Spre Ithaca

-------------------------
de Konstantinos Kavafis (1863-1933)

Când vei pleca înspre Itaca

fie-ți lunga călătorie
plină de aventuri , plină de învățaminte
Nu te teme de Lestrigoni și de Ciclopi, nici de furiosul Poseidon;
Nu-i vei întâlni în drumul tău dacă
te vei înălța cu gândul, dacă simțirea-ți
nicicând nu îți va părăsi trupul și sufletul.
Lestrigoni și Ciclopi, nici furiosul Poseidon
nu îți vor ieși în cale
dacă tu însuți nu-i vei purta cu tine-n suflet,
dacă nu-ți vei așeza sufletul înaintea pașilor lor.
Sper ca drumul să-ți fie lung,
fie-ți multe diminețile de vară,
Iar plăcerea de a zări primele porturi
să-ți aducă o bucurie de nespus.
Încearcă să vizitezi emporiul Feniciei
culege tot ce e mai bun.
Du-te în orașele Egiptului
învață cu un popor ce are atâtea să te-nvețe.
Nu pierde Itaca din vedere,
căci ținta ta e să ajungi acolo.
Dar nu-ți grăbi pașii;
e mai bine călătoria-ți să dureze ani,
iar corabia-ți să ancoreze pe insulă
când te vei fi-mbogățit deja
cu tot ce ai cunoscut pe drum.
Nu aștepta ca Itaca să-ți dea alte bogății.
Itaca ți-a dăruit deja o călătorie minunată;
fără Itaca, niciodată nu ai fi plecat.
Ți-a dăruit deja totul și nimic nu mai are de dat.
Și dacă la sfârșit vei crede că Itaca e săracă,
să nu gândești că te-a înșelat
pentru ca vei fi devenit un înțelept, vei fi trăit o viață plină,
și acesta este înțelesul Itacăi.