circulația sângelui este întreruptă de existența
unui cheag în artera respectivă, iar în lipsa irigării sanguine țesutul se necrozează.
Cum se pot forma aceste cheaguri de sânge ? Colesterolul și nicotina sunt vinovate,
ambele favorizând depunerile de pe pereții vaselor. Dacă mai socotim și cum
influențează monoxidul de carbon activitatea celulară, avem legătura între fumat și
acest infarct pulmonar. Efectele acestuia sunt tusea cu sânge, dificultatea uriașă de
respir și expir, durere puternică în piept și torace, febra și accelerarea ritmului
cardiac. Din momentul în care ați fost diagnosticat cu așa ceva, dacă mai țineți la
viață trebuie să vă lăsați de fumat.

Alimente interzise în bolile pulmonare

- Grăsimile, animale sau vegetale nu sunt recomandate. Datorită respirației dificile


efortul de-a mânca este mai mare la cei cu boli pulmonare. Astfel apare tendința de
alimentare deficitară, deranjul respirator fiind sâcâitor și neplăcut. Iar această
tendință de-a mânca mai puțin este compensată cu un aport mai mare de grăsimi
care au efect de sațietate. Bolnavul cu dificultate de respirație va prefera să bea un
iaurt sau o mănânce o bucată de slănină moale, decât să mestece o bucată de carne
pentru care va depune mai mult efort. La toate acestea mai trebuie adăugat și
efectul consumului repetat de grăsimi asupra colesterolului care influențează
respirația normală. Venele cu depuneri de aterom oxigenează mai deficitar aparatul
pulmonar. S-a dovedit că cei cu afecțiuni respiratorii preferau de multe ori să se
abțină de la o masă normală din cauza dificultăților la înghițire. Ei luau mai degrabă
o gustare ușoară, rapidă și sățioasă, plină de grăsimi, în detrimentul nutrienților
principali. Cel puțin până la vindecare grăsimile trebuie drastic limitate pentru a

3
păstra obiceiurile alimentare normale și pentru a menține nivelul colesterolului în
limitele lui. Nu trebuie complet eliminate, doar dozate până la minim posibil.
- Sarea trebuie și ea limitatată drastic deoarece provoacă retenția de apă care la fel
împiedică o respirație normală.
- Cafeua trebuie exclusă din dietă deoarece cofeina are efect energizant prin
stimularea secreției de adrenalină, fapt care provoacă organismului o cadență
respiratorie mai mare. Ori acest lucru este foarte dăunător celor cu probleme
pulmonare a căror respirație este oricum îngreunată. Pe lângă asta, cofeina
interferează cu majoritatea medicamentelor, anulându-le efectul.
- Alimente bogate în E-uri. E-urile sunt aditivi alimentari folosiți la prepararea
alimentelor în scopul de-a îmbunătății culoarea, gustul, aroma și durata lor de viață.
Pe orice ambalaj putem citi lista aditivilor unui aliment. Dintre acești aditivi sunt
câțiva foarte periculoși pentru cei cu probleme pulmonare, și-anume sulfiții care sunt
factori declanșatori ai crizelor astmatice.
Alimentele bogate în E-uri sunt : băuturile alcoolice, băuturile răcoritoare, băuturile
energizante, produsele de patiserie cu creme de ciocolată, produse gen Nutella,
conserve și compoturi, snacks-uri și chips-uri, supele la plic instant, iar din categoria
mezelurilor, parizerul și crenvurștii conțin E-uri, și-anume agenți de îngroșare care le
dau acestora aspectul elastic și gumos. Cu cât produsul e mai ieftin, cu atât e mai
bogat în astfel de aditivi.
- Lactatele. Orice produs care are ca materie primă laptele trebuie evitat. Laptele are
în componența lui cazeină, o proteină care favorizează secreția de mucus în plămâni,
fapt ce prolifică evoluția bolii.
- Alcoolul de orice fel deoarece dezhidratează organismul și irită căile respiratorii. Nici
chiar vinul roșu nu este permis datorită sulfiților din compoziție care pot declanșa
crizele. Totodată, alcoolul afectează sistemul digestiv care la rândul lui influențează
cadența respiratorie.

Alimente permise în bolile pulmonare

- Legumele sunt foarte recomandate datorită conținutului lor în vitamine și minerale


care ameliorează efectele bolii.
- Fructele sunt bogate în antioxidanți și vitamina C. Ele nu necesită prelucrare termică
și sunt ușor de consumat.
- Pâinea integrală.
- Cerealele integrale. Aportul de fibre alimentare este foarte important deoarece sunt
bogate în zinc, un mineral care contribuie la descongestionarea căilor respiratorii și
reducerea efectului inflamator în cauză.
- Soia este un excelent substituent al proteinei animale. Este practic o proteină
vegetală, și cum aportul de carne trebuie limitat, ea reprezintă alegerea perfectă.
Țesutul pulmonar este compus și din proteine iar aportul acestora este important

3
pentru menținerea tonusului muscular al plămânilor. De asemenea laptele de soia
este un excelent înlocuitor al laptelui de vacă.
- Carnea de porc de Mangalița este permisă deoarece are un conținut de grăsimi
aproape de zero. Tot aici intră și mezelurile procesate din carnea speciei, cu
mențiunea de limitare a cantității deoarece mezelurile conțin multă sare, multe
substanțe oxidante și un anumit procent de adaosuri alimentare bogate în grăsimi.
- Ouăle se pot consuma maxim 4 pe săptămână, dar atenție ! Doar fierte, și nu oricum.
Puneți oul la fiert doar când apa clocotește, nu de la bun început. Și nu-l fierbeți mai
mult de 2 minute. Deci oul nu trebuie să fie tare, ci moale. În condițiile astea
proteinele din albuș nu se degradează, colesterolul bun din gălbenuș își păstrează
proprietățile iar în această stare oul este mai ușor de digerat de către organism.
Consumarea lui în stare crudă este greu digerabilă, unii nutrienți nu se pot asimila și
există riscul contaminării cu Salmonella. În oul prea fiert proteina se degradează, iar
prin prăjire toți nutrienții se distrug rămânând doar gustul.
- Orezul brun conține un aminoacid numit arginină care este foarte eficient în
combaterea infecțiilor pulmonare.
- Carnea de vițel sau vită slabă
- Carnea de pui, dar fără pieliță, aceasta fiind foarte grasă. Excepție fac mezelurile de
pui. Datorită aditivilor din compoziție, acestea trebuie reduse din consum.
- Carnea de curcan precum și sortimentele de șuncă slabă de curcan.
- Alimentele bogate în magneziu deoarece magneziul îmbunătățește funcțiile
pulmonare. Aici amintim pe lângă gama de legume și oleaginoasele ( nuci, semințe
de floarea-soarelui și dovleac, caju, fistic, migdale și alune de pădure ) precum și
ciocolata neagră, cea amăruie cu un conținut de cacao de peste 70%.
- Peștele, în special somonul. Chiar dacă este un pește gras, el e bogat în acizi grași
esențiali Omega-3 care au un rol protector al țesutului pulmonar și reduc inflamațiile
acestuia. Datorită riscului de-a avea mercur prin poluarea oceanică, consumul
peștelui, indiferent de specie, trebuie limitat la maxim două ori pe săptămână.
- Turmericul ( Curcuma ) pe care am l-am descris în Capitolul IV. Principalul beneficiu
pentru plămâni al turmericului este că diminuează secrețiile bronșice și este
bronhodilatator. Praful de turmeric îl puteți include în orice fel de mâncare, inclusiv
în ceaiuri sau sucuri de fructe făcute pe storcător.

Meniu 1

Mic dejun Cereale integrale cu lapte de soia, și eventual câteva bucățele mici de ciocolată
neagră. O tabletă întreagă trebuie să ajungă 3 zile. Puteți sfărâma ciocolata în laptele de soia,
astfel gustul cerealelor va fi mai aromat.

Gustare Vă puteți prepara de-acasă și să luați cu voi la servici într-o caserolă un mix de
oleaginoase ( nuci, migdale, caju ), sau să-l cumpărați direct din magazin. Sunt o sursă
excelentă de energie.

3
Amiază Supă de pui cu legume

- Un piept sau pulpă de pui


- O ceapă, doi morcovi, un pătrunjel, ½ conopidă, ½ țelină, mazăre, două roșii
- Frunze de pătrunjel
- Sare și piper
- O felie de pâine integrală

Carnea de pui trebuie spălată, feliată și pusă le fiert. Legumele se curăță și se adaugă
după aproximativ 30 minute iar la sfârșit se condimentează. Dacă gustul vi se pare prea sec,
adăugați praf de turmeric, aroma supei se va schimba total.

Pește cu legume la cuptor și salată de sfeclă

- Pește, după preferință


- Aveți restul de conopidă de la supă
- Doi cartofi
- Doi morcovi
- O lămâie
- Usturoi
- Frunze de pătrunjel
- O felie de pâine integrală
- Sfeclă fiartă

Usturoiul nu-l folosiți ca mujdei, smântâna e interzisă în bolile pulmonare. Pisați-l


bine și ungeți peștele cu el, apoi stropiți cu lămâie. Legumele curățate le puteți pune în
tavă lângă pește, acoperiți tava cu o folie de aluminiu și așa o puneți în cuptor.

Cină Pâine prăjită cu șuncă de curcan, asortată cu roșii, castraveți, ridichi. Dacă nu le
așezați pe pâine ci faceți salată, stropiți ușor legumele cu ulei de măsline și acriți cu zeama de
lămâie.

Patru alimente recomandate fumătorilor sunt cuprinse în acest meniu, și-anume


germenii de grâu, peștele, usturoiul și sfecla roșie.

Meniu 2

Mic dejun Puteți să vă faceți un mic platou cu câteva felii de șuncă slabă( de curcan, de
pui sau chiar de porc de mangalița ), un ou fiert mediu și un ardei gras roșu. Lângă ele o felie
de pâine integrală și eventual un ceai. Merg bine combinate împreună.

Gustare Fructe. Oriunde vă duceți, luați cu voi 2 mere sau orice fel de fruct. În jurul
orelor 10-11 când de obicei se iau gustările, fructele sunt o excelentă sursă de energie
pentru ceea ce urmează de-a lungul zilei precum și un excelent factor de reglare al glicemiei.
În orice domeniu agitația primelor ore de muncă ale zilei face ca glicemia să scadă.

3
Amiază Ciorbă de văcuță

Exact ca în Meniul 2 de la Bolile cardiace, aceleași ingrediente și același mod de


preparare

Orez brun cu soia

- 300 grame orez brun ( pentru 3 zile )


- O pungă de soia cuburi medii sau mari
- Un morcov
- Mazăre

Orezul și soia se fierb separat. Atenție, orezul brun se fierbe mai greu decât cel alb.
Mazărea și morcovul ras se amestecă cu orezul la jumătatea fierberii iar când sunt gata se
amestecă la rândul lor cu soia fiartă în prealabil. O mâncare sănătoasă, fără grăsimi, fără
uleiuri în procesul de gătire, soia fiind o excelentă sursă de proteine.

Cină Piept de curcan, cu broccoli, cartofi fierți și salată de sezon

- Un piept de curcan, se găsește la toate super-marketurile. El trebuie fiert cel puțin 45


de minute.
- Câteva buchețele de broccoli se țin în apă fiartă 2-3 minute.
- Deoarece laptele și uleiul sunt contraindicate, cartofii nu se fac piure ci se fierb în apă
cu puțină sare. Pentru o aromă deosebită, când îi așezași în farfurie, presărați asupra
lor praf de turmeric ( curcuma ).
- Vă puteți face o salată de legume de sezon cu puțin ulei de măsline și zeamă de
lămâie.

Broccoli, ceaiul și eventual usturoiul folosit la prepararea pieptul de curcan și sfecla


la salata de sezon, sunt alimentele fumătorilor care fac parte din acest meniu pe 3 zile.

3
3. BOLILE PANCREASULUI ȘI ALE
SISTEMULUI DIGESTIV

Acum îmi dau seama că ar fi trebuit să încep cu ele acest capitol ! Știți cum i se mai
spune pancreasului în cultura populară ? " Organul parșiv ". Și știți de ce are această
denumire ? Pentru că bolile pancreasului nu au simptome de început care să facă distincția
față de alte boli. Când apar, ele sunt puse pe seama altor mici indigestii sau excese :
balonare, gaze, constipație, scaun cu mucus, dureri abdominale care radiază spre spate.
Când omul realizează în sfârșit că ceva nu e în regulă și merge la doctor, i se spune că are de
fapt ori o pancreatită ori posibil chiar un început de cancer.

Dintre toate tipurile de cancer, cel de pancreas este cel mai greu depistabil, are
evoluția cea mai explozivă și rata de mortalitate cea mai mare ! Nu mă credeți ? Vă puteți
documenta. Doar 4 % din cei diagnosticați cu cancer pancreatic reușesc să supraviețuiască.
Și știți care sunt cei mai mari dușmani ai pancreasului ? Țigara și alcoolul.

Este a doua glandă ca mărime după ficat și are un rol dublu pentru organism : rol
endocrin și rol exocrin. Să le luăm pe rând :

Rolul endocrin al pancreasului constă în secreția de insulină adică hormonul


responsabil de metabolismul glucidelor ( din care rezultă glucoza ), dar și al proteinelor și
lipidelor. Insulina face ca glucoza să fie captată de celule, prin acest proces având asigurată
energia de care avem nevoie. După fiecare masă secreția de insulină crește ca urmare a
aportului de glucide. Asta datorită faptului că ea are responsabilitatea de-a transporta
glucoză din sânge către pereții celulari unde are loc transferul. Din sânge, prin intermediul
insulinei, glucoza ajunge în celule, care o preiau și-o transformă în energie.

Problemele apar când celulele încep să dezvolte o rezistență la insulină. În acel


moment ea nu mai poate transfera glucoza care astfel rămâne în sânge. Așa crește glicemia
care duce în timp la apariția Diabetului zaharat de tip 2 ( cel insulino-rezistent ). Diabetul
zaharat de tip 1 ( insulino-dependent ) are alte cauze și se caracterizează practic prin lipsa
totală a insulinei, celulele pancreatice care-o secretă fiind distruse de cauze autoimune.
Acești bolnavi vor fi toată viața lor dependenți de injecțiile cu insulină.

3
Cum afectează fumatul
bolnavii de diabet ?

-
Pancreasul secretă insulină
prin intermediul Celulelor
Beta pancreatice.
- Acestea au în compoziția lor
receptori nicotinici care
asimilează nicotina, gudronul
și celelalte chimicale din
țigară pe care le inhalăm
când fumăm.
- Aceste substanțe, odată
ajunse în celulele
pancreatice, nu numai că
scad secreția de insulină, dar
și reduc abilitatea acesteia
de-a transfera glucoza în
celule.
De-aici atenționările
repetate la adresa
diabeticilor să nu mai fumeze.
Țigara este unul din factorii
de risc pentru escaladarea bolii, iar în timpul terapiei anulează în mare parte
efectele medicamentelor.

Un alt rol al pancreasului este cel exocrin.

Mai simplu vorbind, fără pancreas n-ar exista digestie. Vă puteți imagina cum ar fi să
mâncați o bucată de carne și după câteva minute s-o eliminați afară nedigerată ? Nu cred că
v-ați dori să experimentați o astfel de situație. Am să vă explic mai clar cum funcționează
digestia, ca să vedeți cât e de important este pancreasul și pentru sistemul digestiv, nu doar
pentru secreția insulinei :

- Odată înghițite, alimentele ajung în stomac. Aici se amestecă cu sucul gastric, care
este extraordinar de acid. El poate dizolva și-un cui ruginit dacă-l înghiți din greșeală.
Tot acest acid distruge și potențialii microbi sau bacterii care ajung odată cu
alimentele. Dar sucul gastric nu face digestia. Doar alcoolul este digerat aici,
alimentele nu ! În ceea ce privește mâncarea, stomacul doar o pregătește pentru
digerare, transformând bolul alimentar în așa numitul chim gastric pe care îl împinge
mai departe în...
- ...Intestinul subțire mai precis în Duoden, care este primul segment al acestuia.
Imediat cum chimul gastric a intrat în Duoden, își începe activitatea...

3
- ...Pancreasul. Acesta secretă rapid sucul pancreatic care este un amestec de enzime
digestive ( proteolitice, lipolitice și glicolitice ) pe care le varsă în Duoden. Aceste
enzime realizează adevărata digestie. Aceasta are loc în Intestinul subțire, în Duoden
mai precis, unde începe și absorbția nutrienților. Saliva din gură și sucul gastric din
stomac doar descompun bolul alimentar și-l pregătesc pentru digerare.
- Un alt rol extrem de important al pancreasului este că stinge aciditatea gastrică de
la stomac, datorită faptului că are bicarbonat în compoziție. Altfel am suferi în
permanență de arsuri gastrice.
- Înainte de-a începe procesul digestiv, la digestie mai participă și...
- ...Bila ( sau Fierea ) Vedeți mai clar în poză cum bila, care este secretată de ficat, este
depozitată în vezica biliară, de unde intră în acțiune la apariția chimului gastric din
stomac. Principalul ei rol în digestie este emulsionarea grăsimilor și absorbția
lipidelor precum și-a vitaminelor liposoluibile. Produșii care rezultă din acest
metabolism lipidic ( bilirubina și fosfolipidele ) sunt eliminați pe cale urinară sau prin
materiile fecale. Excesul de calorii din alimentație face ca acest metabolism lipidic să
fie insuficient, acest lucru ducând la apariția pietrelor de colecist ( caliculii biliari )
care obturează orificiul prin care bila ajunge în Duoden. Acesta este motivul pentru
care cei care au avut caliculi biliari și li s-a scos fierea vor trebui să țină toată viața un
regim alimentar cu limite la grăsimi. Acestea nu mai pot fi digerate optim deoarece
unii din factorii digestivi lipidici au dispărut odată cu extracția bilei.

- Deci sucul pancreatic amestecat cu bila se varsă în Duoden unde se amestecă din
nou cu un alt suc numit sucul intestinal. Acesta este secretat de intestinul subțire și
are un rol similar pentru digestie, atât doar că nu este la fel de calitativ în compoziție
precum sucul pancreatic și bila.
- Aceste sucuri digestive unindu-se, acționează asupra chimului gastric făcând practic
posibilă digestia și absorbția nutrienților din alimente. Această absorbție se face în
Intestinul subțire, după Duoden, mai precis în Jejun și Ileon.
- Absorbția apei are loc în Intestinul gros care este în continuarea celui subțire. Și tot
acolo are loc procesul de eliminare al reziduurilor digestiei prin intermediul
materiilor fecale.

3
Un rezumat simplu despre cum funcționează sistemul nostru digestiv ar suna cam așa :

- ALCOOLUL se digeră în stomac de unde ajunge în mediul sanguin.


- ALIMENTELE se digeră începând din gură și terminând în intestinul subțire unde se
preiau nutrienții și se distribuie în mediul celular.
- APA și restul de LICHIDE se asimilează în intestinul gros, excepție făcând alcoolul
care se digeră în stomac. De aici și pericolul de ulcer la consumatori.
- Tot ceea ce rămâne după acest metabolism, REZIDURI, BACTERII și TOXINE, se
elimină prin urină și prin materiile fecale.

Și dacă n-ați înțeles cât de important este rolul pancreasului în tot acest metabolism, am
să vă arăt în cele ce urmează care sunt consecințele îmbolnăvirii sau a eliminării lui pe cale
chirurgicală :

- Odată afectat, pancreasul nu mai secretă în cantitate optimă enzimele necesare


digestiei. Astfel, bolul alimentar străbate tractul digestiv nedigerat sau parțial
digerat, punând presiune pe cele două intestine datorită volumului său. În mod
normal, odată cu digestia, volumul bolului alimentar scade făcând astfel posibilă
deplasarea prin intestine. Nemaifiind enzime suficiente care să-l digere, bolul își
păstrează volumul și irită pereții intestinali. Deplasarea lui fiind greoaie el stă mai
mult timp în intestin și așa apare constipația. Din cauza acestei stagnări prelungite,
bacteriile încep să fermenteze și să putrezească, lucru care duce la apariția
infecțiilor. Iar aceste infecții duc pacientul întotdeauna pe masa de operație.

3
- Sunt destule cazuri, mai ales de cancer pancreatic, care necesită îndepărtarea
pancreasului sau cel puțin eliminarea unei părți din el. Este cea mai grea operație
chirurgicală posibilă. De ce credeți că i se spune " organul parșiv " ? La deschiderea
pacientului, pancreasul nu se vede. Anatomic vorbind el este ascuns în spatele
stomacului. Pe de altă parte este conectat la duoden, și în capătul opus la splină. Deci
un chirurg ca să ajungă la pancreas pentru operație, va trebui să îndepărteze din zonă
stomacul și să aibă grijă să nu distrugă celelalte organe de care pancreasul e legat.
Inclusiv sistemul venos care-l vascularizează. Riscul de deces la o astfel de operație
este undeva la 40 %.
- Cei care totuși trec de operație vor avea viața total schimbată. Regimul alimentar
este draconic, nerespectarea lui putând duce la deces. Enzimele digestive secretate
de celelalte organe nu sunt calitativ la nivelul celor pancreatice, așa că pacientul are
o sumedenie de restricții alimentare, începând de la grăsimi până la tutun și alcool.
- Totodată cei operați la pancreas devin automat diabetici de tip 1 deoarece nu mai
există insulină în organism, pancreasul fiind singurul care producea acest hormon.
Din acel moment, tot restul vieții vor deveni dependenți de injecțiile cu insulină.
- Statisticile arată că la 5 ani după operația la pancreas, doar 10 % din pacienți mai
rămân în viață.

Ce legătură au aceste lucruri cu fumatul ? Am explicat cum nicotina influențează secreția


de insulină și calitatea acesteia. Mai există și alte efecte negative asupra pancreasului,
provenite de la țigară :

- Bicarbonatul secretat de pancreas este singura substanță capabilă să țină sub control
aciditatea din stomac. În lipsa acestui bicarbonat, chimul alimentar din stomac care
este foarte acid, ar distruge pur și simplu tractul digestiv de la duoden în jos. Sucul
pancreatic, pe lângă enzime digestive conține și bicarbonat. Acesta intrând în contact
cu chimul, îi anulează aciditatea. Fumătorii știu că după ce fumăm mai mult, ne arde
puțin pieptul și simțim aciditate. Nicotina inhibă secreția de bicarbonat a
pancreasului, aceasta este cauza. Luați Bicarbonat de sodiu alimentar din magazine, o
linguriță amestecată cu un pahar de apă și vă veți reveni. Această aciditate însă e un
semn clar că pancreasul e cam sătul de țigări.
- Exact cum afectează secreția de insulină, tutunul afectează și secreția enzimelor
digestive. Atât cantitaiv cât și calitativ. Așa apar bolile tractului digestiv care la
început sunt puse pe seama unor excese alimentare după care vin complicațiile cu
consecințele lor.

Să nu credeți că țigara afectează doar pancreasul. Aproape toate componentele


Sistemului digestiv au de suferit :

- Esofagul este primul afectat din cauza fumatului pentru că arsurile gastrice
provocate de țigară se refulează din stomac, prin esofag, înapoi spre cavitatea bucală.
Dar în esofag există un inel numit sfincter care nu permite refluxul. Acest inel face să

3
avem puterea să ne abținem când ne vine să vomităm. Tutunul însă slăbește
contracțiile lui, iar când aciditatea din stomac este prea mare (consum de alcool de
exemplu ), atunci sfincterul cedează. Apare voma, dar acidul rămâne în esofag. Dacă
acest mecanism se repetă des, apare boala de reflux gastro-esofagian, adică
vomitatul va deveni o obișnuință și fără consumul de alcool. Se poate instaura chiar și
cancerul la esofag, mediul acid fiind mediul propice dezvoltării celulelor care
provoacă tumorile maligne.
- Stomacul. În cavitatea bucală avem saliva care conține și ea enzime digestive. Când
fumăm, tutunul ne irită cavitatea bucală și receptorii din salivă se activează. Stomacul
și întregul sistem digestiv începe să lucreze la comanda acestor receptori. Iar în loc să
primească un aliment, stomacul primește de fapt saliva plină cu noxele țigării.
- Ficatul. În ficat se metabolizează alcoolul, substanțele medicamentoase și multe
dintre toxine. El le transformă în elemente nenocive organismului și apoi le elimină
pe cale anală sau renală. Nicotina, gudronul și celelalte chimicale din țigară împiedică
aceste funcții, lăsând de exemplu alcoolul să distrugă celulele hepatice înainte ca
acestea să intre în rol, sau să anuleze efectul medicamentelor. Astfel organismul
cere mai multe medicamente pentru vindecare, iar excesul acestora distruge funcția
metabolică a ficatului.
- Hemoroizii. Cine-a suferit vreodată din cauza lor știe ce implică asta. Parcă trăiești un
film horror în care tu ești personajul principal. Hemoroizii sunt dilatații venoase
aflate la capătul rectului și anusului. În momentul când aceștia se inflamează, tu ca
persoană ești total scos din funcțiune. Durerile sunt atroce, nu poți să stai în picioare,
nu poți să stai jos, nu poți face nici o activitate deoarece usturimea e atât de intensă
încât tot corpul efectiv tremură. După aproximativ 10 minute durerea dispare, dar
ea se reactivează de câte ori mergi la toaletă. După circa 8-10 zile hemoroizii se
retrag, dar nu definitiv, pericolul să recidiveze fiind mare. Cum influențează țigara
inflamarea hemoroizilor ? Prin două căi distincte. Prima e legată de digestie.
Alimentele nedigerate au o consistență mai mare și sunt o masă mai iritabilă pentru
pereții tractului digestiv. Când materia fecală ajunge la anus, presiunea pusă pe
pereții acestuia determină umflarea hemoroizilor. La fel se întâmplă și în sindromul
diareic deoarece fluxul de lichid neabsorbit amestecat cu materii fecale, irită venele
hemoroidale. Iar fumatul poate cauza ambele situații. Al doilea mod de influențare
este legat de faptul că fumul de țigară are efect vasoconstrictor, adică strânge venele,
făcând circulația sângelui mai anevoioasă. Și hemoroizii sunt structuri venoase, ele se
umflă din cauza presiunii și în cazurile mai grave se pot și sparge, necesitând urgent
intervenția chirurgicală. Nefumătorii să nu răsufle ușurați, nu doar fumatul cauzează
boala. Țigara este doar unul din principalii factori, alături de cafea, droguri, alcool și
alimentația nesănătoasă.

Iată așadar ce efecte grave poate avea fumatul asupra sistemului digestiv. Și mai ales
asupra pancreasului deoarece acesta pe cât este de important pentru organism, pe atât
e de sensibil. Cancerul pancreatic este cel mai periculos tocmai pentru că nu poate fi

3
diagnosticat decât într-o fază mai avansată. Și ca să nu credeți că un pancreas bolnav
este ceva banal și eu bat câmpii, vă spun 3 oameni deosebiți care au murit din cauza
acestei boli :

Steve Jobs, fondatorul Apple și inventatorul iubitului I Phone, cunoscutul actor al


generației mele, Patrick Swayze, și cel mai bun tenor care-a existat vreodată, Luciano
Pavarotti. Boala nu iartă pe nimeni. Nu vorbim însă de cancer în această carte, dar țineți
minte acest lucru : la cel mai mic simptom de disconfort abdominal mergeți urgent la
doctor, s-ar putea să faceți diferența între viață și moarte prin asta.

Urmează un moment neplăcut, și-anume trecerea în revistă a bolilor pancreasului


și-a sistemului digestiv provocate de fumat, credeți-mă, la fel de importante ca și
cancerul datorită efectelor lor pe termen lung :

Pancreatita

Motivele îmbolnăvirii pancreasului le-am arătat mai sus. Când acesta este suferind,
enzimele digestive nu se mai revarsă în totalitate în duoden. O parte rămân în pancreas și
se activează acolo. Consecința ? Ele încep să-și digere propriile țesuturi pancreatice cauzând
dureri abdominale foarte intense. Mai rău este faptul că reziduurile ce rezultă în urma
acestui proces se resorb în mediul sanguin și prin circulație ajung la inimă și plămâni făcând
ca tensiunea arterială să crească și respirația să devină dificilă.

În cazul pancreatitei acute ( inflamația recentă a pancreasului ), prin tratament și


dietă funcțiile revin la normal. Simptomele în cazul acut sunt :

- Dureri abdominale care radiază în spate, de obicei după o masă copioasă, fumat
intensiv sau consum exagerat de alcool.
- Stare de greață însoțită uneori de vărsături.
- Icter, adică colorarea pielii și-a sclerei ochilor în galben.
- Febră.
- Mărirea abdomenului și senzația permanentă de balonare.

3
În cazul pancreatitei cronice ( inflamația e veche și netratată) distrugerea de țesut
este iremediabilă. Cantitatea de enzime și hormoni scade, automat digestia nu se mai
face normal, acest lucru ducând la denutriția organismului prin neasimilarea de
nutrienți. Persoanele care au pancreatită cronică prezintă frecvent următoarele
simptome :

- Dureri abdominale.
- Scaune cu mucus, grase, cu aspect și miros neplăcut tocmai din cauza deficitului
enzimatic.
- Scădere nejustificată în greutate datorită neasimilării nutrienților, efect care în timp
va duce la malnutriție oricât de mare ar fi aportul caloric. Am amintit mai sus 3
oameni celebri morți din cauza acestei boli. Dacă-i căutați pe internet veți vedea că
toți trei erau piele și os înainte de deces. Luciano Pavarotti de exemplu avea 118 kg în
timpul vieții iar înainte de deces ajunsese să cântărească doar 54.

Alimente interzise în pancreatită

- Lactatele. Laptele integral, iaurtul, sana, brânza fermentată și topită, smântâna.


- Carnea. Cea de porc grasă, vita grasă, mielul, oaia, precum și organele ( măruntaie
limbă, ficat ).
- Peștele. Somonul, tonul, heringul sau macroul sunt contraindicate deoarece grăsimile
lor sunt greu digerabile dacă pancreasul este afectat.
- Conservele de orice fel.
- Pastele și aluaturile cu ou. Tipurile de paste făinoase care au în compoziție ou sunt
interzise. Există în comerț feluri de paste care nu conțin ou, de obicei la standurile bio
sau în super-marketuri unde sunt aranjate separat față de cele obișnuite. Necesită
un timp mai lung de fierbere dar sunt excelente la gust. De asemenea aluaturile de
plăcintă și produsele de patiserie conțin și ele ou.
- Gălbenușul de ou datorită conținutului de colesterol.
- Produsele tip Chips de orice natură inclusiv popcorn sau pufuleți, datorită
potențiatorilor de aromă, gust și culoare care-i fac greu digerabili și periculoși pentru
sănătate.
- Grăsimi de orice fel, animale sau vegetale. Slănina, untura,uleiurile și untul trebuie
doar limitate. Margarina, salatele de icre, de boeuf și de vinete, precum și
afumăturile sunt interzise. Mezelurile grase, afumate și cu conținut indoielnic, de
asemenea trebuie excluse.
- Oleaginoasele din păcate sunt interzise. Toată gama de nuci, alune de pădure, fistic
caju, migdale, semințe etc. Deși oleaginosele sunt surse foarte bune de grăsimi
sănătoase, vitamine și minerale, ele au și o cotă de grăsimi saturate care sunt
interzise în pancreatite din cauza deficitului de enzime necesare digestiei lipidelor.
- Dulciurile procesate din magazine, inclusiv ciocolata, înghețata, felurile de
bomboane etc, adică orice are un adaos de zahăr.

3
- Condimentele puternice cum ar fi piperul, ardeiul iute, ceapa sau produsele tip
Vegeta. Conținutul de sare trebuie și el limitat.
- Murăturile trebuie excluse din meniu tot din cauza sării, cu excepția sfeclei roșii.
- Sosurile și prăjelile. Alimentele prăjite, tocănițe, șnițele sau sosurile pe bază de
rântaș.
- Cafeaua nu este permisă decât diluată și amestecată cu lapte degresat. Altfel, având
efect diuretic, va îngreuna digestia și așa greoaie. Din același motiv și ceaiul negru
este interzis, el conținând cofeină.
- Pâinea albă proaspătă deoarece drojdia din conținut este încă activă și fermentează
în organism provocând balonare.
- Alte produse care fermentează ca fasolea, mazărea, ridichile.
- Fructele cu coajă. Deși e plină de vitamine coaja fructelor e posibil să conțină
pesticide care nu se îndepărtează prin spălare. Acestea chiar dacă sunt inofensive
unui organism sănătos, în pancreatite sunt periculoase din cauza deficitului
enzimatic. Mai mult, coaja unor fructe conține fibre dure care sunt greu digerabile și
pot provoca alterări ale tranzitului intestinal. Așadar merele, perele și toate fructele
ce se consumă de obicei întregi, curățați-le de coajă în prealabil. De asemenea evitați
să consumați semințele fructelor ( la kiwi de exemplu ), în Pancreatită ele nu se pot
digera și vor crește consistența materiilor fecale.
- Citricele. Lămâile, portocalele și grapefruitul sunt nerecomandate deoarece conțin
acizi organici care întârzie procesul de vindecare.
- Băuturile carbogazoase inclusiv apa minerală, tot datorită efectului de fermentare
produs de amestecul de gaze și minerale din compoziție.
- Alcoolul de orice fel. Atenție, nici măcar un păhărel de bere ! Fiind una din cauzele
declanșării bolii, consumul de alcool trebuie exclus complet. Ficatul metabolizează
alcoolul iar în Pancreatită acesta funcționează la jumătate din capacitate.

Alimente permise în pancreatită

- Lactatele degresate. Laptele și iaurtul cu 0,1 % grăsime se găsesc de regulă în


supermarketuri. Brânza de vaci, urda și cașul sunt brânzeturi slabe, iar unele tipuri de
mozzarella sau brânză ricotta au variante degresate și se pot consuma.
- Carnea de pui fără pieliță, carnea de vită precum și cea de curcan sunt permise
deoarece sunt mai slabe. Însă doar fierte, nicidecum prăjite.
- Mezelurile sunt permise doar cele slabe și neafumate. Șunca slabă de pui sau de
curcan, chiar și jambonul de porc slab, șunca de mangalița, iar mai rar se pot
consuma câteva felii de salam de cal sau de mistreț, există și ele în supermarketuri.
Căutați-le însă pe cele mai slabe în conținut de grăsimi. Le puteți identifica citind
eticheta produsului cu atenție.
- Pește slab. Codul, merluciul și păstrăvul sunt cei mai slabi pești dar totodată bogați
în vitamine, minerale și acizi grași esențiali Omega-3. Fructele de mare au de
asemenea aceleași calități.

3
- Cerealele integrale, în special fulgii de ovăz care sunt cei mai ușori de digerat.
- Pâinea integrală.
- Pastele făinoase fără ou.
- Orezul integral, mălaiul și grisul.
- Uleiul de măsline. Acesta conține substanțe lipotrope care degradează grăsimile.
- Legumele, cu excepția fasolei, mazărei și-a ridichii care trebuie limitate pe cât posibil
deoarece au efect de balonare prin fermentația pe care o produc.
- Fructele sunt o sursă infinită de glucide și-un excelent înlocuitor al dulciurilor, cu
excepția citricelor. Și ținând cont că trebuie curățate de coajă și eliminați sâmburii.
Cel mai indicat este sucul de fructe făcut cu ajutorul storcătorului.
- Biscuiții fără adaosuri de zahăr sau grăsimi emulsionate, se găsesc în magazinele bio.
- Usturoiul, ghimbirul, salata și frunzele de rucolla care sunt excelente în curele de
detoxifiere și au un efect pozitiv asupra metabolismului. Usturoiul chiar dacă e un
condiment puternic, stimulează pozitiv tractul digestiv, plus că este cel mai bun
antibiotic natural.
- Ceaiurile, în special cele hepatice, pentru digestie și detoxifiere. Excepție face ceaiul
negru care este contraindicat datorită cofeinei din compoziție.
- Apa plată.
- Zahărul brun sau mierea se pot folosi limitat la îndulcirea ceaiurilor.

Meniu 1

Mic dejun Un bol cu cereale integrale ( sau doar cu fulgi de ovăz ) și lapte degresat. Un
astfel de mic dejun vă oferă atât energie căt și sațietate, lactatele având această calitate.

Gustare Fructe, cu excepția celor arătate și neapărat curățite de coajă.

Amiază Supă de pui cu legume

- Un piept de pui sau pulpă fără piele


- Doi morcovi, un pătrunjel, o țelină mică sau ½ din una mare
- Tăiței fără ou
- O felie de pâine integrală proaspătă sau pâine albă de-a doua zi
- Frunze de pătrunjel verde
- O felie de pâine integrală

Carnea de pui se fierbe o oră cel puțin, apoi se adaugă legumele, tăițeii, frunzele de
pătrunjel și puțină sare. Nu este o supă deosebit de gustoasă ( fără ceapă sau grăsime ), dar
e foarte hrănitoare și ușor de digerat.

Carne de vită la cuptor cu cartofi

- Pulpă de vită
- Doi cartofi medii

3
- Ulei de măsline
- Un cățel de usturoi
- Frunze de pătrunjel
- Legume de sezon pentru salată ( fără ridichi ).
- O felie de pâine integrală

Carnea de vită o condimentați cu sare și cu usturoiul pisat, o așezați în tavă, o stropiți


cu puțin ulei de măsline și o puneți în cuptorul încins la 200 ᴼ. Cu ajutorul unui termometru
pentru carne ( se găsește la orice supermarket ) verificați temperatura din interiorul cărnii și
când aceasta ajunge la 60 ᴼ scoateți-o din cuptor, înseamnă că e făcută. Dificultatea acestui
mod de gătire constă în faptul că durează mult și este un proces meticulos. Carnea trebuie
stropită din când în când cu sucul scurs din ea în timpul coacerii. Așadar e un meniu
recomadat în weekenduri când sunteți acasă și aveți mai mult timp liber. Cartofii se fierb, se
scot, se stropesc cu pătrunjelul verde, iar salata se face cu ulei de măsline și un strop de oțet
de mere.

Cină Orez cu legume

- 300 grame orez brun integral


- Trei buchețele de broccoli, doi morcovi, un dovlecel, un ardei gras roșu, două roșii
- Un cățel de usturoi
- O felie de pâine integrală
- O cană cu ceai pentru pancreas, hepatic sau de ghimbir, după cum vă e preferința

Orezul se fierbe separat alături de usturoi. Legumele se fierb și ele, cu excepția


ardeiului și-a roșiilor care nu se prepară termic precum și-a buchetelor de broccoli care se
fierb doar 3 minute. Ceaiul se bea cu o oră înainte de culcare.

Iată câte alimente ideale fumătorilor sunt cuprinse aici : germenii de grâu la micul
dejun, usturoiul, sfecla roșie din legumele de sezon, ceaiul și broccoli.

Meniu 2

Mic dejun Sandwich cu mezeluri slabe și sortimente de brânză degresate ( caș, brânză de
vaci, urdă, mozzarella sau ricotta ). Deasupra lor puneți niște frunze de rucolla. O cană de
ceai din cele indicate bolii.

Gustare Un iaurt degresat cu niște biscuiți bio

Amiază Ciorbă de legume cu găluște

- Toate legumele ce se pun de obicei într-o ciorbă, exceptând fasolea și mazărea din
motivele prezentate la alimentele interzise.
- Puțin ulei de măsline
- Albușul a două ouă

3
- Brânză de vaci
- Gris
- Pătrunjel verde
- O felie de pâine integrală

Peste legumele tăiate se toarnă puțin ulei de măsline, se acoperă cu apă și se pun la
fiert. Albușul ouălelor se separă de gălbenuș, se amestecă cu brânza de vaci și cu grisul, se
prepară din conținut găluștele dietetice care se pun în oală la fiert lângă legume. Verdeața se
presară la sfârșit. Ca și în cazul supei din varianta 1 de meniu, nici aceasta nu va avea un gust
deosebit. Ea totuși este recomandată în terapia acestei boli unde principalul obiectiv este să
asigurarea organismului cu toți nutrienții de care are nevoie fără a suprasolicita pancreasul
cu secreția enzimatică.

Pește la cuptor cu cartofi

- Un pește din cei indicați


- Ulei de măsline
- Zeama de la un sfert de lămâie
- Usturoi
- Două roșii
- Doi cartofi medii
- Rozmarin și sare
- O felie de pâine integrală

Este o mâncare care se face în maxim o oră mai ales dacă folosiți păstrăv din
magazine, gata curățat și eviscerat. Așezați peștele în tavă, condimentați-l cu sare, usturoi și
rozmarin. Cele două roșii zdrobiți-le, amestecați apoi cu zeama din lămâie ( doar puțină
zeamă, citricile nefiind indicate ) și turnați conținutul peste pește. Alături puneți cartofii
curățați și tăiați cuburi, acoperiți totul cu o folie de aluminiu și puneți tava în cuptor o oră.
Veți avea un aport bogat de nutrienți, antioxidanți, și acizi grași Omega-3.

Cină Paste cu caș

- Paste făinoase fără ou


- Caș din magazin sau piață
- Un pahar de lapte degresat

Pastele se fierb conform timpului indicat, iar când sunt gata, cașul tăiat mărunt se
toarnă peste ele și se amestecă. Se poate consuma cu un pahar de lapte degresat, dar cel
târziu cu 2 ore înainte de culcare, laptele fiind un aliment mai greu de digerat chiar și în
varianta degresată.

Din categoria alimentelor ideale fumătorilor, usturoiul și ceaiul se regăsesc aici.

3
Diabetul zaharat tip 2

Este una din cele mai răspândite boli cauzate de pancreas și se caracterizează prin
rezistența celulară la insulină, spre deosebire de cel de tipul 1 unde există o deficiență de
insulină. Mă voi repeta puțin referitor la cum apare această boală.

Pancreasului secretă insulina care este principalul hormon responsabil de


metabolismul glucidelor. Glucoza este unul din produșii rezultați din acest metabolism.
Insulina face ca această glucoza să fie transportată din sânge spre celule și captată de
acestea, procesul respectiv asigurându-ne energia. Aceste celule însă, încep să dezvolte în
timp o rezistență la insulină astfel că aceasta nu mai poate transfera glucoza în celule, ea
rămânând în sânge care devine suprasaturat. Acest fapt duce la creșterea glicemiei și
implicit la apariția diabetului.

Există în comerț aparate casnice care măsoară cu acuratețe glicemia, se numesc


Glucometre. Le găsiți în farmacii sau în magazinele care vând echipamente medicale.
Aparatele au un ac minuscul care extrage o picătură de sânge din deget și indică pe loc
nivelul glicemic. Nu simți absolut nimic, nici o durere. Astfel puteți să vă faceți singuri o idee
cam cum vă situați din punct de vedere diabetic. Iată cum se interpretează valorile :

- Dimineața pe nemâncate glicemia unei persoane sănătoase are valori cuprinse între
70 și 126 mg/dl ( miligrame/decilitru ). Se mai numește Glicemie a jeun și implică cel
puțin 8 ore de la ultima masă. Dacă ați mâncat cu o seară înainte la ora 19 de
exemplu, vă puteți face testul a doua zi dimineața și la ora 4 dacă vreți ! Dacă-l faceți
mai repede, rezultatul nu va avea nici o relevanță. Deci, dacă dimineața pe stomacul
gol sunteți peste valoarea de 126 mg/dl, atunci adresați-vă unui doctor pentru niște
analize mai exacte. Dacă aveți sub valoare, adică sub 70 mg/dl, la fel, adresați-vă unui
medic, înseamnă că sunteți hipoglicemic și faceți parte dintr-o categorie foarte rară
de oameni. Dacă sunteți între aceste valori, înseamnă că din punct de vedere diabetic
sunteți sănătos.
- După fiecare masă glicemia crește automat putând ajunge și până la 160 mg/dl. În
mod normal ea scade la valori normale după aproximativ 2 ore. Deci dacă sunteți
curios să vă testați imediat după ce-ați mâncat ceva, nu vă speriați. Momentul
potrivit să vă speriați este atunci când vedeți că nici după 8 ore de la ultima masă
glicemia nu scade sub 126 mg/dl. Asta înseamnă că sunteți diabetic, din păcate.

Fumatul este una din cauzele diabetului deoarece nicotina afectează atât secreția de
insulină cât și funcționarea optimă a celulelor. Pancreasul are receptori nicotinici care
asimilează nicotina din organism și prin asta secreția de insulină scade. Și tot fumatul
privează de oxigen celulele. Din cauza acestui fapt ele se comportă atipic, unul din efecte
fiind dezvoltarea rezistenței la insulină, și astfel glucoza rămâne în sânge.

Simptomele acestei boli sunt destul de banale la început, iar asta face ca numărul
celor încă nediagnosticați să fie mare.

3
- Urinare frecventă ( poliurie )
- Nevoia de-a bea lichide permanent ( polidipsie )
- Senzația de foame repetată ( polifagie )
- Probleme oculare, vedere încețoșată
- Uscăciunea cavității bucale
- Mâncărimi atipice ale pielii

Toate aceste simptome eu cred că toți le-am avut cu diferite ocazii. Iarna urinezi mai
des. Dacă ai mâncat sărat, normal că ți-e sete mai tare. Dacă ai un aport caloric mai redus
sau ai depus un efort mai mare, foamea e naturală. Gura îți poate fi uscată și din alte motive
iar nevoia de-a te scărpina poate avea și cauze alergice sau de expunere solară.

Însă lucrurile iau o altă turnură când apar complicațiile. Acestea afectează serios
calitatea vieții și reduc speranța acesteia :

- Afecțiunile cardiovasculare. Și asta deoarece glucoza rămasă în sânge favorizează


rigidizarea pereților celulari luând naștere ateroscleroza și urmările ei, infarctul sau
insuficiența cardiacă. Totodată glucoza acumulată în sânge se leagă de proteine iar
acest lucru duce la o reacție chimică în urma căreia LDL colesterolul rău crește iar
HDL colesterolul bun scade. Acest efect duce la hipercolesterolemie iar ca rezultat se
depune placa de aterom pe pereții sanguini. Și uite așa crește enorm de mult riscul
cardiac.
- Obezitatea. Hiperglicemia provoacă acumulare de țesut adipos. Acesta este un țesut
activ care secretă leptină, un hormon care pune umărul la procesul de
insulinorezistență.
- Bolile oculare. Da, ați citit bine ! Sănătatea ochiului depinde de maculă. Aceasta este
partea componentă a ochiului situată pe direcția tâmplei, care asigură vizualizarea și
diferențierea detaliilor. Funcționarea acestui mic organ depinde de vascularizarea
capilarelor din spatele retinei. Iar capilarele sunt primele afectate de creșterea
glicemică. Principalul efect este scăderea drastică a acuității vizuale. Și asta este doar
începutul problemelor care în cele mai nefericite cazuri duc la glaucom sau
cataractă. Sunt și excepții desigur, dar aproape toți diabeticii au nevoie de-un tip sau
altul de ochelari. Verificați singuri acest aspect. Dacă sunteți diagnosticat cu diabet,
faceți-vă un test de calitate a vederii. Sau dacă nu sunteți diabetic, întrebați pe cineva
care este, cum stă cu vederea ?!

Ca și la celelalte afecțiuni, nu doar țigara este de vină pentru diabet. Mai sunt și alți
factori de risc cum ar fi alimentația nesănătoasă, alcoolul, malabsorbția nutritivă sau cauzele
genetice. Dar e limpede că fumatul este prezent din nou în prim plan când e vorba de
factorii declanșatori ai unei boli.

Din păcate diabetul este o boală nevindecabilă. Căutând noutăți în domeniu, am citit
că s-ar testa în prezent un medicament minune care să ducă boala în remisie. Probabil,

3
certitudini însă nu sunt. Așa că singurul lucru care se poate face în acest sens este stoparea
evoluției hiperglicemice. Iar acest lucru este posibil doar dacă eliminați factorii dependenți
de voi care au dus la apariția bolii. Și cum genetica n-o putem învinge, măcar fumatul,
alcoolul și alimentația nesănătoasă merită vizate. Revenind așadar înapoi la nutriție, să
vedem regulile alimentare care se aplică în acest caz :

Alimente interzise diabeticilor

- Cerealele și dulciurile rafinate. Adică toate sortimentele de cereale neintegrale,


dulciurile din comerț, prăjituri de larg consum, dulciuri concentrate, ciocolata etc
sunt o multitudine de astfel de produse, le vedem peste tot și sunt foarte bogate în
zaharuri pentru a le potența gustul. Din păcate pentru diabetici și mierea este
interzisă.
- Unele sortimente de fructe și derivatele lor. Fructele uscate sau cele confiate,
compoturile de fructe, stafidele, bananele, nuca de cocos, cireșele, măceșele și
pepenii au un indice glicemic mare. În această categorie intră și gemurile,
marmeladele și dulcețurile.
- Alcoolul și băuturile carbogazoase, inclusiv băuturile energizante și sucurile
procesate deoarece au un conținut mare de zahăr.

Alimente care trebuie limitate în consum

- Produsele de morărit, adică făina albă și derivatele ei, pâinea albă, pastele făinoase,
chiflele și cornurile.
- Orezul alb.
- Grisul.
- Cartofii sunt bogați în amidon care este principala sursă de glucide. Așadar, să știți că
un cartof fiert vă ridică glicemia, iar dacă-l prăjiți efectul e și mai mare.
- Oleaginoasele ( nuci, caju, migdale, semințe de bostan sau floarea-soarelui, fistic sau
castane ). Deși au indice glicemic mic și sunt pline de vitamine, minerale și acizi grași
esențiali, au totuși un conținut și de grăsimi saturate, așa că trebuie limitat consumul
lor măcar la un interval de 3 zile.
- Lactatele grase. Laptele de vacă cu 3,5 % grăsime, laptele de bivoliță, sortimentele de
brânzeturi fermentate ca brânza de burduf sau brânza topită. Smântâna, iaurturile
grase și cașcavalul topit, toate acestea trebuie limitate pe cât posibil.
- Peștii grași cum ar fi somonul. Și în cazul lui, deși e plin de nutrienți, conținutul lui de
grăsime nu-l face recomandabil zilnic ci maxim de 2 ori pe săptămână. Salatele de
icre de asemenea. Ele conțin grăsimi emulsionate și agenți de îngroșare care fac
produsul tartinabil. Acești aditivi în cantități mari produc mutații la nivelul celulelor
organelor interne, de aici și riscul de cancer după consumarea lor exagerată.
- Carnea de porc sau de miel. Atenție la cantitate, mai ales în cazul cărnii de ovine care
de Paști este foarte consumată.

3
- Mezelurile și afumăturile. Având în vedere că nu vorbim de ulcer, mezelurile nu sunt
în totalitate interzise. Condiția este cantitatea și calitatea lor. Nu mâncați zilnic
mezeluri, oricum sunt pline de aditivi și căutați-le pe cele mai slabe în grăsimi, adică
șunca, jambonul, mezelurile din vânat sau din porc de mangalița. Crenvurștii și
parizerul au și ei agenți de îngroșare de aceea nu-i consumați mai mult de o dată pe
săptămână.
- Ouă. Dar de preferat albușul, gălbenușul are colesteol. Albușul de ou are aminoacizi
esențiali, fiind considerat una din cele mai bune surse de proteine.
- Untul și sortimentele de ulei, inclusiv uleiul de măsline, trebuie utilizate cât se poate
de rar, doar le nevoie.
- Sarea. Dacă țigara e cel mai mare dușman al pancreasului, sarea este cel mai mare
dușman al inimii, organul cel mai afectat la diabetici. Consumul exagerat de sare
scurtcircuitează tranzitul alimentar. Sodiul din sare reține apa din organism astfel că
venele își măresc volumul. Asta face ca inima să pompeze mai tare pentru ca sângele
să ajungă la organe crescând astfel tensiunea arterială. Consumul de sare nu trebuie
interzis, absorbția glucozei depinzând de prezența sodiului. Dar trebuie drastic limitat
având în vedere că mai toate alimentele conțin sare din fabricație.
- Murăturile și Conservele, tot datorită conținutului de sare.

Alimente permise diabeticilor

- Toată gama de cereale integrale. Fulgi de grâu, de orz, de ovăz, pâinea integrală,
orezul brun, făina integrală, semințele de in și de susan, biscuiții integrali cu tărâțe,
pastele făinoase integrale.
- Legumele crude sau fierte.
- Condimentele ușoare ca mărarul, cimbrul sau pătrunjelul.
- Fructele, dar aici trebuie luat în considerare indicele glicemic al fiecăruia iar cele cu
indice mai mare trebuie reduse din dietă. Celelalte pot fi consumate la liber. În
capitolul II al cărții există un tabel cu indicii glicemici ai majorității alimentelor.
- Lactatele degresate, laptele, iaurturile, chefirul, brânza de vaci, urda, telemeaua
desărată și brânza tofu.
- Carnea de pui, de curcan și cea de vită.
- Soia, lintea, năutul.
- Îndulcitorii artificiali care substituie zahărul din alimentație și-anume : aspartamul
sau zaharina.

Meniu 1

Mic dejun Cereale integrale cu lapte degresat sau iaurt

Dacă optați pentru iaurt, atunci țineți cerealele câteva minute într-un bol cu apă.
Ele vor expanda și digestia va fi mai ușoară.

3
Gustare Un sandwich cu mezelurile permise puteți să luați cu voi oriunde. În loc de
unt puteți întinde brânză de vaci pe pâine, gustul sărat al mezelurilor va compensa
dulceața brânzei. Folosiți pâine integrală.

Amiază Supă " Minestrone "

- Doi morcovi, un pătrunjel, doi cartofi, o țelină potrivită


- Fasole roșie
- ½ varză
- Trei buchete de conopidă
- Două roșii
- Brânză telemea nesărată
- Ulei de măsline
- O felie de pâine integrală

Fasolea roșie se țineîn apă caldă cu o seară inainte pentru a se înmuia.


Zarzavaturile se fierb pe rând, mai întâi morcovul, pătrunjelul și ceapa apoi restul care se
fierb mai ușor iar la sfîrșit telemeaua se pune în supă cu uleiul de măsline și roșiile
tăiate mărunt.

Orez integral cu pui

- Orez brun
- Un piept de pui
- Un ardei gras roșu
- Un cățel de usturoi

Orezul se fierbe fără să se călească în prealabil alături de usturoiul tăiat mărunt.


Pieptul de pui de asemenea se fierbe separat. Ardeiul se curăță de semințe, se taie felii și
se amestecă cu orezul. Pentru decor și aromă se pot presăra la sfârșit frunze de
pătrunjel verde.

Cină Salată de crudități cu caș sau urdă și ceai

Cruditățile pot fi morcovi cu sfeclă murată, sau roșii cu varză. După terminarea
mesei merge un ceai recomandat fumătorilor diabetici, îndulcit cu zaharină.

Un meniu pentru 3 zile din care nu lipsesc cerealele cu germeni de grâu, usturoiul
și sfecla roșie.

Meniu 2

3
Mic dejun Platou cu mezeluri și legume

Avînd în vedere că micul dejun este foarte important, se poate alege varianta unei
mese mai copioase cu renunțarea la Gustarea de la ora 10. Eventual dacă vă rămân
mezeluri nemâncate, faceți un sandwich cu ele și luați-l cu voi la servici.

Alegeți legume ușor digerabile ( de exemplu roșiile ), ca să nu vă încărcați stomacul


înainte de plecarea la servici și puneți lângă ele o salată bine spălată sau frunze de
rucolla. Dacă platoul nu vă satură și credeți că veți avea nevoie și de gustare mai târziu,
luați cu voi la servici un pachet cu oleaginoase.

Amiază Ciorbă de văcuță

- Carne de vită
- Doi morcovi, un pătrunjel verde, o țelină medie
- Mazăre
- Fasole păstăi
- Doi cartofi
- Un ardei gras
- Două roșii
- O felie de pâine integrală
- Frunze de pătrunjel
- Zeama de la ½ lămâie
- O felie de pâine integrală

Ciorba se face fără ulei, carnea de vită se prăjește puțin in grăsimea proprie, apoi se
adaugă apă și se fierbe. După ce s-a fiert, se adaugă legumele. Mai întâi morcovul,
pătrunjelul, țelina și cartoful, iar restul se pun spre sfârșit. Ciorba se acrește cu zeamă de
lămâie, nu cu oțet. Știu și că bulionul potențează gustul mai bine decât roșiile. El are însă
adaos de zahăr așa că nu se poate folosi în acest caz.

Somon la cuptor cu garnitură de orez

- Somon
- Orez integral
- Un morcov
- Ulei de măsline
- Jumătatea de lămâie rămasă de la ciorba de văcuță
- O felie de pâine integrală

3
Somonul se spală, se stropește cu ulei și se dă la cuptor circa 40 minute. Între timp
din orez și morcovul răzuit se prepară prin fierbere un pilaf.

Cină Mămăligă cu brânză de vaci și spanac

- Mălai
- Brânză de vaci
- Spanac
- Un cățel de usturoi
- Un pahar de lapte degresat

E simplu, din mălai de face mămăliga care de data asta se sărează puțin. Brânza
de vaci se amestecă cu mămăliga. Spanacul se fierbe separat maxim 3 minute și se
amestecă cu usturoiul după care se așază peste mămăligă.

Este o mâncare ideală diabeticilor care și fumează deoarece are și spanac și


usturoi, două alimente care diminuează efectele nicotinei.

Nu pot încheia cu această boală fără să amintesc cea mai importantă metodă de
terapie pentru diabetici, și-anume sportul ! Faceți sport sau mișcare pentru a susține
metabolismul și arderea caloriilor evitând astfel modificările de greutate specifice bolii.

Ulcerul gastric

Poate apărea ori de câte ori balanța acido-bazică a sistemului digestiv este
dezechilibrată. Stresul, fumatul, alcoolul, excesul de medicamente precum și prezența
bacteriei Helicobacter pylori pot duce la apariția ulcerului.

Factorii genetici, ciroza sau insuficiența renală mai pot cauza ulcerul, dar cel mai des
întâlnit factor de risc este această bacterie Helicobacter pylori. Infecția apare datorită igienei
deficitare, prin alimente nespălate sau chiar în apele de izvor neverificate microbiologic.
Odată ajunsă în organismul nostru, se dezvoltă în pereții stomacului, dar se activează și
devine periculoasă doar într-un mediu permanent acid. Ea penetrează mucoasa protectoare
a stomacului permițând acidului să treacă prin ea, cauzând astfel acele intense dureri
stomacale.

3
Înțelegeți legătura bacteriei cu țigara ? Fumatul creează un mediu acid în sistemul
digestiv prin înhibarea secreției de bicarbonat, proces explicat când vorbeam de pancreas.
Iar acest mediu constant acid este terenul ideal pentru ca Helicobacter pylori să se dezvolte.
Problema cu această bacterie o reprezintă rezistența ei la antibiotice, așa că tratamentul
este lung, anevoios, și implică printre altele interdicție la alimentele acide, la fumat și la
alcool.

Simptomele ulcerului sunt :

- Balonarea exagerată însoțită de flatulență, adică prezența gazelor.


- Lipsa poftei de mâncare însoțită de scădere în greutate.
- Stări de leșin, greață, aspect palid și vomă, uneori chiar cu sânge.
- Prezența sângelui și în materia fecală, în culoare neagră sau roșu închis.

Alimente interzise și permise în ulcerul gastric

Regulile alimentare în cazul ulcerului diferă foarte mult în funcție de stadiul și


gravitatea bolii, de aceea elaborarea unui meniu în ansamblu nu are nici o relevanță. De
obicei doctorii gastroenteorologi pun un diagnostic clar, și în funcție de acest diagnostic fac
și recomandările nutriționale. Ca reguli generale, ulcerul gastric induce niște obligații
comune tuturor pacienților, indiferent de stadiul bolii :

- Cafeaua, alcoolul, băuturile energizante și băuturile carbo-gazoase trebuie scoase


din alimentație. Ele provoacă secreția de acid și induc refluxul gastro-esofagian
ridicând astfel aciditatea corpului.
- Renunțarea la fumat este din păcate obligatorie. Țigara stimulează secreția gastrică
precum cafeaua și alcoolul, dar și interferează cu medicamentația necesară
vindecării. La bolnavii de ulcer care fumează mai departe, nișa stomacală creată în
urma perforației se cicatrizează mai greu sau niciodată.Totodată incidența recidivei
ulceroase la fumători s-a dovedit a fi foarte mare.

3
- Alimentele care ridică aciditatea trebuie eliminate sau cel puțin reduse drastic din
alimentație. De exemplu dulcețurile, gemurile, ciocolata, fructele zaharisite și
citricele.
- Măslinele au și ele acest neajuns. Roșiile, usturoiul, ceapa, ardeiul iute, piperul și
condimentele alimentare puternice trebuie limitate pe cât posibil pentru a nu
complica boala.
- Medicamentele. Multă lume e obișnuită să ia medicamente chiar dacă nu este
neapărat nevoie. Antiinflamatoarele ( nurofen, aspirină, ibuprofen, diclofenac ) pot
provoca ulcer dacă sunt utilizate repetat sau pot face ca acesta să recidiveze. Vizavi
de interacțiunea medicamentelor specifice ulcerului cu a altor tipuri de
medicamente, consultați un specialist înainte de-a vă apuca să le amestecați.
- Produsele de patiserie, pâinea albă și integrală, cerealele integrale și orezul ridică
aciditatea organismului așa că proporția lor în consum trebuie redusă. Nu eliminată
total, căci se pierd astfel celelalte proprietăți benefice ale lor.
- Murăturile în general trebuie și ele evitate pe cât posibil datorită aceluiași efect acid.
- Mezelurile grase și afumăturile sunt factori potriviți pentru apariția ulcerului, la fel
și toate tipurile de carne. Dar fiindcă nu se pot elimina complet din alimentație, se
pot măcar limita. Mezelurile încercați să le consumați cât de rar posibil. Alegeți-le pe
cele slabe în grăsimi ( șunca, jambonul, cele de pui și de curcan, sau cele de porc de
mangalița ). Iar carnea, de orice tip ar fi ea, trebuie fiartă. Prin fierbere potențialul
acid al ei scade considerabil.
- Total interzise sunt alimentele prăjite indiferent care sunt ele și indiferent în ce tip
de ulei le prăjiți. Prin prăjire grăsimile se ard, de-acolo și gustul aparte a unui aliment
prăjit. Dar prin această ardere se eliberează niște compuși chimici numiți acrilamide
care determină mutații și anomalii în organism. Printre ele și activarea Helicobacter
pylori.
- Încercați să luați înainte de fiecare masă o linguriță de ulei de măsline. Are un rol
protector asupra mucoasei gastrice.
- Foarte important este să eliminați din viața voastră pe cât posibil factorii de stres,
reacțiile nervoase precum și suprasolicitarea organismului, toate acestea fiind
cauze ale hiperacidității gastrice.
- Numărul meselor trebuie să fie de 5-6 pe zi, mese mici și dacă se poate egale
cantitativ între ele. Și nu săriți peste nici una. Astfel stomacul se obișnuiește să
secrete cantități mici și egale de suc gastric la intervale regulate. Anunțul de la
televizor care îndeamnă oamenii să respecte orele de masă are fundament în această
regulă alimentară.
- Nu beți apă în timpul meselor. Dacă diluați enzimele digestive atunci digestia va fi și
mai precară. Beți apă în cantități mici și doar la jumătate de oră după ultima felie de
mâncare.

Cam acestea sunt regulile de bază în alimentația bolnavilor de ulcer. Aceste reguli
trebuie respectate indiferent de stadiul bolii. Iar în funcție de aceste stadii sau în funcție

3
dacă ați ajuns sau nu la operație, doctorul gastroenteorolog vă va explica etapele
reintoducerii alimentelor de bază. Mai întâi a supelor ușoare, apoi a pireurilor de legume
și cartofi, a pâinii, a legumelor și fructelor în general, a lactatelor și-n final a cărnii. Dar
toate acestea, repet, sunt în funcție de stadiul în care vă aflați cu boala. La început
proaspăt diagnosticat, deja într-o fază mai avansată, tocmai ieșit de pe masa de operație
sau într-un proces de vindecare. Sunt stadii total diferite ale aceleiași boli care impică
regimuri alimentare diferite.

Ciroza hepatică

Este cunoscută ca boala ficatului și constă în diminuarea progresivă a funcțiilor


acestuia prin distrugerea hepatocitelor. Acestea sunt principalele celule ale ficatului. Boala
se instalează în etape, persoana nefiind conștientă de riscurile la care se supune :

- Consumul exagerat de grăsimi și alcool duc la așa numitul ficat gras, adică ficatul se
umflă pur și simplu.
- Mărirea lui duce la apariția chisturilor. Acestea sunt niște săculeți minusculi umplute
cu lichid care se aglomerează cu timpul.
- Fenomenul duce la fibroză hepatică, unde hepatocitele sunt distruse și devin
nefuncționale.
- În acel moment la persoana respectivă s-a instalat ciroza hepatică.

Principala cauză a cirozei hepatice este, nu țigara, ci alcoolul și alimentația


nesănătoasă. Am menționat totuși ciroza printre bolile provocate de fumat pentru că există
o legătura între țigară și alcool iar efectele acestei legături sunt dezastruoase. E un fapt
dovedit că fumătorii beau mai mult decât nefumătorii. Ca și fumător, știu foarte bine că cea

3
mai des auzită expresie la ocaziile unde se consumă alcool, este :... hai încă un pahar, ca să-
mi cadă bine țigara...

Aceste hepatocite chiar dacă sunt distruse, se pot replica fără medicație. De aici și
vorba că ficatul se regenerează. Corect, dar nu pe loc ! Timpul necesar acestui proces este
mai mare decât timpul dintre două aporturi de alcool. De aceea ciroza este boala alcooliștilor
în primul rând. Alcoolul se metabolizează în ficat iar produșii lui afectează hepatocitele de
câte ori este consumat.

Alte cauze ale cirozei mai pot și infecțiile virale cu diferiți viruși hepatici, consumul de
durată a medicamentelor sau a grăsimilor alimentare nesănătoase, mai ales cele de origine
animală care provoacă steatoza hepatică, precum și inhalarea repetată a unor noxe și
substanțe toxice.

Simptomele cirozei :

- Icterul. Colorarea galbenă a pielii și-a sclerei ochilor datorită faptului că ficatul
afectat nu mai poate elimina Bilirubina. Ea este un produs rezultat din degraderea
celulelor roșii din sânge. Bilirubina în mod normal se elimină cu ajutorul bilei
secretate de ficat și pe cale renală, prin urină. Dacă funcțiile ficatului sunt afectate
sau există un blocaj pe ductele biliare ( pietre la fiere ), atunci această bilirubină se
reîntoarce în sânge și expandează în țesutul epiteliar și în sclera ochilor. Trageți-vă în
jos pleoapa de sub ochi în fața unei oglinzi. Dacă albul ochiului este colorat excesiv
în galben la baza lui, înseamnă că aveți probleme ori cu ficatul, ori cu aparatul renal.
- Greața și pierderea apetitului.
- Apariția iritațiilor la nivelul pielii.
- Dificultăți de concentrare.
- Atrofia testiculară la bărbați.
- Umflarea abdomenului în cazul ascitei ( acumulare de lichid în abdomen ).
- Urina închisă la culoare.
- Materiile fecale deschise la culoare.

Complicațiile cirozei nu le poți dori nici dușmanilor :

- Encefalopatia hepatică. Funcția hepatică de eliminare a toxinelor este clar afectată,


astfel că acestea se acumulează în mediul sanguin. Prin sânge ele ajung la creier care
nu mai poate funcționa normal. Astfel apar tulburările de personalitate sau de
concentrare, amnezia și tulburările de somn.
- Aceste toxine neeliminate afectează nu doar creierul ci și restul organelor. Rinichii
care filtrează fluxul sanguin sunt saturați de toxinele acumulate, încep să-și piardă
funcțiile și apare Insuficiența renală.
- Rezistența la insulină. Cei care au ciroză devin și diabetici. Distrugerea hepatocitelor
influențează funcționarea celorlaltor celule, astfel că se dezvoltă mai ușor rezistența
la insulină.

3
- Caliculii biliari ( pietrele la fiere ) pot apărea dacă disfuncția ficatului împiedică bila
să ajungă în vezica biliară.
- Efectul medicamentelor este serios disproporționat. Și metabolismul medicamentos
produce toxine. Ca și celelalte rezultate din metabolismul alimentar, și toxinele
medicamentoase se cumulează în sânge. Toate acestea duc la o sensibilitate mai
mare vizavi de scopul medicamentului, adică efectul pozitiv se produce mai greu iar
efectele secundare mai ușor.
- Cancerul hepatic. Ciroza cauzează frecvent cancer hepatic, care are una din cele mai
scăzute rate de supraviețuire.

Deci chiar dacă ciroza nu este o boală provocată de fumat, atenție totuși celor care
asociază mereu țigara cu un pahar de ceva...

Regimul alimentar pentru bolnavii de ciroză diferă în funcție de stadiul și forma


cirozei, compensată sau decompensată. Un medic vă poate explica diferențele de regim
alimentar dintre ele. Totuși, ca în cazul ulcerului, și în ciroză sunt câteva reguli generale
aplicabile tuturor formelor bolii :

- Alcoolul este complet interzis indiferent de forma cirozei.


- Restricția proteică, mai ales în ciroza decompensată. Carnea de orice fel (pui, porc,
vită, pește ) este interzisă iar aportul proteic trebuie luat din lapte, soia, mazăre,
cartofi și broccoli. Proteinele din carne chiar dacă sunt mai bune calitativ decât cele
vegetale, sunt în același timp puțin mai toxice. Iar în cazurile de ciroză organismul
este incapabil să alimine eficient toxinele.
- Aportul caloric trebuie ridicat. Da, ați citit bine ! Pacienților cu ciroză le e frică să
mănânce din cauza posibilelor complicații. Este o atitudine greșită deoarece poate
duce la subnutriție. În cazul cirozei corpul are nevoie de energie pentru a suplini
funcțiile hepatice. Astfel e nevoie de cât mai multe glucide : zahăr, dulcețuri, gemuri
și marmelade ( de casă dacă se poate ), miere, fructe, lapte, legume, cereale, paste
făinoase. Atenție însă ! Dacă aveți și diabet atunci limitați-le căci vă faceți bine pe de-
o parte și rău pe cealaltă. Energia se poate obține și din lipide. Așadar e nevoie și de
lipide cât mai multe, dar alegeți lipidele vegetale pentru că sunt mai ușor de digerat :
uleiurile de măsline sau de floarea-soarelui, oleaginoasele și semințele de floarea-
soarelui sau bostan. Grăsimile nu sunt interzise dar trebuie totuși limitate : untul,
margarina, laptele și derivatele lui, carnea, untura și slănina pot face parte din meniu
dar cu proporțiile de rigoare. Toate acestea pentru a ridica necesarul de energie al
organismului, inaniția și lipsa de nutrienți fiind factori agravanți ai cirozei.
- Sodiul trebuie eliminat. Acest lucru este foarte important deoarece sodiul reține
fluidele. Cei care suferă de ciroză pot dezvolta Ascită ( acumulare de lichide în
abdomen ), un lucru extrem de grav deoarece în acele lichide se pot dezvolta
bacterii. Lipsa sodiului din alimentație determină eliminarea surplusului de lichide
din organism. Așadar : sarea, condimentele tip Vegeta, murăturile, conservele,
alimentele semipreparate, mezelurile chiar și cele slabe, măslinele etc, toate au sare

3
în compoziție. Limitați pe cât posibil consumul lor și cumpărați-vă din farmacii sare
fără sodiu.
- Și o veste proastă pentru cei care au ulcer și folosesc Bicarbonat. Este interzis în
ciroză. Are mult sodiu, doar e alcalinul care combate acidul.
- Ouăle sunt permise doar bine fierte și maxim 2 pe săptămână din cauza gălbenușului
plin de colesterol care este restrictiv în ciroză.
- Brânzeturile, doar cele nesărate cum ar fi telemeaua desărată, urda, cașul slab și
brânzeturile nefermentate. Le găsiți în super-marketuri sau în magazinele bio.
- Fructele. Toată gama de fructe este permisă datorită conținutului glucidic, dar se
recomandă totuși curățirea de coajă înainte de consum.
- Sosurile și rântașurile sunt complect interzise.
- Sfecla roșie este indicată în afecțiunile ficatului deoarece are un efect protector
asupra hepatocitelor și este unul dintre cele mai bune produse pentru detoxifierea
acestuia. Sfecla roșie și metodele de consumare ale ei sunt detaliate în capitolul
alimentelor recomandate fumătorilor.
- Ceaiurile specifice cirozei se găsesc prin farmacii și sunt un ajutor foarte util în
terapie.

Detaliile alimentare, dietele și felul preparării alimentelor le puteți obține de la un


medic specialist care vă diagnostichează forma bolii. Cei care au ciroză compensată au o
mai mare libertate alimentară, iar cei cu ciroză decompensată sunt mult mai
restricționați. Regulile arătate mai sus însă se aplică tuturor. Un alt aspect important și
unic bolnavilor de ciroză este interdicția de-a face sport sau eforturi fizice. În ciroză
metabolismul energetic este deficitar din cauza disfuncției ficatului responsabil cu
stocarea lipidelor și-a glucozei. Pofta de mâncare este scăzută, aportul caloric este redus,
ficatul nu funcționează cum trebuie, deci poate apărea oricând riscul de deficit
energetic. De aceea efortul fizic este contraindicat în ciroză. Mai mult decât atât, la cei
bolnavi de ascită, efortul fizic de durată poate duce la complicații cardiovasculare.

Nici sedentarismul total nu e indicat. Așadar faceți doar mișcare ușoară, aerobic
moderat, mers pe bicicletă medicinală sau cu cea normală pe-afară. Astfel vă veți
recâștiga pofta de mâncare.

Boala Crohn

Sunt foarte convins că cel puțin trei sferturi din populația care nu activează în
domeniul medical nici n-a auzit vreodată de această boală. Sincer să fiu nici eu, până n-am
ajuns să studiez Nutriția. Burrill B. Crohn este doctorul care a descoperit etiologia și
particularitățile bolii în 1932, după ce de-a -lungul copilăriei sale și-a tot văzut tatăl suferind
de indigestii și dureri abdominale.

3
Două probleme mari sunt cu această boală ! Prima constă în faptul că încă nu sunt
clare cauzele care-o provoacă, iar a doua problemă este că are simptome comune cu ale
altor afecțiuni, lucru care-o face greu de identificat. Iar după 10 ani de formă activă netratată
crește incidența instalării cancerului de colon. Iată care sunt aceste manifestări ale bolii,
ignorate sau confundate în marea majoritate a cazurilor :

- Schimbarea tranzitului intestinal. Apare nevoia de defecație de mai multe ori pe zi.
- Schimbarea consistenței materiilor fecale. Apar scaunele moi care alterează cu cele
normale.
- Scaunele conțin mucus și uneori sânge.
- Dureri abdominale însoțite de crampe.
- Sângerări rectale care sunt confundate cu sângerările hemoroidale datorită presiunii
exercitate pe rect la defecație.
- Alterarea stării generale de sănătate. Subiectul se simte mereu obosit și lipsit de
energie.
- Probleme oculare.
- Mâncărimi ale pielii.
- Febră, lipsa poftei de mâncare și scăderea bruscă în greutate.

Acestea sunt simptomele incipiente care arată că boala s-a instalat. Și cum
spuneam, pot fi ușor confundate cu alte afecțiuni. Tranzitul intestinal se schimbă ori de câte
ori facem câte-un exces alimentar. Tot atunci pentru mucusul din scaun dăm vina pe
consumul mai mare de grăsimi. Diareea ne ajunge din urmă dacă exagerăm cu alcoolul sau
cu medicamentele iar sângerarea o punem pe seama hemoroizilor. Pentru oboseală acuzăm
vârsta și astenia iar lipsa poftei de mâncare este efectul febrei pentru care de vină e sezonul
gripal de-afară. Cam așa se gândesc subiecții când caută explicații pentru aceste simptome.
Perfect adevărat, oricare din aceste manifestări pot aparține altor cauze. Dar atenție mare !
Când ele apar în același timp, mergeți la medic. Sunteți susceptibil de Boala Crohn cu care
nu e de glumit. Ce înseamnă ea de fapt ?

Este o inflamație cronică a tractului digestiv care poate afecta orice organ al acestuia,
dar în special intestinul subțire și colonul și este foarte periculoasă deoarece :

- Cronic înseamnă o evoluție lentă, de durată, cu consecințe mai nefaste, greu de


vindecat sau de multe ori nevindecabil. Cancerul, Diabetul sau SIDA sunt exemple de
boli cronice. Asta face deosebirea între bolile cronice și cele acute, ultimele sunt boli
care se vindecă repede cu un tratament adecvat. Boala Crohn din păcate nu este o
boală acută, ci cronică.

3
- Intestinul subțire( poză ) este locul unde se fac majoritatea proceselor de digestie.
Grăsimile se descompun în acizi grași, proteinele în aminoacizi și glucidele în glucoză.
Tot în Intestinul subțire are loc absorbția nutrienților în sânge care apoi le transportă
spre organe. Ei bine, dacă Boala Crohn inflamează intestinul, toate aceste procese
vitale sunt alterate. Consecința ? Nutrienții nu se mai absorb optim, organele nu mai
sunt hrănite și încep să funcționeze deficitar iar corpul începe să scadă involuntar în
greutate. Toate funcțiile regresează și tot aspectul fizic se schimbă. Devii palid, tras la
față și încrâncenat, iar fiecare mers la toaletă va fi însoțit de forțare și dureri.
- Colonul face parte din Intestinul gros și se află înaintea rectului care se continuă cu
anusul. În colon organismul absoarbe apa și formează materiile fecale pentru
eliminare. Dacă boala
inflamează colonul, acest proces
este compromis. Organismul va
suferi de dezhidratare iar
materiile fecale oricum
consistente din cauza
malabsorbției, în amestec cu
apa neabsorbită în întregime,
vor irita rectul și anusul
provocând fistule și fisuri anale.
De aici senzația de defecație
destul de frecventă în criză,
scaunele moi și durerile anale.
- Cel mai neplăcut aspect al bolii este ireversibilitatea ei. Nu se poate vindeca complet.
Există tratamente medicamentoase care doar îi stopează evoluția și mai ameliorează
din efecte.

Ca în celelalte cazuri prezentate, se naște veșnica întrebare : ce legătură are fumatul


cu această boală ?

3
Legătura există din păcate, și principala vinovată este nicotina ! Ea are efect
imunosupresor asupra celulelor macrofage. Să vă explic mai clar. Celulele macrofage sunt
celule ale sistemului imunitar care identifică, atacă și distrug orice bacterie, virus sau parazit
care intră în organism. Iar efectul imunosupresor înseamnă suprimarea unei reacții. Așadar
nicotina anulează acțiunea celulelor macrofage, bacteriile responsabile nu sunt distruse și
procesul inflamator se profilează. Acest proces este și una din cauzele generale de scădere a
imunității la fumători. Fumatul alterează circulația sanguină, lucru explicat de mai multe ori
în această carte. Și intestinele, ca orice alt organ, sunt vascularizate. Circulația sanguină
deficitară specifică fumătorilor face ca pereții intestinali să fie slabi irigați, lucru care-i face
vulnerabili în fața acțiunilor patogene.

Alimente interzise în Boala Crohn

- Alimentele bogate în grăsimi idiferent de origine, animală sau vegetală. Lactatele


grase și derivatele lor, carnea grasă de porc, untura, slănina și afumăturile. De
asemenea produsele tip fast-food, uleiurile, prăjelile, ciocolata, dulciurile și
prăjiturile procesate, produsele tip saleuri și chips. Toate sunt interzise datorită
procentului mare de grăsimi emulsionate din compoziție.
- Cerealele integrale. Da, uite o boală unde sunt contraindicate ! Ele accelerează
tranzitul intestinal, dar în cazul de față existând și-o digestie deficitară specifică bolii,
fibrele nedigerate în totalitate vor provoca contracții puternice ale intestinului. Acest
lucru este neindicat deoarece produce disconfort abdominal celui în cauză. Deci
produse ca pâinea integrală sau făinoasele integrale sunt interzise.
- Cojile fructelor și legumelor. Mere, pere, prune, piersici, castraveți etc, toate
legumele și fructele comestibile trebuie curățate de coajă. Aceasta conține fibre dure
care irită intestinul inflamat din cauza faptului că nu pot fi digerate în totalitate.
- Semințele de bostan, de floarea-soarelui precum și fructele cu semințe cum ar fi
strugurii, căpșunile, kiwi și zmeura. Roșiile au și ele semințe, deci sunt interzise.
Semințele fiind mai greu digerabile și pentru o persoană sănătoasă, pot accelera
procesul inflamator în cazul Bolii Crohn.
- Condimentele de orice fel.
- Fasolea, varza, ceapa sunt legume contraindicate deoarece produc fermentație,
stimulând balonarea și flatulența. Aceste două efecte pun presiune asupra rectului și
pot declanșa sângerări la defecație. Durerile la defecație sunt extrem de neplăcute.
Ai mereu senzația de golire incomplectă, lucru care solicită contracțiile pereților
intestinali. De asemenea pierderile de sânge pot provoca anemia.
- Conservele, datorită conținutului în grăsimi și aditivi alimentari, pot declanșa
simptomatologia.
- Alcoolul. Cosumul ridicat de alcool, datorită efectului de fermentație, provoacă
diareea care irită pereții colonului unde sunt leziunile inflamatorii și declanșează
durerile rectale în momentul defecației.

3
- Cafeaua. Cofeina are două efecte negative în acest caz. Irită pereții intestinelor și
influențează secreția acidă a stomacului. Cofeina și această aciditate pot face ca
efectul medicamentelor din terapie să fie nul.
- Uleiurile, sosurile și maionezele.

Restul alimentelor sunt permise, însă cu respectarea unor reguli bine conturate :

- Cei care au această boală pot să sufere de alergii alimentare ascunse la un produs
anume sau la vreo substanță din compoziția produsului respectiv. Intoleranța la
lactoza din lactate sau la glutenul din pâine pot fi două exemple în acest sens. Așadar
o eventuală alergie alimentară de care nu suntem conștienți poate fi unul din factorii
declanșator al Bolii Crohn. Astfel, pacientul în același timp devine conștient și că are
boala și că poate fi alergic la vreoun aliment. Din acest motiv nu este elaborată o listă
clară cu produsele permise din alimentație, decât doar cu cele interzise. Tot din
același motiv este și imposibil de-a creea un meniu special. Principalul sfat pentru
pacienți este să-și țină un Jurnal alimentar unde să-și noteze fiecare aliment din dietă
și dacă s-a simțit bine sau nu după ce l-a consumat. Astfel bolnavul poate să-și dea
seama ce aliment îi declanșează o criză și să-și contureze în timp un regim alimentar
fără produsul respectiv.
- Dacă nu cumva sunteți alergic la polen, consumați-l cu încredere. Este un probiotic
natural excelent, care echilibrează flora intestinală și reglează funcțiile digestive. El
conține lactobacili și bifidobacterii, adică așa numitele "bacterii sănătoase"care
protejează colonul.
- Mâncați mai puțin și mai des. Decât să aveți 3-4 mese bogate pe zi, mai bine să aveți
5-6 mai sărace și egale cantitativ. Astfel Intestinul nu va fi suprasolicitat și absorbția
nutrienților va fi mai bună.
- Ceaiul de anghinare este foarte indicat în afecțiunile de colon. Însă citiți bine
instrucțiunile de pe cutie și preparați-l cum scrie acolo. Are un gust extraordinar de
pelin. Pe cât e de amar însă, pe-atât este de sănătos.
- Renunțați la fumat sau reduceți drastic țigările ! Singurele cauze posibile ale bolii
dovedite până în prezent sunt alergiile alimentare ascunse și fumatul.

Simptomele bolii nu sunt permanente, ea intră în remisie, după care poate să


recidiveze. Oricum dacă vedeți că zile-n șir simptomatologia persistă, țineți 2-3 zile un regim
drastic bazat pe supe ușoare și mâncare slabă. Și dacă nici așa nu vă simțiți mai bine, mergeți
de urgență la doctor. Au fost și cazuri de intervenție chirurgicală prin îndepărtarea porțiunii
inflamate.

3
4. INSUFICIENȚA RENALĂ

Chiar dacă la prima vedere nu prea pare să fie vreo legătură între fumat și boala
rinichilor, în practică din păcate ea există. Circuitul fiziologic care duce la rinichi e simplu :

- Cand mâncăm, bem apă sau respirăm, în corpul nostru intră toxine. Gazele de
eșapament, praful, chimicalele produselor de curățenie, parfumurile, aditivii din
alimente, medicamentele, alcoolul, biodegradarea gunoiului menajer, poluarea
industrială și bineînțeles fumul de țigară sunt câteva din cauzele acestei poluări
zilnice.
- Toxinele odată asimilate produc reacții care dau naștere la radicalii liberi. Ei nu sunt
altceva decât produșii rezultați din metabolismul toxinelor. Acești radicali se
metamorfozează în membranele celulare unde provoacă așa numitul fenomen de
oxidare celulară, adică procesul prin care celulele se degradează și mor, odată cu ele
survenind și decesul.
- Până acolo însă, sistemul imunitar răspunde la această agresiune, altfel am muri cu
toții prematur. Acest răspuns are loc prin mai multe căi, cea mai importantă fiind
alimentația cu substanțe antioxidative care împiedică distrugerea celulară. Am tot
vorbit despre ele și alimentele care le conțin de-a lungul capitolelor.
- Ceea ce rezultă din acest război celular este preluat de sistemul imunitar care prin
sânge distribuie acești produși toxici organelor cu rol de eliminare a toxinelor. Adică
Limfa, un lichid cu rol imunitar în care se distrug patogenii. Pielea care elimină toxine
prin transpirație. Colonul le elimină prin materiile fecale. Ficatul care metabolizează
toxinele și le depune în spațiul propriu și Plămânii care elimină produșii toxici prin
fiecare expirație, chiar dacă de câte ori inspiră aduce alte toxine.
- Rinichii fac parte din aceeași categorie. De fapt ei sunt principala cale de eliminare a
toxinelor din organism deoarece marea majoritate a lor rămân în sânge iar rinichii
sunt cei care filtrează sângele și elimină prin urină reziduurile. Ca o curiozitate,
rinichii au capacitatea de-a filtra aproximativ 200 de litri de sânge în urma cărora
elimină circa 2 litri de urină, și asta zilnic !

3
Insuficiența renală apare atunci când rinichii sunt copleșiți de cantitatea de toxine
supuse filtrării, din acest motiv ei
pierzându-și parțial sau complet
capacitatea de funcționare. Acest
lucru constituie un pericol pentru
organism deoarece toxinele nu se
mai elimină. Ele rămân în corp,
intoxicându-l. Boala are mai multe
stadii și evoluția ei se face în câțiva
ani. Din păcate terapia și
medicamentația nu pot decât să
împiedice evoluția bolii, nu s-o și
vindece.

În stadiile mai avansate singura soluție este Dializa care este procedeul prin care
pacientului i se filtrează artificial sângele printr-un aparat medical. Cine are nevoie de dializă
și refuză s-o facă, și-a semnat practic singur sentința deoarece rinichii nu mai funcționează
deloc și toxinele acumulate ar putea oricând provoca decesul.

Cea mai neplăcută parte a Dializei este că durează aproape 5 ore o ședință, și ea
trebuie repetată cam de 3 ori pe săptămână. Nu mai poți avea o viață normală deoarece
trebuie să te adaptezi bolii. Cel puțin odată la 3 zile trebuie să te plasezi în apropierea unui
spital chiar dacă ești în concediu. Să nu mai pomenesc de faptul cum te poate afecta psihic
ideea că de fiecare dată poți muri dacă dintr-un motiv sau altul ratezi Dializa.

Nu doar fumatul este vinovat de apariția bolii. Mai sunt și unele afecțiuni considerate
factori de risc pentru apariția Insuficienței renale, și-anume :

3
- Diabetul, care poate cauza nefropatie ( nefronii din structura rinichiului sunt lezați )
- Problemele vasculare, care provoacă un circuit deficitar spre și dinspre rinichi.
- Ateroscleroza.
- Hipertensiunea arterială poate afecta de asemenea rinichiul.

Dar uitându-ne la toate aceste cauze, nu vi se pare că și ele au la origine fumatul ?


Bineînțeles că da. Și uite legătura cauză-efect a țigării care se aplică și în această boală din
păcate. Marea majoritate a pacienților cu boli renale sunt fumători, incidența bolii fiind de 3
ori mai mare la aceștia decât la nefumători care ori au una din afecțiunile de mai sus, ori au
pietre la rinichi, ori au moștenit genetic boala, ori au făcut abuz de medicamente. Sau poate
toate la un loc. Deci să nu incriminăm doar țigara. Ea are un rol hotărâtor în declanșarea
bolii, dar nu e singurul factor de risc pentru apariția ei.

Cum se manifestă Insuciența renală ?

- La început simptomele sunt minore. Urina este închisă la culoare și face spume la
eliminare. Oboseala sau micile înțepături în zona rinichilor sunt de asemenea stări
inerente debutului de boală.
- Apoi apar edemele și pruritul, adică mici inflamații cu lichid ale pielii care provin din
țesuturi și care provoacă senzații de mâncărime ale pielii.

- Odată cu proliferarea bolii se instalează greața, voma, anorexia, lipsa poftei de


mâncare, crampele musculare și durerea de cap.
- Pacienții devin hipertensivi, deci apar riscurile bolilor de inimă.
- În stadiile mai grave apar stările confuze, delirul, incapacitatea subiectului de-a
percepe normal mediul înconjurător și posibile crize de epilepsie.

Iată deci o boală cu care nimeni nu vrea să aibă de-a face, probabil provocată de
fumat sau cel puțin fumatul putând fi factorul ei agravant. Cum spuneam, 2/3 din pacienții

3
diagnosticați cu Insuficiență renală sunt sau au fost fumători. Regulile alimentare în această
afecțiune sunt diferite față de marea majoritate a celorlaltor boli.

Alimente interzise în Insuficiența renală

- Carnea de orice tip, inclusiv de pește. De asemenea lactatele, ouăle și soia. Toate
sursele de proteine trebuie limitate drastic. Metabolismul proteic are ca rezultat
compuși azotați și amoniac, care duc rinichiul la hiperfiltrare. Așadar consumul de
proteine agravează boala. Totuși și lipsa lor generează probleme, așa că s-a instituit o
limită de maxim 30 g pe zi. Există în capitolul IV un Tabel care vă poate ajuta în acest
sens. Pentru exemplu, 100 g de carne de porc conțin 20 g de proteine. Așa că vă
imaginați cât de drastică e restricția.
- Toate alimentele bogate în sodiu. Prin asta se evită retenția de apă din organism, se
ține sub control hipertensiunea arterială și se reglează astfel presiunea sanguină care
este vitală în bolile de rinichi. Având în vedere că restricția totală de sodiu duce la
deshidratarea celulară, se lasă o limită de 1,5 maxim 2 g pe zi, adică o jumătate de
linguriță de sare zilnic. Din păcate asta este o veste proastă pentru pacienți deoarece
mai toate alimentele au sodiu în conținutul lor. Atunci ce e de făcut ? Nu mai sărați
mâncarea și renunțați la alimentele care sunt bogate în sodiu, și-anume mezelurile,
conservele, brânzeturile, produsele tip fast-food precum și toate tipurile de
murături.
- Ridichile, usturoiul și ciupercile trebuie limitate în terapie deoarece conțin substanțe
care interacționează cu medicamentația specifică bolii.
- Spanacul este interzis deoarece are oxalați care determină apariția pietrelor la
rinichi sau agravează simptomele bolii dacă pietrele există deja.
- Somonul are în compoziție acid uric care poate agrava boala renală sau poate de
asemenea da naștere la Gută adică depunerea de cristale în jurul articulațiilor și
tendoanelor. Durerile specifice Gutei sunt pur și simplu atroce.
- Dacă analizele vă arată că aveți cantități mari de potasiu în sânge, atunci alimentele
care conțin acest mineral trebuie drastic reduse. Potasiul se acumulează repede în
organismul afectat renal și asta duce la o creștere mare a tensiunii arteriale. Cum cei
bolnavi renal oricum sunt hipertensivi, asta poate fi o curată sinucidere. Așadar
alimente cum ar fi bananele, prunele, cartofii dulci, roșiile, spanacul, dovleacul,
oleaginoasele, fasolea albă, iaurturile, sfecla roșie și pepenele roșu, trebuie din
păcate limitate serios.
- Ciocolata, cafeaua și înghețata.
- Ficatul și carnea de vânat datorită conținutului lor bogat în fosfor, un mineral care se
acumulează în lipsa unei diureze normale. Totuși lipsa lui creează probleme cu
absorbția calciului, așa că se recomandă un aport redus la minimul posibil.

3
Alimente permise în Insuficiența renală

- Lactatele degresate, cașul, urda, iaurturile și laptele degresat, brânza de vaci și


lintea deoarece conțin calciu și sunt slabe în grăsimi.
- În aceeași categorie mai sunt smochinele, portocalele, broccoli, varza și tofu.
- Alimente bogate în fier pe lângă cele de mai sus permise deja, mai sunt carnea de
curcan ( atenție însă la restricția proteică ), porumbul, pătrunjelul și frunzele de
rucolla.
- Pâinea fără sare.
- Orezul fiert este permis doar o dată pe săptămână.
- Fructele. Cu excepția bananelor și prunelor care sunt bogate în potasiu. Prunele se
pot consuma totuși dacă le decojiți și le țineți puțin în apă. Astfel potasiul din
conținutul lor mai scade. Se permit și fructele sub formă de compoturi.
- Dulcețurile și Ceaiurile. Pentru a suplini rația calorică și dacă nu sunteți diabetic
bineînțeles, sunt permise dulciurile sub formă de jeleuri, zahăr, miere, biscuiți fără
ciocolată și bomboane. Și ceaiurile sunt indicate în bolile rinichilor, le găsiți în orice
farmacie sau magazin bio. Ceaiul de mătase de porumb este cel mai eficace.
- Grăsimile animale slabe și grăsimile vegetale. Untul desărat și degresat parțial
precum și toată gama de uleiuri nu sunt contraindicate, dimpotrivă.
- Suplimentele alimentare. Vitaminele, mineralele sau suplimentele cu aminoacizi sunt
benefice în terapie, dar singurul care vi le poate recomanda este doctorul care vă
tratează.

Din cauza faptului că această boală este asociată și cu alte afecțiuni, elaborarea unui
meniu este foarte dificilă. Nu poți recomanda același regim unei persoane care are și
Insuficiență renală și diabet, ca unuia care nu are diabet. Totodată, stadiile bolii sunt diferite
și regimul alimentar diferă în funcție de momentul în care boala a fost depistată. Dacă asta
se face din timp, restricțiile sunt mai mici. Dacă se ajunge la dializă, atunci interdicțiile sunt
mult mai severe.

Oricum, ideea generală în nutriția celor cu Insuficiență renală este ca aportul caloric
să fie normal pentru a putea asigura energia necesară funcțiilor vitale. De asemenea rația
zilnică trebuie să aibă următoarele proporții :

- Proteine 30 grame, Glucide 400-450 grame, Lipide 90-100 grame.

Aceste valori presupun diminuarea aportului proteic, normalizarea aportului lipidic și


creșterea aportului glucidic. Cum am spus, dificultatea de-a elabora un meniu este dată de
diversitatea bolilor asociate Insuficienței renale precum și de stadiile în care boala se află.
Însă cu puțină răbdare și-un calculator de birou, vă puteți selecta alimentele din Tabelul
existent în capitolul III și vă puteți calcula raportul nutrienților după formulele arătate tot
acolo. Eu am să vă ajut cu niște reguli de bază aplicabile tuturor celor care au această boală,
indiferent de stadiul ei și indiferent dacă este însoțită de o altă afecțiune sau nu.

3
- Înlocuiți cafeaua cu ceaiul negru, e plin de antioxidanți și conține cofeină.
- Dacă nu puteți renunța la cartofi, tăiați mai adânc din coajă când îi curățați. În coajă
se află mult potasiu. Legumele curățați-le bine de coajă din același motiv. În special
castraveții care știu că de obicei se mănâncă cu coajă cu tot. După decojire țineți
legumele în apă măcar o oră, așa își vor pierde din conținutul de potasiu.
- Cumpărați-vă porumb și adăugați-l în dietă. Dacă nu aveți probleme digestive, e
binevenit. Nu vă speriați cînd veți vedea în vasul de toaletă boabe parțial nedigerate.
Porumbul conține celuloză într-o formă ce organismul nostru n-o poate digera în
totalitate.
- Căutați sare fără sodiu în farmacii.
- În fiecare dimineață când vă treziți luați o linguriță de ulei de măsline pe stomacul
gol. Vă va asigura o parte din necesarul lipidic și este și foarte sănătos. Atenție însă,
să fie ulei de măsline presat la rece ! Este cel mai nutritiv din toată gama.
- Consumul de apă să fie normal dacă nu sunteți în vreo formă mai gravă. În caz
contrar vedeți care e volumul diurezei și adăugați la el încă 500 de ml.
- Având în vedere volumul mare de restricții alimentare, puteți cere doctorului
permisiunea să utilizați suplimente alimentare. În funcție de starea fiziologică în care
vă aflați, vă poate recomanda sau nu acest lucru.
- Nu cumva să consumați alcool sau să fumați mai departe, sunt la fel de nocive în
această boală precum otrava.

Și nu în ultimul rând faceți mișcare cât mai mult posibil. În foarte multe situații ședințele de
dializă combinate cu exerciții fizice coordonate de fizio-terapeuți au îmbunătățit statusul
funcțional al pacienților .

3
Partenera mea de viață este o nefumătoare convinsă. Părinții
și fratele ei , prietenele ei , mama și sora mea , toți sunt niște modele
de viață pentru ea. Nici unul dintre ei nu fumează ! De câte ori îmi
cumpăr un pachet de țigări îmi atrage atenția la câți bani cheltui pe
ÎN LOC DE
ele, și de câte ori mă vede că aprind o țigară se strâmbă
ÎNCHEIERE dezaprobator și își întoarce capul în altă direcție. Niciodată nu
ratează vreun prilej de-a încerca să mă convingă să mă las, dar
văzând că n-are cu cine vorbi, m-a rugat un singur lucru , să fumez pe
balcon..." ca să nu împuți casa cu țigările tale ". I-am respectat dorința, măcar atât puteam
să fac. Aseară am avut o discuție interesantă cu ea. A venit la biroul unde scriu și m-a
întrebat :

- Ce faci ? Mai ai mult ? se referea la carte


- Cred că mâine o termin.
- Și ?
- Și ce ? am întors mirat capul
- Și...te lași de fumat ? Ar fi culmea să mai fumezi după ce-ai scris cartea asta
- Nu !
- De ce ? m-a întrebat indignată. N-o să te ia nimeni în seamă cu ce-ai scris dacă
tocmai tu o să fumezi mai departe.

I-am răspuns și ei exact ce voi răspunde tuturor celor care confundă autorul și cartea,
cu bancul preotului : Să faci ce zice popa, nu ce face el !

Ca lucrurile să fie lămurite, această carte nu încearcă să convingă pe nimeni să se lase


de fumat. Eu fumez mai departe, aceleași țigări, în același loc pe balcon, și cu aceeași
plăcere cum am făcut-o ieri și cum o voi face și mâine. Cartea arată doar riscurile la care ne
supunem fiind fumători, și mai ales, metodele prin care putem să mai reducem din efectele
țigării. În ciuda unor poze de efect pe care le-am atașat în carte sau în ciuda unor exprimări
mai dramatice, niciodată nu m-am gândit să conving pe cineva să se lase de fumat.

Și înainte să închei cu adevărat cartea, vreau să vă mai spun niște lucruri importante
care chiar dacă sună a clișee, credeți-mă că nu sunt deloc puerile.

Știți ce se numește " a doua formă de cancer din lume " ? Canapeaua ! Viața
sedentară cauzează mai multe probleme decât fumatul. Iar dacă ești fumător și sedentar în
același timp ai toate premizele s-o încurci cât mai repede. Faceți sport cât de mult, indiferent
de vârstă. Sunt peste tot acum săli de fitness, nu sunt scumpe și nu e nici o rușine pentru

3
nimeni să fie văzut într-un loc ca acela. Dacă nu vă place sala, atunci faceți mișcare de câte
ori puteți, plimbări pe jos sau cu bicicleta. Plămânii se mai aerisesc și vă veți simți altfel.

Niciodată să nu mai faceți greșeala să fumați din obișnuință. Acest lucru dă de fapt
dependența. Fumați doar când poftiți țigara, o să vă fie mult mai bine și fizic și financiar.

Când vă cumpărați alimente, întotdeauna să verificați termenul de expirare. Cele


recent expirate chiar dacă încă au un gust bun, sunt deja pline de microbi sau bacterii.
Verificați întotdeauna și eticheta produsului unde sunt trecute valorile nutriționale. Toate
produsele sunt obligate să aibă așa ceva. Feriți-vă de alimentele care au un conținut mare de
grăsimi saturate. Ele sunt nesănătoase, dar din păcate există în toate produsele. Cele mai
bune sunt grăsimile nesaturate, poli și mono, nu uitați acest lucru. Problema aditivilor și-a
conservanților din produse n-o mai ridic aici pentru că din păcate toate produsele ambalate
au așa ceva. Sunt o grămadă de conservanți și potențatori de gust, culoare, aromă și agenți
de îngroșare care deși prezintă un risc pentru sănătate sunt indispensabile industriei
alimentare. Nu în ultimul rând uitați-vă din ce e făcut produsul respectiv. Căutați mezelurile
care au un conținut mare de carne, sunt mai scumpe e adevărat, dar măcar știi că mănânci
mai multă carne, nu șorici sau ligamente.

Când gătiți, niciodată să n-o faceți în uleiul rămas în tigaie de altădată. Prin prăjire
uleiul activează o substanță numită acroleină care este una din responsabilele apariției
cancerului, iar această substanță rămâne activă în uleiul vechi. Ca să nu fiți curioși, marile
concerne fast-food folosesc ulei industrial care are altă compoziție, de aceea își permit să-l
tot refolosească. Uleiul casnic este altfel conceput, în caz contrar nu ne-am mai putea
permite să-l cumpărăm. Din păcate însă, prin prăjire ne devine dușman. Măcar o dată
încercați să gătiți cu ulei de măsline presat la rece, este cel mai sănătos dintre toate
sortimentele. Sau puteți încerca uleiul de cocos care este și el foarte bogat în acizi grași
Omega 3 și 6.

Nu uitați fructele din meniul zilnic. Sunt adevărate farmacii naturale prin conținutul lor
de vitamine și minerale.

Nu neglijați igiena cavității bucale. Digestia începe în gură, unde sunt dinții, nu în
stomac, vorba profesorului meu din Facultate. Nimic mai adevărat. Saliva din gură conține
enzime digestive care descompun alimentele în momentul când la îngurgităm. Din păcate
nicotina alterează calitatea acestor enzime, de aceea niciodată să nu fumați înaintea unei
mese. Digestia bucală nu va avea randament 100 % și vă veți încărca tractul digestiv riscând
să faceți ori constipație, ori mai rău, vreuna din afecțiunile intestinelor sau ale colonului.

Mestecați bine alimentele, nu vă grăbiți. Astfel tot sistemul digestiv este protejat de-
un efort suplimentar. Beți apă sau lichide la vreo 30 minute după mâncare, nicidecum în
timpul mesei ( sau beți doar foarte puțin ). Așa, enzimele care digeră bolul alimentar nu vor fi
dizolvate, digestia va fi mai bună și asimilarea nutrienților va avea un randament mai bun.
Iar în ceea ce privește apa, faceți diferența între cea carbozificată și cea natural minerală.

3
Prima este de fapt apă plată îmbogățită cu dioxid de carbon, pe când cea minerală natural
este plină de calciu, magneziu, potasiu și sodiu.

Nu fumați imediat după masă. Absorbția nicotinei durează câteva minute, pe când
digestia durează două ore, iar cele două interferează una cu alta. Lăsați să treacă măcar 45
de minute de la masă, timp în care principalele procese digestive au avut deja loc.

Un alt obicei prost este fumatul înainte de culcare. Plămânii vor fi solicitați să înceapă
procesul de eliminare a monoxidului de carbon și somnul va fi agitat. Mie mi s-a întâmplat.
Aveam acest obicei și mă pomeneam trezit în mijlocul nopții agitat ajungând de multe ori să
nici nu mai pot adormi la loc. Noroc cu internetul, timpul trecea mai ușor așa.

Vizavi de alcool, nu sunt eu în măsură să judec ce și cât bea fiecare. Și eu beau din când
în când, la diferite ocazii. Alcoolul are exact aceeași vină ca și țigara pentru apariția unor boli
incurabile. Teorii de genul " eu beau dar nu fumez, deci sunt mai sănătos ", eu nu le consider
reale.

Oricum, țigara și alcoolul sunt buni prieteni când le combinăm împreună, dar relația lor
ne face să ne simțim groaznic la mahmureală. Contrar a ceea ce crede lumea, mahmureala
însoțită de durere de cap care nu trece ușor și care necesită medicamente e provocată de
țigară, nu de alcool. Cea provocată de alcool trece relativ ușor cu alimente ca bananele,
mierea, biscuiții sau suc de cocos. Unii recomandă moarea ( zeama de varză ), dar depinde
de la ce ești mahmur. Dacă de la tării, da, merge moarea. Dacă de la vin sau bere mai bine
celelalte enumerate. Dar mai important este să vă abțineți de la fumatul excesiv când beți
alcool. Gândiți-vă la cât de tare vă solicitați organismul, simultan cu nicotină și cu alcool.

Nu faceți pe vitejii și la cel mai mic semn că aveți o problemă mergeți la doctor. Undeva
de pe la 50 de ani în sus fiecare dintre noi vom începe să ne confruntăm cu astfel de situații.
Respectați ce vă recomandă un doctor și nu luați medicamente după ureche. Combinațiile
dintre medicamentația greșită, alcool și țigară au fost de multe ori fatale.

Dorința noastră ca oameni este să fim sănătoși. Dar acest lucru depinde în primul rând
de noi înșine, nu de doctori sau medicamente, să nu uitați asta !

Tuturor celor care ați citit această carte, eu vă mulțumesc.

3
Bibliografie
- Flavius Lucacel, Tutungeria / The tabacconist's, Editura Limes 2010.
- Susan Saphiro, Lighting up, published by Bantam Dell, A division of Random House
inc. New York
- Componenetele fumului de țigară / Compartimentul " Promovarea sănătății ", ASP
dr. Pop Bogdan
- Understanding Nicotine Dependence and Addiction Among Young Adults Who Smoke
Cigarillos: 2017. Published by Oxford University Press on behalf of the Society for
Research on Nicotine and Tobacco.
- Chung JH, Lee SH, Youn CS, et al. Cutaneous photodamage in Koreans: influ-ence of
sex, sun exposure, smoking, and skin color. Arch Dermatol. 2001,137(8):1043-1051.
- Facial Changes Caused by Smoking: A Comparison between Smoking andNonsmoking
Identical Twins The Department of Plastic Surgery at Case Western Reserve
University.
- Nord M, Coleman-Jensen A, Andrews M, Carlson S. Household food security in the
United States, 2009. Washington (DC): U.S. Department of Agriculture, Economic
Research Service. 2010 Nov. Economic Research Report.
- Dietary Reference Intakes for Energy, Carbohydrate, Fiber, Fat, Fatty Acids,
Cholesterol, Protein, and Amino Acids, The Nutritional Academies Press Washington
D.C 2005.
- NHANES Survey Methods and Analytic Guidelines 2011-2016
- The 2015-2020 Dietary Guidelines,The combination of foods and drinks in diet. 2015
- Augustin Curticăpean, Chimie anorganică –Baze și principii / elementele chimice în
sistemele biologice University Press, Universitatea de Medicină și Farmacie Târgu-
mureș 2006.
- Negrișanu Gabriela Tratat de Nutriție Editura Brumar, Timișoara 2005.
- Societatea de Nutriție din România, Ghid pentru Alimentația sănătoasă, Editura
Performantica, Iași 2006.
- Texas A&M Health Science Center College of Medicine, Ashok K. Shetty, PhD,
Scientific Reports /The Benefit of resveratrol 2015.
- Hartmann A, Patz CD, Andlauer W, Dietrich H. Ludwig M. Influence of processing on
quality parameters of strawberries. J Agric Food Chem 2011. 2008;56:9484–9489.
- Cabrera C, Giménez R, López MC. Determination of tea components with antioxidant
activity. Journal of Agricultural and Food Chemistry 2003; 51(15):4427–4435
- McCormack D. A Review of Pterostilbene Antioxidant Activity and Disease
Modification / Oxidative medicine and Cellular Longevity 2o13.
- Cruciferous Vegetables May Lower Smokers' Risk of Lung Cancer, Researchers at
Roswell Park Cancer Institute in Buffalo, N.Y.
- Health benefits and nutritional value of spinach, Megan Ware 2018
- Examining the effects of cigarette smoking on food cravings. Ariana M. Chao, PhD,
Marney A. White, PhD, Carlos M. Grilo, PhD and Rajita Sinha, PhD 2009.

3
- Metabolism, health and fillet nutritional quality in Atlantic salmon 2017. Katerina
Kousoulaki, Tone-Kari Knutsdatter Østbye, Aleksei Krasnov, Jacob Seilø Torgersen,
Turid Mørkøre.
- Immunomodulation and Anti-Inflammatory Effects of Garlic Compounds 2015.
Rodrigo Arreola, Saray Quintero-Fabián, Rocío Ivette López-Roa, Enrique Octavio
Flores-Gutiérrez, Juan Pablo Reyes-Grajeda, Lucrecia Carrera-Quintanar.
- Hass Avocado Composition and Potential Health Effects, 2013, Mark L. Dreher and
Adrienne J. Davenport.
- Oxidative Stress is Closely Associated with Increased Arterial Stiffness, Especially in
Aged Male Smokers. A Cross-Sectional Study 2017, Tomonori Sugiura,corresponding
author, Yasuaki Dohi, Hiroyuki Takase, Sumiyo Yamashita, Satoshi Fujii and
Nobuyuki Ohte.
- Tobacco Smoke Induces and Alters Immune Responses in the Lung Triggering
Inflammation, Allergy, Asthma and Other Lung Diseases: A Mechanistic Review. 2018.
Agnieszka Strzelak, Aleksandra Ratajczak, Aleksander Adamiec and Wojciech
Feleszko.
- The Emerging Role of Smoking in the Development of Pancreatitis. 2011, Martine
Alexandre, Stephen J. Pandol, Fred S. Gorelick and Edwin C. Throwera.
- The Interface of Pancreatic Cancer With Diabetes, Obesity, and Inflammation:
Research Gaps and Opportunities. Summary of a National Institute of Diabetes and
Digestive and Kidney Diseases Workshop, june 2018.
- Effect of smokeless tobacco products on human oral bacteria growth and viability.
Min Liu, Jinshan Jin, Hongmiao Pan, Jinhui Feng, Carl E. Cerniglia, Maocheng Yang,
and Huizhong Chena 2016.
- Influence of cigarette smoking on the outcome of coronary care unit admissions with
chest pain. S. Mallya, P. M. Calverley, I. A. MacFarlane, S. Hughes, G. Johnston, and C.
van Heyningen, Postgrad Med J. 1992.
- The Role of Diet and Lifestyle in Primary, Secondary, and Tertiary Diabetes
Prevention: A Review of Meta-Analyses, Theodora Psaltopoulou, Ioannis Ilias and
Maria Alevizaki, Rev Diabet Stud. 2010.
- Management of Active Crohn Disease, Adam S. Cheifetz JAMA. 2013 May 22;
309(20): 2150–2158.
- Effects of alcohol consumption, cigarette smoking, and betel quid chewing on upper
digestive diseases. Yun-Shiuan Chuang, Oncotarget. 2017 Sep 29; 8(44): 78011–78022
- Smoking and Risk of Kidney Failure in the Singapore Chinese Health Study Aizhen Jin,
Woon-Puay Koh, Khuan Yew Chow, Jian-Min Yuan, and Tazeen Hasan Jafar, PLoS
One. 2013; 8(5): e62962.

3
Bibliografie electronică
- https://ro.wikipedia.org/wiki/slănina
- https://dieta.romedic.ro/aliment/sparanghel
- https://www.gazetadeagricultura.info/animale/pasari/513-gaini/15146-ce-trebuie-
sa-stim-despre-compozitia-oului-de-gaina.html
- http://www.ansvsa.ro/blog/wpfb-file/sectiunea-10-oua-si-produse-din-oua-pdf/
- http://www.sfatulmedicului.ro/Educatie-pentru-sanatate/motive-pentru-a-consuma-
seminte-de-in_11240
- https://www.webmd.com/diet/features/benefits-of-flaxseed#1
- https://www.healthline.com/nutrition/chickpeas-nutrition-benefits
- https://www.secom.ro/articles/totul-despre-turmeric-si-beneficiile-pe-care-le-poate-
aduce-organismului
- https://www.i-medic.ro/tutun-alcool-droguri/efectele-tutunului-asupra-sistemului-
digestiv
- https://sanatatea.com/pub/alimentatie/5097-sfecla-rosie-beneficii.html
- https://thedaily.case.edu/tech-takes-cigarette-smoking/
- https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5664648/
- https://envirotoxinfo.nlm.nih.gov/tobacco-smoking-and-human-health.html