ISTORIA GRECILOR

Indro Montœelli s-a născut la Fucecchio (Rœența)

›n 1909. A urmat cursurile universitare la Grenoble şi
Sorbona și și-a luat licența in drept Șytììnțe «œ:tale.
Dupã aceea a ł”acut de toate, mai puțin meseriile cärora
le era destinat prin studiu. A fost pescuitor în Norvegia,
adminisaatoml unei ferme în Canada și ofițer în ba-
talioanele indigene din Eritrea. Avea 25 de‘ œi când a
pubûcat o carte despre experiențele sale abisiniene,
carte care, rœenzatã elogios, i-a deschis ușile ziarului
Coixïere defa 4eia. 4?orespoedent de război în Spania, a
coliodat lumea și a fost martor ocular al tuturor
catasaofelor care an bulversat-o. Û 1937 a fost dat afarã
din breasla jumaliştilor pen% micolele sale œtifrœchiste
şi a trebuit sä plece în Esonia, unde a predat italiœa la
Universitatea din Dorpat. Reveait in œ mai tä rziu la
Coiríere, a fost expulzat din Berlin la izbumirea
fä zboiului, arestat în 1940 la Oslo, æesmt apoi din nou şi
condamnat la mome la Milmo. Zece luai mai tä rziu a
reușit să fugă de la Sœ Vittore și sã in ascundä fit F1v@a.
In 1456 se afla la Budapesta, în mijl‹x:ul revoluțici, ca de
obicei alături de cei ce intraserã fit conflict. Mai tâ rziu a
pä ră sit gazetä ria pentru istorie, din partea cReia spera
så aibă mai puține neplăceri. Astfel s-au ná scut Istońx
grecilor, Istoria Romei și succesivele
„isoñ i“ ale Italiei, sugerate de o ambiție modestă și
Otodatã orgolioaså: aceea de a pune cultura, ră masă
pâ nă atunci in Italia monopol academic, la îndemâ na
marelui public. Interpret ales al evenimentulUl istoric și
al personajelor sale, el are meritul de a face cursivă
narațiunea și de a îmbrăca niște întâ mplă ri adevărate în
veşmâ nml emoționœt și plin de farmec al povestirii. Din
iœuarie 1994, Indro Montanelli este directorul coti-
diœuki ù a-Voce din Milano.
Indro Montanelli

Traducere de
GEORGE MICIACIO

EDITURô óRTEk1lS

Bucureşti
1996
Redactor MIRELLA ACSENTE
Copeæa: MIHAIL BOGOR

Indro Montanelli, Sïoria dci greci

O Libñ A Grandi Opère S.PC. Milano, 1994

T£ate drepturile asupra acestei versiuni în limba romănă

Lui Tissy
 CÄTR£ CITITORI

ñfi-ar li mai uçoi‘ sû în,sii oici scûpaiile çi lipsuñle

acesfei cû)i, decât meritele ji czlitùJile ei.
Çtiam, mai înainte de -z o .scrie, c-ù’zvexm sû zjung
lu o usHel de concluzie; çi, fotu,si. -zm .scii.s-o, pentiv
cê mê amuxa s-o T»c, pentru e-ù »pei" e-» ,si -»I[ii sà se
amuze citind-o. Çi pentru cñ sorof en cñ, in ciudn
lacunelor pe care le we, cartex o sñ uniyle. totuçi, o ’nlta
íoarte mure, neglijxtñ de proíesorii no¡ti•i: -ocee'z :i unei
nula[iuni simple, a unei povestiri spuse dm inim:i.
Am numit-o Istoria grecilor penti“u c-ñ, Sple
deosebire de cea x Romei, mni mult dec-ú f cionicn unei
na[iuni, a unui popor, a unui st-nt, e-n este pove.stea
unor ounleni.
Din acest nlotiv, ani redus 1-n e.senția1 Li1u1
evenimen- telor politice, cx să d•nu înf’â ierare ocelO1“n
Ca1‘e nu de- terminat însoârex unei civilizații Azi i-nu
ninrcnt ma4le etape.
In cxrtea de Lnțk ronfe-ază mai mult poeții și LilozoLii
decât legiuitorii și conducktOiii de oști: brazda fă iată de
Socrate și de SoLocle mie nii se pwe mai ad-ânck cleră f
cex lăsată de Temistocle și de Ep-nniinond-n.
Nu ain pletențix s-ă ti spu.s ceva nou și ni•i sk Fi dat
o interpretwe osginală unol lucmi•i dej-n cunoscute. NiCi
măcar nu mi-xm propus asf-u. Ani avut doxr xmbițiz sk
o7er cititorilor posibilitatea de -» se apropia fflz•îi efort și,
mai ales, fără plictis, de aceștf pre‹:::i vechi.
Sper să fi reușit.

INDRO MONTANELLJ
Milxno, septembñe 1959
 Pm:tex i“ntki
ÎNTRE ISTO
LEGENDĂ
 MINOS

Acum vreo șaptezeci de ani, un arheolog englez pe nume

Evans*, coBobă ind prin câ teva pră vă lioare cu antichită ți din
Atena, a dat peste niște amulete de damă , pline cu hieroglife
pe care nimeni nu reușea să le descifreze. Tot facând
presupuneri, a stabilit că acestea proveneau din Creta; a plecat
acolo, a achiziJionat un teren pe locul unde presupunea el că se
află îngropat orașul Cnossos, a angajat o echipă de muncitori și,
la capă tul a două luni de să pă turi, s-a trezit în fața ră mă șițelor
palatului lui Minos, faimosul Labirint.
Poeți și istorici ai Antichită ții, de la Homer încoace, au
afirmat întotdeauna că cea dintâ i civilizație greacă a luat
naștere nu la Micene, adică pe continent, ci în insula Creta, și că
ea a ajuns la deplina sa înflorire în vremea regelul Mlnos, cu
două sprezece sau trelsprezece secole înainte de Christos. Se
povestește că acest Minos a avut numeroase neveste care au
încercat zadarnic să -i dea un moştenitor: dln pâ ntecul lor nu se
nă șteau decâ t șerpl șl SCorpiOrll. Slngură Paslfae a reușit, pâ nă
la urma, să -i dea copii normali, prlntre care pe Fedra și pe
blonda Ariadna. Dln pă cate, Mlflos Îl ofensase pe zeul Poseldon,
care s-a ră zbunat, fă râ nd-o pe PaSlfae să se îndră gostească de
un taur, chiar dacă o fi fost el un taur sacru. Ca să -și satisfacă
această pasiune a ajutat-o un lnglner pe nume Dedal, venit pe

* Sir Arthur John Evans ( l 851- 1941), arhe‹›log britanic. A întreprins ccrcetări
arheologice în nordul Eur‹›pei și la Cn‹issos în Creta; a descoperit scrierea pre-feniciană
(1893).
lnsulă tocmal de la Atena, de unde tiebuise să fugă pentru că ,
oi blt de gelozle, își ucisese nepotul. Din aceastii unire s-a nă scut
Mlnotaurul, un anlmal slraniu, pe jumă tate om, pe jumă tate
taur. far lui Minos i-a fost destul numai sa se uite la el, ca să
înțeleagă cu clne îl înșelase nevasta.
El i-a poruncit lul Dedal să construiască Labirintul, pentru
a-l ascunde acolo pe monstru; dar, totodată , i-a închis înă untru
șl pe constructor și pe fiul să u, Icar. Era imposibil să gă seşti
drumul Jpre leșlre pi•in încurcă tura aceea de coridoare şi de
galerli. Ínsă Dedal, un bä rbat cu infinite resurse, a fabricat
pentru el şi pentru bä iat nişte aripi de ceară ; și astfel au putut să
fugă amâ ndOl, înă lțfindu-se în aer. Icar, îmbă tat de zbor, n-a
mai Jinut seamă de sfatul tată lui sau, șl anume să nu se apropie
prea mult de soare; ceara s-a topit, iar el s-a pră vă lit în valuri.
Deşi dislrus de durere, Dedal a aterizat totuşl în Sicilia, unde a
dus c_u el primele elenaente de TehnlCĞ .
In acest timp, Mlnotaurul continua să se învâ rtă prin
Labirint, pietinzfind să i se aducă în fiecare an şapte fete şi şapte
bă leJl pe care să -l mă nâ nce. Minos îi obținea de la popoarele
învinse în ră zboaie. I-a pretlns aşa ceva chiar şi lui Egeu, regele
Atenei. Fiul acestula, Tezeu, deşi era prinț moştenitor, a cerut
să facă și el parte din grup, cu intenția de a-l ucide pe monstru;
a debarcat, împreună cu celelalte victime, în Creta şi, mai
înainte de a pă trunde în Labirint, a sedus-o pe Ariadna, care i-a
dat un ghem de sfoară pe carę să -l depene, pentru a gă si drumul
la întoarcere spre ieşire. Indrăznețul ßăcău a reuşit să-şi
realizeze intențiile, a ajuns afară, unde îl aştepu prin¡esa şi,
credlncios cuvü ntului dat, a luat-o de nevastă şi a dus-o cu el.
Numai că, la Naxos-. a lasat-o dormind pe plajă şi și-a
continuat drumul singur, doar cu însoțitorii săi.
Istoricii moderni au respins aceastä poveste ca fiind în
ìntregime inventată; și poate că, pănă la un punct, aveau
dreptate. Dar ei ajunseseră chiar să și nege că la Creta, cu două
lTlil de uni inainte de Christos, sau cu o mie înainte de Atena,
înßorise marea ciVllizație pe care i-o aFibuia Homer. Şi aici, de
bună seamă, greşeau.
Descopcririle lui Evans au atras aten¡ia arheologilor din
toatä lumea — printre care şi a italienilor Pari&ni și Savignoni
—, care au dat fuga la fața locului, au început să sape și, în
scirt timp, din măruntaiele pământului au început să apară
monu-
9
mente și documente ale acestei civilizații cretane, care a fost
botezată du’pă numele regelui Minos, minoică.
Chiar și în ziua de azi oamenii-de știlnță se mai ciorovă iesc
între ei, vrâ nd să -i stabilească originile; pentru că unii spun că
ea ar fi provenit din Asia, alții că dln Egipt. Dar oricum, ea a
fost cea dintâ i civilizație care s-a dezvoltat pe pă mâ nt
european, a atins înalte culmi, și a influențat-o și pe aceea care
avea să ia curâ nd naștere în Grecia și în Italia. Aici, la Creta, au
venit să ia model pentru ConStltuțiile lor Licurg și Solon, cei
mai mari legiuitori ai Antichită țli; aici a luat nașterâ muzica de
cor, pe care a adoptat-o și Sparta; aici au tră it și au lucrat primii
șefi de școală al sculpturii, Dipenos și Scyllis.
Studiind să pă turile, specialiștii au subîmpă rțit civilizația
minoică în trei epoci și în trel perio:ide. Să -l lă să m cu împă rțeala
lor, prea subtilă pentru noi, și să fim mulțumiți dacă o să
înțelegem, în mare, care a fost viața cretanilor de acum patru
mii de ani. După felul cum ni-i reprezintă picturile și
basoreliefurile, ei erau oamenl de talie relatlV mică și subțlrei;
femeile, cu o piele palidă la culoare, iar bă rbații, bronzați; chiar
li se și spunea Foinikes, adică „plei roșli”. Ei poartă pe cap
turbane; ele, pă lă riuțe care ar putea fi prezentate foarte bine
la orice paradă a modei din Paris sau Veneția. Și ei și ele aveau
un ideal al lor de frumusețe fizică , deoarece bă rbații puriau
tunici strâ nse pe corp, iar femeile umblau cu sâ nul descoperit,
ceea ce ne face să credem că î1 și aveaq înfloritor. Una dintre
ele, așa cum ne apare într-o pictură , este atâ t de cochetă și de
pro- vocatoare, că arheologii, în cluda austerită ții lor
proverbiale, i-au dat numele de Pnriziznn.
Creta, la început, trebuie să fi fost împă rțită în diverse state
sau regate, care adesea se ră zboiau îhtre ele. Dar, la un anumit
moment, Minos, mai capabil și mal puternic decâ t cellalți regi,
și-a supus rivalii și a unificat insula, dâ ndu-i drept capitală
prorriul să u oraș, Cnossos. Să fl fost Mlnos numele să u ade-
vă rat, sau poate doar denumlrea ge care o lua conducă torul, așa
cum la Roma i se spunea C:iesar și în Egipt Fw:ron? Nu se
știe. Se știe doar că cel care a realizat aceasll operă de unificare
și că ruia legenda i-a atribuli o nevastă ca Pasifae, cu toate
necazurile pe care 1 le-a provocat ea, a tră lt șl a domnlt cu peste
treisprezece veacuri înainte de Christos, pe câ nd în Europa nu
lică rea nici cea mal mică scanieie de civilizaJie.
 După spusele lui Homer, Creta avea nu mai puțin de
nouă zeci de orașe, dintre care unele se luau chiv la întrecere cu
capitala în ceea ce privea populația, progresul și bogă Jia. Faistos
em portul cel mare, în care se concentra comerțul maritim cu
Egiptul; Palaikastros era cartierul rezidențial; Gurnia, centrul
indusFial și capitala spirituală , cum e azi în Italia Milano;
Hagia Têada, reşedinJa de vară a regelui şi a guvernului, aşa
cum o demonsTează vila regală descoperită aici. Casele au
două , trei, pâ nă la cinci etaje, cu scä ri interioare bine lucrate.
lar în pictuêle şi basoreliefurile care le împodo&sc pereții pot
fi vä zuți bä rbații cum joacă şah, sub prlvirea plictisită a
stă pâ nei casei, care toarce lâ nă . Bă rbații, în general, tocmai se
îna- Jñ ›iaseră de la o partidă de vâ nă toare, iar la picioarele lor
stă teau culcate, ostenite, animalele care îi ajutaseră să dibuie
ursul sau misoețul: câ ini ageri și zvelți, semă nâ nd a ogari, și
pisiCl sñ lbatice care trebuie că erau special dresate pentru
astfel de treabă . Un alt soi de întrecere sportivă în care excelau
cretanii era pugiÍatul. Campionii de categorie uşoară se bă teau
cu pumnlÌ goi, folosindu-se chiar și de picioare, aşa cum fac
siamezü azi; cei de categorie mijlocie purtau cască , iar cei de
categorie grea foloseau mă nuși.
Zeu) acestui popor se numea Velcanos şi corespundea cu
cel care se chema la greci Zeus, iar la romani, Jupiter. El era
un personaj atotputemic şi violent; iar atunci câ nd îl apucau
fuŁile, credincioşii să i se rugau de Zeița-Mamă , cum ar fl Maica-
Domnului, ca să -1 potolească . Marea putere a lui Minos, ca
rege, consta în faptul că se tră gea din acest zeu, sau cel puțin că
reuşise să -i facă pe supuşii să i s-o creadă . Câ nd emitea vreo
lege, zicea că i-a sugerat-o cu o zi mai înalnte Velcanos; şi câ nd
rechlZiționa un chintal de grâ u sau o turmă de oi, zicea că
trebuia să -1 cadorisească pe zeu. Toate aceste cadouri sigur că
zeul le dă dea în primlre lui Minos, care îi pusese deja pe
inginerii să i să construiască , penFu pă strarea lor, nişte &ciuri
uriașe sub palatul regal; ele țineau locul, rezervat azi la noi,
pä strä ríi impozitelor, deoarece la Creta, unde banul era încă
necunoscut, impozitele se plă teau în natură ; și zeului, nu
guvemului.
 Cretanli crau un popor de luptă tori, de navigatori și de
plctori. Iar acestora din urmă le datoră m noi faptul că am putut
reconstitui, în parte, civilizația care tocmal sub Minos s-a
rldlCat pe cele mai înalte culml. Nu reușim azi să înțelegem ce a
putut provoca decă derea el, care, judecand după ruinele
existente, trebuie să fi avut loc foarte rapid. A fost oare un
cutremur, urmat de incendlu, care a distrus pâ nă la un punct
Cnossosul, cu palatele și cu teatrele sale? După să pă turi, s-ar
zice că loculnțele și pră vă llile au fost suiprinse pe neașteptate
de dezastru, în timp ce locuitorii se aflau în plină activltate
oblșnuită .
E probabll însă ca această decă dere să fi început mai
demult, și că o catastrofă oarecare i-a gră bit sfâ rşitul. Multe
uiiv›e ne arată că civillZațla Crctei, nă scută desigur cu șapte-opt
sutc de anl mal înainte, sub semnul st‹›lCismului, devenlse sub
MÎnos O ClV llizaJle epicureană , adică una de trai bun, și coaptă
ca un furuncul ajuns la maturitate. Pă durile de chiparoși
dispă ruseră , malthusianismul lă sase goluri în populațle,
colapsul Eglptului înă sprise legă turile pe mare. Poate că a mai
avut loc și un cutremur, ca o încoronare a tuturor necazurilor.
Dar este mai probabil ca dezastrul definltiv să fi fost provocat
de o invazie: aceea a aheilor, care tocmai pe atunci coborâ seră
în Pelopones dln Tesalia și-și facuseră la Micene propria lor
capitală . Ei au distrus în Creta totul: chiar și limba, care pe
vremea lui Minos sigur că nu era greacă , așa cum ne-o dovedesc
insci‘ipțiile ce ne-au mai ră mas.
După ele, deși nimeni nu a reușit să le descifreze, s-ar crede
că originea Cretei ar fi fost egirteană , sau, oricum, orientală .
Noi nu suntem în mă sură nici s-o confirmă m, nici s-o
dezminJim. Suntem în mă sură să repetă m doar că civilizaJia
cretană a fost cea dintâ i civilizație din Europa; iar Minos, primul
nostru „ilustru concetă Jean“.
 SCHLIEMANN

Modul cel mai potrivit de a-1 ră splă ti pe contemporaiiul

nostru Heinrich Scliliemann pentru imensele servicii aduse
reconstituirii civilizațiilor vechl, Socot eu că este acela de a-l
considera printre protagoniștii acestora, după cum a ară tat
singur că o doreşte cu ardoare, alegâ ndu-și-l, în plin secol al
nouă sprezecelea, pe Zeus ca ființă supremă , și lui adresâ ndu-i
toate rugile sale; și-a botezat bă iatul Agamemnon, și pe fată
Andromaca; pe servitorii să i, Pelops și Telamon; și, întreaga
viață , toți banii șl i-a închinat lui Homer.
Era un ză rghit, însă neamț, adică foarte echilibrat în
nebunia ltli; șl norocul a vrut să -1 ră splă tească . Cea dintâ i
poveste pe care i-a spus-o tată l să u n-a fost aceea cu Scufița
Roșie, ci una cu Ulise, Ahlle și Menelau. Avea opt ani atuncl
câ nd și-a anuntat solemn familia că intențlona să descopere
Troia și să le demonsFeze profesorilor de istorie, care negau
existența ei, că cctatea a existat cu adevă rat. Avea zece ani câ nd
a scris în latină o lucrare pe această temă . Ș i nu împlinise nici
șaisprezece câ nd se pare că îi trecuseră de tot astfel de obsesli.
De fapt, se angajase ca bă iat de pră vă lie într-o bă că nie, unde
sigur că nu avea cum să facă descoperiri arheologlce; și de aici,
după pUJlfl tlmp, s-a îmbarcat pe un vas, dar nu pentru Elada, Cl
pentru America, în că utarea norocului.
Însă , numai după puține zile de că lă torle, vaporul să u s-a
scufundat, iar naufragiatul a fost salvat pe Jă rmul Olandei.

14
 Vă zâ nd în această întâ mplare un semn al destinului,
tâ nă rul s-a apucat de comeq; la două zeci și cinci de ani era deja
un negustor avut, iar la treizeci și șase, un capitalist bogat pe
care nu-l bă nuiai că , între o afacere și alta, continua să -l studieze
pe Homer. Meseria îl obligase să că lă torească mult. Ș i, peste tot
pe unde fusese, învă țase limba locului. În afară de germană , știa
acum olandeza, franceza, engleza, italiana, rusa, spaniola, por-
tugheza, suedeza, poloneza și araba. Jurnalul să u era de Ț apt
redactat întotdeauna în limba locului unde fusese scris. Insă
limba în care continua el să gâ ndească era mereu greaca veche.
Brusc, și-a închis biroul și magazinul, și i-a comunicat nevestei,
care era rusoaică , intenția sa de a se stabili la Troia. Biata
femeie l-a întrebat unde este orașul ă sta, de care nu auzise
nilviÎC fllCiodată și care de fapt nici nu exista. Heinrich al nostru
i-a ară tat pe o hartă locul unde zicea el că trebuia să fie, iar
femeia a cerut divoQul. Schliemann n-a facut nici o obiecție, ci
doar a dat un anunț că vrea o altă nevastă , cu condiJia să fie
grecoaică . Ș i, dintre pozele care 'Fi sosiseră , a ales-o pe aceea a
unei fete cu două zeci și opt de ani mai puțini decâ t ai lui. S-a
că să torit pe loc cu ea, după un ritual homeric, a instalat-o la
Atena într-o.vilă botezată Bellerofonte și, câ nd ea i-a dă ruit pe
Andromaca și pe Agamemnon, femeia a trebuit să transpâ e
mult pâ nă să -l convingă să -i boteze. El a consimJit, dar cu
condiția ca preotul, în afară de versetele din Evanghelie, să
citească în timpul ceremoniei și câ teva sTofe din Ilindn. Numai
nemții sunt capabili de asemenea tră snă i.
In anul 1870 se afla pe locul acela însorit și deșertic
nord- apusean al Asiei Mici, unde Homer susJinea, iar toJi
arheologii o negau, că se afla îngropată Troia. I-a trebuit un an
ca să obțină de la guvernul turc aprobarea să înceapă să pă turi
pe coasm unui deal, la Hissarlîk. A peFecut iarna pe un frig
si&rian săpâ nd, împreună cu nevasta și cu muncitorii, gropi.
După două sprezece luni de eforturi zadamice și de cheltuieli
nebunești — să-l descurajeze și pe un sfâ nt —, într-o zi
tâ rnă copul a lovit ceva ce nu era piatră obișnuită , ci un cufar de
aramă care, scos la lumină , a oferit privâii exaltate a acestui
fanatic ceva ce el a spus imediat că este „tezaurul lui Priam“:
mii și mii de obiecte de aw și argint.
 Tră snitul de Schliemann și-a concediat lucră torli, a că rat
tot acest dar al lui Dumnezeu în baracă , s-a încuiat acolo, a
împodobit-o pe nevastă cu toate mă rgelele, pe care le-a
comparat cu descrierea facută de Homer, s-a convins că erau
aceleași podoa& cu care se împă unaseră câ ndva și Elena și
Andromaca, și a transmis prin telegraf această veste tuturor
arheologilor din lume.
Nu l-au crezut. Au spus că singur pusese acolo toată marfa
aceea, după ce o achiziționase la gră madă de prin bazarele
Atenei. Numai guvernul turc i-a acordat încredere, însă doar cu
scopul de a-l da în judecată pentru însușire ilegală de bunurl. Ș i
totuși, câ țiva învă țați, mai scrupuloși decâ t alții, ca Doerpfeld,
Virchow și Bumouf*, au vrut, mai înainte de a-l trata drept
mincinos, să verifice cazul la fața locului. Ș i, oricâ t de sceptici
se ară taseră la început, au trebuit să se plece în faJa evidenței.
Au continuat și ei pe cont propriu să pă turile, și au descoperit
ruinele nu ale unei singure așeză ri, ci a nouă . Unica îndoială
care persista acum în mintea lor nu era aceea d:ick Troia a
existat, ci care dintre cele nouă dezgropate de tâ rnă cop era cea
adevă rată .
InTe timp, nebunul continua cu luciditatea sau obișnuită să
tranșeze încurcă tura juridică în care intrase cu guvernul turc.
Convins că prețioasele sale descoperirl, odată ajunse la
Istanbul, aveau să se ducă pe apa sâ mbetei, el a expediat pe
ascuns toată comoara la Muzeul de stat din Berlin, care era cel
mai bine calificat s-o protejeze în mod serios. A plă tit
guvernului turc paguba facută , acesta ținâ nd mai mult să capete
banii decâ t să pă streze toate mă runțișurile acelea. Apoi,
înarmat cu primul Baedeker din lume, Periegesis al lui
Pausanias, a vrut să demonstreze omenirii întregi că Homer
spusese adevă rul, nu numai despre Troia și despre ră zboiul ce
avusese loc acolo, ci și despre protagoniștii să i. Ș i s-a apucat să
caute, printre ruinele de la Micene, mormâ ntul șl ră mă șițele
pă mâ ntești ale lui Agamemnon.

* Wilhelm Doerpfeld (1853-1891), arhitect și arhe‹›log german. Rudolf Virch‹›w

(1821 -1852), antropolog și medic german. Eugene Bumouf (1801-1852), arhitect și
arheolog francez.
 Ş i iară și bunul Dumnezeu, care are o slă biciune penTu
nebuni, 1-a răsplă tit pentru atâ ta credință , conducâ ndu-i
tâ rnă copul spre subsolurile palatului descendenților lui Atreu,
în ale că ror sarcofage au fost gă site schelete, mă şti de aur,
bijuterii și vă să rie, aparținâ nd acestor sçverani care se credea
că existaseră doar în fantezia lui Homer. Ş i Schliemann i-a
telegrafiat regelui Greciel: Mniestate, v-am descoperit
străinoșii. Apoi, sigur acum pe ceea ce í”acea, a vrut să dea
scepticilor din lumea întreagă lovitura de grație și, conform
indlcațlilor lui Pausanias, a plecat la Tirint şi a dezgropat
zidurile ciclopice ale palatului Jui Proteu, al lui Perseu și al
Andromedei.
Schliemann a murit la vâ rsta de aproape şaptezeci de ani, în
1890, după ce a zdruncinat din temelii toate tezele şi ipotezele
pe care se bazase pană atunci reconstituirea preistoriei greceşti,
c-are ținuseră să-i exileze pe Homer și pe Pausanias în sferele
imaginațlei pwe. Ìn entuziasmul său înfiăcărat, poate că prea
se gră bise să —i atribuie lui Priam tezaurul descoperit pe dealul
de la lJissarlîk, și lul gamemnon scheletul gă sit în sarcofagul de
la Micenc. UltÎmii să i ani şl i-a petrecut polemlzâ nd cu cei care
se îndoiau de asta, șl a demonstrat în aceste dispute mai multă
Vlolență decâ t putere de convingere. Adevă rul e însă că el
singur se considera contemporan cu Agamemnon, şi-i trata pe
arhcologii timpului de la trei milenii înălțime. Viața lui a fost
una din cele mai frilmoase, mai norocoase şi cea mai din plin
tră ltă vreodată de vrc-un om. Nlmeni nu-i va putea contesta
meritul de a fi adus lumină în &zna care, pâ nă la Licurg, a
înconjurat istoria grecilor.
Să pă turile í”acute după exemplul să u au fost continuate în
Focida, Beoția, Tesalia şi Eu&ea de că tre Wace, Waldstein,
Níuller, Stamatakis şi de mulți alții; ele demonstrează că în
ceea ce Schliemann învă țase de la Homer era ceva adevä rat:
că , în același timp cu civilizația Cretei, şi independent de ea,
pe pă mâ ntul grec se mai dezvoltase încă o alta, chiar dacă mai
puțin evoluată , care și-a avut leagă nul în Argos şi în Tirint. Ea s-
a auniit micenixnå, după numele orașului în care s-a nă scut. A
rcalizat-o Perseu, cu şaisprezeće veacuri înainte de Christos, șl
noi încă nu știm că rei rase de oameni a aparținut poporul să u.
Se știe doar că , în epoca aceea, Grecia era alcă tuită din stă tulețe
separate: Sparta, Egina, Eleusis, Orhomenos, Cheroneea,
Delfi, etc. Iar locuitorii lor puriau numele generic de Pel:isgi,
ceea ce ar însemna „popoarele mă rii“; și poate că de pe mare
veniseră , din Asia Mică probabil.Ei au avut contacte cu Creta și
i-au copiat puțin cultura, Cară a ajunge totuși să o întreacă . Au
avut o industrie a lor, însă nu una tot atâ t de dezvoltată ca cea
de la Gurmia. Câ t despre limba lor, se cunoaşte cam tot atâ t câ t
și despre cea a Cretei; se știe totuși că nu avea nimic comun cu
limba grecllor.
Ea a devenlt ca atare numai după invazia aheilor, un trib
din Nord care s-a pus în mișcare, în secolul 4eisprezece, spre
Pelopones, l-a cucerit, l-a unificat și a implantat aici regatele la
curtea că rora a tră it Homer, ca trubadur și vagabond. El nu ne
vorbește despre această invazle, care ră mâ ne doar o ipoteză .
Povestirile lui încep după ce ea a avut loc și, pâ nă la
Schliemann, tot ce ne-a înfă țișat el a fost considerat fantezie
pură , iar protagoniștii lor, niște ființe imaginare.
Dar astă zi, după dezvă luirile acestui neamț tră snit, noi nu
mai avem dreptul să punem la îndoială realitatea istorică a lul
Agamemnon, a lui Menelau, a Elenei și a Clitemnestrei, a lul
Ahile și a lui Patrocle, a lui Hector și a lui Ulise, deși eveni-
mentele nu s-au petrecut chiar exact așa cum ni le-a relatai
Homer, puțin cam umflate. Schliemann a îmbogă țit istorla și a
să ră cit legenda cu câ teva zecl de personaje de prim ordln.
Datorită lul, câ teva secole care pâ nă atunci se aflau în întuneric
au ieșit la lumină , deși era lumîna nesigură a primilor zori. Ș l
numai datorită lul le putem explora azi.
Iată de ce am vrut să -i satisfacem o dorinJă , aceea ca, la
reconstltuirea civilizației grecești, să -l trecem în râ nd cu Homer
și cu eroii să i.
 AHEII

Ascultâ ndu-i pe istoi’icii greci care, chiar câ nd au ajuns la

vâ rsta raJiunii (și nimenl nu a avut-o mai limpede decâ t ei), tot
lviai continuau să creadă în legende, istoria aheilor începe de-a
dreptul cu un zeu, numit Zeus, care le-a dat întâ iul rege în
persoana fiului să u, Tantal. Omul ă sta era un mare pungaș care,
după ce profitase de înrudirea sa cu nemuritorii ca să le divulge
secretele și să le fure nectarul și ambrozia din că mară , șl-a
închipuit că poate să -i îmbuneze dacă le oferă ca jertfa propria
odraslă , pe Pelops, după ce l-a tă iat în bucă ți și l-a pus la fiert.
Zcus, lovit în afecJiunea sa de bunic, l-a lipit la loc pe nepoJel
și l-a pră vă lit în Infern pe tată l ucigaș, condamnâ ndu-l să -i lase
gura apă de foaivi@f de sete în fața unor oale cu frișcă și a unor
cupe cu şampanie de care nu se putea atinge.
Pelops, care moștenise tronul Frigiei de la denaturatul său
părinte, n-a avut iit›roc în politică, pentru că supușii săi l-au
detronat și l-au exilat în Elida, partea aceea a Greciei care s-a
numit apoi, după el, Pelopones. Aici domnea Enomau, mare
amator de curse de cai, în care era imbatabil. El obişnuia să-i
provoace pe toți curtezanii fiicei sale, Hippodamia, promițând
învingătorului mâna ei, ic celui care pierylea, moartea. Și deja
multe „pctide” își lăsasera acolo pielea.
Pelops, care în unele privințe trebuie că semăna puțin cu
taică-său, Tantal, s-a înteles cu grăjdarul regelui, Mirtll, să
împartă împreună Tonul dacă i se‘oferea posibilitatea să
câștige. Mirtil a deșwubat butucul ilcei roți a carului lui

19
Enomau,
t”acâ ndu-l pe acesta să cadă și să -șl S drgă capul. Pelops, luâ nd-
o pe Hippodamia, s-a urcat pe Ton dar, în loc să -l împartă cu
Mâ til, așa cum promisese, l-a azvâ rlit pe acesta în mare. Insă ,
înainte de a se îneca, gră jdarul a proferat la adresa ucigașului și
a urmașilor să i un blestem.
Printi•e aceştia din urmă se numă ra și Atreu, de la care și-a
luat dinastia numele de ATizi. Flii să i, Agamemnon și Menelau,
s-au că să torit, respectiv, cu Clitemnestra și Elena, singurele
fete ale regelui Spartei, Tindar. Se pare că au fost două că să torii
bune, pentru că atunci câ nd Atreu și Tindar au murit, cei doi
frați, Agamemnon, ca rege al Mlcenei, și Menelau, ca rege al
Spartei, au devenit stă pâ nii întregului Pelopones. Ei nu-și mai
aminteau, sau poate ignorau, blestemul lui Mirtil. Ș i totuși,
acesta exista, personificat în propria lor casă de că tre propriile
lor neveste.
Ș i într-adevă r, Paris, fiul lui Priam, regele Troiei, trecâ nd
pe acolo, s-a îndră gostit de Elena. Dar aici, cum au stat exact
lucrurile nu se știe. Unii spun că Elena l-a acceptat și l-a urmat
pe curtezan. Alții, că el ar fi ră pit-o cu forța; și asta a și fost
versiunea ră spâ ndită de bietul Menelau, ca să salveze și
reputația nevestei și pe a lui însuși. Ș i toți aheil au cerut într-un
glas pedepsirea vinovatului.
Urmarea acestei povești ne-a relatat-o@omer, că rula nu
intenționă m să -i facem concurență . Toți gr cii în stare să
poarte arme s-au strâ ns în jurul senlorilor lor ahei și s-au
îndreptat spre Troia cu mii de coră bii. Timp de zece ani au
asedlat-o și, pâ nă la urmă , au cucerit-o și au distrus-o. Menelau
și-a recă pă tat nevasta, dar puțin cam trecută acum, și nimeni nu
a putut să -1 scape de faima de încornorat. Agamemnon, întors
acasă , a gă slt locul sfiu de lâ ngă Clitemnestra ocupat de un
învâ rtit, Egist, care, împreună cu ea, 1-a otră vit. Fiul, Oreste, și-a
ră zbunat mal tâ rziu tată l, ucigâ ndu-i pe cei doi adulteri. A
înnebunit apoi, dar, pâ nă la urmă , a reușit să reunească sub
scepful să u regatele Spartei și Argosului. Ulise s-a pus pe trai,
ultâ nd complet șl de Itaca și de Penelopa. În concluzle, ră zboiul
troian a marcat în acelaşi timp și apogeul puterii aheilor și
declinul ei. Agamemnon, care o personifica, era acum aproape
terminat. Își
20
plerduse, la cucerirea cetă țli dușmane, o bună parte dln trupe,
împreună cu mulți dintre cei mai capabili comandanți ai să i. In
drum spre casă , flota "Fl fusese suiprinsă de furtună și, în cea
mal mare parte, împră știată , iar echipajele naufragiaseră prin
insulele din Egee șl pe coastele Asiei Mici. După aceste lovituri,
aheii nu și-au mai revenit. Și câ nd un nou nă vă litor a apă rut,
după un secol, dinspre Nord, el nu au mai avut tă ria să -i reziste.

Cine erau acești ahel care, tim dc trei sau patru secole, au
fost sinonimi cu grecii, deoarece le-au stă panit complet țara?
Pană în secolul trecut, lstoricii, etnologii și arheologli uu
fost înclinațl să accepte că ei au reprezentat doar unul dln
multele triburi locale de rasă pelasgică , așa cum er»u și
celelalte care au luat la un moivient dat conducerea și. /ol”nlnd
din Tesalia, lea•pă nul lor, au coboi’â t în Pelopones și au format
aici o clasă conducă toare și stă pâ nă . Conform acestei teze, ei ar
fi fost continuatorii clV illZației miceniene, dezvoltată după
modeltll celei minoice din Creta, reprezcntâ nd probabil numai
un stadlu mai avansat al acesteia.
Dar tin alt arheolop•, de astă dată englez, a aruncat în aer
castelele construlte pe temelul acestei ipotezc. Sir William
Rldgeway a descoperit că între civilizația miceniană și cea ahee
existau deoseblri fundamentale. Cea dintâ i nu cunoscuse fierul,
pe câ nd cea de a doua, da. Cea dintâ i își îngropa morții. cea de
a doua îl ardea. Prima se ruga privind în jos, deoarece credea că
zeii se află în mă runtaiele pă mâ ntului; cea de a doua se ruga
privind în sus, pentru că era convinsă că zeii locuiau pe vâ rful
Olimpului sau printre noi i. De unde Ridgeway a dedus că aheli
nu erau nicidecum o populațle de pelasgi, ca celelalte din
Grecia, ci un trib celtic din Europa centrală , care a coborâ t în
Pelopones nu „dÎrl”, Cl „prin” Tesalia, i-a supus pe localnici și,
între șecolele treisprezece și paisprezece înainte de Christos,
s-a contopit cu ei. ca să dea naștere unei nt›i civilizații, cu o
nouă lllTlbă , cea greacă , ră manâ nd totuși clasă conducă toare.
E foarte probabll ca această ipoteză să fie adevă rată sau să
conțină cel puțin destul adevă r. Fă ră îndoială că aheii, spie
deoseblre de pelasgi, au fost oameni de uscat; și e adevă rat ci,

2
pñ tfi la rä ztx›iul ooian, nu s-au hazardat niciodată pe mare;
iar atmmi câ ød dă deau de ea, se opreau. Ei nici nu au încercat ø
%mr să pună piciorul pe insulele mai apropiate de continent; şi
mæ& capitalele şi oraşele lor se gă seau în interior. Sub ei,
Grecia œ limim doar la Pelopones, Atica şi Beoția, în vreme ce
pentru p«qxilațìiIe pelasgice ale civilizației miceniene, care erau
nøritiræ, ea ingloba şi toate arhipelagurile din Egeea.
Cá t pñ vește faptele de arme pe care le atribuie Homer
atwü œ, ele emu, pâ nă acum un secol, considerate pură
Íegxn@, inclwiv ră zboiul cu Troia, că reia i se nega chiar și
cxisænța. Cu tœte acestea, aşa cum am vă zut, Troia exista şi
øqxøzeøm ını Hval pêmejdios pentru oraşele greceşti, deoarece
‹ã nniøa Danlanelele, pe care trebuia să le stră bați ca să ajungi
şm pá mâ zitifl bogat al Helespontului. Aheii nă scociseră deja un
tmœ¢ œ sã -i stimuleze pe supuşii lor împotriva Troiei: acela al
argxxiaețilœ, adică al marinarilor de pe corabia Arpo, plecați
qee Cò lhidq sub comanda lui lason, în că utarea Lâ nei de Aur.
Dá i expedițk Caceau parte Tezeu — cel cu Minotaurul —, ONeu,
£$Ñ œç, tatá l lui Ahile, și însuşi Heracle care, atunci câ nd Troia
a izn:nrcat să -i oprgască la intrarea în strâ mtoare, a coborâ t, a
¡ș%at ‹$e unul singur cetatea, şi l-a ucis pe regele Laomedon,
înqaeimă cu toți copiii să i, în afară de Priam.
ExpœÉ ția a reuşit datorită Medeei. lar în mintea poporului,
Lä m ‹$e Aur a ră mas ca un simbol al bogă țiilpr Helespontului șl
aR hžá rìi Negre. Dar, ca să ajungă aici, trebuia distrusă mal
întä i Tro@ care controla această trecere obligată şi care se
žmbogă jea mereu de pe urma traficului fă cut, impunâ nd
profæ§û plaia unor taxe şi alte obligații celor ce volau să Feacă

Ciœ an fost exact aceşti troieni nu se ştie. Li se mai spunea

Ț dardanč Însă ipoteza cea mai credibilă este că trebuie să fi
fost czmani imigrați pe peticul acela de pă mâ nt al Asiei Mici, ca
sã înæizmkze o colonie, sau poate pentru ca să scape din
niscaiva i:aiastrofe, care-or fi fost ele, ce le-au lovit lnsula şi le-
au distrus cieilizağ m După Homer, ei vorbeau aceeaşl limbă ca
şi grecii şi, la fel ca ei, adorau muntele Ida, „cel cu mulie
izvoare”. E protæbü ca doar populația de la oraş să fi fost
cretană , pe câ nd
locuitorii din împrejurimi erau asiatici. Sigur că Troia a fost o
mare piață comercială a aurului, a argintului și a lemnului. Aici
ajungea pâ nă și jadul din China.
Grecii, după ce au distrus-o cu meticulozitate, câ t de
cavalerește s-au mai purtat atunci câ nd i-au judecat pe localnici!
In Ilindz, Priam apare mal Simpatic decâ t Agamemnon; iar
Hector se dovedeşte un autentic gentleman, în comparație cu
canalia de Ulise. Chiar și Paris, pe câ t era el de ușuratic, a fost
un tâ nă r încâ ntă tor. Ș i, dacă putem judeca un popor după Casa
sa regală , trebuie să spunem că cea a regelui Priam a fost mai
demnă , mai elegantă și măi umană decâ t cea de la Micene.
După cum am spus, pâ nă acum un secol ră zboiul troian și
protagoniștii să i, exlstența însă și a cetă ții, au fost considerate ca
ceva pur imaginar, fructe ale fanteziei lui Homer și a lui
Euripide. Acela care le-a dat o consistenJă istorică a fost
Schliemann. Astă zi putem spune că ră zboiul troian este primul
episod dintr-un ră zboi destinat să se perpetueze prin milenii și
să nu fie încă soluționat: ră zboiul Orientului asiatic contra
Occidentului european.
Cu Grecia aheilor, i-a fost dat Occidentului să câ știge prima
rundă .
 HOMER

Despre Homer nu ştim nimic. Nici mă car nu știm dacă a

existat cu adevä rat. Dacă ne luă m după legenda de toată lumea
acceptată , el a fost un „trubadur” orb al secolului opt, pe care
domnii Û angajau ca să le spună minunatele sale poveşti. Ei nu
puteau să citească , penTu că erau analfabeți, iar timpul și-l
petreceau doar facâ nd ră zboaie, vâ nâ nd și pră dâ nd. Poate însă
că şi Homer era analfabet. El culegea materialul acestor poeme
direct din gwa poporului și, cu imaginația-i neobosită , îl
prelucra după gustul aristocraticilor să i ascultă tori.
Cu tot respectul pe care îl purtă m geniului să u, vom spune
că acest om trebuie să fi fost un mare pișicher, pentru că toți cei
care îi acordau ospitalitate gă seau întotdeauna în poveştile sale
ceva care să le gâ dile orgoliul. Fiecare din ei, în afara unor laude
aduse faptelor de arme ale stră moşilor, mai descoperea aici și
un arbore genealogic care îl lega mai mult sau mai puJin de
vreun zeu. Linguşind, el îşi câ ştiga pâ inea, şi poate că a dus o
viață feêcită , de parazit de lux; dar, cu toate că nu trebuie să -i fi
venit uşor să -i mulțumească pe toți, datorită animozită ților și
riva- lită Jilor care îi separau, se pare că , totuşi, a reușit s-o facă .
Sigur că ceea ce ne-a lă sat el despre societatea ahee, care
reprezenta o clasă dominantă restrâ nsă , nu este un tablou
demn de luat în seamă , deoarece toate tră să turile personajelor
sale sunt schimbate şi înfrumusețate nu numai de inspiraJia
poetică a autorului, ci şi de nevoia de a fi pe placul clienților.
Mulți dintre ei erau descendenți ai vechilor eroi. Un astfel de
24
tablou poartă
pecetea a ceea ce numim noi azi „stilul convențional”. Chiar
dacă portretul seamă nă mai mult cu ceea ce dorea societatea lor
să fie, decâ t cu ce era în realitate, din punct de vedere
documentar el are o valoare însemnată și ne permite să schiță m
cadrul acelei lumi.
Homer spune că aheli erau un popor de oameni cu un fizic
foarte frumos: toțl bă rbații, niște atleți; toate femeile, niște
regine ale frumuseții. Probabil că nu e chiar adevă rat. Dar e
destul ca să ne facă sd înțelegem că frumusețea fizicȘ
reprezenta idealul loi• cel mal înalt, și poate și slngurul. Tineau
foarte mult la elegantă și, deși industria modei se afla
înY-un stadiu
rudimentar, cu puținul pe care îl aveau ei realizau minuni.
Slngura Jesă tură folosită și de femei și de bă rbați era cea de in.
O purtau ca pe un sac, avâ nd o gaură pe unde să -și vâ re capul,
dar fiecare adă ugâ nd la ea garnituri și broderii foarte
costlsitoare, ca să -i dea o notă personală . Ș i țineau foarte mult
la această îmbră că minte, că ci Priam. ca să obțină de la Ahile
trupul ucis al lui Hector, i-a oferit aheului îmbră că mintea sa în
schimb, ca pe cel mai prețios „bacșiș”.
Casele să racilor erau fă cute din lut și paie; cele ale
bogaJilor, dln că ră mizi, cu o temelie de piaTă . Se pă Tundea
înă untru printr-o ușă centrală și, în cele mai multe cazuri, nu
exista nici o împă rțire în camere, iar ferestre nu aveau. Chiar și
bucă tă ria a luat ființă mult mai tâ rzlu. Se p•ă tea mâ ncare în
aceeaşi unică încă pere, lar fumul ieșea prinT-o gaură Cacută în
tavan. Numai domnii cei mari aveau o cameră de baie. Ș i sunt
considerate drept extravaganțe de miliardar fanteziile
Penelopei, care și-a comandat un fotoliu cu brațe, și cele ale lui
Ulise, cand a pus să i se facă un pat dublu. pentru el și nevastă -
sa. E adevă rat că kebuia să -i ofere femeii o oarecare com-
pensație penTu cei două zeci de ani de vă duvie în care o lă sase.
Dar, pe câ t se pare, faptul a stâ rnit un adevă rat scandal.
Temple nu sunt. Deși foarte relieioși, domnii ahei
cheltuiesc penTu palatele lor dar, ca să -i adă postească decent pe
zei, la asta se gâ ndesc mai puțin; ba îi lasă chiar și iarna afară .
Ulise. care, după atâ tea aventuri, a devenit la bă Tâ nețe un
sedentar și un om de casă , și-a construit chiar un fel de patio. cu
brazde de flori, cu pomi și cu un grajd. Ş i Paris, seducă torul
Elenei, pusese pe cei mai încercați arhitecți din Troia să -i
const.ruiască o „garsonieră ”, dar nu ştlm cum ară ta ea.
In afară de locuinJe și îmbră că mlnte, cele douä clase —
dominatorii și dominaJii — se mai diferenJiau şi prin regimul
lor alimentar. Generalii ră zboiului Foian sunt camivori, şi
preferă purcelul de lapte; subofiJerii și soldaJii sunt vegetarieni,
și se hră nesc cu grâ u pră jit și cu pește, atunci câ nd î1 gă sesć. Cei
dintâ i beau vin, și folosesc mierea drept zahă r. Ceilalți beau apă .
Nici unii nici alții nu ştiu ce sunt alea tacâ muri. Se folosesc doar
de degete şi de cuJite. Nimeni nu e personal proprietar al
pă mâ ntului. Proprletatea aparJine familiei, în sä nul că reia
domneşte un fe1 de regim comunist. Famllia e aceea care vinde,
cumpă ră , împarte obligaJii şi profituri, şi trasează fiecă ruia ce
are de i”acut. Ş i, cum ea este foarte numeroasă , iar organizarea
sœietă Jii pe categorii de meserii este încă rudimentară din
punct de vedere artizanal şi profesional, familia este în, general
autosuficientă . Există întotdeauna un fiu fierar, unul tâ mplar,
un altul cizmar. Ş i asta se petrece chiar în casele domnilor, pâ nă
şi la curte, unde regele taie cu feră stră ul, trage la rindea, coase
şi bate cuie.
Nu se prelucrează metale. PenFu obJinerea lor nici mă car
nu se deschid mine. Se preferă importul obiectelor guta fă cute,
din Nord. Ş i tocmai această carenJă a provocat catastrofa
aheilor, în ziua câ nd s-au trezit față în față cu dorienli, mai
barbari decâ t ei, dar înzestrați cu scule de oJe1. ViaJa stagneazà
în aceste microcosmosuri domestice cu orizont limltat. Grecia
este toată stră bă tută de lanțuri muntoase, care fac dificile
deplasă rile și contactele. Drumurile lipsesc. lar ca mljloc de
Sansport, există numal carul, tras de catâ ri sau de oameni. Dar,
pe vremea aceea, a poseda un car e ca şi cum ai avea azl un lalit.
Din familie, în afară de cel ce sunt uniJi prin legà iuri de
sâ nge și de avere, fac parte și sclavii, mai puțin numeroșl Jl
mult mai bine trataJi decat aveau să he cei de la Roma. In
general sunt femei care, pâ nă la urmă , ajung șl ele să fle
considerate de-ale casei. Banii constituie doar un mijloc de
schimb, nu și un indice de bogă ție. Aceasta se mă soară numai în

26
bunuri materiale, hectare de pă mâ nt și vite. De altfel, singura
monedă cunoscută este lingoul de aur, talentul, folosit doar în
tranzacJiile mai importante. Altfel, oamenii se servesc de
obișnuitul cocoșel sau de mă sura de grâ u, de rață sau de porc.
Din punct de vedere moral, ne situă m cam jos. Ulise,
prezentat ca exemplu și model, este unul din cei mai neobră zați
mincinoși și escroci ai istoriei. Mă sura mă reției sale o dă numai
succesul, care febuie să fi fost și singura religie a acestor
oamenl, dacă facem abstracție de mijloacele prin care se
ajungea la el. Tratamentul aplicat de Ahile cadavrului lui Hector
este o mâ rșă vie. Singura virtute pe care oamenii aceştia o
respectă este ospitalitatea. Probabil că le-o impunea asprimea
locului, primejdiile care existau la tot pasul, și deci interesul de a
oferi azil, pentru a te putea bucura și tu de el în caz de nevoie.
SFuctura familiei este patriarhală , însă femeia ocupă un loc
superior celui pe care i-l vor oferi ei romanii. Faptul că , penTu
a incita poporul să meargă să moară sub zidurile Troiei, a fost
nevoie să i se inventeze o poveste sentimentală , ne spune totul
despre câ t de mult conta în lumea ahee amorul. Tâ nă ra fată ,
câ nd se că să torește, nu are de ales. Ea trebuie să accepte
alegerea fă cută de tată , care în general încheie un contact cu
tată l viitorului soț, în termeni de vaci și gă ini. O fată frumoasă
merită chiar și o turmă înTeagă sau o cireadă . lar la ceremonia
nupțială , la care iau parte amâ ndouă familiile, cu tot neamul, se
lntonează câ ntece religioase, dar mai ales se mă nâ n,că pe rupte
și se dansează în sunetele flautului și ale lirei. Insă , odată
devenită stă pâ na casei, soJia ia totul în serios. Ea nu are dreptul
să se plâ ngă de infidelită țile bă rbatulfii, care, de regulă , sunt
destule; dar stă la masă cu el, se bucură de încrederea lui, îl
ajută la treabă și supraveghează educația copiilor, lucru care, de
altfel, se mă rginește doar la disciplină ; nimeni nu este
preocupat să dea sau să primească lecții de citit și de scris. O
Tă să tură curioasă , care subliniază caracterul domestic al vieJii
lor, e că , de regulă , la bucă tă rie Teaba o fac bă rbații, nu femeile.
Ele doar țes și cos. În general sunt fete caste și soții fidele. Cazul
Clitemnesirei și al Elenei poate fi considerat ceva senzațional
și monsFuos.
27
 Polisml, adică orașul propriu-zis, nu s-a nă scut încă . Se
numește așa doar simulacrul de palat sau de castel al seniorului
aheu care, la început, are o putere foarte limitată asupra geiii-
lor din jin. Geni-le sunt ceea ce vor £i la romani gin[ile: grupuri
de famă ii care își recunosc un ssă mpș comun. Unitatea este
creată de primejdia venită din afară . In faJa unei invazil, capii de
familie se ssâ ng în jurul unui senior care "Fi convoacă într-o
Adunare _ și, împreună , după caz, iau în mod democratlC
hotă râ ri. Incet-încet, din această Adunare, la care aveau dreptul
să participe toJi cetă țenii liberi de sex masculin, s-a diferențiat
un Consiliu, un fel de Senat, din care f”aceau parte numai șefii
gelii-lor. „Seniorul” a început să se numească „rege” și a deJinul
toată puterea religioasă , militară și juridică , dar numai sub
conRolul Consiliului, care putea chiar să -1 și detroneze.
Nu exista o lege: așa ceva era considerat doar verdictul
regelui, verdict pe care acesta îl dă dea după cum înțel4gea el. Ș i
nu existau nici mă car impozite. Vistieria, care era de fapt seiful
personal al suveranului. se alimenta din „daruri” și, mai ales,
din pră zile de ră zboi. De aceea și erau aheii niște cuceritori.
Ră zboaiele împotriva Cretei și apoi împotriva Troiei au fost cu
sigwan@ impuse și de o strâ mtorare financiară . Șl, Cu toate
acestea, deși asemenea cuceriri erau în întregime realizate
peste mă ri, aheii nu constituiau un popor de marinari sau,
oricum, mult mai puțin decâ t fenicienii care, în momentul acela,
dominau Mediterana orientală .
 HERACLIZII

PrinYe atâ tea legende care au înflorit pe vremea aheilor, se

numă ră și aceea a lui Heracle, pe care l-am întâ lnit deja ca
membru al echipajului corabiei Argo, plecată sub comanda lui
lason în că utarea Lâ nei de Aur. Dar trebuie să vorbim ceva mai
icult despre el, pentru că a fost unul din personajele cele mai
importante ale istoriei grecilor.
E1 era — nici nu-i nevoie s-o mai spunem — fiul lui Zeus
care, chiar după ce o luase de nevastă pe Hera, încă își mai
permitea multe libertă Ji; și, odată , și-a pierdut de tot capul după
o femeie oarecare, deși din stirpe aristocratică : Alcmena,
nevasta unui teban, Amfitrion, care avea să lase lumii moştenire
numele uneia .din cele mai simpatice și mai de Seabă categorii
de oameni: gazda primitoare.
Zeus era în așa hal topit după ea, că a i”acut să dureze
două zeci și paRu de ore, în loc de opt, noaptea în care s-a dus s-
o viziteze. Iar frurtul îmbră Jișă rii lor a fost direct proporJional
cu durata ei. Ca să se ră zbune, Hera a trimis doi șerpi care să -l
gâ tuie pe noul-nă scut. Dar acesta i-a prins înFe degete și le-a
zdrobit capetele. De aceea 1-au și botezat Heracle, ceea ce
înseamnă „gloria Herei”. Bă iatul a crescut cum îi era și felul;
adică în scurt timp a ajuns cel mai popular erou grec, datorită
firii sale de pierde-vară și de mă gă dă u, veșnic vesel și cam
bezmetic, care, crezâ nd uneori că mâ ngâ ie, îi rupea șira spină rii
vreunui prieten, ca apoi să înceapă să plâ ngă mortul, spunâ nd
că n-a fost atent. A i”acut de toate. Le-a sedus pe cele cincizeci
de fete ale regelui din Tespi, a ucis cu mâ inile șoale un leu, din
a că rui piele și-a facut imă ră că minte, singura din acel moment
<9
s-a Jicnit, în urma unor vrñ ji ale Herei, și-a gâ tuit copiii şi a
plecat sñ se caute la Delfi, unde oracolul i-a prescris sñ plece
la Tirint șl Sñ intre în slujba regelul Eurlsteu. Acesta, ca să -1
pună la treabă , i-a cerut să ducă la bun sfâ rşit douasprezece
sluj& foarte grele şi periculoase, sperâ nd că eroul avea poate
să -şi lase pielea înti•-una din ele. Dar el le-a îndeplinit pe toate.
După moarte, a fost venerat ca zeu, însă copiii să i,
denumiți heraclizl, care trebuie să fi fost câ teva mii datorită
forței deniografice a tată lul, şi care moșteniseră caracterul
tui•bulent al acestuia, au fost alungați din Grecia. Unul din ei,
illus, 1-a provocat pe râ nd pe ostaşii mobilÎZllțl ğ e rege ca să -i
izgonească dln țară atâ t pe el câ t şi pe frații să i. InJelegerea era
aşa: dacă învingea, heraclizii aveau să primească drept premiu
regatul Micenei. Dacă pierdea, atunci pă ră seau cu toții locul,
obligâ ndti-se să nu se înapoieze decâ t după cincizeci de ani,
adică în persoana fiilor și nepoților lor. Illus a pierdut, și s-a
țlnut de cuvâ nt. Heraclizii au plecat, însă , după o jumă tate de
sec-ol, urmaşii lor din cea de a treia generație s-au întors, aşa
cum le fusese înțelegerea, i-au ucis pe aheii care încercau să le
reziste și au pus mâ na pe toată Grecia.

Ceea ce în legendă se numește „reînioarcerea heraclizilor”

se cheamă în limbaj lstoric „invazia dorică ” şi a avut loc pe la
1100 înainte de Christos. Sigur ca această legendă , dacă nu şi-
au confecJionat-o pe de-a-ntregul chiar dorienii, cel puțïn și- au
însuşit-o. Ea fumiza saniavolniciei un fe1 de alibi, și un blazon
pentru dominația noilor stă pani, care trebuiau sä £ie coøsideraJi
creditori și nu niște tâ lhari.
Cine au fost exact dorienii, ca de obicei nu se ştie. Dar nu
încape îndoială că veneau din Europa centrală , pentru că au
adus cu ei în Grecia darul cel mai de preț al civilizației, numit de
etnologi „de la Hallstatt”, după numele orașului ausFiac unde au
fost descoperite primele sale urme: fierul.
Fierul 1-au cunoscut și aheii, dar nu 1-au prelucrat,
mulJumindu-se să importe din nord obiectele gata Cacute.
Dorienli erau mult mai ncciop1i{i și mai barbari decâ t ei, dar her
aveau în cantitate mare: î1 extră geau chiar‘ din mă runtaiele
munJilor Epirului şi ai Macedoniei, pe mă sură ce înaintau că Ye
sud, în marşul lor de cuceritori; și cu el ş-i-au i”aurit arme

31
împotriva că rora pietrele și ciomegele prea puțin puteau să
facă . Erau înalți, aveau capul rotund și ochii albașFi; curajul și
ignorant lor erau de toată lauda. Sigur că era vorba de o rasă
noidicã .
S-au nă pustit cu grä mada, au construit prima lor cetate în
Goñ nt, de unde dominau istmul şi, în scurt timp, au supus
întreaga Grecie, niai puțin Atica, unde atenienii au reușit să le
reziste şi de unde i-au respins. Spre deosebire de ahei, ei nu
erau doar oameni de uscat și nu s-au mulțumit numai cu partea
continentală a ță rii, ci au debarcat și în insule; în Creta au
distrus şi ultimele resturi ale clvilizației minoice.
Aproape întotdeauna cucerltorii se plictisesc repede s-o
facă pe stă pâ nii și, după prltna furie de abuzuri și samavolnicli,
de regulă sfâ rșesc, aşa cum fă cuseiă și aheii, prin a că uta un
compromis cu populația locală cu care se amestecă , şi de la care
copiazã în mare parte obiceiurile. Numai că dorienii sufereau
de o boală grea: rasismul. Ş i chlar acest lucru ne confirmă că era
vorba de nordicl, care au avut întotdeauna și continuă să aibă
msismul în sânge; toți, chlur și aceia care, în vorbe, se
leapä dă de el. Deși erau mult mai puțini decâ t bĞ știnaşli, sau
poate tocmai de aceea, ei și-au apă rat adesea lntegritatea
biolOglCĞ pñ n acte de autentic eroism, ca în Sparta.
Superiorltatea civilizației greceştl, departe de a-i cuceri, în
primul moment l-it înspă imâ ntat. Au acceptat limba, cu mult
mai evoluată decfit a lor și deja bogată în literatură , deşi doar
orală . Ş i-au însuşit legenda heraclizilor, pentru că lucrul
acesta le convenea. Dar încã mulü vreme au exclus egalitatea
în drepturi şi că să toriile mixte, ceea ce explicä şi haosul pe cve
l-au provocat.
Hesiod, care desigur că nu era dorian, șl care a scrls la mult
timp după aceea, a botezat epoca lor „epoca flerulUl ; și nu
numai pentru că fierul fusese la ei de mure utllltate, cl șl penFu
că via@ devenise dură șl grea. Nesiguranța de la sate provocase
depopularea acestora. Toatà lumen umbla înarmata și Cir SP se
apere, și ca să atace. Dezvoltare‹a urtistlCă și culturalü fusese
stopatã , pentru cä , spre deosebire de vechii ahei, morțl cU toții
acum sau fugițl, lioll Stă panl DU lTl2nlfestuu nicl o intenJle de a
încuraja cultura. Toate astea uu avut, după cum v‹im vedea, o
serie întreagă de urmă rl nefaste.
Partea a doua
ORIGINILE
 POLJfi-UL

Evenimentele pe c.are vi le-am relatat pâ nă acum,

încercâ nd să separă m istori‹a de legendă , amâ ndouă
confundiindu-se la memorialiștii greci, aparțin Evului de Mijloc
elenic, încheiat cu invazia dorienilor și cu haosul care i-a urmat.
lai acum, mai înainte de a ridica din fața istoriei propriu-zise
cortlna, istorie care începe cu secolul a1 opiulea, să încercă m
să -i trasă m acesteia linia princlpală de conlur. Asta pentru că
aici se află explicația evenlmentelor ce au urmat.
DUpă cum am mal spus, iră să tura neschimbată de caracter
a grecilor a fost particularismul. El și-a gă sit expresia în poleis,
adică în „orașele-stai”, niciodată capabile să se transforme într-
o naJiune. Ș i, mai mult decâ t deoseblrile rasiale dintre diversele
popoare care s-au suprapus, această unificare a împledlcat llpsa
lor de permeabililaie. Să mă explic: toate naJiunile suni
eterogene. Ultimul care a crezut că au exlstat și națiuni pure,
facâ ndu-și din asta o docti‘ină , ba mai ră u încă , o politică , a fost
Hltler. Ș i i1 Sfâ rşit așu cum a sfâ rşit. De fapt, chiar și Germanlu
este un amestec de teutoni cu slav l, așa cum e Anglia de celJl,
normanzi și saxonl; Fi‘anJa, de celțl, germani și latini, ca să nu
mai vorbim de Italltl, unde avem chiar de toate. Vreau să vă
spun că , în lumea întreagă , lnvaziile suportaie mal curâ nd suu
mai tâ rziu de că tre o națlune, nu au împiedlcat formarea unul
popor, după un timp mal scurt sau mal îndelungat, rezultat
firesc al unul amestec de â igrediente emice dtverse.
Un asemenea lucru în Grecia nu a avut loc din cauza
dorienllor. Nu spun că aceştia au sfă râ mai Ul2liatea țării, pentru
că așa ceva nici nu a existat, dar nu au permis ca ea să se forme-
ze, pă sirâ nd o aiitudlne distuntă și un sentiment de
superiorltaie
34
rasială față de bă știnașii cu care, în mod intenționat, nu au vrut
să se aicestece. Noi nu șlim cum s-au peTecut exact lucrurile.
Dur cred că Heiodoi, primul care a încercat să le lă murească ,
are depllnă dreptate câ nd spune că dorienii i-au copleșit pe
ahei, transformâ ndu-i în sclavi, așa cum și aceştia din urmă au
Cacut cu pelasgii, adevă rații autohtonl. Astfel, Grecia a apă rut ca
rezultat a trei straturl etaice, sau cel puȘ n două , penti u că în
anul 1 100, cand au soslt dorlenii, aheli, care îi precedaseră cu
câ teva secole, erau deja destul de amestecați cu pelasgii, sau se
gă seau dln plin într-un astfel de proces; și tocmai de aceea
dorlenli i-au dispreJuit, numindU-l „bastarzi”, așa cum au Cacut
șl naziștii cu austriecii.
Nu degeaba spuneau aienlenii că ei sunt unul din cele două
r
p‹ipoai’e grecești ă strate pure ca rasă , .ldică neconiaminate de
dorieni. Celă lalt era Arcadia, cea ical inaccesibllă rcdută de
munte a Peloponesului, unde e poslbil ca noil cuceritori să nu se
fi putut lnstala efecilv. Evident că , pi•in ieacție, rasismul doi lC 8
provocat un altul, aheo-pelasgic, predoiiiinant în Atica și în
lnsulele Mă rli IOnlce, de unde a și că pă tat denumlrea de lonic.
Acest lucru îl fă cea pe ahei să se pi oclame „fiii pă mâ ntului”, iar
pe arcadieni să susțină că saăbunii lor erilU Stabiliți în Arcadia
mai înalnte ca cerul să fi dat naștere lunii; pretext ca să -i trateze
pe dorieni drept niște intruși.
Aici se naște o intrebai•e. Acești greci scandalagii, care nu
au reușlt niclodată să alcă tuiască politicește o națiune, adică o
comunitate, ceva comun și național au avut totuși: limba. Ș i, dat
fiind faptul că ea nu s-a putut naște dinF-o fuziune, care nici nu
a avut loc, atunci care din cele Fei populații a elaborat-o și a
impus-o celoi’lalte? Cu alte cuvinte, dintre aceste trei rase ce
populau Grecia, care s'orbea limba ereacă ?
Herodot, iTlare că uiator de curioziiă ți, povestește că , în
exploră rile sale prln toate colțul”lle Jă rii, ar fi gă sit câ teva sate
cu niște triburl care vor&au o limbă neînțeleasă dc el. Era
desigur pelasgica, .supravieJuind încă în unele „enclare” din
intefior,
›căpate la început de sub suveranitatea cuceritorilor ahei și
apoi a celor dorieni. Ce fel dc limbă o fi fost ea nu se știe, după
cum nu se țtie nici de ce rață erau pelasgii; dar cu țiguranJă că
au fost de origine medfo-orientală . O deducem din cti•›intele
care, ră spâ ndindu°se încet-încet, au ră ma.s icoștenire în limba
greacă propriu-zisă : thal-ass:i, de exemplu, cai•e înseamnă
„mare”. Xenofon povestește că, în timpul faimoasei „Anabasis”
a celor zece mii de luptă tori greci în Asia Mică , aceși›a nu
i”aceau
altceva decâ t să -i întrebe pe localnicii întâ lniJi în drum:
Thulassu?... Thulussu?...” Iar localnicii înțelegeau, pentru că
acesta era un cuvâ nt din limba lor. Mai sunt încă multe altele, în
general toate legale de lucruri și activită ți pe mare. Ceea ce ne
confirmă că aheii și dorienii nu se prea pricepeau la ale mă rii;
poate că nici nu o vă zuseră vreodată mai înainte de a ajunge în
Grecia, și deci nu aveau nici un cuvâ nt cu care s-o numească .
Așa că l-au adoptat pe cel al pelaseilor, care cu marea erau în
relatii foarte strâ nse, așa cam o sugerează și numele lor.
Deci, nu pot exista îndoieli: greaca a fost o limbă de
import, și nu are sens să discută m dacă importatorii au fost ahei
sau dorieni, pentru siniplul motiv că , în afară de unele deosebiri
dialectale, o vorbeau și unii și alții, avâ nd și unli șl alțli aceeașl
obârșie indo-europeană , ca șl latlnii, celJii și teutonil.
Dar să mergem mai departe. Faptul că dorienli au praciicat
rasismul, provocâ nd și la colocatarii lor din Grecia unul nu mai
puțin nebun‹isc, nu explică deloc compartlmentarea. Pentru că
ei, la uma umelor, nu dominau decâ t Peloponesul, unde gu
fost întotdeauna o minoritate, chiar și în Sparla, bastionul lor. In
alte regiuni, •uRde predomina încrucișarea aheopelasgică , adlcă
ionică , s-ar fi putut naște un stat care să fie ceva mai mult decâ t
o cetate cu suburbiile ei, chiar și pentru a rezista mai bine
amenință rii dorice, dar el nu a luat naștere. De ce?
Trebuie să -1 ferlm pe cltltor de tentaJla de a privl unele
fenomene dln ntiChitaie în lumlna experlențelor noustre
moderne. Istorică antlci, recruiaJl în serviciul de propagandă al
dorienilor, greșeau, desigur, atuncl cand Ș i-l ÎflChl Ulau pe
aceştia ea fiind nepoțll celor cinclzecl de îii 2l lul Heracle.
reveniți în pairia lor de origine pentru a o lua din nou în
stă pâ nli”e, conform unul pact Stlpulal și semnat în acest scop.
Noi, însă , nu ann greși mai puțln ducă am atribui invazlel lor, care
cu sip=uranță c$ așa ceva a f(›st, metodele și tehnica nemțească
dlfl Cehoslovacla sau cea rtisească din EStonla. Mai mult decâ t
niște cuceriri proprlU-Zlse, planlfiCute și programate, ele au tost
nlște aluVlUni de lrlburi slab legate înTe ele. Ș i, dacă „grosul” s-a
stabilit în Pelopones, alte grupurl ră zlețe s-au ră spâ ndlt Cam peste
tot, și peste tot au creat ză pă ceală l nesiguranJă .
Ce s-a întâ mplat? S-a întamplai că în toată Grecla, Jă ranii,
neputâ ndu-și apă ra slngurl cămlnele, le-au pără sit șl au început
să se adune pe culniile dealurilor unde, împreună și ajutaJi de
natură , puteau să reziste mal blne. Acesle culmi au că pă tat
denumlrea de acropoli, ceea ce literalniente înseamnă „orașul
 de sus”. Întă rite, ele au devenit cel dintâ i nucleu al cetă ții care,
după cum se vede, a fost în pi•imu1 râ nd un expedient sfategic.
Cineva ar putea să obiecteze că un astfel de lucru nu a avut
loc doar în Grecla. Cam peste tot, cetă țile au luat naștere din
aceleași motive, ceea ce, pâ nă la un punct, nu le-a împiedicat să
se unc•ască în state mal mari. Este adevă rat. Dar nu peste tot au
durat atâ l de mult cauzele care i-au obligat pe greci să lase
pustii câ nt ille, pentru a se refugla în acropole și să ră mâ nă aici
împreună , uniJi, dar fiiră coniacte cu alte acropole ale Greciei.
Evul de Mijloc grec a fost perloada invaziilOr și a convulslU-
nilor, înccpută o dată cu venirea aheilor, în aliUl 1400 înainte de
ChflSios. Ea durează pană în anul 800, adică se întinde pe un
lnterval de șase sute de ani. Ș ase sute de ani reprezintă două zeci
l iitru de generaJii. Iar în două zeci și patru de generațil Se
formează o mentalitate, un oblcei, uzanțe pe care nimic nu le
mai distruge. Splritul poJiS-Ulul, adlcă acea putere de coagulare
cve face din orice grec un cetă țean atâ t de sensibil la tot ceea ce
se peFece înă untru și atâ t de indiferent la tot ce se peFece în
afva oraşului să u, acum, în acești șase sute de ani, se dezvoliă
și devine de neclintit. Pană și marii filozofi ai Secolului de aur
nu au reușit să conceapă altceva superior oraşului și împre-
jurimilor lui imedlate. Dimpotrivă , nici nu vor ca acest oraș să
se dezvolie dincolo de o anumita lllTlita. Platon spunea că nu
trebuie să depă șească cinci mii de locuitori; lar Aristotel
susținea că toJi aceștia Febulau să se cunoască între ei, cel puJin
din vedere. MulJi 1-au confazis pe Hippodamus câ nd, însă rcinat
de Pislstrate să alcă tuiască proiectul de incintă al zidurilor
Atenei pană la Pireu, a calculat că ele trebuiau să cuprlndă zece
mii de persoalie: „Exagerat!” cu spus ei. Dar mai tâ rziu, Atena a
ajuns să aibă două sute de mii de suflete. Însă , în vreme-a aceea,
suflet ll sc atrlbuia doar trupurllor cetă țenllor, care r•prezent:iu
numal a zecea paite din populaJie, și de care avea statul grijă în
caz de nevoie. Cellalți, treaba lor, puteau să ră mâ nă pe dinafară
și să se lase omoiâ ți. Spiritul gregar al poporului grec,
sentimentul să u comunitar și exclusiVlSt, cu toate derivatele
sale, chiar și cele de proastă calitate — bâ rfa, inVldia. amestecul
în treburile altuia, — au luat iiaștcrc din această îndelun•_ată
incubație. „EVltă orașul”. fl S tls Odil(a Dc-mostene despre un
dușman al să u, ca si arate că nu lua parte la viaJa coniunltă ții, și
aceasta era ucuzuția cea mai gravă cc i se putea aduce unui
cetă țean.
.57
 Fapml acesta a dat naștere unui almia nou: colonizarea.
Diaspora grecilor în tot bazinul Mediteranei, care i-a
îndemnat să întemeieze cam peste tot poleis-urile lor caracte-
rlstice, de la Monaco și Marsilia pâ nă la Neapole, Reggio,
Benghazi, pe ță rmurile asiatice și ale Mă ril Negre, s-a produs în
două faze. Prlma a fost aceca, dezordonată și ză pă cită , a fugii
pur și simplu de frica invadatorllor, mai ales dorieni; șl nu avea
nlci un plan sau program. Oamenil nu fugeau ca să întemeieze
colonil: fugeau ca să -și salveze pielea și libertatea, și-și că utau
mai ales un refugiu în insulele ionice și egee, pentru că acestea
sc aflau mai aproape de continent și erau deja locuite de o
popula¡ie pelasgică E lmposibll de spus ce proport,ii a atins
acest fenomen, dar ele trebuie să fi fost însemnate. Oricum, un
prim strai de popula¡ie greacă se stabilise deja în aceste
arhipelaguri, cu obiceiurile și uzanJele sale, atunci câ nd a
început în secolul al opmlea fluxul migrator organizat.
Sigur că el s--a datorat creșterii populaJiei în poleis-ur“i și
lipsei de hinterland în care să se stabilească . SpaJiu în care să se
dezvolte o societate ¡ă ră nească nu exista. Ș i apoi, admițâ nd că
în trecut el ar fi existat, grecul, care venea după opt secole de
viaJă la oraș, încetase de a mai fi un Jă ran; și chiar câ nd avea
pă mâ nt, după ce muncise la el o zi întreagă , seara se întorcea la
oraș să doarmă , dar mai ales să flecă rească și să bâ rfească . Însă ,
între zidurile oraşului, peste o anumită limită nu încă pea multă
lume; și, dincolo de o repugnan¡ă spirituală pentru polis, așa
cum am vă zut la Platon și la Aristotel, mai exista și impo-
sibilitatea materi:ilă d•- a-l transforma într-o metropolă . Ș i
amnci, adică în veacul al optulea, a început să fie disciplinată și
organizată emigrarea.
In grecește, „colonie” se spune apoikia, ceea ce înseamnă
literalmentc „casa de afară ”; și deja cuvâ nml exclude orice
lnten¡ie de cucerire și orice subîn¡eles iiîlperialist. Oamenii erau
dov nlște bie¡i amă râ Ji care plecau să -și facă o casă . Ș i deși
conducerca numise în fruntea acestor expediții un
„îniemeietor”, care își asuma comanda și ră spunderea ac¡iunii,
odată constituită apoikia, ea nu devenea o dependin¡ă , un
dominicn, un protectorat al cetă Jii-mamă , ci pă stra cu c-a dov
legă turi pur sentimentale. Vechilor ceiă țeni le erau acordate
unele privilegii, atunci câ nd veneau în vizită sau pentru afaceri;
focul în că minul public era aprins cu jar adus din patrie, și de
obicei acesteia i se adresau atunci câ nd trebuia numit un nou
„întemeietor”, dacă la râ ndul să u colonia, suprapopulată , se
hotă ra să întemeieze o nouă așezare. Dar servituJi pOlltice nu
existau. Ba chiar, destul de des, izbucneau înTe ele ră zboaie,
cum a fost cazul între Corint și Corfu. Ș i nu existau nici mă car
servituJi economice. A poiki:i nu era nici bază și nici piață a pa-
trlei-mame, cu care încheia numai afacerile ce-i conveneau. In
definitiv, așa cum lipsea o legă tură națională între poleis-ur’i,
tot așa lipsea și una de subordonare între ele și coloniile lor. Șl
chiar acest lucru a contribuit în mod hotă râ tor la dlspersarea
lumii grecești, la dispreJul ei superior față de orice ordine șl
criteriu teritorial. Grecia s-a nă scut pe spezele geografiei. De
aici, ea a tras multe avantaje, dar tot de aici i s-a tras și
pră bușirea.
Alte motive care au obllgat-o să fie așa au fost, se spune,
cele geofizice și economice, cu alte cuvinte confomația
specială a peninsulei, care fă cea dificile contactele pe uscat. Dar
noi credem că asta a fost mai degrabă o consecință decâ t o
cauză . Pe romani, însufleJlJi de o imensă forJă centripetă , nicl
un obstacol natural nu i-a împiedicat să creeze o rețea
impună toare de drumuri, chiar în zonele cele mai ostile. Grecii
au fost și au ră mas mereu centrifugi. Atena nu a simJit niciodată
nevoia unui drum care s-o lege de Teba, pur și simplu pentru că
în nici un atenlan nu s-a trezit vreodată dorinJa de a se duce la
Teba. În schimb, a avul un drum foarte frumos pâ nă la Pireu,
pentru că Pireul f”acea parte din polis care, la râ ndul să u, nu se
vedea ca fă câ nd parte dln altceva.
De altfel, grecli își puteau îngă dui asta, pentru că în
momentul acela nu-i amenlnța nici O foqă ,țlușmană din afară , și
probabil că aici a fost și marele lor necaz. In sla, imperiul hltit
se pră bușise: în locul să u se ridlcau acum regatele Lidiei și
Persiei, deocamdată în formare, și deci f”ară forJă agreslvă .
Egiptul decă dea. Occidentul ză cea ascuns în bezna prelsiorlei,
Cartagina era un mic port de piraJi fenicieni, Romulus și Remus
nu se nă scuseră încă , iar emigranții greci care plecaseră să
întemeieze Neapole, Reggio, Sibaris, Crotona, Nisa și
Benghazi, nu gă siseră acolo decâ t niște triburi barbare,
dispersate și incapabile, nu numai să atace, dar nici să se
apere mă car. La nord, Peninsula Balcanică era pă mâ ntul
nimă nui. După invazia aheilor și aceea a dorienilor, din pă durile
și munții să i nici un dușman nu-șl mai îndreptase pașii că Ye
Grecia.
În acest gol, polis-ul s-a putut lăsa netulburat în voia
vocațlei sale regionaliste și secesionisie, f”ară nici o preocupare
de unitate națională . Popoarele se coagulează numai sub o
amenințare venită din afară . Ș i, tocmai din acest motiv,
dictatorii modernl o inventează câ nd ea nici nu există . Între
poleis-url aveau loc încă ieră rl și ivlÎCÎ bă tă lii, adică în familie,
așa că acest lucru, în loc să țină familia mai strâ nsă , contribuia
tot mai mult s-o dividă .
Iată deci tabloul pe care din punct de vedere politic ni-1
prezintă Grecia acum, câ nd începea adevă rata sa istorie: o cale
lactee de stă tulețe împrăștlate de-a lungul întregului arc
mediteranean de ră sărit și de apus, fiecare din ele înțelegâ nd
să -și tră iască , între zidurile cetă ții, o experiență politică și
culturală proprie. Să încercă m să culegem cele dintâ i fructe, în
persoana celor mai reprezentativi oameni ai să i.
 ZEUS Ș I FAMILIA

Istoria politlCă a Greciei este, deci, aceea a unor numeroase

stă tulețe, fomate cele mai multe dinF-un oraș cu câ teva hectare
de teren în jur. Ele nu au reprezentat niciodată o naJiune. Dar
au existat două lucruri care au fă cut din ele ceea ce numim noi
îe mod obişnuit aZl O Civiliz!z[ie: o limbă , tuturor comună ,
superioară orică ror dialecle, și o religie națională , mai presus
de orice credinJe și culte locale. În fiecare din aceste mici oi‘așe-
stat, centrul îl constituia desigur templul, care era înă lJat în
cinstea zeului sau .a zeiJei protectoare. Atena o adora pe Pallas-
Athena; Eleusis, pe Demetra; Efes, pe Artemis, și așa mal
departe. Dreptul de a intra în aceste catedrule și de a asisia lil
ritualurile care se celebrau în ele î1 aveau numai ceiă Jenli. Era
unul din prlvilegille la care el țineau cel mal mult. Toate marile
evenlmente ale vleJii lor — naşterea, că să toria, moartea —
trebuiau să fie c‹›nsacrilte aici. Ca în toate socleiă țlle primillve,
orice autoritate — de la cea a tată lui asupra familiel, pfină la cea
a arhonlelui -asupra cetă {eanului — irebula să fle „unsă de
Domntll”, deci ea era exercltiltă în numele unul zeu. Iar zel
existau deStUl Ca să personiflce orlce virlute șl orice viC lU, orlce
fenomen de pe pămani sau din cer, orlce succes, orlce neno-
rocire, orlce nieserle șl orlce profeslunc.
NÎCI ei, grec ll, nu au reușlt vreodată sir facă ‹›rdlne șl sir
stabilească o ler.arhlC Între paironli lOr, în numele cărora se mai
și bă teau câ leodata, lfIV‹›cfind flecare superlorilutea zeulul
propriu. NlCi un pop‹›r n-a lTlal inventat, n-a mal blestemat și
42
n-a mai adorat aiâ ția zei. „Nu există om pe pă mâ nt”, spunea
Hesiod, și el trecea totuși drept un competent în materie,
„care să -i poată ține minte.” Ș i pletora asta s-a datorat
amestecului de rase — pelasgi, ahei și dorieni — care se
buluceau asupra Greciei, lnvadâ nd-o în valuri succesive.
Fiecare din ele își aducea cu sine zeii proprii, fără însă să -i
alunge pe cei deja instalați. Fiecare cuceritor putea mă celă ri
un numă r câ t de mare de muritori, dar cu nemuritorii nu-i
plă cea să aibă probleme, și-i adopta sau cel puțin "Fi lăsa să
Yă iască. Astfel încâ t nesfâ rșita familie a zeilor greci e
împă Ș ită și ea în niște ere geologice care se întind de la cei
mai vechi pâ nă la cei mai moderni.
Primii sunt cei autohtoni, adică cei ai popoarelor pelasgice,
originari din acele locuri; și se recunosc pentru că sunt mai mult
tereștri decfit celești. În fruntea lor se a€ă Geea, care este
însuși Pămfintul, mereu însărcinată și ocupată, ca o doică, să
alăpteze. În uma ei vin cel puțin o mie de zeităși subalteme,
care locuiesc în peșteri, în copaci și în rfiuri. Un poet din
vremea aceea se plângea: „Nici nu mai știm unde să pitim o
baniță de grâu: orice colțișor e ocupat de un zeu!” Pfină și
vânturile erau perso- nificate. Că erau îtighețațe, ca Noto și
Euro, sau calde, ca Zefirul, ele se distrau întotdeauna să le
scarmene pe Naiadele și pe Nereidele din torenți și din lacuri,
urmărite de Pan, cuceritorul cu coarne, care le vrăjea cu naiul
său. Erau și zeități caste, ca Artemis. Dar mai erau și unele
chiar indecente, ca Demetra, Dionysos și Hemes. Aceștia
pretindeau să li se practice cultul de o manieră care azi ar fi
pedepsită pentm atentat la pudoare. Și, în sfârşit, mai erau și
cei îngrozitori și amenințători, cum ar fi Bau-Bau din poveste:
aceștia locuiau sub pământ. Grecii căutau să le obțină
bunăvoința dându-le nume drăguțe și afectuoase: de exemplu,
îl numeau Milichios, adică „binevoitorul”, pe un oarecare
Ctonios, un șarpe monstruos; iar pe Hades, fratele lui Zeus,
căruia acesta îi încredințase sluj&le cele mai respingătoare,
l-au rebotezat Pluto și 1-au numit zeul abundenței. Dar cea
mai înspăimântătoare era Hecate, zeița deochiului, căreia i se
sacrificau păpuși de lemn, în speranța că astfel o să se
43
mulțumească să le deoache numai pe acestea.
 Ollmpul, adică ideea că zeii nti locuiau pe pă mâ nt, ci în
cer, 1-.au adus în Grecla, așa cum ant mai spus, invadatorii ahei.
Aceşti noi stă pâ ni, câ nd au ajuns la Delfi, unde se înă lța cel mai
icä reț templu al Geei, au schimbat-o pe .aceasta cu Zeus şi,
încetul cu încetul, i-au înlocuit în înFeaga țară pe toți vechii zei
pñ mâ nteni, adorați mai înainte, cu zeii lor celeşti. Dar nu i-au
alungat. Astfel, s-au form‹ai două religii: cea a cuceritorilor,
alcă tuind aristocrația dominantă , cu castelele şi palatele lor,
care se i ugau uitâ ndu-se la cer, şi cea a popoi‘ulul aservit care,
îø colibele sale de lut și paie, se ruga pi ivind în pă mâ nt. Homer
ne vor&ște numai despre zeii olimpici, adlcă despre cei din
ceruri, pentru că el era în slujba bogä tanilor; astă zi oamenli de
stâ nga 1-ar numi „Poetul Confindustriei”.* Iv regele acestei
religll „penFu donini” era Zeus.
Totuși, în sisteniul teologic foiniat încet-încet, unde se
că uta concilierea elenientului cclest al cucer ltorului cu
elementul terestru al cucerițlloi, nu Zeus este cel care a creat
lumea; ea exista deja. Zeus nu e nlci mă car atotştiutor șl
atotputemic, pentru că , nu e mai puțin adevă rat, și subalternli
Sal îl pă că leau deseori, iar el trebuia să le suporte rü ută țile. Mai
înainte de a deveni „olimpic”, adică celest, a avut și el pro-
blemele lui în procesul să u de dezvoltare: i se api•indeau
că lcâ iele nu numai după zelțe, ci Ji după pă mâ ntene; și de vlciUl
ă sta n-a scă pat nici la bă trâ nețe. In general, se dovedea cavaler
cu femeile pe care le seducea, pentru că le lua în că să torie. Dar,
după aceea, era în stare chiar să le șl mă nance, așa cum a fă cut
cu prima nevastă , Metls, care, flll2d însă rcinată , i-a nă scut-o în
stomac pe Alena, iar el, ca s-o poată da afarä , a trebuit să -şl
deşuru&ze capul. Apoi a luat-o pe TemlS, care l-a nã scut la
luțeală , una după alta, două sprezece f’ete, oumite Hore. După
aceea, pe Eurynone, care l-a dat pe cele trei Grații. pOl pe
Leto, de la care i-a avut pe Apollo şi pe Artemis. După aceea,
pe Mnemosina, care 1-a í”acut tată al celor nouă lrrize. urmat
apoi sorã -sa, Demetra, care i-a nã scut-o pe Persefona. Şl, în

* Cunfindustria: d«nuinirc gcncricã dată în Italia grupuril‹›r industrialc dc nzari

pruducátt›ri dc bunuri d« c‹›nsun›.
sffirșit, pe Hera, pe care a încoronat-o regina Olimpului,
ïlivlțindu-se prea bă trâ n deja ca să mai umble după noi aventuri
matrlmoniale: ceea ce nu 1-a împiedicat, totuși, să se mai ocupe
în treacă t și cu alte mlci distracții, ca aceea cu Alcmena, care i 1-
a nă scut pe Heracle.
Ei, și pentru că sâ ngele apă nu se face, fiecare din acești
copii ai să i au avut şi ei tot aă t de multe aventuri, şi i-au fumizat
lul Zeus o arlnată de nepoți, la fel de zăpă ciți ca și bunicul.
Dar totUşl, pe poeți nu Yebuie să -i credem prea mult, penGu că
fiecare din aceştia se găsea în slujba unui oraş sau a unui
senior care, dorind să -şi găsească în propriul să u arbore
genealogic o legă tură cu astfel de personaje sus-puse, îl plă tea
pe pœt ca s-o descopere.
Panteonul acesta atâ t de arță gos, de supă ră cios, de
bâ ifitor şi í”ară o ierarhie bine precizată a fost unul și același în
toată Grecia. Ş i, chiar dacă vreunul din orașele sale își alegea
ca patron un zeu sau o zeiță , alții decâ t în celelalte cetă ți, toate
la un loc au recunoscut însă supremația lui Zeus; şi ceea ce
contează mai mult e că toți au practicat aceleaşi ritualuri.
Sacerdoții nu erau stă pâ nii statului, așa cum se întâ mpla în
Egipt, ci stă pâ nii statului se í”acuseră sacerdoJi, pensu a oficia
ritualul cultului. Cultul consta în sacrificii, câ ntece,
procesiuni, rugă ciuni şi, uneori, banchete. Totul era realizat
în cadrul unei liiwghii minuțioase. lar la marile serbä ri care
se celebrau în cinstea zeului, toate celelalte oraşe își
trimiteau și e1e reprezentanții, ceea ce a constituit una din
puținele legă tuŁ dinYe aceşti greci centrifugi, certä reți şi
separatişti.
Demnitarii, în calitatea lor de prea înalți sacerdoți, erau
ajutați de specialiști care nu absolviseră nici un seminar, dar
care ajunseseră aici printr-o practică îndelungată . Ei nu
constituiau o castă și nu erau obligați să respecte vreo regulă
specială . Era destul să -şi cunoască meseria. Cei mai că utați
erau ghicitorii care, atunci câ nd erau femei, purtau numele de
sibile și aveau specialitatea de a interpreta oracolele. AsYel
de oracole existau peste tot, dar cele mai faimoase au fost cel al
lui Zeus, de la Dordona, și oracolul lui Apollo de la Delfi,
45
care îşi câ ştigase o fome mare reputație chiar în stră ină tate,
precum şi
o clientelă slgură printre stră inl. Însă și Roma obişnuia, mai
târziu, să trilTlliă emlS8i”i ca să le consulte, înainte de a
îiYreprinde o acțlune lmportantă . Oracolele erau deservlte de
preoți și de preotese, care cunoșieau secretul lnterpretă rli
ră spunsurilor, și o fă ceau întotdeauna în așa fel ca ele să se
dovedească potrivite.
Aceste ceremonii au servit mult la crearea și menJlnerea
unor legă turi între greci. Unele alianțe între diferite cetă ți, cum
a fost și liga anficționică , s-au format datorită lor. Statele care o
compuneau se reuneau de două orl pe an în jurul zeiJel
Demetra la Delfi, primă var‹a, și la Termoplle, toamna.
Diogene, care avea llmba ascuțită , zicea că religia grecllOr
era acel ceva cu care un hoț, știind bine Ave Maria șl Tată l
Nostru, putea fi sigur că o să se descurce mai ușor pe lumea
cealaltă decâ t un om cinstit care le uitase. Ș i nu se înșela deloc.
În Grecia, religia era un act de procedură , i”ară conJinut moral.
Enoriașllor nu li se pretindea credință și nici nu li se piopunea
să facă binele. Li se impunea doar îndeplinirea unor anumite
practici birocratice. Și nici nu putea să fie altfel, dat fiind că
înșiși zeii aveau prea puJină Jinută morală și, bineînteles, nu se
putea spune că erau niște exemple de virtute. Totuși, religia a
fost aceea care a impus câ teva îndatoriri de bază , Cară de care
nlcl O Societate nu poate exista. Ea făcea sacră , și deci indi-
solubilă , că să toria; fă cea obligatorie moralmente procrevea de
copii și indiscutabilă fidelitaiea față de familie, faJă de Fib și
față de stat. PaFiotismul grecilor era strâ ns legat de religie; și a
muri pentru Jară însemna a muri penlru zei, șl vlceversa. Ș l e
foarte adevă rat că , atunci câ nd acești zei au fost dislruși de
că tre filozofie, grecii, nemalștilnd pentru cine trebuiau să
moară , au încetat să mai lupte și s-au lă sat subjugaJl de romani,
care în zei încă mai credeau.
 HESIOD

Câ țiva biografi ai lui Homer au povestit că , în afară de a

scrie poezii, el își petrecea tlmpul și dâ ndu-și cu parerea despre
ale altora, ca preşedinte al comisiilor pentru deceivlarea pre-
lTlillor lllerare care, și în acele vremuri — după cum se ved4 — îi
ierorizau pe oameni sau cel puțin pe greci; la unul din aceste
coiicursui i, el l-ar fi premiat și pe Hesiod, care de fapt venea pe
locul doi în dragostea șl stima cetă țenilor. Dar nu e nimic
adevă rat, pentru că între Homer și Hesiod se scurseseră cel
puțin două veacuri. Însă nouă ne placq s-o credem.
Ș i apoi atenienii, care au avut limba cea mai otră vită din
toată lumea clasică , socoteau Beoția, unde tră ise Hesiod, dre@
patria ță ranilor și a mocofanilor, și au fă cut din cuvâ ntul
„&oțian” sinonimul lui „nă tă ră u”, deși &oțieni au fost și unele
personalită ți de seamă , ca Epaminonda, Pindar și Plutarh.
Deslgur că această animozitate s-a nă scut, mai ales, dln motive
politice. Teba, capitala Beoției, avea să fie timp de secole
dușmana Atenei, pâ nă într-atâ t încâ t i-a chemat împoaiva ei și
pe perși. Dar Febule să recunoaștem că o mâ nă de ajutor la
degradarea ță rii a dat-o chiar Hesiod însuși, cel mai faimos
dintre fiii ei, descriind-o într-un mod care ii jusiifică pe deplin
acuzația de calomniator.
De altfel, el nu era nă scut acolo, penYu că maică -sa îl
adusese pe lume la Kime, în Asia Mică , unde emlgrase tată l
să u, un ță ran să rac, în că utare de lucru sau poate ră tă cit prinFe
alți fugari care urmă reau să scape de invadatorii dorieni. Dar,

47
de

48
sâ nee, era beoJlan, și în BeoJia, unde 1-au adus de mic, șl-a
petrecut tot restul vieții, muncind un petecuJ de pă mâ nt nu
tocmai generos, la Ascra, lâ ngă Tespi.
Peisajul acesta, privit cu alJi ochi, putea fi unul încâ ntă tor,
plin de locuri care să trezească o inspiraJie înflă că raiă . La
orizont, se conturau Parnasul și Helicona, Hollywood-ul
vremurilor acelora, unde se întâ lneau muzele și de unde se
spune că și-a luat zborul că tre cer Pegas cel înaripat. Ș i, nu
departe de aici, Jâ șneșie izvorul în apa că ruia, se spune, șl-a
contemplat Narcis propria-i imaglne; sau, cum afirmau alții, că
și-ar fi că utat aici sora moartă , de care era în mod lncestuos
îndră gostit.
Subiecte foarte frumoase care, sub pana lui Homer, s-ar fi
preschimbat în Dumnezeu știe cate romane de amor și de
aventuri. Numai că Homer era un poet de curte, care lucra la
poruncă pentru principi și pentru principese, clienJii să u de
rang înalt. Ei îPi cereau produse pe mă sura aristocraJiei și
gustului lor pretenJios; pe aceștia nu-i putea emoționa decâ t
soarta unor eroi asemenea lor, stră luCltori, cavaleri și învingi
numal de Destin.
Hesiod era un Jă ran, fiu de Jă ran. Nu vă zuse niciodată
prinți și prinJese; și poate că nu fusese niciodată la oraș; iar
pă mâ ntul acela, pe care el nu venise să -1 viziteze ca turist, ci să -
1 lucreze cu propriile sale mâ ini, i se oferea numai cu zgâ rcenie,
ingrat, înghețat iarna și încins vara, așa cum 1-a și descris de
fapt.
Nu se cunoaşte anul, nici mă car veacul în care s-a nă scut.
În general, se crede că a fost cel de al șaptelea înainte de
Christos, atunci câ nd Grecia începea să iasă din bezna în care o
aruncase, cu patru secole în urmă , invazia dorlană , și încerca
acum să -și creeze, în sfâ rșlt, o ClVilizaJle proprie. Heslod ne
zugră vește un cadru deloc poetic, dar exact, al acelor vremuri și
al acelor mizerii în Lucru și zile, care sunt o serie de sfaturi date
fratelui să u mal mic Perseu, despre care nu putem crede mal
mult decâ t că a fost un tinerel cam licheluță și cam încurcă -
lume. După câ t se pare, e1 1-ar fi furat pe să rmanul Hesiod de
partea sa de moştenire, și tră ia acum exploatâ ndu-i acestuia
munca, peFecâ ndu-și vremea cu vinul și cu femeile. Bă nuim că
nu prea a acordat atenJie sfaturilor fratelui mai mare, și că toată
viaJa a continuat să -și bată joc de înțelepciunea cu care acesta îl
îndemna la muncă și la onestitate. Dar asta nu 1-a descurajat pe
Hesiod, care nu a încetat să -și țină predicile, mai ales cont›a
sexului frumos, împotriva că ruia se pare că avea e1 un dinte.
După pă rerea sa, toate relele de pe capul bă rbaților, care pâ nă
atuncl se bucuraseră de linlșle, să nă tate și prosperitaie, le-a
adus o femele: Pandora. Ș i, printre râ nduri, lasă să se înțeleagă
că în orlce fc•niele zace o Pandoră . De aici, mulJi critici au socOtlt
Că Hesl‹›d trebuie să fi fost bwlac. Dar noi credem că asemenea
lucrurl nu le pot aflrma decâ t bă rbațli Că să toriți.
În Teogoni:i ne povesiește cum vedeau, el și contemporanii
să i, începutul lumii. Mai întâ i, a fost haosul. Apoi, din haos, nu
se ștle cum, s-au nă scut Uranus, zeul cerului, șl Geea, zeița
pă mâ ntulul care, că să torindu-se între ei, au dur naștere
Titanilor, niște monştri ciudați cu cincizecl de capete șl o Sută
de mâ inl. Uranus, câ nd i-a vă zut atâ t de urâ ți, s-a înfuriat și i-a
azvâ rlit în Tartar, adică în Infern. Geea, care totuși era mamă ,
a organizat atunci, împreună cu copiii, un complot, ca să -1
asasineze pe acest tată denaturat. CroliOs, primul nă scut, și-a
luat obligațla să facă o astfel de treabă murdură și, câ nd Uranus
a venit acasă , aducâ nd cu el Noaptea (Erebos) ca să se culce cu
nevasta, de care era tare înamorat, a să i‘it la el cu un cUțlt, i-a
aplicat cea mai crudă operație care i se poate îace unul bă rbat,
și a aruncat bucă țelele în mare. Din fiecare pic•utui îi ele sâ nge a
luat naștere câ te o Furie; iar din valurile care înphlțiscfă ceea ce
nu se spune din Fupul lui Uranus s-a nă scut zeița At‘rodita, care
tocmai de aceea nu avea sex. Apoi Cronos s-a urcat pe Ronul
izgonitului Uranus, a luat-o de nevastă pe soră -sa Rhea și,
aducâ ndu-și aminte că la naștere i se prezisese că și el va fi
deFonat de propriii să i copii, i-a mâ ncat pe toțl, afară de unul,
pe care Rhea, printr-o șmecherie, a reușiț sir-1 salveze și să -1
ducă în Creta. Acesta se numea Zeus, care, fă căndu-se mare,
1-a deFonat ă iS-adevă r pe Cronos, l-a obliggi să-și’vomite
copiii pe cve 'Fi înghițise, dar nu-i digerase încă , j-a trimis
definitiv în Infern pe uncliii să i, Titanii, și a ră mas în religia
gtsacă stdpânul Olimpului, pâ nă în ziua câ nd l-a alungat Isus
Christos.
 Poate că în toată această alegorie se află condensată Şl
rezumată , sub formă de basm, însă şi istoria Greciei. Geer ,
Uranus, Cronos și Titanii í”aceau parte din teogon)a pă mâ n-
tească a primelor populații autohtone: cele pelasgice. In schimb,
Zeus era zeul celest, care a venit în Grecia, cum am spune noi
azi, „pe vâ rful baionetelor” ahee şi doriene. Victoria sa
definitivă asupra tată lui, Łaților și unchilor semnifică exact
Tiumful cuceritorllor veniți din nord.
Dar, orice s-ar spune, singura pretenție a lui Hesiod la
nemurire este starea sa civilă . El, după Homer, e cel mai vechi
scriitor al Greciei. Dar, deși a scris în versuri, nu era desigur
pœt. Hesiod îní”ațișează personaje grosolane și mediocre, care
aparțin tuturor tipurilor și se situează printre Bertoldo,
Simplicissimus şi don Camillo. Dar valoarea sa de martor ocular
consŃ tocmai în faptul că ne-a ară tat, ca un cronicar scrupulos
și exact, cealalÑ față a societă ții vechi, aceea a proletarilor și
țä ranilor, pe,câ nd Homer i-a zugră vit numai frontonul aulic şi
aristocratic. In descrierile sale sobre şi realiste, fară urmă de
lirism, condimentate doar cu un bun simț grosolan, tră iesc acel
peones ai Beoției arhaice, să manii mocofani maltratați de
latifundiarii absenteişti şi rapaci, care nici mă car nu Fă iau pe
pă mâ ntul lor, la fel ca și cea mai mare parte a baronilor din
Italla de sud, contemporanii noştri. Casele lui Hesiod sunt
bordeie de lut, cu o singură încă pere, atâ t pentru bipezi câ t şi
pentru patrupezi, unde iama tremuri și vara te topești. Din oraș
nu vine nimeni să ceară pă rerea sau votul acestor nenorociți. Ei
au doar obligația să verse recolta, parte siă pâ nulul, parte
guvernului, să se înroleze în armată și să moară în ră zboaiele
dinFe Orhomenos și Teba, sau dintre Teba și Cheroneea, pentru
o cauză pe care nu o cunosc și pentru interese ce nu-i privesc.
PenFu că patria nu e decâ t un ținut, adică Beoția, vag legată
într-o confederație, și reprezentată de beotwhi.
Alimentația este una care se susFage orlcă rui calcul a1
vitaminelor şi caloriilor. Grâ u pră jit, ceapă , fasole, caş și
miere, de două ori pe zi, câ nd lucrurile mergeau bine; și rar
mergeau bine. Malaria fă cea victime în mlaștinile lacului
Copais, astă zi asanat. Ca să scapi de ea Gebuia să te reGagi pe
dealurile stâ ncoase și neospitaliere, unde se naurea de foame.
Monedă nu exista. Ca să strâ ngă atâ ția banl pentru plata unul
rotar care să le lucreze o că ruță , trebuiau să se asocieze cinci-
șase famllli. Nu exista nicl o forță și nici tlmp care să -l scape pe
om de lupta cu foamea. Să se instruiască nu visa nlmenl. Cea
mai ridicată și mai evoluată categorie de oameni era aceea a
micilor meseriașl de la țară , care abia de curâ nd învă țaseră și el
să lucreze fierul, importat de noli, stă pâ nl dorienl, și carc
fabrlcau doar oblectele de uz comun. In oraș exlstau și
meseriași mai bine pregă tlțl, în jurul palatelor seniorilor, care
deja tindeau că tre lucră rl artistice; dar aicl, la țară , totul se mai
gă sea încă într-un stadiu arhalc. Nucleul care reprezenta stâ lpul
societă țil era famllia, în al că rel mediu restrâ ns lncestul era ceva
frecvent, și toți îl gă seau atâ t de firesc, încâ t îl atrlbuiau chiar șl
zeilor.
Câ ntă rețul acestei lunii, al acestei Grecii ță ră nești,
tiranizată de cuceritorii nordicl, care încă nu se contopiseră cu
ea, a fost el, Hesiod. Și a avut un singur merit: acela de a o
înfă țișa fidel, cu toate mizerlile ei, la care a luat și el pvte. Și
asta se simte.
 PITAGORA

Printre coloniile cele mai evoluat• care au înflorit în

secolele opt și șapte înainte de Christos, s-au situat și
așeză rile din Magna Grecia, de pe @murile Italiei
meridionale. Grecii au venit aici pe mare, au debarcat la
Brindisi și la Tarent și au întemeiat mai multe orașe, dintre care
Sibaris și Crotona au ajuns repede cele mai populate și mai
prospere.
Primul, care se spune că a avut trei sute de mii de
locuitori, a ră mas atâ t de faimos penau stră lucirea sa încâ t,
după numele pe care 1-a purtat, s-a creat adjectivul sibarit,
sinonim cu
„rafinat”.
Lucrau acolo numai sclavii, dar șl lor le erau interzise
anumite activități — acelea de fierar și dulgher, spre exemplu —
care puteau să tulbure, cu zgomotul lor, „siesta” de după masă
a cetă țenilor. Aceștia se ocupau numai cu bucă tă ria, cu moda șl
cu sportul. AlClstene își confecționase un costum pe care, mal
tâ rziu, Dionis din Siracuza l-a vevâ ndut cu o jumă tate de miliard
de lire, SmiXdrlde era întodeauna întovă ră șlt în că lă toriile sale
de o mie de servltOri. Bucă tarii aveau dreptul să -și breveteze
mâ ncă rurlle, pă strau tlmp de un an acest monopol șl, cu asta,
strâ ngeau averi care le ajungeau să tră lască liniștiți tot restul
vieții. Serviciul militar nu era cunoscut.
Din pă cate, pe la sfâ rşitul veaculul al șaptelea, acest oraș
fericit, în afară de plă ceri și confort, a mai dorit să albă și

32
hegemonia politică , lucru care nu se prea împă ca bine cu
primele două ; și, așa, s-a legat de Crotona, oraș mai puțin

53
bogat, însă mai serlos, și-a pornlt împotriva lui cu o armată
puternică . Crotonezli — se povestește — l-au aşteptat pe inamic
lnarmațl Cu flaute. Câ nd au început să câ nte din ele, cali
sibarițllor, ca șl cei lipițanl, obișnuiți ivlal mult cu arena circulul
decâ t cu câ mpul de luptă , au început să danseze. Ș i neciopliții
de crotonezi l-au masacrat cu plă cere pe că lă reții aflați la
cheremul patrupezilor. Slbarls a fost rasă la pă mâ nt atâ t de
conștiincios încâ t, la mal puțln de un secol după aceea,
Herodot, venit să vadă ce a mai ră mas din el, n-a mai gă sit
nimic. Iar Crotona, după ce l-a desființat pe inamic, așa cum se
întâ mplă , s-a molipsit de microbli acestula și s-a îmbolnă vit la
râ ndul să u de sibaritism.
Acesta a și fost motivul pentru care Pitagora a venlt să se
stabilească aici. Acolo unde se nă scuse el, în insula Samos, în
anul 580, auzise povestindu-se despre acest îndepă rtat oraș
italian ca despre o mare capitală unde cultura ajunsese exaem
de înfloritoare. Turist convins, el vizitase deja tot Orientul
Apropiat — se spune —, pâ nă în India. Câ nd s-a înapoiat în
patrie, a dat acolo peste dictatura lui Policrat, pe care nu-l
suporta. Era el însuși prea dictatorial, ca să -l mai suporte și pe
altul. Ș i s-a mutat la Crotona, unde a întemeiat cel mai „totalitar”
colegiu posibil.
Puteau insa în el și bă rbații și femeile; dar, mai înainte,
trebuiau să depună un jură mâ nt de castitate și să se oblige la un
regim alimentar care excludea vinul, carnea, ouă le și bobul. Ce-
a avut el cu bobul nimeni n-a înteles: poate pentru că nu-i
plă cea lui? Toți trebuiau să se îmbrace câ t mai simplu și câ t mai
decent; râ sul era interzis și, la sfâ rşitul fiecă rui an de școală ,
toți elevii erau obligați să -și facă în public „autocritica”, adică
să -și recunoască propriile „deviaționisme”, așa cum fac azi
comu- niștii care, după cum se vede, nu au inventat nimic nou.
Seminariștii erau împărțiți în extemi, cei care, după
cursuri, se întorceau seara acasă ; și intemi, cei ce ră mâ neau în
acest soi de mâ nă stâ e și noaptea. Pe cei dintâ i, maestrul îi
încredinJa grijii unor asistenți, și numai de ceilalți, esotericii,
care constituiau cercul restrâ ns al adevă raților inițiați, se ocupa
el personal. Dar chiar și aceștia îl vedeau pe Pitagora numai
după patru ani de ucenicie, în timpul că rora el le trlmltea
cursurile scrise și autentificate cu formula autos epha, acel
ipse dizil al latinllor, care înseamnă „el însuși a spus-o”, ca să se
ștle că nu mai încă pea nici o discutie asupra subiectului. În
sfâ rşit, după această scurtă aşteptare pregă titoare, Pltagora
binevoia să -și facă personal aparlția în fața discipolilor, ca să le
îm- părtă Jească direct fructele înțelepciunli sale.
Incepea cu matematica. Dar nu așa cum o înJelegeau
grosolanii și interesații de egipteni, care o inventaseră doar în
scopuri practice; cl ca teorle abstractă , destinată antrenă rii
minții cu deducJiile logice, cu exactitatea propoQiilor și cu
demonstrațiile. Numai după ce îi aducea la un astfel de nivel pe
elevi, se trecea la geometrie care, pentru el, se compunea numai
din elementele clasice: axioma, teorema și demonstrația. Fă ră
să-l cunoască pe Tales, a stabilit și el multe teoreme: suma
unghiurilor dintr-un triunghi este egală cu două unghiuri
drepte; și pă tratul ipotenuzei, într-un triunghi dreptunghic, este
egal cu suma pă tratelor celorlalte două laturi. Cine ștle câ te alte
adevă ruri n-ar mai fi enunJat el, dacă nu ar fi dlspreJuit astfel de
„aplicații”, pe care le considera prea mă runte pentru genlul să u.
Apollodor povestește că , atunci câ nd a descoperit-o pe cea de a
doua din aceste teoreme, cea cu ipotenuza, Pitagora a sacrlLicat
o sută de anlmale, ca să le mulțumească zeilor. Știrea este
absolut lipsită de orice temei. Maestrul, toată vlaJa lul, S-i1
mâ ndrit că niciodată nu s-a atins de un flr de pă r al vreunui
animal, și le-a impus să facă acelaşi lucru și dlSCl Olilor să i; lar
singurul exercițiu care îi aducea bucurle nu era formularea în
sine a teoremelor, ci speculaJlile înalte și abstracte ale teoriei.
Chiar și aritmetlca, cel de al trellea studiu, el a conceput-o
nu ca pe un instrument de contabilitate, ci ca pe un studiu al
proporțiilor. Ș i așa s-a facut că a descoperit legă tura dintre
numă r și muzică . Trecâ nd într-o zi prin fața atelierulul unui
fierar, a fost surprins de rltmicitatea exactă a lovlturilor de
ciocan pe nlcovală . Intors acasă , a început să facă experiențe,
punâ nd să vlbreze corzi de aceeaşi grosime și la fel de
tensionate, dar de lungimi dlferite. A ajuns la concluzia că
sunetele depind de numă rul de vibraJli; le-a calculat și a stabilit
cã muzica nu este altceva decâ t o relație numericä înae
aceste vibrații, mă surată după intervalul dintre ele. Chiar și
tžcerea, spunea el, nu este decâ t o muzică pe care urechea
omenească nu o percepe, fiindcă e
continuă , adică nu are intervals. planetele, ca toate
celelalte corpuri în mişcare, produc o
„muzică a sferelor”, pentru că şi Pă mântul este o sferă , afirria
Pltagora cu două mii de ani înainte de Copernic şi de Galileu.
Pă mâ ntul se învâ rteşte în jurul axei sale de la vest la est, și e.
împă rțlt în cinci zone: arctică , antarctică , hi&rnală , estivală și
ecuatorială; și împreună cu celelalte planete formează cosmosul.
Fă ră îndoială că această intuițle face ca Pitagora să fie unul
din cei mai mari întemeietori ai ştiinței, şi acela caie a contribuit
ce1 mai mult la dezvoltarea ei. Pe aceste descoperii’i definitive
și nemuritoare el a altoit și vreo câ teva superstiții curioase,
mult ră spâ ndite la vremea aceea, adunate de prin că lă torlile
sale în Orient. De cxemplu, el susținea că sufletul, fiind
nemuritor, nilgrează de la un corp la altul, pă ră sindu-1 pe cel
mort, purlflcandu-se un oarecare tlm în Hades, și apoi
reîncarnâ ndu- sc: şi chiaf el personal spunea că își aducea
aminte foarte blne să fi fost câ ndva o curtezană celebi ă , şi apol
eroul aheu Euforblu, din ră zboiul trolan; ba chlar că , mergâ nd
odată la Argos, îșl recunoscuse acolo, în templu, chiulasa
purtată în timpul expedițlei.
Dar tocmal aceste fantezii, puțin pltagoreice, îl apropie
cumva de omenesc şi ne trezesc oarecare simpatie pentru un
astfel de om cu mlntea atâ t de limpede șl cU o inllTlă atâ t de
uscată . care altfel ne-»r fi devenlt de tot antipatic. Timon din
Atena. în mă sură să -i înțeleaÿă mă reția, ni l-a înł”ațişat, dlfl
punct de vedere intelectual, ca pe un „histrlon cu aere solemne
care, tot dâ ndu-șl singur importanJă , a reuşit s-o şi capete”.
Ceva adevă r este aici, í”ară îndOlillă . „Li&ralul” acesta, care
fugise din Samos dln cauza dictaturii, a instaurat el sinøur la
Crotona o alta, care 1-ar fi umplut de lnvidie și pe un Silla şi pe
un Hitler şi pe un Stalin. El nu se mñ rginea doar să practice
vlrtutea, ducâ nd o viață castă , pă strâ nd un reglm alimentar
riguros șl avâ nd o purtve demnã şi înțepată , ci a Śä cut din asta
și un instrument de publicitate pentru sine. În spatele .acestei
conduite iețioute, fă câ ndu-se timp de patru ani dorit de că tre
proprili săi eiex'i, și acordand favoarea unor relații cu
persoana sa numal acelora care ofereau p•aranJii suficiente că -l
vor adora ca pe un Mesi-«, exista foarte multă vanitate. În autos
eph«-uł să u zace precedentul lui „Ducele are întotdeauna
dreptate”. Ş i, de fapt, întocmal ca aceia care au mereu dreptate,
a sfâ rşit şi el în Piața Loreto.
Inchlstat în orgoliul să u de castă , şi tot naal cOnVlns că
cercul pit.agoi icienllor constltule o grupare aleasă .şi
predestlnată de zei să pună ordine în vulgul oamenllor
obișnuiJi, s-a hotă râ t să ia puterea în stat şi să întemeieze la
Crotona republica ideală , bazată pe aü evă rurile filozofice
elaborat•: de Maestru. Ca toate republicile ideale, ea trebuia să
fie o „tiranie lunilnată ”. Lumiøată bineînțeles de Pltaeoia, şeful
unei aristocrațli Co- munizanle care wiøa să interzică tuturor
vinul, caiziea, ouă le, bobul, amorul şi râ sul, obligâ ndu-i ğ e
Oi)ffleni, în schlmb, la
„autocritică ”.
Nu ştim cum s—au petrecut apoi lucrurile; dacă a fost
vorba de un complot propriu-zis. Ş tim doar că , la un moment
dat, crotonezii au bă gat de seamă că toate demnită țile în stat
erau deținute de pitagoricieni, oameni austeri, foarte serioşi,
plicticoşi, competenți şi îngâ mfațl, Caie erau pe cale să facă din
Crotona ceea ce fă cuse Pitagora din colegiul să u: ceva între o
fortă reață , o inchisoare şi o mâ nă stire. Mai înainte de a nu fl
prea tâ rziu, au înconjurat seminarul, i-au scos afvă pe chiriaşi
şi i-au ucis. Maestrul a fugit noaptea, în chiloți; dar un destin
ră zbunñ tor i-a condus pașii exact într-un lan cu bob. Din scâ i‘ba
pe care o avea față de leguma asta, a refuzat să se ascundä
acolo. Așa că l-au prins şi l-au omorâ t.
De altfel, avea optzeci de ani, şi îşi pusese deja la adă post
Comentariile, încredințâ ndu-le fiicei sale, Damona, cea mai
fidelă discipolă a sa, ca să le ră spâ ndească apoi în lume.
 TALES

Unul din primele orașe pe care le-au întemeiat grecii pe

țiirniul Mă rii Egee a fost Mlletul. Cei difltâ i sosiți alci, în
postura de plonleri, au fost fugarii de 1.a Troia,- dar poate că nu
venisei‘ă intenționat, cl se abă tuseră doar ca naufragiați, în
urma vreunel furtuni ce dlstrusese flota lui Agamemnon, cu
care oc.azie s-.z i•ă tĂ Clt )i Ulise.
Gi•ecli, câ nd fă ceau o npoikin, adlcă atunci câ nd se
stabileau în stră ină tate, îi tratau pe localnicii mult mai puțin
evoluațl decâ t ei în dlferlte fcluri, deloc prea elegante. În Milet,
de exemplu, pentru cii .zjunseseră acolo burlaci, au aplicat
metoda extermlnă rii în masă a bă rbaților, ca să se însoare cu
nevestcle lor, care erau de sânge carian, adlcă orientale și
după cum putem presupune dln acest episod galant — destul de
dră guțe. Ele și-au plâ ns soțli morți, i-au acceptat pe cei vii, le-
au asimilat limba și urbanisniul și le-au nă scut mulți copii. Iar la
o distanță de patru st-cole de la această violentă încrucișare
care a avut loc cam pe la anul 1000 înainte de Christos, Miletul
ajunsese orașul cel mai bogat și mai evoluat din Marea Egee. Ca
întotdeauna, el a fost la început guvemat dc regi, apoi de o
arlstocrație și, în sfâ rșit, de o democrație degenerată pâ nă 1a
ui‘mă în oblșnuita dictatură .
În anul 600, dictatorul de servlciu se numea Trasibul, tiran
arogant, dv lnteligent, sub care Miletul a ajuns nu numai un
centru lndustrial (mai ales în textlle) și comercial, ci și artistic,
literar și filozofic. Colonia mai întemeiase ș-i ea, la ră ndul ei,
pe
coastele și pe insulele din jur, alte optzeci de colonii mai’i și
mici; și toată lumea greacă era scandalizată de bogă ția,
li&rtatea și luxul de care se bucurau acestea. Marinarii lor
erau cei mai îndră zneți; negustoril și bancherii cei mai
pricepuți; femeile, cele mai rafinate; iar cultura, cea mai
avansată .
Această cultură le scăpase din mâini preQilor, care îi
dețineau peste tot monopolul; dar acum ea devenise lalcă ,
sceptică și supusă judecă ții critice a unei gâ ndiri libere. În timp
ce pe continent știința se mai confunda cu mitologia și
ră mă sese la învă Jă tura lui Hesiod și a lui Homer, de altfel de
câ tva timp dispăruți, la Milet s-a gă sit deja cineva care să-i
scoată la pensie pe zei, cu legendele lor cu tot, și să întemeize
pe baze experi- mentale prima școală de filozofie greacă , aceea
naturalistă .
Acest om a fost un oarecare Tales, nă scut cam pe la 640,
nu dintr-o famllie greacă , Ci feniciană . De tâ nă r, a avut o
reputație de împră știat și delă să tor pentru că era mereu distrat
și pierdut în gâ nduri. Atâ t de mult, că deseori nu vedea nici pe
unde calcă ; și, odată , a că zut chiar într-o groapă , trezind
hohotele de râ s ale concetă Jenilor să i, care îl socoteau un
ratat. Poate și pentru că se simțea ră nit în amorul proprlu de
toate aceste sarcasme, Tales și-a bă gat în cap să le arate tuturor
că , dacă voia, ștlil l el să caștige bani. Ș i, împrumutâ ndu-se,
probabil de la taică -să u, care era un negustor avut, a cumpă rat
toate teascurile de ulei de mă sline care se aflau în insulă . Fiind
iarnă , prețurile lor, dln cauza cereril mici, erau scă zute. Dar
Tales, un studios și un cunoscă tor în astronomie, prevă zuse un
an bun și o recoltă de mă sline bogată care, la momentul
oportun, avea să ridice valoarea instalațlilor sale. Calculele lui s-
au confirmat. Șl în toamna care a urmat el a putut să impună
clienților, ca orice monopolist, preJurile pe care le vola. Astfel
și-a luat o frumoasă revanșă asupra acelora care își bă tuseră joc
de el; a strâ ns o avere frumușlcă , atâ t câ t să poată tră i ca un
rentier șl să se consacre apoi pe de-a-ntregul studiilor.
Dintr-un om de Știlnță , el avea, în afară de firea sa dlstrată ,

58
și un simț al curiozită ții, capacitatea de a observa și splrltul de
conjectură . Plecat în Egipt, pentru a se pune la curent cu
progresele fă cute acolo de știința matematlCii, el a pus-o în
aplicare, stabllind înă lțlmile plramldelor, pe care nimenl nu le
cunoştea, prin cel mai simplu și mai expeditiv procedeu: a
mă surat umbra lor pe nislp, în chiar momentul câ nd propria sa
umbră avea exact lungimea corpului. Ș l a aflat ceea ce că uta. Cu
mult tliTlp înalnte de a se naște Euclid, pă rlntele geometriei,
Tales formulase deja o bună parte dln principalele teoreme pe
care se bazează această disciplină . Descoperlse, de exemplu, că
unghlui lle de la baza unui ti”lunghi isoscel sunt egale; că , tot
așa, sunt egale două trlunghlurl care au o latură și două
unghluri egale, și că unghlurile opuse formate dln încruclșarea a
două drepte sunt tot egale.
Ghemuit pe puntea vasul ui care îl transporta dc la un port la
.altul .al Medlteranei, el își fră manta mintea cu astfel dc• lucrurl.
Iar noaptea, studiind cerul, încerca să -l St8bllcascii o ordlne și ‹›
logică , în lumina cel‹›r învă țate de la Babilon, unde studiul
astronomlci era fo2l’te dezvoltat. împă rtă șit, se întelege,
multe croi‘i ale vremli sale, pentru că 'Fi lipseau instrumentele
cu care să le constate netemeinlCÎa. Dc exemplu, socotea că
Pă mâ ntul era un dlsC plutitoi pe o întindere nemă rglnită de
ape, al că ror pă rinte era Oke.anos. După el, totul își avea
începutul în
apă și se termina tot în apă . Arislotel sl›unea că această ldee îl
fusese sugerată de faptul că tot ceea ce serveşte drept hrana
pentru anlmale șl plante este umed. Dar, orlcum, Tales a fost
primul carc .a înteles că tot ceea ce reprezintă ci’cația aie un
slngur început, comun. S-a înşelat stabilindu-i existența în apă .
Dar, spre deosebire de toțl cei care l-au precedat și care
aLirm.au că orlginea lucrurilor aparține unel pluralită ți de
obiecte și de persoane, el a întrevă ztit în toate o origilie unică ,
adică a fost primul care a pus baza filozOflcă a monisinului (de
la nlonos. care vrea să însemne exact unu).
Tales își imagina viața ca pe un spirit nemuritor, format din
particule care se materializează câ nd într-o plantă , câ nd într-un
animal, cand într-un mineral. Acele întruchipă ri care mufeau
erau, după el, niște materializă ri monientane, forme luate din
câ nd în câ nd de acest spirit nemuritor, adevă rata forță vitală . De
59
aceea între viață șl moarte nu există nici o deosebire esenJială .
Ș l câ nd 1-au întrebat odată de ce se înverșunează s-o prefere pe
cea dlntâ i, el a ră spuns: „Pă i tocmai pentru că între ele nu există
nici o deosebire”.
Tales era un om cu o fire liniştită și blâ ndă , care că uta să -l
învețe pe oameni cum să raJioneze corect, și nu se indigna
atunci câ nd ei nu-l înțelegeau și îl luau în râ s. Pentru el a fost o
mare surpriză câ nd au vă zut într-o zi că cei)alți greci l-au pus,
ală turi de Solon, pe lista celor Șapte Ințelepți. Cetă Jenli
Miletului nu observaseră că aveau în persoana lui Tales un
concetă țean atâ t de ilustru și de important. O slngură dată au
bă nuit asta: atunci câ nd el a prezis eclipsa de soare din 28 mai
585, care s-a petrecut într-adevă r. Dar, în loc să -l admire, puțin
a lipsit să nu-l acuze de vră jitorie.
A fost și un om spiritual, un precursor al lui Socrate în
abilitatea de a-i combate pe alții cu ră spunsuri ce li se pă reau
tuturor proștilor doar niște glume; aceștia își închipuie că a fi
serios înseamnă a fi șl îngâ mfat și arogant. Câ nd a fost întrebat
care este lucrul cel mai greu pentru un om, a ră spuns: „Să te
cunoşti pe tine însuți”. Ș i câ nd l-au întrebat ce era Dumnezeu,
a ră spuns: „Cel ce nu are nici început și nlCi sfâ rșlt”: definiție
încă și mai pertlnentă după ce au trecut de atunci dOUă mii cincl
sute de anl. La întrebarea în ce constă , pentru un om virtuos,
dreptatea, a dat urmă toarea replică : „Să nu faci altora ceea ce
nu vrei să ți se facă ție”. Și aici L-a antlcipat cu șase sute de anl
pe Isus._
Il numeau so/o, adică înțeleptul, fie chlar și cu o ușoară
intenție de blâ ndă ironle. El a demonstrat că este așa în scnsul
cel mai strlct a1 cuvâ ntulul, nesupă râ nd pe nlmeni,
mulțumlndu- se cu puțin și ținâ ndu-se departe de orlce fel de
politică . Asta nu l-a împiedicat să fie prieten cu Trasibul, care
trlmltea deseorl după el pentru că îl încâ nta conversația sa.
Slngurul lucru care îi facea să ulte și de fllozofie era sportul.
Pașnlcul, distratul șl sedentarul Tales era un înverșunat
mlcroblst; nu pierdea nlci un spectacol de pe stadion. Ș i a murlt
foarte bă trâ n, în tlmpul unor întreceri atletice, poate zdrobit de
durere câ nd a vă zut că plerde

60
„echipa sa favorită ”.
 A lă sat în urma lui un elev, pe Anaximandm, care i-a
continuat cercetă rile; și pe vreo câ teva i le-a perfecționat,
contribuind la așezarea pe baze științifice a Fraieri lui Tales,
care anticipa teoriile lui Spencer.* Dar el nu a avut origlnalitatea
și geniul Maestrului. A Fdit într-un Milet care, dupd înflt›rirea
din vremea lui Trasibul și Tales, începuse repede sd decit. '
punct de vedere politic și economic. In anul 546, insula a
i.>.>t anexată de că tre Cirus imperiului persan și pentru cultura
greacă a început agonia. Tales ar fi spus că acest lucru nu avea
importantă , pentru cd și cultura imperiilor nu este decâ t o
formă Fecă toare a sufletului nemuritor. Dar compatrioții să i nu
au aceeași pă rere.

* Herbert Spencer (1820-1903), filozof englez, fondatonil teoriei evoluJitiniste.

 HERACLIT

Un alt mare centru de cultură greacă din veacul al

șaselea a fost Efesul, celebru pensu splendidul să u templu
închinat zeiței Artemis, protectoarea oraşului, șl pentru
numă rul mare de fuste pe care le purtau femeile (și care,
totuși, după cum bâ rfeau gurile rele, nu erau suficiente ca să
le apere virtutea); dc• asemenea, și pentru poeții să i. Printre
aceștia din urmă , tră ia bunul și melancolicul Callinos, că ruia
literatura greacă fi datorează primele sale elegil; și agresivul și
sarcasticul Hipponat, că ruia i se atrlbuie primele satlre. Era un
bă rbat șchiop, raliÎtlC și strâ mb. N-a avut noroc în dragoste, și s-
a ră zbunat spunâ nd că femela oferă bă rbatulul doar clouă zile
de fericire în vlață : atunci câ nd se mă rită cu el și atuncl câ nd îl
lasă vă duv. Ș i-a bă tut joc de toți concetă țenli să i, de la cel mai
ilusRu pâ nă la cel mai obscur. Dar după aceea, spre satisfacția
geneȚ ală , i-a ră splă tit pe toți sinucigâ ndu-se.
Insă Hipponat n-a fost singurul personaj excentrlc al
Efesului, oraș care se pare că avea nițeluș specialit.atea flgurilor
blzarc. lJeraclit, dacă stă m să judecă m după puJlnul pe care îl
ștlm despre viața lui și după cele o sută treizeci dc fragmenie
ră mase din opcra sa, a fost și mai gl•ozav. Lucră rlle ltli sunt
scrise întț-un stll iltfit de contorsionat, încat i-au utras numele
dc Heraclit Intunecatul. Exegeții moderni, deșl admit că îl1
ITliilie puncte nu au reușit să înțeleagă ce a vrut să spună , SUlit
dc .acord în a aflrma că în această obscuritate stră luceşte genlul.
Să acceptă m, decl, verdictul și să vedem în ce constă el.

62
 Heraclit apaÿinea unei familii nobile şi se pai•e că s-a
născut în anul 550 înainte da Christos. Dai•, de cum a ajuns la
vârsta fațiunii, s-a folosit de aceasta ca să condamne tot ceea
ce îl înconjui•a: casa, pãrinții, mediul, bãrbații, femeile,
statul şi politica.
Cine ştie cine i-o fi inspirat atâtea antipatii! Ne place să
ni-l imaginãm ca pe un fel de Leopardi care, în loc să caute,
cum se spune azi, evadarea în pœzie, a căutat-o în filozofie.
Şi trebuie că s-a refugiat cu mult zel în ea, şi a studiat-o nu
puțin şi cu uii ascuțit siiviț artistic, dacä a scris: „Marea
cultură e de prea pøțin folos. Dacă ea ar fi de ajuns péntru a
forma genii, ar fi şi Hesiod și Pitagoi•a genii. Adevărata
înțelepciune nu constă în a învãța multe, ci în a descoperi
acel singur luci‘u care pune totul îii ordine, în toate
ocaziile.”
Şi, ca să atingă el însuşi acel țel, ănărul Heraclit și-a
păi3sit familia, averea, confoi•tul, ambițiile social,e şi politice,
şi s-a retras pe un munte, trãind acolo toată viața în sihñstrie,
căritând tot timpul să descopere ideea aceea care pune
ordine în toate lucrurile şi în toale ocaziile. Meditațiile și
concluziile sale sunt strânse într-o carte intitulatü Despre
naturñ, pe care, după ce a terminat-o, a depus-o în templul
zeiței Aremis, spre disperarea urmașilor, care au trebuit să-
și stoarcă mintea ca s-o înțeleagä. Pentru că disprețul sñu
față de oameni era atát de mare, încât intenționat a vrut să
scrie așa, ca să nu fie ííițeles. Heraclit susținea că omenâea e
un animal iremediabil ipocrit, obtuz și crud, pe care nu merită
să te osteneşti să -l înveti ceva.
Însă nu putea să fie chiar sincer de tot, fiindcă, in asemenea
caz,
n-ar fi pierdut aă ta vreme ca să serie, şi deci să comunice cu
oamenii. Ca şi alți mulți succesori ai să i, mari disprețuitori de
glorie, bã nuim că sub acest dispreț al să u zã cea o ambiție
ł”ară
ITłilf lRl.
H-raclit spune cä lumea apare variată numai în ochii
proştilor; că, în realitate, ceea ce se schimbă nu sunt decût
formele unrli singur element, me#eu același: focul. Din el
emană gazele. Gazele se precipită łn apã. Şi, din reziduurile
apei, după evaporare, iau naştere solldele ce alcătuiesc
pămantul, pe care nătărăii îl iau drept realimte; adevärul,
însã, este unul singw:
focul, cu atributele sale de concentrare și de rarefiere. Această
veșnicd transformve a gazului în lichid, apoi în solid, și invers,
este singura realitate palpabilă și indiscutabilă a vieții, unde
nimic nu este, ci totul devine.
După ce a descoperit, deci, ce sunt lucrurile și cum se
schimbă ele, Heraclit ajunge la cea mai disperată și mai
descurajantă dintre concluzii: că totul presupune existența
propriului să u conFariu. Există zi pentru că există noapte, în
care ea se transformă , și viceversa. Există iarnă pentru că există
vară . Ș i chiar și viața cu moartea se condiționează una pe alta,
astfel încâ t ele sunt acelaşi lucru în fond. Ș i, tot așa, Binele șl
Ră ul, care nu sunt decâ t o fluctuație, înF-un sens și altul, a
aceluiași element: focul. Ș i așa cum o coardă întinsă creează
vibrațiile care, după frecvența lor, scot „sunetele” și produc
muzica, tot așa și alternarea contrarlilor (frig și cald, alb și
negru, ră zbo) și pace, etc.) creează viața și îi dau o semnlficaJie.
Ea este o luptă veșnică între contrarii: înFe oameni, între sexe,
înae clase, între naJiuni, între idei. Cei care nu-l îngă duie pe
propriul lor dușman și încearcă să -l distrugă sunt niște
sinucigași. Pentru că , fvă el, vor fi și ei morțl.
Transpusă pe plan religios, această concepție duce la un
ateism total. Ce v mai avea de facut un zeu inaobil, și deci o
negație a schimbă rii, câ nd focul îi monopolizează deja toate
atributele puterii? Zeul nu există , iar statuile sale sunt doar
niște bucă Ji de piatră , cu care nu are nici un rost să încerci o
conversație, și că ruia e o pierdere de timp să -i jertfești anlmale.
Ș i de ce ar trebui să fie omul nemuritor? Nemurltor este focul,
din care el nu reprezintă decâ t o pâ lpâ ire schimbă toare. Dar
pâ lpâ irea în sine, o dat4 cu moartea, este sortită stlngerli; iar
moartea, ca și naşterea, cum s-ar aprinde o lumâ nare, nu
reprezintă decâ t o fază neglljabilă a acelel schimbă ri
permanente a Intregului, din gazos în lichid, din lichid în solid
Ș l din solid în gazos, sub impulsul focului veșnic. Hai să -i dă m
totUșl, penFu comoditate, numele de zeu acestui foc. Dar să nu-i
schimbă m atributele. Tot ceea ce zicem și facem în numele să u
corespunde prejudecdților și convențiilor noastre, nu celor ale
sale. Pentru el nu există nici lucruri bune, nici lucruri rele,
deoarece fiecare din acestea, conținâ nd în sine și contrariul
să u, își justifică în mod egal existen@. Ceea ce noi numim
„Bine” este ceea ce ne semește nouă interesele, nu pe ale
zeului, care însă ne va judeca exact așa cum judecã focul,
distrugâ nd toate luminile, färă a face discriminare înœe bune
și rele, ca să aprindă altele noi, ce vor fi distruse şi ele la
râ ndul lor.
Dar, cu asta, sã nu se creadã cã fœul face toæl fã ră nici o
ordine sau criteriu. Adevăratul înțelept, nu cel care a îngrãmă dit
multe cunoştințe în cap, ci acela care ştie sã primească lumea
şi viața în ansamblul lor, va câ ştiga de aici Rațiunea, adică
LOglca. Binele sau Virtutea consistä în a a conforma acestui
lucru, consistä în a accepta í”ară revoltä legea acestei
perpetue şi veşnice schimbä ri, adică propria ta mortaliate.
Dacă ai înțeles necesitatea tutwor contrariilor, vei suporta
suferin@ ca pe o alternativă inevitabilă a plă cerii, și-ți vei
ierta dușmanul, recunoscâ nd că el nu e decâ t o completare a
propriului ă u eu. Omul nu se va putea plâń ge de luptele pe
care aebuie să le ducă , pentru că resortul tutwor
schimbä rilor este însă și lupa, adică însă şi mama vieții. Lupta
face din învingă tor un stăpâ n, şi din învins un sclav. Ş i acest
lucru fiind normal, este şi moral. Cum ar putea să existe
li&rtatea unora fară supuşenia celorlalți? Semnificația
li&rtă ții ne-o dau închisorile, aşa cum pe cea a bogăției ne-o
dau cerșetorii, iar pe cea a sănătății ne-o dau bolnavii. Ûa-o zi,
totul va fi distrus, în același mod, de către același foc.
Aceasta, este în rezumat, marea idee care conduce toate
lucrwile în toate ocaziile, pe care Heraclit s-a dus s-o caute sus
pe munte, şi a cărei dc•scoperire ne-a prezentat-o în această
carte greu de pătruns, ajunsă în puține fragmente până la noi.
Şi ar fi fost o idee mare, pentru că toți filozofii care i-au
urmat s-au inspirat copios din ea. Stoicìi și-au însuşit
conceptul echivalärii oricärui lucru cu opusul său; raționaliștii
1-au adoptat pe acela al Rațiunii; creştinii, pe acela al
palingenezei finale, sau al Judecății de Apoi. Dar asta s-a
datorat nu numai marii intuiții a lui Heraclit, ci și şireteniei
sale diabolice; căci, scriind într-un stil atât de sucit și de
nebulos, el a pronunțat verdicte supuse celor mai diverse
interpretäri, unde oricine putea găsi ceea ce fi
convenea mai mult. De fapt, nu a existat pe lume filozof, de la
Hegel la Bergson, la Spencer și Nietzsche, care să nu-l citeze
în sprijinul să u pe Heraclit. Acest disprețuitor de oameni este
unul din oamenii pe care ceilalJi oameni l-au cinstit cel mai
mult. Este pă cat că nici un contemporan de al să u nu a prevă zut
așa ceva, și nu a lă sat despre el nici un amă nunt biografic.
Doar Diogene Laerțiu i-a dedicat câ teva cuvinte indiferente.
El ne povestește cum își petrecea Heraclit timpul pe munte,
meditâ nd, scriind și umblâ nd, în că utare de ierburi, pe care le
consuma crude. Acest regim vegetarian i-a facut ră u și l-a
îmbolnă vit de hidropizie. Dacă s-ar fi conformat propriilor
sale teorii, n-ar fi trebuit să se plâ ngă , ci să vadă în această boală
doar corespondentul să nă tă ții, contrariul ei fresc. Însă el nu a
reușit s-o suporte și, încercâ nd o vindecare, a coborâ t dintre
stâ ncile lui solitne și s-a înapoiat în oraș. A consultat, unul după
altul, mai mulți medici, în că utarea unuia care să -i prescrie o
reJetă pentru secarea apei ce-i umfla Fupul, și în care el trebuie
să fi văzut una din numeroasele faze de moment ale eternei
transformări a gazului în lichid, a lichidului în solid, și a
solidului, din nou, în gaz. Dar nici unul nu a înteles nimic. Ș i,
atunci, el s-a închis îna-o stâ nă de oi, sperâ nd că poate că ldura
trupurilor lor acoperite cu lâ nă o să -l poată zvâ nta pe al să u. Dar
nici aici nu a aflat remediul. Așa că a mwit disperat că se
stingea, după șaptezeci de ani petrecuți în singură tate, gâ ndind
și scriind că moartea nu se deose&ște cu nimic de viață .
 SAFO

Mitilini, din mica insulã Lesbos, a cä rei capitală a

devenit, era cunoscută penFu comeÿiil să u, penau vinurile
şi pentru cutremwele sale.
Ș i Mitilini, ca și toate celelalte state elenice, a început cu
o monarhie, care s-a transformat apoi într-o oligarhie aristo-
cratică , pâ nă câ nd o coaliție de burghezi şi proletari a dat-o şi
pe aceasta jos, instaurâ nd democraJia în persoana obișnuitului
dictator. -Acesta a fost Pittacos, care apoi a ä vut cinstea să se
vadă trecut, ală turi de Solon, pe lista celor Şapte Ințelepți. Era
un om needucat, îndră zneț, cinstit şi însuflețit de cele mai
frumoase intenJii, dar í”ară pro&me în alegerea mijloacelor prin
care le realiza. El s-a mä rginit să -i alunge de la putere pe
patricieni: i-a dat afarã şi din țară , trimițâ ndu-i pe mulți în exil.
lar printre aceştia, au fost şi doi pœți: un bä rbat, Alceu, și o
femeie, Safo.
În ce priveşte surgŁiiunul lui Alceu, nu ezită m să crędem că
au existat aici bune motive politice. Era un tâ när aristocrat,
twbulent şi fanfaron, posedâ nd un oarecare talent pentru
pamflet şi calomnie, un fel de agitator gen Malaparte*. Umbla
ču pieptul bombat și nu pierdea nici o œazie să provoace

*Curzio Malaparte (pseud. lui Curzio Suckers (1898-1957), scriitor şi

publicist italian. A aderat la fascism, pe care 1-a tenegat însã ulterior. Romanele
sale (Kaputt, Pielea) prezintä imagini causúce

67
senzație în oraş. Dar, aşa cum se întâ mplă întotdeauna cu cel
semeți, câ nd a fost vorba să meargă să lupte cu adevă rat şi să -şi
riște pielea a lepă dat scutul și a şters-o, şi nu şi-a regă sit curajul
decâ t ca să compună o poezie în care îşi lă uda ispră vile proprii,
prezentâ ndu-le ca pe o manifestare de înJelepciune şl de
modestie.
Exilul, însă , i-a fost de folos, pentru că , ajutâ ndu-l să -şi
evapore din cap aburii politici, 1-au redimensionat şi l-au obligat
să -şi înțeleagă propria fire: care nu era aceea a unui om de stat,
legiuitor sau ră zboinic, ci a unui foarte bun literat, fă cut să
laude mal uşor ispră vlle altora decâ t să le să vâ rșească pe ale
sale. Era un vlrtuoz al poeziei, şi a inventat o metrlcă personală
care i-a purtat apoi numele, chemâ ndu-se exact „alcaică ”. Ş i
probabil că ar fi trecut în posteritate ca cel mai mare poet al
timpului — al treilea după Homer și Hesiod — dacă nu ar fi avut
ghinionul să fie contemporan cu tovară şa sa de politică şi de
exil: Safo.
Despre această curloasă și fascinantă femeie, care a devenil
celebră ca o Françoise Sagan* de acum două mii cinci sute de
ani, Platon scria: „Se spune că există nouă muze. Nă tă ră ii! Au
uitat-o pe cea de a zecea: Safo din Lesbos.” lar Solon care, de
pe urma poeziei, a ră mas cu durerea că aceasta a fost singurul
lucru ce nu i-a reuşlt, atunci câ nd nepotul să u, Esecestide, i-a
citlt una de ale el, a exclamat: „Acum chiar că pot să mor!” Ea
a fost, ca antonomază , „poeta”, aşa cum și Homer a fost
„poetul”.
Safo s-a nă scut pe la sfâ rșitul secolului al șaptelea, se pare
în anul 612 înainte de ChrlStos, la Eres, un oră şel din apropierea
capltalei. Dar pă rlnțll Să l, care erau noblll şl avuți, au dus-o de
mlcă la Mitilini, exact în momentul câ nd Pittacos își începea
cariera-i norocoasă . Să fi fost ea implicată cu adevă rat în
conjuraJia care voia să -1 ră stoarne pe dlctator? Ni s-ar pă rea

* Françoise Sagan (n. 1935), romancierã francezä , autoare a unor rtimane de

succes, printre care Bonjour, tristesse și Vã place Brahms?
oarecum ciudat. Deși fă cea parte dintr-un mediu nobil, în
care femeile contau’ câ t de câ t, şi nu trebuiau să se ocupe doar
cu țesutul şi cu spã latul vaselor, aşa cum se întâ mpla la
burghezi și, încă mai mult, la proletari, ea nu ne sugerează să fi
fost o inaigantă politică . Ambițiile sale trebuie că erau altele,
și de un gen mai feminin. Prea frumoasă nu pare să fi fost. Era
micuță la tru şl fragilă ; datorită pielii, a pã rului și a ochilor să i
foarte negri, ziceai că e o bucată de tă ciune aprins. Dar, ca toți
ă ciunil aprinşi, îl frigeau ră u pe oricine se apropia de ea. Adică ,
ce să mai vorbim, avêa ceea ce numim noi azi sex-appeal, şi acel
defect de gâ ndire şi de cuminJenie care, la femei şi la copii,
constituie un farmec irezistibil. Ea își spunea singură : „Un
că pşor uşuratic”. Ş i recunoştea că are „o inimă de copil”. Dar
asta încă nu ne permite s-o vedem în chip de Aspașie sau de
Cornelie.
Poate, mai mult decâ t politica, moralitatea ei a fost motivul
care l-a îndemnat pe Pittacos s-o swghiunească în orașul vecin
Pirra. Dictatorul, ca toți dictatorii, era un om auster, iar Safo
aebuie să fi comis vreo gaí”a, în ciuda răspunsului ei demn și
vag retoric dat lui Alceu, care 'ći adresase o scrisoare galantă ,
regreă nd că pudoarea îl impliedică să -i spună ce ar fi vrut să-i
spună : „Alceu, dacă dorințele tale sunt curate şi - nobile, iar
limba ta e pregă tită să le exprime, nimic nu te reJine s-o faci”.
Dar aici era vorba de literatură între doi inși care ştiau că
scrisorile lor aveau să dă inuie peste generații. Pentru că , în
general, Alceu nu prea avea reJineri. lar Safo, nici atâ t. El a mai
compus încă vreo câ teva versuri în cinstea ei, la care ea nu a
ră spuns. Ş i totul s-a terminat aici. De altfel, pœții nu prea
obișnuiesc să se că să torească între ei. Se mulțumesc doar să se
deteste de la distanJă .
De abia se înapoiase din exilul de la Pirra, că Pitucos iar a
exilat-o, dar de data asta în Sicilia. Aici, însă , ea s-a măritat cu
un industriaş bogat, așa cum se întâ mplă cu „divele” din toate
timpurile, care își aleg bä rbații dinae marii miliardari. A și
avut‘ o fetiță , „pe care n-aş schimba-o pe toată Lidia şi nici pe
dragul
meu Lesbos”. Industriaşul, după ce i-a Cacut copilul, și-a
respectat şi cea din urmã obligație a sa de bä rbat cumsecade: a
lă sat-o vă duvă și, bineînțeles, stă pâ nă pe toată averea. „Am
nevoie de lux ca de soare”, a recunœcut ea cinstit. Ş i s-a
înapoiat, ca să se bucwe și de unul și de celă lalt, în Lesbosul ei
iubit, unde, după cinci ani de exil, a revenit bogată și fară
obligații conjugale.
Ş i, pe câ t se pare, a profitat din plin de asta. S-a dedicat mai
întâ i fetiței sale, apoi şi fratelui să u Carassos, cu aceeași
afecțiune maternă . Dar acesta a deziluzionat-o, îndră gostindu-
se de o curtezană egipteană . Safo, emotivă și feminină cum era,
a Cacut o criză de gelozie, l-a zgâ riat și n-a mai vrut să -l vadă .
După aceea, a înființat un colegiu de fete, în c-are s-au înscrls,
de la început, toate tinerele aparținâ nd societă ții înalte din
Mitilini. Ea le-a botezat „Hetaire”, adică „însoțitoare”, le-a
învă țat muzica, poezia și dansul și, pe câ t se pare, a fost o
profesoară desă vâ rşită . Dar, după aceea, .au început să circule
prin oraș multe zvonuri ciudate în legă tură cu obiceiurile pe
care ea le introdusese în şcoală . Ş i, îno-o zi, pă rinții unei hetaée
numită Attis au venit, negri la față , să -şi retragă fata, care era
tocmai preferata profesoarei.
Acest necaz al lui Safo a fost un mare noroc pentru pœzie,
deoarece durerea despă ÿirii i-a inspirat poetei câ teva din cele
mai frumoase versuri din lirica tuturor timpurilor. Adio la
Ants ră mâ ne un model de puritate a inspirației și de sobrietate
a formei și ne dovedeşte că — din pă cate — pentru o poezie
bună nu sunt deloc necesare sentimentele frumoase. În chinul ei
„dulce- amar”, aşa cum l-a numit, oricine şi-1 poate recunoaşte
pe al să u propriu.
Aşa cum se întâ mplã adesea cu femeile pã că toase, Safo a
avut o bă aâ nețe de o demnitate aproape exemplară . După o
legendă , crezută și culeasã chiar de Ovidiu, ea a început să-i
iu&ascã şi pe bä rbaJi, și și-a pierdut capul după un marinar,
unul Faon, care; neîmpãră şindu-i dragostea, a adus-o în stne
să se sinucidă la Leuca, aruncâ ndu-se de pe o s ncă . Dar se
pare
că eroina acestei drame a fost o altă Safo, o oarecare curtezană .
Un fragment de proză din scrisorile poetei, descoperit în Egipt,
ne-o prezintă însă cu totul altfel: senină și resemnată . lată un
ră spuns al ei la o cerere în că să torie: „Dacă sâ nul meu ar mai
putea hră ni încă şi pâ ntecul ar mai putea să nască viaJă , m-aş
îndrepta acum, fară să tremur, că tre o nouă nuntă . Dar azi
vremea a lă sat prea multe urme pe chlpul meu, și iubirea nu mă
mai biCiule cu suferințele ei atâ t de duioase.” lar într-un alt
fragment, salvat pentru posteritate: „Tot aşa cum noaptea
înstelată ii urmează , firesc, amurgului trandafiriu, moartea vine
şi ea în urma tuturor lucrurilor ră mase încă în viață , şi le
prinde, pâ nă la urmă , în gheare.”
Din motive de morală , posteritatea a fost severă cu Safo.
Acum nouă sute de ani, Biserica i-a condamnat la rug opera în
nouă volume. A fost o înă mplare că , pe la sfâ rșitul secolului
trecut, doi arheologi englezi au descoperit, la Oxihorincos,
două sarcofage învelite în bucă Ji de pergament; iar pe unul din
ele mai erau încă vizibile şase sute de versuri ale pœtei.
E tot ce ne-a mai ră mas de la ea, dar e destul ca s-o aşeză m
prin8e cei mai mari, poate ca cea mai mare pœtă a veacului al
şaselea, aşa cum o consideră , în mod unanim, toți contem-
poranii săi; și ceea ce e mai cwios, chiar și rivalii. Printre
aceştia au fost unii de valoare, ca Mimnermos. Dar poate că
singurul care merită să se compare cu ea a fost Anacreon,
excelent maestru al rimei, lipsit însă de pasiunea şi de
impetuozitatea lâ ică ce ne-a fermecat la Safo. Anacreon era un
pœt de curte, că ruia îi plă cea să stea printre domni şi să fie
întreținut de ei. S-a nă scut la Teos, şi a avut grijă doar să
tră iască bine. A reuşit, deoarece a ajuns pâ nă la vâ rsta de
optzeci şi cinci de ani, și poate că ar fi atins chiar şi suta, dacă nu
i-ar fi ră mas în gâ t un bob de strugure, care l-a sufocat. Ca să
evite neplă cerile, el nu s-a angajat în nimic; nici în politică , nici
în amor. Tocmai acest lucru nu-i permite pœziei sale să
pă trundă sub pielea cititorilor. Din punct de vedere me8ic, ea
este minunat consauiă și a ră mas un model: acela al odelor
„anacreontice”. Dar, spre
deosebâ e de Safo, care și-a plă tit inspirația cu bucurii și
suferințe istovitoare, pentru Anacreon poezia a fost un
meșteșug. Ca și Vincenzo Monti*, el scria cu ușurință , mâ nca
serios, &a strașnic și nu avea nici probleme de sentiment, nici
cazuri de conștiință . Se spune că la bă Fâ nețe s-a îndră gostit
chiar de-adevă ratelea și a învă țat să cunoască suferințele
provocate de gelozie. Dar era prea tâ rziu acum ca să -și mai învie
muza ușoară , că reia egoismul îi interzisese să-i scruteze mai
ad£nc sen€mentele omenești.

* Vincenzo Monti (1754-1828), poet epic și dramaturg italian, fondatonil

neoclasicismului.
 LICURG

Cine urcă în Pelopones dinspre ță rm că tre nord, ajunge la

un moment dat în valea Lacedemoniei sau în Laconia, printre
șiruri de munți atâ t de inaccesibili, încâ t capitala acesteia,
Sparta, nu a avut niciodată nevoie să -și construiască ziduri de
apă rare. Deasupra tuturor culmilor domină vâ rful înză pezit al
Taigetului, de unde se revarsă clocotind torentul lui Eurotas.
Sparta înseamnă „ră spâ ndita” și astă zi are vreo cinci mii de
locuitori. A că pă tat acest nume pentru că a rezultat din fuziunea
a cincl sate, ai că ror locuitori ar fi numă rat toți la un loc vreo
cincizeci de mil de suflete. Această fuziune nu s-a produs
spontan. Ea a fost impusă de forța cuceritorilor dorieni, atunci
câ nd aceștia au coborâ t dinspre nord, conduși de regii lor
heracllZi. Ei dominau de pe munții înconjură tori Peloponesul, și
au pornlt la cucerirea lul, atacâ nd Messine. Pausanias
povestește că regele acestui oraș, Aristodem, a plecat la Delfi ca
să între& oracolul cum să iasă din încurcă tură . Apollo i-a
sugerat să -și sacrifice fata zeilor. Aristodem, care avea poate în
vine ceva sâ nge de napolitan, a Îost de acord, dar în ultimul
moment a înlocuit-o pe ascuns pe fiică -sa cu o altă fată , sperâ nd
că zeii n- or să obseme asta. Apoi a plecat la lupă și a fost
învins. Cincizeci de ani mai tâ rziu, urmașul să u, Aristomene, s-a
ră sculat, vfâ nd să scuture jugul dorian. Dar și-a pierdut și tronul
și viața, iar supușli SaÎ, li&rtatea. Ei au fost acei indigeni ai
Spartei care se chemau „iloți” și care, la rândul lor, au devenit
sclavi. Ei trebuiau să cedeze gratis cetă Jenilor li&r3 o jumă tate

79
din veniml şi din recolta proprie. Peste această masã de
dezmoşteniți care, în oraș și în sate, se ridicau la céca Tei sute
de mii de suflete cu toml, inclusiv „periœii” — cetă țeni 1i&ê,
însă lipsiți de drepturi poû tice —, trona o minoõ tate ră zboinică
de keizeci de mii de cuceritoõ &rieni, singurii care se bucwau
de cetã țenie şi de exercitarea drepmrilor politice. Era normal
ca ei să le exercite wmă rind să bareze drumul ideilor
progresiste de justiție socială . MunȘ i care înconjurau valea i-
au ajutąt și %ci, facâ nd dificile contactele cu celelalte orașe, și
în specțąl cu Atena, ră masă ú i afara invazieí, și unde triumfa
democraJia. La acestea, Licurg a mai adă ugat şi o serie de legi
care pietń ficau societatea, fixâ nd-o la două stramri sociale:
sclavii și patronii.
Nu se știe dacă acest Licurg a existat cu adevä rat. Cei care
o afirmă , pe baza mă rturiilor ce concoçda la toJi vechii greci,
ezitã să Łmizeze date. Unii cred că a tră it cu nouă sute de ani
înainte de Christos; alJii, cu opt sute; alJii, cu şapte sute; iar
alJii, cu şase; ceea ce pars- mai probabil. Nu a fost rege. A fost
unchiul şi mtorele tâ nă rului suveran Harilaos. Se spune că a
plecat la Cșeta, ca să caute un model pentru faimoasa sa
ConstimJie. $i, ca s-o facă acceptată de compatrioți, a spus, la
înapoieye, că oracolul de la Delfi i-a sugerat-o personal, în
numele’2eilor. Ea impunea o disciplină atâ t de severă și
sacrlficii atâ t de mari, că nu toată lumea a fost dispusă să le
accepte. Un țâ nă r aristocrat, Alcandru, s-a înfuriat în aşa hal îr
timpul discuJiilor că , aruncâ nd cu o piatră în Licurg, l-a ranit la
un ochi. Plutarh povesteşte că , pentru a-l salva pe vinovat de
fmia mulJimii, Licurg l-a arestat și, drept pedeapsă , 1-a invitat la
el )a cină . Aici, între un fel de mâ ncare şi altul, Jinâ ndu-și
comprese la ochiul ră nit, i-a explicat agresorului cum și din ce
cauză intenJiona el să dea Sparei legi atâ t de severe. Alcandru
s-a lă sat convins şi, cuprins de admiraJie faJă de generozitatea
şi amabiliiatea lui Licurg, a devenit unul dir cei mai zeloşi
propagandiști ai ideilor sale.
Unii susJin că legile lui Licurg nu au fost scrise niciodată .
Oricum însă , ele au fost respectate pâ nă cä nd au devenit o
uzœță şi au format conduita acestui popor. Autorul lor a
74
recunoscut că esența acestora îl constituia disprețul față de
„comod” și de „plăcut” și, ca să le facă acceptate, a impus
un temen, cerându-le concetățenilor săi să le mențină în
vigoare până în ziua înapoierii sale. A doua zi a plecat la
Delfi, s-a închis în templu și s-a lăsat să moară prin
înfometare. Astfel că legile nu au mai fost revocate
niciodată și au devenit cutume.
Confom lor, regii trebuiau să fie doi pe tron, în așa fel
încât unul să-l supravegheze pe celălalt, iar Senatul să
profite de rivalitatea dinae ei pen8u a rămâne stăpân pe
situatie. Senatul era compus din douăzeci și opt de membri,
toți în vârstă de peste șaizecl de ani. Când murea unul (și
datorită vârstei, asta trebuie că se întâmpla des), candidații la
succesiune defilau în șir prin aulă. Acela care primea mai
multe aplauze era ales, tot așa cum, în timpul discuțiilor,
câștiga propunerea aceluia care putea să zbiere mai tare decât
toți.
În afara Senatului, mai exista și Adunarea, un fel de
Cameră a deputaților, deschisă tuturor cetă țenilor de la
aeizeci de ani în sus. Ea (i numea, cu aprobarea Senatului, pe
cei cinci efori, sau miniștri, cei care aplicau legile. Ș i, cu această
împă rJire a puterilor, Sparta nu se deosebea mult de celelalte
state ale Antichită ții. Dar ceea ce i-a conferit spiritul,
cunoscut mai tâ rziu sub denumâ ea de „spartan”, au fost
regulile ascetice și criteriile de disciplină militară care, prin
voința lui Licwg, au marcat viața și mai ales educația
tineretului.
Sparta nu dvea o amată . Era ea însă și una. Cetă țenii ei nu
erau decâ t niște s•Ruși, nu aveau dreptul să se ocupe nici de
comeq, nici de industrie, pentru că trebuiau să . se pă streze doar
pentru politică și pentru rhzboi; niciodată nu au cunoscut nici
aurul și nici argintul, pentru că importul acestora era interzis;
iar
moneda lor era din fier. O comisie se ocupa cu examinarea nou-
ndscuților; cei deficienți erau aruncaJi de sus, de pe vâ rful
Taigetului, iar ceilalți dormeau în aer libei', chlar șl ifirna, ca să
supraviețulasc4 doar cei mai robU)tl. Erau libCfi să -)l aleagă o
soție. Dar cine se că să torea cu una incapabllă să -l dea copli
plă tea amendă , așa cum s-a întâ mplat și cu regele Arhidamos.
Soțul era obligat să -i tolereze soției infidelitatea, dacă aceasta
76
comitea adulterul cu unul mai înalt şi mai voinic. Licurg spusese
că , în asemenea caz, geloz!a era ridlColă şi imorală .
L›i vâ isla de șapte aoi, copilul era luat din sâ nul
încredin{al, pe chelluiala statului, unui colegiu militai’.
care cl‹asă er‹a nuivit poicl‹’›iio‹iios — sau, cum ar spune nemții,
F'ûlirci - ccl icai bun, adic/1 acrla care îi bă tuse pe cei mai mulțl
 lfltrC colc Il Sïíi, care rezlstase cel mai bine la scă mă neală şi la
ci”avaÿa insti‘uctorilOf, şi cai•e suporta cel mai uşor să doarmă
noaptea sub cc•rul liber. Elevii erau învă țați să citcască și sú
sci‘ie. Doar atâ t. Slnşura evadai•e era cantatul. Dar era interzis
cel solo; pei mis era numai cel coral, care aveu scopul să
întă rească disciplln2. COfUr lle sunt un semn distinctiv al
societă ților militare şi ră zbOlnice: în cor câ ntă nemții și ruşii,
în tllcp ce francezii și italienii câ ntă fiecare pe cont propriu.
Sparta iribea muzica, tot aşa cum și Prusia o iu&a în secolul
trecut. Ş i deoarece educația care se fă cea tinerilor nu permitea
să se nască printre ei muzicieni, aceştia erau importaJi din
stră ină tate, cum se face azi la noi cu fotbaliştii. Ce1 mai
cunoscut, Terpandru, a fost adus de la LesboS, şl i s-a dat acest
nume — „desí”ată torul de oameni” — pentru că a compus
imnuri patriotice, pe care nimeni nu putea să le cânte solo.
Chiar şi regii, care câ ntau în cor, trebuiau să respecte
partitura; şi atâ t. lar unul din ei, care a vrut să scoată un do
din piept, a fost amendat. După Terpandru a urmat Timoteu,
care a încercat să perfecționeze lira, mä rind numărul corzilor
de la şapte la unsprezece. EŁońi, care nu admlteau schlmbă ri
în nici un domeniu, nici mă car în muzică , l-au interzis acest
lucru.
Spartanul continua să 4ă iască soldă țeşte, în coi•t sau în
cazarmă , pâ ră la vâ rsta de 4eizeci de ani, ł”ară să cunoască nici
ce-i ala pat şi nici confortul că minului. Se spă la puțin, ignora
existența să punului și a uleiurilor, şi trebuia să -şi procure
singur hrana, furâ nd; dar fară să fie prins, fiindcă , în acest caz,
era pedepsit ră u de tot. Dacă , după 23 de ani de asemenea viața,
nri murlse încă , putea să se înapoieze acasă și să se însoare.
Fetele care ii așteptau nu aveau nimic de ascuns, pen4u că erau

77
obligate să coocureze goale la înaeceri sportive, în palesœe,
în
aşa feI ca fiecare tâ nă r s-o poată alege pe cea mai înfloritoare şi
øæi zdravä nă . Celibatul constltuia un delict. Cine se fă cea astfel
eizx›vat em pedepsit să umble gol, chiar şi iama, și să câ nte un
imn iñ care recunoştea că nu se supusese legii.
i Pá nă la vâ rsta de şaizeci de ani se mâ nca la masa comună ,
møK œ zespecta un regim sever. Cine se îngră şa peste o
anumită limită era exilat. Orice lux se considera un ultragiu
adus sœ:ietä(ii. Regele Cleomene a rechemat în patrie pe
ambasadorul W la Samos pentru că se servise de vase ğ a am la
masă . Nimeni ÍÎn puiøa pleca în stră ină tate ź”ară un pemis din
partea gu- reenului, fome greu de obținut. Ca toate statele
totalitare, cu ægim polițà »iesc, şi Sparta a avut o „cortină de
fier”. În spatele mæsteia trä iau trei sute de mii de servitori
pentru treizeci de mii & sclavi. Un sibarù , care venise aici
în vizită , a exclamat:
,94inmni nu mă poate con4azice că spartanii sunt nişte bravl
soldați. Cu viața pe care o duc ei, ce teamă mai pot avea de

Sparta a avut, şi a contlnuat să alba, numeroşl admimtori.

 qwciaí filozofii de la Platon încoace, care aspiră azi la un
stat pixtœuic şi predică sacrlficarea individul ui în fa›'oarea
eolectiviñ ții, au fost fascinați de ea. Prin „virtute”, spartanii
îzią:Rgeau, de fapt, o totală supunere față de legile și
inİerèsele paRîei. Cä nd plecau la ră zboi, mamele lor îi
întovă ră șeau cu røfænul: ,;să vii sub scut sau pe scut”. Penou
că scutul era atâ t & greu încâ t, ca să fugi, trebuia să -l aruncl
Câ t Colo şi, în caz & nxiarte, îți servea de slcriu.
Sigur că Sparta a fost o fomidabilă putere militară care,
tù pp & secole, i-a facut să,tremure pe toți vecinii. Câ nd a aflat
eă a invins-o mica amată a lui Epaminonda, toată Grecla a
fă cut œhii mari de uimâ e. Pärea imposibil ca nişte oameni
care sacrificaseră totul penttu foqă să fie învinși prin forță . Ş i
mai piąin imposibü , ba chiar foarte nomal, a pă rut faptul că ,
piøieändu-şi arinata, Sparta n-a mai ră mas cu eimic altceva.
Fiața œntripetâ a sœiedții sale şi apucă tur)le sale erö ice au
țiøw-o in viață mai mult &câ t a aă it Atena. Insă legile pe
care & )”œuse nu-i permiteau sã evoliæze în nici un fel.
Astă zi, cine
se duce s-o viziteze nu găseşte acolo decâ t un sat lipsit de
personalitate, cu cinci mii de suflete, în al c9rui muzeu, exoem
de să rac, nu afli nici o statuie sau vreun rest de coloană ‘care
să ateste existența unei civilizaJii spartane.
Ar trebui trimişi acolo, s-o viziteze, toți elevii lui Hitler și
ai lui Stalin, care au fost și ei, la râ ndul lor, niște maimuțe
modeste ale lui Licurg, acest admâ at șef de școală a tota-
litarismului, și cel mai respectat dintre toți, pentru că
sacrificarea individului în folosul colectivit$ții nu s-a
mulțumit doar s-o predice, ci a și practicat-o prin exemplul
personal.
 SOLON

7$ñ œ este. şi thai era chiar și acum aei mii de ani, una din
ceR mat micl şi :viai să race regiuni ale Greciei. Fomaă în
ă æregìiæ dill de-uìurl «tâ ncoase, tot ce are ea mai buñ este
aerul cxnat şi îñ sorit. Dar pe vremea aceea, şi acesta era'
bolnav de malark. Aşa cà - inxura sa a4acție erau portwile
naturale, care œ pıetau la cona‹-rț. Apă ruseră în fiecare
golfuleț, la inițiativa æelei populații pelasgice, tipic
mediteraneană , cu care. după eò kxøa Micenei, s-au amestecat
aheii ionici, alungați din I4kqxems și din Beoția de că tre
invadatorii dorieni, urâ ți şi intot&ama œspinși de Atica.
Ihtpă tnidiție, eel care a unificat aceste sate într-o
sinpură Oate, Atena, a fost regele Tezeu, câ nd s-a înapoiat
acasă după ispiava lui cu Minotaunil. Ş i tocmai din pricina
alcă tuirii ei a eápä tai acest nume plural *, pe care in fiecare
an îl celebreazå , in cinstea zeipi Sinahia (care înseamnã,
literalmente, „unéea caækx'3. OniJul a început să se dezvolte
la vreo zece kilometri & mare — & la Péeu —, printre
colinele Imetului şi ale
£4zitélicului, la umbra acropolei întemeiate de aheii din
Micene, ğ ezak lœuitoö i se puteau adã posti în caz de invazie.
De la cea a drgśeeú lœ, i-a salvat un rege, Codros, care s-a
jertfit pe sine

£hąiă œ a mwit el şi, pentru moment, pêmejdia a

trecut, aienù -nii au spw că un alt bä rbat la fel de vrednic,
care să -l
* Ğ links gieacä , Athínai este un plural.
poată înlocui, nu mai există , șl au abolit monarhia, proclamâ nd
republica și acordând puterea unui preşedinte ales pe viață, sub
denumirea de whonte. Au gândit apoi că acest termen, pe
viață , este prea lung, și 1-au redus la zece ani; iar până la
umă , au împă rțit atribuțiile președintelui între nouă arhonți
aleși an de an. Existau: un arhonte bazileu, care avea
atribuțiunile unui papă, polemarhul - comandantul suprem al
amatei, eponimul, care redacta calendarul și dă dea numele
anului, etc.
Această Constituție corespundea structurii societă ții
dominate de o aristocrație ereditară , aceea a eupatrizilor, care
înseamnă „bine nă scuți”, sau patrlcieni. Ei dețineau monopolul
puterii și o exercitau asupra unel populații împă Ș ită în trei
ranguri sau clase: aceia care, pentru că posedau un cal, se
chemau hippes sau cavaleri, se înrolau în armată ca atare și
corespundeau marii burghezii; cei care posedau o pereche de
boi, și formau cu ei trupele blindate; și salariații, care nu
posedau nimic și, în timp de ră zboi, alcă tuiau infanteria.
Cetă țenl erau doar cei care apaqineau primelor două ranguri,
așa cum a fost și în vechea Romă , unde prin populus se
înțelegeau doar patricienii plus cavalerii. Sistemul feudal a
provocat consecințele sale pă gubitoare, concentrâ nd tot mai
mult bogă Jia în mâ inile unor privilegiați, reduși ca număr, și
lă sâ nd dlsperată o plebe tot mai numeroasă . În veacul al
șaptelea, arhontele tesmotet, adică legiuitorul, Dracon, a
încercat să remedieze acest lucru prin niște legi care au Cacut
din numele să u un sinonim al „severită ții”. Dar Dracon a fost
draconic numai cu pedepsele pentru cei care că lcau legea.
Pentru că , în rest, legile sale nu schimbau nimic, ba chiar
înțepeneau ordinea existentă , bazată pe injustiție, și lă sau
în4eaga putere în mâ inile Areopagului, adică ale Senatului,
format exclusiv din eupatrizi.
Eupatrld a fost și Solon, ba chiar de neam regesc, penRu că
descindea din Codros, care se spune că era și el umașul lui
P,oseidon. De tâ nă r, a fost doar un copil aJ lui papa în loc să
muncească , se amuza scriind poezii — care, între noi fie zis,
trebuie să fi fost cam proaste — și-și petrecea timpul cu

81
tineri și tinere avâ nd apucă turi nu prea serioase,
îndră gostindu-se,
imparțial, și de unii și de celelalte. Dar, la un moment dat,
papa a încetat să -l mai subvenționeze, pentru că își pierduse
banii în niște afaceri falimentare. Și, atunci, Solon și-a pus
deodată mintea la contribuție, a scos în4eprinderea tată lui din
ghearele falimentului și, în câ țiva ani, și-a realizat o avere și o
reputaJie solidă , de om priceput și cinstit. Se ținuse departe
de politică . Ba mai mult, câ nd a izbucnit, la vremea aceea, un
fel de revoltă , nu a vrut să participe nici în favoarea și nici în
defavoarea guvernului. Poate penou că ar fi 4ebuit să aleagă
între a-și tră da clasa, sau a deveni complice la abuzurile ei.
Acest lucru nu a împiedicat burghezia Atenei să -1 propună ,
la alegeri, candidat pentru funcJia de arhonte eponim.
Cunoscâ ndu-l ca om de afaceri, meșteșugarii și negustorii îl
stimau și vedeau în el pe singurul eupatrid care ar fi putut să
smulgă Areopagului consimță mâ ntul necesar unor refome
sociale. Solon, care avea pe atunci patruzeci și cinci de ani, a
fost ales, a desființat sclavia, eliberâ ndu-i pe cei care deveniseră
robi din pricina datoriilor, pe care le-a anulat, și a devalorizat
moneda, drahme, în așa fel ca, și în viitor, plata datoriilor să fle
ușurată .
Era o autentică rev‹rluțk, care îi ducea la pierderi
subsunțiale de bani pe creditori, toți apaQinâ nd claselor de sus,
conservatoare. Numai Plutarh, după atâ ția ani, povestindu-ne
aceste lucruri, spunea, cu obișnuita lui candoare, că ,
devalorizâ nd moneda, Solon îi favorizase pe debitori i”ară să -i
pă gubească pe creditori, pentru că aceștia primeau, în fond,
același numă r de drahme pe care le dă duseră cu împrumut.
Ceea ce ne demonstrează câ t de bine se pricepea ilustrul
istoric la economie.
Dar marea schimbare a lui Solon a fost aceea a împă rțirli
populației pe bază cenzitară . Toți cetă țenii erau liberi și supuși
acelorași legi. Dar drepturile lor politice variau după impozitele
pe care le plă tea fiecare. Fiscul, și nu blazonul, le stabilea; și
impozitele erau progresive, așa cum sunt și astă zi în toate Jă rile
civilizate. Cine vă rsa mai mulți bani în tezaurul public, trebuia
să servească mai mulți ani în amată ; și la tot mai multe funcJli
avea dreptul în timp de pace sau în timp de ră zboi. Adică
$2
privilegiile se mă surau cu metrul serviciilor pe care cetă țeanul le
aducea colectivită ții.
Astfel, împă Qită în patru clase, Atena devenea o de-
mocrație care a servlt de model tuturor celorlalte cetă ți. Prima
clasă îi fumiza pe membrii Areopagului și pe arhonți, care erau
totuși aleși de Adunare, pe care o compuneau toți cetă țenii. Ea
putea să -l pună sub anchetă pe orice funcționar superior, și avea
rol de Curte de casație faJă de toate verdictele tribunalului
care, șl ele la râ ndul lor, erau formulate de jurați. Aceștia erau
aleși dintre șase mii de cetă țenl cu bună conduită , aparținâ nd
tutwor claselor.
Dar Solon a refomat și codul moral, f”acâ nd din trâ ndă vie
o crimă , și condamnâ ndu-i la pierderea cetă Jeniei pe cei care, în
caz de revoluție, ră mâ neau neutri, așa cum Cacuse și el cu mulJi
ani în urmă . Unii s-au minunat că a legiferat prostituția. El le-a
ră spuns că virtutea nu constă în a aboli pă catul, ci în a-1
menține pe locul să u; și le-a fixat o mică amendă celor care
seduceau nevestele altora, refuzâ nd să -i pedepsească pe
celibatari,
„penou că ”, zicea el „:otuși, o nevastă e o grozas'ă bă mie de
cap”.
Din aceste amă nunte se vede caracterul omului care iubea
dreptatea, dar Cară acreli morale și cu multă înțelegere față de
slă biciunile semenilor să i. Spre deosebire de Licurg la Sparta, și
de Numa la Roma, el nu a pretins nici un moment că a primit
textul legilor sale de la zei, și a acceptat toate criticile care i s-
au adus. Câ nd Anaharsis care, deși îi era prieten, 1-a
bombardat cu sarcasme, întrebâ ndu-l dacă el consideră aceste
legi drept cele mai bune în sens absolut, el i-a replicat: „Nu;
numai cele mai bune în sens atenian.”
Puterea de convingere și talentul să u de diplomat trebuie
să fi fost imense, ca să -i permită să impună acest cod și acelora
că rora le leza interesele, și să -și, pă streze postul timp de
două zeci de ani, i”ară întrerupere. Insă , câ nd i-au propus să
ră mâ nă pe viață și cu depline puteri, a declinat oferta: „Pentru
că ”, a spus el, „dictatura este un fotoliu din care nu reușeșă să
te ridici viu.” S-a retras la șaizeci și cinci de ani, în 572. „E

83
timpul”, a spus el, „să mă apuc să mai studiez puțin.” Ș i,
obȘ nâ nd angajamentul concetă țenilor să i să nu schim& timp
de zece ani legile, a plecat în Orient. Herodot și Plutarh ne
spun că în Lidia a fost invitat de Cresus, care l-a întrebat dacă
îl consideră un om fericit. Solon i-a răspuns: „Maiestate, noi
grecii avem ca zeitate o înțelepciune prea domestică și prea
limitată , ca să putem prevedea ce va fi mâ ine și să proclamă m
fericit pe un om care e încă ocupat cu propria sa bă tă lie.”
Marele diplomat ră mâ nea același chiar și în fa@ regilor. Dai
asta nu înseamnă că era chiar sincer atunci câ nd vor&a de „o
ințelepciune domestică , limitată ”, și reducea geniul grec sau,
cel puțin pe cel atenian, la aceste limite. Toată viața sa
demonstrează că a avut o conștiință fome limpede; și acestui
fapt i se datorează succesele sale personale și acela al reformei
facute de e1. Superioritatea ei a consatat-o și Cicero, după
cinci secole, atunci câ nd orașul decăzuse și democrația sa
ajunsese un perpetuu scandal. Câ nd a fost întrebat în ce
constă , după el, ordinea, Solon a ră spuns: „În faptul că poporul
ascultă de conducă tori, și conducă torii ascultă de legi.”
S-a înapoiat în patrie, foarte bă trâ n, după ce învă țase o
gră madă de lucruri, printre care, ceea ce l-a impreslonat mai
mult, a fost povestea auzită la Heliopolis despre Atlantida,
continentul scufundat. Nu facea altceva decâ t s-o spună tuturor:
devenise pentru el o obsesie, așa cum li se întamplă de obicei
bă trâ nilor. Concetă țenii să l Zâ mbeau, puțlfl Cam pliCtislți. Ne
face plă cere să credem că dă duse nlțel în mintea copiilor,
atunci câ nd au început mișcă rile șl câ nd poporul a încetat să
mai asculte de conducă tori, iar conducă torii să mai asculte de
legl. AlYel, ar fi trebult Sa ințeleagă din asta că legile nu prea
sunt de folos și, decl, să recunoască inutllitatea operei sale.
Solon a fost trecut de că tre contemporani pe lista celor
Șapte Înțelepți care, pe vremea aceea, era un fel de Premiu
Nobel, însă unul mult mal serios. Șl, dacă am vrea să -i atribuim
un moto, ar trebui să -1 alegem pe acela înscris de el însuși pe
frontonul templului lui Apollo: ineden agan, ceea ce vrea să
spună : „Cară excese”.
 PISISTRATE

Democrația pe care Solon o introdusese la Atena fusese

luată în stă pâ nire de 8ei componente sociale, ale că ror lupte
interne an demonstrat repede câ t de grea este ea de pus în
practică . Exista partida zisă a „Câ mpiei”, conservatoare, &
dreapta, avâ ndu-i în frunte pe latifundiarii eupatrizi, deci pe
aristocrați. Apoi cea a „Coastei”, dominată de negustoŁi bogați
şi de armatori, şi care regrupa burghezia mare şi mijlocie. Ş i,
în sfâ rşit, mai exista partida „Muntelui”, adică proletariatul
urban şi ruțal.
Intr-o zi, şeful acesteia din umă s-a prezentat în Areopag,
şi-a să ltat poala togii, ară tâ nd asistenței o rană şi spunâ nd că
duşmanii poporului i-an facut-o, în încercarea de a-l asasína,
și a cerut aprobarea să organizeze o grupare de cincizeci de
oameni înamați, care să -l apere.
Pretextul era de-a dreptul revoluționar, pentru că în
oraşul acela, fä ră o armată pemanentă și nici foçe de poliție,
legea interzicea tuturor să posede o gardă de corp personală,
cu care oricui i-ar fi fost uşor să se impună unei populații
neînarmate. A fost chemat Solon, care s-a prezentat. Ş i, câ t era
el de bă trä u, a înțeles imediat despre ce era vorba, și i-a
prevenit pe cei prezenți: „Ascultați-mă , atenieni, eu sunt mai
înțelept decâ t mulți dintre voi, şi mai curajos decâ t atâ ția
alții. Sunt niai înțelept decâ t aceia care nu vă d viclenia acestui
bă rbat şi scopul pe care îl urmä rește el; și sunt mai cwajos
decâ t cei care, vă zându-1, se fac totuși că nu-l vă d, ca să nu-şi
compliœ
existența şi să tră iascã liniștiți.” Ş i. dâ ndu-şi seama că nu era
ascultat, a adă ugat indignat: „Ați ră mas tot aceiași: fiecve dln
voi, luat în parte, este şiret ca o vulpe. Dar, la gră madă , nu
sunteți decâ t un câ rd de gâ şte.”
Marelui om, bă œâ n acum, care își vedea reforma în
primejdie, fi era ::şor să înțeleagă planurile acestui Fibun, care
se numea Pisistrate. Ş i apoi, el ii era și vă r, și învă țase să -i
cunoască încă de mic istețimea, ambiția şi lipsa de scrupule.
Din nefericire, însă . în afară de „Munte”, Solon avea împotriva
sa şi „Câ mpia”, dominată de acei aristocraJi reFograzi şi blgoțl
cä rora el le luase monopolul puterii. Necă jit și dezamä git, s-a
închis în casă şi a ză vorâ t uşa, după ce şi-a agă țat de ea, cum se
obişnuia pe atunci, armele şi scutul, pentru a ară ta că se retrage
din poliñ că .
Pisisoate era şi el un aristocrat, și dinF-o familie bogată .
Dar înțelesese că , odată instalată , democrația este
ireversibilă , şi că se îndreaptă întotdeauna spre stâ nga. Din
acest motiv, de multă vreme îşi investise toate amblțiile în
proletariat și se instalase în fruntea lui, cu acel spiŁt demagogic
și cu acel cinlsm pe care proletariatul îl agreează întotdeauna.
Cererea sa a fost aprobată . lar el, în loc de cincizeci de oameni, a
îmolat şi a înarmat pa)ru sute; a pus stăpâ nire pe Acropole şi
a proclamat
dicutura. In numele •• •mr o f imw l-. poporului, se înțelege. Ca
toate dictaturile.
„Coasta”, clasa u«.g... «, adică aceea care pâ nă atunci îl
susținuse, s-a speriat, s-a aliat cu „Câ mpia”, 1-a ră sturnat pe
tiran şi 1-a silit sž fugă. Însă Pisistrate a reluat imediat atacul.
Herodot povesteşte că , într-o zi din anul 550, a apă rut la porțlle
oraşului un car lmpună tor, îlTlpOdobit cu ghirlande de flori, pe
care stă tea maiestuoasă o foarte fnimoasă femeie, cu armele
şi scutul zeiței Pallas°Athena, patroana cetă ții. Evident, au
pri- mit.‹r›cu aplauze şi aclamații. Ş i câ nd heralzii care precedau
carul au auunțat că ’zeița venise în persoană să -l reinstaleze pe
Pisistrate, poporul s-a înclinat. Ş i îndată , Pisistrate a apă rut în
fruntea oamenilor sã i, care sGtuseră ascunși în cortegiu.
Să fi fost turbarea că s-au lă sat prostiți de o soatagemă
atâ t dv grosolană cea care i-a îndemnat din nou pe burghezii
86
„Coastei” să se alieze cu baronii „Câ mpiei” împotriva
dictatorului de œœndență aristocratică şi cu idei
progresiste? Cine știe? Se ştie doar cã alianța a avut loc şi că a
reuşit s$-l trimită pe Pisisoate în exil. Dar acesta nu era omul
care să accepte o înfrá ngere. La trei ani după eel de-al doilea
eşec, adică în 546, iată-l din nou cu oamenii sãi la poÿile
oraşului care, evident, nu gă sise pe gustul să u reinstaumrea
vechiului regim, şi 1-a primit farã nici o rezisten@. PisisFate
a redevenit dicator şi a ră mas astfel, aproape netulburat, timp
de nouă sprezece ani, adicã pâ nã la m‹ærtn.
Acest pemonaj ciu&t şi œmplex pare creat în mod special
de istorie, ca sã zãpă ccascå mințile mtwor acelora care tœmai
își închipuie că le au limpezi şi, în consecin@, decid că
democrația este întotdeauna o fericire, iar dicœtum, întotdeauna
o nenorocire. Toți dușmanii să i — care continuau sã fie mulți
—, de cum 1-au simțit în câ rcă , au û iceput să 8emure la
gândul unei cură țenii generale. Dar n-a fost aşa. Pisisaate,
care în luptä ştiuse să -şi arate colții, acum, victorios, a facut
risipã de generozitate. I-a eliminat repede, exilâ ndu-i, doar
pe cei care se înverșunaseră să -i poarte o ură neîmpă catã ; dar,
față de ceilalți, a manifestat o totală indulgențã . Toți se
aşteptau să modifice Constituția lui Solon, ca sã dea o bază
juridică puteñ i sale personă e; dar modificările facute de el au
fost puține şi supeJiciale. Nici tu regim polițienesc, nici tu
denunțuri, nici
„legi speciale”, nici „cultul personalitã ții”. Pisistrate dorca
alegeri li%re; i-a accepmt pe arhonții aleşi prin votul
poporului şi s-a supus controlului Senatului și Adunä rii. lar
câ nd un cetã țean oarecare l-a acuzat de asasinat, l-a dat pur
şi simplu în judecad în fața unui tribunal obișnuit. A câ şü gat
prœesul, pentru cã adversarul &u nu s-a pmzenat. Dar
contumacia i-a fost desigur sugeratå acestuia de convingerea că
susținea o cauză nepopulară . Pentru cã cei mai mulți dinae
atenieni, după ce ü combă tuseră aă ta vrenw și-l suspectaser$,
acum prinseæră drag de acest Pisis4ate, care avea de partea st
o armã fomidabilã : era s)mpatic.
Il nuimau fimn, dw expresia aceasta nu avea pe atunci
semnificația ameninŞ toare ąi røe pe care o are azi. Venea de la
ł7
cnvknnA tima, care înseamnă fortă reaJă , și era și numele
capitalei Lidiei, unde regele Gyges instaurase un regim
dictatorial clasic. Tâ anul Pisistrate era un om cordial care, da,
f”acea ceea ce voia, dar numai după ce îi convingea și pe ceilalți
că ceea ce voia el era și ceea ce voiau ei. Puțini erau aceia care
reușeau să vină cu argumente proprii împotriva
argumentelor sale, pentru că el știa să și le expună de o
manieră foarte con- vingă toare. Avea acel ceva pe care
francezii îl numesc channe, cunoștea arta de a-și condimenta
cu anecdote amuzante dis- cumurile mai dificile și de a-i atrage
de partea sa pe opozanți, f”ară să-i ofenseze, ba chiar
prefacâ ndu-se că le dă dreptate; își expunea tezele i”ară
pretenții, i”ară îngâ mfare, ca să €1e înțelese de toți. Ș i de aceste
daruri s-a servit pentru a realiza o operă exoaordinară .
Reforma sa agrară a fost una de așa natură, încâ t Atica n-a mai
avut nevoie s-o schimbe timp de mai multe secole. Latifundiile
au ieșit din ea distruse și, în locul lor, au apă rut miriade de
agricultori dâ ecți care, simțindu-se proprietari, s-au simțit și
cetă țenl; și, ca atare, interesați de destlnele patriei lor. Politica
sa a fost „productivistă ” și din plln consumatoare de mâ nă de
lucru; colosale întreprinderi în domeniul public au absorbit
mulți șomeri și au fă cut din Atena o adevă rată capitală a Greciei.
Pâ nă în momentul acela, ea fusese de fapt un oraș ca toate
celelalte, de categoria a doua, în comparație cu Mlletul și
Efesul, mult mai dezvoltate din punct de vedere comercial,
culmral și arhitectonic; Homer abia vor&ște de ea. Pisistrate a
inceput cu portul, organizâ nd aicl șantlere care, în scurt timp,
au construit cele mai moderne și mai puternice nave ale
timpului. El înțelesese că destinul Atenel pe care, dinspre
uscat, o izolau munțl arizl și stâ ncoși, era pe mare. Inițiativa sa
nu numai că i-a adus împă carea cu burghezla „Coastei”, formată
în mare parte din armatorl și negustori, dar i-a procurat și banii
pentru reforme urbanistice. Geologll să i au descoperit în
împrejurimi arglnt și marmură . Șl exact cu aceste materlale s-au
ridicat palate, în locul coli&lor de pă mâ nt; iar pe Acropole,
vecUul templu al Atenei a fost înfrumusețat cu faimosul perlstil
doric; pentru că omul de fier, Pisistrate, mai era și un om cult
și
cu gusturi rafinate. Ș i, de fapt, unul din primele lucruri pe
care le-a i”acut de cum a ajuns la putere a fost să instituie o
comisie pentru s4â ngerea la un loc și punerea în ordine a
Iliadei și Odiseei, pe care Homer le lăsase împrăștiate sub
formă de episoade fragmentate, încredințate doar memoriei
orale a poporului. Dar pâ n2 la ce punct această comisie a reunit
textul i”ară să-l și modifice, e greu de spus.
În politica extemă , Pisistrate a avut în vedere numai doud
lucruri: să evite ră zboiul și să -i dea Atenei, f”ară să bage de
seamă ceilalți, o pozitie de capitală morală a Greciei, în
aşteptare ca ea să se schimbe și într-una politică . Ș i a reușit,
în ciuda deranjului pe care a Febuit să -1 provoace multora, cu
flota sa-omniprezentă ’și bă gă reață , și cu „coloniile” plasate cam
peste tot acasă la alții, mai ales în Dardanele. Sculptorii,
arhitecții, poeții, toți au alergat la Atena, tocmai pentru că
recunoșteau în PisisFate un intelectual ca și ei. Iar jocurile
panelenice pe care el le-a instituie au devenlt un prilej de
întâ lniri nu numai pentm atleți, ci și pentru oamenii politici din
toată Grecia. Mai departe, însă , n-a mers. Grecii, dorind să -și
pă streze propria lor „mică patrie”, reprezentată de un singur
oraș cu împrejurimile sale, erau sFuctural refractari
conceptului de patrie mai mare.
Pisistrate i-a vă zut inconvenientele, dar a avut bunul simț
să nu forJeze prin violență realizarea unei uniuni nefxești. Ca și
Renan*, el socotea că o naJiune se fomează avâ nd la bază
dorinta oamenilor de a tră i la un loc; și că , atunci câ nd această
dorință lipsește, nu există poliție care să i se substituie. A fost
un mare om. Dictatura sa, prezentată ca negarea Constituției lui
Solon, i-a furnizat, în schimb, mijlocul de a tră i și de a rezista
tuturor încercă rilor. Tâ anul Pisistrate a știut să evite toate
tentațiile puterii absolute, în afară de una: aceea de a lă sa
„postul” moștenire fiilor, Hipparh și Hippias. Dragostea de
tată l-a împiedicat să vadă , cu obișnuita sa limpezime, că în
totalitarism nu există moștenitori, și că acest totalitarism al să u
nu avea altă justificare decâ t ca o excepție la democrație, care
să -i asigure lui ordine și stabilitate. Pă cat.
* Emest Renan (1823-1892), scriitor, istoric și orientalist francez.
 IMWENȚ II PERŞ I

Pisisoate murise în anul 527 înainte de Christos. La

douä zeci și unu de ani dupã aceea, adică în 506, îl gă sim pe
unul din cei doi fii ai să i, Hippias, desemnat de el să -i
succeadă , la curiea regelui Darius al perşilor, şi sugerâ ndu-i
acestuia să pornească rã zboi împotriva Ateñ ei şi în4egŸ i
fìrecii. Marii oameni n-ar trebui să lase niciodată vă duve sau
urmași. Sunt prea periculoşi.
Acest Hippias, după ce pă rintele să u fusese bă gat în
groapă , n-a început-o ră u. Era un tinerel isteț care, tot stâ nd în
preajma tată lui, învă țase de la el multe şmecherii; şi politica
î1 pasiona, spre deosebire de fratele să u, Hipparh, pe care îl
interesau mai mult pœzia și amorul; aşa că între ei doi nu exista
nici mă car primejdia unei êvalită ți. Ş i, totușl, necazurile care au
dus la cã &rea dinastiei au fost provocate de Hipparh.
Probabil că , în ceea ce priveşte moralimtea, el nu era cu
mult mai ră u decâ t atâ ția alții de vârsta lui; iar în probleme
sentimentale, le împărtă şea ideile, printre care şi aceea a unei
impaqialită ți totale fațã de ambele sexe. Hipparh a avut
ghinionul să-i cadã cu aonc un prea ü umos bã iat, pe nume
Hamodiu, pe care un oarecare Aristogiton — un aristœrat de
patruzeci de ant, viö lent şi ge1os=°?Í coniü idera propñ emiea sa
personală . Acesu s-a hotä râ t sã -și elimine rivalul cu ajutorul
pumnalului; și ca să -i aplice asasinatului o etichetă mai
elegantă , care să-1 faćå popuI»• •-• ¢â ndit .să -l extindã și
asupra
90
celuilalt frate, Hippias, astfel ca &lictnl sã pară unul politic,
să v@it în numele li&rtä ğ i, conœa tü aniei. AsCel, împreună
cu alți nobili latifundiari, a organizat uø complot și, cu ocazia
unei särbătoñ , a încercat lovitura, care a mers Õ ne doar pe
jumătate: Hipparh și-a lä sat pielea, dar Hippias a scQat. Ş i,
din clipa aceea, puğ n din œnchiună, puțin şi de teama altor
complotuÜ , mai fiind și elevuklui Pisisaate, din dicator
1i&ral, indulgent şi luminat, Hippiæ p devenit uø auRntic
tiran.
Efectele polü icü sale persecutorii nu s-au lä sat așapmte.
Aristogiton, care Łcercase loYitwa din moă ve personale şi
cam mwdare, şi care mai-mai så nu gă sească spñ jin moral în
popor, a reuşit repede sã se tıansfonm înœ-un œou al
li&rtă ții în imaginația oamenilor indignați de samavolniciile
lui Hippias, în timp ce Hamiodiu că på ta aenil unui inartú , de
pamă ar fi fost o fetișcanã imaculatã , la pudoarea cä reia æ
atentase; pâ nä și curtezana Lena, amana lui Aristogiton, a
inã at în legendă . Se spune cã , arestată și tortumtä de
polițk, ca să nu dezvă uie numele complicilor şi-a retezat
limba, muącâ ndu-și-o, şi le-a scuipat-o ñ i obraz că ä ü or.
Nemulțumirea popomlui l-a înfuŁat pe Hippias care, la
râ ndul sã u, a ú ifuriat și el popoml. lar cä nd divoÿul între
aceştia doi a devenit total, fugarii, care între timp se
soâ nseseră la Delfi, au pregă tit o armat$, i-au chemat ú i
ajutor pe spartani şi, împreună cu ei, au pornit în marș con8a
Atenei. Hippiæ, eu partizanii lui, s-a refugiat pe Acropole. Dar,
ca să -i pună la adă post pe cei doi bă ieți ai să i, a încercat să-i
expaœieze în xtŃ ă . Asediatorii, îû să , i-au capturat. lar
nefericitul pă rinte, p.nou a le salva viața, pe a lor şi pe a sa, a
capitulat şi a plecat îno-un exil voluntar. Nu œebuie să uită m,
însă , că în vinele lui cwgea sâ ngele lui Pisiskate, un bă rbat
gata oricând să -şi sacfifice poziția pentru familie, dar
niciodaiã dispus să accepte înfrâ ngerea.
Acela care ü comanda pe re&li, în fmntea cä rora a inã at
úi
oraş, a fost Clistene, un aristœrat care se bucura de prea
puțină simpatie prin8e ceilalți aristocrați, pentru că , la fel ca

91
Pisisã ate, nuaea şi el idei progresiste. Ş i cum ei erau
învingã tori, au facżit în aşa fel ca să fie respinsă candidatura
lui Clistene, înlocuin-
du-l cu Isagora. Acesta era un‘ latifundiar retrograd, care
pretindea că o să facă republica să-și înghită toate reformele
sociale. După patru ani, a fost și el ră sturnat de o revoltă
populară , pe care nu au putut-o împiedica nici mă car spartanii,
veniți din nou, ca reacționari îmă iți ce erau, să sprijine
ordinea constituită , foarte pe placul lor.
Conducă torul revoltei, Clistene, a luat puterea și a exer-
citat-o și el puțin cam dictatorial, dar în numele democrației. A
dus pâ nă la capă t refoma egalitară a lui Pisistrate, a dublat
numărul cetă țenilor cu drept de vot, a desfiin@t din temelii
împă rțirea pe triburi, care constituia puterea clientelară a
vistocrației, și care corespunde azi la noi cu colegiul unino-
minal, și a inaugurat acel sistem de autoapă rare a instituțiilor
democratice care se cheamă osiracism. Orice membru al
Adună rii populare, din care fă ceau pme șase mii de persoane,
adlcă practic toți capii de familie ai cetă ții, putea să scrie pe o
bucată de ardezie numele ceă țeanului reprezentâ nd, după
pă rerea sa, o amenințve pentru stat. Dacă acest denunț anonim
avea girul a trei mii de cetă țeni, atunci cel numit uma să fie
Fimis în surghiun penFu zece ani, i”ară să mai aibă loc nici un
proces care să -i dovedească vina.
Era un procedeu nedrept și deosebit de periculos, pentru că
se preta la tot felul de abuzuri. Însă atenienii l-au practicat cu
moderație, deși nu întotdeauna în mod pertinent; dar, în cei
aproape o sută de ani câ l s-a practicat, a fost aplicat doar de
zece orl. Ș i oamenii aceștla și-au dovedit și superioritatea
inteligenței lor, atunci câ nd, însuși cel care inventase
pedeapsa i-a că zut SÎfigUr ViCtllTla. Intr-o zi, câ nd preşedintele
Adună rii pusese celor prezenți obișnuita întrebare: „Există
printre voi cineva pe care îl socotiJi o primejdie pentru stat? Ș i,
dacă există , cine este acela?” multe glasuri au strigat: „Clistene”.
Denunțul a întrunit cele trei mii de sufragii cerute de lege, așa
că inventatorul ostracismului a fost el însuși ostracizat de
poporul că ruia ii dă duse libertatea. Acesta, plin de o înJeleaptă
ingratitudine, s-a folosit de acest drept ca să scape de un om
care, avand atâ tea merite la activ, putea fi tentat să -și facă din
ele un titlu care să -i legitimeze o nouă tiranie.

93
 Nu șñ m care au fost reacțiile särmanului iproscês. Dar
fapml că istoria nu de-a -îmegisaat demonsœează cã ele au
fost mai puțin energice 4ecâ t cele la care s-ar -fi -dedat un
Pisisaate sau un Hippias. Poate că omul a fost destul de
deștept ca să-şi dea seama că ingratitudinea, niŃ odată
scuzabilă pe plan uman, este adesea scuzabilă pe plan politic.
Ş i, în faptul că atenienii, í”acuți de el copá rtaşi la suveranitatea
statului, - s-au ară tat deodată atâ t de ahtiați s-o exercite chiar
împotriva sa, el a vă zut triumful propriei sale opere; şi și-a
sacrificat cu plã cere destinul. lar pentru că osaacismul nu
comporta altă pedeapsă decâ t exilul, ne place să credem că ,
aici, Clistene .a trăit destul de mult ca să mai poată vedea cu
câ tă eroică încrâ ncenare şi-au apărat atenienii liberiatea
acordatã de el, atunci câ nd, la sfatul lui Hippias, — bă trâ n dar
încă riguros şi, spre deosebire de Clistene, incapabil de
iertare şi de resemnare —, s-a profilat amenințarea armatelor
lui Darius.

Aici e momentul să facem o mică paranteză .

Din pă cate. cu trecerea timpului, æev-a se schimbase de
câ nd po/ei>uri!e greceşti își pereiiteau- să se lase în voia
propriilor lor foqe centrifuge şi separatiste, ştiind bine că nici un
duşman din afară nu le amenința. Dinspre nord, aiburile barbare
ilü e, de unde -veniseră -aheii şi ’doÙ enii, înceuseră să mai
descalece în Elada. La sud, puterea Egiptului continua să
decadă . La vest, Roma şi Uartagina erau abia la începuturile
lor. Dar primejdia venea dinspre Rãsä rit unde, pâ nă în acel
moment, existase doar -regatul Lidiei, fruct mai mult al
.diplomației unui mare suveran, Cresus, prieten cu Solon.
Acesta, deşi anexase mai multe insule greceşti din lonia, era
favorabll grecilor, a cä ror cultură şi-o însuşise. Ba poate cã asta
a şi fost greşeala sa. Pentru că , ocupat şi preocupat numai de
greci, a neglijat Persia, care îi creştea în spinare; şi câ nd şi-a
dat seama de primejdie,‘era deja prea tâ rziu.
Noul rege al acestei @ri, Cirus cel Mare, cucerise deja
B&›ilonul şi Mesopotamia, îa momentul câ nd Cresus i-a
dœlarat ră zboi. -Dat, .tocmai în ziua bă tă liei, aavui4œ -o
eclipsă
de lună. Ş i cele două żtmate au fost atâ t de înü spăin nŁate, încâ t
au refuzat să lupte. PuJin după aceea, Cresus s-a dus la Delfi,
penku a consulta oracolul. Ș i acesta i-a ră spuns că , dacă
reușește să oaverseze cu trupele râ ul Halys, are să disaugă un
puternic imperiu. Profeția s-a adeverit. Cresus a traversat râ ul
Halys, a dat lupta și a pierdut un puternic imperiu: pe al să u.
Herodot povestește că , fiind luat prizonier, Cresus a fost pus pe
gră tar, ca s4 fie „sacrificat zellor” cum se spunea mal elegant pe
atunci, adică , ce mai vorbă , fript pe că rbuni. In clipa aceea,
Cresus și-a adus aminte de Solon care îl sCatuise, cu toată
diplomația, să £ie prudent; și i-a pronunțat de trei ori
numele. Cirus a vrut să știe cine a fost acel Solon. Ș i, auzind
povestea, a ră mas atâ t de impresionat, încâ t a ordonat să fie d-
zlegat prizonierul. Prea tâ rziu, pentru că focul ardea deja. Dar
un zeu s-a milostivit și a dezlă nJuit o frumoasă furtună care a
stins rugul.
Cam așa povestește Herodot marile evenimente istorice.
După el, Cresus nu numai că a fost salvat, dar a devenit și
amicul lui Cirus și s-a bucurat toată viața de ospitalitatea
acestuia. Însă tronul nu și l-a mai recă pă tat. Iar anexarea
Lidiei le-a permis perșilor să ajungă la Mediterană , chiar în
fața grecilor care o stă pâ neau cu flota ateniană .
Acum, coroana lui Ciiua îi revenise lui Darius, care era mai
mult un conducă tor de oști decâ t un om de stat și, ca atare,
înclinat să mă soare puterea unui imperiu mai mult după
extinderea lui. Din cucerire în cucerâ e, ajunsese deja pe
continentul european, înghițind Tracia și Macedonia, și
instalâ ndu-se astfel pe versantul muntos la Greciei meridionale.
Istoricii moderni spun că el concepuse marele plan de a impune
lumii civilizația orientală, distrugâ nd toate centrele de cultură
din Occident. Noi ne îndoim, pentni că atunci câ nd Hippias,
refugiat la curtea lui după ce fusese swghiunit, s-a apucat să -l
întă râ te contra propriei sale patrii, Darius i-a ră spuns: „Dar
cine mai sunt și atenienii ăștia?” Evident, era penou prima
oară că auzea vorbindu-se de ei. Nu era un om cu mari
concepții strategice. El umă rea doar o logică militară, aceea
simplistă a tuturor generalilor de câ nd lumea, penou care
cucerirea unei ță ri e ceva nesigur, dacă nu-i urmează și
95
cucerirea
ță rilor cu care ea se învecinează . Ș i aplicarea acestui principiu
îl condusese la anexarea insulelor din Egeea orientală , pentru
că ele amenințau ță rmurile Asiei Mici, unde el se intalase.
Printre cuceririle sale era și Miletul, care suporta greu
jugul persan. Aristagora, unul din iredentiștii cei mai
înflă cărați, a cerut ajutorul Spartei, care i l-a refuzat. Sparta
era o cetate de ță rani care nu vedeau mai departe de lungul
nasului. Aristagora a plecat la Atena, unde s-a bucurat de altfel
de primire. Ate- nienii erau armatori și negustori; penFu ei
marea i•eprezenta totul. Orașele din Egee erau aproape în
întregime colonii ionice, deci întemeiate și populate cu oameni
din Atica. Ș i apoi, Aristagora era )i un mare orator: calitate care,
la niște oameni cu gusturi rafinate ca atenienii, era foarte
apreciată .
Poate că umașii lui Clistene nu știau chiar exact cine era
Darius, în așa-zisul echilibru mondial de forțe. Ș i, oricum, nici
nu s-au gâ ndit mă car la importanta istorică pe care ar fi avut-
o llotă râ rea de a-i bara drumul. Numai azi, câ nd lucrul a fost
realizat, putem să spunem că el a fă cut poslbilă naşterea Euro-
pei. Dacă Darius ar fi trecut atunci, Occidentul ar fi ră mas, cine
știe câ te veacuri și cu ce consecințe, tributarul Orientului.
Dar, pentru moment, avem voie să credem că atenienii au fost
tentațl doar de gâ ndul de a conFibui la recâ știgarea unor orașe
care reprezentau pe atuncl un fel de Trento și Trieste. Și poate
că s-au hotă râ t, cu oarecare ușurlnță , să FilTlltă în ajutorul ră scu-
lațllor o mică flotă de două zeci de vase. Lucrurile s-au termlfl2t
ră u, pentru că , în alianța ionică fomată cu această ocazie,
contingentul din Samos a dezertat în plină luptă , care se desfa-
șura în apele de la Lade, și care pentru greci a însemnat o
înfrâ ngere de propoqil. Perșii au recucerit Miletul, i-au ucis pe
toți bă rbații și au adus insulele ionice într-o stare din care nu
și-au mai revenit niciodată . Ș i, spre marea bucurie a lui Hi
l2S, au declarat ră zboi și Atenei.
 MILTIADE ȘI ARISTIDE

Soarta Greciei, care din acel moment trebuia în scurtă

vreme să dispară ca națiune, penFu simplul motiv că nu
reușise să devină una, a fost prezisă de spectacolul pe care ea
l-a oferit lumii în acel an 490 înainte de Christos, când la
porțile sale s-au prezentat șase sute de vase și două sute de
mii de soldați perși. Statele din nord s-au predat fiecare pe
cont propriu: Eu&ea s-a supus; Sparta a cerut sfat de la zei,
care i-au spus să nu se bage în „bucluc”. Așa că alături de
Atena nu s-a aliniat decât mica Plateea, cetate de mâna a
doua, care și-a trimis modesta-i armată să se alăture aceleia
pe care, în mare grabă, o pregătise Miltiade.
Omul acesta i”acea parte din8e comandanții care ar fi
putut figura foarte bine și în Italia secolului al
cincisprezecelea; personaje care, când apar la momentul
potrivit, adică în caz de primejdie, reprezintă o binecuvântare
pen8u țara lor. Era în el ceva ce ni-l amintește pe MacAithw*,
și care trebuia să-l poarte spre aceleași succese și excese. Cu
douăzeci de mii de oameni înarmați sumar, inskuiți în grabă
și cu o aadiție militară săracă, Miltiade trebuia să înfrunte
două sute de mii, și mai ales în condițiile grele ale unui
regulament care îl obliga să împartă pe rând comanda cu alți
nouă generali. Atenienii nu doreau să li se înapoieze acasă
din luptă niște „eroi” buni doar să-și exploateze
* Douglas MacArthur (1880-1964), general american, comandant suprem al forțelor
aliate în Pacificul de S-V (1942-45), apoi comandant al forțelor de ocupație din

97
Ja¡xinia (1945-51).
apoi meritele militare, în vederea unei cariere politice. Ș i aveau
dreptate. Dar, în anumite cazuri, unele idei preconcepute te
paralizează .
Marele noroc al lui Miltiade a fost că , în ziua bă tă liei de
pe câ mpia de la Maraton, rândul la comandă era a1 lui
Aristide, care, recunoscâ nd, ca om cinstit ce era, capacitatea
superioară a colegului să u, a renunțat în favoarea lui. Miltiade
înțelesese care era punctul slab al perșilor: luați individual,
erau fiecare niște oșteni viteji, dar nu se pricepeau deloc la o
manevră colectivă . Ș i pe asta s-a bazat. Dacă e să -i credem pe
istoricii timpului — care din pă cate erau toți greci —, Darius a
pierdut șapte mii de oameni, iar Miltiade nici două sute. Nu ni
se pare prea credibil. Dar ceea ce este adevă rat e că a fost o
mare și surprinză toare victorie. Toată lumea știe cum
Fedippide, mesagerul trimis la Atena să anunțe victoria, a
alergat pe jos două zeci de mile și, după ce a strigat-o, s-a
pră bușit la pă mâ nt cu plă mâ nii încinși, furnizâ ndu-ne un
exemplu pe care nici un
„maratonist”, de la Zatopek* încoace, n-a mai avut tă ria și nici
curajul să-l repete. Ș i, în timp ce el alerga, au ajuns pe câ mpia
Maratonului și aliații spartani. Erau sincer mortificați din
cauza întâ rzierii, și le-au cerut umili scuze învingă torilor.
Înfoiat de mâ ndrie și cu pieptul plin de medalii, Miltiade
a cerut șaptezeci de nave. Atenlenii nu au înțeles la ce îi trebuiau
dar, din recunoștință , i le-au dat. Generalul, preschimbat în
amiral, a plecat cu ele la Paros și le-a cerut locuitorilor să-i
predea o sută de talanți, cam o jumă tate de miliard de lire.
Asta voia el să obțină cu această flotă : să se recompenseze
singur pentru serviciile aduse patriei care uitase să -l
ră splă tească . Guvernul 1-a rechemat și l-a obligat să depună
doar jumă tate din suma bă gată în buzunar. Se vede că pe
cealaltă jumă tate o gă sise îndreptă țită . Miltiade n-a mai avut
timp s-o restituie nici pe asta deoarece, din fericire pentru el și
pentru patria lui, a murit. Cine știe câ te ar mai fi pus la cale dacă
ră mâ nea în vlață .
I-a supraviețult ristide, ale că rui acțiuni ne dovedesc, din
pă cate, că cinstea în politlCa nu întotdeauna este recompensată ;
iar istoria, ca și femeile, are o slă biciune pentru șmecheri.

* Emil Zatopek (1922), atlet ceh‹›slovac, campion al curselor de fond.

98
 Era bă rbatul că tre care, într-o seară la teatru, tot publicul
și-a îndreptat privirile câ nd un actor a recitat umă toarele
versuri ale lui Eschil: „El umă reşte nu numai să pară drept, ci
chiar să şi fie drept. Ca şi grâ ul într-un pă mâ nt fertil, din inima
sa nu încolțesc decâ t înțelepciunea şi echilibrul.” Atâ t de bine
l-au re- Cunoscut toțl din această descriere. Era omul care nu
numal că îşi cedase lui Miltiade râ ndul la comandă , dar care,
după bă tă - lie, primind în pază corturile dușmanului, pline de
bogă ții în- semnate, le-a predat neatlnse guvernului: lù cru care,
şi pe vre- mea aceea, se vede că facea mare impresie.
Corectitudinea sa era atâ t de bine recunoscută încâ t, atunci
câ nd Atena şi aliații ei au hotă râ t să înflințeze o ligă şi să
instituie un fond comun la Delos, el a fost acela pe care, cu un
vot unanim, l-au numit sä -1 adminisFeze.
Nu ne miră , pentru că fusese pêeten și discipol al lui
Clistene. Ş i îşi tră ise tinerețea combă tâ nd, în numele ordinii
democratice, corupția politică şi malversațiunile demnitarilor.
Din pă cate, există calită ți pe care lumea le admiră doar, însă nu
le și iu&şte. Ş i poate că îi lipsea lui Aristide acel dar de a fi
„simpatic”, care fusese foça lui Pisistrate şi-i pemisese să i se
ierte cinismul. Adevă rul este că Aristide a fost învins de
oponen- ml să u, Temistocle, de care se pare că-l desp“@ea
mai mult o rivalitate sentimentală decâ t una ideologică .
Fuseseră amâ ndoi îndră gostiți de aceeaşi fată , Stesila din
Chios. Dar acum ea nu mai era în viață . Totuşi, ranchiuna Ë i
supraviețuise, şi gĞ nionul aşa a vrut, ca frumoasele însușiri ale
celor doi să fie împ@ite în mod egal între ei: caracterului
superior al lui Aristide i se opunea inteligența superioară a lui
Temistocle, orator plin de saălucire şi om politic posedâ nd
resurse invers propoçionale cu scmpulele sale. Spune Plutarh:
„Nu învă țase cine ştie ce atunci câ nd maeştÜ i au încercat să -i
arate cum trebuie să fii, dar a profitat din plin atunci câ nd l-au
instruit ce ã ebuie să faci ca să reușeșñ”.
A câ ştigat alegerile și, cu o lipsă totală de cavalerism, a
propus ostracizarea lui Aristide. Era singura modalitate ca să
scape de un asemenea gentleman. Ş i faptul că , şi de astă dată , s-
au gă sit cele 8ei mii de voturi, nu vor&şte deloc în favoarea
atenienilor. Motivele acestei animozități le-a exprimat prea bine
un amă râ t de ță ran analfa&t care, în ziua votă rii, i s-a adresat

99
lui Aristlde, fă ră să ştie cine era, și l-a rugat să -i scrie pe tabliță
votul, confom propunerii lui Temistocle. „De ce doreşti să-l
trimişi în exil pe Aristide? Ț i-a facut el vreun ră u?” 1-a
întrebat Aristide. „Nu, nu mi-a i”acut nici un ră u”, a ră spuns
celă lalt,
„dar nu mai pot suporta să tot aud cum i se spune mereu cel
Drept. Mă enemează cu dreptatea lui.” Aristide a zâ mbit la
atâ ta înverșunare, tipică pentru mediocrită ți împotriva omului
superior, și și-a scris numele, pe votul dat împotrivă -i. Iar câ nd
a ascultat verdictul care îl condamna, a spus simplu: „Sper,
atenieni, că n-o să mai aveți prilejul să vă mai aduceti aminte de
mine.” Astfel, după Clistene, care î1 inventase, că dea victimă
ostracismului și amicul și elevul să u cel mai bun. Dar, și
acum, un motiv exista, oricâ t de crud și de nedrept era el:
Atena avea în momentul acela mai multă nevoie de Temistocle
decâ t de Aristide. Perșii se aflau din nou la poȘ ile orașului.
De data aceasta îl conducea Xerxe, care urmase tată lui să u
în anul 485. Era neră bdă tor să ră zbune prima și singura lor
înfângere. A pregă tit timp de patru ani această expediție. Dar
oștlrea. care în anul 481 a pornlt în marș pentru a adminisFa
marea pedeapsă , era una pe care Herodot a calculat-o la peste
două milioane și jumă tate de oamenl, sprijinițl de o flotă de o
mle două sute de vase. „Câ nd se opreau undeva să bea apă ”,
adă uga istoricul ca să -și facă mai credibile cifrele, „râ urile
secau.” Iscoadele grecești pe care Temistocle le-a trimis să
culeagă informatii au fost capturate. Dar Xerxe a dat ordin să
fie lăsate în pace. Prefera ca grecii să știe șl, dacă știau, să se
predea.
Statele din nord au și fă cut-o. Vă zâ ndu-i pe inginerii
fenicieni și egipteni cum construlesc un pod de șapte sute de
vase și așază peste ele o cantitate uriașă de trunchiuri de
copaci și de pă mâ nt, și cum sapă apoi un canal de doi kilometri
ca să poată traversa lstmul Athos, acești biețl ță rani au crezut că
Xerxe trebuia să fie încarnarea unui zeu, și că ar fi fost inutil să
i se mai opună . Ș i de astă dată , ca de obicei, ală turi de temerara
Atenă, s-a aliniat tot numai Plateea. Apoi li s-a adă ugat Tespi.
Iar mai tâ rziu, în sfâ rșit, s-a decis și Sparta să se ală ture
coaliției. Regele ei, Leonida, a condus la Termopile o unitate
de trei sute de oameni, care a fost nimicită . Toți vâ rstnici,
pentru că cei tineri ră mă seseră acasă de să mâ nță . Ș i, dacă e să
ne luă m după istoricii greci, acești spartani i-ar fi respins ei
 singuri pe cei
.două milioane și jumă tate de perși, dacă nu s-ar fi gă sit niște
tră dă tori care să-1 conducă pe inamic pe un drum în spatele
lui Leonida. Acesa a că zut împreună cu două sute nouă zeci
și opt dintre ai sAi, duph ce îi provocaseră adversarului o
pierdere de două zeci de mii de oameni. Din cei doi care
scăpaseră, unul s-a sinucis de rușine, iar celă lalt a pl£tit,
că zând la Platea.
Un monument a fost ridicat în amintirea evenimentului.
Pe el stă scris: „Dk fuga, stră ine, pt spune Spxrtei ck noi ann
ckzut aici, supunSndu-ne legilor snle.”
Vestea înfrâ ngerii i-a ajuns lul Temistocle a doua zi, după
bă tă lia naval4 de la Artemisio, pe care, deși erau unul contra
zece, a izbutit să n-o piardă.’h ajun, ceilalJi amirali voiau să
se retragă . Însă eubeenii, temâ ndu-se de o debarcare a perșilor,
le-au trimis oeizecl de talanți — cam vreo sută de milioane de
lire
— ca să -i convingă să lupte mai departe. Temistocle le-a dat
generalilor jumă tate. Restul bacșișului 1-a pă strat penFu sine.
Dezastrul de la Termopile nu i-a mai permis să reia a doua zi
lupta. Trebuia Fimisă flota la Salamina, ca să -i îmbarce pe
atenienli care începeau să fugă din fața armatei lui Xerxe, aflată
în marș asupra orașului. Dar orașul nu s-a predat. Un
parlamentar care f”acuse o asemenea propunere a fost ucls în
plină Adunare, iar nevastă -sa și copiii i-au fost bă tuți dc femei
cu pietre.
Perșii au jefuit un oraș pustiu și au crezut că au învins,
pentru că flota lor pă Funsese între timp în radă .
Ș i aici s-a vă zut cine era Temistocle. Neputâ ndu-se opune
colegilor să i care, i”ară excepție, voiau să fugă , a Fimis în
ascuns un sclav la Xerxe, ca să -1 informeze despre planul de
reFagere ce trebuia să Lie aplicat în noaptea urmă toare. Dacă
mesajul acesta ar fi fost descoperit, Temistocle ar fi Fecut drept
un Fă dă tor. Dar el a ajuns la destinație. Xerxe, ca să nu-i scape
inamicul, 1-a înconjwat; iar Temistocle și-a atins scopul: acela
de a-i sili pe greci să se bată .
Xerxe a asistat de pe uscat la dezastrul flotei sale, care a
pierdut două sute de vase, contra patruzeci ale grecilor. Dintre
marinarii să i, singurii care știau să înoate (erau și ei tot greci)
au tră cut la inamic. Ceila,lți s-au înecaL
AsCel, pentru a doua oară după Maraton, Atena s-a salva¢ la
Salamina, și pe sine și Europa. Era anul &0 înainte de Christos.
 TEMISTOCLE ’ȘI' EGALTE

Când, în fața faptului împlinit, generalii și amiralii greci

s-au reunit ca să hotărască între ei cine a fost marele artizan al
victoriei și să-l răsplătească, fiecare a acordat două voturi:
unul pentru sine și celălalt pentru Temistocle.
Acesta, chiar și după Salamina, n-a încetat cu
combinațiile. După bătălia navală, și-a trimis sclavul
credincios să-l in- formeze pe Xerxe că a reușit să-și convingă
colegii să nu urmărească flota învinsă. S-o fi i”acut cu
adevărat? Și, atunci, pentru care motiv să-l fi prevenit pe
adversar? Poate pentru că nu se simțea sigur și prefera ca
acesta să se retragă? Dar întâmplările care au urmat ne fac să
avem alte bănuieli.
Dricum, și de data aceasta Xerxe l-a dat ascultare. A lăsat.
în Grecia trei sute de mii de oameni sub comanda lui
Mardoniu. Și cu ceilalți, printre care dizenteria făcea ravagii,
speriat, s-a ieaas la Sardes. A fost un an de repaus, penau că de
ann&le p@i se simțea nevoia de odihnă. Apoi, o armată
grecească de o sută de mii de oameni, comandată de regele
Spartei, Pausanias, a venit la Platea și a ocupat poziție în fața
perșilor. Ciocnirea a avut loc în luna august a anului 479 și, din
nou, ne a€ăm în prezența unor cifre greu de crezut. Herodot
Zlce că Mardoniu a pierdut două £ute șaizeci de mii de soldați;
și asta s-ar putea. Dar a mai spus apoi că Pausanias a pierdut
doar o sută cincizeci și nouă; și asta ni se pare neverosimil.
Dricum însă, a fost o mare victorie pe uscat căreia, după
câteva zile, i s-a mai adăugat și una pe mare, la Mycale, unde o
 €otă‘. persană a fost complet”nimicită. Ca și' după războiul cu
Troia, grecii au devenit iar stăpânii Mediteranei. Sau, mai
exact, atenienii au devenit, cei care dăduseră €otei contribuția
cea mai mare și fuseseră conducătorii luptei de eli&rare.
Temistocle, omul „stărilor de urgență” și al „găselnițelor”, a
știut să speculeze pentru sine această situație. El a organizat o
confederație de orașe grecești din Asia și din Egeea, pe care a
”botezat-o „Delia”, penFu că și-a ales ca protector pe Apollo
din Delos, în al cărui templu se luase hoărârea să fie depozitat
tezaurul comun. Dar a pretins, și a obținut ca Atena, în afară
de rolul de conducătoare, să contribuie la această alianță nu
numai cu bani, ci și cu corăbii. Astfel, ea a găsit pretextul de a-
și mări și mai mult €ota, cu‘ care și-a consolidat primatul
naval deținut deja.
Temistocle chiar înFevedea viitorul patriei- sale. Știa că
de pe. uscat nu putea să se aştepte la nimic bun, și nu a avut
linişte până nu a convins guvernul să apro& un proiect de a
împrejmui orașul¡ până la Pireu — o bună bucată de drum —, cu
un imens val de apărare ce avea să rămână deschis doar spre
mare, unde deja €ota Atenei deținea supremația. Prevedea
încăierări cu Sparta și cu celelalte state din interior, invidioase
pe puterea ei. Și, în același timp, a luat și inițiativa unor
tratative de pace cu Xerxe, pentru că. voia să aibă marea
liberă și deschisă comerțului.
Dar, întocmai ca Miltiade, dorea să fie și plătit pentru
servicăle sale. Și a reușit, t”ară să-i pese prea mult de procedeele
felosite. Democrația obligase la exil pe mulți aristocrați
conservatori, proprietni de mari averi. El le-a propus, în
secret, să-i cheme înapoi; a încasat bacșișurile și i-a lăsat tot
în exil. Într-o zi s-a prezentat cu €ota în Ciclade și le-a impus
locuitorilor o amendă pentru că, obligați prin violență,
acordaseră ajutor lui Xerxe. Și, scrupulos de corect, a predat
toată suma guvernului. Dar a păstrat în buzunar niște bani
plătiți de câteva orașe ca să fie scutite de pedeapsă.
Dacă războiul ar fi continuat, poate că atenienii i-ar fi
Tecut-o cu vederea. Dar acum,. furtuna cea mare trecuse, și
toți doreau revenirea la o viață normală care aebuia să
însemne, mai
103
ales, cinste și ordine •administrativă . Ș i, din acest motiv,
Adunarâ a a mai recws o dată la osoacizare, ca să -1 condamne
pe acela- carâ,: cu un procedeu identic, : îl condamnase pe
virtuosul ‘Aristide.
Temistocle s-a retras la Argos. Era foafte bogat. Ș tia să se
bucure de viață chiar și fă ră ambiții politice. Ș i poate că nu ar
mai fi facut să se vor&ască de el, daoă spartanii nu ar fi
expediat h Atena un dosar din care reieșea că Temistocle
dusese, ca orice tră dă tor, tratative secrete cu Persia, de comun
acord cu însuși regele Pausanias, pe care ei îl condamnaseră
deja la moarte.
Istoria nu a lă murit dacă acest denunț a corespuns
adevă rului. „Afacerea” Temistocle seamă nă puțin cu cea a lui
Tuhacevski, mareșalul sovietic pe care nemții, ca să scape de
el, l-au denunțat lui Stalin ca Tă dă tor. Dar stră lucitul sTateg,
informat de ceea ce avea să -i cadă pe cap, a că utat refugiu
tocmai la curtea lui Artaxerxe, succesorul lui Xerxe. Să fi vrut
Temistocle, om prevă ză tor, să -și pregă tească terenul atunci
câ nd a trimis perșilor faimoasa informație’care le-a permis să se
retragă după dezastrul de la Salamina? Artaxerxe 1-a recom-
pensat pentru acest serviciu cu o generoasă ospitalitate; i-a
acordat o pensie substanțială , și și-a plecat cu plă cere urechea
la sfaturile pe care i le dă dea Temistocle, cum să reia lupta
contra Atenei și cum să procedeze ca să -i vină acesteia de hac.
Moartea, surprinzâ ndu-1 la șaizeci șl cinci de ani, în 459,
pe acest „pă rinte al patriei” care se pregă tea să devină ucigașul
ei, a pus capă t carierei unul personaj neliniștitor, ce pă rea să
întruchipeze în el toate calită țile și viciile geniului grec.
Intre timp, la Atena se crease o nouă situație. Cele două
partide — cel oligarhic și cel democrat, primul condus de
KllTlOn, fiul lui Miltiade, și cel de al doilea de Efialte — nu se
mai gă seau în echilibru, ca la început câ nd alternau la putere.
Din două motive: mai întâ i pentru că ră zboiul fusese câ știgat de
flotă , armă și feudă ale burgheziei comerciale, în ciuda forțelor
de uscat care, armă și feudă ale aristocrației moșierești, aproape
că nu participaseră la ră zboi. Ș i apoi, penku că valul în
interiorul că ruia Atena prolectase să se închidă , și pe care se
apucase deja să-1 construiască, sublinia vocația ei foarte
burgheză de piață maritimă. Victima acestei stări de fapt a fost
Kimon. Din partea tatălui el nu moștenise nici una din acele
resurse de cinism care (i aduseseră bătrânului o avere. El era
un om cinstit, un mare caracter dar, politicește, stângaci. Nu
însă acesta a fost motivul eșecului său, pentru că și adversarul
lui era tot atât de integru și de rigid.
Despre acest Efialte, a cărui activitate a fost hotărâtoare
pentru deschiderea drumului lui Pericle și inaugurarea unei
perioade de aur a Atenei, știm că era un om sărac,
incoruptibil, melancolic și idealist. A atacat aristocrația în însăși
fortăreața ei, Areopagul, sau Senatul, deci pe tărâm
constituțional, dând pe față în Adunare toate manevrele și
intrigile care aveau loc ca să facă practic inoperantă
democrația. Acuzațiile lui erau necruțătoare și de necontesat.
Ele scoteau la lumină toate mișcările f9cute de senatori, cu
colaborarea sacerdoților care dădeau tot gâul religios unor
hotărâri luate doar în sprijinul intereselor de castă.
Areopagul a ieșit șifonat rău din această campanie. Nu
numai că nu a reușit să-i salveze pe mulți dintre membrii săi,
unii condamnați chiar la moarte sau la exil, dar a și fost
despuiat de aproape toaă puterea și redus la situația de
subordonat al Adun4rii sau Camerei deputaților. Dar Efialte
și-a plătit scump victoria. După câteva încercări infructuoase de
a-l corupe, nu le-a mai v£mas adversarilor săi, ca să scape, de el,
decât purri- nalul unui asasin. A fost ucis în anul 461. Insă, ca
de obicei, delictul n-a „meritat banii”. Ba mai mult, a t”acut
să fie și mai zdrobitor, și mai irevocabil, Fiumful
democrației; și l-a costat os8acizarea pe Kimon, care probabil
că n-a avut nici un amestec în tot atentatul.
Perspectivele Atenei, atunci când Pericle, succesorul
firesc al lui Efialte, și-a facut inFarea politică, nu puteau fi
mai s8ălucite. ln același an, 480, în care ea îi învinsese pe
perși la
.•
Salamina, grecii din Sicilia i i băteau pe cartaginezi la Himera.
În întreaga Mediterană orientală acum domina Occidentul,
reprezentat de flota ateniană, care deținea superioritatea asupra
Orientului, reprezenat de flotele persană și feniciană . Victoriile
de la Maraton, Plateea, Himera şi JVíycale nu erau desigur
deflnitive. Luptele contra perşilor aç çpntinuat timp de
decenii, dar teatrul ră zboiului se ìodepă rta not ¡liai spre est.
Acum, flotei atenieee îi era deschisã Vediterana prJentalã, şi
ea o putea Tolosi în voie.
Oraşul avea acum toate co9dțțiile ca să devină o mare
capitală . Mă rfurile şi aurul curgegu din abundență . Dar, mai
ales, abundau oamenii apaçinâ nd diverselor civilizații, care
aveau să realizeze acea încrucişare culturală de unde să se
nascñ o nouă civilizație, căreia noț obișnuim să -i spunem azi
„civilizația greacă ”, civilizația Pprtenonului, a lui Fidias, a lui
Sofocle, a lui Ewipide, a lui SoSrate, a lui Aristotel şi a lui
Platon. A fost o înflœire nă vęlpică şi rapidă care, în &uă
secole, a dat omenirii ceea ce alq națiuni nu au reuşit să-i
ofere în mii de ani.
 EPOCA
PERICLE
 PERICLE

Cel mai mare noroc pe lumea asta e să te naști la

momentul poaivit. E foarte probabil că fiecare generație își
are Cezarii, Auguștii, Napoleonii și Washingtonii săi. Dar dacă
toți aceștia se nimeresc într-o societate care nu-i acceptă , fie
că este încă nematurizată , fie că e prea putredă , asemenea
oameni, în loc să ajungă la putere, sfâ rșesc de obicei ori în furci,
ori în beznă .
Pericle a fost unul din puținii norocoşi. A avut de partea
lui mai multe și fericite împrejură ri și s-a vă zut înzesFat cu
însușiri ce ră spundeau atâ t de bine timpului să u, încâ t istoria —
care întotdeauna se înclină în fața norocului — a sfâ rșit prin a
da numele să u celei mai glorioase și mai prospere perioade a
vieții ateniene. £pocx lui Peâcle este epoca de aur a Atenei.
Era fiul lui Xantip, un ofițer de marină care, la Salamina, și-
a câ știgat Tesele de amiral, și a comandat apoi flota în
victorioasa bă tă lie de la Mycale; mamă i-a fost Agariste,
strănepoată a lui Clistene. Era deci un aristocrat, însă , cu idei
legate de partidul democrat, cel cu viitorul cel mai sigur. Încă de
copil, ceva trebuia să -i conducă destinul că tre un loc de prim
rang, pentru că încă de pe atunci, asupra originii sale circula o
legendă care se învecina cu supranaturalul. Se spunea că
Agariste, cu puțin înainte de a-1 aduce pe lume, a primit în
somn vizita unui leu.
In realitate, micul Pericle prea mult a leu nu aducea. Era
 mai degrabă delicat și fragil, cu un cap ciudat, în formii de
pară ,

108
care mai târziu a ajuns ținta tuturor glumelor și a șansonetiștilor
Atenei, ce-și facuseră din asta subiect de nenumărate
zeflemeli. Dar, în familie, i se dă duse încă de mic o educație
de prinț moştenitor, lucru de care el a profiat cu multă râ vnă
și inteligență. Istoria, economia, literatwa, strategia erau hrana
sa zilnică . I-o ofereau cei mai cunoscuți profesori din Atena,
printre care se remarca filozoful Anaxagora, că ruia elevul i-a
ră mas și mai tâ rziu foarte aașat.
De la început, Pericle trebuie să fi fost un copil prea
serios, prea devreme preocupat de propria sa impormnță , și cu
evidente Fă să turi de „cel dintâ i din clasă ”, înțelept și cumințel,
ceea ce probabil că nu îl facea popular în fața colegilor de
aceeași vâ rstă . PenFu că, din prima clipă câ nd a inTat în
politică — și a inFat foarte repede —, el nu a comis nici una
din acele greșeli în care, de obicei din impetuozitate, cad
debutanții. Dovadă este porecla de Olimpianul pe care repede
i-au dat-o și i-au pă strat-o înșiși adversarii, chiar dacă o
fă ceau și cu ușoare nuanțe de ironie. Cu adevă rat, era în el ceva
care pă rea să -i vină de sus. Poate felul să u de a vorbi să fi lă sat
această impresie. Pericle nu era un orator volubil, îndră gostit
de propriul să u glas, ca Cicero și Demostene. Discursuri
pronunța rareori, și le menținea în limite discrete; se asculta, da,
însă numai penTu ca sd se controleze, nu ca să se lase furat de
propria-i elocință . Discwsurile sale nu erau facute pentru a
entuziasma, ci doar pentru a convinge. Poseda logica
geometrică a monumentelor și a arhitecturii acelei epoci. În ele
nu exista pasiune. Existau numai fapte, date, cifre și silogisme.
Pericle era un om onest, dar nu în genul lui Aristide, care
își facuse din cinste o religie, printre niște compatrioți pungași
cărora le plăcea să fie conduși de un gentleman ce-i lăsa totuși
să fure în continuare. Ca și Giolitti*, Pericle era cinstit din fâe,
și adevărul e că a părăsit politica având aceeași avere cu care a
intrat în ea; în privinta altora, însă, a fost mai tolerant. Și

* Giovanni Giolitti (1842-1928), om politic italian, niiscut la Mondovi, de

nenumă rate ori preşedinte al Consiliului.

109
credem că , tocmai din cauza acestui bun simț al să u, atenienii
nu s-au plictisit să -1 tot aleagă , timp de aproape patruzeci de
ani t”ară întrerupere, din 467 pâ nă în 428, în cele mai înalte
funcții; și i-au recunoscut, în calitatea sa de strxtegos
xutoHator. mai multă putere decâ t îi acorda Constituția.
Autentic democrat, dar tară bigotisme, Pericle nu a abuzat
de democrație. Pentru el, cel mai bun regim era acela al unui
liberalism luminat, cu un reformism progresiv, care să
garanteze cuceririle poporului în ordinea de stat, și să excludă
vulgaritatea demaeogică . Este visul pe care îl au toți oamenii
politici înțelepți. Ș i norocul lui Pericle consta tocmai în faptul
că Atena, după Pisistrate, Clistene și Efialte, era în mă sură să
poată realiza asta, avâ nd o clasă conducă toare pregă tită să o
facă .
Democrația, consfințită de lege, mai întâ mpina încă niște
greutăți în aplicarea ei peste denivelă rile economice dintre clase.
Pericle a inFodus în armată „solda”, penFu ca chemarea sub
arme să nu însemne pentru cel să raci ruinarea famlliei: și un
mlC s@endiu pentru jurații din tribunale, tocmai pentru ca
această
£uncție delicată să nu ră mâ nă un monopol al bogaților. A cxtins
cetă țenia asupra unei numeroase categorii de persoane care,
dintr-un motiv sau altul, erau lipsite de acest drept. Dar a
impus, sau a lă sat să fie impus, un gen de rasism, lnterzicâ nd
legltimarea copiilor avuți cu stră inii. Mă sură absurdă , pentru
care el însuși avea să plă tească mai tâ rziu.
Cea mai însemnată armă politlCă a sa au fost lucră rile
publice. Putea să întreprlnda Oricâ te v‹ila, pentru că , avâ f›d
mă rile libere, și cu o flotă ca cea ateniană , comeȘ iil naviga cu
toate pâ nzele sus, și Vistieria îi era plină de bani. De altfel, toți
marii oameni de stat sunt și mari constructori. Dar ceea ce îl
deose&a pe Pericle de cellalți nu este atâ t volumul lucră rllor,
câ t desă vâ rșirea tehnică șl gustul artistic care le-au inspirat.
Avea și oameni care s-o facă, se întelege: meșteri ca Ictinos,
Fidias, Mneslcle. Dar la Atena Pericle a fost cel care i-a chemat,
el i-a selecționat, și el le-a direcționat ideile. Așa a fost

110
realizat zidul uriaș care avea să izoleze pe uscat orașul și portul.
Vă zâ nd
în asta o fortă reață de necucerit, spartanii au Timis o armată
care să -1 distrugă . Dar el a rezistat. Pericle a întâ mpinat
oarecare opoziție ca să -i convlngă pe concetă țenii să i în
ridicarea PartenonulUl, cea mai bogată moștenire arhitectonlcă
şl de artă pe care ne-a lă sat-o Grecia. Devizul prevedea o
cheltuială de peste zece mlliar& de lire. Ş i atenienii, oñ câ t
erau ei de iubiiori de frumos, nu se silnțeau dispuși să
cheltuiască a‹ä t. E caracteristică pentru Pericle stratagema
folosită ca să -i convingă . „Bine”, a spus el resemnat, „atunci
fiți de acord să-l consFuiesc eu pe propria mea cheltuială .
7šdică să scriu pe fronton, în loc de Atena, numele meu,
Pericle. Ş l iRVidia, la un loc cu emulația, au reuşit să obțină
ceea ce îi refuzase zgâ rcenia.
Deşi Fecea drept un‘frigid, şi poate că era chiar, și Pericle,
ca toți oamenii stă pâ niți de ambiții politice, a trebuit să
plă tească într-o zi trlbut ćeleí mai omeneşti dintre toate
slă biciunile — amorul — ți să -și piardă capul pentru o femeie.
Lucrul era puțin cam neplă cut, din două motive: mai întâ i,
pentru că omul era deja însurat şi, pâ nă atunci, se dovedise
cel mai virtuos dintre soți; iàr al doilea, pentru că femeia de
care se îndră gostise era o stră ină , cu un trecut şi cu o poziție
oarecum discutabile. Aristofan, limba «ea mai otră vä tă a Atenei,
zicea că Aspasia era o fostă curtezană din Milet, ande
paFonase õ casă de moravuri dubioase. Nu deținem
elemente, nici care să confirme, dar nici care să dezmintă acest
lucru. Oricum însă , odată venită la Atena, ea a deschis aici o
şcoală care nu diferea cu mult de cea înființată la Lesbos de
Safo. Aspasia nu scria poezii, dar era o lntelectuală care lupta
penFu emanciparea femeii, voind s-o susFagă gineceului și s-o
facă pă rtaşă la viața publică , egală în drepuri cu bă rbatul.
Sunt lucruri care astă zi ne lasă indiferenți, dar care, pe
atunci, pă reau de-a dreptul revoluționare. Aspasia a avut o
mare influență asupra obiceiurilor ateniene, creînd acel
prototip de
„hetairă ” care mai tâ rziu a devenit un lucru obişnuit în oraş.
Nu știm dacă era frumoasă . Lă udă torii ei ne vor&sc de
„glasul să u de argint”, de „pă rul să u de aur” şi de „piciorul
lll
cambrat”: însușiri care pot apaijine foarte bine și unei feliiei
urâ te. Dar faniiec kebuic că avea, penku că toți sunt de acoi‘d
în a-i lă uda arta & a conversa și manierele. Unii spun că , atunci
câ nd a cunoscm-o Pericle, ea era iubit:1 1U1 Socrate, care, fiind
prea puțin amator de femei, i-a cedat-o cu plă cere și i-a ră mus în
continuve prieten. E sigur cii salonul ei cr.z fiecventat de cele
mai distinse persoane din Atena. Aici veneau Euripide,
Alcibiade, Fidias. Ea se pricepea atâ t de bine să -i înkețină pe
toți încâ t Socrate a recunoscut, poate exagerand puțin, că de la
ea a învă țat arta de a purta o discuție.
Sigur că mai mult astfel de însușiri intelcctuale decat cele
flzice l-au atras pe Olim lan care, de astă dată , nu a mai rezistat
tenuției de a coborî pe pă mâ nt și de a se comporta ca c›rice
muritor obișnuil. Se pve că , sim{indu-se bine, s-a hotă râ t să
observe că , în acel moment, nevastă -sa era ceva mai puțin
virtuoasă decâ t el. Ș i, în loc să i-o reproșeze, foarte dră guț, i-a
propus divorțul, pe care ea 1-a acceptat. Ș i, așa, a condus-o la el
acasă pe Aspasia care, devenltă .astfel „prima doamnă a ță rii”, a
desclils Un salon și, inTe o conversațle si alta, i-a ni.ai dă ruit lui
Pericle și un l‘iu. Dar, vai, Pericle era autorul legii care
interzicea legitimizarea și acordarea cetă țeiiiei copiilor rezultațl
din uniuni cu străinii. Acum îi că zuse e1 însuși vlCtini‹i, și a
fost una plină de demnitate.
Se pafe că Aspasia 1-a fă cut fericit dar, din punct de vedeie
politic, nu i-a purtat noroc. Progresiști în Parlament, atenienli în
familie erau conservatori. și nu s-au împă cat cu exemplul
acestul zutoHntor care își trata concubina de la egal la egal, îi
să nita mâ na și o fă cea copă rtașă la viața și preociipă rile sale.
Devenind din ce în ce mai izolat, Pericle a înccput să plardă
legă tura cu mascle și cu poporul, cai’e l-a acuzat de snobism și
a început să nu se mai uite la el cu simpatie.
Au continuat toiti¢i, iviulți ani, sa-1 dea i otul și să -l
confirme pe pcstul supieni de condtică ioi. 111 a ră zut, puieni s-
o spunem, o d.ată cu As:ira, atunci cfind s-a sfâ rșit primaliil
pe cai•e el însuși, printr-o politică înțeleaptiî, intcrnă și exteivi-,
1-a conferit oi•așuliii.
112
 Acest piimat luminos și scurt ca un meteorit se confuildă
cu cki ol Gi•eciei, a cărei civilizație a atiiis împlinirea și
în€orâea un timp ceva mai lung de trei generații. Pericle a
avut ti:ricirca să conteniple, alii•oape în întregime, acest
minunat curcu&u și să-i dea numele său. Și, oi•icât de
înduioșătoare i-a t\ist, l' ană la urmă, soarta, în ingratitudinea
oamenilor și în t’.urere, ea a reprezentat, totuși, destinul cel
mai frumos ce poate
li hărăzit vreodată unui om.
 ÎÎT,/ÎLI A DRAHMEI

Probabil că ia originea extraordlnarei bogă ții a Atenei a fos

însă și să ră cia ei. Locuitorii Aticii nu și-ar fi putut alege drept
patrie un colțișor de lume mai steril, mal arid și mai să rac. Dlfl
cele vreo două sute de mii de hectare de pă mâ nt, o întreagă
jumă tate nici mă car azi, cu toate mijloacele tehnice moderne, nu
e bună de cultivat. Cealaltă jumă tate cere și eroism și minuni
ca să se poată stoarce din ea produsele specifice pă mâ ntulul
să rac: YlfiUl, uleiul și smochinele. Nici chiar marile lucră ri de
asanare șl de irigație, înFeprinse mai apoi de Pisistrate, nu au
permis obținerea unor recolte de grâ u care să sature mal mult
de un sfert din populație; iar lipsa de pășuni a împiedlcat
dezvoltaea pă storitului.
Atenienii au facut din nevoie o virtute și, nițeluș ca șl
toscanii cu două mii de ani mai tâ rziu (cu care mult mai
seamă nă și în blne și în ră u), au învă țat să -și exploateze la
maximum slabele lor resurse și să le admifilstreze cu chibzuință .
Pare un lucru de necrezut, însă clvllizația, înțeleasă ca slmț al
mă surli și al armoniei, al echilibrulul și al gâ ndirii limpezi, a
avut întotdeauna ca fertilizani să ră cla pă mâ ntulUi și zgâ rcenla
indivldului, care gă sește în ele un stlmulent pentru lnlțiativele
sale. Neavâ nd ca produs de bază decâ t ulelul, atenienli au
nă scocit îndată tot ce puteau să le ofere acesta, ca aliment,
chimicale și combustlbil. Popoarele s-ar putea grupa în două
categorii: cele care merg pe ulei și cele care merg pe unt. Ș i nu
există nlCi o îndoială că civillzația s-a nă scut o dată cu cele

114
dintâ i.

115
 Condiționat de aceasta să ră cie, regimul alimentar al
atenianului era sobru, ceea ce și explică să nă atea lui perfectă
și succesele sale sportive. Cine se ia după poveștile lui
Homer, cum că gustarea lui obișnuită de dimineață o
constituia o capră friptă , se înșală. La Atena, doar bogații, din
câ nd în câ nd, consumă carne. Ș i, dacă peștele să rat e ceva mai
comun, cel proaspă t reprezintă o delicatesă rar£ și de preț.
Ț ă ranii nu cunosc decâ t legumele: lintea, bobul, mazărea,
ceapa, varza și ustu- roiul. Numai în zilele de să rbă toare ei
sucesc gâ tul unui pui și fac o pră jitură cu ouă și miere; penFu că
toți sunt crescă tori de pă să ri și apicultori. Dar chiar și
oră șeanul obișnuit nu e prea departe de acest regim. Iar
Hipocrat, primul medic laic, exclamă scandalizat: „Să mai zici
că sunt oameni care mă nâ ncă de două ori pe zi, și conslderă
astă ceva normal!”
Cumva mai bine funcționa industria extractivă . Prima a fost
cea a să rii, care pentru un timp oarecare a constituit moneda de
schimb; și e foarte adevărat că se spunea, atunci când o marfă
rra lăudată: „Își merită sarea”. Cărbunele, atenienii nu 1-au
cuutat fllCiodată : care că rbune, de altfel, nici nu exista. Drept
combustibil foloseau numai lemnul; și asta a fost nenorocirea
lor, pentru că au distrus într-o clipită puținele pă duri din jur. Ș i
deja Pericle a gă sit o Atenă plină numai de stâ nci, depinzâ nd,
în privința lemnului, de lmport. Geologii să i au scormonit
pă mâ ntul ca să extragă din el argint, fier, cositor, zinc și
marmură . Chiar atunci câ nd Pericle a luat puterea, Atena se afla
în prada unei „febre a,argintului”, datorită unui filon bogat
descoperit la Laurium. Intreg subsolul aparținea statului care,
totuși, nu gestiona direct minele, ci le dă dea în arendă unor
exploatatori. Aceștia plă teau o anumită sumă anuală , plus un
procent asupra produsului. Ș i foloseau munca sclavilor.
DinTe aceștia existau, în secolul al cincilea, cam zece-două zeci
de mii ocupați, în condiții de neimaginat, cu o astfel de muncă .
Intreprinză torii îi închiriau de la paaonii de sclavi, cu o sută de
lire pe zi de fiecare. Și bineînțeles, cu o asemenea plată .
profiturile erau enorme. La primul bilanț al lui Pericle,
minele reprezentau unul din cele mai mari aducă toare de
venituri slatului: circa două sute cincizeci de milioane de lire.
Prelucrarea minereului era primitivă ; dar se cunoșteau deja
cuptorul de topit, filtrul și spă latul. Rezultatele trebuie să fi fost
apreciabile, pentru că monedele de argint, de exemplu, aveau
pâ nă la nouă zeci și cinci la sută metal pur; iar artizanatul
atenian a fost unul dintre cele mai prețuite pentru
perfecțiunea produselor sale. De pildă , cine fă cea să bii nu fă cea
scuturi, și invers, pentru că fiecare dintre aceste specialită ți era
monopolul unei anumite corporații de armurieri. Sigur că nu se
putea vorbi de adevă rate complexe industriale, ci de o cale
lactee de ateliere, fiecare dorind să -și pă sFeze propria-l
independență , cu sclavi pe post de utilaje. Toți cetă țenii mai de
vază ai Atenei erau un pic industriași, în mă sura în care fiecare
poseda un atelier sau mai multe: chiar și Pericle și Demostene
erau astfel de proprietari. Ș i lucrul acesta și-a avut importanta
sa, deoarece o populație cu profil precumpă nitor industrial
sfâ rșește întot- deauna prin a face o politică diferită de cea a
unei populații cu caracter agricol. Pâ nă una alta, ca prim lucru,
ea Febuia să acorde prioritate problemelor comerțului și
finanțelor. Pentru a echilibra importul de produse alimentare,
atenienii au trebuit să aibă grijă de exportul de produse gata
fabricate, și deci de o producție destul de bogată . Iată de ce
civilizația ateniană a fost cu precă dere oră șenească . Dacă ar fi
trebuit să se dimensioneze doar propoqional cu resursele
Aticii, Atena ar fi ră mas nu mai mult decâ t un tâ rg. Pentru a
ajunge capitală , nu-i ră mă sese decâ t să -și dezvolte la maximum
meșteșugă ritul industrial, asi- gurâ ndu-i și piețe de desfacere.
Dar acestea nu se puteau gă si pe pământul elen, din cauza
dificultă ților de transport. Atenienii nu au fost mari constructori
de drumuri, ca romanii. N-au construit decâ t, o dată și prost, o
șosea, Via Sacra, pâ nă la E leusis dar, vă zâ nd că profiturile nu
compensează costurile, nici mă car nu au pavat-o. Pe pă mâ ntul
înnoroit, carele Fase de boi se împotmoleau. Ș i din acest motiv,
în Grecia nu s-au dezvoltat nici serviciile poștale, nici industria
hotelieră .
Așa că nu le ră mâ nea decâ t marea. Atena și Pireul au fost
un Milano cu Genova la zece kilometri. Ș i, după Salamina, a
ajuns stă pâ na Mediteranei de ră să rit. Flota sa numă ra nave de
117
peste două sute de tone, cu viteze de chiar cincisprezece

116
kilomeTi pe oră , cu sclavi la rame și cu vele în vâ nt. Erau
cargouri, dar transportaia și că lă tori. Aceștia plă teau după
greutatea la câ ntar a fiecă ruia și a bagajului să u personal;
pentru că erau considerați ca niște saci cu cartofi. Trebuiau să
aibă cu sine provizii pentru drum, și nu li se oferea nici mă car
un scaun. Dar, în general, tarifele erau scă zute: cu cinci sute
de lire puteai să mergi pâ nă în Egipt.
Lucrul cel mai greu de aranjat era sistemul monetar și
bancar; și, aici, Atena a înțeles ceea ce italienii n-or să
înțeleagă niciodată : că singura modalitate de a fi pungaș e să nu
€ii niciodată . În timp ce toate celelalte state practicau
şmecheria meschind a devaloriză rii, ea a practicat un lucru
cinstit, care nu era nici în obiceiul și nici în morala atenienilor
să i, dâ nd drahmei o valoare stabilă , așa cum e azi cu francul
elvețian și cu dolarul american, și f”acâ nd astfel din ea o
monedă internațională de schimb. O drahmă era f”acută din
șase oboli, care valorau cam o sută de lire unul, și conțișea o
anumită cantitate de argint, ră masă mereu neschimbată . In
orice țară , ca să faci afaceri cu altă monedă , exista riscul s-o
sfâ rșești cum au sfâ rșit-o economiștii noștri cu Bonurile de
Tezaur; cu drahma, însă , puteai să stai liniştit: în toate ță rile
lumii, puterea ei de cumpă rare valora câ t o baniță de grâ u.
Fiind din metal, nu era ușor Fansportabilă . Ș i, tocmai de
aceea, au luat naștere bă ncile, a că ror poveste ne permite să
mă sură m)pocrizia atenienilor și infinitatea de resurse pe care
le aveau ei. Imprumutul cu dobâ ndă era considerat un lucru
inaoral
)l, tlmp de câ teva secole, 1-au obllgat pe cel care facea economii
să -și pă streze banii la ciorap. După aceea au observat că acești
baai se sustră geau circultului productiv. Ș i atunci, continuâ nd
totuși să interzică b,ă ncile, au fost de acord ca economiile să fie
depuse în biserici. Ințelegeți de ce: o dată ce omul își încredinJa
banii zeiJei Pallas Athena, de exemplu, din punct de vedere
moral i-a pus bine. Iar în ceea ce o privea pe zeiță , ea era liberă
să facă ce voia cu acești bani: chiar să -i dea cu împrumut unui
credincios, cu obligația de a-i fi restituiți, inclusiv o mică
dobâ nda. Șl nu-i mai puțin adevă rat că , atunci câ nd Atena a
propus altor state constituirea unui fond comun, adică a unei
bă nci internaJionale, cine credeți că a fost numit preşedinte?
Apollo din Delfi.
 Cui își depunea capitalul în lf›Stituțille lor, aceștl zel
bancheri îi dă deau o dobâ ndă de doi sau Fei la sută . Dar, cul
venea să ceară împrumut, îi pretindeau o dobâ ndă de pâ nă la
două zeci de procente. Temistocle, care câ ştigase în ră zboaiele
cu perșli nu numai tresele de generalisim, ci șl Cam trei sute de
milioane de lire, și nu știa unde să le pună , pare să fl fOst prlmul
care s-a adresat unui particular dln Corint, un oarecare
Filostefanos, care i-a p•arantat un c inci la sută . Câ nd s-a aflat
acest lucru la Atena, oamenii nu s-au alarmat prea mult pentru
că un p•eneral si'1’â nscse o avere atâ t de urlașă , câ t pentru
faptul că acest capital ieșea din țară . Ș i, atunci, s-a pemis
exlstența unor agenți de schimb valutar care, după numele
tejghelei unde serveau, au luat numele de trapeziți. Accști:1,
încet-încet, s-au transformat în bancheri adevă rațl. Printi’e ei,
faimoși și atotputernici au devenit Arhestratos și Antistene,
RothschllZll Atenei. Astfel a fă cut explozie boom-ul comercial,
garantat de supremația navală , de stabilitatea monedei și de
slstemul bancar. Acum Atena nu-și mai exportă doar mă rfurile
pentru a-și plă ti produsele alimentare. Armatorii ei sunt
înzeslr‹l$l cu vehlcUlul destinat mișcă rli întregii activită ți
comerciale dln Mediterana, iar bancherii să i furnizează
drahme pentru loate tranzacțiile. La Pireu se închiriază tot felul
de vase de transport, fac escală toate mă rfurile și se opresc toți
că lă torii. Iată de ce orice persoană și orlce lucru devin ai casei.
„ lCl gă seștl , spune Isocrate, „tot ceea ce e imposibil de gă sit în
altă parte.” Se calculează că , numai cu o taxă de clnci la sută pe
închirierea de vase, statul încasează cinci sute de mllloane de
llre pe an.
Dar efectele nu erau numai econOmlce, ci și morale șl
spirituale. Pentru că tocmal această vocaJie de mare centru
international a fă cut din Atena orașul cel mai cosmopolit șl cel
mai puțin provincial din Grecia, ba chiar din lume. Ș i asta i-o
datorează ea să ră clei colțișorului de țară în care Tezeu și alți
întemeietori au rostuit micul popor al Aticii.
 LUPTA SOCIALiI

Lucrul cel mai grozav e că , în această Atenă de negustori,

unde toată ziua ră sună corul maiurilor și al ciocanelor, oraș
care adoră pâ nă într-atâ ta banul că instalează în biserici bă nci
și-i face directorii lor pe zei, cetă țeanul disprețuiește munca și o
consideră o înjosire a demnită ții umane.
Dar, oricâ t de controversate și de puțin demne de luat în
seamă sunt statisticile vremii, nu există nici o îndoială că acești
cetă țeni constituiau doar o minoritate neînsemnată faJă de
masa întregii populații. După Demetrios Faler, din cei cinci sute
de mii de locuitori, ei nu depășeau două zeci de mii. Însă cine
știe cum își i”acuse el socotelile? Adevă rul e că , luați în mare,
cetă țeni erau foarte puțini și că , socotind inactivitatea ca pe cea
mai nobilă activitate și cea dintâi condiție de progres spiritual și
cultural, munca o lă sau să ră mâ nă monopolul celorlalte kei
categorii sociale: Nietecii, li&rții și sclavii.
Prin meteci (care literalmente înseamnă „colocatari”)
atenienii înțelegeau ceea ce înțeleg azi englezii prin aliens, cei
care, neavâ nd norocul să se fi nă scut la Atena, s-au stabilit aici.
Dar, deși li&ri, nu aveau drepturi politice. Ei formau o clasă de
mijloc, tipică , de meșteșugari, negustori, samsari, intermedi:wi
și profesioniști, mai ales de origine medio-orientală . Legea
ateniană îi trata cam de sus. Erau excluși de la antrepriza
minelor, ocupație prea comodă și prea remuneratorie ca să fie
lă sată altora decâ t indigenilor; li se interzicea să cumpere
pă mâ nt și să conTacteze că să torii cu cetă țenii, dar erau

119
obligați

120
la serviciul militar și plă teau impozit. Însă , în materie de co-
merț, aportul lor fiind necesar și prețios, erau protejați,
recunoscâ ndu-li-se legalitatea profesiei și validitatea con-
tractelor.
Cam aproape în aceleași condiții se gă seau și li&qii, adică
sclavii și fiii de sclavi care reușiseră să-și câ știge li&rtatea.
Că ile ca să -și atingă această țintă erau diferite. Unora din el
li&rtatea le-o acorda stă pâ nul, drept ră splată pentru bună
purtare; altora le-o procurau, pe bază de sună tori, rudele și
prietenii li&ri, care reușeau să strângă bani, așa cum, prinFe
altele, a fost și cazul lui Platon; multora le-o acorda statul, ca să
facă din ei soldați, atunci câ nd recrută rile nu mai aveau
efect;și mai existau și din aceia care și-o cumpă rau singuri,
din economiile fă cute obol cu obol.
In ciuda acestui catament discriminatoriu la care erau
supuși, metecii și li&rții iu&au Atena, o considerau paFia lor
și erau mâ ndri de ea. Ba mai mult, ei au fost aceia care i-au creat
structura și forța. Din râ ndurile lor s-au ridicat marii medici,
marii ingineri, marii filozofi, marii dramaturgi, marii artiști; și
chiar șl alții mal mici. tenianul care, fidel vocației sale de
inactivitate, că uta un bun administrator, un bun maistru, un bun
croitor, un bun medic de familie etc., îl gă sea printre aceștla. Șl,
de altfel, la un moment dat toate finanțele Atenel erau controlate
de doi dln ei, Pasione și Fomione care, mă i ind șl dezvoltâ nd
banca lui Arhestratos șl ntistene, s-au vă zut stă panii unui oraș
care le nega cetă țenia.
Singurii adevarați dezmoșteniți erau sclavii, care
probabll că nu însumau patru sute de mii, cum zlce Demetrios,
dar suta de mii o depă șeau cu sigurantă . Aproape toți erau
prizonieri de ră zboi sau ră mă șițe de prin închisori. La țară
existau puținl, țuntru că un ță ran cu greu și-i putea procura la
asemenea prețuri: pe piața din Delos, care era cea mai
lmportantă și unde erau expuși goi, un sclav robust costa pană
la o jumă tate de milion. Ș i apoi, spre deosebire de cum se
proceda la Roma, unde stăpâ nul avea chiar dreptul să-l ucidă ,
la Atena sclavul se bucura de o oarecare protecție din partea
legii. Dacă îl ucideai, ajungeai
la Fibunal, acuzat de crimă . Iar dacă îl exploatai prea ră u, îl
vedeai că fuge și se ascunde într-un templu, de unde nu mai
puteai să -1 scoți, și trebuia să -l vinzi la un preț de lichidare.
In afara celor care ajungeau înT-o mină , unde munceau
zece ore pe zi și, mai curâ nd sau mai tâ rziu, cră pau sub vreo
surpă tură , soarta lor, în general, nu era atâ t de neagră . Pe mulți
ii angaja statul, ca personal de serviciu — portari, curieri,
intendenți —, cu lefuri miCl, cu libertate de mișcare și dreptul
la
o locuință . Alții pă trundeau în familiile unor persoane
particulare, ca bucă tari, oameni de serviciu, sau chiar ca
secretari ori bibliotecari; și ajungeau să fie considerați membrl
de famllie. Oricum, trebule să i•ecunoaștem că foarte civilizata
Atenă a practicat o sclavie de o manieră mai umană , deși nu șl-
a fă cut din ea o problemă de conștiință , așa cum și-au pus-o
unii filozofi. Socrate n-a vrut s-o discute. Iar Platon considera
condamnabil faptul ca grecii să aibă ca sclavi tot greci. Il
contrazic, pentru că și el fusese unul. El înțelegea că era Oept și
normal ca soă inii să fie aserviți cetă țenilor. Câ t despre Aristotel,
acesta a susținut o teorie vag marxistă , scriind că sclavia nu era
nlCi morală , nici imorală , ci doar o necesitate impusă de un
regim capitalist care nu suferise nici o revoluție industrială .
„Mașinile vor fi acelea”, spunea el, „și nu legile, care îi vor
elibera pe sclavi, i”acâ ndu-i inutili.”
Nu există nici o îndoială că , atunci câ nd a venit la putere
Peficle, regimul atenian era unul capitalist. Proprietatea asupra
pă mâ ntului care, pe vremea aheilor, apaqinuse „ginJii”,
devenise acum individuală . Bă ncile, marile societă Ji de
navigaJie, indusFia erau private. Statului nu-i aparținea decâ t
subsolul, și nici pe acesta nu-l gestiona direct. Dar trebuie să
adă ugă m neapă rat că problemele sociale primeau doar o
minoritate, aceea a cetă țenilor; nici mă car politicienilor celor
mai radicali nu le trecea prin minte să -i includă aici pe meteci și
pe li&qi.
InFe cetățeni, decalajele economice nu erau prea mari. In
afară de Temistocle, a cărui situație era considerată chiar
scandaloasă , și care trebuise să fugă pentru a-și pune la
adă post
l2l
și pielea și averea, alți miliardari nu mai existau. Marlle
patrimonii, de care se vor&a cu un amestec de invidie șl de
admirațle, erau acelea ale lui Callias și Nicias, socotite cam la
cinci sute de milioane de lire. Poate că la originea luptei ¢e clasă
din Atena se afla mai mult un conflict de idei și de morală
decâ t unul de lnterese. Să -l luă m de exemplu pe Alcibiade, care
avea să fie unul din protagoniștii acestui conflict. El apaqlnea
aristocrației moșierești, în mijlocul că reia trecea drept bogat,
pentru că poseda două zeci de hectare care, într-o tlcă deja
fă râ mițată în mici proprietă ți de pă mâ nt, erau considerate o
latifundie. ¥'enit de la o că suță de țară, pe care el o numea
pompos „castel”, dar care nu era nimic mai mult decâ t o
gospodă rie rurală , unde taică -să u își ara singur cu boli ogorul,
ajuns la oraș. a simțit toată bogă ția celor de aceeași vâ rstă cu el,
vilele lor confortabile și hainele lor la modă , ca pe o lipsă de
respect față de persoana sa. El afișează un profund dispreț
(adesea meritat) față de acești îmbogă țiți și față de
democrația lor; ține să arate că se deose&ște de ei,
adă ugâ ndu-și pe cartea de vizită și numele tată lui, ală turi de al
să u, așa cum fac astă zi unii câ nd își aplică un „de” la numele de
familie. Dar, de fapt. acest mic baron rural aspiră și el să se
îmbogă țească . impulsionat și de nevastă , care și ea vrea o
blană de vizon și un palat la oraș; în agora el nu contează nimic,
dar în casă zumză ie ca un tă un.
Acum, la dispoziția acestor nobili să raci, democrația nu a
mai lă sat decâ t un singur teren pe care să -l exploateze politic:
cetă țenii apaqinâ nd claselor să race. Teoretic, aceștia ar fi
ță ranii, pe care zgâ rcenia pă mâ ntului și puțină tatea averii Ll
condamnă la o mizerie endemică . Dar ei sunt puțin receptivi la i
¢eile revoluționare. Ș i apoi, chiar dacă sunt și el de drept
membri ai adună rii, din lipsă de mijloace de comunicație vin
la oraș rareori. Ș i tocmai asta pune limite precise și restrâ nse
democrației ateniă ne. Protagoniștli acesteia sunt doar treizecl-
patruzeci de mii de cetă țeni, dintr-un total de Fei-patru sute
d‹ mii de locuitori. Dar, dintre ei, o bună jumă tate, cei din
afari orașului, sunt excluși din cauza dificultă ților de

22
transport. Deci.
toate se fac de că tre cei cincisprezece sau două zeci & mü &
oameni care locuiesc între zidurile cetă ții, se cunosc întie ei,
se vă d în fiecare zi şi își spun pe nume. lată de ce
experimentiil democratic atenian a atins în istorie un nivel
aă t de înalt şi se detaşează atâ t de clar.
Vlă starele unei aristocrații să ră cite îşi cauă partizaaü
printre nemulțUITlÌții unel democrații capitaliste, care favœ
rizează doar clasele de sus și de mijloc. E lesne de înples ciræ
sunt aceşti oameni: toți aceia care, într-un .regim & litmră
concurență , ră mâ n în urmă . Ş i sunt destui: e ’de ajuns să te
uiğ la salariile muncitorilor şl la lefurile funcționarilor. Acum e
greu să calculă m puterea de cumpă rare a drahmei. Dar„ din
sœoieGe pe care le fac cei mai acreditați specialiști, unei
familii & patru persoane 'ći Febuiau circa o sută de drahme pe
lună ca sã trăiasrñ așa cum se tră ieşte azi cu o sută de mii de
lire. Ei bine, salariY unui meseriaş şi leafa unui mic slujbaş nu
depă şeau Reizeci.
De aici, revendicările şi „nevoile sociale” asupm cä rom
insistă aristocrația decă zută . Ea nu le interpretează, à şa cum
face azi socialismul, cerâ nd naționalizarea; ea le interpretează
reclamâ nd anularea datoriilor, distribuirea gratuită de grâ u şi
participarea tuturor la binefacerile industriei şi comerțtilui. Este
vorba doar de cetă țeni, se înțelege. De meteci şi de li&qi, œ
să nu mai vorbim de sclavi, nu se interesează nimeni.
Aristofan aduce pe scenä o „contesă cu vederi de stâ nga”, care
propo- vă duieşte un fel de comunism aristocratic; cerâ nd
distribuirea că Fe cetă țeni, în p@i egale, a câ ştigurilor muncii
colϗ ve.
„Dar munca cine o face?” o înTeabă Blepiros. „Sclavü , se
înțelege”, ră spunde doamna.
Aceştia sunt termenii în care se duce la Atena lupm &
clasă, cu un partid democratic aproape asemă nă tor acelŃ a care,
pâ nă mai ieri, a fost partidul radical francez. Partid format
din clasele mijlocii, interesate, e adevă rat, de progres, dar cu
mYtă moderație, şi manipulat de o extremă dreaptă şi de una
stâ ngü , reacționare, legate între ele, aşa cum se întâ mplă
meæu, pria- tr-o alianță de tip totalitar. Totuși, să nu
exageră m: aceasñ 1upK de clasă, deși neîmpă cată și plină de
polemici în Parlanmnç îñ
Comiții și în saloane, a fost întotdeauna temperată de o teamă
care îi sTâ ngea laolaltă pe cei treizeci sau patruzeci de mii de
cetă țeni: teama de a nu fi la un moment dat copleșiți de cei
două - Tei sute de mii de meteci, li&qi și sclavi, deasupra că rora
intenționa să se mențină firava lor minoritate.
Ș i totuși, acești marxiști atenieni, cu blazoane și steme pe
c“@ile lor de vizită , au fost oameni care au inventat steagul
sub care, de atunci și pâ nă în ziua de azi, vor milita toți
comuniștii din toate timpurile: steagul roșu. El nu are, deci, o
origine proletară , așa cum se crede, ci una aristocratică .
 UN TEOFIL OARECARE

Nu se poate spune cu precizie dacă politica ateniană a

favorizat sâ u nu creşterea demografică . În privința asta, ea a
fost întotdeauna conFadictorie. Exista multă înțelegere, atâ t în
legile Clvile câ t și în cele bisericești, chiar pentru adoptarea de
copii de că tre cuplurile care nu-i puteau avea. Dar, în mod
obișnuit, infanticidul era aprobat și practicat împotriva copiilor
cu malformații, în timp ce codul medical al lui Hipocrat
interzicea avortul. In concluzie, e de presupus că statul lă sa
mâ nă liberă iniȘ ativei private, așa că , în legă tură cu soarta nou-
nă scutului, totul depindea de pă rinți. Dacă aceștia erau oameni
cu fire ceva mai afectuoasă , iar copilul era bă iat, și bine f”acut,
atunci el avea multe șanse să fie acceptat. Altfel, risca să fie
aruncat afară pe ușă .
Odată trecut acest greu examen, după zece zile de la naștere
puiul de om era primit în sâ nul familiei, cu un ceremonial în
cadrul că ruia primea diverse cadouri, printre care și un nume.
Dar, spre deosebire de micuții romani, care primeau imediat Fei
(cel propriu, cel de familie și cel al „ginții” sau al dinastiei), el
primea doar unul singur: ceea ce dovedeşte câ t de individualistă
era societatea greacă și câ t de puțin contau legă turile de rudenie.
Hai să luă m, de exemplu, pe un Teofil oarecare, din clasa
de mijloc. L-am numit așa penFu că tot așa se numea și
bunicul să u. Ș i, dacă era cazul, ca să -l deose&ască de alți
Teofili din oraș sau din cartier aveau să-i spună Teofil al lui
Kimon, care era și numele at£lui, sau Teofil din Pireu,
12
5
cartierul unde se

126
nñ scuse. O dată cu numele, el primea şi dreptul de viață , în
sensul că , din acel moment, nu mai putea fi azvâ rlit pe uşă
afară : trebuia pă strat, hră nit şi educat. Sigur că şi îndeplinirea
acestor obligații depinde,a de caracterul pă rinților şi de posi-
bilită țile lor economice. Insuși Temistocle, care fusese cel mai
puternic şi mal despotic om din Atena, spunea că adevă ratul
stă - pâ n al orașului era fiul să u, pentru că el îi poruncea mamei
sale, iar ea, la râ ndul ei, îi poruncea soțului; ceea ce
demonstează că , odată ataşați de copii, atenienii, ca nişte buni
meridionali ce erau, deveneau foarte afectuoşi, ca și italienii
noștri de azi.
Casa în care s-a nă scut Teofil nu era cine ştie ce. Pe dinafară
doar un zid spoit cu var, fară ferestre, cu o uşă mică , prevă zută
cu un ochi ce dă dea într-o uliță nepavată . Era construită din
cä ră midă și avea un singur nivel. Chiar şi după ce Alcibiade a
încurajat luxul și fastul, puțini au fost cetă țenii care şi-au mă rit
locuința și şi-au înconjurat-o cu un portic: se temeau prea mult
să nu trezească invidia vecinilor, să nu-i tenteze pe hoți, sau să
nu li se pretindă tńbut-azia. Ş i apoi, nici clima nu favoriza
prea mult chiar așa o dragoste pentru locuință ; grecii o
considerau doar,ceva mai mult decâ t un simplu dormitor.
In mijloc se afla curtea, pe care numai cei avuți o în-
conjurau cu un portic, și unde se strâ ngea familia ca să ia masa
sau să se roage. In curte dă deau toate încă perile, prevă zute cu
puține decorațiuni sau mobilă : câ teva scaune, o masă , un pat.
De încă lzire nu prea era nevoie. Câ nd trebuia, asta se fă cea cu
ajutorul unor vase de aramă conțlnâ nd jeratic. Pentru luminat
erau prevă zute pe pereți nişte inele în care se introduceau
făclii. Teofil creștea mai ales în curte, adică în aer 1i&r, în
tovä ră șia femeilor, jucâ ndu-se cu fră țiorii sau cu surioarele.
Jucă riile lui preferate erau bilele de pă mâ nt ars, păpușelele,
soldă țeii de stofa, că rucioarele de lemn. Seara era trimis curâ nd
la culcare, în „gineceu”, adică în camera femeilor. Așa se
scurgeau, adesea, multe zile, fă ră ca el să -și vadă tată l, care
plecase de dimineață , devreme la lucru sau să discute politică în
piață . Mai mult decâ t în mijlocul familiei, acesta îşi petrecea
zilele în „confrerie”, adică la club (existau vreo cincizeci la
Atena), și nu întotdeauna venea la masă. Era un tată mai puțin
pedant și mai puțin autoritar decât cel roman. Nu-și educa
personal fiul și, când acesta atingea vârsta de șase ani, îl
trimitea să învețe la o școală partîculară, unde îl ducea de
mână, în fiecare dimineață, un „pedagog”. Acesta, spre
deosebire de ceea ce se crede azi. nu era învățătorul, ci un
sclav sau un servitor care îl însoțea doar. În ciuda sugestiilor
Cate de Platon, statul atenian nu a vrut să-și asume
monopolul unei școli, pe care a lă sat-o inlțlatlvei particulare.
De stat, au fost înființate numai „palestrele” și „gimnaziile”,
unde se i”acea gimnastică , penfu că , evident, pe stat îl
interesau mai mult muşchii cetă țeanului decâ t mintea lui.
Teofil ră mâ nea pais, adică bă iat, și mergea la școală pâ nă
la vâ rsta de paisprezece sau șaisprezece ani, învă țâ nd să
citească , să scrie, să socotească și să câ nte din liră . Nu avea un
pupi4u, ci doar un scaun; și-și ținea pe genunchi și cartea, și
caietul, și tocul cu că limara. Totuși orele pe care le petrecea aici
în clasii erau puține, în comparație cu cele pe care rebuia să le
peTeacă în palestră ; deoarece la Atena nu se considera că este
educat cine nu putea să alerge suta de metri în mai puțin de
două sprezece secunde, să înoate, să lupte, să arunce discul și
sulița. Abia după aceste studii medii, dacă voia, Teofil se putea
specializa în retorică , științe, filozofie sau istorie, la cursurile
unor docenți particulari, care îi împă rtă șeau astfel de
cunoștințe, așezați sub un copac sau plimbâ ndu-se în jurul
palesfei. Ș i costau o mulțime de bani.
La optsprezece ani, Teofil devenea eleb, își t”acea armata
și, ca să se pregă tească în ale ră zboiului, în administrație și în
politică , se înscria la o nomadelFia, unde locuia, dormea și
lua masa împreună cu ceilalți colegi ai să i; cu ei discuta legile
comunită ții și, dacă se distingea, inTa să facă parte din
guvernul care se afla la conducere. După ce Tecea un an de
asemenea anFenament, el jura credin@ patriei, adică Atenei, în
fața Consiliului celor Cinci Sum, cu tin ceremonial plin de
fast; și pleca apoi să-și facă serviciul militar în cazarmă . Din
acest moment, el era deja un mt£pan cu dreptwi depline,
avea un
fotoliu gratuit la teatru, se afla în primul râ nd la procesiunile
închinate Pallas-Athenei, tot orașul îl privea cu simpatie,
pentru că era tâ nă r și frumos, și îl aplauda atunci câ nd alerga
împreună cu alți efebi la ștafeta Pireu-Atena, și trecea
coechipierului să u t”aclia.
Câ nd termina serviciul militar, Teofil împlinise două zeci și
unu de ani și nu mai era eleb, ci aner, adică bă rbat; avea
dreptul să -și întemeieze propria sa familie, și era protagonist al
vieții publice din orașul să u. Nu că semă na chiar cu o statuie de
Fidias, dar, în general, era un exemplar frumos, de înă lțime
medie, mai puțin voinic, dar mai armonios clă dit decâ t un
roman. Ș i, pe câ nd tată l să u purta pă rul foarte lung și barbă ,
Teofil îl purta scurt, pentru că , din cincisprezece în
cincisprezece zile, se ducea să se tundă la un frizer, al că rui
salon devenise deja un loc de întâ lnire și o oficină unde se
tră ncă nea despre politică și despre alte mondenită ți. Cel puțin
așa zice Teofrast, și ne demonstrează că oamenii sâ nt mereu
aceiași.
Teofil nu prea avea mult de-a face cu apa; dar asta și pentru
faptul că dispunea de prea puțină în orașul acela înconjurat de
(anțuri muntoase carstice, unde ea a lă sat întotdeauna de dorit.
In loc să se spele dimineața, se ungea cu ulei și folosea unul dlfl
sutele de parfumuri a că ror fabricație constituia una din cele
mai prospere industrii ale Atenei. (Iar Socrate, care era un mare
nespă lat, strâ mba din nas și protesta câ nd îl întâ Jnea.) În
schimb, regimul alimentar, sobru și sec, lungile partide de înot
în bazin și în mare, viața petrecută aproape tot timpul în aer liber
— deoarece în aer li&r se aflau șl bisericile și teatrele — fă ceau
foarte puțin necesar spă latul. Poseda o singură îmbră că minte,
pentru orice anotimp, chiroii-ul, care era un fel de tunică de
lâ nă . Taică -să u o avea albă . Dar Teofil )l-O vopsise în roșu.
Pală rie nu purta: era convins că 1-ar fi încă runțit și i-ar fi ră rit
pă rul înainte de vreme. Ș i, de obicei, ca încă lță minte folosea
niște sandale, schimbâ ndu-le cu ghete adevă rate sau de-a
dreptul cu cizme doar dacă t”acea drumuri mai lungi, ca
pelerinajul la Dodona sau la Epidaur. Ț inea mult la inele și, în
general, purta destule, chiar dacă nu-l concura în exhibiționism
pe Aristotel, care îşi încă rca degetele de nu se mai vedeau
deloc. Iși putea cheltui fară probleme banii, penTu că
locuința îl costa puțin. El nu prea era legat de casă, așa cum
nici taică-său nu fusese. Acolo se născuse, dar crescuse în ea
numai până la şase ani, deoarece apoi toată educația sa se
desăvârşise în școală, în cazarmă și în piață. El aparținea mult
mai mult orașului decât familiei. Din aceastã cauză și
moralitatea lui avea mai puține probleme decât aceea a
romanului.
Teofil era primitor, deși mai puțin decât Kimon, pentru
că, pe atunci, pe străzi siguranța era mai mare. Şi, totuși, pe
musafri îi numea pwuziți, cum se chemau cândva şi preoții
care îşi însușeau ofrandele de grâu aduse de credincioşi zeilor.
Şi găsea că e foarte normal, ba chiar demn de laudă, să mintă:
păi, nu este Ulise, unul din eroii săi preferați, cel mai
neobrăzat mincinos din istorie? Ca să vinzi drept bune niște
măsline stricate și să înșeli la cântar era pentru el ceva absolut
normal; ba avea să-l învețe și pe fiul său această artă de a-i
„prosti” pe alții. Moralitatea lui era aceea a regelui Agesilau
care, atunci când i s-a propus să-i trădeze pe cei din Teba, a
răspuns: „Şi crezi că o să şină?” Penfu că dacă ținea, atunci
era admisă și trădarea. Când pleca la război, Teofil găsea că era
foarte logic să-și ucidă cu lovituri de spadă dușmanul rănit și
să-i ia armele şi portofelul, să jefuiască orașul cucerit şi să
violeze femeile.
Ca bun meridional, Teofil nu iu&a natura. Distrugea și
plante și animale, contribuind cu propriile sale mâini la sărăcia
și la ariditatea pământului; și, în concluzie, semăna prea puțin
cu acel exemplar de înțelepciune olimpiană pe care și l-au
imaginat Gœthe şi Winkelmann*. Era șíret și fâșneț; avusese
grijă să-și ascută mai mult inteligența decât caracterul, prefera
să fie un pungaș strălucit decât un gentleman mediocru. Credea
în logică, dar mai mult ca armă cu care să-i păcălească pe
alțÿ, decât ca mijloc de a-şi explica rostul vieții pe pământ.
Predica
 * Johan Joachim Winkelmann (1717-1768), arheolog gemian, primul care a studiat
cu metode știinJifice monumentele Antichitãçii.
sellconvol -ul, dar nu-l practica, fiindcă era mereu stă pânit de
alte pasiuni: gloria, amorul, puterea, banul, și chiar învățătura.
(i plăcea noul, și de aceea fi iu&a pe tineri mai mult decât îi
respecta pe bă trâ ni. Idealul să u de viață nu era deloc
senină tatea, așa cum s-a spus, ci o abundență de putere care să -i
permită o existență plină ; vreau să spun una plină de
experiențe, și bune și rele.,
In sfâ rșit, exista în el tot ce trebuia ca, în decurs de un
secol, să facă din Atena capitala lumii și cea mai decă zută dintre
comunită ți.
 O NIKE OARECARE

În afara celor care aparțin legendei — Elena,

Clitemnestra, Penelopa etc. —, singurele femei ce şi-au câ ştigat
un loc în istoria greacă propriu-zisă au fost hetairele, ceva între
gheişele japoneze și cocotele pariziene de azi. S-o lă să m pe cea
mai faimoasă , pe Aspasia, care, ca iubită a lui Pericle, a ajuns de-
a dreptul „prima doamnă ” a Atenei, și care cu salonul ei in-
telectual a dicat legea. Că ci și numele multor altora a ajuns pâ nă
la noi, transmise de pœți, memorialiști şi filozofi care le-au fost
destul de intimi; iar ele, departe de a se jena, se lă udau chiar cu
asta. Frlne l-a inspirat pe Praxitele care o iu&a cu disperare.
Ea a ră mas celebră nu numai prin frumusețe, ci și prin
abilitatea cu care și-o administra. Nu se ară ta în public decâ t
acoperită cu vă luri. Ş i numai de două ori pe an, de să rbă toarea
de la Eleusis şi de ziua lui Poseldon, se ducea să se scalde
complet goală în mare, câ nd toată Atena își dă dea întâ lnire pe
plajă ca s-o admire. Era o grozavă gă seln)ță publicitarä , care i-a
permis să -şi pă streze ridicat tariful. Intr-atâ t de ridicat, încâ t un
client, după ce a plă tit-o, a denunțat-o. Trebuie să fi fost un
proces sen- zațional, urmă rit cu sufletul la gwă de toată
populația. Frine a fost apă rată de Hiperide, un Giovanni Porzio*
al timpului, care o frecventa. S-a mă rginit doar să smulgă
rochia de pe ea, ca să arate juriului ce se ascundea dedesubt.
Jurații an privit-o (au privit-o, credem, mult timp), apoi au
achitat-o.
* G1OVaf1R1 Porzio (1873-1962), avøcai şi om politic napoletan. fost

13
1
 vicepreședintc
in guvemul De Gasperl.

132
 Talentul de a se descurca bine l-a avut și Clepsidra, pe care
o numeau așa pentru că se oferea cu ora și, câ nd timpul se
consuma, nu accepta prelungiri; cum a fost și cu Gnatena, care
și-a investit în fiică -sa toate economiile și, după ce a fă cut din
ea cea mai renumită maesTă a vremii, o închiria cu o jumă tate
de milion pe noapte. Dar, cu toate astea, să nu credem cumva că
hetairele erau numal niște animale de plă ceri, care urmă reau
doar să facă bani. Sau, cel puțin, plă cerea n-o ofereau doar cu
Cupul lor, la preț ridicat. Ele erau singurele femei culte din
Atena. Ș i tocmai din acest motiv, deși legea le neea drepturile
civile și le excludea din templu, în afară de cel al patroanei lor,
Afrodita, ele erau frecventate pe față de cele mai importante
personaje ale politicii și ale culturii; și, adesea, ținute ca în
palmă . Platon, câ nd se plictisea de filozofie, pleca să se des-
tindă ală turi de Arheanassa; iar Epicur recunoștea că datora o
bună parte a teoriilor sale despre plă cere Danaei și Leonției,
care fi furnizaseră cele mai elocvente pro& practice. Sofocle a
avut o îndelungată legă tură cu Teorida și, câ nd a împlinit
optzeci de ani, a început o alta cu Arhippa.
Atunci câ nd marele Miron, bă trâ n și că zut în mintea
copiilor, a primit-o pe Laide ca model în atelierul să u, și-a
pierdut capul și i-a oferit tot ce avea, numai să ră mâ nă cu el
peste noapte. Ș i, deoarece ea a refuzat, a doua zi să rmanul șl-a
ras barba, și-a vopsit pă rul, s-a îmbră cat cu un chiton purpuriu
și și-a dat pe față cu carmin. „Prietene”, i-a spus Laide, „nu
spera să obții azi ceea ce i-am refuzat ieri lul taică -tă u.” Era o
femeie atâ t de extraordinară , șl nu numai prin frumusețe, încâ t
multe orașe își disputau cinstea de a-i fi fost locul nașterii
(dar se pare că era din Corint). Ea a refuzat propunerile urâ tului
și bogatului Demostene, cerâ ndu-i, ca să -1 accepte, clnci mi-
lioane; dar i se dă ruia gratis pâ rlitulul de Aristip, pentru simplul
motiv că -i plă cea filozofia lui. A murit să racă , după ce și-a
cheltuit toți banii pentru întreținerea bisericilor, în care nu avea
voie să lntre, și pentru a-șl ajuta prietenil Că zuți în mizerle. Iar
Atena a ră splă tit-o, fă câ ndu-i niște funeralii spectaculoase,
cum nu avusese pâ nă atunci nici cel mai mare oni de stat sau cel
mai
norocos general. De altfel, chiar și Frine a avut aceeași pasiune
a binefacerilor și, printre altele, propusese Tebei, orașul să u
natal, să -i reconstruiască toate zidurile, dacă i se permitea să -și
scrie numele pe ele. Teba i-a ră spuns că asta este o problemă
de demnitate. Ș i cu demnitatea a ră mas, dar t”ară ziduri.
Hetairele nu trebule confundate cu pornai, care erau niște
prostituate comune. Acestea tră iau în bordeluri răspâ ndite prin
tot orașul, dar îngră mă dite mai ales în Pireu, cartier portuar,
pentru că , de câ nd lumea, marinarii au fost cea mai bună
clientelă a unor asemenea locuri deocheate. Ele erau, aproape
toate, femei din Orient, cu tinerețe scurtă , cu Tupuri.leneșe și
somnolente, care își suportau degradarea tară să se revolte,
lă sâ ndu-se exploatate de impresarele lor, codoașe bă trâ ne,
patroane ale unor astfel de case. Numai acelea care iz@teau
să învețe ceva maniere și să câ nte din flaut își mai
îmbună tă țeau situația, devenind aleutride. Se pare că însă și
Aspasia provenea de aici, însă cazul ei a fost ceva unic.
Dar, oricum, nu de la aceste femei publice — că erau ele
pornai, aleutride sau hetaire — o să ne apucă m să
reconstituim acum condiția femeii ateniene, care, curios,
chiar în epoca celei mai mari stră luciri a ră mas înT-o situație
de subordonare și de inferioritate. Hai să luă m cazul unei Nike
oarecare, nă scută în- tr-o familie din clasa mijlocie. Ea a
întâ mpinat, înainte de a fi acceptată , mai multe primejdii
decâ t fratele să u Teofil: sexul ei o facea mai puțin utilă și, deci,
mai puțin acceptabilă . „La naiba, e o fată : ce-o să facem cu
ea?” Acesu era obișnuitul bine- ai-venit pe care, i-l ura nou-
nă scutei tată l.
Ea creștea în casă , în curte și în gineceu, unde nu primea,
propriu-zis, nici o educație. Mama o învă ța doar economia
gospodă riei, și asta pentru că , în afară de gă tit mâ ncare și de
țesut lâ nă , nici ea singură nu știa mai mult. Aspasia a încercat
să organizeze cursuri de litere și filozofie pentru tinerele
fete. Dar cine le lrecventa trebuia să înfrunte scandalul; și
inițiativa ei a avut puține adepte.
Nike creștea în casă , pentru că nu era frumoasă . Un
sedentarism atavic o înzesTase cu picioare scurte, șoldwi largi
și cu sâ nii ușor că zuți. Era brunetă , dar se vopsea ca să pară
blondă , deoarece, ca mai toți bă rbații din Sud, și grecii aveau
o predilecție pentai culorile din Nord. Se spă la și ea puțin; iar
în loc de să pun, se folosea de uleiuri și de parfumuri. Iși fă cea
buzele cu carmin și-și dă dea pe față cu cremă și cu pudră ;
încerca să pară mai înaltă , purtâ nd tocuri de rigoare, pe care
își pă sFa cu greu echă ibrul; își -strâ ngea sâ nii într-o rețea de
panglici și sutieoe. Plutarh povestește că , atuncl câ nd s-a
ră spâ ndit la Milet o epidemie de sinucideri, guvernul a încercat
să -i pună stavilă ordonâ nd pur și simplu ca trupurile victimelof
să fie expuse goale în pă blic. Și cochetă ria a reușit să facă ce nu
putuse instinctul de conservare.
Nike, odată devenită fetișcană , purta un peplum de lâ nă
albă sau colorată ; dar aceasta era singora opțiune ce l .sc
permitea; și, pentru că era obligată să stea în casă , nu putea nici
mă car să -și aleagă bă iatul care îi @ă cea; trebuia să aştepte ca
tata să cadă de acord cu celă l&ttată ,•ca să aranjeze că să toria. Ș i,
cum Nike t”acea parte din burghezia de mijloc, ceva zestre
avea și ea, ceea ce u§ura mlilt lucrurile. Zestrea aceasta
ră mâ nea întotdeauna propxietatea ei personală , și de aceea,
încă și pentru acest motiv, soțul atenian nu divoqa bucuros. Dar
dragostea avea prea puțin de a face cu asemenea
că să torii, care erau hotă râ te de pă rinți pe criterii exclusiv
economice, deseorl chiar și tară știrea celor doi direct interesați.
În general, exista o mare diferență de vâ rstă între soți, pentru
că cellbatarul atenian îșl putea petrece serile printre pornai,
-aleutride și hetaire, și nu se gră &a deloc la însură toare. Biata
Nike. dacă avea noroc, se mă rita la șaisprezece ani cu un bă rbat
de trelzeci sau de pafuzeci. Nunta, precedată de puțlne zile de
logodnă , avea loc la fată acasă . Ș i, deși ceremoniei i se
imprima uri caracter religios, se prevedea, prinse altele, și o
„baie de purificare”. Cununia avea un caracter laic,
întrucâ t nici un preot nu participa, ca atare,
Ia ea; mireasa, acope›Yă <u uri vă l, era urcată de soț într-un car
urmat de lă utari, și transportată acasă la el, unde capul
familiei«i primea ca pe o „nouă supusă a ză ilor casei” (penFu

134
că fiecare familie ii avea pe ai să i proprii, atâ ția
de câ ți putea dispune). La intrare, penTu a simula ră pirea,
mirele o lua pe mireasă în brațe şi o ducea în dormitor; iar
afară , la uşă, ră mâ neau oaspeții care câ ntau în gura mare, tot
timpul, câ ntece de nuntă , pâ nă în clipa câ nd apă rea soJul şi
anun@ că faptul s-a consumat.
Nike Tebuia să he o soție fidelă . Dacă se întâ mpla să nu
he, bă rbatul ei că pă ta numele de „încornorat” (hin.dcă grecii și
nu napoletanii au inventat vorba asta), şi avea dreptul s-o
alunge din casã, ba chiar legea putea impune în acest caz și
uxorićidul. Dar grecii au fost în privința asta indulgenți, şi de
obicei se mulțumeau cu întreaga dotă sau numai o parte din
ea, ca re- parații la onoarea ultragiatã . Soțului, însă , îi era
permis să aibă o țiitoare. lar teoreticianul acestui obicei a fost
Demostene, care spunea că un bă rbat, ca să se simtă bine,
-aebuie să aibă o soție cu care să -şi peTeacă nopțile și să aibă
copii; o țiitoare cu care să -și petreacă ziua și să converseze; şi o
curtezană cu care să se mențină în formă . Dar ce loc mai
ocupa.munca într-o zi asYel împă rțită ? Asta Demostene nu ne-a
spus-o.
De fapt Nike, pă ră sind gineceul patem, 8ecea în cel
conjugal, și acolo rä mâ nea osâ ndită , pentru că legea îi in-
terzicea chiar și sportul și teatrul. Situația ei a regresat mult
față de cea din vremurile eroice câ nd penfu o femeie
izbucnea un ră zboi şi Homer îi închina capitole însegi în
poemele sale. Da, pe atunci nu trebuia să -1 cumperi pe bă rbat
cu zesfe, ci bă rbatul trebuia s-o cumpere pe ea, plă tind-o cu oi
şi cu porci. In civilizația ahee şi chiar și în cele heraclidă şi
dorică , femeia era protagonistă . Ş i tocmai asta ne confirmă
originea nordică a acestor cuceritori. De fapt, acolo unde ei au
ră mas stä pâ ni, cum a fost în Sparta, femeia se bucura de o cu
totul altă poziție, şi o vedem concurâ nd dezbră cată pe
stadioane, ca să le permită tinerilor s-o aleagă pe cea mai bine
facută , pe cea mai calificată
„producă toare” de progenituri zdravene.
Herodot, ca să explice de ce atenienele mâ ncau la bu-
că tă rie, în loc să ia masa cu soții în sufragerie, povesteşte că
atenienii, ori de câ te ori plecau pe vremuri să cucerească vreo
insulă şi să întemeieze acolo o colonie, omorau toți bä rbații și
se
căsătoreau cu văduvele și cu orfanele. Acestea, care erau de
sânge carian, adică medio-oriental, jwau să nu stea niciodată la
masă cu bărbații lor. Așa o fi. Atena, ostilă nordicilor dorien¢
și izolată între munți, avea legături, aproape exclusiv, cu
Egiptul, cu Persia și cu Asia Mică; cetățenii ei se încurcau cu
femei din aceste țări. Leneșă și ignorantă, Nike era o femeie de
harem. Ea îl vedea rar pe foarte civilizatul-§i-modernistul ei soț,
care venea acasă numai ca să doarmă și, când venea, nu-i
povestea nimic, nu-i t”acea curte, iar în agora și la bărbier despre
ea vor&a numai atât cât să repete, ca Plutarh și ca Tucidide, că
„numele unei femei de treabă Tebuie să rămână neștiut, ca și
chipul ei”. Lucru care l-ar fi înfuriat rău de tot pe Homer.
 ARTIȘTII

După unele calcule, asupra exactita“ții cărora avem totuși

multe îndoieli, Pericle a cheltuit nu mai puțin de treizeci de
miliarde de lire penTu a face din Atena nu numai politicește,
ci și din punct de vedere arhitectonic primul oraș al Greciei.
Ținând seama de cât de puțin numerar exista pe vremea
aceea, putem să ne închipuim ușor ce prosperitate, ce boom,
cum ann spune noi azi, a provocat aceasă circulație a banului.
Atenienii, reîntorși acasă după Salamina, își găsiseră
căpitala pe jumătate distrusă de perși. Deci, reconstrucția era
ceva necesar. Una din cauzele care le-au permis să nu se
mărginească doar la o simplă cârpeală, așa cum ar €i vmt cei mai
zgârciți dintre guver»anți, a fost descoperirea unor cariere de
marmură minunată, roșcată, pe coastele Pentelicului, un munte
a cărui vecinătate apropiată reducea și eforturile, și costurile dc
transport. Dar acestei motivații materiale mai venea să i se
adauge încă ceva: maturitatea la care tocmai atunci ajunsese
geniul grec, și nu numai la Atena, ca metodă, școală și stil.
,Jur pe toți zeii”, spunea un personaj al lui Xenofon, „că n-aș da
Frumosul pentru toată puterea regelui perșilor.” Era
sentimentul dominant al grecilor din acea vreme.
Ei nu și l-au prea manifestat în pictură, care întotdeauna a
rămas aici o ară minoră, nepotrivită cu concepțiile lor geo-
metrice și raționale despre armonie. Cu un secol mai înainte,
pictura a fost un monopol meșteșugăresc al olarilor, cu
caracter decorativ. Acum, însă, se elaborase o tehnică mai

137
:ivansată, se

138
descoperiseră pânza, tempera şi fresca. Publicul a început să-i
simtă gustul, și diverşi demnitari au sponsorizat-o. Atenienii i-
au comandat lui Polignot din Tasos reprezentnea Jeluińi
Troiei şi a lui Ulise in Iníem, precum şi alte diverse
episoade din Homer. Succesul pictorului este confirmat de
înalta recoțJipensă ce i s-a acordat: cetățenia.
In anul 470 înainte de Christos, Delfi şi Corintul au instituit
primele Cvadrienale, ca azi la Veneția, care se țineau cu ocazia
Jocwilor istmice. Şi primul câștigătpr al concursului a fost
Panenos, inventatorul „portretului”. In Lupta de la Mwaton,
protagoniştii erau ușor de recunoscut; și această asemănare cu ei i-
a impresionat înr-atât pe membrii juriului, încât n-au mai văzut
și defectele frescei. Panenos cunoștea tot atât de puțină perspectivă
cât şi ceilalți. Aşeza toate figurile în arelaşi plan și, în loc să le
facă mai mici, ca să marcheze profunzimea, el le ascundea
picioarele în spatele denivelărilor de teren.
E curios că, în vreme ce geometria făcea progrese atât de
categorice şi de repezi, pictorii profitaseră prea puțin de ele.
Numai Agatarhos, scenograful lui Eschil şi al lui Sofocle, a
înțeles jocul de umbre și de lumini, despre care Anaxagora şi
Democrit publicaseră nişte tratate, şi a inventat clarobscurul.
Dar cu adevărat maesfu a devenit Apollodor, pe care l-au și
botezat de fapt skiagràíos, adică pictor de umbre, despre care
Pliniu spune cu respect că a fost „primul care a reprezentat
lucru_rile așa cum apar ele în realitate”.
Intr-o zi, la o cvadrienală, s-a prezentat un personaj
ciudat, cu şevalet, pensule şi vopsele, înfăşurat într-o tunică de
preț, pe care era brodat cu aur num,ele purtătorului: Zeuxis din
He- racleea. Agatarhos l-a provocat să improvizeze pe loc o
frescă, pentru a vedea care din ei doi pictează mai bine. Zeuxis i-
a răspuns: „Sigur că tu, care poți semna orice mâzgălitură. Eu
semnătura mea o rezerv numai pentru capodopere”. Plin de atâta
modestie, el și-a prezentat lucrările, însă hors concours,
pentru că, zicea, nu există destui bani cu care să li se aprecieze
va- loarea. El şi-a oferit lucrñrile guvernului, miniştrilor şi de-
putaților.
Nu deținem elemente ca să putem aprecia dacă picturile sale
erau la înălțimea părerii pe care singur o avea despre ele. Dar
suntem obligați să constată m că , încă de pe atunci, primul lucru
pe care trebuia să -l faci ca să capeți importanță era să ți-o
acorzi singur, și încă multă . Atenienii 1-au invitat pe Zeuxis
să rã mâ nă la el, l-au rugat chiar, câ nd au vă zut că şovă ie, şi au
declarat că venirea lui constituia un „eveniment”. Dar el nu i-a
crezut. Vor%a de sus, picta de sus, își tran cu condescendență
rivalii, și a vrut chiar sl-l ignore pe cc1 mai ilussu dintre ei, pe
Par- rasios din Efes. Acesta se autoproclamase „prințul
picturii”, purta pe cap o coroană de aur şi, câ nd era bolnav, Ë i
ruga pe doctori să-1 vindece, pentru cã , spunea el, „Arta nu va
putea suporta lovitura dispariției mele”.
Lupta penTu înă ieute înFe acești doi umflați ajunsese la
cuțite; şi ne-ar fi plă cut să -i cunoaştem mai bine amănuntele.
Dar bă nuim că Parrasios se purta dur numai ca să -l carica-
turizeze pe Zeuxis și să -şi bată joc de el. Pentru că noi nu
reușim să împă că m o asYel de atitudine cu obişnuit sa
cordialitate zgomotoasă , cu anecdotele pe care le spunea și cu
faptul că picta lejer, câ nănd, fluierâ nd şi glumind cu copiii de
care era tot timpul înconjurat. Era acuzat că achiziționează
sclavi penTu a-i tortura și a le studia pe viu strâ mbă turile
atunci câ nd erau bi- ciuiți. Dar se poate să fi fost doar bâ rfe
ră spândite de Zeuxis.
Pâ nă la urmă , cei doi rivali au acceptat să se înÙ unte în fa@
unei comisii, care trebuia să decidă caie dinae ei doi era mai
talentat. Zeuxis a expus o „natwă moartă ” care reprezenu niște
ciorchini de struguri. Erau atâ t de reali, încâ t un stol de
pä säri s-au şi repezit să le ciugulească boa&le. Judecă torii au
scos exclamații pline de uimire; iar autorul, sigw de victone,
l-a invitat pe Parrasios să ridice pâ nza de pe tabloul să u. Dar
pâ nza aceea era şi ea pictată , așa că Zeuxis. foarte cavaler, s-a
declarat învins şi i-a lă sat mai norocosului să u rival Atena, ca să
se retragă la Crotona, unde i s-a ccimandat o fifefi ,acnFu
templul zeiței Hera. Pictorul d ilCceptat, cu coodilia ct: ' i'i’ fața
lui să defileze goale cele m:.t i frumoase cinc: :inei‘c•, ca i'-, :
aleagă un model mai poTivit. G cvernul a fost de acorci, şi
ü c›::ini;i›arele de familie bună s-au înghesuit, dand din coale, : a
á obțină așa mare cinste. Ş i se mai spune că cinematopi:ifa1
şi c‹incursurile de „Miss” au corupt moravui ile' Ultima łrcs<
ñ u ìui Zeuxis a
fost un atlet; pe fundal& ei pictorul a scris că posteritatea mai
ușor avea să-l critice decăt să-l înțeleagă. Și, cu aceasă
ultimă manifestare de modestie, ¢i-a încheiat cariera.
Totuși, nirr.eni nu crede că, pe vremea lui Pericle, pictura
a atins un nivel prea ridica. Noi, să ne înțelegem, vorbim de ea
din auzite, pentru că nu ne-a rămas nimic care să ne permită să
ne facem despre ea o părere.
Știm însă cu certitudine că nu prin ea s-a exprimat geniul
grec, neîncrezător în culoare, pentru că era străin de orice
romantism, și îndrăgostit doar de linie și de simetrie. De fapt, la
greci, pictura a pus accentul numai pe desen, cu care mintea se
împacă mai ușor. Și ea a fost considerată un fel de surogat sau
de rudă săracă a sculptwii. Ca s-o țină în viață, a febuit ca
statele și guvernele să prevadă premii și comenzi pentru ea. Dar
nici un particular nu s-a arătat dispus să-i fie mecena sau
cumpărător. Grecii, în general, și atenienii, în special, nu erau
zgârciți, sau cel puțin nu mai mult decât alții. Dar, când aveau
bani de cheltuit pentru înfrumusețarea locuinței, preferau să-i
dea pe statui decât pe tablouri.
Și, din această cauză, sculptura s-a născut legată de
locuința omului, personală, mai mult ca proporție decât ca
dimensiune, fără nimic aulic, solemn sau forțat, și, deci,
sinceră. Ea nu era concepută pentru muzee, ci pentru
mormântul familiei sau pentru salon. Și, de fapt, chiar
motivele sale de inspâație sunt modeste și domestice. Pe o
piatră de mormânt, un copil se joacă voios cu o minge, uri
vânător se odihnește cu câinele la picioarele sale, o ănără
introduce amfora în apa fântânii.
In secolul al șaselea, sunt puține operele care să
depășească valoarea unei lucrări meșteșugărești, iar tehnica
este încă rudimentară. Dar în secolul al cincilea, saltul devine
uriaș. În timp ce Zeuxis și Parrasios mai pictau cu penelele lor
figuri imobile, țepene, și toate coagulate îna-un singur plan,
deja cei mai umili dă ltuitori din Atena descoperiseră
perspectiva și considerau ca pe un punct de onoare faptul de
a-și reprezenta modelul numai în mișcare. Socrate, ca fiu al
unuia dintre acești cioplitori, t”acâ nd parte din categoria lor,
se abă tea zilnic pe la
14D
atelierele de sculptură și-i statuia: „Numai modelâ nd după
natură puteți face statui vii. Așa cum diversele atitudini ale
noasfe provoacă în corp multe jocuri ale mușchilor, unii
contractâ ndu-se, alții destinzâ ndu-se, doar dacă surprindeți
astfel de momente veți reuși să dați viață statuilor voastre.”
Acești meșteșugari lucrau cu tot felul de materiale: de la
lemn la teracotă , 1a os, la fildeș, la aur, bronz și argint. Dar din
clipa câ nd au descoperit cariera de la Pentelic, au preferat
marmura. Bronzul, care fusese pâ nă atunci materialul cel mai
obișnuit, pentru că prezenta garanția duratei, comporta și mari
dificultă ți tehnice la topit. Ca și azl, era nevoie de plastilină , de
ceară , de metal și de un cuptor. Era un procedeu îndelungat și
cu mare cheltuială . În schimb, marmura putea fi lucrată direct,
cu mâna li&ră, pe blocul de piagă, fără să-ți bați prea mult
capul cu probleme tehnice. Folosind o simplă daltă, artistul avea
lmediat sentimentul că „toamă materia în forme”, cum spunea
Aristotel.
Se reprezentau de toate: zei și animale, bărbați și femei, dar
mai ales atleți care, în țara aceea de „microbiști”. erau foarte
populari ș) se pretau cel mai bine la studierea „mușchilor în
actiune”. In timp ce bronzul era de reeulă obligatoriu pentru
subiectele religioase și mitologlce. marmura, acea minunată
marmură de Pentelic, cu vine feruginoase care, în timp, se
aprindeau cu reflexe de aur, a devenit pentru totdeauna materia
primă a marii sculpturi ateniene.
 FIDIAS PE PARTENON

Una din cele mai crâ ncene bă tă lii pe care a trebuit s-o
dea Pericle în Parlament a fost, așa cum am mai spus, cea a
reconstruirii Acropolei, încă din epoca miceniană censu și
bastion al orașului. Perșii o distruseseră și pe aceasta, trans-
formâ nd palatele și bisericile ei într-un maldă r de ruine.
Primul care, după Salamina, s-a apucat să facă ceva, a fost,
cu obișnuita sa grandomanie, Temistocle. Dar după că derea lui,
lucră rile, care abia începuseră , au fost abandonate din două
motive: mai întâ i de toate pentru că erau prea costisitoare, și
apoi pentru că ele prevedeau înă lțarea unui templu zeiței Atena,
protectoarea orașului, care înainte de jaf își avusese locul în altă
parte. Partidul oligarhic, tradiționalist și bigot, spunea că Atena
s-ar supă ra dacă i s-ar schimba domiciliul. Iar atenienii, care,
cu toate ideile lor progresiste, mai erau și superstițioși, au
crezut-o.
Pericle, însă , nu a ținut seamă de așa ceva. Ș i, după o
dezbatere memorabilă în Parlament, a resplns ambele
obiecțiuni, dâ nd „undă verde” lucrărilor, pe care le-a încredințat
lui Ictinos și Callicrates, sub conducerea lui Fidias.
Fidias venise în anul acela la Atena, chemat de că tre
nutoHator. Fiu de pictor, fusese el însuși pictor, lucrase în
atelierul lui Polignot din Tasos, marele maestru de la
începutul secolului, și de la el învă țase să vadă în stil mare.
Polignot nu picta tablouri, ci pereți; iar frescele sale erau pline
de personaje. Ulise în Infern, leluirea Troiei, Troienele
constituiau niște
J42
adevărate filme care stâmiseră admirația întregii Grecii. El le
oferise t”ară bani guvernelor diferitelor orașe, mulțumindu-se
să fie numai întreținut de acestea ca un prinț.
Fidias, care ii semăna în multe privințe, după ce învățase
foarte bine deser.ul și perspectiva, a schimbat penelul cu
dalta, căci i s-a pănit lui o unealt£ mai potrivit pentru
realimea concepțiilor sale grandioase. În vremea aceea existau
patru școli care își disputau întâ ietatea în sculptură : la
Reggio, la Argos, la Egina și la Atena, fiecare cu campionii ei,
aflați mereu în întrecere. Fidias le-a vizitat pe toate, că utâ nd
sh ciupească de la fiecare ce era mai bun. Cel mai tare l-au
impresionat Ageladas și Policlet din Argos, care inventaseră
un fel de „geometrie a formelor”, adică descifraseră raportul
dimensional dintre cap, tors, picioare, pâ n$ la unghiile unui
corp.
Un alt maestru al lui Fidias a fost, desigw, Miron, elev al
lui Ageladas, ca și Policlet, și întemeietor al școlii atice. El
este autorul faimosului Discobol, pe care, totuși, nu-1 considera
lucrarea sa de referință , preferând o alm: Atena și Mwsins; o
copie a acesteia se află la muzeul Laterano*. Miron a fost,
desigur, cel care a aadus în bronz și în marmură
recomandă rile lui Socrate privitor la corpurile în mișcare.
Prefera, ca și Policlet, atleții și animalele; iar lunincn sa era aăt
de reală, încât un admirator i-a s8igat: „Hai, mugește!” Însă
Fidias nu-i ierta că vedea lucrurile în mic și că prefera armonia
măreției.
Despre omul Fidias știm prea puțin. Dar se pare că era
deja încărcat de ani și plin dc deziluzii atunci când s-a apucat
de Partenon, pentru că s-a reprezentat pe sine înf-o friză, mai
curând bătrân, chel și Fist. Totul ne face să credem că era
altfel decât Zeuxis, Parrasios și Policlet, un artist veșnic
nemulțumit de lucrul său. Obligația asumată de el era numai
să deseneze planul uriașei lucrări și să-i urmărească
realizarea. Dar a vmt să și sculpteze trei statui ale zeiței,
dintre care două erau de proporții colosale, iar cealală, din
fildeș și aur, era bătută cu pie8e prețioase. Ne este imposibil
să le apreciem, pen4u că nouă nu ne-a mai rămas nimic; însă
contemporanii au prețuit-o
* Muzeu adăposiit de Palazzo Lateranense din Roma.
pe cea mai mică, Atena din Lemnos; asta ne face să credem că
ceea ce l-a trădat pe Fidias a fost aproape întotdeauna mania sa
pentru grandoare.
Trebuie sh fi fost un solitar și un ursuz, deoarece este
singura mare personalitate a Atenei despre care nu s-a aflat
nimic, nici din memorialistic£ și nici din scrierile vremii.
Singura ștlre certă este aceea a incriminhrii sale în furtul aumlui
Șl 21 fildeșului care îi fuseseră încredinJate pentru executarea
statuii. Sigur cd lovitura fusese îndreptat£ mai mult asupra lui
Pericle decât împOTlva sa; dar adevărul e că Fidias nu a putut
justifica lipsa și a fost condamnat. Celebritatea lui, însă, era
deja aGt de mare, încât sentința a provocat scandal; iar guvernul
din Olimpia s-a oferit să acopere pierderea suferită de Atena,
numai sh-l lase li&r pe sculptor. I-au și comandat apoi exe-
cutarea statuii lui Zeus pentru imensul templu din acel oraș.
Fidias, în afară de li&nate, a obținut, în fine, și spațiul pe
care și-l dorea. Deși 1-a prezentat pe regele zeilor așezat pe aon, l-
a i”acut înalt de peste douăzeci de metri, și s-a folosit din nou de
aur și de fildeș. Când l-au văzut, în ziua inaugurării, cei din
Olimpia au spus: „Sperăm să nu se ridice în picioare, că, atunci,
adio tavan!” Dar opera — din care, cu părere de rău, nu ne-a mai
rămas nimic, în afara câtorva fragmente de soclu — a fost
unanim considemtă una din cele șapte minuni ale lumii, cum se
spunea pe atunci. Fidias, pentru prima oară satist”acut, în sfârșit, i-
a solicitat lui Zeus un semn că e mulțumit. Și Zeus, se povestește,
a slobozit asupra templului un fulger; ceea cc a fost un mod
cam ciudat de a-și ară ta mulțumâ ea. Însă Paulus Emilius și
Dion Hrisostomul, care au avut ocazia să -l vadă , spun că era
vorba de o capodoperă .
Fidias a sf@it-o prost. Unii spun că, după Olimpia, el s-a
înapoiat la Atena, unde l-au bă gat la închisoare și 1-au lă sat
acolo pâ nă a murit. Alții spun că ar fi emigrat în Elida unde, nu
se știe de ce, a fost condamnat la pedeapsa capitală . Ceva în
Îirea lui trebuie că îl f”acea sd fie ostil oamenilor, penRu că
nimeni nu-l iu&a. Ș i, totuși, el nu numai că a fost un mare
sculptor, ci și un foarte mare maesTu care, în afara faptului
că a creat un nou stil, a înființat totodată și o școală și a
145
xansmis
:gu1ü e ei unor elevi ca Agorahritos şi Alcamene,
continuatori
ï „clasicYui”.
Dar am cam luat-o à ci înaintea wemii, și trebuie să nc
itoarcem la ces a lui Pericle, câ nd acesta, stiípâ n pe
situație, ü Ă c, înainte & a æ duce la Aspasia, wca sus pe
Acropole, ca è vadä cum progresau lucrRü e conduse de
Fidias. Se începuse a flœcul snd-esä c & dealului, acolo unde
Callicrates inițÕ se æsmiìrea CkRionmlui, un fe1 de salã
de concerte, foarte_ iodemă , avă nd o formă conică .
Atenienii au vä zut imediat cã duce cu capul Íui Peñ cle, tot
în formă de pară , și imediat â teva guri din opoziție l-au
botezat și pe acesta odHon. Dar, în fw4 Ae lucrarea de mai
sus, mai erau deja avœsate lucrä rile la cara de niamiwă ,
flancată de două râ ndwi de stami, în timp ce luesicle û &@
in vâ rf coloanele doñ ce, care au că pă tat mai irziu
denumirea de Rropilee, sau antepoqi.
Hu vrem sã facem aici descñeœa acesmi monument: este
mba arheologki şi a istoñ ei artelor s-o facã . El, aşa cum
toată mea ştie, se numeşte Partenon de la ton Rxnhenon,
care iseamnă „al fecioarelor”. Dar, pe atunci, această
denumŃ e o urta numai cã mä ruța preoteselor zeiței,
construită înœ-un olțișor din aripa & apus; și nu înțelegem
de ce, cu timpul, s-a juns sã i se den œest nume înaegului
complex.
Biaeînțeles că , împreună cu Peñ cle, urcau să -l viziteze şi
rietenii săi personali, dinRe care unii îi erau chiar adversari
olitici: Socraa cu suita sa de elevi, prinae care Alcibiade și
'laton, ca și fostul sã u maestni Anaxagora, care de acolo de
sus cmta ceml ca sã obseme œlațiile spațiale dinae stele și
planete, i Ice sã priveascã satuile şi capitelurile; Parmenide
cu pupilul
$u Zenon, veşnicul opozant; Sofœle, Euripide, Aristofan:
toJi emonalitäȘ destinate sä lase urnæ în ü toria mœioğ i,
oameni in care înBlneai, îû Atena lui Pwicle, cä O un
exemplar la iecare colț de soadå . Foarte puțiøi, û i&, erau
nä scuți acolo. ìar faptŁ cä au fost in&mnaȘ så vin£ în acest
loc, pentw a gä si n teren propice opeœlor și ideilor lor,
dove&ște câ t de nportantä em Atena şi la ce grad de
dezvoltare ajunsese.
același moment în care pe Acropole se desă vâ rșea
menonul, capodopera cea mai reuşitå a geniului artistic grec,
în tot restul acestui mic oraș de numai două sute de mii de
locuitori, dintre care aeizeci sau pacuzeci de mii erau ceățeni,
se puneau bazele tuturor școlilor filozofice și se pregăteau
temele viitorului con€ict dintre credință și rațiune.
Taina extraordinarei înfioriri intelectuale a Atenei acestui
secol de aur se afla tocmai aici: în legăturile strânse dintre
protagoniștii ei, închişi în spațiul îngust al zidurilor cetății,
grupați în agora și în saloanele hetairelor; în intensa participare
a tuturor la viața publică și în capacitatea de a răspunde
prompt, ca un ecou, la toate mișcările politice și culturale; dar
și în li&rtatea pe care democrația lui Pericle a știut s-o garanteze
circulației ideilor. Un gând al lui Empedocle, un sofism al lui
Pitagora, un bon-mot al lui Gorgias, o insolență a lui Ermip
treceau imediat din gură în gură, t”acând ocolul orașului,
răsunând în Parlament și ajungând până la Sofocle, ca să inspire
con€ictul unei noi drame de ale sale.
Cine știe dacă atenienii și-au dat vreodată seama de uriașul
privilegiu pe care l-au avut, de a se naște în momentul acela la
Atena? Poate că nu. Oamenii nu știu decât să aprecieze și să
măsoare norocul altora. Niciodată pe al lor propriu.
 REVOLUȚIA NLOZONLOR

Ceea ce, de fapt, a í”acut ca Atena să fie patria filozofiei nu

a fost un destin firesc, datorat superiorității geniului fiilor săi; a
fost caracterul ei grandios și cosmopolit, care o f”acea receptivă
la idei, o í”acea mai zeloasă și mai înțelegătoare decât celelalte
cetăți greceşti. Până la Socrate, filozofia i-au adus-o imigranții.
Dar, în timp ce Sparta o interzicea, nevăzând în ea altceva decât
po incitare la neînțelegeri și la diatri& inutile”, Atena a deschis
cu entuziasm poÿile pentru oamenii de cultură, i-a primit în case
şi în saloane, i-a hrănit, şi pe mulți i-a cinstit cu darul suprem al
œtăpniei. Nu știm dacă asta a ajutat-o să trăiască mai bine. Dar i-
a permis oricum să supraviețuiască în amintirea oamenllor, care
văd azi strâns la un loc într-un nume, Atena, tot ce poate
simboliza geniul de necontestat al vechii Grecii.
Vehiculul acestei contaminări cu filozofie au fost sofişfii,
cuvânt cămia timpul i-a împrumutat o semnificație de dispreț
aproape, dar care, la origine, voia să spună „maeștri ai înțe-
lepciunii”. L-a inventat și și l-a atribuit Protagora, când a venlt
din patria sa, Abdera, la Atena, ca să înființeze aici o şcoală.
Se pare că, pentru a fi admiși, tinerii trebuiau să plătească zece
mii & Aahme, cam șase milioane de lire de-ale noastre. Şi
probabil că ceva din antipatia cu care au fost înconjurați până la
urmă sofiştii să se fi datorat şi acestor prețuri exorbitante. Dar
adevăratul motiv a fost altul: abuzul de argumente înşelătoare,
chițibuşurile dialectice, pe scurt, tot ceea ce mai târziu a fost
numit cu dispreț „sofism”, păcat în care foarte repede au căzut
sofqtii.
 Protagora nu a comis niciodatã aceastä greşealã . Însuşi
Platon, care avusese destul timp să -l cunoascã și nu-1 putea
suferi, dar care a înregistrat dialogurile lui cu Socrate,
recunoaşte că, dintre aceştia doi, Protagora era acela care
discuta cu mai multă obiectivitate și mã surã ; şi cã Sœrate,
câ nd era cazul, se refugia în sofisme. Diogene Laerț:u merge şi
mai departe, afirmâ nd cã Protagora a fost acela care a
inventat aşa- zisa metcdă sœraticã . Oricum însă , nu ră mâ ne
nici o îndoială că lui Protagora Tebuie sã-i datoră m
relativismul filozofic legat de problema cunoaşterii.
Pâ nă atunci, ceea ce ocupase mințile grecilor a .fost
chestiunea origlnli lucrurilor. Ş i e foarte adevă rat că aproape
toate că rțile lor se intitulau Despre nntws, propuná ndu-şi să
clarifice cum s-a nă scut lumea şl după ce legi se conducea ea.
Proagora, însă , s-a gä ndit să cerceteze şi prin ce mijloace
putea omul să -şi dea seama de realitate, şi pâ nă unde putea s-
o cunoască . Dar a Tebuit să se mulțumească numai cu puținul pe
care i-l permiteau percepțiile senzoriale: vă zul, auzul, pipă itul,
mirosul. Sigur că omul nti putea merge prea departe cu
aceste lnstrumente imprecise şi înşelă toare. Ş i, tocmai de
aceea, trebuia să renunțe la descoperirea aşa-ziselor
„adevă ruri eterne”, pe care le urmă rea Heraclit, adevă ruri
valabile penfu toți, în toate timpurile și în toate împrejurările;
acum trebuia să se mulțumească doar cu ce avea valoare înT-un
anumit moment şi într-o anumită împrejurare, și să admită
implicit că acest adevä r putea să nu însemne nimic pentru
altcineva, și nici pentru el însuși în alte momente şi în alte
ocazii.
Noi ne dă m foarte bine seama câ t scandal şi câ tă agitație a
putut să provoace asupra oamenilor sărmani și asupra autorității
constituite această învă ță tură , în timp ce, în saloanele
intelectualilor, ea trezea numai entuziasm. Era o scutură tură
dată acelor „principii” pe care, la fel ca toate celelalte socieă ți
din orice timp, și Atena se sprljinea, şi care nu pot fi niciodată
puse în discuție fă ră să provoace un seisni. Oare binele, ră ul și
însuşi Dumnezeu nu erau decâ t nişte adevă ruri întâmplă toare şi
subiectlve, că rora oricine avea dreptul să le opună altele, cu

145
totul diferite?
 Într-o conferință ținută în fața unui ¡›ublic de liber-
cugetători, printre care se găsea și tânărul Euripide, care n-avea
s-o mai uite niciodată, Protagora a răspuns: da. Și atunci,
guvernul l-a alungat, i-a confiscat cărțile și i le-a ars în piața
publică. Maestrul a plecat în Sicilia; și se pare că în timpul
călătoriei a pierit înc-un naufragiu. Dar lăsase o puternică
amintire în mintea tuturor acelora care îl cunoscuseră personal.
Elevii sti fuseseră numeroși, pentru că, dacă e adevărat că el
pretindea șase milioane de la bogați, tot atât de adevărat este că
ii învăța pe gratis pe toți aceia care jurau la templu, în fața lui
Dumnezeu, că erau nevoiașl¡ ciudată comportare pentru un
om care afirma că nu crede în Dumnezeu. Dar, de fapt, el
aruncase în societatea ateniană o sămânță: sămânța îndoielii.
I-a luat locul un diplomat, unul Gorgias, trimis la Atena ca
ambasador din partea orașului sicilian Leontini, ca să ceară
ajutor împotriva Siracuzei. Gorgias fusese elevul lui Empe-
docle, dar metoda și profundul său scepticism erau sofiste și
se rezumau la astfel de enunțuri de bază: nu există nimic în
afară de ceea ce putem percepe cu simțurile noastre; chiar dacă
mai există și altceva, noi nu vom reuși să-l percepem. Și,
admițând că vom reuși să-1 percepem, nu vom reuși să-l
comunicăm și altora.
Coorglas s-a strecurat bine, deoarece, ca fin diplomat, a
știut întotdeauna să se oprească acolo unde intrau în discuție
zeii. Și, în fond, a avut dreptate. Pentru că e normal să ai ne-
plăceri atunci când aflrmi niște adev£ruri eterne, mai curând
decât atunci când le negi. Simțurile în care avusese atâta
încredere 1-au răsplătit, copleșindu-l cu toate plăcerile ce ți le
pot ele oferi până la vârsta de o sut£ opt ani. Gorgias s-a
plimbat prin toaă Grecia, ținând conferințe și fiind invitat la
ospețe în cele mai bogate case. Se apropia de optzeci atunci
când, la Jocurile olimpice din anul 408 înainte de Christos, a
obtinut un imens succes cu o grozavă alocuțiune, prin care i-a
invitat pe greci, de@ a€ați într-o luptă fratricidă, să facă pace
și să se unească împoxiva puterii renăscân& a perșilor. lar
înainte să moară, a avut înțelepciunea de a-și cheltui toată
averea.
Pe urmele acestor doi mari sofişti , au răsărit și o droaie de
alții mai mititei, printre care, așa cum se întâmplă mereu,
1$0
existau şi buni și ră i; dar cei ră i (i depă şeau pe cei buni. Ei au
stimulat spiritul dialectic, i-au obişnuit pe atenieni să gâ ndească
după scheme logice, și au contribuit foarte mult la formarea
unei limbi exacte, supunând şi substantivul și adjectivul unui
examen riguros. lar o dată cu ei, pe lâ ngă poezie s-a nă scut și
proza greacă . Ş i probabil că fă ră aceşti oameni, Socrate însuşi nu
ar fi ajuns acela care a fost; sau ar fi trebuit să muncească mai
mult. Dar, totUșl, nu ne îndoim că el au fost aceia care, chiar
dacă nu au provocat-o, cel puțin au grä bit dczintegrarea
societațll. Non- conformiștii sunt întotdeauna aceia care fac mal
mUlt ră u decâ t bine, care neagă numai de dragul de a nega, și-şi
fac din asta o glorie. Clubul Dlavolului, pé care în anii aceia 1-au
întemeiat nişte intelectuali ì la pape, ca să se ghiftuiască
tocmai în zilele sacre în care calendarul poruncea să se țină
post, ne supäră chiar şi pe no1, care nu am crezut niclodată în
zeii greci. Este un fel de a sfi.da Yadiția şi superstiția, un lucru
mult mai prostesc decâ t să le respecJi. Şi, mai ales, asta
condamna Socrate la sofiștl, deşi învă țase şi el multe lucruri
de la el.
Cum am mai spus, aceşti sofişti, mai mult decâ t nişte
descoperitori, au fost niște popularizatori a ceea ce elabora
gâ ndirea greacă . Pe vremea aceea nu exista o presă şi nlci
academii care să asigure contacte ş1 să permită SChimburi de
idei între diversele şcoli. Grecia nu avea o unitate geografică .
Geniul ei se risipea printr-o puzderie de oraşe şi de stă tulețe,
care se întindeau din Asia Mică pâ nă pe coastele orientale ale
Italiei. Cel mai mare serviciu pe care i l-au fă cut sofiştii u fost
tocmai acela de a exYage nectarul din toate florile şi de a-l
aduce la Atena, ca să -l topească înY-un creuzet comun.
Momentul era bine ales, penYu că tocmai atunci se puneau
ba=‹:le marelui conflict a1 filozofiei, care şi azi mai durează fä ră
po»bilitatea de a fi soluționat: acela dintre idealism şi
materialism.
Cel dintâ i s-a nă scut la Eleea, pe ță rivlurile italiene, şi s-a
întruchipat în Parmenide. Despre el se cunoaşte doar puținul pe
care ni l-a lă sat Diogene Laerțiu, cum că a fost elevul lui
Xenofon, întemeietorul școlii eleate. Acesta era un personaj
ciudat și neliniştit care, nă scut la Colofon, şi-a petrecut
înYeaga viață emigrâ nd, fiindcă peste tot pe unde mergea, cu
svcasmele
15 l
și cu muşcă turile sale nu Yezea decâ t ostilitate. Avea el ce avea
cu toată lumea, dar mai ales cu contemporanul să u Pitagora, pe
care îl acuza de impotență şi de isterie. Nu-i lă sa în pace nici pe
morți. Despre Hesiod şi Homer spunea: „Panegiriștii ă știa ai
furmlul, ai adulterului și ai escrocheriei”, ceea ce de fapt nu
pă rea să he tocmai fals. Dar se vede că bâ Na este un elixü de
viaJă lungă pentru că , exersâ nd-o mereu la adresa tuturor,
Xenofon a tră it peste o sută de ani.
Parmenide nu a împă rtă șit ura maesYului să u împotriva lui
Pitagora. L-a studiat şi i-a acceptat unele învă ță turi, în
domeniul astronomiei mai ales. Dar interese mai multe avea el
în lumea pă mâ ntenilor, decâ t să -şi piardă timpul ră tă clnd în
aceea a stelelor. Din însä rcinarea guvernului de la Eleea, a
redactat un cod de legi. lar filozofiei i s-a dedicat doar așa, ca
să -și treacă timpul, închinâ ndu-i, cum se oblşnuia pe atunci, și
un pœm pe care, pentru variație, l-a intitulat tot Despre
Natixiă, şi din care nu ne-au mai ră mas decâ t vreo două sute
de versurl. El a desființat teza lui Heraclit, conform cä reia „totul
curge” şi realitatea constă tocmai în această . curgere şi
oansformare a lucrurllor. După Parmenide, „totul stă pe loc”,
deci schimbarea nu este decâ t o iluzie provocată de propriile
noastre simțuri. Nimic nu „începe”, nimic nu „devine”, nimic „nu
se sfâ rşeşte”. Singura realitate este existența, care stă şi ea pe
loc, pentru că , dacă presupunem că se deplasează de acolo unde
e, acolø unde nu e, ar trebui să admitem şi prezența unui spațiu
gol care, fiind un vid, înseamnă că nu există ; întrucâ t, prin
definlție, existența umple ea singură orice spațiu. Ea se ma1
idemífică și cu Gâ ndirea, pentru că nu te poți gâ ndi decâ t la
ceea ce există și, invers, nu poate să existe decâ t ceva la care te
gã ndeştl.
Mă rog, toate astea sunt deja prea grele pentru noi. Ş 1
poate că le-ar fi ră mas definitiv de neînțeles chiar şi
contemporanilor, dacă Zenon, ce1 mai inteligent învă ță cel al lui
Parmenide, nu le-ar fi vulgarizat într-o carte de paradox url,
dintre care vreo zece au ajuns şi pâ nă la noi. lată câ teva. O
să geată care zboară , în realitate stă pe loc în aer, pentru că , în
fiecare clipă a cursei sale aparente, ea ocupă un punct fix în
152
spațiu: deci parabola descrisă de ea nu este decâ t o amă gire a
simțurilor noasYe.

15
Alergă torul cel mai iute nu poate s-o înYeacă pe o broască
țestoasă , pentru că atunci câ nd o ajunge, ea deja și-a
schimbat locul. De fapt, un corp, ca să se deplaseze din punctul
A în punctul B, trebuie să treacă pe la jumă tatea acestei disanțe,
care este punctul C. Ca să ajungă în C, trebuie să parcurgă și
jumă tatea acestel distanțe, care e punctul D, și așa la infinit.
Acum, deoarece infinitul pretinde o infinitate de mișcă ri, este
imposibil să parcurgi o astfel de distanță într-un timp definit.
Nu suntem chiar siguri de tot că Parmenide, dacă ar fi auzit-
o, ar fi aprobat modul de a demonstra valabilitatea acestei teorii
a elevului să u. Dar trebuie să fi fost de acord că această metodă
tare i-a mai amuzat pe grecii în mijlocul că rora venise Zenon să
predea. Socrate nu l-a putut suporta, și i-a criticat cu asprime
dialectica chițibușă rească . Dar a imitat-o. Poate că singurul care
nu a că zut în propriile sale capcane a fost Zenon însuși, care,
câ nd a ajuns bă trâ n, i-a luat în râ s pe toți cei care îl luaseră în
serios. Acest sceptic a avut, câ nd a revenit la Eleea, un sfâ rșit
stoic. L-au arestat pe motive politice și l-au torturat. A murit
frumos, fă ră să se plece și să se plâ ngă .
Indirect, i-a fost dat unui elev de al să u să provoace primul
asalt al materialismului contra idealismului lui Parmenide. Că Ye
anul 453, venise la Eleea, din Milet, un anume Leucip, care
trebuie să fi auzit despre Pitagora, sau poate că fusese chiar la
vreo școală de a elevilor să i. El nu a ră mas deloc convins de
teoria aceea despre o existență omniprezentă și imobilă , care
se indentifică cu Gâ ndirea. Ș i, plecat la Abdera, unde a înființat o
școală proprie, a dezvoltat în schimb conceptul „nonexistenJei”,
adică al vidulul. După el, creația nu este, de fapt, decâ t o
combinație de vid și atomi care se învâ rt vertiginos în spațiu și
se combină înYe ei, dâ nd naștere formelor sau lucrurilor. Chiar
ceea ce numim noi suflet nu este decâ t o combinație de atomi.
Ei sunt aceia care formează substanța orică rui lucru, pâ nă și a
gâ ndirii. Deci, totul nu e decâ t materie.
Dar această concepție materialistă a fost dezvoltată încă și
mai bine de prietenul și adeptul să u Democrit, care îi
frecvena cursurile la Abdera. El aparținea unei mari familii
din bwghezia negustorească ; și tată l să u, câ nd a mwit, i-a lă sat
o sută de
talanți, cam patru sute & milioane de 1âe. Democrit i-a folosit
ca să-și finanțeze o mare c£ă torie, care Yebuie că a dwat mai
mulți ani și l-a purtat prin Egipt, Etiopia, India și Persia. Era
un om iscoditor și conștiincios, care voia să vadă totul singw
și nu se lhsa afectat de nici un fel de șovinism sau
regionalism. ,@aSia unui om care gâ ndeşte este lumea”,
spunea el. „Ș i este mult mai important s$ cucerești un adevă r
decâ t un Yon.” O pudoare de aristocrat 1-a împiedicat să -și
dspâ ndească propriile teorii, să insâ tuie o școală și chiar să
provoace dezbateri, așa cum se obișnuia în acele vremi. Chiar
câ nd n-a mal avut nici o centimă , în loc să -și exploateze
propria-i cultură , și-a redus pretențiile; și la Atena chiar, unde
se stabilise t”ară să-i frecventeze pe ceilalți filozofi și
saloanele unde aceștia se strâ ngeau, era ocupat numai cu
scrisul. Diogene Laerțiu spune că a redactat tratate de me-
dicină , de astronomie, de matematică , muzică , psihoterapie,
fizică , anatomie etc. Sigw că era un enciclopedist, înzestrat cu
un stil limpede și exact, care, în ochii lui Francis Bacon•, a și
apărut ca cel mai mare gânditor din Antichitate, superior
chiar lui Aristotel și lui Platon. O singură dată , numai, s-a
hotă râ t să apară în public, în fața concetă țenilor să i din Abdera,
unde se înapoiase b£4â n, ca sh le citească o lucrare intitulath
Lumea mare. Acesta era un fel de compendiu al tuturor
cunoștin@lor sale. Ș i LaeȘ iu povestește că impresia f9cuă a
fost atâ t de mare, încâ t statul a decis să -i restituie cei o sută de
talanți cheltuiți ca să le acumuleze: un exemplu pe care îl
propunem fard ezitare și guvernanților noșYi.
Se pare că Democrit, practicâ nd preceptele higienice pe
care le-a propovă duit, a tră it pâ nă la nouă zeci de ani; și unii
spun că pâ nfi la o sută nouă chiar. Dupd spusele lui Laerțiu,
într-o zi și-a dat seama că va muri, și i-a spus asta surorii
sale. Dar ea i-ar fi ră spuns că nu putea s-o facă chiar în ziua
aceea pentru ch, Piind să rbă toarea Tesmoforiel, ea trebuia să
se ducă la amplu. Democrit a asigurat-o că poate să se ducă
liniștltă . Era suficient s£ vinh în fiecare dimineață să-i aduc-ă
puțină miere. Ea
* Francis Be‹:ai (1561-1626), filozof, scriit‹›r și ‹›m de uimJă englez.
s-a conformat. Iar el, intfoducâ ndu-și în nă ri puJină miere și
respii•â ndu-i paNumul, a reușit să -și prelungească zilele pâ nă
câ nd serbă rile au luat sfâ rșit. Atunci a spus: „Iată , acum chiar că
pot să plec”. Ș 1 a plecat fă ră pic de suferință , regretat de tot
poporul care l-a întovă ră șit în masă la cimitir.
Democrit ajunsese la concluziile sale materialiste plecâ nd
de la premisele idealiste ale lui Parmenide. Ș i el neagă simțurile
ca lnstrument al cunoașterii, spunâ nd că acestea ne permit să
percepem numai „însușirile secundare” ale lucrurilor: forma,
culoarea, gustul, temperatura etc. Toate astea ne fac să ne
formă m o pdrere. Dar adevă rul ne scapă . Acesta este constituit
doar de o necesitate, de neînțeles’ pentru noi, care dirijează
combinațiile dinYe atomi, singura realitate a creației. Ei sunt
ceea ce sunt, adică veșnici; atomii vechi nu mor, iar alții noi nu
se nasc. Ceea ce se schimbă sunt numai combinațiile dlnYe ei,
pe care noi adeseori le atribuim întâmplării, acest cuvâ nt
lnventat de propria noasRă ignorantă , ce nu ne permite să
înțelegem necesitatea care a impus aceste combinaJii. Chiar și
în om totul este facut din atomi; deși cei care constituie așa-
zisul
„suflet” conțin un materlal deosebit, mai nobil decâ t cel care
alcă tuiește trupul.
Din această teofie gnoseologică , adică privitoare la modul
cum cunoaștem lucrurile, Democrit a derivat și una „etică ”,
adică o reguld morală . A spus că omul trebuie să se mulțu-
mească doar cu fericirea modestă pe care i-o poaR oferi
soâ nsa sa dependență de materi»•. Simțurile nu-i ajung ca să -și
procure una mai deplină , așa cum nu-i folosesc nici ca să
înțeleagă lumea. Omul poate doar să-și caute senină tatea îna-
o existență ordonată și moderată , pentru că binele și ră ul
Rebuie să le gă sim în noi, nu să aşteptă m să ne vină din afară .
Acum, în această luptă cai•e și azi mai durează înae cei
care, ca și Parmenide, negau, în numele sufletului și al ideii,
materia și simțurile, și aceia care, ca Democrit, reduceau la
materie chiar și ideea și sufletul, s-a interpus, cu pretenția de a-
i împă ca, acela care a fost poate cel mai pitoresc și mai
tUfbulent dinYe filozofii tuturor timpwilor: -fimpedocle.
 Se nă scuse la Agrigento, dinr-o familie de crescă tori de
cai de curse. Tată l să u, îngrijorat poate de caracterul
recalcitrant și cuteză tor al bă iatului, l-a 4imis la școală la
pitagoricieni, care, pe urmele Maestrului, organizaseră cam
peste tot colegii celebre penYu severitatea dlsCiplinei.
Empedocle, cu impetuozitatea lui înnă scută , s-a avâ ntat în
filozofie, s-a entuziasmat de teoria Yansmigră rii sufletului și a
descoperit curâ nd în el însuși pe acela al unui pește, pentru că
înota foarte bine, pe acela al unei pă să ri, pentru că fugea ca
să geata și, în sfâ rșit, pe acela al unui zeu. „Din ce înă lJimi, din ce
fericiri cerești am coborâ t pe acest pă mâ nt mizerabil, ca să mă
amestec aici cu toți bipezii vulgari!”, exclama el indignat. Dar,
incapabil să pă streze în el disprețul, a împă rtă șit această
suferință a sa și unor persoane din afara colegiu lui, lucru strict
interzis de regulamentele pitagoricienilor, care l-au dat afară .
Empedocle nu s-a înapoiat acasă . Convins acum de originea
sa divină , a pornit să colinde lumea, încă lțat cu sandale aurite,
cu o haină de purpură pe umeri și cu o coroană de lauri pe cap,
fă când pe medicul și pe prezică torul. Zicea că fratele să u
Apollo Li dictează rețetele și prezicerile. Ș i poate că o credea
chiar și el. Ză ceau într-â nsul ceva din Cagliostro, magul
napoletan, și ceva din Leonardo da Vinci. I-a dat lecții de
oratorie și lui Gorgias, care a dovedit apoi că a profitat în mod
stră lucit de ele. S-a improvizat inginer pentru asanarea bă lții de
la Selino. A pus la cale o revoltă la Agrigento, a condus-o la
victorie și, desființâ nd dictatura, a instaurat democrația. Ca să -
ș1 mai treacă vremea, scria poezii atâ t de perfecte, că a trezit
mal tâ rziu admirația lui Aristotel și a lui Cicero. Dar, mai ales, se
considera un filozof că ruia îi revenea misiunea de a-1 împă ca pe
Parmenide cu Democrit; sufletul ctl Slmțurile; ldeile cu materia.
Ș i a încer- cat-o, inventâ nd legea după care se conduc
combinațiile între atomi și disocierea dintre ei: dragostea și ura.
După Empedocle, elementele se asociază între ele din
dragoste și se disociază din ură . Este un proces alternativ, care
merge tnainte la infinit. Ș i, dacă simțurile nu ne permit să -l
înțelegem bine, ele ne pun totuși pe drumul cel bun, ca s-o
putem face. Nu 4ebuie să credem or&ște în ele, dar nici nu
trebuie să le disprețuim.
În concluzie, din cele patm sau cinci mii de cuvinte care
ne- au ră mas în total de la Empedocle, ajungem la constatarea
că el a fost mai mare ca inginer, ca re&l, ca pœt şi, sigur, ca
aventurier de înaltă clasă decâ t ca filozof. Poate că de vină a fost
şi exu&ranța care nu i-a permis să se încadrğ ze într-o școală
şi să se limiteze la ea. O curiozitate devoratoare şi stă rile sale
schimbă toare de spirit l-au dw la eclectism şi nu i-au lă sat timp
să dezvolte, de la A la Z, o teorie ca lumea. Dar, deşi gâ nditor
mediocru și cu idei încâ lcite, el a fost, în schimb, un personaj
ieșit din comun, şi a ră mas aşa pâ nă la bă trâ nețe, câ nd a lepă dat
sandalele de aur, chitonul de purpură şi coronița de lauri pentru
ca, desculț ca un franciscan, să se preschimbe într-un fel de
că lugă r, care invita lumea să se purifice înainte de reîncarnarea
ce avea să vină , renunțâ nd la că să torie şi, tot ca ș1 Pitagora, la
mâ ncarea de bob. Cine o mai şti de ce erau atâ t de porniți grecii
împo,tr1va acestei legume domestice!
In privința sfâ rșitului să u, există două versiuni. Conform
celei mai acreditate, câ nd atenienii au asediat Siracuza,
Empedocle i-a sä rit orașului în apä rare, spre marea ciudă a
cetă ții Agrigento, care o ura pe rivală , și care l-a pedepsit
atunci, exilâ ndu-l la Megara, unde a și murit. Dar, după
Diogene Laeÿiu, care nu se putea mulțumi cu un sfâ rşit atâ t de
banal, Empedocle ar fi dispă rut în chip misterios, în timpul unei
serbä ri organizate pentru celebrarea unei minuni fă cute de el,
atunci câ nd a înviat o moartă ; mai tâ rziu, i s-au gă sit doar
chiloJii pe marginea cratemlui vulcanului Etna, unde precis că
se aruncase, ca să nu mai rä mâ nă din el nici o urmă şi să se
confirme astfel originea sa divină . Din nefericire, desuul acela
banal, readus la suprafață de o erupție, l-a Yă dat: zeii nu
poartă chilQi.
 SOCRATE

„Mulțumesc lui Dumnezeu”, scria Platon, „că m-am nă scut

grec, și nu barbar; bă rbat, și nu femeie; li&r, și nu sclav. Dar,
mai ales, îi mulțumesc lui Dumnezeu că m-am nă scut în veacul
lui Socrate.”
Socrate este, mai înainte de toate, unul din cazurile
rarisime de modestie premiată . Premiat nu de că tre con-
temporani, care l-au mai condamnat și la moarte, ci de ge-
nerațiile urmă toare ce i-au recunoscut nemurirea operelor pe
care el nu le-a scris, dar pe care elevii să i și-au luat sarcina s-o
facă . Foiau în jurul lui, de toate vâ rstele, de toate condițiile
sociale și de toate opiniile; de la aristocraticul și turbulentul
Alcibiade, pâ nă la nobilul și seriosul Platon; de la Critias,
reacționarul, la Antistene, socialistul, și la Aristip, anarhistul.
Fiecare din aceștia 1-a vă zut și l-a descris pe MaesYu în felul
să u. Ș i Diogene Laerțiu povestește că , atunci câ nd Socrate a citit
descrierea pe care i-o fă cuse Platon, a exclamat: „Dumnezeule,
ce de minciuni a mai turnat și tinerelul ă sta deșpre mine!”
O credem, în primul râ nd pentru că nimeni — nlci mă car
Socrate, care a încercat atâ t de mult s-o facă — nu reușește să
se vadă pe sine însuși, sau cel puțin să se vadă așa cum îl vă d
alții;
și apoi, penau că orice porNetist î1 atribuie personajului să u nu
numai ceea ce acesta a facut și a spus, ci și ceea ce ar fi putut
face și spune despre sine însuși. Cu siguranțd că Brennus* nu a

* Brennus, conducă tor celi legendar, despre care se spune că i-ar fi învins pc

15
8
romani la Allia și ar fi ccupat Roma în 387 î.d.Ch.
rostit vor&le: „ Wae victis”, și din cauză că nu știa latineşte.
Dar aceste vor& se potrivesc bine în gura lui, și-l
caracterizează . Biografiile reușite sunt construite cu
anecdote, în cea mai mare parte false. Important este ca din
aceste falsuri să iasă la iveală o ființă adevă ratä .
Socrate, care privea mult înă untrul să u, dar vor%a puțin
despre sine, s-a autodeł”init ca „un tă un”. Ş i, în sensul cel mai
nobil al cuvâ ntului, aşa a şi fost, deoarece, cu această patimă a
sa de a privi în adâ ncul sufletelor şi al lucrurilor, nu a lä sat pe
nimeni în pace. Cum se spune azi, „el venea dè jos”. Tată l să u
fusese un sculptor modest, poate ceva mai mull ìlecâ t un simplu
dă ltuitor, deși mai tû rziu i-au fost atribuite, nu se știe pe ce
bază , cele Yei grații care se înalță la intrarea în Partenon. i2ar
fiul, cu toate că în timpul li&r i-a continuat Ôeşteșugul în-
cercâ nd din câ nd în câ nd să modeleze în marmú ră sau în piaYă ,
se simțea tot mai apropiat de mamä , care fusese de meserie
moaşă . „Pentru că ", spune el, pe jumă tate în glumă , pe
jumă tate în serios, „şi eu i-am ajutat pe alții să nască ; nu copii,
ci idei.”
De altfel, toatã viața asta i-a și fost vocația şi singura
activitate. Ne este uşor să presupunem că pă rinții să i nu prea
erau bucuroși de aşa ce»a. Ei luau drept o trâ ndă vie ce nu
promitea nimic bun aceastã îndă ră tnicie a sa față de şcoală şi
de muncă , și atracția sa nestăpâ nită pen4u umblatul prin pieJe şi
pe strä zi, ca să asculte ce spun oamenii, să -i între& şi să -i
stâ mească la discuții. Sigur că nu acesu era cel mai bun mod de
a-și face o situație.
Însă adevărul e că la c simație Socrate nici nu prea ținea.
Bogat nu era, dar nici chiar sărac de tot, pentru că, după
moartea atălui, moştenise casa şi şaptezeci de mine* — cwn
patni milioane de lńe —, pe care le-a încredințat prietenului
său Criton, ca să le investeascã în ceva. Se gândea să
aăiască doar din venitul lor, pentru că pretenții prea mari n-u
avea. Aristossenos din Tarent povesteşte că I-ar fi auzit pe
uă1 säu, care îl cunœcuse pe Socmte personal, spunând că
acesta era un &țivan ignorant, plin & datorii și vicii. De
fapg singwa
* Minä — monedä gieæã de 1tO drahnæ.
 educație de care avusese parte a fost cea militară și sportivă.
Chemat sub arme, în Ră zboiul peloponesiac, se dovedise un
bun ostaș, rezistent, disciplinat și curajos. În bătălia de la
Potldeea, el i-a salvat lui Alcibiade viața, dar n-a spus nimă nui,
ca să nu compromită decorația ce-i fusese acordată tâ nă rului
să u prieten. Iar la Delos, contra spartanilor care erau doar niște
soldă țoi greu de stă pâ nit, a fost ultimul dinYe atenieni care s-a
retras. Trebuie că avea într-însul stofa de grogna:rf sau de
vâ nă tor de munte. Ș i chiar bustul care îl reprezintă la muzeul
Termelor din Roma ne face să avem această impresie despre el.
Sigur că nu era frumos, cel puțin în sensul grec al cu- vâ ntului.
Nasul mare și gros, buzele că rnoase, fruntea greoaie și
maxilarul puternic; toate ne duc cu gâ ndul la o ascendență
ță ră nească . Nerușinatul de Alcibiade fi spunea râ zâ nd: „Dragă
Socrate, nu poți să spui că fața ta nu seamă nă cu aceea a unui
s-.itir.” Dar Maestrul nu se supă ra, și î1 ră spundea: „Ai
dreptate; și, în plus, mai am ș1 burtă . Trebuie să mă apuc de
dans, ca
să -i mai reduc din proporțil."
I-a fost foarte ușor tată lui lui Aristossenos să vadă în
Socrate un zdrență ros, judecâ nd doar după aspectul să u atâ t de
neglijent ș1 după atâ t de puțina atentie acordată propriei sale
persoane. Și vara, și iarna, umbla îmbră cat cu același chiton,
pă tat și câ rpit. Trăgea la mă sea destul de des și cu plă cere.
Iar Xantipa, nevastă -sa, zicea că nici nu se prea spă la.
Această Xantipă a trecut în legendă drept personificarea
nevestei certă rețe ș1 cică litoare, pretențloasă și Stlfocană . Ș i e
normal să fie așa, deoarece biografia, ba chiar biografiile lui
Socrate au fost scrise de prietenii și discipolii să i, care o
detestau; iar ea, la râ ndul să u, îi detesta pe ei, penYu că i-1 luau
pe bă rbat de acasă . De fapt, el nici nu se prea îngrijea de ai să i.
Nu le dă dea nici un ban, pentru că nici nu câ știga nimic; și de
acasă lipsea zile și nopți. Biata femeie ajunsese să fie aă t de
disperată , încâ t l-a și acuzat că își neglijează obligațiile și l-a dat
în judecată . Socrate, în loc să se apere pe sine, a apă rat-o tot pe

16
0
* Grognard — denumire populară dată solda)ilor din vechea gardă a lui Napoleon.

161
ea. Ş i nu numai în fața instanței, ci chiar și în fa@ discipolilor
indignați; zicea că, în calitate de nevastă , ea avea peNectă
dreptate, și că era o femeie de treabă , care ar fi meritat un soț
mai bun. Dar, după ce a fost achitat, și-a reluat liniştit
obiceiurile extradomestice, și nu chiar întotdeauna nevinovate.
Pentru că nu se mă rginea doar să frecventeze salonul
intelectual al Aspasiei, ci şi casa Teodatei, cea mai cunoscut
prostituată din Atena.
Toți îl iu&au, penTu că era mereu bine dispus, nu se
supă ra de nimic, şi exprima cele mai subtile lucruri în cele mai
simpte cuvinte. Câ nd trecea pe stradă , urmat de alaiul să u de
diccipoli, toți Yâ nză torii şi negustorii îl salutau amical. El se
oprea înaintea vitrinelor și exclama uimit: „la te uită de câ te
lucruri are azi lumea nevoie!” Chiar şi familiile mai cu
pretenții la care era invitat să ia masa erau obişnuite să -1
vadă desculț, pentru că printre lucwrile pe care el nu prea
simțea nevoia să le aibă era şi încă lțä mintea.
Nu se știe pe la ce școli umblase; poate că pe la nici una. Ş i
nu m-aș mira dacă s-ar descoperi că nu știa nici mă car să scrie.
lar pentru că a fost un sedentar de felul să u, nici nu prea
că lă torise; toată cultura lui trebuie să fi fost exclusiv rezultatul
medû ațiilor și conversațiilor cu intelectualii timpului. Platon
ne-a relatat întâ lnirile sale cu Hippias, cu Parmenide, cu Prota-
gora şi cu mulți alți filozofi din epoca aceea. Probabil însă că
ele nici nu au avut ’loc. Se pare că Socrate l-a cuñ oscut personal
numai pe Zenon, din a că rui dialectică a prins ceva. Câ t despre
Anaxagora, care precis că l-a influențat, cu el a avut indirect
contacte, prin Arhelaos din Milet, care a fost - ęlevul lui
Anaxagora şi învă ță torul lui Socrate.
De altfel, metoda pe care a practicat-o Socr$te exclude
consultarea că qilor. El îşi propusese două probleme & tæeă ,
pe care azi nici o bibliotecă nu ne poate ajuta să le rezolvä m:
œ este binele? şi care este regimul politic cel mai poaivit de
œmat? Sistemul să u de a preda aYă gea pŁn aceea cã , în loc să
æ wce la catedră , ca să împärtă șească şi altora ideile sale, el
dećtara că nu are nici una şi-i ruga pe ceilalți să-l ajute să le
gă œască .
„Eu”, spunea el, „mă consider cel mai știutor dintre oameni,
penYu că știu că nu știu nimic." Și de la această premlsă , care
era totodată și modestă și lipsită de modestie, pleca în flecare zi
la cucerirea vreunui adevă r, punâ nd întrebă ri în l‹›c să dea
ră spunsuri. Asculta cu ră bdare ce-i spuneau alJii, apoi începea
să -și expună obiecțlile: „Tu, Criton, care vor&șt1 de virtute, ce
întelegi prin acest cuvâ nt?” Socrate era mereu neobosit în a
pretinde idei precise și formulă ri clare. „Asta ce este?” era
întrebarea sa preferată , indiferent despre ce se vor&a. Ș i orice
definiție o Yecea prin ciurul ironiei sale, ca să -i demonsTeze
netemeinicia sau lipsa de pertinență . Era exact un „tă un”
incorigibil, nă scut să zdruncine toată încrederea ascultă torilor,
care adesea se enervau și se ră zvră teau: „Pe Zeus”, urla
Hippias, „e foarte ușor să ironizezi ră spunsurile altora, tară să
dai tu unul. Eu refuz să -ți spun ce înțeleg prin dreptate, dacă nu-
mi spui tu mai întâ i ce crezi despre ea!” Ș i Aristofan a satirizat
mai tâ rziu înY-o comedie, Noâi, ceea ce numea el
„pră vă lia gâ ndirii”, unde, după pă rerea lui, se învă ța numai arta
paradoxului, prezentâ ndu-1 pe un elev de-al lui Socrate care își
bă tea tată l. Acesta își susținea legltÎmitatea gestului, spunâ nd
că 1-a facut ca să plă tească o datorie conYactată atunci câ nd îl
bă tuse odată taică -să u. „Datorlile sunt datorii. Trebuie să dai
înapoi tot ce ai primlt.”
Platon povestește că , într-o z1, Socrate s-a hotă râ t să
inverseze rolurile, și să ră spundă , în loc să înYebe. Apoi a
recunoscut, spunâ nd: „Aveți dreptate câ nd mă acuzați că
provoc îndoieli în loc să vă ofer adevă rtlfl. Dar ce vrețl? Sunt
copilul unei moașe: sunt obișnuit să moșesc, nu să nasc.“
Vom povesti mai tâ rziu cum și de ce 1-au condamnat la
moarte. Se spune că , în parte, de vlnă a fost și rlstofan cu
comedia aceea a lui satirică . Ne vine greu s-o credem, pentru că
Socrate a fost condamnat după două zeci și patru de ani de la
premiera piesei. Ș i, totuși, motivele care figurau în verdlct au
fost acelea care au insplrat comedla lu1 Aristofan. Socrate, ca să
inventeze fllOzofia, al că rei tată adevă rat a fost, a avut nevoie să
afirme dreptul la dublu, adlcă să zdruncine toate credințele. Nu
suntem deloc de părere că el ar fi avut ca țintă doar, și mai
ales, democrația. Credem că el a supus criticii, cu care era
obișnuit, și democrația. În „atelierul” său s-au născut: un
idealist ca Platon, un logician ca Aristotel, un sceptic ca Euclid,
un epicurean avant la letve ca Aristip, un aventurier în
politică precum Alcibiade, pâ nă și un general și profesor de
istorie cum era Xenofon. E normal ca într-un laborator aă t de
vast să se ivească și animozită ți față de reglmul democmtic care
i-a facut posibilă existența și activitatea.
Socrate, recunoscâ nd în clipa moȘ ii că democrația avea
dreptul să -l ucidă , a fă cut prin asta o mă rturisire de credință
democratică . Dar, deocamdată , să -l lă să m să tră iască , să se
plim& și să vor&ască pe stră zile și prin piața Atenei sale.
 ANAXAGORA
Ș I „Ș TIINȚ IFICO - FANTASTICUL“
Câ nd Anaxagora a venit, în anul 480 înainte de Christos,
de la Clazomene, locul să u de baștină , la Atena, ca invitat al
amiralului Xantip, care îl alesese să -i fie insauctor fiului să u
Pericle, abia avea două zeci de ani; și poate că a ră mas puțin
deziluzionat, nu de oraș, care trebuie să -i fi pă rut minunat, ci de
starea de înapoiere în care se gă seau științele sau, mai bine zls,
de dezechilibrul lor.
In realitate, la Atena, ca de altfel în toată Grecia, pâ nă în
momentul acela progresase numai geometria; și nu ca
instrument de realiză ri practice, ci ca pretext de speculații
abstracte. Atenienii nu recurgeau la ea ca să construiască
podui•i și apeducte, de care nu au avut niciodată nevoie, ci doar
ca să se distreze de deducțiile ei logice. De fapt, nu inginerii
s-au ocupat cu ea, ci filozofii, în special cei proveniți dln școala
lui Pitagora; iar problema care îi atră gea cel mai mult a fost
cvadȚ atura cercului.
In schimb, matematica ră mă sese la „&țișoare”; și nu e o
simplă vorbă : un &țișor era l ; două &țișoare erau 2. Pentru
zece și multipli se foloseau inițialele cuv lntelor: d=deka, h--
hekato, etc. Mintea grecească nu 1-a inventat niciodată pe zero,
cel mal necesar numă r dlntre toate. Persoane care vor&au cu
mare competență despre „fenomen șl despre „numen”, atunci
câ nd era vorba să facă o adunare câ t de câ t elementară sau o
împă rțire trebuiau să se folosească de o culegere de formule,

164
pentru că singuri nu reușeau să le facă ; iar dacă intemeneau și
fracțiă e, cUar că renun@u. Numai cu greu au învă țat, de la
egipteni, să clculeze cu zecile, și de la Babilon, cu duzina. Iar
pași înainte în această direcție grecii singuri nu au f”acut.
Un alt domeniu în care știința se afla la începuturi a fost
asRonomia; și, ca sd ne dhm seama de asta, e suficient să
vedem cum au alcă Git ei calendarul. Deja fiecare oraș îl
avea pe al să u, și daă începutul anului după cum îi venea la
socoteală . Ba difereau chiar și numele lunilor, pentru că nici
mă car în privinta asa atâ tea state grecești nu reușiseră să se
pună de acord. Atena ră mă sese aproximativ la sistemul lui
Solon, care împăQise anul în două sprezece luni a aeizecl de zile
fiecare. Și, cum în felul ăsta la sfârșiml anului lipseau cinci zile,
din doi în doi ani se mai adă uga o a 4eisprezecea lună , penYu
recuperare. Însă după sistemul acesa apă rea o lună în plus.
Atunci anul a fost reîmp@it în luni de Yeizeci și de treizeci și
una de zile, alternativ. Iar pentru a elimina micul surplus care
intervenea asYel, s-a luat hotă râ rea ca, din opt în opt ani, să se
sară peste o lună .
Cauza acestei înapoieri, în afară de alergia atenienilor la
matematici, ză cea în superstițiile de care ei, în cuvinte, își
băteau joc, dar care, de fapt, îi stăpâneau. În toate societățile și
în toate timpurile, av4onomia a fost primul dușman al genezei,
oricum și oricine ar fi revelat-o. Ș i, în special în Grecia veche,
geneza Ș i bă ga nasul chiar în arborele genealogic al
individului, înrudindu-1 cu vreun zeu sau cu vreo zeiță
oarecare. Acum, la Teba, Filolaos pitagoricianul putea foarte
bine să afirme că Pă mâ nml nu em centrul universului, ci doar o
planetă ca toate celelalte care se învâ rtea în jurul unui „foc
central”: nu exista nimeni care să -i priceapă teoria, și poate nici
să stea să i-o asculte; nici mă car preoții. În schimb, la Atena,
toată lumea și-ar fi &t seama de implicații și l-ar fi întrebat pe
autor cum facea eF atunci să-1 împace pe Zeus cu toată
această teorie cosmogonică . Însuși Pericle nu avusese curajul
să abolească legile care interziceau asaonomia, ca fiind
conYară religiei.
Nu știm &că Anaxagora a frecventat ceva școli. Dar,
interesat cum em mai mult de problemele cerului decâ t de
cele
 ale Pä mântului, precis că acceptase aceste idei noi despre cer,
•care pluteau ca un polen în atmosfera întregii Grecii; Democrit
din Abdera spunea că ęi Calea Lactee nu era decâ t o pul&re fină
de stele, iar Empedocle, la Agrigento, insinua că, penRu a
ajunge pe Pă mâ nt, lumina stelelor avea nevoie de ceva timp.
Parmenide din Eleea avansa multe îndoieli în privința formei
plate a Pă mâ ntului, ba chiar înclina să creadă că acesta era
rotund; iar Enopide, la Chios, prevă zuse oblicitatea elipsei.
Să ne înțelegem: nu erau decâ t presupuneri, aproape
întotdeauna formulate vag şi împă nate cu cele mai Yă snite
afirmații. Ş i avem bă nuiala că valoarea lor științifică a fost
exagerată de că Ye istoricii moderni. Ca să devinà niște
adevă rate descoperiri, ele au Yebuit să aştepte apariția acelor
insYumente de calcul pe care oamenii le-au elaborat în
urmă torii două mii de ani, şi care i-au permis lui Copernic şi lui
Galileu să le aşeze pe baze experimentale. Pentru moment, toți
aceşti asYonomi care colindau Grecia primind în sus nu erau
decâ t nişte visă tori geniali, doar cu o imaginație bogată , care
emiteau idei fară să le sprijine pe nici o dovadă , câ t de mică .
Aşa a fost şi Anaxagora. Ş i dacă , pe de o parte, îşi merită
titlul de „pă rinte al asYonomiei”, pe de alta i se cuvine şi acela
de inventatorul „științifico-fantasticului” numai pentru
deducțiile sale, atunci câ nd a afirmat că şi celelalte planete,
ca şi Pă mâ ntul, sunt locuite de ființe omeneşti, cu totul și cu
totul asemă nă toare nouă ; și că îşi fac şi ele locuințe şi înalță
oraşe, ca şi noi. Ş i, tot ca şi noi, își ară ogorul cu boii.
Era un om ciudat, cu capul în nori şi vorbä reJ, care îşi
neglijase averea de dragul stelelor și numai de ele vor%a. El
pornea de la conceptul că nu este nevoie să invoci ceva
supranatural pentru a explica naturalul. Cosmosul, spunea el, a
luat naștere dintr-un haos, datorită unui vâ rtej care, prin foÿa
sa cenYifugă , a separat cele paYu elemente fundamentale: focul,
ærul, apa şi pă mântul, din combinarea cärora apar formele
organice. Ca urmare, din pă mâ nt s-au desprins bucă ți de stâ ncă
şi bolovani care, absorbiți de un eter incandescent, ardeau
acum în spațiu şi deveneau stele. Cea mai mare dinae ele era
soarele. Zicea Anaxagora, mai mare de paau sau de cinci ori
decâ t
 'Peloponesul. Atâ ta titnpcâ t se mişcd, aceste stele ră mâ n în
aer. Câ nd se opœsc pe loc, ele cad pe pã mâ nt şi devin
meteoriți. §i luna e la fel. Ea este steaua cea mai apropiat de
Pä mă nt şi, din câ nd în câ nd, se așazä înoe acesta și soare,
pr9vœâ nd eclipsele. Pă mâ ntul se învä rteşte, învelit îno-o
på tm1-& aer, a că rui rarefiere şi îngro$are au drept
consœìnțå cå ldwa solară şi vâ nturile. Pentru acele vremuri
era o ñ umoasã descopeêre, numai că Anaxagora a şubrezit-o
puțin adå ugâ nd cå fulgerul se datoreazã becä rii dintre noõ , în
timp ce tunetul e provocat de
‹:iecnirea dinae ei. În ceea ce privește viața, acedsta este
oferită de că tre aceleaşi elemente tuturor ființelor vii, care
se diferențiażă între ele numai prin cantitatea acestor
elemente şi põ n œlațiile dinae ele. Omul s-a dezvoltat mai
bine decà t toate ființele, pentru cã poziția sa în douã picioare
i-a lä sat — și e cazul s-o spunem și noi — mâinü e li%re, adică
i le-a scutit de obligația locomoției.
Dupã cum se vede, sistemul 1ui’.Anaxagora e un fel de
mâ ncare cu multe ingrediente unde, dacã vrei, îi gã seşti
amestecați și pe Galileu și ¡æ Damin, ba încã şi ceva desene
animate şi filme despre m@ieni. Dar, în ceea ce pñ vește
legü e Atenei, sistemul avea un mic defect: acela că nu
pomenea niciodaă de Zeus; ca şi cum, în toată aceasă
evoluție, el n-a avut delœ ce cã uta. Anaxagora, atunci câ nd
a vrut să publice totul înR-o cme, pe care a intitulat-o tot !
>• Rre nntw4, şi-a dat
seama de greşeală , şi a in4odus în ea, ca pärinte a1 vâ rtejului
dă tător de viațd universului, un øous, adicã o minte pe care, în
fața jwaților, ar ft putut-o face sã treacã drept Tatã l ceresc.
O pomenea mereu, chiar atâ t de mult în discuțiile sŃ e,
încâ t atenienii, ca sã -I ia la vale, Ê &tezaseră Nous, şi în
felul ă sta îl interpelau câ nd 8ecea pe saadă : „Salut, Nous!
Cum o să fie vremea mâ ine, Nous?’
Poate că Nous w fi dus-o nesupä rat de nimeni, dacă n-
ar fi fost amicul lui Pericle și mæafa nedespä rțit al
salonului Aspasiei: un privilegiu, cąre, în demœrația aceea
plină de intrigi, se plã tea scump. Inb-o zi, în timpul unui
sawificiu, s-a înă mplat šã le pice in mâ nă augurilor un
&rbec cu un singur com. Preoții care ofxiau ceremonia au
vä zut fit asta ceva
supranatwal. Iar Anaxagora, care cu supranaturalul nu se prea
împă ca, i-a t”acut de râ s în fața întregului popor, decapitâ nd
animalul și demonstrâ nd că acel unic corn ci’escuse așa doă r
pentru că &r&cul avea creieru! ‹î /voit.:: .'.n‹›mial, în mijlocul
frunții și nu pe laturi.
Cleon, adversarul lui Pei’iclc. a vă zut in asta un bun prilej
ca să -și atragă de partea sa clerul ridiculizat, insinuă nd că
faimosul nous nu era decâ t o scuză inventată de filt›zof ca să
facă ceva contrabandă de erezie fă ră să plă teasca vamă .
Anaxagora a fost acuzat de sacrilegiu în fața unui adevă rat
Yibunal al Inchiziției, care s-a apucat să -i purice cartea, deși toți
oamenii culți din Atena erau entuziasmați de ea și o considerau
o capodoperă științifică a secolului. Numele de Nous, cu care îl
botezaseră în ultimul moment, avea prea puțin de-a face cu ea.
Acolo era scris negru pe alb că soarele, considerat de că tre
religia oficială un zeu, nu era decâ t o masă de pietre încinse.
La cele ce au urmat există două versiuni. După prima,
Perlcle, vă zâ nd că situația e disperată , l-a îndemnat pe bă trâ nul
să u maestru să fugă . După cea de-a doua, și-a închipuit că îl
poate salva; l-a apă rat în fața juraților și, câ nd aceștia l-au
condamnat, i-a organizat evadarea. Oricum, lucru sigur e că
Anaxagora s-a refugiat la Lampsacos, în Helespont, și a Yă it
acolo pâ nă la șaptezeci și trei de ani, predâ nd filozofia.
Câ nd i se vor&a despre condamnarea sa, pronunțată de
atenieni, el ră spundea clă tinâ nd din cap: „Să rmanii, ei nu știu că
natura i-a condamnat și pe ei.” Pericle, care îi facuse atâ ta bine
și atâ ta ră u, i-a expediat subsidii pe sub mâ nă pâ nă în ultima z1
a vieții sale.
 OLIMPIADELE

Numai o singură &tă , la fiecare paou ani, grecii aceștia

împ@iți în orașe-state, h@uindu-se iziereu îuae ei, se simțeau
înfră țiți printr-o legă tură de s%ge. Iar această legă tură le-o
oferea sportul, cu ocazia Jocurilor de la Olimpia
„Tot așa cum aenil este ce) mai scump dinae elemente,
aurul cea mai preȘ oasă comoară și lumina soarelui înaece în
strălucire și-n că ldwă orice lucru, nu exisă biruință mai
nobilă decâ t cea de la Olimpia”, scria Plutarh, incorigibă iil
pasionat de sport.
La fel ca și celelalte orașe grecești, și Olimpia își avea
orlginea sa de legendă , care se împletea cu povestea aheilor.
Primul care a ales-o ca teren de înaeceri a fost Satum care, de
ă nă r încă , spune mitologia, a bă tut numeroase recordwi; iar
la bă Yâ nețe a fost provocat de fiul să u, Zeus, care voia să -l
facă să abdice; și, bineînteles, a reușit. Apoi a fost râ ndul lui
Apollo, care a fă cut din Olimpia un ring penRu întrecerile sale
de pugilat. Ș i, în sfâ rșit, tot aici Pelops a câ șâ gat, cu ajutorul lui
Mirtă și ignorând I:ăr-play-vi1, cwsa de care, mâna Hippo-
damiei și tronul lui Enomau.
Locul era potrivit pentru a se organiza aici sediul unor
mari concursuri sportive naționale: rocile aride ale Ahaiei îl
adă posteau, la nord, de vâ nturile de miază noapte; la sud, stâ nca
Massenia îl proteja de sâ occo. Aici ajungea doar blâ nda și
să rata briză a mă rii care, de jos din câ mpie, îi i”acea ochi
dulci. Ziua festivalului era anunțată de mesageri sacri care se

16
9
ră spâ ndeau

170
prin it›ată Grecia, creînd o atmosferă de să rbă toare. MlÎ Ș i mii
de ilS΋inați de prin toate colțurlle Jă ril porneau în marș pe cele
șapte drumurl care duceau acol‹›: cel principal era i7alea
Olimpică , o șosea flancată de copaci. Ea se strecura printre
temple, statul, mormlnte și brazde dc flori, de la Argos pfi:ia la
raul Alfeu. Puteai să întâ lneşti aicl dCputați atenieni de slfinea
ținâ ndu-se de braț cu generali spartani, pâ nă și q=rupurl de
filozofi împă caJi între ei. Pentru că , în afară de oamenii simpli,
aici își dă dea întâ lnire toată lumea bună elenă , uitâ nd pentru
câ teva zile de vendete și de pă ruieli. Orașele trimlteau solii
fastuoase de personalită ți înveșmâ ntate elegant, care se
cercetau cu privirea, -ca să vadă care purta o uniformă mai
frumoasă , o centură mai șic, un panaș mai colorat. Ș i mai
existau și multe femei, ca la concursurile hipice, care, mai mult
decâ t să vadă , veneau să fie vă zute, pentru că regulamentul
nu le dă dea voie să ia parte la înoeceri. A existat odaă un
singur caz de încă lcare a acestuia, cazul Ferenikei din Rodos,
care, fiind fata unui mare campion de lupte și mama altuia,
Yecea drept descendentă a lui Heracle. Dragostea ei de mamă a
împins-o să se travestească în anaenor și să se sYecoare cu un
grup de atleți pe stadion, ca să asiste la meciul fiului să u. Dar
apoi, înfocarea ei de suporter a tră dat-o. Repezindu-se, cu pă rul
despletit, spre ringul unde fiul ei îl pusese la pă mâ nt pe
adversar, deghizarea n-a mai rezistat și ea a fost recunoscută .
Legea era clară : femeia prinsă în greşeală trebuia să fie
condamnată la moarte. Se spune însă că , în favoarea Ferenikei, a
coborâ t din cer, ca martor, însuși Heracle, care era campion
mondial și care a recunoscut-o ca pe progenitura sa. Acuzata a
fost achitată . Dar, pentru a împiedica pe viitor repetarea
cazului, s-a stabilit de atunci ca toți atlețli )1 antrenorii să se
prezinte goi la înYeceri.
La marele stadion, unde erau locuri pe bă nci pentru
patruzeci de mii de spectatori, programul începea în zorii zilei.,
cu defilarea unui cortegiu care intra în arenă pe sub un pasaj. ll
precedau cei zece helanSdlCi, delegați care reprezentau
diferitele sate. Ei erau organizatorii serbă rilor; îmbră cațl în
haine de purpură , faceau un tur de pistă , după care luau loc în
tribuna centrală , în mijlocul membrilor corpului diplomatic în
ținută de gală și al deputaților și saă inilor de rang înalt.
Dimensiunile pistei fuseseră stabă ite de însuși Heracle: două
sute unsprezece metri lungime pe Yeizeci și &i lă țime. Prima
înYecere era cea mai simplă , dar și cea mai populară și mai
așteptată : alergarea de două sute de metri plat. Aclamații
asurzitoare izbucneau în public. Ș i, odată , câ nd cursa a fost
câ știgată de un atlet din Argos, acesa, în loc să se oprească la
finiș, a continuat să alerge în același ritm pâ nă la el în oraș, ca
să -și anunțe succesul: aproape o sută de kilometri și doi munți
stră bă tuți înY-o singură zi.
Urma apoi o cursă dublă , adică de patru sute de metri plat;
în sfâ rșit, dolico sau cursa de fond: paisprezece kilometri; să
cazi, pur și simplu, lat. După aceea se aecea la atletica grea, cu
luptă tori pe care urmașii, luâ ndu-se după niște statui, i-au
să rbă torit întotdeauna ca pe niște exemplare de autentică fru-
musețe și eleganță . De fapt, însă , nu era chiar așa. Istoria ne-a
transmis numele unui campion, Milone, care, urcâ ndu-se pe
ring cu un aer îngâ mfat, primul lucru pe care îl facea pentru a
impresiona publicul și adversarii era să-și lege o sfoară îti
jurul' gâ tului și s-o sYâ ngă pâ nă la sufocare. Dar nu se sufoca.
Sub presiunea venelor, umflate din cauza efortului, sfoara se
rupea, iar spectatorii leșinau de admirație. Pur și simplu, nu era
vorba decâ t de niște brute să lbatice, și atâ ta tot. Un altul,
Croton, vrâ nd să smulgă un arbore, și-a prins mâ na într-o
cră pă tură a Yunchiului și, astfel imobilizat, 1-au mâ ncat lupii. Un
al Yeilea, Polidam, încercâ nd prostește să sprijine o stâ ncă , a
’fost zdrobit sub ea.
Urma pugilatul, care nu avea cum să fie deloc o
dezmierdare. Pe pugilistul Stratofon un epigramist anonim l-a
apostrofat astfel: „O, Stratofon, Ulise a fost recunoscut de
câ inele să u Argo, după două zeci de ani de absență de acasă . Dar
tu, numai după paYu ore de bumbă ceală , ai să vezi ce primire o
să -ți facă , la întoarcere, câ inele. Nici mă car el n-o să te
recunoască ." Homer vor&ște de-a dreptul despre „oase pisate”;
și poate că , în vremurile acelea să lbatice, o fi fost adevă rat. Ș i
„Luptă torul” din Dresda”, apaqinâ nd Secolului al cincilea,
 poartă un fel de „bandaje” la mâ ini, care l-ar îngrozi chiar și pc
Joe Louis*: mă nuși întă rite cu ținte și cu plă ci de plumb.
Cele dintâ i Olimpiade se terminau aici. După aceea, o dată
cu Yecerea anilor și cu succesele obținute, s-au mai adă ugat la
probe și cursele de cai, pe hipodrom. Pausanias, care a mai
apucat să le vadă , spune că pista mă sura șapte sute șaptezeci de
metrl, și că demonul cailor, Terasip, o fă cea să fie foarte
primejdioasă , pâ ndind la turnante. Dar, ce Terasip! Periculos
era întreg traseul curs•i, ca și Palio** de la Siena; și aproape
întotdeauna existau moqi. Odată , din patruzeci de concurențl,
unul singur a mai ajuns la finiș. Dar câ rlanilor victorioși, ca
aceia ai lui Kimon și ai lui Feidolas, li se ridicau statui.
După hipism, se revenea la stadion pentru pentatlon, cea
mai „dlstinsă " și mai complexă dinYe probe. Ca să fii admis la
această înYecere, trebuia să fii cetă țean, să facl parte din
societatea bună și să ai „o comportare frumoasă față de oameni
și de zei”. Marele public venea la acest spectacol numai penYu
plă cerea de a-i „apostrofa” pe domnișorii concurenți. Intrecerea
, era o combinație dln mal multe pro&: să rituri, aruncarea
discului, aruncarea suliței, alergă ri și lupte. „Este solicitat tot
corpul, și sînt încercate toate foqele: elegantă și robustețe”,
spunea Aristotel, care era un mare pasionat al pentatlonului.
Dar serbările de la Olimpia nu se mărgineau numai la
întrecerile sportlve, care constituiau doar un pretext. În jurul
stadionului se improviza un fel de Luna-Park enorm: trageri la
țintă , sibile la preț redus, mâ ncă tori de foc, înghițitori de să bii,
femel-tun, vâ nză tori de nuga cu migdale. Iar pentru cei cu
gusturi mal rafinate, existau teatre, clovnerii, colțișoare foarte
discrete cu heaire de lux și lumină roșle, să li de conferințe ș1
să li pentru spectacole de avangardă . Ș i deoarece perioada
serbă rilor că dea înspre mai și iunie, nopțile erau scurte și
că lduroase, iar doamnele puteau să -și expună decolteurile, tară
teamă că or să ră cească . Prln preajma lor îi puteai întâ lni pe

* lee Leuis (n. 1914), boxer american, figură remarcabilă a pugilatului american.
cucerit titlal mondial la categoria grea în 1937 și și 1-a apă rat timp de 12 ani.
** Palio di Siena, întrecere ecvestră tradi)i‹inală , nu lipsită de primejdii, care are
loc
pe stră zile orașului Siena, bianaal, la 2 iulie și 16 august.
Temistocle și pe Anaxagora, pe Socrate și pe Gorgias, cel puțin
la vreo inaugurare de expoziție de pictwă sau de sculptură .
Din cauza serbă rilor,care se celebrau aici, Olimpia era
numită și „orașul sfâ nt”. Insă nu tot ce se ł”acea aici cu acest
prilej era Ș sfânt. Chiar şi zeii, personal, realizau aici fmmoase
afaceri cu oracolele lor: și, avâ nd scuza acestui soi de armistițiu,
oamenii politici îşi țeseau intrigile și-și fă ceau propaganda.
Menandru a rezumat în clncl ctlvinte toate aceste festivită ți:
„înghesulală , afacerl, saltimbancl, cheflii și hoți”. Ş i, tomşi,
lumea întreagă le acorda atâ ta importanță , încâ t anul câ nd au
fost inaugurate — 776 înainte de Christos — a fost socotit ca
dată sigură a începuturilor istoriei greceşti. Alexandru cel Mare
consldera Olimpia drept capitala Greciei; iar tată l să u, Filip, cu
toată firea sa de om insuportabil, a plă tit fară să crâ cnească o
amendă pentru că soldații să i îi deranjaseră pe pelerinii veniți
alci, considerați de lege drept persoane sacre. Şi din pñ cina
armistițiului de la Olimpia a fost lăsat singur bietul Leonida,
cu cei trei sute ai să i, la Termopile, unde le-au şi ră mas la toți
oasele. „Pe zei”, a exclamat odată , plin de admirație, un soldat
persan, adresâ ndu-se generalului să u, „ce neam de oameni mai
sunt şi grecii ă ştia care, în loc să-și apere țara, stau la Olimpia
ca să -şi apere doar onoarea?” In realitate, deși oficial nu exisau
premii, toți atleții fiind considerați „amatori”, învingă torii se
îmbogă țeau cu cadouri pe sub mâ nă , oferite de orașele
respective şi erau fă cuți pe loc generali; sculptori și pœți, ca
Simonide şi Pindar, primeau plată ca să-i laude in versuri, să-i
toarne în marmură , în bronz, și uneori chiar în aw. În
concluzie, și pe atunci înfloreau „stanirile”.
Olimpia a atins apogeul în secolul al şaselea înainte de
Christos, câ nd scriitorii au început să povestească istoñ a ță rii
lor, socotind anii de la data Olimpiadelor, fiecare din ele
purtâ nd numele învingă torului cursei simple de viteză . In anul
582, au mai fost inaugurate şi alte jocuri: Panelenicele, la
Delfi, în cinstea lui Apollo; și Istmicele, la Corint, în cinstea lui
Poseidon. În anul 576 au fost initiate şi cele de la Nemeea, îß
cinstea lui Zeus.
 Iar Olimpia a Yebuit să împară cu ele propriul său monopol
sportiv, înaugurând, toate împreună, o „perioadă” de paYu ani.
Așa cum cicliștii de azi au, ca cea mai înaltă aspirație a lor,
câștigarea, în același an, a Twului Italiei și a Turului Franței,
și atleții aspâau la titlul de campion la toate cele paYu înoecerl
din perioada respectivă.
Deși în urma decăderii și a corupției cu „bacșișuri” și
„șpequri” s-a compromis, Olimpia a rămas totuși, încă peste o
mie de ani, adică din 776 înainte de Christos până la 426 după
Christos, tot capitala sportului. Cel care a distrus, cu ostașii săi,
până și edificiul stadionului, Yansformându-l în tripou, a fost
Teodosiu fl. Și deși la Olimpia nu mai exista nimic legat de
sport, gestul său a fo>-t conslderat un sacrilegiu.
Ann uitat să spunem un lucru: că „maratonul” nu s-a
numărat prin4e numeroasele pro& care se disputau în Grecia.
Infanteristul Fedippide, care a alergat douăzecl de mile pentru a
duce vestea izbânzii de la Maraton și apoi a sucombat la Atena,
a fost singwul campion mondial care n-a câștigat nici un
premiu, despre care presa n-a scris nimic, pe care nu 1-a
imortalizat nici o statuie, și care nu a botezat cu numele său nici
o Olimpiadh, nici măcar vreo probă atletică.
 TEATRUL

În Grecia, teatrul s-a născut pe jumătate sacru, pe jumătate

pornografic. Și e normal să fie așa, &tă Piind originea sa,
atribuită de Aristotel procesiunilor ce aveau loc cu ocazia
serbărilor lui Dionysos. Acesta era un zeu deosebit de nerușinat
care, în loc de lumânări și mgăciuni, le cerea credincioșilor săi
simboluri falice și ditirambi întru celebrarea sexului. Primii
actori ai teatrului grec au fost tocmai practicanții acestui cult. Ei
se prezentau travestiți în satiri, cu o coadă de capră cusută pe
fund, și cu alte garnituri de piele roșie, pe care pudoarea ne
opreşte să vi le descriem.
In realitate, ceea ce nouă azi ni se pare obscen, în ochii
grecilor de atunci apărea ca ceva plin de respect religios față
de forțele magice ale fecundității și procreării, garanți ai
continuității vieJii. Cu această ocazie avea loc un fel de mo-
ratoriu la decență, când fiecare, bătrân sau tânăr, bărbat sau
femeie, avea dreptul să-i calce acesteia preceptele. Și e
tocmai motivul pentru care comedia greacă a rămas întotdeauna
încărcată de indecențe. Ele aveau un caracter ritual; ba, mai
mult decât un drept, reprezentau o obligaȘe pentru autor.
Nu la Atena, ci -la Sâacuza a avut loc în secolul al șaselea
cea dintâi reprezentație propriu-zisă; opera unui oarecare
Susarion, căruia i-a venit ideea să fragmenteze în dialoguri
monologurile satirilor, f”acând din ele ceea ce am numi noi azi
niște scheciuri vulgare și grosolan de aluzive. Inovația a plăcut
și a fost adoptat și de patria-mamă. Aici s-au inființat companii

178
pentru „tumee” şi „trupe de amatori” cu caracter sabil. În
acest fel de spectacole, recită rile aveau un rol redus: totul era
mai mult mimat și câ nat, iar intriga, aproape întotdeauna cu
subiect religios şi mitologic, era jucaă cu picioarele; adică se
desfaşwa prin dœsuri aluzive.
Caracterul liturgic al acestui teatru, ú i realitate un fel de
„oratoriu”, era confirmat de statuia lui Dionysos, care œupa
un loc în loja de onoare şi că ruia, înainte de începerea
spectacolului, i se jeflfea o capră. Lœalul în care se desfaşura
piesa era fie templul însuşi, fie un spațiu care, cu această
œazie, se bucura de o imunitate totalã . De aceea, orice fel
de delict ce ar fi avut loc aici era considerat un sacrilegiu, şi
pedepsit imediat cu moartea. Cel puțin la începuturi, aproape
sigur că acțiunea îl avea ca proagonist pe zeu ú isuşi, ale cärui
ispră vi trebuiau lă udate. Apoi s-a pemis să he împrumștați
din mitologie şi alJi eroi, de preferin@ cei mai nefericiți. In
toate astea era şi puJintică magie. Grecii, reprezentâ nd
înă mpläri câ t mai Fiste, intenționau să-l roage pe Dionysos
să-i ferească în via@ de aşa ceva. Poate că tragedia greacă s-a
nă scut dinF-un fel de înală invocaJie, cu iz poetic.
În tot secolul al șaselea, spectacolul a avut un caracter
coregrafic, încredințat nu aă t vocii actorilor, câ t picioarelor şi
mimicii dansatorilor. Unul din aceştia, Tespi din Icaria, un
oră șel din provincia Megara, simțindu-se probabil mai priceput
decâ t ceilalți, a inventat „personajul”, separâ ndu-1 de dansatori
şi contrapunandu-1 acestora; deschidea astfel calea elementului
de bază al dramei: „conflictul”. Invenția a provocat scandal şi a
fost criticată mai ales de Solon, care a condamnat-o ca imorală .
Era o acuzație care, de atunci și pâ nă în zilele noastre, nu a
încetat să he auzită împotriva orică rui inovator. Ea po«tă deci
un blazon foarte vechi. Tepsi a trebuit să fugă din Atena, unde
îşi înă lțase corturile, dar s-a înapoiat o dată cu Pisistrate care,
da, era el un dictat‹ir, însă unul mai puțin reacționar și mai
puțin bigot decá t democraticul să u vă r și predecc•sor; și, de la
el, în loc de condamnare, Tepsi a prlmlt un premiu literar.
Toatt- ace.stea se petreceau doar cu clncizeci de ani înaintea
apariției 1u› Eschil. Ceea ce dovedeşte cu câ tă impetu‹›zitate,
chiar ÿi 111
materie de teatru, an trecut grecii de la Evol Mediu la
Renaștere, și cu câ tă repeziciune li s-a înflă cărat geniul.
Dacă sóm să cædem tot ceea ce ne povesteşte Suidas,
precipitarea acestui proces a avut la bază un accident. În anul
500 înainte de Christos, pe când se prezenta o lucrare a lui
Pratina înF-un local rudimentar, o galerie de lemn s-a
prăbușit, rănind câțiva spectatori şi provocând panică prinFe
toți ceilalți. Poporul, care începuse să prindă gustul acestui gen
de peFeceri, a susținut că venise timpul ca ele să fie adăpostite
în localuri mai ca lumea şi mai sigure. Astfel, a luat naştere
primul teatru, bineînțeles dedicat lui Dionysos, înF-o aripă a
Acropolei. Dar nu este același cu cel care ni se arată nouă
turiștilor azi, refácut în veacul al patrulea și cu adăugirile
succesive din cel de al doika şi eel de al treilea veac după
Christos. Dar tot din piatră era şi acela; și a servit drept model
tuturor celorlalte orașe grecepi, inclusiv Siracuzei și
Taorminei.
Arhitecțíi care l-au construit trebuie să fi avut mult simĘ
al panoramicului, deoarece i-au dat o formă de amfiteaRu, cu
fața spre Imet și spre mare, capabil să primească o mie cinci sute
de spectatori. Evident, drept tavan avea cerul li&r, care la
Atena este minunat. Locurile nu aveau spătare, cu excepția
celor re- zervate preoților lui Dionysos, chiar în fața
avanscenei, care se chema orchesvn. Aceasta era destinat
corpului de balet al dansatorilor și corului. În spatele ei, venea
scena propriu-zisă, din lemn, demonubilă , ca să poată fi
adaptată cu ușurință . Grecii nu erau prea pretențioşi în materie
de regie şi de decor: un Visconti sau un Strehler la ei nu ar fi
ajuns niciodată mari. Grecü se mulțumeau cu un interior de
templu sau de palat, sumar schițat; și au Febuit să -1 aştepte pe
Agatarcos din Samos ca să folosească fundaluÜ cu perspectivă ,
care să le ofere iluzia spațiului. Totuși, au aplicat și ei, deşi
mai rudimentar, tehnica
„separă rii imaginii”, împingâ nd în față , atunci câ nd o cerea
acțiunea, o platformă de lemn pe roți, care prezenta, într-un
tableau vivant aluziv, ceea ce se presupunea că avea loc în afara
scenei. De exemplu, toate scenele de violență , interzise prin
lege, erau amintite în felul acesta. Mai tâ rziu, Euripide a
inventat, sau poate a perfecționat numai, „mașina”, o macara cu
care, atunci câ nd acțiunea pă rea să fi ajuns la un punct mort,
zeul sau eroul care îl reprezenta pe protagonist cobora din cer
și, prinF-un miracol, rezolva încurcă tura.
La Atena, „stagiunea teaFală ” era limitată la carnavalul lui
Dionysos și nu apaqinea inițiativei private. Deja cu câ teva luni
înainte de „premieră ”, o copie a textului era prezentată la
guvern, care îl selecționa pe cel ce i se pă rea mai bun. Acum
aebuia gă sit un corego, conducă tor de cor; acesta era, în același
timp, și sponsorul și impresarul și regizorul spectacolului.
Fiecare din cele zece Fiburi în care erau împ@iți ceă țenii îl
desemna pe cel mai poaivit, după averea și bunul să u gust.
Toți autorii ar fi vrut să -l aibă pe Nicias, sponsorul democrat-
creștin, cu idei bigote, dar cu punga grasă , care înF-o dramă
pretindea multe osanale, dar era și gau să le ră splă tească ,
montâ nd balete fastuoase, cu costume bogate.
I se spunea rorego, pentru că nu trebuie să se creadă că
după Tespi corul a dispă rut. Acesta a Febuit doar să accepte
concurenJa personajului, dar a ră mas, totuși, elementul cel mai
important al spectacolului; era compus din cincisprezece
câ ntă reți și dansatori, toți bă rbați instruiți și conduși chiar
de corego. Autorul compunea pentru ei și muzica. Singurul
instrument era fiautul, și servea numai ca să sublinieze cuvintele
vorbite, imitâ ndu-le intonația. Încercarea t”acută de Timoteos
din Milet de a acorda un rol major muzicii, încredințâ nd-o unei
lire cu unsprezece coarde, nu a avut succes; și nu a lipsit mult
să -l coste chiar viața pe autor. Publicul atenian voia să cunoască
„faptele”. Ș i asta a înlesnit afirmarea unor mari actori, c-are nu
erau mai mult decâ t nlște histrioni îngâ mfațl. Departe de a fi
desconsiderați, ca cei de la Roma, ei se bucurau aici de multe
privilegii: scutire de serviciu militar, de exemplu, și liberă
trecere printre linii în vreme de ră zboi. Acești actori se numeau
ipocriți, dar cuvâ ntul nu însemna ceea ce înseamnă azi în graiul
nostru, ci „replicanți", pentru că dă deau repliCl c‹irrilui. Ș l erau
organizați într-o corporație panelenică , numită a „artiștilor
dionisiaci”, care alimenta cronicile de scandaluri.
După spusele lui Lucian, machiajul lor era monstruos, iar
declamația zgomotoasă , dacă ne gâ ndim la condițiile de

17
8
acustică şi de vizibilitate ale acestor imense teatre în aer-
li&r, care nu permiteau mimică şi tonalități nuanțate. Era nevoie
să se recurgă la mă ști caricaturale şi la supradimensionarea
personajelor cu ajutorul unor tocuri înalte și al unor capete
suprapuse. Numai atunci câ nd Aristofan 1-a adus în scenă pe
Socrate în Nońi, interpretul nu a mai avut nevoie să cari-
caturizeze nimic. Socrate era el însuşi, ca fizionomie, -o
caricatură .
Dar adevà ratul spectacol îl forma .publicu1, foarte
asemă nă tor cu cel japonez de la K:ibuki. Intrarea era cu plată ,
dar -cine mu avea doi oboli penFu bilet îl primea gratis de la
guvern. Aici se venea la teaFu cu toată familia, cu tot heamul şi
cu gloata. La inFare, se fă cea separarea pe sexe; iar curtezanelor
le era afectat.un loc aparte. Spectacolul -Jinea o -zi întreagă,
din zori şi pâ nă în apusul soarelui; pe scenă se prezentau cinci
genuri de piese: de obicei, trei tragedii, o comedie satiñ că și un
monolog. Aęa -că irebu-ia ză înfrunJi această , să zicem,
Olimpiadă avand subzistențaąregă titã : mefinde, bă uturi, perne,
zaruri, cuvinte încrucișaæ. %a o mulțime fluidă , plâ ngă reață ,
certă reață , care mà nca, ciocnea pahare, se mișca din loc în loc,
pentru a se întalni unii cu alții, şi-și manifesta li&r pă rerile.
Izbucneau aplauze, plesneau zeflemelele, ba zburau chiar şi
smochine şi roșii. Eschin a fost aproape bă tut cu pieFe; Eschil
abia a scă pat să nø fie linşat, pentru că publicul 1-a bă nuit că a
dezvă luit în lucrarea sa un mister de la Eleusis; un compOZltor
se lă uda că şi-a construit o casă din că ră miÒ le cu care s-a
aruncat în el; și cand Frinicos şi-agxezentat4S'ă derea
Miletului, atenienii au fost atâ t de afectați, încâ t guvemul 1-a
amendat pe autor cu o sută de drahme pentru „cruzime
mentală ”. Interpreții personajelor negative sau antipatice îşi
riscau oricâ nd pielea; pe câ nd ceilalți, ai personajelor simpaú ce,
erau aclamați și primiți cu strigă tul de: „uite-i pe ai oopri!”
Dar de unde se poate vedea mai bine caracterul etenienilor
este felul îe cue aveau loc concursurile. Drepturile de autor
fiind necunoscute, acesta primea ca plată un prerń iu care,
penFu cele trei tragedii, consta dinF-o capră , iar pentru
comedie din- tr-+ie søę ‹xi sioøcbìoe. Preniiul era aFibuit
de că Fe zece
179
judecă tori, aleși dinae spectatori. Fiecare cetă țean, câ nd se
termina reprezentația, își dă dea pă rerea în scris, pe o tă bliță ; și
toate tă blițele se sFâ ngeau îno-o urnă . Apoi arhonreJe extră gea,
la noroc, cinci din ele și citea ră spunsul. Astfel, nu se știa
niciodată care dintre cei zece erau cei cinci judecă tori care
acordau premiul. Să nu fi a*I•at atenienii atâ ta încredere unul în
celă lalt? Aproape ca și italienii noșoi de azi.
Platon a scris mai tâ rziu că , deși erau asfel feriți de
„aranjamente” din partea autorilor, acești judecă tori nu erau
deloc feriți de intimidă ri și de sugestii din partea publicului. Ș i a
deplâ ns această „teatrocrație”, împă rțitoare de bacșișuri care
ră splă tesc cu o capră Oresti:i și cu un coș de smochine Noăi. I
se pă rea un lucru scandalos.
 „CEI TREI MARI “ AI TRAGEDIEI

„Aici odihnește Eschil, pentru a că rui vitejie sunt chezași

codrii Maratonului și perșii, cei cu pă rul lung, care i-au
cunoscut-o bine”.
Acesta este epitaful pe care el însuși, Eschil, 1-a dedicat
propriului să u mormâ nt, cu puțin timp înainte de a muri. Este
limpede că el nu a acordat mare importantă meritelor sale de
dramaturg, ci a preferat să le. sublinieze pe cele câ știgate în
luptă , ca soldat, de parcă numai acestea singure puteau să -l
impună recunoștinței și admirației urmașilor.
Eschil, mai înainte de a fi un incomparabil artist, a fost și
un adevă rat și exemplar cetă țean. Ș i cel dintâ i premiu și 1-a
caștigat nu pe scenă , ci în luptă unde, împreună cu cei doi frați
ai să i, a să vâ rșit asemenea acte de eroism, încâ t guvernul a
comandat unui pictor să le imortalizeze într-un tablou. În teatru
debutase cu nouă ani mai devreme, în 499 înainte de Christos,
la vâ rsta de două zeci șl șase de ani. S-a impus de îndată atenției
publicului și critiCli. Dar, câ nd ră zboiul contra lui Darius a bă tut
la porțile Atenei, și-a schimbat pana cu spada și nu s-a mai
înapoiat acasă decâ t după obținerea victoriei. Nimeni nu putea
mai mult decâ t el, care participase la lupte, să -și exprime atâ t
de puternic bucuria șl mâ ndria față de acest sfâ rșit de ră zboi și
să le fie interpret. Pentru să rbă torirea triumfului asupra
perșilor, statul a €inanțat spectacole dionisiace nemaivă zute
pâ nă atunci,
)l tOtul ne face să credem că Eschil a luat parte la organizarea
lbl
lor. În anul 484 a câştigat cel dintâi premiu. Pa€u ani mai
ărzlu, peqii au revenit, cu Xerxe, să-şi ia revanşa. Eschil, om
de patnizeci şi cinci de ani ğ poet laureat, ar fi putut să se
eschiveze. Dar nu; el şi-a pñrăsit din nou pana pentru a pune
mâna pe spadă şi, la Artemäio, Salamina și Plateea, s-a bătut
cu entuziasmul unui tânär de douăzeci de ani. În anul 479
și-a reluat activitatea de dramaturg, câștigâ nd cu regularitate
în fiecare an premiul întâ i, pâ nă în 468, câ nd a Febuit să -l
cedeze unui tâ nă r de două zeci şi şase de ani, pe nume Sofocle.
A revenit în anul umă tor. Dar apoi a fost din nou învins, pâ nă în
458, câ nd a obținut Fimful cu Orestia. Totuși a înțeles că
Sofœle avea să -i ia locul și, poate tocmai din acest motiv, a
emigrat la Siracuza, unde mà fusese şi altă dată , și unde
Hieron i-a acordat mari onoruri. A murit aici la șaptezeci şi
doi de ani; spune lumæ că din pricina unui vultur care, zburâ nd
pe deasupra lui cu o broască țestoasă în gheare, a scă pat-o
drept pe capul să u chel, pe care 1-a confundat cu un bolovan.
Atena a vrut să-i cunoscă şi tragediile compuse în Sicilia şi i-a
conferit postum pmmiul înă i.
Lui Eschil i se datorează mai întâ i o mare reformă tehnică
în teatru: in4oducerea pe scenă a altui actor pe lâ ngă cel propus
de Tespi. Ş i, ca urmare, câ ntul dionisiac s-a transformat
definitiv din oratoHu în dramă . Dar și mai importantă a fost
tema aleasă dë el,' ră masü de atunci o regulă de bază în tot
teatrul cve
i-a urmat. lupta omulul contra destinului, adică a individului
contra societă ții, a gâ ndirii li%re contra tradiției. In cele
șaptezeci (sau nouă zeci) de Fagedìi ale sale, Eschil acoi dă
victoria cu regularitate destinului, societă ții și tradiției. Şi nu
este vorba aiY de lpocrizie, pentru că însă şi viața sa a fost un
exemplu de supunere spontanã în fața acestor valori. Dar în
cele şapte lucrä ri care au ajuns pană la noi, și mai ales în
Prometeu, se întrezä reşte simpatia autorului pentru re&lul
condamnat de zei.
Această simpatie trebuie să ft fost împărtășitü și de publicul
care, pe cà t se vede, a primit ră u Orestia, considerâ ndu-i prea
182
bigote concluziile, și i-a flulerat pe judecă Łoêi care au premlat-o.

183
Dar Eschil era de bună credință atunci câ nd punea în gura
protagoniștilor să i niște tirade moralizatoare, ce îi încarcă de
multe ori dlalogurile și-i împotmolesc acțiunea; el avea stofă de
quaker și de că lugă r predicator. Iar la mai mult de două mii de
ani după aceea, filozoful german Schlegel, care în multe
privlnțe îi semăna, spunea că Prometeu nu este „o” tragedie,
ci
„tragedia”.
Pă rintele aceluia care i-a urmat la favorurile atenienilor ne
este prea puțin cunoscut, dar sigur că două lucruri le-a izbutit
în viață : meseria și renumele bă iatului. Era armurier la
Colona, o suburbie a Atenei, așa că ră zboaiele cu perșii, care îi
să ră ceau aproape pe toți concetă țenii să i, pe el 1-au îmbogă țit și
i-au permis să -i lase o frumoasă moștenire odraslei, care se
numea Sofocle, adică „înțeleptul și onoratul”.
La un astfel de nume frumos și la o asfel de avere, Sofocle
mai venea și el cu restul: era ară tos, să nă tos ca un atlet peNect
și excelent muzicant. Mai înainte de a se face cunoscut ca
dramaturg, el devine popular ca mare jucă tor de volei și
câ ntă reț din harpă : iar după victoria de la Salamina, a fost
însă rcinat să conducă un balet, format din tineri goi, aleși
printre cei mai frumoși din Atena, penFu a celebra triumful.
De altfel, în afară de teatru, el a f”acut și o splendidă carieră
politică : Pericle 1-a numit minisau de Finanțe și, în anul 440,
i-a conferit tresele de general la comanda unei brigă zi în
campania conaa orașului Samos. Trebuie să credem totuși că , în
calitate de sFateg, mare lucru n-a prea facut, deoarece însuși
auto£rator -ul a spus că îl preferă ca dramaturg.
Lui Sofocle i-a plă cut viața ă la grecque, adică bucurâ ndu-
se de toate plă cerile pe care i le oferea ea. Venit pe lume în
epoca fericită a Atenei, a profitat din plin de ea, așa cum i-o
permiteau averea, să nă tatea și apetitul de gă man. Iu&a banii, a
administrat cu pricepere ce i-a lă sat taică -să u, ba a mai câ știgat
și singur destui. Cu zeii se purta frumos, le adresa rugăciuni și
le aducea, cu mare regularitate, sacrificii. În schimb, însă,
le-a cerut permisiunea să-și înșele nevasta și să -i frecventeze
pe cei mai dubioși tineri din Atena. S-a „normalizat” abia la
bă trâ nețe,
câ nd a început să fie galant și cu femeile, şi s-a îndră gostit de
o curtezană , una Teorida, care l-a mai pricopsit și cu un bastard.
Fiul legiü m, lofonte, temâ ndu-se ca nu cumva să -1 dez-
moştenească tată l să u în favoarea fratelui, l-a citat pe bă Fâ n în
têbunal ca să -l pună sub interdicție pe motiv de ramolisment.
Acesta s-a mă rginit doar să citească judecă toñ lor o scenă din
tragedia pe care tocmai o scrisese atunci: Edip la Colona. lar
judecä orii nu numai că 1-au achitat, dar 1-au însoțit și pâ nă
acasă , in semn de respect.
Avea aproape nouă zeci de ani, în 406, câ nd a murit. ù a
belle époque a Atenei se terminase, iar spartanii asediau
oraşul. PrinFe oamenii din popor se spunea că Dionysos, zeul
teatrului, (i apăruse în vis lui Lisandru, regele Spartei, şi-i
ceruse să acorde un permis de 1i&ră trecere peste linii
prietenilor lui Sofocle, care voiau să transporte mortul la
Deceleea, pentru a fi îngropat în mormâ ntul familiei. Fantezii,
se înțelege. Dar care dovedesc de câ tă popularitate se bucura
acest personaj extraoxÍinar.
A scris o sută treisprezece aagedii; şi nu s-a mă rginit doar
să le pună în scenă : a jucat chiar şi ca actor, şi a continuat s-o
facă aâ ta vreme câ t 1-a ținut vocea. Cu el, personajele
devenÙ eră trei, iar corul îşi pierdea tot mai mult din
importanță . Era o evoluție tehnică firească ; însă la ea a
contribuit mult și o înclinaȘ e a lui Sofocle că tre psihologie.
Spre deosebire de Eschil, care era cu totul pentru „teză ”,
Sofocle pleda pentru
„caractere”.Omul îl interesa mai mult decâ t Ideea; şi în asta
constă , mai ales, modernismul să u.
C&e șapte lucră ri care ne-au mai ră mas de la el ne arată că
acest œl mai norocos dintre oameni, spiritual, veşnic vesel în
viața de toate zilele, dimpotrivă , în poezie era pesimist.
Socotea, la fel ca şi Solon, că pentru om cel mai mare noroc este
să nu se nască , sau să moară încă din leagü n. Dar exprima
aceste gâ nduri într-un stil atâ t de riguros, de senin şi de
categoric, încâ t ne face să ne îndoim de sinceritatea lor. Era un
„clasic”, în sensul cel mai adevă rat al cuvâ ntului. Ca tehnică
teatrală , țesă tura de inFigi din piesele sale era peNectă . lar
personajele
care îi dă deau viață , în loc să țină predici, ca la Eschil, tindeau
să ne demonstreze ceva. „Eu le înfațişez așa cum trebuie să he”,
spunea el. „Aşa cum sunt ni le prezintă Euripide.”
Euripide, acest tâ nä r ń val al marelui Sofocle, se nă scuse la
•

Salamina; se spune că tocmai în ziua câ nd a avut loc faimoasa

bă tă lie. Pă rinții să i fugiseră din Fila; erau oameni aparținâ nd
bunei clase de mijloc, deşi Aristofan insinua că maică -sa vindea
flori în piață . Copilul a crescut cu patima filozofiei, a studiat cu
Prodicos şi cu Anaxagora, și a legat o atâ t de strânsă prietenie
cu Socrate, că a fost acuzat mai ă rziu că 1-ar fi pus pe acesta să-
i scrie dramele. Ceea ce este fals, desigur.
Cum a ajuns scriitor de teatru nu se ştie. Dar după cele
optsprezece lucră ri care ne-au ră mas dintr-un total de
şaptezeci, câ te ii sunt atribuite, reiese clar că pe Euripide îl
interesa prea puțin teatrul, pe care îl considera doar un mijloc
de a-și expune tezele filozofice. Aristotel are dreptate
câ nd‘afirmă că , din punct de vedere al tehnicii dramatice, el
reprezintă, față de Eschil și de Sofocle, un pas înapoi. În loc să
dezvolte acțiunea, el trimitea un mesager pe scenă ca s-o
rezume sub formă de prolog, încredințâ nd corului fungi
discursuri pedagogice; iar câ nd i{ele se încurcau, cobora din
tavan un zeu care, printr-un miracol, le rezolva pe toate.
Expediente ridicole, de teatralist deficitar, care i-ar fi aaas
teribile fluieră turi, dacă nu le-ar fi compensat cu simțul să u
de fin psiholog și n-ar fi reușit să -și prezinte eroii, poate chiar
fă ră să vrea, ca pe niște personaje adevă rate. Electra, Medeea
și Ifigenia sunt cele mai reale caractere ale tragediei grecești. Ş i
lą asta trebuie să mai adă ugă m și forp polemică a argumentelor
sale la marile întrebă ri ce se puneau conștiinței
contemporanilor. Exista în Euripide un Shaw de proporții
gigantice, care lupta pentru o nouă ordine socială şi morală ; în
fiecare dramă a sa se facea tarn-tarn contra tradiției. El
conducea cu abilitate această cruciadă , conștient de riscurile pe
care și le asuma, pentru că Atena de atunci nu era Anglia de azi.
Așa, spre exemplu, ca să demoleze unele tendințe reli- gioase, se
preface că le ridică în slă vi, dar o face în aşa fel, încâ t să le
dovedească tocmai absurditatea. Din câ nd în câ nd,
înFerupe un raționament periculos în gwa vreunui personaj, ca
să dea posibilitatea corului să înalțe un imn lui Dionysios, cu
scopul de a liniști cenzura și de a potoli eventualele proteste ale
ascultă torilor bigoți. Dar adesea îi scapă fraze ca: „O, Doamne,
admițâ nd că exiști, pentru că despre Tine știu doar din
auzite. . .”, care stâ rneau furtună în suluri. Și câ nd, în Hippolit, 1-
a f”acut pe erou să spună : „Da, limba mea a jurat, dar sufleteul
mi-a ră mas li&r”, atenienii, care erau foarte obișnuiți cu
sperjurul, dar nu acceptau să -1 audă spus, au s'rut să -1 linșeze.
Atunci autorul a Febuit să se prezinte pe scenă ca să -i calmeze,
cerâ ndu-le să aibă ră bdare și să aștepte: Hippolit urma să fie
pedepsit penFu asfel de vor& nelegiuite.
La Luvru se află un bust al lui Euripide, care ni-l
înfațișează bă rbos, grav și melancolic, corespunzâ nd cu
descrierea pe care ne-au lăsat-o prietenii săi. Ei ni-l prezintă
ca pe un tip tacitum, mai degrabă un mizantrop, mare pasionat
și devorator de că Qi. Polemica lui modemistă îi a4ă sese
ostilitatea conformiștilor; conservatorii îl urau, iar Aristofan 1-
a criticat fă ră menajamente în trei din comediile sale satirice.
Ș i, totuși, ce semn mai bun de educațle cetă țenească decâ t
faptul că cei doi se înă lneau în agora, sau la cafenea, și se pwtau
ca cei mai buni amici de pc lume. Judecă torii au îndră znit doar
de cinci ori să -i acorde premiul întâ i. Câ t despre spectatori,
aceștia se indignau sau se prefă ceau că se indignează . Ș i, totuși,
la premlerele sale nu mai găseai, să-1 plătești cu aur, un loc
li&r.
În anul 410 i-au intentat proces pentru imoralitate și
sacrilegiu. Iar prinFe martorii acuză rii a apă rut și nevastă -sa,
care, zicea ea, nu-l putea ierta paclfismul manifestat atunci câ nd
Atena se afla încleștată , pe viață și pe moarte, în ră zboiul cu
Sparta. Ca document al acuză rii a fost prezentat și discursul lui
Hippolit al să u. Dar acuzatul a fost achltat. Însă primirea pe care
au fă cut-o, după aceea, noii sale drame, Troienele, i-a dat de
înțeles că devenise deja un stră in în propria-i țară . La invitațiu
regelui Arhelau, s-a mutat la Pella, capitala Macedoniei. Și
acolo a murit, spun grecii, sfâ șiat de niște câ ini care ii ră zbunau
pe zeii ofensați.
 Socrate spusese că , penFu o dramă a lui Euripide, n-ar fi
ezitat să meargă pe jos pâ nă la Pireu: ceea ce pentru un puturos
ca el era un mare sacrificiu. Ș i Plutarh povestește că , atunci
câ nd siracuzanli au luat prizonier tot corpul expediționar
atenian, le-au cruțat viața și i-au eliberat pe soldații care știau
să recite vreo scenă din Euripide. După Goethe, nici mă car
Shakespeare nu-1 egalează . Este adevă rat că el a fost primul
dramaturg „de intenție” pe care l-a avut lumea, și acela care a
adus pe scenă , îmbră cat în veșmâ nt de tragedie, marele conflict
al tuturor timpurilor: cel dintre dogmă și gâ ndirea liberă .
 ARISTOFAN ȘI SATIRA POLITICA

Dacă citeşti Fagediile grecești, întelegi foarte bine de ce

publicul, după ce vă zuse la râ nd trei îna-o zi, simțea nevoia să
mai vadă și o comedie înainte de a merge la culcare. Ele nu-i
acordau spectatorului nici un ră gaz și-1 țineau încordat și plin
de suspans de la prima pâ nă la ultima scenă . O împă qire
riguroasă a acțiunii le interzicea dramaturgilor să recurgă la
ingredientele hazoase ale comediografilor.
Poate că aceștia din urmă , fă ră existența democrației, nu s-
ar mai fi nă scut niciodată , deoarece comedia greacă a fost,
dintr-odată și din primul moment, o piesă de moravuri, care
avea nevoie de li&rtatea de a critica. Epicarmos, Cratinos și
EupoliS, pionierii el, s-au folosit de teatru așa cum ne folosim
noi azi de gazetă rie: ca să atace, să muște și să parodieze
partide, oameni șl idei. Ș i, cu toate acestea, calul lor de bă taie
a fost democrația, cu marele ei șef, Pericle, că ruia ii datorau de
fapt existența.
Ne este destul de greu să explică m această contradicție.
Comediografii dln Atena nu erau câ tuși de puțin anti-
democratici. Erau doar niște scriitori în că utare de succes. Iar
succesul, chiar și pe atunci, se obținea numai prin non-
conformism; adică să critici ordinea constituită . Or, această
ordine constituită fiind democratică , sigur că tonul comediilor
avea să fie conservator, aristocratic. Era singurul mod de a
face opoziție, care și el, la râ ndul să u, era un mod ca oricare
altul de a-și exercita un drept peNect democratic.

188
 Numai Aristofan ar putea să fie considerat un adevă rat
reacționar, pentru că el credea în ceea ce spunea. Era, de altfel,
vlă starul unei familii de moșieri nobili, și dovedea asta prin
însuși modul să u de viață . El s-a ținut, cu un aer distant, departe
de lumea din ca/ă-society și de cercurile intelectuale ale Atenei,
dovedind că simte probabil o simpatie sinceră pentru Sparta,
chlar și atunci câ nd între cele două cetă ți a izbucnit ră zboiul.
Pentru că dacă s-ar fi nă scut în alt regim, ar fi ajuns un poet al
naturii, așa cum ne demonstrează puținele și fragmentatele
versuri, de înaltă inspirație și stil desă vâ rșit, care'au ajuns pâ nă
la noi.
Avea stofa de gentilom de țară , cult și distins. Dar, fiind
nă scut în anul 450 înainte de Christos, s-a trezit de foarte tâ nă r
într-o democrație care nu mai era aceea a rafinatului Pericle, ci
aceea a vulgarului Cleon, tăbăcarul. Ea i-a zgândărit toana
polemică și 1-a îndemnat să încerce teatrul. În lipsa gazetelor,
acesta era singurul teren pe care se mai putea porni o luptă de
idei, de moralitate și de moravuri. Și nu cu Fagedii legate de un
aecut ce-și dicta singur propriile teme, ci cu comedia care (i
permitea să înfrunte prezentul.
Ea aproape că se născuse o dată cu Aristofan. Căci abia în
anul 470 guvernul ii permisese lui Epicarmos, venit din
Sicilia, să-și reprezinte piesele indigeste, satirico-filozofice.
Tradiția dionisiacă a procesiunilor falice, de care era legat tot
teaFul, permitea o comedie plină de obscenități. Dar urmașii
lui Epicarmos au abuzat în așa măsură de ele încât, în anul
440 a trebuit promulgată o lege care să le interzică.
Dimpotrivă, contra satirei politice nu s-a întreprins nimic.
Cratinos a putut să-1 atace pe Pericle în termenii cei mai
grosolani și mai vulgari; iar Ferecrate să laude tradițiile
aristocrației, în ciuda progresului democratic.
Dinae toți, cel mai cunoscut în momentul acela era Eupolis
cu care, încă de la început, Aristofan a legat o saânsă prietenie
și a realizat o fructuoasă colaborare. Dar, după puțină vreme,
s-au certat și, deși au continuat să profeseze aceleași idei față
de regim, deseori întrerupeau acest fel de polemică, pentru a
se ataca reciproc și a se ridiculiza în scrierile lor. Totuși, în ciuda
acestor precursori, că rora Aristofan a avut uneori bună voinJa
să le adreseze frumoase elogii, comedia mai era considerată ,
încă , un apendice al tragediei, acceptată doar din motive de
bani. Erau numai niște comică rii fă ră cap și coadă , tară nici un
subiect, tară personaje, care rezistau doar prin caraghioslacuri
și strâ mbă turi.
Aristofan a lovit imediat drept la țintă , atacâ ndu-1 chiar pe
Cleon, stă pâ nul de serviciu; și a facut-o în așa fel încâ t nici un
actor n-a mai avut curajul să joace rolul. A trebuit să apară pe
scenă autorul însuși, personificâ ndu-1 pe sFateg, care a asistat
impasibil în stal la propria-i luare în zeflemea; a aplaudat-o,
apoi 1-a pus sub acuzare pe autor și i-a aplicat o amendă . Ceea
ce ne face să credem că mâ rlanul de Cleon a fost, la urma
urmelor, mai puțin mâ rlan decâ t se spunea. Comediograful,
după ce a plă tit amenda, a mai scris încă o piesă care îl aducea
în scenă pe același personaj și îl trata, de data asta, încă mai ră u
decâ t în cea precedentă . Mulțimea, în delir, 1-a ovaționat. Iar
printre cei care îl aplaudau era de astă dată și Cleon.
Democrația Atenei se afla în mâ na unor oameni care știau să se
poarte cu ea. Ș i nimeni n-a dovedit-o mai bine decâ t însuși
Aristofan, care își propusese s-o denigreze.
O altă țintă urmă rită de acest personaj curios era și
raționalismul laic al noilor școli filozofice, pe care el le
considera ră spunză toare de declinul religiei. Ș i sigw că , pentru
a le servi și lor porția, Aristofan i-a adus pe scenă pe sofiști: pe
Anaxagora și pe propriul să u amic, Socrate, care s-a Feșit
parodiat ră u de tot, dar care a continuat, totuși, să -i ră mâ nă mal
departe prieten.
Pentru că asta era latura frumoasă a Atenei și dovada
înaltului să u grad de civilizație; că se întâ lneau unii cu alJii,
discutau, petreceau împreună , se irtinizau în public, dar ră -
mâ neau mai departe prietenl. In Norii exlstă de toate pentru
toți. Să rmanul Socrate, caricaturizat sub înfă țișarea
„negustorului de gâ ndire”, a ieșit de aici teribil de șifonat.
C•.a de a treia victimă a lui Aristofan a fost, bineînteles,
Euripide. Îl ura într-atâ ta, încâ t a continuat să -l aducă pe scenă
sub înf”ațișarea celor mai meschine și mai ridicole personaje,

191
chiar șl după ce a murlt (Broaștele). Lovind în el, lntenționa
să lovească , mai ales, în progres și în feminism, idel pe czre se
sprijineau concepțlile utoplce ale unel societă țl egalitare și de
care s-a luat tare în Pă.săYle•, a fost, credem, cea mal izbutlta
lucrare a sa, poate șl pentru că era singura care nu închldea ușa
în nas poeziel și, pe lCl pC colo, mal destindeu cu ea publlCUl.
Aristofan este un ghem de contradiCțli. Are aerul unui
șusțină tor al virtuții, pe care o apă ră , însă , cia limbajul celui mai
înră it pdcă tos, descrlind viciile cu atâ ta competență și cu atâ ta
satisfacție, că ne face să ne gâ ndim la modul cum a ajuns să le
cunoască . Limbajul să u i›bscen nu are de ce să -1 invidieze pe
cel al lui Cratinos.
El apă ră religia, dar asta nu-1 împiedică să pună în scenă o
parodie a Misterelor eleuslne, cam cum ar fi s-o facem nol astă zi
cr1 Sfâ nta Liturghie, și să -1 ridiculizeze pe însuși Dionysos, zeul
teati•ului, și să insinueze că Zeus nu este în Olimp altceva decâ t
patronul unei case de toleranță . Ca să facă niște rechizitorii
moraliste, el nu șovă ie să se folosească de cele mai imorale
arme, cum sunt calomnla și defalmarea.
Fă ră îndoială că acest bărbat extrem de inteligent devine un
obtuz în țața celor pe care îi ură ște și în fața ideilor pe care nu le
acceptă . In diatri&le sale împotriva lui Pericle și a poporului, el
coboară deseori la nivelul celor mai discreditați pamfletari, de
tipul lui Ermip. Ranchiuna îi întunecă și simțul, și rostul
mă surii. Foarte rar zâ m&ște. Râ njește aproape întotdeauna.
În locul unui simț al umorului, el posedă un sarcasm adesea
vulgar. La el, țesă tura dramatică este doar o serie de simple
pretexte. Citindu-1, ai impresia că s-a apucat de scris tară să
știe unde vrea să ajungă și că el singur caută , pe dibuite, să
descopere inYiga unei acțiuni, așa cum un miop, câ nd se Fezește
dimineața, își caută ochelarii pe noptieră . Personajele sale sunt
schematice, caricaturale, ca toate pei‘sonajele scrierilor cu teză ,
unde se preferă problemele, și nu oamenii.
Dar, în ciuda acestor grave rezerve, trebuie să recunoaștem
că n-o să înțelegem nimic din Atena dacă nu-1 citim pe
Aristofan: este cel mai mare elogiu ce i se poate aduce unui
scriitor. Din paglnile sale ne apar limpezi moravurile și viața
orașului, ideile în circulație, viciile de care se suferea, mò dele
care se succedau, şi dialogurile din cafenele şi din piață , care se
gă sesc aici pă strate exact așa cum au fost. Aristofan este, la un
loc, un Dickens și un Longanesi ai Atenei: un amestec de
grandoare, de mitocă nie şi mizerie, de angajament civic şi de
flecă reală , de idealism şi de tică loșie.
O dată cu el, comedia a încetat să mai he sora să racă și
post-scriptumul obişnuit al Fagediei, pentru a se înă lJa la dem-
nitatea unei expresii de artă independentă . De fapt, și
guvemul a fost de acord ca o zi din serbärile lui Dionysos să-i
fie exclusiv dedicată. Însă abuzurile și licențele pe care şi le-au
permis autorii au fost atat de multe, încât au necesitat instituirea
unei cenzuri care, ca întotdeauna, s-a dovedit causFofală.
Comedia de satiră politică a murit înaintea lui Aristofan, cel
care a inventat-o și care, în ultimii ani ai vieții, a regretat poate
că a folosit-o împotriva regimului politic ce i-o îngăduise,
decedat şi el acum.
Li&rtatea este unul din acele lucruri pe care le prețuim
doar atunci când le-am pierdut. Aristofan, care a dispärut în
anul 385, a sfârşit prin a scrie comedioare sentimentale. Te
amuză prea puțin lectura lor, pentru că îți dai seama că nici el nu
s-a amuzat prea mult să le scrie.
 POEȚ II Ș I ISTORICII

La prima vedere, ne poate surprinde faptul că , ală turi de

această uimitoare înflorire a filozofiei, a teaFului, a sculpturii și
a arhitecturii, epoca lui Pericle nu se poate lă uda cu una tot
atâ t de bogată a poeziei. Dar există și aici explicații.
Democrația, distrugâ nd monarhii și principate, distrusese și
mecenatul, care este marele fertilizant al poeziei. Poezia se
naște întotdeauna curteană și de palat, așa cum a fost cea a lui
Homer. Democrația cste burgheză ; ea îl așază în locul seniorului
ră zboinlc și romantic pe oră șeanul negustor și calculat,
interesat mai mult de jocul inteligenței decâ t de invențiile
imaginației. Conflictul de idei devine predominant, îl smulge și
pe poet din vraja con- templației solitare și-1 obligă să se dea de
partea cuiva, adică să se facă apară torul unei teze sau al alteia.
De fapt, nu poezia lipsește în Atena lui Pericle. Aproape toți
scriu în versuri. Dar o fac în slujba ideilor, pentru filozofie sau
pentru teatru. Și sigur că teaFul, filozofia și ideile au de
câ știgat.” Poezia plă tește.
Cel mai mare reprezentant al ei este Pindar, nă scut că Fe
sfarșitul secolului al șaselea înainte de CListos (se pare că în
522), veac saturat de poezie cu adevă rat bună . Se nă scuse la
Teba, oraș ce se bucura de faima pe care o are astă zi Cuneo, și
pe care, ca și Cuneo, nu o merita. Pindar avea un unchi
muzicant, care l-a Fimis să studieze, pe cheltuiala lui, com-
pozitia, cu maeșFii Lasos și Agatocle din Atena. Bă iatului i-au
folosit aceste studii ca să scoată din jocul cuvintelor toate
armoniile posibile. Concetă țenii săi spun că , odată , Pindar a
19
3
adormit pe câ mp și că un roi de albine, tot bâ zâ indu-l, i-au
picurat în gură miere. Ori poate el însuși și-o fi inventat
povestea: modestia n-a fost punctul să u forte. A concurat de
cinci ori penFu premiul înă i de poezie, cu concetă țeana și
maestra sa Corrina, care tot de aă tea ori 1-a învins. Se pare că ,
în ochii judecă torilor care formau comisia, ea dispunea de
anumite argumente pe care bietul Pindar nu le avea și care cu
poezia se învecinau prea puțin. Înfrângerea 1-a facut să-și piardă
orice brumă de galanterie. A spus că „în comparație cu o
scroat”a ca ea, el se simte ca un vultur”. Pentru că , atunci câ nd
este în joc vreun premiu, poeții se folosesc și ei de proză ; și
încă ce proză !
Dar revanșa și-a luat-o repede, deoarece de peste tot i-au
venit comenzi: de la guverne sFă ine, de la tirani ca Hieron al
Siracuzei, pâ nă chiar și de la regi ca Alexandru al Macedoniei
(străbunicul celui Mare). Așa că atunci când, la vârsta de 45
de ani, s-a înapoiat acasă , era acoperit de glorie și de bani. Îi
obȘ nuse însă cu sudoarea frunții, pentru că faimoasele sale ode,
care îți par ușoare și fluide atunci câ nd le citești, l-au cos:at un
nesfâ rșit efort ca să le scrie. EJ le compunea o dată cu muzica,
din care regretă m că nu ne-a ră mas nimic; erau fă cute să fie
câ ntate de un cor pe care el însuși îl dirija. Pindar era de fapt un
„teztier”, dar unul de foarte înalt nivel: mare meșter al metricii,
plin de metafore, alambicat și, de fapt, rece în entuziasmul să u
aparent. A Fă it pâ nă la optzeci de ani, ferindu-se cu multă grijă
să-și lege soarta de marile evenimente pe care, de regulă, le
câ nta. Câ nd a izbucnit ră zboiul cu perșii, a fost pentru
neutralitatea Te&i, aceasta incluzand-o și pe a sa personală .
Apoi, câ nd ră zboiul s-a terminat, i-a adresat Atenei un
zgomotos omagiu, numind-o „cetatea renă scută și ocrotită de
zei, bogată și încununată cu flori, că lă uză și apă ră toare a înFegli
Elade”. Pentru o astfel de schimbare de opinie, Teba i-a
aplicat o amendă de zece mii de drahme, cam șase milioane de
lire. Dar, drept recunoștință , Atena a fost aceea care a suportat-
o. A mwit în anul 442 câ nd, trimițâ nd un mesager în Egipt, ca
să -1 înFe& pe zeul Amon care era cel mai bun lucru în viață ,
acesta i-a ră spuns: „Moartea”. Atena i-a ridicat un monument. Ș i
câ nd,
la rin secol și jumă tate după aceea, Alexandru cel Mare a vrut să
pedepsească Teba pentru că se revoltase, a ordonat soldaților s-
o lnccndieze în întregime, mai puțin casa lui Pindar. Care, de
fapt, mai există și azi.
Mure lucru nu e de spus despre poezia lui Pindar și a
celorlalți contemporani ai să i mai mă runți. Toată llteratura
epocii lui Pericle este angajată , adlcă funcțională . Chiar și în
proză , singurli care stră luceau erau „retorii”, adică meșteril în
discursuri, cel mai mare dintre ei, fiind desigur Gorgias, și,
blneînțeles, ist‹›ricli care tot niște eseiști politici erau.
Pr(agresele rcpezl pe care le-au fă cut grecli în această direcție
sunt ilustrate de fuptul că între Herodot șl Tucidlde nu se
scursescră decâ t cincizec l de ani, care parcă fuseseră cel puțin
cinci sute. Hei(›dot a scris istoria ca pe o expunere de fapte,
fă ră s-o separe de legendă și de mit. Știa multe, deoarece,
aparținand unel falTlllii înstă rite din Halicarnas, că lă torise
destul; dar, în loc să cearnă lucrurile cu un ochl crltic, le-a Fâ ntit
gră madă pe toate într-un talmeș-balmeș care nu avea nimic
dintr-o istorie univeisală , în afară de această pretenție lipsită de
modestle. Evenimentele sunt amestecate la gră madă cu
miracole și cu profeții; iar Heracle este descris ca un personaj
real, întocmai ca Pisistrate. Toate astea îi conferă desigur lui
Herodot un farmec de prospețime și de naivitate. Îl poți citi cu
plăcere; numai că e bine să te ferești să -1 crezi.
Tucidide, care a început să mâ nuie pana la cincizeci de ani,
după ce a lă sat-o Herodot, pare să apaqină unei cu totul alte
epoci. Se simte că între ei doi au existat sofiștii, și că s-a format
pe atunci un fel de iluminism, care apropie atâ t de ciudat
secolul al cincilea atenian de cel de-al optsprezecelea francez.
Tucidide se nă scuse în anul 460 înainte de Christos, din- tr-
un tată proprietar dc• mine și o mamă aparținâ nd unei mari
familii trace. Aceasta i-a permis să se bucure de o excelentă
instruire la o școală costisitoare a unor sofiști renumiJi, de la
care s-a adă pat cu un puternic scepticism. Pasiunea sa a fost
politica. Și, de fapt, primele sale scrieri au reprezentat un jurnal
al unor evenimente la care fusese martor. A scăpat ca prin
minune de epidemia din anul 430, care nu-l ocolise. Ș i, șase ani
mai tâ rziu, îl gă sim ca amiral înY-o expediție pe mare în ajutorul
orașului Anfipoli, asediat de spartani. Insuccesul l-a plă tit cu
exilul, iar nouă ne-a oferit plă cerea unei Istoâi n războiului
peloponesiac, care probabil că n-ar mai fi fost scrisă dacă el ar
fi ră mas în paaie să facă politică .
Redactarea și-o începe exact acolo unde o lăsase
Herodot. Dar ce diferență de stil! La Tucidide, stilul este
limpede ca cerul Aticii, i"ară digresiuni, t”ară divagații. Faptele
și personajele sunt vă zute cu un ochi critic, reprezentate așa
cum au fost ele, f”ară prejudecă ți moralizatoare. E drept, nimeni
nu poate să spună dacă poraetele fă cute de el lui Pericle, Nicias,
Alcibiade sunt reale. Dar par să fie; și asta e de ajuns ca el să
facă istoria mare. Tucidide nu cade niciodată în vreuna din
acele inexactită ți pe care cititorui poate să le „pigulească ". Mâ na
lui de scriitor operează aă t de ușor, încâ t nici n-o simți. El nu
emite judecă ți. Face să se vadă lucrul bun și lucrul ră u din
nararea faptelor. Simpatiile și antipatiile sale nu reies de
nică ieri; ceea ce este un lucru destul de rar la un exilat politic.
Are o singură slă biciune: aceea de a pune în gura eroilor să i
vor& elegante, așa cum are obiceiul să și scrie, dar nu s-o și facă .
Insă mă rturisește singur că e doar un truc la care recurge ca să
învioreze narațiunea și s-o facă mai ruprinză toare, mai
dramatică . De fapt, toate personajele sale au același stil: pe al
să u. Uneori mai exa- gerează , totuși, ca atunci cand îi atribuie
lui Pericle un Discurs lunebru la mă reția pierdută a Atenei. Vai,
dar Plutarh e de față , și ne spune că Pericle nu a lă sat nimic
scris și că nici mă car fragmente orale nu ne-au fost transmise.
Ș i-l credem, pentru că elocința lul Pericle nu a umblat niclOdată
după paradoxuri, după expresii de țlnut minte șl după fraze de
decor care să merite să nu le uiți.
Tucidide este un priceput reconstructor de acțiuni. Dar
dincolo de p‹›litlcă nu vede nimic: nici factorii economici, nici
curentele de gâ ndire, nici schimbarea moravurilor. În pa§lnile
sale nu gă seşti nici o statistică , nu întalnești numele nicl UnUl
filozof. Nu își arată chipul nici un zeu, nici o femeie, nici chiar
Aspasia, care, totuși, a însemnat ceva în viața și în cariera lui
Pericle.
 Există în el un amestec de Tacit și de Guicciardini* dar
mai mult din cel de-al doilea decâ t dln cel dintâ i. Ca și
Guicciardini, cu istorla el și-a cheltult toate amblțiile sale
politice; și a fă cut-o pe același ton rece și dezamă git, cu același
pesimism, privind la ră utatea și prostla funclară a oamenilor. El
nu recunoaște existența nicl unel Providențe și neagă pâ nă șl
ideea de progres. După el, omenirea e sortită să nu învețe
nimic din istorie și să repete mereu, cu fiecare generație,
aceleași greșeli, aceleași nedreptă ți, aceleași &stialită ți.
Mă rturisim că ne vedem puși în încurcă tură : cum să -1
contrazicem?
Nu numai că ne-a oferit un tablou al oamenilor și al eve-
nimentelor din vremea sa, dar Tucidide ne mai furnizează și
documentul maturită ții în gâ ndire și în expresie la care
ajunsese Atena. Proza sa este un model desă vâ rșit de concizie,
valoare și echillbru perfect. Folosește o limbă minunat vorbită ,
așa cum sunt toate limbile care au atins perfecțiunea. Nimic
aulic, nimic pompos, ci doar un stil nobil, tocmai pentru că nici
nu-ți dai seama că există un „stil”.
Dar Tucidide, elev al sofiștilor, ne mai demonstrează încă
ceva: că deja scepticismul câ știgase partida. Grecii îi alungaseră
pe zei din Olimp și instalau în locul lor Rațiunea. Acum el nu
mai credea în nimic, nici mă car în utilimtea scrisului să u.

*Francesco Guicciardini (1483-1540), istoric italian, auttir a1 acei istorii a

 Italiei
între 1492-15.34.
 DE LA ASCLEPIOS LA HIPOCRAT

O, Asclepios, dońtule, zev xpepłxt, cum nş putea eu owe

să intru in templul Âu, Ünrå cx W însuți să mă conduct in el? O,
zeu chemat, ewe [ntreci in strålucire írumuse[ea pământului
primăvarx! lutå, aceasta este rugsciunen lui Dioíant.
Mântuiește-mñ,- o, zeu salvator. Vindecå-mS de guta mea, că
tu singur po[i s-o wet, o, prea milostiv zeu, tu, tu singurul pe
pământ și in cer. O, zeu prea in[elept, zeu al tuturor minunilor.
dutoritå [re eu sunt vindec-at, o, zeu síånt, zeu hinecuvântat,
dntoritñ [re, dafofifă [re, Dioí-ant de acum n-o sñ mai umble ca
un ›-ac, ci va nvea un pictor sñnătos, așn cum at voit-o fu.
Aceasta este doar una din numeroasele inscripții care se
pot citl şi astă zi pe multe stele ale templului dln Epldaur, unde
veneau toți bolnavii din Grecia ca să he vindecați de Asclepios,
zeul medicinei. Amestecul acesta de sanctuar, spital, casă de
să nă tate și de bazar trebuie că reprezenta tot timpul anului un
ciudat spectacol. Mulțimi de schilozi, de orbi, de epllepticl Îl
luau cu asalt, dâ nd foarte mare bă taie de cap, ca să le poată
disciplina, funcționarilor, portarilor și fă clierilor care, pe
jumă tate preoți, pe jumă tate lnfirmieri, îl reprezentau pe
sclepios şi-l patronau mlracolele.
Pelerinii se strâ ngeau pe sub porticurlle ionice, luń gi de
şaptezeci şi patru de metri, care înconjurau templul, cu toate
bagajele lor destul de voluminoase probabil, pentru că fiecare
trebuia să se îngrljească singur de hrană şi de aştemut. Clinica
îți punea la dispoziție, ca să nu te lase sub cerul li&r, doar

19
8
zidurile
dormitorului, aflat ia etaJul fie sus, purtâ nd numele de
abaroii. Pacienții, după o noapte peFecută unii dormind, alJii
Tugându- se, erau conduși la fâ ntâ nă pentru a face baie; și
sigur că pre- cauția asta nu era inutilă : grecii se spă lau rar,
chiar și câ nd erau sănătoși. Închipuiți-vă ce se întâmpla când
erau bolnavi. Numai după ce își dă deau jos, câ t mai bine, jegul
și murdă ria, erau primiți, pentru rugă ciune și ofrandă , în
templul propriu-zis. Asclepios era un medic cinstit: achitarea
notei de plată o lă sa la aprecierea clientului, și o pretindea
numai în caz & vindecare. Pentru a suda un femur rupt, se
mull''mea cu un cocoșel. Dar pentru să raci lucra chiar și pe
gratix, așa cum o dovedeşte o inscripție de pe o altă stelă, unde
se vor&ște despre un biet ță ran care, neputâ nd să ofere mai
mult decâ t un pumn & oscioare, a fost vindecat totuși.
Nu știm exact în ce constau procedurile. E sigur că apele
jucau aici un rol însemnat, deoarece zona abuoda în cele
termale. Un alt ingredic at folosit erau și krburile. Dar, mai ales,
se punea bază pe sugestie; o realizau nenumă rate rugă ciuni și
ceremonii spectaculoase pentru alungarea ră ului. Poate că se
recurgea și la hipnoză ; iar în unele cazuri chiar și la anestezle,
realizată nu se știe cum. Pentru că din inscripții rezultă că
Asclepios nu era doar un clinician, ci și chirurg. De fapt, ele nu
vor&sc decâ t de buqi deschise cu cuțitul, de tumori eliminate,
de clavicule sudate, de plcioare strâ m&, îndreptase Fecâ nd
peste ele cu carul. Cazul cel mai faimos dintre toate a fost acela
al unei famei care, vrand să scape de tenie, pentru că în
momentul acela Asclepios e<a ocupat, s-a adresat fiului
acestuia, care, avâ nd, ca și tată l, pasiunea chirurgiei, i-a
desprins de la gâ t capul și, cu mâ na, a scotocit prin stomac după
vierme. L-a gă sit și i 1-a scos. Dar apoi n-a mai și:u: să așeze &
loc capul pe bustul nenorocitei; așa că a Febuit să încredințeze
cele două fragmente tată lui care, după o chelfă neală
admitiistrată nepriceputului bă iat, le-a așezat la loc împreună .
Acest lucru stă scris pe o stelă .

* L‹xirdes — loc de pelerinaj celebni, în Hautes Pyreoees, consacrat Fecioarei Maria

 Sigur că sacerdoții care, în numele lui Asclepios, reușeau
asemenea ispră vi, Febuie să fi fost niște șmecheri patentați. Ș i,
totuși, nu e imposibil ca ei să fi posedat și ceva cunoștințe de
medicină; oricum, însă, au avut, în practicarea cultului lui
Asclepios, o corpportare umană și cordială față de bolnavi. În
acest marș Lourdes* de la Epidaur, zeul se mulțumea doar cu o
capelă simplă , unde își avea statuia însoțită de cele două
animale prefe„rate: câ inele și șarpele. Restul era destinat
găzbiiirii peleiinilor și timpului petrecut de ei acolo, cu
numeroase §alesFe și piscine.
De că Fe acest zeu să ritor și puțin cam șarlatan, dar de
Feabă , sau mai bine zis, de că Fe preoții să i a fost monopolizată
medlcina greacă pâ nă în veacul al cincilea. Abia pe vremea lui
Pericle a apă rut cea laică , așezată , sau cel puțin pretinzâ nd că
este, pe baze raționale, excluzâ nd religia și miracolele. Dar la
Atena, această inovație a venit de afară , din Asia Mică și din
Sicilia, unde se înființaseră primqle școli laioe.
Adevăratul lor întemeietor a fost Hipocrat, deși se pare
că, înainte de el, a mai existat la Crotona și un altul, Alcmeon,
fomat la școala lui Pitagora, că ruia i se atribuie descoperirea
trompelor lui Eustache și a nervului optic. Dar despre el nu
știm mai nim.ic, în timp ce Hipocrat a devenit o figură
istorică . Era 3in Coes, unde în fiecare an alergau mii de bolnavi
ca să se îmbă ieze în apele sale termale. Oamenii aceștia
constituiau un excelent obiect de studiu pentru tâ nă rul
Hipocrat, fiul unui
„waci” și elev al altuia, Erodicos din Selimbria. El a început
prin a compila o lucrare care deschidea druișul stabilirii, pe
&ză de experiențe, a diagnosticelor. Scrierile sale au fost
strânse apoi într-un Corpus Hippocraticum, din care lui
Hipocrat probabil că nU-l aparținea decat o mică parte, restul
flind contEbuția elevilor și urmașilor să l. Ș i aici se gă sesc de
toate, la gră madă : anatomie, fiziologie, presupuneri, deducții,
sfaturi, cercetă ri și un uriaș numă r dc absurdită ți. Cu toate
acestea, el a constituit, pentru o perioadă de peste o mie cinci
sute de anl, textul de bază al practicii medicale.
Hipocrat trebuie să fi avut și ceva neplă ceri cu Biserica,
pentru că , începâ nd prin a afirma valoarea terapeutică a
rugăciunii, s-a apucat repede să demonteze ideea originii celeste
a bolilor, încercând să le atribuie acestora cauze naturale. Se
pare însă că prea mult n-a contat ca practician, penPu că
importanța pulsului nu a înțeles-o: febra o apre,cia doar prin
atingere cu mâna, și nici nu-1 asculta pe pacient. Insă din punct
de vedere științific și didactic, a fost cu sigurantă primul care a
separat medicina de religie, preferând s-o ancoreze în
filozofie; dar, din păcate, aceasta nu era mai puțln primejdioasă.
Era prieten cu Democrit, care fi lansase o provocare de viață
lungă. A câștigat filozoful. depășind suta de ani, în timp ce
medicul a atins doar ‹›ptzeci și trei.
Corpul, spunea Hlpocrat, este alcătuii dln patru elemente:
sângele, mucozitățile, bila gal&nă și bila neagră. Bolile provin
dintr-un exces sau dintr-o lipsă a unora din ele. Cura trebuie să
consiea dintr-o reechilibrare, și deci, mai mult decat pe
medicamente, să se bazeze pe dietă. E mai blne să previi decât
să vindeci.
Nu se poate spune că anatomia și fiziologia au facut, sub
conducerea lui Hipocrat, cine știe ce progrese. Numai Biserica
avea material de studiu, cu fragmentele sale de animale
sacrificate pentru auspicii. Cât despre chirurgie, ea a rămas
monopolul unor profesioniști, care o practicau cam la nime-
reală, dar mai ales al acelora care o practicau în armată, pe timp
de război. Lui, însă, îi datorăm bazele medicinei ca știință
autonomă , precum șl organizarea ei. Înainte de Hipocrat, ' in
așteptarea unei minuni, se mergea la Epidaur. Caracter mai
laic nu aveau decât vreo câțiva vraci ambulanți, care se
deplasau din oraș în oraș, și cărora, pentru a-și exercita meseria,
statul nu le pretindea titluri universitare. Erau printre ei și multe
femei, pentru că numai ele le puteau îngriji pe suratele lor. Un
oarecare Democede îșl Câștigase ceva faimă, umplându-se și de
bani. Dar profesiunea asta mirosea a șarlatanie și era
desconsiderată.
Hipocrat i-a conferit mai multă demnitate, ridicând-o la
rangul de sacerdoțiu, prinS-un jurământ care îi obliga pe
adepți, nu numai s-o exercite după știință și conștilflța, dar
chiar să păstreze cu rigurozitate o ținută exterioară. spălându-
se des și având o atitudine corectă, care să inspire încredere
pacientului.
201
Cu el, pensu prima oară medicii s-au organizat într-o breaslă,
au devenit stabili, au înființat intrein, cabinete de consultație,
și au inițiat congrese, unde fiecare își aducea contribuția
propriilor sale experiențe și descoperiri.
Maestrul practica puJin. De altfel, el era tot timpul plecat
pensu consulturi speciale. Era chemat chiar și de Perdicas al
Macedoniei și de Araxerxe al Persiei. L-a invitat, în anul 430
înainte de Christos, Atena, câ nd a avut loc o epidemie de tifos
exantematic. Nu știm ce fel de tratament o fi prescris el atunci și
cu ce rezultate. Hypocrat avea modul să u de a dr.ip•nostica și
de a pronostica, folosind din plin expresii bombastico-
științifice, care Yezeau respect, chiai• dacă nu-1 vindecau pe
bolnav. Era celebru prin aforismele sale, ca: „Arta e lungă , dar
timpul zboară ”, care Li lă sau pe pacienți cu reumatismele și cu
migrenele lor, dar îi umpleau de admirație.
Propria sa să nă tate i-a fost și cea mai bună reclamă pentru
terapeutica practicată . La optzeci de ani, mai colinda încă
orașele și ță rile, oaspete al celor mai bune case, dc întotdeauna
respectâ nd un orar și un regim din cele mai riguroace. Să
mă nâ nci puțin, să umbli mult, să dormi pe tne și să te scoli o
dată cu pă sările; și tot cu ele să te și rulci. Asta era regula sa
de viață .
A fost un fel de Frugoni*. Mai mult decâ t să pună bazele
unei științe, el a servit de exemplu tuturor acelora care, de
atunci și pâ nă azi, au stat în slujba ei.

* Francesco Fulvio Frugoni (1620a 1686), scriitor, dramaturg și critic italian.

 PROCESUL ASPASIEI

Fomal, Pericle a ră mas strategos autoHator pâ nă în anul

428 înainte dc Christos, câ nd a murit. De fapt, el fusese deja de
trei ani „scos la pensie”, adică din 432, câ nd i s-a intentat
spaslel procesul a că rul țintă a fost în realitate el însuși. O
erande aIIaire politlCă și mondenă a vremii, cu protagoniștl de
cel mai înalt și mai nobil nivel, însă cu aspecte sordide și urâ te.
Atacul l-au declanșat conservatorii, care deja mai
încercaseră să -l lovească pe Pericle, defă imâ ndu-i și in-
criminâ ndu-i prietenil și colaboratorii cei mai apropiați. Fidias
fusese acuzat dc însușirea, pe ascuns, a unei cantită ți de aur
destinată decoră rii uriașei statui a Atenei, și fusese condamnat.
Anaxagora, atacat ca eretic, a fugit ca să scape de un proces de
al că rui rezultat nu era deloc sigur și pe care însuși Pericle vola
să -l evite. Pâ nă câ nd, devenind îndră zneți în urma acestui
suc- ces, conservatorii au citat-o în tribunal pe Aspasia,
acuzâ nd-o
de impietate.
A fost ca și cum ai deschide o gură de canal, atâ tea mizerii
s-au revă rsat sub fomă de scrisori și de pamflete. Cei mai
murdari pamfletari ai vremii, conduși de Ermip. s-au luat la
întrecere în a lansa tot felul de calomnii infamante asupra
„primei doamne a ță rii”, îni”ațișâ nd-o ca pe o vulgară proxenetă
care facuse din Pericle ceea ce fă cuse Dejanira din Heracle,
nu tocmai îmbră câ ndu-1 cu o că mașă de foc, ci slă bindu-1 și
degradâ ndu-1, în orgii cu droguri și cu „magie neagră ”.
Datorită acestel femei, spuneau ei, casa aufo£raror-ului
devenise un
?03
bordel, unde Aspasia le atrăgea pe doamnele din înalta societate
și pe fiicele lor minore, pentru a le oferi amantului ei ramolit,
ca să -l șantajeze după aceea.
Nimic din toate acestea nu au fost Jlovedite în tribunalul
compus din o mie cinci sute de jura¡i. In apă rarea acuzatei a
vorbit însuși Pericle, al cărui glas era întrenipt deseori de
suspine. Poate că erau provocate nu atâ t de primejdia care o
pă ștea pe fiiilJa iubită de el mai mult decâ t orice pe lume, câ t de
spectacolul ingratitudinii, al josniciei, al invidiei oarbe, al
complexelor de inferioritate de care dă dea în acel moment
dovadă societatea ateniană împotriva unui bă rbat că ruia îi
datora, dacă nu toml, oricum desml de mult. Ș i poate că
singunil motiv pentni care el s-a izolat de amnci încolo a fost că
această experien¡ă 'Fi distrusese încrederea în democraJie,
t”acâ ndu-o să i se pară nimic altceva decâ t un incubator de
josnice instincte omenești.
Dar, chiar și din punct de vedere politic, în afară de cel
moral, procesul acesta este instnictiv, pentni că ne arată
limitele intre care s-a simat ceea ce în mod greșit s-a chemat
„dictatura lui Pericle” și ne limpezește esenJa ei. Vă imagina¡i un
proces al Clarettei Petacci în plin fascism? Sau al Evei Braun în
plin na2ism? BineînJeles că strategul autocrator nu era un
Duce și nici un F“ă1xrer, iar regimul să u nu semă na cu nici unul
din militarismele poli¡ienești moderne.
Ca să înJelegem ceva de aici, trebuie să ne gâ ndim întot-
deauna la cele trei lucruri lndamentale care au condiționat
evenimentul: un numă r restrâ ns de cetă țeni, ce nu depă șea
treizeci de mii de votanJi, din care jumă tate, cei de la ¡ară , așa
cum ann mai spus, nu puteau să voteze din imposibilitatea de a
se deplasa; conștiința acestor cetă țeni că ei constituiau o
minoritate privilegiată într-un oraș de peste două sute de mil
de locuitori; și directa lor participare la treburile politice ale
stamlui, dată fiind slaba ldee pe care și-o făceau despre lggătu-
rile de familie. În timp ce un italian din ziua de azi este, mai
iiitâi și-ntâi, un tătic, un soț, un fiu etc., adică un om convins
de îndatoririle sale față de familie, pentni care poate deveni
chiar dezertor in vreme de război, sau hoț în timp de pace,
204
 tenianul din vremea aceea era mai întâ i de toate un cetă țean
entru care aveau precă dere îndatoririle sociale. El se achlta de
cestea mai ales în două locurl: la club sau „confrerie” și la
'arlament sau Ecclesia.
Clubuâ la Atena erau destule, aproape tot atâ tea câ te sunt
i azi în ță rile anglo-saxone. Fiecare atenian facea parte din
cel iuțin trei sau paYu: acela, să zicem, al ofiJerilor
demobilizați, icela al persoanelor care și-au ales ca patron un
zeu sau o zeiță tnume, cel profesional, cel al amatorilor de un
anume vin sau le un purcel de lapte. Ș i era acesta și un mod
de a se cunoaște și le a se verifica unul pe altul, pentru a face
să câ cule unele gusturi și unele idei, penau a lua hotă ră ri de
breaslă care, pâ nă a urmă , își aveau ecoul în Parlament.
Aici se reuneau de pasu ori pe lună toți cetă țenii, șl flu
leputații aleși de ei. Atenienii nu alegeau pe nlmeni care să-i
reprezinte. Datorită numă rului lor relatie mic, veneau în
persoană . Și se grupau, nu după partide ci, dacă era cazul, după
clubuă, în care se hotă râ se deja atitudinea ce trebuia adoptată
față de proiectele de lege în discuție. Sigur că exista și o
împă Ș ire, în mare, în oligarhi, cu alaiul lor de proletari, și în
democrați; dar nu exista o „dreaptă ” și o „stâ ngă ”, așa cum
există în topografia politică modernă .
Acest Parlament nu avea o clă dire a sa. Intotdeauna se
aduna în aer li&r, uneori la teatrul lui Dionysos, alteori în
agora, și câ teodată chiar la Pireu. Sesiunea se deschidea în zori,
cu o ceremonie religioasă care consta în obișnuitul sacrlficiu
adus lui Zeus, un vițel xau un porc. Dacă ploua, însemna că
Zeus era prost dispus și ședința se amâ na. Apoi președintele,
care era ales în fiecare an, citea proiectele de legi. In teorie, toți
puteau lua cuvâ ntul, pro sau contra, în ordlnea vâ rstei; însă
existau o mulțlme de restrlcții care să llmlteze cu grljă ,acest
drept: trebuia să fii că să torit legitim, să nu ai cazier, să fii
proprietar al unor bunuri imobile, cu impozitele plă tite la zi. Ș i
să fim încredlnțați că astfel de condiții Ie îndeplineau cel mult
zece la sută dln cei prezenți. Apoi mai trebula să ai șl darul
vorbirii, pentru că aici avea loc o reuniune de oameni cu gusturi

206
rafinate, că rora uu h se pă rea normal să -l critice pe cel care -se
urca la aibună .
Acesta trebuia să tragă mereu cu ochiul la clepsidra cu apã ,
care fi mă sura timpul; și e mare pă cat că parlamentaHi din
zilele noastre i-au uitat acesteia rostul. Trebuia sä spună tot
ceea ce avea de spus bine, clar şl repede. Ş i nu numai aă t, dar
cel care avansa o propunere ră spundea de ea, în sensul că dapă ,
lą qn an după ce fusese adoptată , rezultatele erau negative, în
afară de anularea deciziei mai putea ft amendat şi autorul. lar
faptul că s-a pierdut şl acest obicei e ur alt mare pă cat. Se vota
prin ridicare de mâ ini, în afară de cazuri speciale câ nd era
nevoie de un scrutin secret. lar rezultatul era definitiv:
propunerea adoptată devenea în mod automat lege. Dar mai
înainte de a se ajunge la acest rezultat final, se cerea pă rerea
bulei sau a Consiliului, care era un fe1 de Cime constituțională .
O formau cinci sute de cetă țeni, traşi la soqi din regissele de
stare civilă, fară să se țină seama de califică H sau 4e
competențe speciale. Ei ră mâ neau în funcție timp de un an, şi
nu puteau să mai participe la o altă tragere la soÿi pâ nă câ nd nu
le venea râ ndul și celorlalți cetă țeni. Erau plă tiți modest pentru
acest serviciu public: cinci oboli pe zi. Se reuneau într-o clă dire
specială , buleuteâuł, dintr-un colț al agorei. Erau împă ÿiți în
zece pńtanii sau comitete de câ te cincimci & oameni fiecare,
după însărcinările lor, cu caracter de conö ol, cuprinză tor și
divers: constituțio- nalitatea propunerilor, morali tatea
funcționarilor civili şi religioşi, balan@ şi adminŃ Sația
publică . Ră mâ neau în şedin@ zilnic, din zori pâ nă la apusul
soarelui. Fiecare pńtanic prezida întreaga bulă timp de
treizeci şi şase de zile, tră gfind la sorți în fiecare zi, dintre
membrii să ì, pe preşedinte. Aşa că , mai curâ nd sau mai tâ rziu,
îi venea râ ndul fiecă rui cetä țean, ceea ce í”acea din Atena un
oraș de ex-președinți şi ne ajuă pe noi să înțelegem marele
ataşament al œestui popor față de oraşul și poliüca sa.
În ce priveşte Areopagul, citadela aristocraților con-
servatori, şi câ ndva atoQutemic, de la Pisisaate încoace
demœrația 1-a subminat încetul cu încetul. Mai exista şi în
vremea lui Pericle, dar redus la un fel de Curte de casație,
øvâ nd
V07
doar competența să se pronunțe asupra delictelor ce comportau
pedeapsa capitală . Puterea legislativă era acum un monopol
total al Ecclesiei și al bulei. Cea executivă era exercitată de
nouă whon[i care, de la Solon, compuneau ministerul.
Teoretic, și aceștia erau aași la soȘ i din lisa cetă țenilor. De
fapt, „sorților” li se dirija cu mulă pricepere mâ na. Cel ieșit la
soȘ i trebuia să-și dovedească mai întâ i ascendența ateniană ,
din partea ambilor pă rinJi; că și-a îndeplinit toate obligaJiile
de ostaș și de contribuabil; respectul față de zei; viața
exemplară , asupra că reia erau admise tot felul de insinuă ri și
asupra că reia foarte puȘ ni oebuie să fi fost dispuși să accepte
înYebă ri. Apoi trebuia Secut în fa@ bulei un fel de examen
psihotehnic, numit doNmxsia, care constata nivelul intelectual
al candidatului; și, aici, e ușor să ne dă m seama ce soi de
„aranjamente” se mai puteau face.
Arhontele ră mâ nea în funcție vreme de un an, timp în care
Tebuia să ceară Ecclesiei cel puțin de nouă ori votul de
încredere. Câ nd termenul expira, toată activitatea sa era supusă
unei critici din partea bulei, al că rei verdict putea să meargă
de la realegere pâ nă la condamnarea la moarte. Dacă nu se
întâ mpla nici una nici cealaltă , arhontele era „jubilat” (scos la
pensie) în Areopag, unde ră mâ nea, ca să spunem așa, senator
pe viață , dar t”ară atribuții.
Dintre cei nouă arhonți, fomal cel mai lmportant era
basileul, care literalmente însemna rege, dar care, de fapt,
corespundea „papei” din ziua de azi, dacă ne gâ ndim că
atribuțiile sale erau doar religioase. Pe hârtie, el deținea cea mai
înaltă funcție în stat. În realitate, însă , în această împă rțire plină
de suspiciuni, care urmă rea să -i excludă pe toți, puterea stă tea
în mâ na arhontelui militar, numit strategos autoHator, care
era comandant suprem al foȘ elor amate. Dar, pentru că Atena
nu era un stat militarist, cu o armată permanentă , iar
recrut9rea se facea în nomadelFii și nu în cază rmi, fă ră
uniforme, unde recrutul învă ța nu numai să asculte, ci să se șl
conducă singur și să-și apere cu gelozie drepturile și li&rtatea
de cetă țean, nu exista primejdia ca autoHatorul să poată face
din ea un insaument al vreunui pronunciamento de sistem sud-
208
american.
 Deci, aceasta a fost funcția căae care a țintit•imediat
Pericle, facând să fie ales anual, din 467 în continuare. Dar,
datorită faptului că trebuia de fiecare daă să aibă o majoritate
în Ecclesia și apoi s$ suporte o anchetă din partea bulei, e clar
că puterea sa era mai mult aceea a unui rege constituțional
decât a unui dictator. Și ceea ce i-a permis să și-o exercite în
sens extensiv, atribuindu-și-o puțin câte puțin și pe cea de
ministni de externe și de finanțe, a fost numai dibăcia sa
personală. Atena, ca mare putere navală, avea nevoie de o
diplomație în stil mare; și atenienii, găsind că Pericle ig:
pricepea s-o facă blne, i-au lăsat-o în arendă. Totușl, aebuia să
supună Ecclesiei orice hotărâre luată. Mai bănuitori au fost
atenienii în privința administrării finanțelor, pentru că li se părea
că Pericle era cam risipitor. Și, așa cum v-am spus, cu Partenonul
i-au t”acut mii de șicane.
Dar cifrele sunt cifre. Balanța statului înregistra, atunci
când Pericle a fost ales pentru prima oară, un venit global de
un miliard și jumătate de lire anual. Când s-a retras, în ciuda
tuturor cheltuielilor făcute pentru lucrări publice, veniml se
ridicase la treizeci și cinci de miliarde.
Pe scurt, secretul lui Pericle, acela care i-a adus alegerea
ca autoHator timp de patruzeci de ani, a fost numai succesul
său; succes datorat excelentelor sale calități de om de stat și de
gospodar. A abuzat atât de puțin de acest- lucru, încât, la
sfârșitul carierei sale tară pată, a trebuit să suporte procesul
spaslei, în care adevăratul inculpat era el însuși, și să implore
plângând mila publică în fața a o mie de jurați.
Dacă îl dezonorează pe cineva acest proces, ’nu pe Pericle și
nici pe Aspasia nu-i dezonorează, ci pe atenieni.
P:irtea n priori
SFÂRŞITUF
EPOCI
 R›i ZBOIUL PELOPONESIAC

Dacă stăm să ne luăm după gurile rele ale vremii, ruina

Atenei Pericle a provocat-o, atunci când a început ostilitățile
cu Megara, pentru că niște megarezi o prejudiciaseră odată pe
Aspasia, răpindu-i câteva fete din casa ei de plăceri. Chiar și pe
vremurile acelea, lumea se distra interpretând istoria după
nasul Cleopaaei.
In realitate însă, problema Megarei, care a fost începutul
nu numai al catastrofei Atenei, ci și a întregii Grecii, a avut
cauze cu mult mai complicate și mai vechi; ea nu era legată doar
de voința unui singur om și nici a unui guvern sau regim.
Pericle nu a făcut o altfel de politică externă decât aceea pe
care oricare altul ar fi t”acut-o în locul său. Pentru Atena nu
existau alternative: ori puterea, ori nimic. Redusă pe uscat
doar la câțiva kilometri de pământ arid și stâncos, în ziua în
care n-ar mai fi putut să impoce grâu și alte materii prime ar fi
murlt de foame. Ca să le importe, trebuia să rămână sGpâna
mării. Și, ca să rămână stăpâna mării, trebuia să țină în mână, cu
€ota ei, toate acele mici state amfibii, întemeiate de greci pe
țărmurile peninsulei lor, pe cele ale Asiei Mici și în insulele de
tot felul care împânzesc azi Egeea, Marea Ionică și
Mediterana.
Imperiul Atenei se numea Confederație, cum se numește
azi cel englez Commonwealtli. Dar adevărul care se
ascundea sub acest nume ipocrit, democratic și egalitar,
reprezenta un control comercial și politic al Atenei asupra
orașelor care t”aceau pme din Confederație. Metone, când a
fost loviă de secetă și de
212
lipsuri, a trebuit să se chinuie mult până să obțină de la -Atena
pemisiunea de a importa cu propriile sale vase puțin grâu.
Atena pretindea să disalbuie ea, și nimeni altcineva, materiile
prime, m.al Înăi pentru a garanm armatorilor săi monopolul
navlului, și apoi pentru a păstra în mană o armă curc.are să
înfometeze toate aceste stătulețe când ele ar fi r.utrit visuri de
autonomie.
Cu tot li&ralismul său, Pericle nu a slăblt nici un
moment acest control. Ca bun diplomat ce era, el apăra, în
numele păcii, dreptul la supremație maritimă al Atenei. Zicea
că €ota sa apăra ordinea șl, Într-un fel, era adevărat. Dar era
vorba de o oidine strlct ateniană. El, de exemplu, a refuzat cu
regularitate,
întocmai ca și predecesorii săi, să dea explicațli asupra folosirii
fondurilor obținute din contribuția celorlalte orașe, pentru
finanțarea campaniilor contra perșilor: în realitate, el le folosise
la reconstruâea din temelii a Atenei, ca să facă din ea o mare
metropolă, ceea ce și devenise sub guvernarea sa. In anul 432,
a strâns de la celelalte confederate frumoasa sumă de cinci
sute de talanți, cam o sută optzeci de miliarde de lire din zilele
noasse. PenYu o „cauză comună”, bineînțeles, și pentru o
flotă care garanta pacea. Dar această €otă era numai-
ateniană, și pacea convenea Atenei, ca să-și mențină primatul.
Cetățenii Confederației nu aveau -toți aceleași drepturi. Când se
iveau probleme juridice în care se găsea amestecat vreun
atenian, competenți să le judece erau numai magisaații Atenei,
conform unor reguli care astăzi se cheamă „de consens”; și
care au caracterizat întotdeauna.co1onialismul. ,
Pe scurt, democrația lui Pericle își avea—limitele sale. In
interior exista monopolul minorității reduse a -cetățenilor, în
ciuda majorității formate din meteci și din cclavi. Iar în
raporturile cu statele confederate, democrația nu s”e întrezărea
nici pe departe. În anul 459, Atena își folosise €ota penYu a
întreprinde o expediție îli Egipt, ca să-i alunge de acolo unde se
instalaseră pe perși. Chiar învinși, aceștia mai reprezentau încă
o primejdie; iar Egiptul, pe -lângă faptul - că poseda baze
maritime, mai era și marele grânar al timpului. Prea mult interes
ca să și-l anexeze, Confederația nu avea; fiindcă, ’oi•icum, tot
2J3
punea ea Atena mâ na pe grâ u. Dar a trebuit să 'finanțeze
expediția, care a dat greş.
Nemulțumirile, care deja cloceau de mult față de săpâ nul
arogant, au izbucnit la Egina, apoi în Eu&ea și, în sfâ rșit, la
Samos. lar flota, care avea rostul să susțină „cauza comună ”,
deci și a acestor trei state ce se sleiau s-o poatã finanța, n-a
servit decâ t să le zdrobească tot pe ele, sub violența unei
represiuni.
Represiunile nu au reprezentat niciodată un semn de tă rie,
ci de slă bÎCiune. Ş l aşa le-a considerat şi Sparta pe cele ale
Atenei. Acolo, între munții ei, Sparta, un mare oraş
cosmopolit, nu avea o literatură , nu poseda saloane, nu avea
universită țl, dar avea cazä rmi, unde își instruise tot timpul
soldații cu o dlSCiplină de kamikaze, ca pe vremea lul Licurg. Şi
poziția ei geografică , în interiorul Peloponesului, și
compoziția rasialä a cetă țenilor să i, toți de neam doric, deci
agresori, deloc amestecați cu bă știnaşii ră maşi în situația de
servi șl excluşi de la orice particlpare la reburile statului, toate
acestea.í”acuseră din Sparta bastlonul unui conservatorism
arištocratic și moșieresc. Oamenii să i politici nu aveau
stră lucireæcelor ate- nieni; dar posedau, în schimb, firea
calculată a”'ță ranului şi simțul realist al situației. Atunci câ nd au
fosti’sö licitați de că œe emlsarii statelor vasale ale Atenei și ai
celor care se temeau să nu devină , să ia conducerea în ră zboiul
de eli&rare contra putemicului rival, în mod oficial au declinat
oferta, dar pe ascuns s-au apucat să țeasă rețeaua unei coaliții.
Pericle și-a dat seama de asta şi s-a întrebat dacă nu era
probabil cazul să -și recâ știge sirrípatiile pierdute, stabilind alte
legă turi cu Confederația, pe baze ceva mai corecte şi mai
democratice. Insă , he că a ajuns singur la concluzia că era
impOSlbil s-o facă í”ară să renunțe la supremația navală , he că
prevedea că ar fi putut să -şi piardă „scaunul”, dacă venea cu
astfel de propuneri în fața Adună rii, adevă nil e că a preferat
riscul unei înă spriri a situației. Planul să u era simplu: să
retragă , în caz de ră zboi, toată populația Aticii și toată armata
înse zidurile cetă ții şi să se mă rginească doar la apă rarea ei şi
a portului: supremația pe mare i-ar fi permis o rezistență
fă ră
21”5
:t”arșit. Totuși a c$utat să evite con€ictul propunând ceea ce
am iumi noi azi o conferință panelenică „la vârf’, din care
urmau
:3 facă parte reprezentanță tutwor satelor grecești, în vederea
;ăsirii unei soluții pacifiste a problemei în cauză.
Sparta considera că o a&rare ar fi echivalat cu o re-
:unoaștere a supremației Atenei; și a &clinat oferta. A fost ca
și
:um America ar propune azi o conferință mondială și Rusia
ar refuza-o, sau viceversa. Exemplul Spartei le-a făcut să fie
îndrăznețe și pe celelalte state, care au imitat-o. Și acest
fiasco a constituit încă un pas spre conflictul căruia deja îi
fuseseră create premisele. Acum era vorba s$ se știe cine,
dintre Atena și Sparta, avea să aibă puarea de a unifica
Grecia. Atenienii erau un popor ionic și mediteranean,
reprezentau democrația, burghezia, comerțul, indusaia, arta și
cultura; Sparta era o aristocrație dorică și nordică, de moșieri
conservatori, tomlitari și grosolani. La aceste motive de r4zboi,
Tur.idide a mai adăugat și un altul: plictiseala pe care pacea,
care dmasă prea mult, i-o inspira, mai ales acum, noii
generații, inexpertă și tulburentă. Și chiar că acea€ă teză a lui
Tucidide nu e de lepădat.
Cel dinăi pretext 1-a furnizat, în anul .435 înainte de
Christos, Corcira, cu o insurecție împotriva Corintului, a
cărui colonie era. Ea a cemt să inae în Confederația
ateniană, cu alte cuvinte a cerut ajutorul €otei sale care, de
altfel, a ridicat imediat ancora și s-a ciocnit cu cea a
Corintului, sosită și ea pentru a restabili status quo-ul.
Rezultatul a fost incert și nu a rezolvat nimic. ’Trei ani după
aceea, Potideea a facut exact invers: colonie a Atenei, ea s-a
răsculat și a cerut ajutorul Corin- tului. Pericle a trimis
împotriva ei o armată care a asediat-o doi ani de zile fan s$
reușească s-o învingă. Acest dublu insucces a constituit o
mare lovitură dată prestigiului Atenei; pentru că, atunci când
vrei să comanzi, trebuie s£ dovedești că al șl puterea s-o faci.
Megara re&lă s-a simțit încurajată și s-a dat de partea
Corintului, care și el la rândul lui s-a adresat Spartei. Aiena a
219
impus Megarei blocada, ca s-o înfometeze; Sparta a protestat.
Atena a răspuns că e gata să-și retragi sancțlunile, dacă
Sparta acceptă un tratat comercial cu Confederația, ceea ce
însemna să facă parte din Commonwealth. Era o propunere
provocatoare, la

216
care Sparta a reacționat cu o contrapropunere, tot atât de
provocatoare: că e dispusă să accepte, dacă și Atena acceptă
deplina independență a statelor grecești, adică dacă renunță la
primatul el imperialist. Pericle n-a ezitat nici o clipă să refuze,
deșl știa bine că acest „nu” însemna război.
Alinierea de foçe era clară: de o parte Atena, împreună cu
perfizii săi confederați din lonia, Egeea şi Asia Mică, țlnuți
strâns de căäe flotă; de cealaltă parte Sparta, cu tot
Peloponesul (în afară de neutra Argos) și Corintul, Beoțla,
Megara, ținute la un loc de căae armată. Pericle şi-a pus imediat
în aplicare planul. Şi-a chemat trupele în interiorul cetății şi a
abandonat Atica în mâlnile duşmanului, care a prădat-o; apoi
şi-a trimls navele să creeze dezordine pe țărmurlle
Peloponesului. Marea îl aparținea, deci aprovizionärile erau
sigure: se punea problema aşteptării ca frontul inamic să se
dezintegreze.
Şi poate că asta chiar că s-ar fi întâmplat, dacä îmbulzeala
din Atena nu ar fi provocat o epidemie de tifos exantematic
virulent, care a decimat și armata şi populația. Așa cum se
întâmplă întotdeauna în asemenea cazuri, atenienii, în loç să
caute microbul, 1-au căutat pe responsabil; și evident că 1-au
ldentificat în Pericle. Acesta, deja lovit în urma procesului
Aspasiei, vedea cum, datorită războiului, creştea numărul
dușmanilor săi, și de dreapta, şi de stânga. Printre cei din
stânga, cel mai înverșunat era Cleon, un argăsitor de piei,
grosolan, demagog şi obraznic. El 1-a acuzat pe Pericle de
delapidare de bani publici. Şi, cum Pericle efectiv nu putea să
dea socoteală de folosirea „fondurilor secrete” la cumpärarea
oamenilor de stat spartani, a fost demis şi amendat, tocmai
atunci când epidemia îi ucidea şi sora și pe cei doi fii legitimi
ai säi. Este adevärat că, regretând apoi ce facuseră, atenienii 1-
au chemat îndată la putere; ba mai mult, acceptând şi o
derogare de la legea impusă chiar de el, i-au acordat cetățenia
şi fiului avut cu Aspasia. Dar bărbatul acesta era acum, din
punct de vedere moral, un om sfârșit; și, la puțin timp după
aceea, a ajuns tot aşa și din punct de vedere fizlc. Trist epilog
al unei glorioase cariere.
 Locul i l-a luat Cleon, antiteza sa umană. Aristotel spune că
se urca la tribună în cămaşă şi se adresa mulțimii folosind un
limbaj vulgar și colorat, de neam prost. A fost însă un bun
general. I-a învins pe spartani la Sfacteria, le-a respins pro-
punerile de pace, a înă bușit cu o violență nemaiîntâ lnită
revoltele confederaJilor și, pâ nă la urmă , a murit bă tâ ndu-se
ca un leu cu eroul spartan Brasidas.
RĂ zbolul acesta, care bâ ntuia cu putere de aproape zece
ani, semă nase în toată Grecia ruina, tară să ducă la nici un
rezultat. Amenințaă de o revolă a sclavilor, Sparta a cerut
pace. Atena. ținâ nd pâ nă la urmă seamă de pă rerea
aristocraților, a fost de acord. Dintre aceștia, un oarecare
Nicias a semnat în anul 421 tratatul ce i-a și purtat numele.
Înțelegerea prevedea nu doar o pace de cincizeci de ani, ci și o
colaborare între cele două state, în cazul când îno-unul dinae ele
s-ar fi răsculat sclavii. Marii inamici găseau înoe ei înțelegere,
menținând nedreptăJile sociale.
 AFCIBIADE

Poate că această pace, chiar dacă nu avea sh dureze c-

incizeci de ani, cum intenționaseră semnatarii ei, ar fi ținut,
totuși, mai mult de șase, dacă n-ar fi purtat cumele luiTiicias.
Acesta era vlăstarul unei familii de viț£ nobilă și, ca toți
colegii săi din partidul conservator, dezaprobase vehement
războiul contra Spartei, oraș în care toți reacționarii greci ve-
deau un model demn de urmat. Dar era încă și unul din puținii
mrisiocrați bogați. Mai mult chiar, pe cât se pare, averea sa, ca
și cea a lui Callias, era una din cele mai substanțiale din Atena:
se ridica la o jumătate de miliard de lire, constând aproape€t
în- tregime din sclavi, pe care îi închiria înaeprinzătorilor
minieri. Acest gen de afaceri, care nouă ni se pare odios, dar
care pe vremea aceea era considerat normal, nu-1 împiedica
deloc pe Nicias să aeacă drept un om pios, foarte cuceniic
Jață & zei,
•penTu -că nu aecea o zi să nu facă ceva. Azi &dica o ztamie
Atenei, mâine ceva din averea sa’ lui Dionysos, finan@nd în
cinstea lui, ca sponsor, cele mai somptuoase spectacole. Pentru
orice acțiune, cât de mică, el fi consulta întotdeauna pe zeul
respectiv și-i r$qaundea cu un costisitor ez-voro. Nu ieșea
niciodată din casă cu piciorul stâng. Scria cuvinte magice pe
pereții locuinței sale, ca s-o apere de incendii. În zilele nefaste
(să zicem m@ea și vinerea) nu inaeprindea nimic. Ca s$ se
tundă, aștepta să fie lună plin$. Când zborul păsărilor indica
vreo i»norocire, rostea o fomnilă de &scântec și o repeta de
219
douăzeci șigapte de ori. Organiza și plătea din propriu-i
buzunar

220
procesiuni închinate seȘ erișului. Dacă auzea vreun șoarece
cliiță ind, ieșea din Senat. Iși astupa vechile la orice cuvâ nt
care suna funest. Pentru fiecare mort din familie — și, fiind
foarte veche, Sebuie că număra destui — organiza o
ceremonie aparte, pomenindu-le fiecă ruia din ei numele la
fiecare îmbucă tură : câ ți moqi, aă tea înghițituri; câ te moarte,
aă tea sorbituri. Ba mai mult chiar, lua masa avâ nd în față o
tă bllță pe care se aflau scrise numele tuturor stră moșilor, ca
să nu-1 uite pe nici unul; și, pe mă sură ce îl onora pe fiecare, îl
tă ia de pe listă cu creta. Râ gâ ia în semn de omagiu și mai
comanda un râ nd. După care, ca un bun democrat-creştin ce era,
mai dă dea cu chirie încă o turmă de sclavi și mai câ știga încă
un fleac de câ teva milioane.
Ca să -1 combată pe un asemenea om plin de bani, că ruia
urmările dezastruoase ale războiului, întotdeauna nedorit de el,
ajunseseră să -i fie de folos, adversarul să u Alcibiade, aristocrat
și el, nu avea decâ t un singur mijloc la îndemâ nă : să -și
însușească ideologia lui Pericle la conducerea &licosului
partid democrat, și să încerce discreditarea activită ții de
destindere — ceea ce am numi nol azi „spiritul de la Monaco” —
a partidului conservator.
Alcibiade bani nu avea. Ș i nici mă car nu se putea lă uda că
era iublt de zei, față de care nu manifesta nici un fel de
respect. În schimb, însă, avea un blazon: frumusețe fizică,
spirlt, curaj și insolență. Copil al unei verișoare a lui Pericle,
crescuse în casa acestuia care, sedus de exu&ranțâ și de
farmecul bălatului, încercase să-i canalizeze însușirile și să-1
îndrume spre ceva bun. Degeaba. Egocentric și extrovertit,
Alcibiade nu-și alegea mijloacele pentru a face carieră. Sigur că,
mai mult din ambiție decât din patriotism, la Potideea se bătuse
ca un erou contra spartanilor, și mai apoi la Delos, deșl unii
spuneau că adevăratul autor al isprăvilor de arme care i se
atribulseră a fost Socrate. Acesta îl iu&a cu o dragoste de o
asemenea natură, că e mai bine să tăcem.
Alcibiade făcea parte din grupul de tineri intelectuali pe
care Maestiul îi instruia în arta subtilă a raționamentului; dar
deseori dispărea, ca să umble după prostituate șl der&del de o
faimă îndoielnici; șl atunci, povestește Plutarh, Socrate își
pierdea capul și începea să-l caute ca pe un sclav fugar.
Alcibiade venea apoi acasă , plângea pocăit, poate preí”acut, la
pieptul băaânului sofist, care îl ierta imediat; dar, după
aceea, urma o nouă boacă nă . Într-o zi, l-a întâ lnit pe
Hipponahos, unul din cei mai bogați conservatori, şi 1-a
pă lmuit, pentru că aşa pariase el cu cineva. A doua zi, s-a dus la
bogă taş acasă , -s-a dezbră cat gol puşcă şi s-a aruncat la
picioarele ofensatului, cerâ ndu-i să -1 biciulască drept pedeapsä .
Bietul om, în loc să -i
-ardä -vreo -câ teva vergi, i-a dat fata în că să torie, pe
Hipparete, cea mai grozavă partidă din toată Atena, cu o zestre
de două zeci de talanți. Alcibiade i-a cheltuit repede pe toți, pe
un palat şi pe niște grajduri de cai de curse cu care, la derby-
ul din Olimpia, a câ ştigat premiile unu, doi și patru.
Atenienii erau nebuni după el. Au adoptat, ca în Anglia,
moftul bâ lbâ ielii, pentru că și el se bâ lbâ ia ușor, și s-au lă sat
furați de moda unui anume gen de încă lță ri, numai pentru că
le lansase el. Avâ nd întotdeauna nevoie de bani pentru luxul să u
nebunesc, îi accepta chiar şi de la cele mai cunoscute hetaire.
Ęi, ca ză demonstreze că nu-i rezistă nici o femeie, și-a gravat
pe scutul să u de aur un Eros cu fulgerul în mâ nă . Printre alte
lucruri, a vrut să aibă și o mică flotă de trireme, a sa proprie. Ş i
înS-o triremă și-a í”acut o gwçonniêre flofranre, cu un echipaj
format din muzicanți. Intr-o zi, Hipparete a fugit de acasă și l-
a citat în instanță , cerâ nd divoÿul. El a venit la-proces şi, chiar în
prezența judecă torilor, a ră pit-o. Biata de ea a acceptat situația
de femeie înşelată , a suportat în tă cere umilințele la -care el -o
supunea şi, -în -scurtă vreme, a și murit de inimă rea.
Acest personaj extraordinar şi turbulent, violator de legi şi
de femei, cuceritor nu numai de inimi, ci și de mase de
alegă tori, era un ațâ ță tor la ră zboi, deoarece ră zboiul
reprezenta un drum mai scurt pentru realizarea ambițiilor
sale; iar pacea o detesta, chiar şi numai pentru că purta
numele lui Nicias. Nici chiar câ nd a fost .ales arhonte,
Constituția nu-i permitea să denunțe Yatatul. Dar el, deși formal
îl respecta, s-a apucat să instige pe ascuns la o coaliție împosiva
Spartei, coaliție pe care Atena, fară să ia parte la ea, a înarmat-
222
o; dar a fost bă tut ră u la Mantineea, în anul 418. Puțin după
aceea, a trimis la Melos

221
flota, pentru că orașul se ră sculase, și i-a condamnat la moarte
pe toți bă rbații adulți, i-a deportat ca sclavi pe copii și pe
femei și a atribuit averile lor unui număr de cinci sute de
coloni atenieni. Partidul democrat, împreună cu clasele
industriale și comerciale care îl susțineau și-l finanțau, începea
să ridice capul și a facut din el unul din cei zece generali care
dețineau comanda foȘ elor armate. Plutarh spune că , aflâ nd
această veste, Timon, un bă aâ n mizantrop care 'Fi ura pe
oameni și se bucura de ră ul lor, își freca mâ inile foarte fericit.
Punâ nd la bă taie toată diplomaJia lui sucit$, Alcibiade s-a
apucat să-i convingă pe atenieni că unicul mod de a-și câștiga
prestigiul pierdut și de a reconsaui un Imperiu era să
cucerească Sicilia. Ș i i s-a oferit un bun pretext. Orașul ionic
Leontini trimisese, ca ambasador la Atena, pe Gorgias, ca să
ceară ajutor împotriva doricei Siracuza, care voi> sI-1
anexeze. Nicias a implorat Adunarea să resping$ propmerea.
Alcibiade a tă cut, fiind sigur că va primi coman& expediției,
și a obținut aprobarea. ,
Dar întâ mplarea și-a vârâ t codițg. In vreme ce se faceau
pregă tirile, au fost mutilate în mod barbar statuile lui
Hermes. S-a ordonat o anchetă pentru descoperirea
vinovatului unei asemenea profană ri. Ș i bă nuielile au că zut
pe însuși Alcibiade, care probabil că nu avea nici un fel de
amestec, fiind doar victima unei mașinații a consematorilor,
doritori să evite ră zboiul. El a cerut să aibă loc un proces. Dar,
pâ nă câ nd acesta să se țină , comanda expediției i-a fost
încredin@tă lui Nicias, tocmai omul care nu o dorea.
Nicias mai fusese general și în campania împotriva
Corintului. Câ știgase bă tă lia. Dar, în timp ce se înapoia la
Atena, și-a adus aminte c$ lă sase neîngropați doi ostași de ai
săi, și se înapoiase ca să cear$ umil permisiunea de la încinși
să -i înmormâ nteze pe cei doi. Atena râ sese puțin de un astfel de
bigotism, însă, după ofensa adusă lui Hemes, credea că
generalul ei este un om iubit de zei. Ș i de aceea l-a ales pe el.
Nicias, ca de obicei, mai înainte de a accepta, a consultat
oracolul și a trimis soli până în Egipt, ca să-l înRe& pe Amon,
care a ră spuns: da. Oftâ nd, și prea puțin convins, comandantul
bigot a dat semnalul plecă FFi. În ultima clipă și-a adus
aminte că erau Plinteriile, zile nefaae, cum ar fi o zl de vineri
17; dar cm ptea tâ rziu ca să se tnai wvace ordinul. Vestea că
niște cocbi ciuguleau statuia Atenei — alt semn ră u — a sfâ rșit
prin a-1 face atâ t de nervos încâ t, în aceeași zi, a ieșit pentru
prima oară din casă cu piciorul stâ ng. Ca să recâ știge
bună voința cerului, i-a obligat pe ostași să-și peaeacă toate
acele săptă mâ ni pe coră @i în post și rugă ciuni. Câ nd au
debarcat pe coasta Siciliei, erau toți demoralizați și slă biȘ .
Siracuza s-a dovedit imediat greu de cucerit. Iar asupra
asediatorilor s-a înverșunat și cerul, descâ rcâ nd peste ei niște
ploi torențiale. Nicias își petrecea timpul rugâ ndu-se la zei, care
i-au ră spuns cu o epidemie. Pâ nă la urnă , îngrozit, a hotă râ t
să abandoneze totul și să -și reîmbarce soldații. Dar tocmai în
momentul acela a avut loc o eclipsă de lună , pe care augurii au
interpretat-o drept o poruncă a cerului de a amâ na plecarea cu
„de trei ori nouă zile”, adică în total două zeci și șapte.
Pâ nă la urmă , siracuzaniî, injelegâ nd cu cine aveau de-a
face, au ieșit înS-o noapte, au atacat flota ateniană și i-au dat
foc. Generalul bigot s-a bă tut ca un viteaz. A fost însă prins viu
de că ae siracuzani și, împreună cu ceilalți captivi, a fost imediat
executat. Excepție au facut — așa cum ann mai spus — doar
cei care puteau să recite pe dinafară ceva din Euripide.
Intocmai ca și bmvii nemți, dorienii din Siracuza erau și ei
tot atâ t de pasionați după sâ nge și după artă ; și se foloseau cu
ușwință și de spâ nzwă toare, și de „sentiment”.
 MAREA TRĂDARE

O daă cu înaeaga €otă, Atena pierduse pe plaja sicilian£

aproape toată armata sa, adică jumătate din cetățenii ei de sex
bărbătesc. Și cum o nenorocire nu vine niciodată singwă, la
aceasta s-a mai adăugat și o alta: dezertarea lui Alcibiade care,
ca să scape de proces, se refugiase la Sparta și se pusese în
slujba ei. Iar Alcibiade era unul din acei bărbați care, pentru
clne ii are, constituie o primejdie; și un dezasYu pentru cine îi
are împotrivă.
Tucidide îi atribuia fugarului aceste cuvinte, atunci când
s-a prezentat înaintea oligarhilor spartani: „Nimeni nu știe mai
bine decât mine, care ann trăit acolo și le-am fost › ictimă, ce
este democrația ateniană. Nu mă faceți să-mi bat gwa de
pomană, vorblndu-vă despre o prostie atât de bine cunoscută.”
Cuvintele au plăcut, desigur, reacționarilor, dar nu le-au mic-
șorat îndoiala. Alcibiade, este adevărat, era și el un aristocrat,
dar condusese un partid democrat șl ațâțător la război. Ca să-și
atragă încrederea spartanilor, el a început să-i imite pe stoici și
pe puritani. Cel care, până atunci, fusese arbisul eleganței șl al
rafinamentelor, și-a aruncat ghetele ca să umble desculț pe
străzi, cu o tunică grosolană pe el, s-a hrănit cu ceapă și a
început să se scalde și iama în apele înghețate ale
Eurotasului. Ura pe care o nutrea împotriva Atenei era atât de
mare, încât nici un sacrificiu nu i se părea exagerat; numai să
se poată r$zbuna. A reușit astfel sh-i convingă pe spartani să
ocupe Deceleea, de unde Atena își procma argintul.

22
4
 Din pă cate, chiar murdar și prost îmbră cat, el ră mâ nea
un bă iat frumos; iar manierele sale păreau să fie irezistibile
pentru femel, mai ales pentru spartanele care nu erau obişnuite
cu așa ceva. Regina s-a îndră gostlt de el și, câ nd regele Agis s-a
înapoiat de pe teren, unde fă cuse mari manevre, a gă sit acasă
un sugar despre care ștla că nu era al să u. Ca să se scuze,
Alcibiade a declarat că nu putuse rezista tentațiel de a contribui
cu sâ ngele să u la continuitaiea dinastiei unui tron atâ t de
glorios ca cel a1 Spartei; a socotit însă că era mai prudent să se
îmbarce ca ofițer de marlnă pe o flotă ce pornea spre Asia.
Odată debarcat, prietenii 1-au sfatuit să schimbe aerul. Flota
era de fapt urmă rită de un individ care avea ordinul să -1
elimine pe Alcibiade. Acesta abia a avut timp să evite pumnalul
și, la Sardes, s-a ală turat amiralului persan Tissafeme că ruia,
așa ca să mai schim&, i-a oferit serviciile sale împotriva Sparei.
Să -l lă să m, pentru moment, prins în rețeaua încurcată a
triplului să u joc, și să revenim la Atena, aflată acum pe
marginea pră pastiei. Orașul era total izolat, deoarece și cei mai
credincioşi satelițl ai să i treceau acum de partea dușmanului.
Eu&ea nu mai trimitea grâ u și nu mai exista nici o flotă care s-
o oblige s-o facă . Spartanii, ocupâ nd Deceleea, In afară de
minele de argint, puseseră stăpânire și pe sclavii care le
exploatau și care se înrolaseră acum în armata lor. În plus.
începuseră deja și tratative cu perșii în vederea disYugerii
inamicului comun arogant și promițându-se acestora arhipelagul
ionic. Era marea trădare. Grecii îi chemau în ajutor pe barbari,
ca să-i dlstrugă pe ceilalți greci.
În interior domnea haosul. Paeidul conservator, acuzându-
1 pe cel democrat că a dorit un ră zboi dezastruos, a organizat o
revoltă , a pus mâ na pe putere și a încredințat-o unui Consiliu al
celor Patru Sute. A asasinat vreo câ țiva capi ai opoziției și a
înspă imâ ntat-o pe aceasta în așa hal, încâ t Adunarea, deși în
majoritate încă democrată , a votat „puteri depline”, adică a
renunțat la ale sale.
Dar, după revoluție, a venit lovitura de stat. Câ țiva dintre
aceiași conservatori, conduși de Teramene, i-au trimis acasă pe
cei Patru Sute, i-au înlocuit cu un Consiliu al celor Cinci Mii și
an încercat să creeze o „sacră alianță ” cu democrația, pentru
formarea unui guvern de salvare națională . Ş i aceasta putea ft o
soluție, dacă nu intervenea un fel de „insurecție à la Kronstadt”
a marinarilor aparținâ nd flotei; aceştia au anunțat că , dacă nu se
instaurează imediat uii guvern democrat, în port nu mai insă
nici un bob de grâ u, ceea ce însemna foametea. Teramene a
trimis mesageri la Sparta: Atena era de acord să -și deschidă
poqile în fața armatei sale, dacă ea venea să -i aducă alimente și
să -i sptijine regimul. Dar spartanii, ca de obicei, au mai pierdut
ceva timp pâ nă să se hotä rască ; populaJia Atenei, înfometată , s-
a ră scelat; oligvhii au fugit, iar demœrația a revenit la putere
pentru a organiza o rezistenJă la sâ nge.
Nimic nu poate sã ne dea mai bine mă sura disper9rii la
care ajunsese oraşul, decâ t adoptarea hotă râ rii de a-l rechema,
în fruntea ră mă șiÿlor de foÿe, pe Alcibiade care, nemulțumit de
a fi aă dat doar Atena pentru Sğ arta, apoi Sparta pentru Persia,
psum intrigi și cu Teramene. In anul 410 el a revenit în pasie,
ca și cum pâ nă atunci o servise cu credință , a luat conducerea
flotei şi, timp de trei ani, le-a administrat spartanilor o serie
zdravă nă de înfrâ ngeri. Atena a ră suflat ușurată , a mâ ncat și a
exultat, dar a uitat să plă tească marinarilor solda. Cu dezin-
voltura care îl caracteriza, Alcibiade s-a hotä râ t să prœedeze
după capul să u. A lă sat lui Antioh, locotenentul să u, comanda
flotei, cu ordinul să nu pă ră sească portul orice s-ar întâ mpla, și
a pom_it-o cu puține ambarcații spre Caria, ca s-o prade şi să
facă bani. Insă Antioh, care era un carierist, a vă zut aici un bun
prilej să -şi demonstreze talentele; a pornit consa flotei spartane
comandate de Lisandru, și a pierdut-o pe a sa, o dată cu viața.
De data asta, Alcibiade n-a avut nici o vină . Dar, în calitate de
mare amiral, a fost fã cut rä spunză tor şi de acest — a1 câ telea?
— dezasYu, deCinitiv. A fugit în Bitinia.
La Atena s-au luat ultimele mă suri. Toate statuile de aur şi
de argint, ale indiferent că ror zeită ți, au fost topite, pensu a se
finanța organizarea unei noi flote, care a fost încredințată
conducerii a zece amirali. DinFe aceştia, unul era fiul lui Pericle
și al Aspasiei. Ei au luat contact cu escadra spartană lâ ngå
insulele Arginuse (406 î.Chr.) și au învins-o; dar au pierdut
apoi
înS-o furtună două zeci și cinci de vase. Cei opt comandanJi
care scă paseră au fost trimişi în faJa tribunalului; iar ca
judecă tor a fost numit S‹›crate. Acesta s-a pronunțat pentru
achiure. Dar n-a fost ascultat. Cel opt amirali au fost
executați. Puțin după aceea, autorii condamnă rii au fost și ei,
la râ ndul lor, condamnați la moarte. Însă acum ră ul fusese
t”acut. Amiralii uciși au trebuit si fie înlocuiți cu al)ii, mai
puțin valoroși, care au căutat să se revanșeze contra lui
Lisandru la Aghiospotamos, langă Lampsacos, unde, în acel
moment, se refugiase Alcibiade. De sus, din vârful dealului, el
văzuse că vasele ateniene erau prost grupate, și s-a repezit să-și
ajute compatrioții. Aceștia 1-au primit cu ostiliute și 1-au luat
la JOilfla, făcându-1, tocmai acum, trădător, cdnd chiar ci nu
era. A doua zi, trădătorul a trebuit să asiste neputincios la
dezastrul ultimei flote ateniene, care a pierdut în confruntare
două sute de nave, reușind să salveze numai opt din toate.
Lisandru, care cunoștea trecutul lui Alcibiade, a trimis un
asasin ca să-l l4Cldă. Alcibiade a căutat refugiu la generalul
persan Famabace. Dar acum el devenise un Quisling* și nu
mai găsea protectori care să-1 creadă. Famabace i-a pus la
dispoziție un castel și o curtezană, dar și o echipă de body-
guarzi înarmați, în realitate doar niște asasini care, după câtva
timp, l-au ucis. As4el, la numai patiuzeci și șase de ani, și-a
sfârșit viața și cariera cel mai faimos, cel mai sclipitor și cel
mai ignobă trădător despre care ne vor&ște istoria.
Nici Atena nu i-a supravietuit prea mult. Lisandru a
supus-o, cu flota sa, unei blocade și, timp de trei luni de zile,
a lăsat-o să moară de foame. Ca să le acorde supraviețuitorilor
iertarea, le-a impus următoarele condiții: dărâmarea zidurilor,
rechemarea la putere a conservatorilor fugiți și ajutor oferit
Spartei în orice război purtat de aceasta în viitor.
Era anul 404 înainte de Christos când s-au înapoiat
oligarhii, cum am spune noi azi, „pe vârful baionetelor dăș-
mane", conduși de Teramene și de Critias care, pentru a

* Vidkun Quisling (1887-1945), politician norvegian, șef al guvernului pro-nazist

norvegian iJin anul 1941. Executat la Oslo.
guverna orașul, au organizat Consiliul celor Treizeci. Ș i au avut
loc represalii total lipsite de omenie. În afară de cei care au fost
asasinați, cinci mii de democrați au Febuit să ia calea exilului.
Au fost revocate toate li&rtă țile cetă țenești. Socrate, că ruia i
se interzisese să mai predea și care a refuzat să se supună , a fost
închis, deși Critias îi fusese prieten și elev.
Dar reacțiunile nu rezistă mult. În anul wmă tor, fugarii
democrați au organizat, sub comanda lui Trasibul, o armaă care
a pornit la recucerirea Atenei. Critias a chemat populația la
arme, dar aceasta n-a ră spuns la chemare. Doar o mâ nă de
bandiți, deja compromiși, i s-a ală turat într-o rezistență t”ară
speranță . Critias a fost învins și omorâ t înS-o luptă scurtă ; iar
Trasibul, revenit la Atena cu ai să i, a restabilit un guvern
democratic care imediat s-a distins prin respectarea legalită ții și
prin blâ ndețea epură rilor. Au existat condamnă ri la exil, dar nici
o pedeapsă capitală ; iar loviți au fost marii vinovați. Pentru toți
ceilalți s-au acordat amnistii.
Sparta, care se obligase să susțină regimul oligarhic, s-a
mulțumit să pretindă de la cel democrat doar o sută de
talanți, impuși drept reparații de ră zboi. Ș i întrucâ t i-a obținut
îndată , alte pretenții nu a mai avut.
 CONDAMNAREA LUI SOCRATE

De la această comportare tolerantă și înțeleaptă față de

adversv, o singură excepție a fă cut democrația restaurată: aceea
împotriva unui bă rbat care, t”ară îndoială , a fost cel mai mare
dintre atenienii în viață , și care numai dușman nu era: Socrate.
Condamnarea lui Socrate ră mâ ne una dintre cele mai mari
taine ale Antichită ții. MaesSul septuagenar refuzase să dea
ascultare celor Treizeci, și denunțase pseudo-guvernul lui
Critias. Se situa deci în afara orică rei bă nuieli de „cola-
boraționism”, cum se spune azi; și nici nu era susceptibil de
„epurare”. De fapt, adversarii să i nici nu l-au incriminat pe plan
politic, ci pe cel religios și moral. Acuzația care i se aducea, în
antil 399, era de „impietate față de zei și de corupere a
tineretului". Juriul era format din o mie cinci sute de cetă țeni.
Iar pe locul care azi s-ar numi banca presei, se aflau, prinse
alții, în calitate de reporteri, Platon și Xenofon, ale că ror dă ri
de seamă ră mdn singurele mă rturii despre proces.
A fost o „afacere Dreyfus” a vremii. Ș i, așa cum se
întâ mplă întotdeauna în asemenea cazuri, motivațiile dictate de
ură personală au avut precă dere asupra orică rui criteriu de
dreptate. Dar, tocmai de aceea, procesul ne vor&ște, mai bine
decâ t orice carte, despre psihologia atenianului.
DinSe cei trei cetă țeni care formulaseră acuzarea, Anitos,
Meletos și Licone, cel dintâ i avea motive personale să -l
urască pe Socrate, pentru că , atunci câ nd a Sebuit să plece în
exil, fiul să u refuzase să -l urmeze, ca să ră mâ nă la Atena cu

229
Maestrul, la

230
care ținea foarte mult, și să înceapă o viață ușoară , ajungâ nd
pâ nă la urmă pe jumă tate alcoolic. Anitos era un gentleman, un
autentic democrat care, pensu ideile sale, suportase exilul și
apoi, sub Trasibul, se bă tuse ca un viteaz, salvâ nd viața și
averea multor oligarhi care fi că zuseră în mâ nă . Dar, ca tată , era
normal să numească un resentiment. Ceea ce surprinde e că
acesta a fost în mare parte împă rtă șit și de ceilalți cetă țeni, așa
cum o dovedesc faptele.
Motivele imediate ale nepopularită ții lui Socrate erau,
evident, de importanță secundară . I se reproșa că îi avusese
elevi pe Alcibiade și pe Critias, foarte detestați la vremea aceea.
Dar și unul și celă lalt se despă rțiseră foarte repede de
MaesSu, tocmai pensu că erau alergici la învă ță turile lui. Ș i apoi,
printre elevii lui Socrate fuseseră întotdeauna oameni de toate
felurile. Câ t despre ambiguitatea apucă turilor sale erotice, în
Atena acelor vremuri așa ceva nu provocase niciodată scandal.
Dar erau cauze mai multe și mai adâ nci pentru care destui
oameni lipsiți de conștiință îl detestau. Le pusese clar în lumină
comedia lui Aristofan care, așa cum spune Platon, nu constituia
deloc un text acuzator împotriva inculpatului, ci doar
documenta motivele pentru care fusese el ră u vă zut. Socrate
era, din fire, un aristocrat, dar nu în sensul banal și vulgar al
apartenenței la o clasă și al acceptă rii prejudecă ților acesteia, ci
în sensul intelectual al cuvâ ntului, singurul care contează . Era
să rac. umbla îmbră cat ca un rufos și nu-i putea reproșa nimeni
nici cea mai mică incorectitudine față de statul democrat. Ba
mai mult, fusese un excelent luptă tor la Amfipolis, Delos și
Potideea. Se dovedise a fi un judecă tor drept în procesul
amiralilor de la Arginuse. Se revoltase împotrlva lui Critias,
deși ii era prieten. Iar respectul față de legile ță rii, mai înainte
de a-1 predica în lucrarea sa Criton, 1-a și practicat.
Dar, ca filozof, pretindea ca aceste legi să fie în ton cu
justiția; și le ceruse elevilor săi să gâ ndească bine și să aibă
grijă ca acest lucru așa să fie. Pentru el, cetă țean exemplai• era
acela care se supunea atunci câ nd primea din partea autorită ții
un ordin, dar care, mai înainte de a-l primi, și după executarea
lui, îl discuta să vadă dacă era bun și dacă autoritatea îl
formulase
cum trebuia. El nu ținea neapă rat să -i cunoască rostul, dar îșl
rezerva dreptul să -l cerceteze atent; și de aceea întreaga sa
metodă o sprijinea pe întrebă ri. „ Ti esti?” spunea el. „Asta ce
este?” Că uta ideea de bază și încerca, prin inducție, să ajungă la
ea. „Trebuie să -l recunoaștem”, spunea Aristotel, „două lucruri:
discursurile sale inductive și definițiile sale.” Scopul urmă rit
de el era clar: să pregiitească o clasă politică luminată , care să
guvemeze cu dreptate, după ce a învă țat foarte bine ce este
aceasta. El avea în minte o noocrație, adică un „guvern de
înțelepți”, un fel de dictaturd a competenței, care excludea
ip•noranța și superstițiile.
Toate acestea ple&a nu le cunoștea, pensu că nu era în
mă sură să urmă rească dialectica socratică . Dar le intuia. Ș i,
instinctiv, îl ura pe Socrate și felul să u subtil de a gâ ndi, de la
care se sim)ea excepută . Aristofan, cu defetismul să u grosolan
avant la lettre, nu a fost decâ t interpretul acestui protest ple&u,
care pretindea să -i opună lui Socrate un bun simț popular, dar
unul însuflețit doar de obișnuitul venin ascuns al tuturor medio-
crită ților, împotriva celor elevaJi ca intelect. Noi nu trebule să
credem că Atena era formată exclusiv din filozofi luminați. Ca
și în Florența veacului al șaisprezecelea și în Parisul celui de
al optsprezecelea, oamenii de cultură constituiau o minoritaR
restrâ nsă , în mijlocul unei mase cu nivel scă zut.
Acum, majoritatea juraților și a publicului care fi
influența, de la această masă își avea originea. Ș i, toiuși, e de
crezut că s-ar fi ajuns cu greu la o condamnare, dacă însuși
Socrate n-ar fi contribuit singur la provocarea ei. Nu că a
refuzat să se apere. A facut-o; și chiar cu multă elocvență ,
deși nu era nevoie chiar de atâ ta pentru a respinge acuzațiile.
A spus că , formal, i-a respectat întotdeauna pe zei. Era
adevă rat; și nimeni nu a putut să spună că , totuși, el nu credea
în ei, Qentru că pe vremea aceea nu se punea o astfel de
problemă . In ce priveşte coruperea tineretului, i-a provocat pe
toți să-i argumenteze că nu i-a sfătuit mereu pe tineri la
temperanță , la pietate și la mă swă . Dar, imediat după aceea, s-
a avâ ntat în cea mai orgolioasă și mai inoportună apologie a
propriei sale persoane, proclamâ ndu-se însărcinat de zei cu
misiunea de a descoperi adevă rul.
 Toți au înlemnit. Nu numai că astfel de cuvinte apăreau ca
o sfidare adusă tribunalului, ci și pentru că sunau cu totul altfel
în gura unui om ce se arătase întotdeauna modest și supus
autocriticii. Jurații au , încercat să-l oprească din acest drum
periculos. Dar el nu i-a’ascultat și a continuat până la sfârșit,
cerând în cele din urmă nu doar să fie absolvit de acuzare, ci
să fie proclamat chiar un binefăcător al poporului.
Conform procedurii ateniene, verdictele erau două. În cel
dintâi se afirma sau se nega vina. În cel de-al doilea se stabilea
pedeapsa, pentru care acuzatorul fă cea o propunere, iar
acuzatul o alta; iar tribunalul alegea după aceea între acestea
două , fă ră să poată hotă rî altceva. Ca urmare, atunci câ nd
acuzatorul cerea
condamnarea la moarțe, acuzatul cerea, să zicem, doi ani de
închisoare, pensu a lă sa judecă torilor o alternativă ; nu însă o
recunoaștere. Dar Socrate, la propunerea de condamnare la
moarte facută de Meletos, a ră spuns că dorea să fie gă zduit în
Pritaneu. Astfel, cu atitudinea trufașă care trebuie să -1 fi costat
desigur un mare efort, pentru că nu asta era firea lui, a enervat
publicul, pe judecă tori și pe jurați. Dintre aceștia, șapte sute
optzeci au votat pentru pedeapsa capitală , contra șapte sute
două zeci. Socrate mai putea propune o alternativă . La început a
refuzat. Apoi s-a lă sat convins de rugă mlnțile lui Platon și ale
celorlalți amici, și s-a declarat dispus să plă tească o amendă de
treizeci de mine, pe care au fost de acord s-o achite. Jur@ii s-au
mai reunit o dată . Erau speranțe ca să se poată evita catastrofa;
și foarte emoționați erau toți, în afară de Socrate. Câ nd s-au
numă rat voturile, în favoarea condamnă rii la moarte ele
crescuseră cu optzeci.
Socrate a fost bă gat în închisoare, unde li s-a permis
discipolilor să i să vină să -1 vadă . Lui Criton, care îi spunea:
„Mori pe nedrept", i-a ră spuns: „Dar dacă n-aș murl, aș merita-
o, totuși”. Lui Fedon, favoritul să u pe atunci: „Pă cat de buclele
tale. Mâ ine o să trebuiască să le tai, în semn de doliu.” N-a avut
nici un fel de emoție nici atunci câ nd a venit și Xantipa, în
lacrimi, ținâ nd copilul lor cel mai mic în brațe. Dar l-a rugat pe
unul din amicii lui s-o conducă pâ nă acasă . Câ nd a sosit
momentul, a luat cucuta cu o mâ nă sigură , s-a întins pe pat,
s-a acoperit cu un cearșaf şi a aşteptat astfel moartea, care 1-
a cuprins în=epâ nd de la picioare, pânã ce s-a ră spândit în tot
corpul. In jui‘ul să u, elevii pÍâ ngeau. Câ t a mai avut un fr de
viață în el, i-a consolat: „De ce vã întrlstați? Voi nu ştiți cã , încă
din ziua câr.d m-am născut, natura m-a condamnat la moarte?
Mai bine acum, cu trupul să nă tœ, decà t să mă ajungă mai tâ rziu
declinul.”
Poate cž îo aceste cuvinte ale sale stă și dezlegarea
mistcrului? S . rate simțise că , sacrificâ ndu-și viața, avea să
aslşiire mlsiii: !› salc triumful. Curajos cum era, nici mă car nu i
s-a părut că s' !’i mai’e sacrificiul. Având deja şaptezeci de ani,
nu rerunşa la ›nc• ştie . i• În schimb, îşi asigura o bogată
rezervă pentru viitoi Toț7 sæ :!ișc-laseră în privința lui, fiind
induşi în eroare de 1ip• i :Jc › unitate. Sub această modestie
aparentă ,
clocoteau, în :i- Łı -oliu şi o ambiție imense; dar mai ales o
û icredere puici‘ri1' " i» valoarea a ceea ce el îi înx ă țase pe
oameni. Ș i at-•.st lucru, prin acceptarea firească a moqii, se
ridlca la nivelul unei profeții.
Fructele nu au întâ rziat să apară . Mortul abia fusese
îngropat, câ nd Atena s-a revoltat împotriva acelora care
pronunțaseră condamnarea. Nimeni n-a mai vrut să le ofere
celor 8ei acuzatœi un tă ciune ca să -și apŁndă focul. Meletos a
fost bă tut cu pietre, Anitos, exilat. Este o soartă la care
propunem să mediteze toți aceia care folosesc instinctele
josnice ale poporului ca să comită față dc cei mai buni o
nedreptate.
 EPAMINONDA

Acum, în această Grecie redusã ca dimensiuni, grevată de

datoñ i și û isângeratä, doar trei orașe mai rămă seseră aproape-
pe acelaşi plan; şi, dacă ele s-ar fi înțeles şi ar fi colaborat,
poate reuşeau să gă șească timp ca să se salveze pe ele însele
și łara:
Atena, Teba ji Sparta. Dar Sparta avea acum convingerea că
merita primatul, iar celellte două nu înJelegeau să i-l
recunoascã .
Ş i chiar de tot nu greşeau, penYu că spartanii, acolo unde
puteau să exercite acest primai, nu s-au dovedit deloc
capabili s-o facă . SateliJii Atenei încă nu încetaseră să-şi
manifeste bucuria eli&rä rii din vasalitate, că au şi început să-i
considere pe „eli&ratori” mai odioşi decâ t pe vechiul stăpâ n.
Cel nou își instalase în fiecare din aceste state un guvemator de-
al să u, cu o jandarmeñ e spartană , a că rei misiune principală
era să stoarcă din tezanml public un tribut consistent pensu
Sparta. Nici un guvern local nu se putea forma fă ră aprobarea
ei, aprobare care era acordatã numai reacționarilor.
Atena nu ajunsese niciodată pâ nă la o asemenea situație.
Dar poak că nimeni n-ar ft regretat marile libertă Ji acordate
de ea, dacä și Sparta, la râ ndul ei. ur łi llistaurat o o1•dine
demna de respect. Ş i, de aici, e lesne & vä zut ce efecte
disFugatoai‘e poate avea o disciplină excesivä . Guvematorii
care veneau sa adminisFeze coloniile (pentru că asta erau, nu
altceva) fusesci ä educați la ei acasă conform legilor severe
ale lui Licurg, în
„disprețul confortului şi al tihnei”. La baza pedagogiei lor se
234
aflau frigul, foamea, renunțä rile, marşufile foqate şi
pedepsele. Ş i atâ ta vreme câ t stă teau la ei acasă , supravegheați
de-ai lor, într-o societate care nu permitea abateri, ei
ră mă seseră credincioşi acestui fel de viață . Dar, de îndată ce
au fost investiți cu puterea absolută în afara oraşului și au luat
contact cu populația care nu disprețuia deloc traiul bun și
confortul, și-au dat imediat pantalonii jos, aşa cum s-a
întâ mplat între anii 1940 şi 1945 în Italia, mai întâ i cu nemții,
apoi cu mulți americani și englezi care, venȘ i la noi ca nişte
aprigi şi autoritari moraliști, după tipicul rasei lor, s-au
aclimatizat apoi în mare viteză . Nu există nimic mai uşor de
corupt decâ t incoruptibilul. Puțin antrenat să reziste lspitei,
atunci câ nd cade în ea, nu mai cunoaşte limite.
Asta a fost şi soarta spartanilor în stră ină tate: țoți, â ihari
și destră bă lați. Ş i, de aici, nu numai prestigiul Spartei a ieșit
șifonat, ci și să nă tatea robustă a societñ ții sale, în mijlocul
că reia a luat deodată naștere febra aurului şi a bogã ției, pâ nă
atunci reprimată de legi. Bogă ția, spunea Añ stotel, s-a
concentrat doar ìñ mâna claselor stăpânitoare, reduse ca numä r
de indivizi de pe urma ră zboaielor interminabile, dar tot asu-
pritoare şi abuzive pentru masa periecilor şi a iloților, ajunşi la
cea mai neagră mizerie. Ş i tocmai pe această sure de lucrwi
peŁculoasă din interior s-a altoit un nou ră zboi în afară .
Persia trecea printr-un moment dificil. În anul 401, conFa
regelui Artaxerxe II se ră sculase fratele să u mai mic, Cirus,
care înrolase în oastea sa și un corp de vreo două sprezece mii
de mercenari sparianì, sub comanda atenianului Xenofon, fost
elev al łci Socrate. La Cunassa, Cirus a fost pus pe fugă și ucis.
Grecii, ca să nu-i împlrtă şească și ei soarta, au început acel
faimos anabasis care, sub pana comandantului lor, a devenit
apoi o foarte frumoasă lstorisire. Urmä riți tot timpul de
patrulele inamice şi h@uiți de o populație ostilã , fugahi au
stră bă tut una din cele mai neospitaliere regiuni din lume ca
să ajungă, de la malurile Tigrului şi Eufratului, på nă la țä rmul
Mă rii Negre, cu constelația ei de orașe greceşti, unde cei opt
mii șase sute de supraviețuitori au fost primiți ca øiște fraȘ .
A fost un episod care a umplut de mânAie toaă Grecia şi
1-a convins pe Fegele Spartei, Agesilau, că Persia era, da, un
235
mare imperiu, dar unul de lut (și nu se înșela deloc). „Ce vă
face să credeți”, îi întreba el pe cei care îl îndemnau la
prudență ., „că mvele Artaxerxe este mai puternic decâ t mine?”
Ș i, tară să €ie câ tuși de puțin provocat, a pornit la ră zboi cu o
mică armată . Să reținem bine faptul că această mică oaste, deși
formată din spartani, care nu mai erau ce fuseseră ei odată , a
înaintat ca în brâ nză , zdrobind unul după altul detașamentele
trimise de Artaxerxe împotriva ei. Pentru că există un lucru ce
ne va permite să le înJelegem mai bine pe multe altele. Atunci
câ nd marele rege și-a dat seama că nu se poate bizui pe Supele
sale, care nu f”aceau doi bani, a început să Yimită solii secrete,
cu saci de aw, la Atena și la Teba, ca să le convingă să se ră scoale
împotriva l Agesilau.
Cele două cetă ți nu așteptau decâ t o astfel de ocazie. Au
organizat o armată și au expediat-p la Coroneea, în timp ce flota
ateniană se ală tura celei persane. Insă Agesilau, înSerupâ ndu-și
brusc îiiaintarea, s-¢ întors la Coroneea și l-a mă turat pe
inamic, înS-o bă tă lie sâ ngeroasă în câ mp deschis. Dar amiralul
atenian Conon a distrus la Cnidos. (394 î.Chr.) flota spartană ;
și, din acel moment, Sparta a dispă rut definitiv ca putere
maritimă .
Asta putea să însemne reînvierea ‘celei ateniene. Dar
Agesilau 1-a imitat pe Artaxerxe, Fimițâ nd acestuia, în taină ,
mesageri care să -i ofere, în schimbul neutralită ții, toate
orașele grecești din Asia. Ș f așa, regele persan, care era pe
cale să -și piardă regatul, a ajuns să și-l mă rească . El a impus, în
anul 387, pacea de la Sardes, cunoscută și sub numele de „pacea
regelui”, care facea să dispară fructele de la Maraton. Toată Asia
grecească , inclusiv Clprul, a ajuns a lui. Atena a pă strut
Lemnos, Imbros și Skyros. Iar Sparta a ră mas cea mai mare
putere pe uscat, dar marcată în ochii întregii Grecii cu stigmatul
Să dă rii; pentru că , să ne înțelegem bine, ea fă cuse împosiv:›
Atenei și Te&i exact ceea ce îi fă cuseră și ei acestea două .
Ca de obicei, Sparta, care niciodată nu știuse să trateze
cu stră inii, iar de diplomaJie era incapabilă , în loc să facă să -i fie
uitată și iertată Fă darea, n-a pierdut ocazia să le-o reaminteasca
tuturor, comportâ ndu-se ca un jandarm al lui Artaxerxe și
impunâ nd guvexaă ri oligarhice, chiar și i’n Beoția, feudă a
Te&i.
236
 Aici însă, un tâ nă r patriot, Pelopida, împreună cu șase
prieteni ai să i, a urzit un complot și, într-o zi, i-au ucis pe
miniștrii pro-spartani; au reinstaurat Confederația beotă ,
proclamâ ndu-1 beotarh, adică președinte, pe Pelopida. Acesta a
declarat ră zboi sfâ nt Spartei, a ordonat mobilizare generală
și a încredințat comanda armatei uneia din cele mai
extraordinare și mai complexe figuri ale Antichită ții:
Epaminonda.
Epaminonda era homosexual; ca și Pelopida, de altfel. Ș i
amorul, nu prietenia a fost legă tura care i-a unit. Dar homo-
sexualitatea, în Grecia acelor vremuri, nu era deloc sinonimă cu
moleșeala și desfrâ ul. Despre foarte tâ nărul Epaminonda,
progenitură a unei familii aristocrate și austere, se spunea că
nu-1 întrecea nimeni în cunoștințe și la vorbă . Era tipul clasic
al
„refulatului”, plin de complexe. De mic își impusese o viață de
ascet, controlată de o voință de fier și tulburat9 de crize
religioase. Dacă s-ar fi nă scut cu pasu secole mai tâ rziu,
Epaminonda ar fi ajuns probabil un martir creştin. Nu-i
plă cea ră zboiul; din consă, era „împotriva serviciului militar”.
Ș i câ nd i-au propus să ia comanda armatei, a ră spuns: „Gâ ndiți-
vă bine. Fiindcă , dacă faceți din mine un general, eu am să fac
din voi piște soldați; și, ca soldați ai mei, veți duce o viață foarte
grea.” Insă Teba se afla atunci în prada unui delâ patriotic, și
toți s-au supus cu bucuȘ e teribilei discipline instaurate de
Epaminonda.
Cu meticulozitatea-i obișnuit, foarte ă nă rul general a
studiat în amă nunțime ssategia și tactica spartană care, în
scopul dissugerii liniilor inamice din cenRu, se bazau mereu pe
același atac frontal. El nu avea decâ t șase mii de oameni ca să -i
opună celor zece mii ai spartanilor, conduși în marș foȘ at spre
Beoția de căse regele Cleombrotos. Epaminonda și-a dest”așurat
mica sa oștire în câ mpia LeucSei. Dar, spre deosebire de
inamic, a slă bit centrul, pentru a-și întă ri aripile, și în special
pe cea dreaptă . Aici elementul de șoc era format din cei aei sute
de tineri ai Companlel Sacre, homosexuali ca și el, organizați în
cupluri, flecare angajâ ndu-se să ră mâ nă pâ nă la moarte nu
numai pe câ mpul de bă taie, ci și lâ ngă acela care îi- era

23
„camarad”.
Cu .i'.s crșunarea ei, această ciudată unitate a avut o
importan t r hotă ratoare pentru soarta bă tă liei. Spartanli,
obișnuiJi să forțeze pe centru, nu erau de fapt pregă tiți pensu un
atac de flanc. Flancurile lor au fost înfrâ nle. Ș i toată Grecia a
ră mas cu respirația tă iată , auzind că o armată pâ nă atunci
imjaatabilă fusese zdrobită de un inamic cu efective ceva cam
peste jumă tatea celor spartane, și că ruia pâ nă atunci nu i se
acordase nici un credit.
Succesul l-a îmbă tat pe „cel ce refuza să facă serviciul
militar”, Epaminonda, care împreună cu Pelopida au ajuns la
convingerea că puteau o(eri Tebei supremația la care Sparta și
Atena Sebuiau să renunțe. El a pă suns în Pelopones, a eliberat
Messena, a întemeiat Megalopolis, ca să facă din el o fortă reață
pentru arcadienii care nu se supuseseră niciodată sparlanilor; a
înaintat în Laconia, adică în chiar inima inamicului, lucru ce nu
se mai petrecuse niciodată pâ nă atunci și care demonstra ce mai
ră mă sese acum din faimoșii luptă tori ai Spartei.
Ș i, din nou, ura și gelozia au împiedicat unificarea Greciei.
Atena, care salutase cu bucurie, ca pe un sfâ rșit al supremației
spartane, victoria tebană de la LeucSa, asista acum îngrijorală
la afirmarea puterii tebane. Așa că s-a aliat cu vechiul ei dușman
de moarte, lâ ngă axmata că ruia și-a ală turat-o pe a sa, ca să -i
bareze Oumul lui Epaminonda. Bă tă lia a avut loc în anul 362 la
Mantineea. Epaminonda a învins din nou, dar a fost ucis în luptă
de că se Grillos, fiul lui Xenofon. Ș i, o dată cu e1, s-au risipit și
visurile de hegemonie ale Tebei.
Nici una din cele trei mari cetă ți grecești nu a avut forța să -
și impună superioritatea; dar fiecare a avut-o pe aceea de a o
împiedica pe a celeilalte. Ca și Europa în urma celui de-al doilea
ră zboi mondial, după Leuctra și Mantineea Grecia a ajuns mai
divizat9 și mai egoistă , mal lipsită de minte și mai slabă ca
oricâ nd.
 DECÄDEREA POLIS-VLVI

După moartea lui Epaminonda şi după e£emera supręmație

a Tebei, Atena și-a ł”acut iluzii că o să -și poată recã pă ta vechea
poziție imperială . Îşi reclă dise zidurile și, de bine de ră u,
ră mä sese slngura putere maritimă a Greciei. Foştii ei sateliți,
acum câ nd sinițiseră pe propria lor piele din ce material erau
facuți aşa-zișii „eliberatori”, aveau foarte mulR rezerve în
privinJa vechilor stäpâ ni; şi ră zboaiele în&lungate în care
fuseseră amestecați îi învă țaseră că singuri nu se puteau
apăra.
Dar cartea cea mai mare pe care Atena știa să și-o pă streze
în mâ nă era drahma, ră masă chiar și după atâ tea întâ mpÍä ri
aproape neschü nbată . Guvemele ateniene, fie de dreapta, he
de stânga, aruncaserã totul í”ară rezerve ú i cazanul fierbinte
al ră zboiului. Se scufundaseră flote înoegi, populația era în-
ghesuită , toată Atica, adicã toate resursele ei agricole, fusese
dată peste cap şi distrusă de invazii şi de prădăciuni. Dar
drahma se încăpă țâ naseră s-o apere și să nu o devalorizeze
prin inflație. Cu ea încă se mai putea cumpä ra o dublă de grâ u;
iar conținutul ei în argint ră mă sese neschimbat. Sistemul
bancar al Atenei era încă singurul sistem bine organizat. Ş i tot
comerțul international al Mediteranei se baza pe această
monedã .
Totuşi, câ nd au avut puțin ră gaz, atenienii nu s-au gândit
să refacă fermele și moșiile pä ră site de țä rani, fugiți la oraş
de Łica invadatorilor. De altfel, nici ei nu mai doreau să se
239
întoarcă la
țară , pensu că , din pă cate, orășenizarea este întotdeauna
ireversibilă . Pă mâ nturile de la țară au fost, deci, împ@ite
înœe

240
câ teva familii bogate, aproape toate de industriași și de
negustori, care le-au încredințat sclavilor să le lucreze. La
propunerea lui Xenofon, guvernul a achiziționat o mulțime de
sclavi. Se pare că a cumpă rat vreo zece mii; și, închiriindu-i
proprietarilor de pă mâ nt și exploatatorilor de mine, a reușit să
echilibreze balanța.
Redeschiderea piețelor continentale și mediteraneene a
gă sit, deci, Atena foarte pregă tită să satisfacă cererile de
bunwi, diminuate ca numă r din cauza ră zboaielor. Dar, cum
indussia nu era pregă tit să facă față acestei noi necesiă ți, s-au
dezvoltat numai comeQul și bă ncile. Acestea din urmă au
deschis credite largi oamenilor cu inițiativă , ca să
achiziționeze câte ceva din toate, acolo unde se mai găsea, și
să distribuie bunuri, acolo unde era lipsă. În felul acesta, mulți
particulari au devenit patroni de flote înTegi, care tocmai cu
astfel de Seburi se ocupau. Ba mai mult, bancheri ca Pasione
au devenit ei înșiși armatori, iar organizația lor atinsese o
atâ t de mare eficiență , că orice chitanță semnată de ei era
considerată de tribunal ca un document de netăgăduit.
În afară de această bunăstare economică, se pare că Atena
cucerise și înțelepciunea, adică voința fermă de a nu mai că dea
iar în greşelile care o costaseră atâ t după Pericle: Imperiul.
Punâ nd pe picioare o nouă Confederație, aceasta se angajase
solemn să renunțe la orice anexări și cuceriri în afara llCli. Și
poate că era o promisiune i”acută cu bună credință. Însă tentațlile
au fost după aceea mai mari decât intențiile frumoase. lnsula
Samos și orașele macedonene Pidna, Potideea și Metona au
trebuit să accepte, sub diverse pretexte, „colonii” ateniene cve,
încet, încet, au devenit stăpâne. Aliații au protestat și unii s-au
retras din acest gen de NATO. E ciudat lucru să vedem cum
nici măcar experienta nu serveşte uneori la nimic. Aien.‹,
vrârd să-i supună pe sateliți cu forța, pierduse primul imperiu.
Și acum recurgea la aceleași metode ca să-1 obțină pe cel
de-al doilea. Când Chios, Coos, Rodos și Bizanțul s-au retras,
anunțând o revoltă „socială”, Atena a trimis împotriva lor o
flotă sub comanda lui Timoteos și a lui Ificrate. Dar pentru că
aceștia nu au avut r.hef să intre în luptă pe vreme de furtună, i-a
rechemat și le-a intentat proces.
 Cea de a doua ConfederaJie a Să it, cu revolte și represiuni,
pâ nă în anul 355 câ nd, chiar şi în ochii celor mai încă pă Jâ nați
„staliniști” ai Atenei, apärea limpede că ea aducea mai multe
necazuri decâ t avantaje. Singura hoGâ re de luat era aceea de
a o dizolva; și Confederația a adoptat aceasă decizie imediat
și de comun acord. După care, Atena s-a Sezit și mai singură ca
la început, înS-o lume tot mai divizată și mai centrifugă . Așa
cum se întâ mplă întotdeauna în asemenea crize, câ nd o
comunitate încetează să-şi mai înțeleagă misiunea și pierde
consolul propriului să u destin, încep să apară şi să se
dezlă nțuie egoismele individuale şi de grup. Vocabularul
Atenei s-a îmbogă țit cu trei noi cuvinte: pleonexia, care
înseamnă mania inutilului; chrematistike, adică febra aurului;
și neoplutoi, care corespunde „rechinilor” noşoi de azi. Platon
spunea că existau acum două Atene: cea a sä racilor și cea a
bogaților, aflate în ră zboi una cu alta. lar Isocrate adă uga:
„Bogații au devenit atâ t
de antisœiali, că ar prefera să-şi arunce bunwile în mŃ are loc
să cedeze o parte din ele säracilor care, în ceea ce îi priveșa,
wăsc mai mult bogă ția altora decâ t îşi compă timesc propñ a
lor sä rã cie.” Aristotel ne asigwã cã exisu un club aristœratic
ai cä rui membri se angajau sub jură mâ nt să acționeze conTa
colectiviă ții. Mă sura colapsului economic și moral ne-o dă
reforma fiscală care i-a împ@it pe contribuabili în o sutä de
simmoñí unde, pentru fiecare din ele, doi capitaliști, con-
siderați cei mai bogaJi, se obligau să vină cu bani pentru tot
grupul; aceşú a erau apoi li&ri să -și scoaă de la alții banii,
după cum găśeau ei de cuviință . Era o codificare a dezordinii
și a abuzurilor. Evaziunile și corupJia constituiau regula
generală . Ca și cum un simț ascuns le anun@ oamenilor
iminen@ ca- tastrofei, toți nu voiau decâ t să se b‘ú cwe de
viaJă , şi atâ t. Dacă ne luă m dupã Teopompès, nu mai exista
nici o singwă familie care să stea în picioare; ïar
dezagregarea nu se limita doar la clasele de sus. Nici câ nd au
cvcerit puterea, imediat după paranteza conservatoare, mica
bwghezic și proletariaml nu au oferit cetă ții guvemäri și
exemple mai bune. h"opulaJia, inclusiv cea de la țară, nu
numära mai mult de două zeci ú .• mii de ceă țeni. „Ş i ca să dai
de unul mai ca lumea”, spunea Isœrate,
241
„trebuia să mergi să -1 cauți la cimitir”.

242
 Ce să fi provocat, așa dintr-o dată , catasFofa unui popor
care, până la generația precedentă , fusese cel mai vigwos din
lume?
Istoricii obişnuiesc să spună că au fost discordiile interne
ale Greciei, cu ră zboaiele care au urmat între Atena, Teba și
Sparta și întreg alaiul lor de sateliți. Ș i, dinS-un punct de
vedere pur mecanic, așa este. Dar nu putem să nu ne gâ ndim că
astfel de ră zboaie intestine, de câ nd era Grecia Grecie,
întotdeauna au existat, sub amenințarea aceleiași primejdii
din afară : cea persană . Dar Grecia întotdeauna se salvase,
continuâ nd totuși să se sfâ șie; ba, fapt și mai curios, n-a încetat
nici să se dezvolte. Pe vremea lui Xerxe, Atena că zuse în mâ na
dușmanului. Ș i, cu toate acestea, numai la puține luni după
aceea, flota sa îl urmă rea pe inamic pâ nă la ță rmurile Asiei Mici.
Acuma, la numai jumă tate de secol distanță , Persia ocupa doar
câ teva insule și nu dă dea deloc semne că ar fi fost mai tare ca în
Fecut. Dar Grecia nu reacționa; se simțea pierdută și aștepta
să fie ră s- cumpă rată și mâ ntuită de un rege macedonean, pe
care ea îl socotea ssă in. Prin urmare, trebuia să existe în acest
mecanism ceva ce nu mai funcționa și nu-i dă dea voie să -și
revină .
Acest ceva era un lucru cam complicat, dar își gă sise
explicația într-o expresie care tocmai atunci fusese lansaă și
începea să circule: kosmâpolis.
Tot sistemul politic, economic și spiritual al Greciei era
bazat pe polis, adică pe orașul-stat, care presupunea o populație
limitată , direct participană la conducerea acestuia. Polis-ul nu
cunoștea, nici chiar sub regim democratic, acel așa-zis „sistem
reprezentativ”, câ nd masa cetă țenilor deleagă o minoritate
restrâ nsă care să facă legi și să controleze aplicarea lor de că se
un guvern. În polis, fiecare era în același timp și suveran și
supus. Ca să spunem așa, toți cetă țenii erau propriii lor
deputați; și toți mergeau în Parlament să -și apere interesele.
Fiecăruia dintre ei, după tragerea la soqi, îi venea, mai curâ nd
sau mai tâ rziu, rândul să prezideze o pritanie. Această
pritanie corespunde azi cumva unei secții a Consiliului de Stat.
Aici se critica tare administrația.
 Toate astea faceau din greci un popor de „diletanți”, în
înțelesul cel mai nobil al cuvântului; adică în sensul că nimeni
nu se putea ocupa doar de Reburile sale proprii. Acuzația adusă
de Demostene unuia care, duph el, „neglija orașul”, vor&ște de
la sine. În polis, agnosticismul politic, cum i-am spune noi azi,
era considerat, dac$ nu o crimă , o imoraliute. De aici, o lipsă
totală de „tehnicieni” sau de „expeȘ i”, dacă vreți. PoJic-ul nu
lă sa loc s4 se formeze așa ceva, obligâ ndu-i pe toți să se ocupe
de toate, nepermițâ nd nimă nui să se specializeze îti ceva.
Istoricul german Treitschke* a scris odată că deosebirea dintre
nemți și italieni e că cei dintâ i „sunt” doctori, ingineri, ș.a.m.d.,
pe câ nd ceilalJi „fac” pe doctorii, pe inginerii etc.
Grecii vechi se aflau acum pe un astfel de drum, mult mai
avansat decâ t italienii moderni, în sensul că își împingeau
diletantismul pâ nă la niște consecințe exseme. In polis, cel
puțin pâ nă la Xenofon, nu existau nici mă car oameni expeqi în
ră zboaie. Recruții erau instruiJi nu în cază rmi, ci în
nomadeIFii, unde mai mult învă țau cum să adminisseze
Seburile statului decâ t cum să lupte cu dușmanul; iar Statul
Major nu era unul
„activ”; chiar și generalii și amiralii erau „de rezervă ”, și li se
asibuia comanda în funcJie de demnitatea politică pe care o
dețineau în acel moment. Autaz:Na polis-ului nu era numai o
chestiune pur economică , ci și una umană și spirimală , ceea ce
crea individului un sentiment de autosuficiență personală .
Fkcare era propriul să u comandant, propriul să u ostaș,
propriul să u legiuitor, jandarm, medic, preot și propriul să u
filozof. Tocmai aici, în această complexitate a individului,
rezidă valoarea și farmecul civilizației grecești; așa cum avea să
se întâ mple mai tâ rziu șl cu Renașterea italiană .
Homer numea arefă această caracteristică a compatrioților
să i, și o considera principala lor virtute. Dar omul din Occident,
că ruia grecii i-au fost primii, și poate cei mai mari repre-
zentanți, poartă în el un stimulent ce, după o cucerire, nu-i

* Heinrich Treitschke (1834-96), istoric german, autor al unei remarcabile istorii a

Gerinaniei sec. XIX.
permite să stea pe loc: este stimulentul progresului, care îl
îndeamnă să caute, să afle, să acționeze mai bine și mai mult.
Ne ajunge doar un exemplu. In prima bă tă lie navală contra
perșilor, aceea care a avut loc în apele Ladei, triremele lente
și leneșe ale atenienilor au aplicat tactica cea mai simplistă :
aceea de a nă vă li peste vasele inamice și de a le izbi cu ciocul.
Era și logic: echipajele lor erau formate din oameni care se
aflau poate penau prima oară pe mare, iar ofițerii lor erau
bă rbați care pâ nă atunci fuseseră avocați sau negustori. Ei se
pricepeau la administrația publică , penRu că luau parte la ea,
dar nu erau, bineînțeles, specialiști în ră zboaie și nici mă car în
navigație.
Dar în bă tă lia de la Artemisio, deja lucrurile se
schimbaseră . Aici navele ateniene s-au prefă cut că se
aventurează conTa celor persane, ca să le iz&ască ; dar, în
ultima clipă , virau și le atingeau lateral numai, smulgâ nd din
mâ inile vâ slașilor inamici toate ramele, astfel că vasele lor
ră mâ neau la discreția adversarului. O astfel de manevră
pretindea din partea ofițerilor și a echipajului multă abilitate și o
bună experiență . Era deci clar că Atena, stimulată de
primejdii, își formase acum niște „profesioniști” care se
dedicau, în mod exclusiv, activit9ții pe mare și nu mai
semă nau, nici vorbă , cu vechiul cetă țean al po/is-ului, priceput
la toate și specializat în nimic.
Ceva asemă nă tor s-a petrecut și cu armata de uscat în urma
ră zboiului peloponesiac, unde fusese pusă la încercă ri foarte
dure. Câ nd a luat comanda unui regiment în lupta împotriva
spartanilor, Ificrate nu era general de carieră ; era un maglstrat
care, pâ nă atunci, se ocupase doar de politică . Dar, vrdnd să
facă lucrurile ca lumea, s-a apucat să studieze tactica
infanteriei; și-a dat atunci seama că pedestrimea ateniană era
echipată cam greoi pensu un ră zboi în munți, și i-a transformat
pe ai să i într-o uniute de „trupe ușoare”, cu care i-a adminissat
ina- micului, mult mai bine înarmat, o frumoas) ciomă geală .
Xenofon este fructul matur al acestei evoluții. Fostul elev al
lui Socrate, care sub îndrumarea Maesaului se îndrepta că se
wetă:, adică se pregă tea să devină unul din acei bă rbați compleți
de care era plină Atena, capabil să discute de toate — istorie,
filozofie, medicină , economie —, dar fâră să aibă o profesiune
precisă , iată -l că se transformă puțin câ te puțin intr-un ostaș
de meserie, în fruntea unei trupe de „mercenari”, adică de
soldați de meserie ș1 ei.
Acest lucru și-a avut efectele sale, atâ t asupra mentalită ții,
câ t și asupra obiceiurilor grecești; ne-o dovedesc aventurile
aceluiași Xenofon, pe care îl gă sim la bă trâ nețe retras la
Seliunte, lângă Olimpia, unde se pare că atenienii îl exilaseră
pentru colaboraționism cu cei Treizeci ai guvernului reacționar.
Ș i, pâ nă aici, nimic ciudat. Dar puțin mai ciudat‘pare faptul că
generalul își alesese locul surghiunului într-o provincie
spartană , acasă adică la cel mai neîmpă cat dușman al patriei
sale. Ba încă , pe lâ ngă faptul că întreținea raporturi cordiale de
prietenie cu regele Spartei, Agesilau, Li ră splă tea acestuia
ospitalitatea dâ ndu-i sfaturi de logistică , de strategie și de
organizare militară , t”ară să aibă nici cea mai mică bă nuială că
asta ar fi putut să miroasă puțin a Să dare.
Adevă rul este că Xenofon, ca și mulți alți concetă țeni de
ai să i, nu mai respecta acum polis-ul și nici obligațiile de
lealitate față de el. Tot așa cum, și în zilele noasFe, câ țiva
savanți atomiști se consideră exceptați de la anumite servituți
patriotice, și legați doar de o obligație profesională care le dă
voie să-și schim& cu dezinvoltură naționalitatea și stă pâ nul,
nici Xenofon nu mai gâ ndea ca un cetă țean, ci ca un om cu o
meserie, și numai de ea se simțea legat. Era un profesionist
care se ducea să -l servească pe cel ce-1 ajutase să -și facă mai
bine meseria; atâ ta tot. O să spuneti: bine, dar și Alcibiade a
facut-o, punâ ndu-se în serviciul Spartei și apoi al Persiei. Este
adevă rat; dar pentru asta a fost condamnat la moarte ca
tră dă tor; și tră dă tor se și simțea și se considera chiar el; și așa
a și murit. Xenofon nici nu s-a gâ ndit la asemenea lucru; și
nimeni nu l-a acuzat că ar fi fost. În societatea ateniană se știa
acum că un om de meserie se ducea acolo unde îl chema
meseria lui. Avea doar obligația să
şi-o facă bine. Adică îndatoréii de ceă țean i se suprapunea
aceea de „tehniciœ”.
Acum aceşti „tehnicieni” nu mai voiau să ştie de f*ołis-ul
lor, cu granițe prea soâ mte şi cu posibilită ți limitate; de fapt,
ei au fost aceia care au inventat cuvâ ntul kosmàRolis, adică au
avansat ideea unei lumi care să nu mai stea închisă între
zidurile
unei cetäți modeste, sufocată & o autarhie națională. Așa cum
și azi mulți au dis8us û i ei mitul patriei pentru a-l înlœui cu
eel al Europei, și mulJi greci au început pe atunci să se
gâ ndeascä la Grecia, şi nu la Atena, ori Te& ori Sparta, aşa
cum au şi í”a- cut-o pâ nă la urmă .
Ar fi fost un lucru excelent dacă Grecia s-ar fi constituit
apoi ca atare. Dar, din pă ca8, nu s-a constituit; şi, după
decă derea polis-ului, au ră mas doar niște efecte negative,
care s-au conœetizat, mai ales, în însoă inarea cetã ț.eanului de
statul să u și în dezlă nțuirea egoismelor. S-a vă zut asta cu
deosebire în teatru, unde comediei politice a lui Aristofan,
märturie a interesului aprins al tuturor pentru problemele de
stat, i s-a substituŃ o alta, de gust îndoielnic, cu probleme
minore, de viață domestică şi cu scene „neorealiste” (ce vechi
sunt viciile oamenilor!), cu şmecherii negustoreşti, cu că mă tari
şi cu soții necredincioase. Este o comedie în ton cu un public
care nu se mai compune din „diletanți” civilizați, miniştri în
timp de pace şi generali sau amirali în timp de ră zboi, oratori în
piața publică , fabricanți în ateliere, pœți sau filozofi în
saloane, ca pe vremea lu1 Periclc; el se compune acum din
„profesionişti”, mai mult sau mai puțln respectați, care își fac
fiecare meseria, fă ră să aibă habar de altceva și, mai ales, fä ră să
le pese câ tuşi de puțin de marile probleme de interes comun.
O impunea, pe de altă parte, noua organizare socială .
Platon şi Aristotel avuseseră możvele lor să afirme că în polis se
guvernează ca lumea numai atunci câ nd cetă țenii să i sunt puJini
la numă r şi se cunosc între ei. Dar asta, în poìeis-urile greceşti,
nu se mai înă mpla. Ş i, în afară de numärul locuitorilor, şi
programul tehnic impunea o diviziune a muncii, mult mai
complexă , adică mult mai specializată . Un avocat, ca să
cunoască legile pe care le Cacuseră diversele orâ nduiri, trebuia
să le studieze o zi înseagă , în detrimentul altor interese ale sale.
Medicii, de la Hipocrat încoace, trebuiau să învețe mai multă
anatomie decâ t filozofie. Pe scurt, progresul ucidea frumosul
diletantism, care fusese caracteristica cea mai seducă toare a
grecilor lui Pericle; iar diletantismul ducea polis-ul la groapă .
Iată ce nu mai funcționa în Grecia aceasta care se nă ștea
din ră zboaiele peloponesiace. Nu mă celurilă de pe câ mpul de
luptă , nici invaziile, jafurile, flotele naufragiate sau economia la
pă mâ nt erau cele care o situau la bunul plac al orică rui
invadator. Era istovirea pilonului pe care ea își construise
civilizația: orașul-stat, care acum nu se mai potrivea cu noile
necesită ți ale societă ții.
 DIONIS AL SIRACUZEI

Incapacitatea de a depă și Emitele și schemele unui oraș-•

stat, adică de a alcă tui o națiune adevă rată , Rebuie să fi fost, ca
să spunem așa, consubstanțială cu poporul elen, pentru că
aceeași incapacitate era proprie și Siracuzei, cea mai mare
colonie precească , ce pă rea că intenționează la un moment dat
să ia, în lume, locul patriei-mame.
Așa cum am mai spus, grecii debarcaseră , înainte de
apariția Romei, pe coastele Italiei, unde întemeiaseră mai multe
orașe: Brindisi, Tarent, Sibaris, Crotona, Reggio, Napoli,
Capua. Ș i e posibil ca, de pe aceste trambuline, să fi putut
ajunge la grecizarea întregii peninsule, datorită gradului lor
superior de cultură ; dar numai dacă nu ar fi adus cu această
cultură și prostul obicei de a tră i separați și de a se lua mereu la
ceartă . Crotona a distrus Sibaris, Tarent a disFus Crotona. Pe
scurt, o colaborare între aceste poJeic-uri nu s-a realizat
niciodală ; și nici chiar atunci câ nd au fost amenințate de un
dușman comun, romanii, care au sfâ rșit prin a le înghiți pâ nă la
urmă pe toate.
Cele mai importante colonii erau acelea din Sicilia, unde
grecii începuseră să debarce înckdin veacul al optulea, atrași de
imensele bogă Jii ale insulei. Azi e greu de crezut așa ceva; dar
Sicilia era în Antichitate un paradis de pă duri, de grâ u și de
livezi, că ruia i se spunea „pă mâ ntul Demetrei", zeița abun-
denței. Pe vremea aceea, ea era locuită de puține grupuri de
sicani, veniJi din Spania, și de siculi, veniți din Italia. Apoi, pe

248
ță rmul occidental, se stabiliseră și fenicienii, care întemeiaseră
Palermo. Dar erau colonii mici, ce nu se înJelegeau între ele și
nu au opus vreo rezistență noilor veniți, grecii; aceștia, cu
vitalitatea lor, s-au ră spâ ndit nu numai pe malul ră să ritean, ci și
pe cel meridional, unde au întemeiat Agrigento.
Pe scurt, Sicilia a reprezentat o adevă rată efervescenJă de
orașe, toate după modelul grecesc. Și, prinse acestea, s-au
evidențiat Leontini, Messina, Catania, Gela, dar mai ales
Siracuza. Siracuza a fost întemeiată de corintieni, care i-au
obligat pe siculi să se retragă în interior, unde s-au ocupat cu
creşterea animalelor. Apoi au conssuit aici un port și, în jurul
lui, o mesopolă care, la începutul veacului al cincilea, ajunsese
să aibă o jumă tate de milion de locuitori. Marele realizalor al
acestei ispră vi a fost un tiran, Gelon, care, în urma unei
revoluJii democratice, a înlă turat vechiul regim aristocratic și a
luat puterea. După cum vedeți, istoria este ceva monoton.
Inteligența lui Gelon era invers propoqională cu scrupulele sale,
în limp ce succesele i-au fost direct propoqionale cu delictele
care au urmat. Trebuie să recunoaștem că e foarte probabil ca
toate coloniile grecești din Sicilia să fi putut fi ocupate de
Carugina, care Simisese acolo o flotă puternică , sub comanda
unuia din numeroșii să i Hamilcari, dacă Gelon, prin violenJă și
tră daJe, nu ar fi instituit acolo o conducere unică .
In același an, și unii spun că în aceeași zi, în care
Temistocle își mâ na coră biile împotriva lui Xerxe la Salamina,
Gelon își conducea soldații împotriva lui Hamilcar la Himera, și-
l bă lea înlr-o memorabilă încleșlare care a cedat supremației
carlagineze doar Sicilia apuseană , lă sâ nd-o pe cea ră să rileană
în zona de influenJă grecească .
Pe toată durata secolului al patrulea înainte de Christos,
Siracuza a continuat să se dezvolle, totuși, chiar și în mijlocul
unor tulbură ri de politică intemă , o continuă altemanță de
scurte însenină ri democralice cu lungi regimuri totalitare.
Dionis a fost tiranul cel mai crud și cel mai luminat. Din reduta
sa bine pă zită de la Ortigia, el a stă pdnit orașul prin metode
staliniste și criterii vag socialiste. La împă rțirea pă mâ nturilor,
de exemplu, nu fă cea distincJie înse cetă țeni și sclavi,
aSibuindu-le loturi șl
unora și celorlalți, în mod imparțial. Iar câ nd rezervele
statului (care se confundau, bineînțeles, cu ale sale proprii) se
goleau, atunci anunța cd îi apă ruse în vis DemeRa, care cerea
ca toate doamnele din Siracuza să vină să -și depun£
bijuteriile la tem§lul zeiței. Ș i ele, bineînteles, se gră&au s4 lv
aducă pentru cfi, chiar dac£ ar fi fost tentate să nu se supun£
poruncii cerești, le convingea ea poliția pă mâ nteană a lui
Dionis s-o facă . După care, acesta lua cu „împrumut” de 1a
DemeYa odoarele.
Era un om ciudat, mort duph tehnică și poezie. Ca să -i
alunge pe cartaginezi din insulă , a trimis soli în toate orașele
grecești să -i descopere pe specialiștii în mecanică ; iar pe cei
care refuzau să vină îi răpea. Inventarea catapultei l-a
extaziat și 1-a f9cut sh creadă că , avâ nd la dispoziție o astfel
de armă , nimeni nu i-ar mai fi putut rezista. De aceea a și
trimis un emisar la Cartagina, să -i ceară acesteia să pă ră sească
Sicilia. Au urmat aproape treizeci de ani de ră zboaie și de
masacre cu totul inutile, penau că , pâ nă la urmă , lucrurile au
r£mas ca 1a început: grecii, stă pâ ni pe Sicilia ră să riteană , și
cartaginezii, pe cea apuseană . Dionis și-a propus atunci un
program mai modest: să -i unifice sub comanda sa pe toți grecii
din insulă și din peninsulă . A reușit, dar numai prin violenț£.
Ca și Atena cu sateliții să i, la fel și Siracuza, cu supușii s£i, s-a
dovedit incapabilă să realizeze fuziunea; iar relațiile cu acești
supuși au continuat să se bazeze doar pe forță . Câ nd, de
exemplu, a angajat aatative cu Reggio, Dionis s-a declarat
gata să-i respecte Aepturile dacă i se plă tea o sumă grasă .
Apoi, după ce a încasat-o, i-a vâ ndut pe toți reggienii ca sclavi.
Ș i totuși, acest despot avea în el și trăsă turi umane și
simpatice. Câ nd filozoful pitagorician Fintias, condamnat de
el la moarte, i-a cerut o pemisie de o zi ca să plece acasă , afară
din oraș, pensu a-și rezolva niște probleme, Dionis a fost de
acord, cu condiția să j-l lase ostatec pe un prieten de-al să u,
Damon. Ș i câ nd a vă zut că acesta s-a prezentat, plin de
încredere, iar apoi Fintias ma.înapoiat la timp, în loc s£-l
ucidă , a cerut foarte umil s£-l accept amândoi ca prieten, aă t
fusese de impresionat. Ală dat9, l-a condamnpt la muncă
251
silnic£, în minh, pe poetul Filoxene, care îi criticase. versurile.
După aceea

250
 s-a că it, l-a rechemat și a dat un mare banchet în cinstea lui;
la sfâ rșitul mesei, i-a mai citit lui Filoxene și alte versuri,
invitâ ndu-l să le aprecieze. Filoxene s-a ridicat în picioare, a
facut un semn gă rzilor și le-a spus: „Duceți-mă înapoi în mină .”
Pasiunea asta pen4u poezie 1-a costat pe Dionis, indirect,
viața. El a continuat să scrie cu asiduitate versuri. În anul 367,
o aagedie a sa a obținut premiul întâ i la Atena. Tiranul care,
datorită atoQuterniciei sale, -avea satisfacții cu duiumul, a
fost atâ t de fericit câ nd a obținut acest modest succes literar,
încâ t l-a sărbă torit-cu un banchet pantagruelic, la sfârșitul
căruia l-a
fulgerat apoplexia.
I-a urmat flul să u de două zeci de ani, Dionis II, nu cu mult
mai bogat decâ t taică -să u în scrupule, dar mult mai să rac cu
duhul. A avut însă doi sfetnici excelenți în unchiul să u Dion și
în istoricul Filistios. Cel dintâ i 1-a convins să -1 aducă la curte
pe Platon, al că rui mare admirator era, sigur flind că tâ nă rul
suveran avea să se arate bucuros să -i realizeze planurile
politice. Dionis a fost, într-adevă r, foarte impresionat de
filozof, care 1-a pus să studieze imediat matematica și
geometria, ca introducere la adevă rata înțelepciune. Tâ nă rul
era plin de bune intenții, iar Platon s-a amă git singur crezâ nd că
o să facă din el instrumentul să u. Dar, pe ascuns, fă ră să știe
Maestrul, elevul &a, iar noaptea îi aducea la palat pe cei mai ră u
famați tineri din Siracuza.
Filistios a așteptat ca el să se plictisească de teoreme și de
triunghiuri isoscele, apoi a început să -i șușotească la ureche că
Platon nu era decâ t un emisar al Atenei care, nepptâ nd cuceri
Siracuza cu armele lui Nicias, încerca s-o facă folosind
geometria lui Euclid și complicitatea lui Dion.
Dionis a fost încâ ntat s-o creadă și și-a alungat unchiul.
Platon a protestat și, cum nu a obținut revocarea ordinului, a
pă ră sit orașul, ca să se ală ture la Atena să rmanului exilat.
Acesta, după câ țiva ani, s-a înapoiat în patrie în fruntea a opt
sute de fugari și l-a ră sturnat pe Dionis, care a fugit. Strai:uzanii
s-au bucurat. Dar, ca să împiedice înlocuirea unui tiran cu altul,
i-au luat comanda lui Dion care, nu prea necă jit, s-a retras la
Leontini. Dionis a reluat atacul și a învins forțele populare ale
Siracuzei care, disperată , a fă cut din nou apel la Dion. Acesta
a venit, a învins din nou, a proclamat o dictatură temporară ,
penau a restabili ordinea î• stat și, drept ră splată , a încasat o
lovitură de cuțit, în numele „li&rtă ții“.
Dionis a redevenit stăpânul cetății, iar siracuzanii s-au
adresat patriei-mame, Corintul, să vină să-i eli&reze. În vremea
aceea, la Corint trăia aproape în ilegalitate aristocratul
Timoleon, care își ucisese fratele ca să-l împiedice să devină
dictator. Blestemat de toaă lumea, chiar și de maică-sa,
Timoleon a înarmat o mână de oameni, în fruntea cărora a
debarcat în Sicilia și, prin€-o minunată strategie, a învins
armata lui Dionis. Se spune că nu a avut nici un ostaș mo8.
Asta ne face să bănuim că minunea aceea de strategie trebuie să
fi consat doar în faptul că inamicul o luase la sănătoasa, ori
trecuse de partea lui. Tiranul însuși a fost capturat. Dar
Timoleon, în loc să-l omoare, i-a dat ce mai avea prin
buzunare, ca să-și plătească drumul până la Corint, unde, de
fapt, Dionis și-a peFecut restul zilelor. Apoi și el însuși,
Timoleon, s-a reFas din viața publică, mărginindu-se să-și
facă, din când în când, apariția printre siracuzani, ori de câte
ori aceștia îl solicitau să le dea vreun sfat.
Când, în anul 337, a murit sărac și f9ră nici o funcție de
rhspundere, Sâacuza l-a comemorat ca pe cel mai mare și mai
nobil cetățean al ei. Datorită lui, orașul își căpăase, cel puțin
pentru moment, li&rtatea. Dar, în schimb, începea să-și piardă
repede vigoarea, aceea care îi permisese să reziste victorios
presiunii cariagineze.
 FILIP ȘI DEMOSTENE

Probabil că cei mai mulți dintre greci ignorau până și

existența unei provincii de-a lor aflată mai la nord, Macedonia,
când, în anul 358 înainte de Christos, conform unui procedeu
oblșnuit în regiune și la curtea aceea, s-a urcat pe tron Filip;
adică o serie de asasinafe în familie. Orașele-stat din sud aveau
puține relații cu ru&deniile lor din nord care, deși vor&au
aceeași limbă, sau apro$pe, nu avuseseră nici un poet, nici un
filozof, nici un legiuitor.
Insă nici macedonenii, la rândul lor,»nu simțiseră vreodată
nevoia să se amestece în treburile și certurile Atenei, Te&i și
Sparei. Erau niște triburi răzlețe de ciobani care duceau o viață
pastorală în jurul unui boiernaș. Evoluția lor politică nu o
imitase deloc pe cea a Greciei; ea rămăsese una medievală.
Exista un rege, dar puterea lui era limitată la cei opt sute de
vasali ai săi; fiecare din aceștia se simțea stăpân absolut în
propria-i circumscripție și nu admitea interferențe. Ei nu se
duceau decât rareori, și fără nici o plăcere, la Pella, capitala
care, de fapt, rămăsese o aglomerare de coli& în jurul unei
singure piețe: aceea a negustorilor. Regele, când avea de dat
vreo hotărâre importantă, trebuia să-i consulte; și nu întot-
deauna reușea să obțină un consens.
Totuși, noul suveran nu se arăta a fi, ca ceilalți predecesori
ai săi, „facut acasă” De copil, fusese Fimis să studieze la Teba,
unde se împrietenise cu rudele și cu amicii lui Epaminonda.
Mult nu prea profitase el din lecțiile de filozofie și de retorică.
În schimb, le urmă rise cu atenție pe cele de strategie pe care
marele că pitan le împă rtă şea și armatei sale. Cu toate
numeroasele lacune avute în cultură , câ nd s-a înapoiat printre
cetă țenii de la Pella, aceștia l-au considerat un învă țat. De fapt,
el știa exact ceea ce ei, crescuți la munte și neavâ nd cu cine să
se compare, ignorau: și anume că Macedonia era un ținut semi-
barbar, care Febuia să rupă izolarea sa de restul Greciei, și că
modul cel mai bun ca s-o facă era să pună stă pâ nire pe ea. Dar
asta se putea obține numai după realizarea unei conduceri
unice, în mâ na Macedoniei, adică după distrugerea sau ținerea
în frâ u a forțelor feudale șl centrifuge ale boiernașilor locali.
A reușit, puJin prin forță , puțin prin șiretenie, că din
amâ ndouă avea cu gră mada. Era un bă rbat voinic, violent și
arogant, luptă tor curajos, vâ nă tor neobosit, oricâ nd gata să se
îndră gostească de o femeie frumoasă , tot atâ t de bine câ t și de
un tâ nă r ară tos. În fiecare gest al să u, chiar și în cele mai
spontane, descopereai un substrat de șireteoie. Sigur că era
simpatic; și el o știa și profita de asta. Chiar Demostene,
adversarul să u neîmpă cat, a exclamat uimit atunci câ nd 1-a
cunoscut: „Ce om! De dragul puterii și succesulUi, șl-a pierdut
un ochi, are un umă r rupt, un pici(›r și un braț dambli1p=lte. Ș i
nu există încă nimeni aicl care să -l ingenurcheze!“
Pentru prima oară . după venirea sa pe tron, „tovară )lÎ
regelui“, așa cum își sptlneau cei opt sute de boiemași ca să -)l
afirme egal ltatea cu el, au început să frecventeze Pella, unde
Fllip îi ispitea cu serbări, z.arurl, femei și tumlrurl. Adesea juca
și se lupta cu ei pâ nă noaptea tarziu. Dar sc‹ipul să u nu era numal
acela de a-i distra șl de a se dlstra șl pe slne. Intre o partldă de
vâ nă toare șl o beție, Jesea planurlle unui c-omandument unlc,
sub o nouă organizație mil ltară , cOpllltă după Epaminonda. Îi
molipsea pe acești baroni refractari cu visurlle sale de glorle șl
de cucerlri. Cu cine îi rezista rezolva problema. corupâ ndu-1
sau uneori uClgâ ndu-1, mă car „din greşeală , la vreo vâ nă toare
sau la vreun tumir; chit că trebula apoi să se arate îndurerat de
asemenea pierdere, și să ordone niște funeralii regești. Acest
bă rbat cu maniere aspre și autoritare știa să mintă ca cel mai
nerușinat ipocrit. DiplomaJia lui Jintea departe și era lipsită de
254
orice scrupule. În câțiva ani, a pus pe picioare cea mai
formidabilă mașină de război pe care, până la apariția legiunii
romane, a cunoscut-o Antichitatea: falanga. Zid rigid format din
șaisprezece rânduri de infanteriști, protejate pe ancuri de
escadroane îndrăznețe de cavalerie, falanga nu număra decât
zece mii de oameni. Dar, spre deosebire de ceilalți greci, aceștia
erau oșteni duri, căliți pentru disciplină și sacrificiu de propria
lor viață de ciobani.
Alegându-și cu dibăcie momentul, Filip a așteptat ca Atena
să fie băgată până în gât în “războiul ei social”, cu care a
încheiat cea de a doua supremație a sa, ca să pună stăpânire
dintr-o singură lovitură pe Amfipolis, Pidna și Potideea,
districte miniere și baze ale comerțului atenian cu Asia. Iar la
protestele Atenei a răspuns: „Cu o artă și cu o literatură ca ale
voastre, de ce mai dați atâta importanță la asemenea Veacuri?“
Puțin după aceea, alte două “Veacuri” i-au căzut în mână:
Metona și Olint, adică tot aurul din Tracia și controlul asupra
întregii Egee.
Era limpede acum unde voia să ajungă Filip. Adică, ar fi
fost limpede, dacă grecii ar fi avut curajul s-o recunoască. Dar,
încă o dată, în loc să se unească împotriva unei amenințări
comune, au preferat să se bată înFe ei. Pentru o problemă de
bani, atenienii și spartanii se coalizaseră împotriva ligii
anficționice dintre Beoția și Tesalia, care, învinsă, a făcut apel
la Filip. Acesta a sărit imediat în ajutor; la Delfi a fost aclamat
ca apărător a1 lui Apollo, patron a1 ligii și, cu multă grație, a
acceptat să fie președinte de onoare t.l următoarelor Olimpiade,
ceea ce însemna, oarecum, să candideze la suveranitate asupra
înFegii Grecii.
Până la wmă, Atena s-a trezit; dar a fost nevoie de oratoria
lui Demostene ca s-o scoată din propria-i indolență. Pen8u cine
iu&ște 1i&rtatea este cam dureros să recunoască faptul că în
Grecia ea și-a găsit ultimul apărător îna-un asemenea om. Dar
vremurile nu-i ofereau unul mai bun. Demostene era fiul unui
armurier înstărit care, când a murit, i-a lăsat băiatului vreo
cincizeci de milioane de lire, date în grija a trei curatori. Aceștia
le-au administrat aăt de bine încât, atunci când Demostene, la
255
vârsta de douăzeci de ani, a încercat să le încaseze, n-a mai găsit
nici un gologan. Și poate că din lecția asta a Fas o învățătură și
o morală.
Acela pe care destinul î1 hărăzise să ajungă cel mai mare
sau măcar cel mai celebru dintre toți oratorii nu era un vorbitor
înnăscut. Era bâlbâit; și, penau a se vindeca de această boală,
se spune că obișnuia să vor&ască ținând pietricele în gură și să
declame urcând în fugă un deal. Dar nu a ajuns niciodată un
improvizator. Deseori se închidea într-o peșteră, bărbierit numai
pe jumătate de obraz, ca să evite tentația de a ieși în lume, și-și
pregătea în scris rechizitoriile. Avea nevoie chiar de luni de zile;
apoi le repeta în fața oglinzii, ca să le studieze toate efectele,
chiar și ale mimicii. Ca să le realizeze, nu renunta nici la
contorsiuni, nici la urlete sau grimase. Ascultătorul de rând se
distra ca la teatru. Dar noi suntem de părerea lui Plutarh, care a
definit aceste metode drept „ieftine, umilitoare și nedemne de
un bărbat“. Supunem această judecată multor Demosteni mai
mititei și contemporani cu noi.
Demostene debutase scriind „pledoarii“ pentru alții,
adeseori pentru ambele părți în litigiu la același proces. Dar,
după aceea, a devenit avocatul marelui bancher Formione și,
nemaiavând nevoie de bani, s-a consacrat numai proceselor
celebre, în apărarea clienților cu greutate, printre care se
număra și ideea de Libertate.
O iubea oare cu adevărat, sau vedea aici doar pretextul de a-
și fabrica o reputație mare și o carieră p’olitică? El nu i-a răspuns
niciodată adversarului său Hiperide, care l-a acuzat că apără
contra lui Filip li&rtatea Atenei, ca s-o vandă apol pe bani grei
perșilor. Dacă nu era adevărat, era oricum veroslmil, pentru că
moralitatea acestui om avea multe lacune. „Nu-i nimlC dc făcut
cu Demostene“, zicea un secretar al său. „Dacă întâlnește într-o
noapte o curtezană sau tin băiat frumos, mâine clientul
‹t§teaptă degeaba la tribunal.“ Dar era un atat de mare histrlon,
că apelurlle sale la relistență contra macedoneanului aveau
-accentul plin de foc al sincerltă Jii. Împotrlva sa se afla ceea ce
am numl noi •azi „spiritul de la Monaco”, partidul pă cii, condus
dc- Focion și Eschin.
?.16
 Focion era un gentleman cu obiceiuri stoice, care a doborâ t
recordul lui Pericle, fiind ales strategos de patruzeci și cinci
de ori la râ nd. Câ nd vreun discurs de-a1 să u era întrerupt de
aplauze în Adunare, întreba surprins: „Am spus cumva vreo
prostie?“ NlCl mă car Demostene nu a putut să -l acuze că a
dorit, pentru ceva interese personale, un compromis cu Filip; a
spus că î1 dorea numai din prostie șl din lașitate. Totul ne face
să credem că Focion înțelegea prea bine planurile lui Filip. Dar
mai înțelegea și că Grecia nu s-ar fi unit nlclodată contra lui, iar
Atena singură nu era de ajuns. Ș i, poate, spera totuși că
Urllficarea avea să se facă, dar nu „contra“, ci „sub“ Filip.
Neputâ ndu-l ataca personal, Demostene 1-a atacat pe cel
mai aproplat colaborator al să u, pe Eschin, care îl era și inamic
pcrsonal. Pretextul era neserios. Cu câ țlva ani înainte, un
oarecgre Ctesifon propusese Adună rii să i se ofere lui
Demostene o coroană ca ră splată pentru serviciile aduse
cetă țÎl. Eschin îl acuzase pe Ctesifon de “ultragiu la Constituție”.
Acum procesul, care se chema chiar „Asupra coroanei“, se
susținea în tribunal; și Demostene era avocatul lui Ctesifon. A
fost un proces nu mai puțin senzațional decâ t cel al Aspasiei; și
Demostene și-a etalat aici tot ce avea mai bun și mai ră u din
repertoriul să u: urlete, plâ nsete, râ sete zgomotoase, sarcasme
și tristeți. Ș i, deși nu avea dreptate, a câ știgat. Eschin,
condamnat la o amendă exorbitantă , a fugit la Rodos, unde se
spune că Demostene, câ t a tră it, a continuat să -i trimită bani.
Dar această izbâ ndă judiciară a fost în același timp și una
politică . Ea a demonstrat că partidul ră zboiului stă pâ nea
situația. PenFu prima oară în istoria ei, Atena, la îndemnul
patriotic al lui Demostene, a deturnat fondurile alocate
serbă rilor,; con- siderate intangibile, în favoarea organiză rii
unei armate. In anul 338, ea s-a aliat cu cea a Tebei contra lui
Filip, care le-a bă tut ușor pe amâ ndouă la Cheroneea.
Oare să -și fi găsit, în sfâ rșit, Grecia stăpâ nul și
unificatorul în regele celui mai barbar și mai să lbatic ținut al
să u?
 ALEXANDRU

Filip s-a ară tat mă rinimos ca învingă tor. I-a eli&rat pe cei
două mii de prizonieri capturați și l-a trimis la Atena cu o solie
de pace pe fiul să u de optsprezece ani, Alexandru, care se
acoperise de glorie ca general de cavalerie la Cheroneea, și pe
cel mai priceput dintre locotenenții să i, Antipatru. DiLtat-u1 era
extrem de generos: Filip cerea doar să fie recunoscut
comandant suprem al tuturor forțelor militare grecești
împotriva dușmanului comun, perșii. Atenlenii, care se așteptau
la ceva mai ră u, 1-au aclamat ca pe un nou Agamemnon. Și, la
conferința de la Corint, toate statele care au trimis
reprezentanțl, minus Sparta, au acceptat să se unească îr›tr-o
confederație la f»•l ca cea beota, angajâ ndu-se să contribule cu
contingente militare și să renunțe la re›'olte.
Să-i fi împins la asta, cu adevărat, nevoia de înțelegere și
de unitate? Poate că unii or fi sliTlJit-o. Însă cel mai mulJi sperau
doar ca noul stăpân să plece cat mai repede în aventură și să nu
se mal întoarcă. Fllip, de fapt, O șl pregătea când, între el și
perși, au intervenlt doi adversari neprevăzuți: nevastă-sa,
Olimpia, și fiul sătl.
Olimpia era o prințesă apaȘinând trlbului războinic al
moloșilor din Epir. Spre deoseblre de celelalte numeroase femei
pe care le avusese Filip mai înainte, ea nu accepta jumătăți de
măsură. La început, încercase e1 să experimenteze monogamia,
dar, până la urmă, nu izbutise. Apetitul său era prea puternic
pentru ca o singură femeie, chiar frumoasă și fierbinte ca
Olimpia, să-1 poată satisface. Ea, după ce i l-a născut pe
258
Alexandru„ își căutase consolarea în cele mai nebunești rituri
dionisiace. Intr-o noapte, Filip a găsit-o în pat cu un șarpe lângă
ea. Ea i-a spus că în el era intrupat Zeus-Amon, adevăratul tată
al lui Alexandru. Filip n-a protestat. Oșteanul acesta cutezător,
care nu avea teamă de nimeni, avea în schimb una grozavă de
nevastă-sa. Dar a căutat compensație la o altă femeie, care să-1
scutească de concurența neloială a zeilor. Când aceasta a rămas
însărclnată, unul din generalii macedoneni, Attalos, a propus
un toast pentru viitorul moştenitor „legitim“ (și a insistat asupra
acestui cuvânt). Alexandru, furios, a aruncat cu o cupă în e1,
urlând: „Da’ ce, eu ce sunt? Un bastard?“ Filip s-a năpustit cu
spada în mână asupra fiului dar, beat cum era, s-a împiedicat și
a căzut. „la uitați-vă la el“, l-a batjocorit Alexandru, „nici nu se
ține bine pe picioare, și vrea să ajungă în inima Asiei!“
Câteva luni mai târziu, un alt general, Pausanias, a venit
să ceară satisfacție pentru o insultă primită de la Attalos. Și, cum
Filip nu i-a dat-o, i-a aplicat o lovitură de cuțit și l-a ucis. Nu
știe nimeni dacă n-o fi fost instigat chiar de Alexandru sau de
Olimpia; sau de amândoi. Oricum însă, testamentul n-a fost
găsit. Iar Alexandru a fost aclamat de către soldații care î1
adorau drept succesor. Abia împlinise douăzeci de ani.
Filip, care îl iubise de mic, cu o dragoste în care exista mult
orgoliu, îi dăduse ca educatori pe cei mai buni Fei maeștri ai
vremii; pe principele molos Leonida, penFu mușchi; pe
Lisimah, penou literatură; și pe Aristotel, pentru filozofie.
Elevul nu i-a dezamăgit. Era un băiat frumos, atletic, plin de
elan și de candoare. A învățat pe dinafară Iliada, din care, de
atunci, a purtat întotdeauna cu sine un exemplar, ca o carte de
căpătâi, și l-a ales ca erou preferat pe Ahile, din care se spunea
că ar fi descins însăși Olimpia. Lui Aristotel fi scria: „Visul
meu, mai mult decât să-mi măresc puterea, este să-mi
desăvârșesc cultura.“ Dar și lui Leonida, stoicul, "ki dădea mari
satisfacții cu măiestria sa de călăreț, scrimer și vânător. L-au
invitat să concureze la Olimpiade. A răspuns cu mândrie: „Aș
face-o, dacă și ceilalți concurenți ar fi regf.“ Dar când a văzut că
nimeni nu putea să-l îmblânzească pe Bucefal, calul său, a venit
în persoană, l-a încălecat, și nu s-a lăsat azvârlit jos din șa.
, 259
„Fiule“, a strigat atunci extaziat Filip, „Macedvnia este prea
mică pentru tine!“ Altă dată , înă lnind un leu, l-a înfruntat
înarmat doar cu un pumnal, într-o lupt$ dc al că rei rezultat, a
&clarai on martar, “pă rea să depindă care din ei doi wma să
fie rege”. De unde avea atâ ta energie nu se știe; penYu că era
cumpă rat și abstinent. Obișnuia să spună că un marș bun ii
fă cea poftă dc mâncare pentru gustarea de diminea@“; și o
gustare ușouă , o bună poftă de mâ ncare peiiYu masa de
prâ nz. Iar din acest motiv, spune 2•lutarh, avea o respirație
plă cut mirositoare, ca și pielea sa.
Poate că , cel puțin în parte, această incredibilă fo@ vitală
îPi venea dino-o infrâ nare a insiinctului sexeal. Sentimenul și
emotiv, era gata să plă ngă ascultâ nd o melodie (a câ ntat și la
harpă , pâ nă câ rd tată l să u a râ s de e1 pentru asemenea
slă biciunea și de atunci n-a mai vrut să asculte decâ t marșuri
militare). In probleme de dragoste, Alexandru era puritan. S-a
că să torit de mai multe ori, dar din rațiuni de stat. A avut și
pnanteze & homosexualitate. Dar puținul pe care l-a facut l-a
facut întotdeauna pe ascuns, avâ nd complexul vinoră ției; și era
cuprins de mâ nie ori de câ te ori i se aduceau acasă sau în cort
tineri sau prostituate. Uriașele comori ale afecțiunii sale le
rezerva prietenilor și soldaților. Plutarh spune că era în stare
să scrie, din nimic, lungi scrisori unor prieteni îndepă rtați.
Era foarte superstițios și, din cauza asta, curtea sa pe care
de fapt o reprezenta cortul era plină de astrologi și &
prezlcă tori, după ră spunsurile că rora își alcă tuia planurile de
bă mie sau șl le schimba. A fost el cu adevă rat un mare general?
Din punct de vedere strategic și tactic, nu reiese să fi adus vreo
sc-himbare în criteriile lui Filip care fusese, într-adevă r,
inventatorul unei arte militare noi. Ignora geografia; niciodată
n-a vrut să consulte o hartă topografică , iar recunoașterile le
facea singw, poate chiar și pentru că spera să întâ lnească vreun
dușman sau vreo să lbă ticiune cu care să se mă soare. Mai mult
decâ t un mare că pitan, gen Hannibal sau Cezar, el era un foarte
frumos comandant de unitate care, cu arma în mâ nă , fă cea
inevitabile victoriile pregă tite de statul major al lui Filip.
Cwajul să u mi avea nevoie de stimulentul luptei. Ddată ,
bolnav fiind,
261
i-a înmânat medicului care îi administra un purgativ o scrisoare
anonimă, unde acesta era acuzat că e în slujba perșilor și că vrea
să-1 otrăvească. Apoi, fără să aștepte o dezmințire, a luat
poțiunea. Într-o zi, pe când era băiat tânăr, se plângea colegilor
să i: „Tata vrea să le facă singur pe toate, și nouă n-o să ne lase
nimic important de fă cut.“ Era coșmarul să u. Ș i totuși, câ nd
Filip a murit, nimic din ceea ce voise el să facă nu fusese fă cut,
așa cum a demonstrat-o pă ră sirea imediată a Confederației
Corintului de că tre statele grecești. La Atena, Demostene a
organizat serbă ri de mulțumire zeilor și a propus Adună rii să fie
decretat un premiu lui Pausanias, asasinul. Pâ nă și în Macedonla
au avut loc comploturi pentru uciderea noului rege.
Alexandru, în ceea ce privește energia, nu a fă cut să fie
regretat tată l să u. Dintr-o singură mișcare, a demascat și a
nimicit o conjurație; apoi a pornit în marș conFa statelor
grecești care nici mă car nu au mai așteptat venirea lui și au și
trimis la Corint reprezentanți să -1 aclame ca general și să
reînființeze Confederația. Alexandru s-a întors din drum, a
invadat teritoriul Româ niei de azi, a înă bușit o rebeliune, a
pă truns în Serbia, a desființat o armată iliră care se pregă tea să -
l atace, și a coborâ t în Grecia, unde se ră spâ ndise zvonul că ar fi
murit și iară și se stricase toată treaba. La Teba, garnizoana
macedoneană fusese masacrată ; iar la Atena Demostene își
reorganizase, cu bani de la perși, part'idul.
In Alexandru cruzimea și generozitatea alternau în mod
egal. Teba a cunoscut-o pe cea dintâ i: drept represalii, toate
casele din oraș au fost rase la pă mâ nt, în afară de aceea a lui
Pindar. Atena a fă cut cunoștință cu cea de a doua. Alexandru,
care avea o slă biciune pentru ea, i-a iertat pe toți, chiar și pe cel
care ar purta azi numele de „criminali de ră zboi“, în frunte cu
Demostene. El avea față de acest oraș un complex de
inferioritate, moștenire spirituală de pe urma studiilor sale de
filozofie și de literatură . Odată , ară tâ nd cu degetul spre
concetă țenii să i, i-a întrebat pe doi prieteni care veniseră de la
Atena să -l vadă : „Voi, care veniți de acolo, nu aveți impresia că
vă gă siți aici prinFe să lbatici?“ Ș i câ nd mai tâ rziu a plecat să
lupte în Asia, a trimis de acolo la Atena după fiecare victorie
26
2
toate bogă țiile de artă ce-i că zusera în mâ nă , ca să fie îm-
podobită Acropole.
Sigur că și pentru a treia oară și cu aceeași sinceritate
dintotdeauna, statele grecești au refacut Confederația, sperâ nd
că , pâ nă la urmă , el avea să se decida să plece în Orient. De
aceea nici nu s-au zgâ rcit să -i pună la dispoziție două zeci de mii
de oameni, pe care el i-a pretins ca întă riri pe lâ ngă cei zece mii
de infanteriști șl cinci mii de că lă reți ai să i. Decl, el se pregă tea,
doar cu treizeci și cinci de mii de oameni, să înfrunte o armată
a lui Darius, care numă ra un milion. Dar nici nu i-a luat cu el pe
toți. I-a lă sat o Feime lui Antipatru, în Grecia, penFu că
înțelesese acum ce însemna fidelitatea. Ș i în anul 334 înainte
de Christos, adlcă la doi ani după urcarea sa pe Fon, a pornit-o
în genul acela de cruciadă .
Să fie adevă rat că el își propunea să unească Asia cu
Europa într-un singur regat, pe care să -l contopească la un loc
cu civilizația greacă ? Alexandru este unul din personajele care
au aprins cel mai mult imaginația biografilor și a romancierilor.
Ei au sfâ rșit pe râ nd prin a-i atribui propriile lor idei și intenții.
Aș vrea să -1 avertizez pe cititor împotriva acestor arbiFi.
Alexandru nici nu știa ce era aia sla, penFu simplul motiv că
nimeni n-o șt ia pe vremea aceea. Ș i, chiar dacă ar fi știut-o,
.
nu cred că
și-ar fi propus s-o cucerească și s-o ia în săpânire cu douăzeci
și trei de mii de oameni. În momentul acela nu era chiar atât de
nebun ca să conceapă un asemenea plan.
Eu cred că adevăratul său scop po,ate fi dedus din
ceremonia cu care și-a sărbătorit prima etapă. In timp ce
oamenii săi se îmbarcau la Helespont pentru Abydos, el debarca
la capul Sigeos unde în Ilindn se spune că fusese înmormântat
Ahile. Alexandru a acoperit cu flori locul considerat a fi
mormântul eroului și a început să alerge gol în jurul
lui, strigând:
„Fericitule Ahile, care ai fost iubit de un prieten atât de cre-
dincios și cântat de un atât de mare poet!“
Asta este ceea ce l-a purtat pe Alexandru în Asia. Nu a fost
nici un plan strategic și nici unul politic. A fost doar un vis de
glorie pe care l-a urmărit timp de unsprezece ani, f”ară să se
aezească din el.
 „A FO3T O GLORIE ADEVJfRATJf?”

Victofiîle lui Alexandru au fost fulgeră toare și au stâ mit,

lncontestabil, admirația contemporanilor șl a urmașilor. Dar nol
nu știm dacă să le atribuim mai mult vitejiei sale sau totalel
inconsistențe a perșilor, care nu câ știgaseră niciodată vreo
bă tă lie împotriva grecilor; nici chiar atunci câ nd se aflau trei
sute conFa unu.
Un prim contingent al lor a fost învins pe râ ul Granic, unde
Alexandru a scă pat de la moarte datorită locotenentului să u
Clito. Au fost eliberate toate orașele loniei; Damascul și Sidonul
s-au predat; Tyrul, care voia să reziste, a fost efectiv distrus;
lerusalimul și-a deschis cuminte poqile. Traversâ nd pustiul
Sinai, cuceritorul a pă truns în Egipt; și primul lucru pe care 1-a
f”acut a fost să se ducă în oaza Siwa, la templul lui Amon care,
după spusele Olimpiei, îi era tată . Preoții l-au crezut,
bineînteles, și l-au încoronat faraon. Ca să -i ră splă tească pentru
atâ ta bună voință , Alexandru a dat ordin să se construiască în
deltă un nou oraș, Alexandria, ale că rui planuri le-a conceput el
însuși, lă sâ nd ca ele să fie executate de arhitectul Dinocrate. Ș i
și-a reluat marșul spre Asia.
Ciocnirea cu grosul trupelor lui Darius a avut loc la Arbela.
Câ nd a vă zut acea mulțime de șase sute de mii de perși,
Alexandru a avut un moment de ezitare. Dar soldații i-au
strigat:
„Înainte generale! Nu există vrăjmaș care să. reziste la
duhoarea de oaie pe care o ducem cu noi”. Nu știm daca chiar
26
4
duhoarea a împrăștiat oștirea aceea eterogenă și poliglotă. Dar
înfrângerea

26
5
oricum a avut loc în deplină dezordine. Darius a fost ucis,
pentru lașitate, de că tre propriii să i generali, iar capitala sa,
Babilonul, s-a supus fă ră cracnire lui Alexandru, care a gă sit
acolo un tezaur de cincizeci de mii de talanți cam două sute de
miliarde de lire. I-a împă rțit, în mod egal, cu soldații să i, cu
casieria proprie și cu orașul Plateea, ca să ră splă tească cetatea
care rezistase perșilor, plină de curaj, în anul 480; a ordonat
construirea neîntâ rziată a unor temple închinate zeilor din
Orient, că rora le-a oferit bogate sacrificii și, într-o proclamație
solemnă , a anunțat, plin de orgoliu, că poporul grec este
definltiv eli&rat de sub vasalitatea persană .
Oblectivele ră zboiului fuseseră atinse, dar nu și cele ale lul
Alexandru, care nici nu avea unele precise. El și-a reluat marșul
spre Persepolis și, furios câ nd a dat peste prizonierii greci cu
picioarele și mâ inile amputate, a dat ordin ca acel minunat oraș
să fle distrus. Ș i apoi, înainte spre Sogdiana, Ariana, Bactriana
și Buhara, unde l-a capturat pe ucigașul lui Darius. L-a legat de
trunchiurile a doi copaci aplecațl unul spre altul cu ajutorul
unor frâ nghii. Astfel că , atunci câ nd aceste corzi au fost tă iate,
trunchiurile, revenind la pozițla lor inițială , i-au sfâ șiat trupul.
Ș i iară și, înainte peste Himalaia, că tre India, că ci auzise despre
Gange și a vrut să -l vadă . Regele Porus, care a încercat să i se
opună , a fost învins.
Dar aici soldații au început să dea semne de neliniște. Unde
voia să -i mai poarte, în marșul să u nebunesc, regele lor, mii și
mii de kilometri în inima unor ță ri necunoscute, despre care
nlmeni nu știa câ t de întlnse erau? Alexandru nu le putea da un
ră spuns, pentru că nici el nu știa; s-a retras plin de dispreț, ca și
eroul să u Ahile, în cort și, timp de trei zile, a refuzat să mai iasă
de acolo. Apoi, cu inima îndoită , a cedat și s-a întors înapoi.
Dar, într-o luptă , s-a trezit singur într-un oră șel inamic,
deoarece corzile cu ajutorul că rora escaladau soldații zidul se
rupseseră . S-a bă tut cu un leu pâ nă ce, ră nit și plin de sâ nge, s-
a prăbușit la pământ. Dar, tocmai în acel moment, au ajuns și
ostașii, care se cățăraseră cu unghiile. În timp ce-l purtau spre
cort, soldații îngenuncheau în ca]ea sa și-i sărutau picioarele.
Convins că îi recâștigase, după trei luni de convalescență regele
i-a condus pe Ind și a coborâ t de-a lungul fluviului pâ nă la
Oceanul Indian. Aici a pregă tit o flotă care, sub comanda lui
Nearhos, i-a transportat acasă pe ră niți și pe bolnavi. Cu cei
ră mași, a luat-o iar în susul fluviului croindu-și, prin pustiul
Belucistanului, drumul de înapoiere.
Va trebui să ajungem la retragerea lui Napoleon din Rusia
ca să gă sim ceva asemă nă tor cu un marș atâ t de dezastruos.
Că ldura și setea i-au ucis și i-au înnebunit mii de oameni. Ori
de câ te ori dă deau peste vreo bă ltoacă , ultimul care &a,
după toți ostașii, era
Alexandru. Dar ne întrebă m dacă mai avea mintea întreagă ,
admițâ nd că a avut-o vreodată , atunci câ nd a ajuns
pâ nă la urmă la Suza, cu ce-i mai ră mă sese după acest dezastru.
Aici, el și-a adunat ofițerii și le-a expus, în termeni care nu
admiteau nici o replică , un program cam neclar de dominație a
lumii, bazat pe uniuni matrimoniale. El avea să le ia în că să torie
simultan pe Statira, fiica lui Darius, și pe Parisati, fiica lui
Artarxexe, reunind astfel cele două ramuri ale familiei regale
persane. Iar ei, ofițerii, aveau să -l ajute luâ nd, la râ ndul lor, și
ordonâ nd și subalternilor s-o facă , pe celelalte femei de neam
ale ță rii, cu a că ror zestre ar fi reușit să strâ ngă ¡louă zeci de mli
de talanți, cam optzeci de mlliarde de lire. In felul acesta,
spunea el, după ce a consfințit pe câ mpul de luptă uniunea
dlntre lumea greco-macedoneană cu cea orientală , avea să
desă -
vâ rșească , în aştemut, o legă tură de sâ nge între civilizații.
Că au crezut-o sau nu, despă rțiți timp de zece anl de
familiile lor, ră zboinicii acela inculți și grosolanl au gaslt c-ă e
orlcum plă cut să întemeieze alte familii cu femelle perșllOr, care
după toate cele mai erau și frumușele. Astfel, într-o noapte
să rbă torească au fost celebrate marile nunți colective, pe care
Alexandru le-a prezidat ală turi de cele două s‹›ții ale sale,
îmbră cat într-un costum de c‹›ncepție proprie, pe care Plutarh îl
descrle ca filnd jumă tate macedonean, jumă tate persan. Imediat
după aceea, el șl-a proclamat originea divlnă , ca fiu al lui Zeus-
Amon; preoții dln Babllon și dln Siwa 1-au recun‹›scut, statele
grecești l-au acceptat, râ zâ nd în gura mare: șl doar Olimpia,
care lnventase toată povestea șl care tră ia acum la Pella, a

266
comentat cu reținere faptul: „Câ nd o să termine odată bă iatul
ă sta să mă vor&ască de ră u și să mă facă soție adulteră ?”

267
 Nu s-a ștlUt și nu se va ști niciodată dacă Alexandru a fost
chiar atâ t de nebun ca să creadă într-un astfel de basm, sau
dacă l-a înghlțit doar din diplomaJie. Odata, lovit de o să geată ,
le spusese prietenilor, ară tâ ndu-le rana: „Vedețl? Este sâ nge,
sange de om, nu de zeu!” Ș i t‹›tuși, acum sta așezat pe un tron
de aur, purta pe cap două c‹›ame, slmbolul lui Amon, și
pretindea ca toată luicea să l se proslerne. Tâ nă rul abstinent de
odinloară se apucase acum de bă ut și, la beție, își pierdea
mintile. Câ nd Clito, care îi salvase viaJa, i-a spus că meritul
marilor sale victorii i u-i revenea lui, ci lui Filip, care îi lă sase
moștenire o mare armată (și era adevă rat), într-o criză de
nebunie 1-a omorâ t. Un complot 1-a fdcut să devină bă nuitor.
Filotas, sub tortură , și-a denunțal tată l, pe Parmenios, generalul
pe care Alexandru îl prețuia cel mai mult. L-a condamnat la
moarte chiar și pe el. Pajul Hermolaos, torturat și el, 1-a
denunțat drept complice pe nepotul lui Aristotel, Calistene, pe
care regele îl luase cu dâ nsul ca scriitor memorialist al expediJiei
sale. Acesta nu voise să se prosterne înaintea lui, spunâ nd că
toate ispră vile regelui aveau să ajungă înlr-o zi fapte istorice,
nu pentru că le să vâ rșise Alexandru, ci pentru că le scrisese e1,
Calistene. Impertinentul a fost aruncat în închisoare, unde a și
murit. O revoltă a izbucnit printre soldați, care au cerut să fie
lă sați la vatră , „dat fiind că tu, Alexandre, ești un zeu, și zeii nu
au nevoie de trupe”. La care Alexandru a ră spuns indignat:
„Hai, plecați. Că de acum înainte am să fiu regele acelora ai
că ror învingă tori eu v-am fă cut.” Soldații au izbucnit în lacrimi
și și-au cerut iertare; iar e1, prinzâ nd curaj, i-a mai purtat încă
spre noi cuceriri, în Arabia.
Dar, în momentul acela, a murit Hefestion, omul socotit de
el un fel de PaFocle al să u, pe care îl iubea cu o dragoste
niciodată încercată pentru vreo femeie: atâ t de mult, încâ t
atunci câ nd soția lui Darius venise la el să facă act de supunere
și îl confundase pe Hefestion cu regele însuși, acesta, zâ mbind,
i-a spus: „Nu face nimic, Hefestion este și Alexandru”. Moartea
prietenului l-a zdruncinat nespus de mult. Pe medicul care nu
reușise s-o evite l-a ucis; a refuzat patru zile la râ nd să mai
mă nâ nce; a ordonat funeralii bogate, pentru care a cheltuit
patruzeci de miliarde de lire, a trimis la oracolul lui Amon să
ceară permisiuøea de a-1 veneru pe să rmanul decedat ca pc un
zeu și, bineînțeles, a primit imediat aprobarea; iar drept
sacri- ficiu expiatoriu, a dat ordin să he nimicit un întreg trib de
perși. Acum era clar că acest cuceritor, venit să
grecizeze Orientul, se orientalizase şi el în aşa mă sură încâ t
devenise un adevărat satrap. Suferind tot mai mult de
insomnii, căuta în vin surogatul acela de liniște care este beția.
În fiecare noapte organiza cu general-ii săi concursuri de
rezistență. Odată a fost învins de Promahos, care înghițise trei
liäi de vin de safide, foarte tare, și în trei zile a murit.
Alexandru a vrut să bată recordul şi a băut patru. A două zi l-a
cuprins o febră puternică. A vrut să mai %a. Din pat, când îl mai
lăsa delirul, a continuat să împartă ordine guvernatorilor şi
generalilor. Apoi, în cea de a unsprezecea zi, a intrat în comă.
Când a fost înFebat cui lasă puterea, a răspuns, sußând greu:
„Celui mai bun”. Dar a uitat să spună cine era acela. Ne aßăm
în anul 323 înainte de Christos. Şi Alexandru €ebuia să
împlinească în zilele acelea cel de-al treizeci şi unulea an al său
de viață. Ne întreöăm ce ar mai fi í”acut dacă ar fi avut timp?
Scurta aventură a vieții sale fusese atât de intensă şi aăt
de plină de isprăvi senzaționale, că
înțelegem bine câte le-a sugerat ea biografilor săi. De aceea, eu
cred că toate intențiile ce i s-au atribuit sunt lipsite de orice
fundament. Ele nu pot fi legate de o idee politică, aşa cum a
fost cazul lui Filip; care ştia foarte bine ce voia. Alexandru nu
a urmărit un plan, ci doar o himeră; şi, mai mult decât un
fauritor, ne apare ca un sclav al destinului. Ceea ce ne
impresionează la el este foÿa sa vitală, atât de tumultuoasă şi de
nestăvilită, încât s-a transformat singură în meteahnă. A fost un
meteorit care, ca orice meteorit, a orbit cerul și s-a dezagregat în
haos, fară să
lase nimic real în urma sa.
Dar poate tocmai de aceea a interpretat şi a încheiat în
modul cel mai potrivit un ciclu de civilizație cum este cea
greacă, pe care propriile ei forțe centrifuge o condamnaseră să
moară prin dispersiune.
 PLATON

În timp ce Alexandru își facea iluzii că va cuceri lumea în

numele civillzației grecești, această civilizație își împră știa
ultimele scâ ntei de lumină . Literatura lâ ncezea, preschimbată
acum într-un produs de proastă calitate: oratoria, luată în
arendă de un Demostene, un Eschin și alții ca ei. Tragedia
murise și, în locul ei, o ducea greu o comedie burgheză , cu
intrigi inspirate din adultei•e șl din scumpirea vieții. Sculptura
mai producea încă lucră ri valoroase, cu Praxitele, Scopas și
Lisip. Știința, din lipsă de noi experimente și descoperiJi, se
dedicase clasifică rii didactice a celor existente deja. Insă
filozofia atingea acum zenitul.
Era moștenirea lui Socrate, de la a că rui școală luase câ te
puțin din toate. Printre continuatorii să i, poate cel mai
superficlal, dar și cel mai pitoresc și mai popular, a fost Aristip,
un escroc elegant și neobosit plimbă reț. Hedonismul n-a fost
pentru el doar o teorie, ci și un mod de viață . Tot ceea ce facem,
spunea e1, o facem pentru a ne procura plă cere, chiar și atunci
câ nd ne sacrifică m viața pentru un zeu sau penFu un prieten.
Așa-zisa noasFă „înțelepciune” ne minte. Singurele lucruri care
ne spun adevă rul sunt simțurile; iar filozofia ne serveşte doar
ca să ni le rafină m.
Aristip era un bă rbat frumos, cu purtă ri alese și cu o
conversație fermecătoare, care nu a avut nevoie să muncească
pentru a-și câ știga existența. Într-o zi, naufragiat în apele
Rodosului, i-a încâ ntat într-atâ t pe salvatorii să i că , după ce l-au

272
îmbrăcat și l-au hrănit, i-au mai deschis și o școală, pe
cheltuiala lor. „Vedeți, copii”, a spus el în prelegerea
inaugurală, “părinții voștri ar trebui să vă ofere numai ceea ce
se poate sal’va dinF-un naufragiu.” Când se afla la strâmtoare,
se ducea în vizită la Xenofon, la Scillos, sau chiar la Corint, la
celebra hetairă Laide, care își exploata clienții: și lui
Demostene, pentru o singură noapte de dragoste îi ceruse clnci
milioane. Pentru Aristip, însă, avea o slăbiciune, și-l primea în
casă pe gratis. Fusese chiar și la Siracuza, la Dionis, care l-a
scuipat odată în obraz; „Bah”, a făcut Aristip ștergându-se, „un
pescar o să se ude mai mult ca să prindă un pește mai mic decât
un rege.” Tiranul îl obl-iga să-i sărute picioarele. Aristip se
scuza față de prieteni, spunând: „Nu e vina mea dacă picioarele
sunt la el partea cea mai nobilă a Fupului.” Bani n-a avut
niciodată, dar toată lumea îl iubea penFu generozitatea cu care ii
cheltuia pe ai altora. Și, când a murit, a spus că lasă totul Vâtuții;
dar se referea doar la Fiică-sa, care chiar așa se și numea
(Aretk), și care a Fanscris, în patruzeci de c@i, plăcuta filozofie
a tatălui ce și-a meritat titlul de „Lumina Eladei”.
Un alt învătat ciudat era și Diogene, șef de școală a
cinicilor, cum erau ei numițl la Kinosarges, unde aveau un
gimnaziu allor. Îl întemeiase Antistene, elevul lui Socrate care,
uitându-se odată la el, fi spusese: „Antistene, prin găurile din
îmbrăcămintea ta îți văd deșertăciunea.” Așa și era. Antistene își
concentrase tot orgoliul său imens într-o atitudine umilă. E1
însuși de origine modestă, organizase această școală pentru
săraci și, la început, refuzase să-l înscrie și pe Diogene pentru
că era bancher, deși unul falit. S-a decis să-l primească numai
după ce 1-a văzut că doarme pe jos printre cerșetori și umblă
cerșind și el pe străzi.
Diogene a fost, probabil, acela care s-a comportat exact așa
cum a și propovăduit. Afirmând că omul nu e decât un animal,
își facea, ca și animalele, nevoile în public, refuzând să se
supună legilor; și nu s-a considerat cetățean a1 nici unei țări. A
fost cel dintâi care a folosit, pentru sine, termenul de
cosmopolit. Cu ocazia uneia din călătoriile sale, l-au capturat
niște pirați care l-au vândut ca sclav unuia Xenias din Corint.
Acesta 1-a întrebat ce știe să facă. „Să-i educ pe oameni”, a
răspuns Diogene. Xenias i-a încredințat copiii; și apoi treptat
și propriile sale afaceri. Îl numea „geniul bun al casei”.
Ș i în Diogene, ca și în Antistene și în ceilalți profesioniști
ai umilinței, ză cea o ambiție t”ară margini. Ț inea foarte mult la
marea sa faimă de dialectician spirltual și tă ios. Odată , ză rind o
femeie prostemată înaintea unei lmagini sacre, i-a spus: „la
vezi, cu atâ ția zei care circulă pe aici, s-ar putea să fie unul la
spatele tă u care să -ți vadă fundul.” Ș i e foarte cunoscut
ră spunsul dat lui Alexandru, atunci câ nd acesta 1-a poftit să -i
ceară o favoare: „Dă -te la o parte, că -mi faci umbră .” După
unele zvonuri, se zice că au murit în aceeași zi, și marele rege
și fllozoful să rac. Cel dintâ i avea treizeci și unu de ani, cel de al
doilea, nouă zeci.
Platon l-a cunoscut pe Antistene și a fost contaminat puțin
de filozofia lui cinică , așa cum o arată în Republica sa, unde
visa la un stat comunist, bazat pe legile naturii. Dar era un
gâ nditor prea mare și prea profund ca să se oprească aicl.
Provenea dintr-o familie nobilă și veche, care se spunea că se
trage din zeul mă ril, Poseidon, și din pă mâ nteanul Solon. Mama
sa era sora lui Carmide și nepoata lui Critlas, șeful opoziției
aristocrate și al guvernului reacționar al celor Treizeci. Numele
să u adevă rat era Aristocle, ceea ce înseamnă „excelent și
renumit”. Mai tâ rziu i s-a spus Platon, adică „spă tosul”, din
cauza umerilor să i largi și a corpului atletic.
De fapt, și era un mare sportiv, de repetate ori decorat în
ră zboi. Dar la vâ rsta de două zeci de ani 1-a cunoscut pe
Socrate; și la școala acestuia a devenit un autentic intelectual. A
fost, poate, cel mai silitor elev a1 Maestrului, pe care l-a lUbit cu
pasiune, așa cum îi era de altfel și flrea. Din motive familiale, s-
a vă zut amestecat în marile evenlmente care au urmat morțli
lui Pericle: teroarea oligvhică a lui Critias și a lui Carmide,
sfarșitul acestora, restaurarea democrației, procesul și
condamnarea lui Socrate. Toate astea l-au zdrunclnat și au
fă cut dln el un fugar. S-a refugiat mai întal la Megara, la Euclid:
apoi la Clrene și, în fine, în Egipt, unde și-a că utat linlștea șl
uitarea în matematică și teologie. S-a înapolat la Atena în 595,

272
dar :i

271
fup•it iar, ca să studieze la Tarent filozofia lui Pitagora, iar aici
1-a cunoscut pe Dion, care 1-a lnvltat la Siracuza și 1-a
prezentat lui Dionis. Tiranul, care suferea de un complex de
inferioi•itate în fața intelectualilor și nu reușea să -i agreeze
decâ t jignindu-i, a crezut că -1 poate trata șl pe el ca și pe Aristip;
și într-o zi i-a spus: „Vorbești ca un prost”. „Ș i tu ca un arogant”,
l-a ră spuns Platon. Dionis l-a arestat și l-a vâ ndut ca sclav.
Un oarecare Anniceris din Cirene a vrut să plă tească cele
trei mii de drahme pentru ră scumpă rare și n-a acceptat să -i fle
restituite de prietenli lui Platon, care strâ nseseră între timp
banii. Astfel că , folosind acest capital, el a pus bazele
academiei. Aceasta n-a fost cea dintâ i universitate din Europa,
așa cum au spus unii. Fuseseră înființate, deja, cea a lui Pitagora
de la Crotona și cea a lui Isocrate de la Atena. Dar a fost desigur
un mare pas înainte spre organizarea învă ță mâ ntului modern.
Pamfletarii vremli ne vorbesc de ea așa cum se vor&ște azl de
Eton, ca despre incubatorul multor snobisme și sofistică rii.
Elevii umblau îmbră cați cu pelerine elegante și aveau un fel al
lor propriu de a se purta, de a vorbi și de a ține în mâ nă
bastonul. Nu plă teau taxe. Dar, întrucâ t erau selecționați doar
dintre familiile cele mai bogate (Platon era pe față un
tă gă duitor al democrației), exista la ei obiceiul să facă donații
substanțiale.
Pe frontonul poqii sta scris: „Medeis ageometretos eisito”,
care ar însemna cam așa: „Prezentați geometria la intrare.”
Trebuie să fi fost o amintire de la Pitagora. Geometria juca
efectiv un rol însemnat în învă ță tură , împreună cu matematicile,
legea, muzica și etica. Platon era ajutat de asistenți care predau
prin diverse metode: conferințe, dialoguri, dezbateri publice.
Erau admise și femeile: Platon s-a dovedit un feminist convins.
Temele erau, de exemplu: „A se că uta regulile care stăpâ nesc
mişcarea aparent dezordonată a planetelor, comparâ ndu-le cu
cele care guvernează acțiunile oamenilor.”
Unul din marii susțină tori cu bani ai academiei a fost Dionis
II, care, de cum a luat locul tată lui să u, i-a trimis, probabil la
sugestia lui Dion, optzeci de talanți, cam trei sute de milioane
de lire. Ceea ce ne ajută să înțelegem marea ră bdare a lui Platon
cu acest capricios suveran câ nd a fost invitat de el la Siracuza.
Trebuie să fi fost un om de curaj filozoful, ca să se înapoieze în
orașul și la fiul aceluia care îl facuse să tră iască urâ ta aventură
a vâ nză rii sale ca sclav. Dar îl îndemna, poate, și speranța de a
realiza acea republică ideală a Egalită ții în care credea cu tă rie.
Aceasta presupunea o guvernare autoritară în mâ inile unui
rege fllozof. Dionis II nu era filozof, dar era rege; și Platon spera
ca, ajutat de Dion, să facă din el instrumentul instaură rii unui
stat gen Sparta, sceptic și moral.
Lucrurile s-au sfâ rșit așa cum era și cazul. Intimidat de
acest maestru faimos însuflețit de o credință mesianică , Dionis
s-a apucat să studleze cu ze1. Apoi s-a plictisit de atâ ta
filozofie, i-a dat ascultare lui Filistios și l-a alungat pe Dion.
Platon a protestat și, deoarece Dionis s-a ținut tare, deși 1-a
asigurat de încrederea, stima și afecțiunea sa, filozoful și-a dat
demisia de la academia pe care o întemeiase la Siracuza și a
plecat după prietenul să u, refugiat la Atena.
De acolo n-a mai plecat decâ t rareori. Ș i se pare că a avut o
bă trâ nețe destul de fericită sau cel puțin senină . Școala ii ocupa
tot timpul. Câ nd nu preda, mergea la plimbare cu elevii să i, în
mici grupuri, continuâ nd să -i învețe arta argumentației. Platon
era un candid, fă ră urmă de rigiditate sau de îngâ mfare.
Dimpotrivă , ră spâ ndea în jurul să u multă că ldură umană și, în
afară de expunerea unor idei mă rețe, știa să și povestească o
mulțime de anecdote amuzante și, la fel ca oamenii foarte
serioJi, avea mult simț al umorului.
Intr-o zi, unul din învă ță ceii să i 1-a rugat să -i fie naș la
că să torie. Cu toți cei optzeci de ani ai să i, maestrul s-a dus, a
luat parte la festivitate, a glumit cu tinerii pâ nă tâ rziu noaptea,
mâ ncâ nd și poate bâ nd cam multicel. La un moment dat, în
timp ce cheful continua, a simțit un fel de oboseală și s-a retras
într-un colț ca să tragă un pui de somn.
A doua zi de dimineață l-au gă sit țeapă n. Trecuse, fă ră să -
și dea seama, de la somnul de moment la cel veșnic. Întreaga
Atenă a venit să-l conducă la cimitir.
 ARISTOTEL

Dintre elevii de la academie, cel care a suferit cel mai mult

la moartea Maestrului a fost Aristotel, care, nemulțumit doar să
poarte doliu, a ridicat în cinstea lui un altar. Dar să i-o fi sugerat
numai afecțiunea sau, poate, și ceva de pe conștiință ?
Venlse la Atena de la Stagyra, o micuță colonie grecească
din inima Traciei. Ș i el aparținea unei bune familii burgheze.
Pă rintele să u fusese medicul de casă al lui Amintas, tată l lui
Filip și bunicul lui Alexandru, la Pella. Ș i de acesta fusese
inițiat în studli de medicină și de anatomie. Dar, cunoscâ ndu-1
pe Platon, i s-a întâ mplat ce i se întâ mplase și lui Platon cu
Socrate: vocația sa și-a schimbat drumul, fă ră ca totuși să -i
schimbe și temperamentul.
Aristotel a ră mas vreme de două zeci de ani învă ță celul lui
Platon; și e probabil ca primii ani să și-i fi petrecut fascinat de
Maestru, care poseda ceea ce îi lipsea lui: poezia. Platon nu
practica un sisterri rlguros științific, nici ca metodă de predare,
nici ca doctrină . Mai mult decâ t un gâ ndit‹›r, era un artist care,
cu toată mania lui de a-și încadra ideile într-o ordine
geometrică și într-o ierarhie precisă , n-a reușit niciodată să -și
înving;ă propria fire pasionată care îl fă cea să -i contrazică pe
alții. Ii plă cea matematica tocmai pentru că în ea gă sea rigoarea
care lui îi lipsea. Dar orlcine vrea să -i studieze azi teoriile
trebuie să le filtreze, ca pe gră unțli de aur aluvionar, dlntr-o
proză înnoroită și încâ lcită , pllnă de divagații literare și de
lumini poetice. El slngur recunoștea că e incapabil să scrie un
„tratat“. Prefera
„dialogurile“, pentru că se pretau mai ușor la improvizații șl la
274
digresiuni. Chiar și ca memorialist, nu se pierdea în amă nunte.
Portretul pe care ni l-a lă sat despre Socrate este într-adevă r
„real“, dar este o realitate obținută cu ajutorul anecdotelor care,
însuși eroul lor a recunoscut-o, au fost pur și simplu inventate.
Platon este un scriitor șl, ca atare, își construlește personajele
cu un simț viu al dramaticului, ce bineînțeles că se ciocnește cu
realitatea. Este imposibil, dată fiind vasta ei întlndere, să poJi
rezuma doctrina lui Platon. Dar ne este destul de ușor să vedem
ce fel de om a fost. Nietzsche l-a numit un „pre-creştin“, pentru
unele anticlpațil ale sale teologice și morale. A avut, evident, o
religiozitate a sa, dar foarte confuză , în care, o dată cu
conceptul de pă cat și de purificare, se amestecă și ciudate idei
pitagoriciene și orientale privind migrarea sufletul Ul. În
domeniul moral este, în gradul cel mai înalt, un puritan. Iar în
politică e un totalitar care, dacă ar tră i în zilele noastre, v priml
„premiul Stalin“. Pretinde cenzura asupra presei, controlul
stă tului asupra că să toriei și educației, proclamă că disciplina e
mai importantă decâ t libertatea de gâ ndire, iar justiția mai
necesară decâ t adevă rul. Ultimele sale Di -alop•uri sunt
descurajatoare: moştenitor al marii culturi atenlene, el
proslă vește Sparta și e de acord cu marginalizarea la care a
împins ea poezia, arta și însă și filozofia. Ca fel de a fi,
consecvent amic și elev al lui Socrate, nu era ră u.
Nimeni, poate, mai mult decâ t Aristotel n-a avut vreodată
sentimentul exact al confuziei și al contradicțiilor în care că dea
Platon, câ nd, cu trecerea anilor, s-a obișnuit să -1 considere cu
un ochi detașat și critic. Nu înseamnă că nu i-a purtat mereu
respect. Din contră , după cele spuse de Diogen Laerțiu,
maestrul 1-a considerat nu numai cel mai inteligent, dar și cel
mai silitor dintre elevii să i. Ș i totuși, sub această docilitate
aparentă el își pregă tea deja câ teva neconcordanțe.
Câ nd a murit Platon, Aristotel a plecat la curtea lui
Hermias, un mlc tiran din Asia Mlca pe a că rui fiică , Pitia, a
Ll‹tt-o în că să torle. Ș l se pregă tea să întemeieze aici o școală ,
sub auspiciile dictatorului care studiase o dată cu el la
academie, câ nd perșii 1-au ucis pe tiran și i-au cotropit țara.
Aristc›tel a reușit să fugă la Lesbos, unde Pltia a murit după ce îi
nă scuse o fetiță . M2Î tâ £Zlu, vă duvul S-a recă să torlt sau, cel
puJin. a
conviețuit cu Herpillis, o hetairă celebră a acelor vremi. Dai
durerea pierderii Pitiei l-a chinuit toată viața și, câ nd a murit,
: cerut să fie înmormântat ală turi de ea: amă nunt patetic, c‹
contrastează oarecum cu legenda unui om rigid și rece, numa
creier și rațiune, incapabil de pasiuni și de sentimente. În anu
343, Filip, care îl cunoștea probabll ca fiu al medicului tată lu
să u, 1-a chemat la Pella ca să -i încredințeze educaJia fiului să r
Alexandru. Ș i, dacă pentru filozof acest lucru a fost o mare
cinste, a fost în schimb și începutul necazurilor sale. Alexandru
a avut un cult pentru învă ță torul să u. În timpul vacanțelor îi
trimitea scrisori pline de respect, aproape chiar pasionante,
jurâ ndu-i că , atunci câ nd va moșteni puterea, o va exercita
numai în folosul culturii. Nu știm dacă și Aristotel o fi visat să
facă din Alexandru ceea ce visase Platon să facă din Dionis II,
un instrument al filozofiei sale. Credem că nu; era un om prea
dezamă git ca să se lase furat de asemenea iluzii. Cu toate astea,
s-a achitat de obligație; și în așa mod, încâ t Filip, drept prețuire,
l-a t”acut guvernator la Stagyra: acolo unde opera sa a fost atâ t
de prețuită , încâ t de atunci și pâ nă azi data numirii sale acolo a
fost celebrată ca o zi de să rbă toare.
După ce și-a terminat misiunea și s-a înapoiat la Atena, a
întemeiat acolo, la concurență cu academia, faimosul liceu
care, spre deosebire de cealaltă , în întregime aristocratică , își
recruta elevii din pă turile de mijloc. Dar contrastul nu se oprea
aici: el cuprindea și fondul și metoda de predare. Aristotel a
pu.s accentul mai ales pe știință și cu aceste exigențe ale
studiului științific și-a modelat criteriile.
Cu un simț foarte exact al diviziunii muncii, el și-a împă i’țit
elevii în grupe, încredințand fiecă reia din ele sarcini precise
dc studiu. Unii trebuiau să strangă și să catal‹›gheze organele șl
obiceiurile animaleloi ; alții, caracteristlcile șl ră spandirea
plantelor; lar alții să alcă tuiască o istorie a gâ ndirii ștlințifice.
Fiul medicului moștenise de la tată l SaU 1 din primele studii dc-
anatomie de la Pellu gustul noțiunii exucie a amă nuntului
concret. Gâ ndlrea lui nu opera cu lirisme il uminate și cu
previziuni poetlce, ca cea a lui Platon, ci cu inducții bazate pc
fapte exper lmeetale. Orgnnon -ul să u, care înseamnă
„lnstrument“, este un document de pedanterie. b4ai în:llnte de u

276
formula o teorie, Aristotel voia sh se clarifice și asupra
cuvintelor cu care avea »o enunțe. Ne explică ce înseamnă
„definiție“, „categorie“ etc. Pe scurt, el este adevă ratul
„profesor“.
Este foarte probabil ca el să nu fi trezit nici printre elevii
să i, nici printre prieteni — dacă a avut — afecțiunea și simpatia
pe care le inspira Platon. Era un om rezervat, aproape de
nepă truns, un muncitor metodic, respectâ nd programul ca
orice birocrat. Diminețile zilelor- sale, toate la fel, le dedica
lecțiilor cu studenții obișnuiți. Dar nu le preda de la catedră ,
ci plimbâ ndu-se cu el de-a lungul por4icurilor — peripatoi — cu
care era înconjurat liceul, și de la care a ră mas exact numele
metodei sale, peăpatetica, adică „la plimbare“. La amiază ,
deschidea și publicului profan ușile; în fața lui ținea
conferințe despre probleme mai elementare. Dar cel mai mult
se ocupa de îngrijirea bibliotecii, de gră dina zoologică și de
muzeul natural. Ca să le organizeze, a &neficiat desigur de
ajutorul financiar al lui Alexandru care, îa plus, -a dat poruncă
tuturor vâ nă iorilor, pescarilor și exploratorilor să trimită la
liceu tot ceea ce ei ar fi considerat că prezenta un interes
științific.
În realltate, Aristotel era mai curâ nd un om de știință care,
prin inducție, ajunsese și la filozofie, plecâ nd mai ales de la
biologie.
El a fost cel dintâ i care a încercat să clasifice speciile
animale, împă rțindu-le în „vertebrate“ și „nevertebrate“, să
schiJeze o teorie a genezei și să intuiască tră să turile de caracter
ereditare. El a ajuns la problemele filozofice ale sufletului
trecâ nd prin cele anatomice ale fupului. Șl le-a Cacut față cu
aceeași scupulozitate de observator exact. Ș i-a construit
sistemul filozofic, destinat să ră mâ nă un exemplu
neîntrecut de
„planificare“, sprijinindu-se numai pe o strâ ngere
impresionantă de date și de experiențe, că rora le-a închinat
propria sa viață și pe cea a unei întregi generaJii de cercetă tori.
Scria greu. Proza sa e rece, moartă , fă ră rigoarea dramatică a
prozei lui Platon. Se repetă , se contrazice. Acest maestru al
raJionamentului gâ ndeşte adesea greșit. Mai ales cade în greșeli
grosolane atunci câ nd are de-a face cu istoria, deoarece,
crezâ nd-o un fruct al lo¢icii, nu reJlne motivele pasionale, care
sunt de fapt cele ce o determină .
Dar asta nu înseamnă că opera sa nu a ră mas cea mai mă reață și
mai bogată structură a minții omenești.
Despre viața lui personală nu se știe aproape nimic;
poate pentru că nici n-a avut una în afara școlii. I se cunoaște
doar o singură slă biciune: aceea pentru inele, cu care își încă rca
degetele pâ nă nu i se mai vedeau. De politică nu s-a ocupat
decâ t pe plan teoretic, propunâ nd o timocra[ie, adică o
combinație de aristocrație cu democrație, care să garanteze
competențele și să reprime abuzul de libertă țl, fă ră să cadă însă
în tiranie. După cum se vede, era mult mai puțin radical decâ t
Platon; și deci ni se pare greu să atribuim cauza dizgrației sale
acestor doctrine.
Adevă rul e că la Atena Aristotel nu era popular: poate și din
cauza caracterului să u auster și ursuz, dar în printul râ nd din
cauza relațiilor sale cu stă pâ nul din Macedonia. In plus, mai
exista și rivalitatea dintre liceu și academie, care îi crea
antipatii.
După moartea lui Alexandru, Aristotel a fost acuzat de
„impietate“. Era obișnuita scuză la care se recursese și contra
lui Socrate. Din că rțile sale au fost extrase unele fraze care, luate
izolat, puteau să sune ireverențios: procedeu care, de atunci șl
pâ nă azi, nu a fost niciodată abandonat. Printre altele, i-au
reproșat și cinstirea pe care i-o adusese socrului să u, Hermias,
nu atat pentru că acesta devenise tiran, câ t pentru că se nă scuse
sclav.
Aristotel a înțeles că era inutil să sT apere și a pără sit pe
ascuns orașul. „Nu vreau“, a spus el, „ca Atena să se pă teze cu
un alt delict contra filozofiei.“ Tribunalul 1-a condamnat la
moarte în contumacie; și p‹›ate că a cerut guvernului din
Calcida, unde se refuglase la rudele sale din partea mamei, să -i
fie extră dat. Oricum, însă , nu a avut loc nici un fel de incident
diplomatic, pentru că Aristotel a murit pe neașteptate, nu se
știe dacă datorită unei boli de stomac sau, ca și Socrate,
datorii cucutei.
Trupul să u a fost pus în groapă aproape în același timp cu
cel al fostului să u elev Alexandru.
Partea a cincea
ELENISMUL
 DIADOHII

Cea mai mare parte a cronicarilor încheie istoria Greciei o

dată cu moartea lui Alexandru. Ș i se înțelege de ce: pentru că
din momentul acela, adică pe toată “perioada elenistă ” ce se
întinde pâ nă la cucerirea Greciei de că tre romani, ea devine
greu de povestit din cauza vastelor orizonturi în care se pierde.
Regele macedonean nu a cucerit lumea în marșul să u ir.credibil
pâ nă la Oceanul Indian, ci i-a rupt barierele, deschizâ nd
Orientului porțile spre inițiativa greacă , revă rsată aici cu o
impetuozitate de torent. Greciei i-a lipsit întotdeauna
capacitatea de coagulare națională . Dar acum, centrele că tre
care gravita acest popor ciudat — Sparta, Corintul, Teba și, mai
ales, Atena — n-au mai posedat forța centripetă care să se
opună celei centrifuge. Și, așa cum în zilele noastre națiunile
europene au abandonat Asiei șl Americii rolul lor de
protagoniste ale istoriei, și cetă țile grecești de atunci au trebuit
să cedeze acest rol regatelor periferlce nă scute în urma
moștenirii lui Alexandru.
Așa cum am mai spus, acesta murise fă ră să lase un
succesor sau să desemneze unul. Deci, ac-eia care și-au împă rJlt
efemerul și întinsul imperiu pe care mica armată macedt›neună
își plantase steagul au fost locotenențil Să i, numițl diadohi.
Lisimah a l uat Tracia; Antlgon, Sla Mică ; Seleucos,
Babilonul; Ptolomeu, Egiptul; șl ntipatru, Macedonla cu
Grecia. Ei au procedat la o astfel de împă rțlre fă ră să -i consulte
mă car pe greci: șl doar în numele lor, cei care îl furnizaseră
numeroase contlngente de soldați, realizase Alexandru marile
sale cuceriri. Lucrul acesta dovedește exact cat de puțin mai

28
contau acum aceste state.

281
 Practic, ne este imposibil să urmă rim evenimentele prin
care au trecut marile regate greco-orientale care au luat naștere
de-a lungul înaegului arc al Mediteranei în acest fel. Ne vom
mulțumi, deci, să le relată m succint doar pe cele ale lui
Antlpatru și ale urmașilor să i, singurele care, pâ nă la apariția
Romel, privesc direct Grecla șl Europa.
Plutarh povestește că , atunci câ nd vestea moȘ ii regelui a
ajuns la Atena, mulțimile s-au revă rsat pe stră zi, cu ghirlande
de flori, câ ntâ nd imnuri de victorie, ca și cum ei ar fi fost aceia
care 1-au ucis. O delegație s-a grabit să -1 gă sească pe
Demostene, gloriosul fugar, marea victimă a fascismului
macedonean, care, în realitate, după ce fusese condamnat cu
pro& că încercase să intre în solda dușmanului, fusese lă sat să
se refugieze într-un exil comod. După cum vedeți, istoria este
monotonă , ca și mizeriile oamenilor care o fac. Demostene s-a
înapolat spumegâ nd de furie și de oratorie refulată , a vorbit
poporului în să rbă toare, propunâ nd ră zboiul de eliberare
împotriva lui Antipatru opresorul; și a organizat, cu ajutorul
celorl‹alte orașe din Pelopones, o armată pe care a asmuțit-o
contra acestuia. Antipatru a desființat-o într-o bă tă lie de câ teva
minute.
Macedoneanul era un ostaș vechi și viteaz, care nu avea
în fața civilizației și culturii Atenei complexele lui Filip și ale lui
Alexandru. El a impus reparații grele orașului re&1, a
instalat acolo o gamizoană macedoneană și a deportat,
lipsindu-i de cetă țenie, pe vreo două sprezece mii de tulbură tori
ai ordinii publice, printre care trebuie să se fi aflat și
Demostene. Acesta a fU lt la un templU din Calauria. Dar, câ nd
s-a vă zut descoperit
)l înconjurat, a bă ut otravă .
După o asemenea lecție, atenienii au ră mas câ tă va vreme
cuminți, sub guvemarea unui om de încredere a1 lui Antipatru;
cum am spune noi azi, un Quisling: același gentleman, Focion,
care, în asemenea împrejură ri, a fă cut și el ce a putut. Dar
asta nu l-a scă pat de linșaj, cand a murit AntipaFu. Iar atenienii
au avut și de astă dată convingerea că ei l-au ucis. Casandru,
noul rege, a mai intervenit și el, deportand ceva oameni,
instalâ nd o nouă garnlzoană și încredințand guvernarea altui
Quisling,
întâ mplă tor și acesta tot un bă rbat exemplar prin cinstea șl
moderația sa: filozoful Demeaios Faler, elev al lui Aristotel.
Dar aici au intervenit niște complicaJii între diadohi care,
evident, visau fiecare să reunească în propriile sale mâ ini
imperiul lui Alexandru. Antigon. cel din Asia Mică , a crezut că
ar avea această putere, dar a fost bă tut de alianța celorlalți
patru. Fiul să u, Demetrios Poliorcetul, care înseamnă
„cuceritorul de cetă ți“, și-a limitat ambițiile numai la Grecia; i-a
gonit de acolo pe macedoneni, a fost primit la Atena ca un
eli&rator, și s-a instalat în Partenon, transformâ ndu-1 într-o
garsonieră penFu amorurile sale de am&le sexe. Atenienii au
considerat regimul să u ca pe unul democratic și liberal; dar el
era numai unul li&rtin. De fapt, Demetrios nu-i persecuta decâ t
pe aceia care încercau să fugă de insistenJele sale galante. Unul
dintre ei, Damocles, ca să scape s-a aruncat într-un cazan cu apă
în clocot, stâ rnind, mai mult decâ t admirația, uimirea
concetă țenilor să i, prea puțin obișnuiți cu asemenea exemple de
pudoare și de ținută .
După doisprezece ani de orgii, Demetrios a reluat ră zboiul
împotriva Macedoniei. A învins-o, s-a proclamat regele ei, a
trimis la Atena o altă gamizoană care a pus capă t intermezzo-
ului democratic, și s-a aventurat într-o nouă serie de campanii.
A început cu Ptolomeu a1 Egiptului, apoi a luptat contra
Rodosului și, în sfâ rșit, contra lui Seleucos, pe care, după ce 1-
a învins și 1-a capturat, 1 -a obligat să se sinucidă .
Peste acest haos, în anul 279 înainte de Christos s-a
produs o invazie a galilor celțl din Nord. Ei au parcurs
Macedonia, care se găsea în plină revoluție și era deci lipsită
de armată . Conduși de câ țiva tră dă tori greci care
cunoșteau trecă torile, ei au
străbă tut Termopiie, jefuind în drumul lor toate orașele și satele.
Apoi, respinși la Delfi de o armată recuperată cu greu, ei au
cotropit Asia Mică , au masacrat populația și numai angajâ ndu-
se să le plă tească un tribut anual i-a convins Seleucos să se
retragă mai spre nord, cam pe unde este azi Bulgaria.
Din fericire, în momentul acela Antigon II, supranumit
Gonatas, fiul lui Poliorcet, reușea să înă bușe revolta din
Macedonia și, în fruntea armatei sale, a mă turat resturile
invadatorilor. A fost un minunat suveran care, printre altele,
a
avut și norocul să ră mâ nă pe tron Yeizeci și șapte de ani fă ră
întrerupere, ani pe care și i-a tră it cu înțelepciune și c_u
discreție, exercitâ ndu-și cu mult tact puterea în toată Grecia.
Insă Atena, cu ajutorul Egiptului, s-a ră sculat. Gonatas,
înfrâ ngâ ndu-i ridicol de ușor Fupele, nu s-a purtat aspru cu
învinșii, ci s-a mulțumit doar să restabilească ordinea,
instalâ nd, pentru siguranță , o gamizoană la Pireu și o alta la
Salamina.
In momentul acela, în toată peninsula se fă ceau încercă ri
de adaptare la noua stare de lucruri și de gă sire a unui
aranjament stabil, care să împace ordinea cu li&rtatea. S-au
format două ligi: cea etolă și cea ahee, în care fiecare dln
statele participante renunța la ceva din suveranitatea sa
proprie în favoarea uneia colective, exercitată de un str-
ategos, ales după toate regulile.
Era un efort nobil și înțelept de a depăși, în Sfârșit,
indlVidualismul; dar de f”acut îl fă ceau tot aceiași greci. In anul
245, strategul aheu Aratos, cu talentul să u retoric, a convins tot
Peloponesul să intre în ligă , cu excepția Spartei și a Elidei, care
s-au ținut deoparte. Apoi, simțindu-se destul de puternic, a
organizat o expediție-șjiipriză asupra Corintului; a alungat de
acolo garnizoana macedoneană și, în fine, a dat lovitura și la
Pireu, de unde macedonenii, că pă tâ nd un bacșiș, au plecat la
treaba lor.
PenYu întreaga Grecie era din nou o li&rtate adusă de
stră ini, așa cum pe nedrept fusese considerată și Macedonia,
care "Fi vor&a totuși limba și ii adoptase și civilizația. Dar
celelalte state, nevă zâ nd aici decâ t o supremație ahee, s-au
saaris în jurul ligii etole, inclusiv izolaționistele Sparta și
Elida. Ș i din nou a izbucnit un ră zboi fratricid. Macedonia ar fi
putut profita de pe urma lui cu ușurință , dacă regentul să u
Antigon III, care aștepta majoratul fiului să u vitreg Filip ca să -i
cedeze tronul, ar fi vrut s-o facă .
Astfel, Grecia a continuat să mă rșă luiască între discordii
interne și revolte sociale. Aceste revolte au molipsit pâ nă la
urmă și Sparta, citadela conservatorismului, care pă rea să fie la
adă post de orice ră stumă ri ale ordinii publice.
Concentrarea bogă țiilor în mâ inile puține ale unor
privilegiațl se accentua din ce în ce mai mult. CadasFul din anul
244 demonstrează că cele 250.000 de hectare erau monopolul a
2b3
doar o sută de proprietari. Ș i pentru că nu existau nici industrie
și nici comerJ, tot restul populației era format din indivizi care
nu posedau nimic. O încercare de reformă a venit de la cei doi
regi care, ca de obicei, își împă qeau puterea în anul 242: Agis
și Leonida. Primul a propus o redisaibuire a pă mâ nturilor după
sistemul lui Licurg. Dar Leonida, sprijinit de latifundiari, a
organizat un complot și 1-a asasinat, dimpreună cu mama și cu
bunica sa care, deși mari proprietă rese, fuseseră de acord cu
împă rJirea pă mâ nturilor. A fost o tragedie a unor femei din
vechea lume eroică . Fiica lui Leonida, Chilonide, a trecut de
partea soțului ei, Cleombrotos, care fusese deja partizanul lui
Agis, și 1-a urmat de bună voie în exil.
Leonida și-a facut greșit socotelile atunci câ nd, din rațiuni
de zestie, i-a dat-o de nevastă fiului să u Cleomene pe vă duva lui
Agis. Cleomene, urcat pe tron ală turi de tată l să u, s-a
îndră gostit de-a binelea de nevastă -sa (se mai întâ mplă
câ teodată și așa), i-a împă rtă șit ideile care erau acelea ale
fostului soț, s-a ră zvră tit contra lui Leonida și l-a gonit în exil.
Cleombrotos a fost rechemat. Dar Chilonide, în loc să -l urmeze
pe soțul învingă tor, s-a dus după taică -să u.
Cleomene a realizat marea reformă , reactualizâ nd ordinea
semi-comunistă a lui Licurg. Apoi, considerâ ndu-se un fă că tor
de dreptate, a dat fuga să eli&reze tot proletariatul grec, care îl
aștepu. Aratos a pornit contra lui cu o armată ahee și a fost
învins. Toată burghezia greacă începuse să tremure de frică și a
f”acut apel la Antigon al Macedoniei, care a venit, a vă zut și a
învins, obligâ ndu-l pe Cleomene să se refugieze în Egipt.
Dar, odată lupta de clasă dezlă nțuită , aceasta nu s-a mai
oprit, complicâ ndu-se cu cea care se ducea deja penFu primatul
politic și confundâ ndu-se cu ea. Chiar șl la Sparta triumful lul
Leonida a fost efemer. Trczit acum, proletariatul bieților iloți
s-a ridicat și el și, din revoltă în represiune, n-a mai er.istat
pace în Grecia până la venirea ronianilor.
U it:tlT1 Sa Vă Spun că , atunci cana Leonida a revcnit pe Fon,
Chiltaiai‹ie nu l-a iaiai urmat la Spar:a. A i•ă mas în exil, să-1
aștepte pc Λă rbutul să u Cleombrotos care, de fapt, s-a și
întalnii cu a.
 NOUA CULTURÎ$

Nu există nici o mă rturie din care să rezulte că grecii epocii

elenistice ar fi avut sentimentul că , o dată cu moartea lui
Alexandru, începea și propria lor decă dere. Dimpotrivă ,
bună starea materială 1-a întă rit pe acela al existenței unei
viguroase renașteri. Venirea pe tronul Seleuciei și al Egiptului
etc. a noi dinastii greco-macedonene a deschis piețele
acestor ță ri că rora le lipseau cam de toate. Niciodată comerțul
mediJeranean nu fusese mai înfloritor.
Indelungata ucenicie t”acută încă de pe vremea lui Pericle
i-a adus pe bancherii din Atena înf-o situație privilegiată . Ei și-
au instalat în noile capitale sucursalele și au monopolizat toate
tranzacțiile acestora. Unul din bancheri, Antimene, a
organizat la Rodos prima societate de asigură ri care, la început,
se ocupa doar cu fuga sclavilor, dar apoi s-a extins și asupra
naufragiilor și pirateriei. Cota era de opt la sută . Bogă țiile gă site
în ță rile învinse și la satrapi, puse masiv în circulație, au
provocat o spirală inflaționistă cu care salariile erau incapabile
să mai țină pasul, deși pe la sfâ rșitul secolului al treilea luase
naștere un fel de “scară rulantă ”. Incet-încet, distanțele
economice care acum
°Pi separau pe cetă țenii să raci de sclavi s-au micșorat într-atâ t,
încâ t unii cu alții se confundau înY-un proletariat mizerabil și
anonim. Recensă mâ ntul fă cut de Demefios Faler la Atena în
anul 310 înainte de Christos prezenta aceste cifre
incredibile: două zeci de mii de cetă țeni, zece mii de meteci,
28
5
paYu sute de mii de sclavi. Aproape cam în același timp, la
Milet, dacă ne

286
luă m după inscripțiile de pe morminte, o sută de familii aveau
în medie o suă optsprezece copii. În EriYeea, doar o familie
din două zeci avea doi copii. Să nu mai vorbim de un cuplu cu
două fete: dacă nu amâ ndouă , cel puțin una din ele era
„expusă ”, adică azvâ rlită afară pe ușă să moară de frig.
Această gravă criză de natalitate era în principal o
consecință a satelor golite acum aproape în întregime de
populație. Satele, neputâ ndu-se apă ra, erau tot mai supuse
devastă rilor în timp de ră zboi. Ș i apoi, prețurile produselor
agricole deveniseră antieconomice acum, câ nd grâ ul adus din
Egipt era mult mai ieftin. Tă ierea pă durilor completa restul, mai
ales în Atica, ale că rei dealuri, spunea Platon, semă nau cu
oasele unei hâ rci. Minele din Laurium, acum câ nd argintul era
importat la un preț mai convenabil din Spania, fuseseră
abandonate; iar cele de aur din Tracia erau în mâ inile
macedonenilor. ,
Atunc¡, din ce tră iau grecii? In primul râ nd, din
meșteșugă rit și din comeq. Ba încă depindeau de acesta din
urmă în asemenea mă sură , încâ t multe state, pentru a se feri de
capriciile și de nesiguranJa inițiativei private, au naționalizat
principalele industrii, așa cum a fă cut Miletul cu cea textilă ,
Priene cu salinele, Rodos și Cnidos cu vesâ la de preț. Dar
„vocea întâ i a veniturilor” o reprezentau, ca și azi, „câ știgurile”
emigranților care, în cea mai mare parte, nu erau niște
amărâ ți, deși așa plecaseră de acasă , ci niște Nearhos și Onassis,
proprietari de flote și de bă nci.
Aceștia erau cuceritorii lumii noi, deschisă inițiativei lor de
că tre armau lui Alexandru. Noile state care luau formă aveau
nevoie de tehnicieni; și numai bă trâ na Grecie putea să li-i
fumizeze. Un mic agent de schimb sosit la Bizanț primea sarcina
să organizeze Banca de Stat. Un modest înFeprinză tor maritim,
chiar cu puțină practică de navlu, primea comanda unei flote.
Acești oameni câ știgau mult, furau tot atâ ta și-și asigurau o
bătrânețe liniştită în patrie, învestindu-și economiile în vile și în
palate. Dar câ nd veneau acasă , nu puteau să -și ia cu ei nici
banca, nici flota, care ră mâ neau în țara unde emlgraseră ; iar
aceasta concura cu ele bă ncile și flotele grecești. Este veșnica
istorie a tuturor colonialismelor, destinate să se omoare cu
propria lor mâ nă , transformâ ndU-l pe supuși în rivali.
In asemenea situație, să nu ne miră m că viața din orașele
grecești devenea tot mai rafinată . Acum, bă rbații se ră deau. Iar
femeile, aproape complet emancipate, luau parte activă la viața
publică și culturală . Platon le șl admisese în universitatea sa.
Una din ele, Aristodama, a ajuns cea mai faimoasă „recitatoare”
de versuri și a realizat „turnee” în toate ță rile Mediteranei. Sigur
că , pentru a face față atâ tor obligațil, femela trebuia s-o
abandoneze pe cea a maternltă ții. vortul era pedepslt doar
cand era fă cut contra voinței soțului. Dar voința soțului a fost
întotdeauna doar cea a nevestei. Homosexualitatea lua
proporții. Ea fusese mereu practicată , chiar și în vremurile
eroice, dar acum ajunsese la ordinea zilei în toate mediile
sociale. Acest popor, faimos câ ndva pentru sobrietatea sa, 'Fi
aducea acum din Orient pe cei mai renumiți bucă tari, ale că ror
mâ ncă ruri bogate în gră simi și mirodenii Li f”aceau să se
îngrașe. „Sportivi” nu mai erau atleții, ca pe vremuri câ nd
fiecare tâ nă r trebuia să devină unul și să participe la concursuri
pentru culorile ță rii sau ale clubului să u; erau spectatorii care,
ca și azi, fă ceau galerie stand pe bă nci și jucâ nd la Pronosport.
Cele două ramuri industriale care înfloreau mai mult erau
aceea a îmbră că minții, fie bă rbă tească fie de damă , și cea a
să punurilor, catalogate în o sută optzeci și trei de sorturi,
divers parfumate. Demetrios Poliorcetul impusese la Atena
niște impozite care totalizau vreo jumă tate de milion de lire,
justificâ ndu-le exact ca „cheltuieli pentru să pun” destinat
iubitei lui Lamia. „A dracului femeie, tare murdară trebuie să
mai fie!”, comentau glumeții din Atena.
Un articol care consuma acum multe resurse private erau
că rJile. Poate mai mult din snobism decâ t dintr-o adevă rată
nevoie de cultură , dar mai ales pentru că limba greacă devenise
limbă oficială chiar și în Egipt, în Babilon și în Persia, etc.,
producția de carte a început în serie, folosindu-se mii de sclavi
speclalizați. Papirusul importat din Alexandria furniza un
material excelent. Ș i, ca lucrul să meargă mai repede, s-a
lnventat un nou scris, mai simplu, adlcă un soi de stenografie.
 Activitatea din biblioteca lui Aristotel demonstează până
la ce punct ajunsese această pasionată bibliofilie. La moartea
lui Platon, Aristotel cumpărase, pentru mai bine de zece
milioane de lire, un număr oarecare de volume și le adăugase
celor ale sale, care Yebuie să fi fost şi mai numeroase. Fugind
de la Atena, le-a lăsat elevului său Teofrast care, la rândul său,
le-a lăsat lui Neleu. Acesta le-a transportat în Asia Mică şi, ca
să le ferească de lăcomia regilor din Pergam, foarte avizi de
aşa ceva, le-a îngropat. Un secol mai târziu, au fost descoperite
întâmplător şi cumpărate de filozoful Appelicon, care le-a
copiat pe toate interpolând după capul său, pe acolo pe unde
umezeala ãeteriorase paginile. Cât de inteligent o fi facut-o nu
se ştie. Poate că proza lui Aristotel ne-ar pärea azi mai puțin
plictisitoare fară aceste retuşäri. Comoara a căzut în mâinile lui
Silla, atunci când acesta a cucerit în anul 86 Atena. Şi, la
Roma, unde fuseseră transportate, le-a recopiat Andronic şi le-
a publicat din nou textele.
Alți pasionați au fost Ptolomeii. La curtea lor, funcția de
bibliotecar era una din cele mai importante, pentru că o
implica și pe aceea de tutore al moştenitorului tronului. Din
aceastä cauză, numele acelora care au deținut-o au rămas în
istorie. aşa cum au fost Eratostene, Apolloniu, etc. Ptolomeu
IU a strâns peste o sută de mii de volume, adunate de prin tot
regatul şi compensându-i pe proprietarii lor cu còpii făcute pe
propria sa cheltuială. El a închiriut de la Atena, penYu circa o
sută de milioane de lire, manuscrisele lui Eschil, Sofocle şi
Euripide. Şi nu ayeturnat apoi decât copiile, oprindu-şi
originalele.
Incet-încet, callgrafia a devenit o artă calificată, care a
adus multor sclavi cetățenia. „Atelierele de scris” s-au înmulțit
şi s-au perfecționat până au atins eficiența unor adevărate
edituri. A luat naştere un anticariat destinat autentificării și
achiziționării manuscriselor vechi, penlru care amatorii
cheltuiau sume fabuloase. Filologul Calimah a alcătuit primul
catalog a1 tuturor originalelor existente în lume și al primelor
lor ediții. Aristofan din Bizanț a inventat majusculele,
punctuația și „de la capăt-ul”. Aristarh și Zenodot au rescris
Iliada )i Odiseea, care există şi azi aşa cum le-au redactat ei.
 Toate acestea ne spun ce a însemnat „cultura” perioadei
elenistice. Ea nu mai era doar fantezia pœților și a
gânditorilor, care faceau schimb cu ea în agora şi în saloanele
lui Pericle, lăsând elevilor lor grija să aanscrie ceea ce
fusese reciat. Acum ea pierduse acel ton de conversație şi de
improvizație care îi împrumuta un parfum de spontaneitate şi
de sinceritate; devenise o tehnică de studioşi specializați, foare
prícepuți în probleme de critică şi de bibliografie, pe cât erau
de săraci în inspirație creatoare. Aceştia compilau cataloage şi
biografii, se certau pe interpretări, se împăqeau în şcoli, clici
și secte. Şi scriau numai ca să se citească în4e ei; apăreau
proze, chiar și pœzii pedante, perfecte ca metrică dar lipsite de
căldură.
Ca lucru bun și util, au facut doar gramatici şi dicționare.
Limba greacă, acum când se amestecase şi cu cele
orientale, se altera în ceea ce numim noi azi un petit nêgre*.
Sunt fenomene care nu pot fi oprite şi, de fapt, nici măcar
filologii greci nu au reușit s-o facă. Dar, totuși, lor trebuie să
le fim recunoscători că ne-au salvat greaca veche clasică şi
ne-au fumizat cheia ei, cu toate că azi elevii noştri de liceu 'ći
blestemă.
În palatele şi în vilele ateniene din acea vreme, pentru
bonton era obligatoriu să se vor&ască limba veche, subliniindu-
i-se chiar și arhaismele, aşa cum fac elevii de la Eton în Anglia,
şi deschizâ nd discuții interminabile asupra cută rui sau cută rui
fragment din Homer sau Hesiod. Era şi acesta un semn de
evadare din actualitate şi de progresivă detaşare de o viață care
îşi gă sise acum alte centre în Asia şi în Egipt, unde ea pulsa
cu mai multă vigoare.
* Petit-nègre — (fam.) limbaj incorect (in lb. franc. in original).
 MICII „MARI“

Deoarece teatrul este oglinda directă a unei societă ți, lumea

elenistică și-a aflat-o pe a sa în comediile lui Menandru, care
au început să fie reprezentate în chiar anul morții lui Alexandru
cel Mare. Au fost o sută patru și nu ne-au ră mas din ele decâ t
fragmente; destul totuși ca să înțelegem câ t de mici erau mai
marii vremurilor acelora. Asistâ nd la una, un critic a exclamat:
„O, Menandru! O, viață ! Care din voi doi îl imită pe celă lalt?”
Nu știm. Ș tim doar că ambii se mulțumeau cu puțin: să pună
nevestei sau soțului coame, să nu plă tească impozitele și să
apuce moștenirea unchiului bogat. Dar nu-1 putem învinui pe
Menandru dacă marile probleme ale vieții din Atena acelei
vremi astea erau.
Menandru a tră it cum a scris: adică fă ră să ia lucrurile prea
în serios. Fiind frumos, bogat și cu o educație de domn, a gustat
plă cerile pe acolo pe unde le-a gă sit; și în special la femei, spre
marea disperare a Glicheriei, nevastă -sa, care, nefericita, î1
iubea cu pasiune și era și geloasă . Ca autor, publicul îl prefera
pe Filemon, de la care nu ne-a ră mas nimic, dar despre care se
știe că era un foarte abil organizator de galerii plă tlte să
aplaude. După spusele celor competenți, Menandru era mult
mai bun decâ t el, mai ales datorită stilului să u elegant și cizelat.
Oricum, romanul Terențiu pe Menandru 1-a luat ca model.
Câ teodată scria și poezii. Ș i într-una din ele, în mod ciudat, și-
a presimțit moartea în apele mă rii. S-a înecat, de fapt, la vâ rsta
de cincizeci și doi de ani, din cauza unui câ rcel, pe câ nd înota în
golful Pireu.
290
 Un alt autor, dar nu de teatru, care ne înCaJișează foarte
bine rafinata și moleșita societate elenă , a fost poetul Teocrit,
autorul unei mari inovații în lirica greacă : sentimentul naturii.
Grecii, ca toți meridionalli, inclusiv italienii, nu 1-au avut
niciodată ; )l inspirația au că utat-o întotdeauna, dacă era cazul,
în istorie, adică în faptele oamenilor, deși le atribuiau câ teodată
și zeilor. Pentru prima oară , la Teocrit, se aude murmurul
apelor și foșnetul frunzelor.
Se nă scuse în Sicilia, dar carieră a Cacut la Alexandria —
care acum era preferată Atenei —, compunâ nd un panegiric
pentru Ptolomeu II, care l-a luat la curte. Sigur însă că succesul
Idilelor sale s-a datorat cucoanelor, care le-au gă sit „excelente”;
și, ca stil și ca limbă , într-adevă r erau. Teocrit avea totul ca să
placă femeilor: finețea, melancolia și homosexualitatea. Dar,
mai ales, în ton cu vremea, avea ceea ce portughezii numesc
saudade, acel amestec al să u de nostalgie cu regrete și cu
aspiraJii ambițioase în care își înmuia pana, lucru tipic pentru o
societate decadentă .
Dar sensul șl mă sura alunecă rii lente a Greciei pe poziții, să
le spunem, periferice, de renunțare în că utarea răspunsurilor la
marile întrebă ri ale vieții, ale justiției și’ ale moralei, ni le dau
redimensionarea gâ ndirii filozofice, mai mult decâ t cea a
gâ ndirii literare. In acest domeniu, Atena și-a menținut
întâ ietatea, grație a două mari școli care au continuat să
înflorească , chiar și după dispariJia celor doi întemeietori și
învă Jă tori: academia și liceul.
Liceul fusese încredințat de Aristotel, atunci câ nd a pă ră sit
orașul, lui Teofrast; și acesta l-a condus Cară întrerupere timp
de treizeci și patru de ani. Venea de la Lesbos, și numele să u
adevă rat nu se cunoaște; poate că și el însuși 1-o fi uitat,
obișnuit acum cu cel pe care i-1 dă duse rlstotel, și care
înseamnă
„elocvent ca un zeu”. Diogene Laerțiu î1 descrie ca pe un om
liniştit, binevoitor și afabil, atâ t de popular printre studenți, că
aceștia veneau cu miile la lecțiile sale. Nu era un mare gâ nditor;
filozofia propriu-zisă fi datorează prea puJin. El a subliniat
tendința științifică și de experimentare a liceului, cu alte
cuvinte caracterul să u empiric, dedicâ ndu-se mai ales istoriei

29
1
naturale. Era un profesor exemplar penFu limpezimea și
eficacitatea
expunerilor sale. A scris un pamflet superficial și cinic
împotriva că să toriel, care mai tâ rziu a înfuriat-o ră u de tot pe
Leonția, amanta lui Epicur. I-a și ră spuns cu un alt pamflet. Dar
opera care ne-a ră mas de la el, și care se citește și azi cu plă cere,
este tocmai aceea că reia el 'Fi dă duse probabil mai puțină
importanță și pe care o scrisese ca să -i mai treacă timpul:
Caracterele, o carte demnă de cel mai bun memorialism
francez din secolul al optsprezecelea.
Teofrast s-a ținut departe de politică . Asta nu 1-a
împiedicat, totuși, pe un oarecare Agnonide să -1 acuze de
oblșnuita „impietate”. Ca și maestrul să u, Teofrast n-a vrut să
înfrunte riscul unui proces și a pă ră sit, tiptil-tiptil, Atena. Dar,
la câ teva zile după aceea, negustorii din cartier s-au pornit să
protesteze în fața Adună rii. Teofrast fusese urmat în exilul să u
de sute de elevi, toți clienți ai pră vă liilor lor care nu mai aveau
acum cui să -și vâ ndă marfa. Așa că , nu din spirit de dreptate șl
de dragul filozofiei, ci ca să nu se strice mezelurile și
cașcavalul, acuzațla a fost retrasă și Teofrast a venit înapoi
triumt”ator la liceul să u, unde a ră mas pâ nă la moarte, care l-a
surprins la optzeci și cinci de anl.
După el, școala, tocmai din cauza specializă rii sale
știlnțifice, a decă zut. Era un domeniu nou, unde Atena nu se
putea lă uda cu o tradiție în stare să se opună modernel‹›r
echipamente și instalații de la Alexandria, pomită deja pe
drumul unei capitale a tehnicii. Pentru motive contrare, a
continuat să înflorească academia care, după Platon, fecuse de
puțină vreme în mâ inlle lui Speusip și apoi în cele ale lul
Xenocrat. Acesta dlil urmă a condus-o tlmp de două zeci și CiliCi
de ani.
Ca șl Teofrast, Xenocrat a fOst un maestru exemplar, care
a contrlbuit mult la rldicarea în ochii opiniel publice i1
prestigiului unei categorii de învă ță tori mult discreditată de
SOÂ lȘti. Același Laerțiu spune că , atunci câ nd fecea pe stradă ,
pă nă și hamalii dln port, respcctuoȘ l, Îi fă ccau loc; și sigur că nu-
1 confundau cu vreun puternic al zilel. Xenocrat eru mai să rac
decat lov; n-a acceptat nlciodata sc îie stlpendiat, și ur fi sfâ r)lt-o
în închlsoare pentru neplata llTlp‹›zitelor dacă n-ar fl intervenit
personal Demetrios Faler. Odată , Atena îl Fimisese împreună
cu
292
alți ambasadori la Filip al Macedoniei, care, după terminarea
misiunii, a spus despre el, confidențial, unor prieteni:
„singurul pe care nu am reușit să-1 corup”. InFigată, și poate
chiar enervată de aureola sa de om virtuos, curtezana Frine a
vrut să-1 încerce; într-o noapte a bătut la ușa lui și,
pret”acându-se că e urmărită de un bandit, i-a cerut adăpost.
Xenocrat i-a oferit politicos patul său și s-a culcat și e1 lângă
ea. În zorii zilei, femeia a fugit plângând de necaz că fusese
învinsă.
După moartea sa, a început să decadă și academia. Sau
mai bine zis, a început să decadă studiul acelor discipline pe
care, pe vremea lui Pericle și a lui Aristotel, le avea în comun
cu liceul; cei doi fuseseră de acord asupra unui punct: să
admită că se putea ajunge la cunoașterea adevărului. Dar
nimeni nu mai credea acum în așa ceva. Atâtea ipoteze se
formulaseră asupra lui, atâtea școli își disputaseră metodele de
a-1 cunoaște! Și ce rămânea, dacă nu o grămadă de palavre?
Pirron a fost interpretul acestei stări de spâit. Era din
Elida, și îl urmase pe Alexandru în India, unde probabil că
prinsese ceva din filozofia hindusă. S-a întors de acolo cu
convingerea că, oricum, înțelepciunea constă în a renunța la
căutarea adevărului, care este de neatins, și că trebuie să te
mulțumești cu liniștea su€etească, mai ușor de obținut dacă te
conformezi miturilor și convențiilor mediului în care trăiești:
falsuri, bineînțeles, dar nu mai mult decât teoriile filozofilor.
Iar el așa a facut, accepănd legile și obiceiurile orașului său,
renunțând chiar să-și îngrijească și răceala. Spunea că „viața
este un bun nesigur, iar moartea nu e un rău sigur”. Și poate
că chiar din această cauză a Yăit nouăzeci de ani.
Dar cei mai ‘mari campioni ai unei astfel de filozofii a
renunțării au fost Epicur și Zenon. Cel dintâi era din Samos, și
a fost unul din puținii filozofi ai vremii care s-au format în
afara școlii lui Platon și Aristotel. La Atena a ajuns, ca să
spunem așa, gata facut, la vârsta de Feizeci și cinci de ani; și a
înființat pe cont propriu o școală, în grădina casei sale.
Exceptând concubinajul cu Lenția, care 1-a iubit cu pasiune
deși a continuat să se prostitueze, și pe care nu a luat-o în
căsătorie, Epicw era un om cu obiceiuri foarte simple; mânca

29
3
numai pâine cu brânză și oăia izolat, respectând legile și
zeii. Ceea ce lumea obișnuită
numește azi „epicurean” nu are nimic de a face nici cu viața sa
intimă , nici cu ideile sale, adunate de el în trei sute de că rți.
„Credo-ul” să u moral, în sceptica și licențioasa Atenă a acelor
vremuri, impresionează prin onestitate. Ințelepciunea,
spunea el, nu constă în a explica lumea, ci în a-ți consYui în ea
un colțișor al tă u de liniște, cu ajutorul puținelor lucruri ce ți se
pot oferi: modestia, respectul celorlalți, prietenia. Prieteniile
lui Epicur au fost cu adevă rat proverbiale. Câ nd, la șaptezeci de
ani, a murit, după ce își petrecuse treizeci și șase învă țâ ndu-și și
iubindu-și elevii, ultimul să u efort, chinuit de suferința pe
care i-o provocau pietrele de la rinichi, a fost să dicteze unuia
din ei o scrisoare de recomandare pentru copiii lui Metrodor, un
alt elev al să u.
Zenon era un milionar din Clpru care într-un naufragiu în
apele Pireului a pierdut totul, mai puțin viața. Stâ nd neconsolat
în pră vă lia unui librar, a deschis din întâ mplare Memorabilele
lui Xenofon, la pagina care vorbea despre Socrate, și a
întrebat unde poate fi gă sit un asemenea om. „Ia-te după ă la de
colo”, i-a ră spuns librarul, ară tâ ndu-i-1 pe Crates, care tocmai
trecea. Crates era un teban care renunțase la bogă ția sa
fabuloasă ca să ducă o viață de cinic, adică de cerșetor. Zenon s-
a luat după el și, după ce i-a ascultat vor&le, a mulțumit zeilor
că a naufragiat și că a ajuns să rac. A studiat și la academia lui
Xenocrat, apoi și-a f”acut pe cont propriu o școală , sub
denumirea de stoic-ă, după porticele de la Stoa sub care își ținea
cursurile.
Timp de patruzecl de ani, dâ nd ca exemplU vlața sa de
franciscan, le-a demonstrat elevilor avantajele simplită ții și ale
abstinențel. Printre aceștia era și Antip•on al Macedonlei carc•,
ajungand rege. 1-a poftlt Sa vină la Pella. Zenon, pentl‘U a
ră mane credincios școlii »-ale și să ră ciei, i 1-a trimis pe elevul
să u Perseu.
Mai preda încă la nouă zeci de ani, câ nd a că zut într-o zi șl
și-a rupt un picior. A lovit pă mâ ntul cu pumnul și a spus: „De ce
mă - chemi la tine în felul ă sta? Iată -mă . Ș l s-a sugrumat cu
propriile sale mâ ini.
 FACEȚI LOC ȘTIINȚEI

Decăderea filozofiei, redusă acum doar la căutarea unor

norme morale și a unei conduite, a favorizat știința care, de
fapt, în acești al treilea și al doilea secol, a realizat în€orirea
sa maximă. Este o poveste veche, ce durează dintotdeauna: ori
de câte ori omul renunță la ideea de a descoperi prin
raționament marele „penYu ce” al vieții și al universului, țelul
exact al filozofiei, se refugiază în studierea lui „cum”, care
este treaba științei. Chiar și noi, contemporanii, trăim exact
într-una din aceste conjuncturi.
Dar la asta se mai adaugă și alte cauze. Mai întâi, in-
staurarea, în locul vechilor regimuri democratice, a celor
autoritare, care sunt întotdeauna mai ahtiate după progres
tehnic și mai capabile să-i ofere acestuia ceva organizat. Apoi,
înmulțirea școlilor, a cărților, a muzeelor. Și, în sfârșit, afr-
marea unei limbi comune, cea greacă, drept mijloc de schimb
pentru circulația ideilor.
Euclid, care era destinat să rămână timp de două mii de
ani sinonim cu geomeFia, a scris de fapt în Elementele sale că
întreaga lui strădanie nu a wmărit decât să strângă și să
concenYeze toate descoperirile oamenilor de știință greci, al
căror loc de adunare devenise universitatea din Alexandria.
Despre el nu se știe decât că a trăit pentru a-i învăța pe alții,
că elevii săi au ajuns mari învățători -ai vremii, că nu avea un
ban și că nici nu a ținut sh-l câștige.

29
 Din școala lui a ieșit și Arhimede, care nici n-a avut mă car
timp să -l cunoască . Venea de la Siracuza, era fiul unui
astronom, și se bucura de protecția lui Hieron, luminatul și
binevoitorul tiran al orașului, cu care de altfel se și înrudea de
departe. Era un om distrat și împră știat, ca de altfel mai toți
oamenii de știință , care deseori pentru a desena sfere și cilindri
pe nisip, cum se obișnuia pe atunci, uita chiar să mă nâ nce și să
se spele. Cercetă rile sale porneau de la o observare atentă a
fenomenelor naturale. InY-o zi, de exemplu, Hieron i-a dat să
controleze o coroană , pusă la socoteală de că tre bijutier ca fiind
în întregime de aur, dar cu rugă mintea să n-o scrijelească .
Să ptă mâ ni întregi a că utat zadarnic Arhimede un sistem. Intr-o
dimineață , însă , i s-a întâ mplat să observe în baie că nivelul apel
se ridica pe mă sură ce corpul i se cufunda și că , în aceeașl
mă sură , câ ntă rea parcă mai puțin. Ș i așa a ajuns să formuleze
faimosul „principiu” că un corp cufundat în apă pierde din
greutate echivalentul apei pe care o dezlocuiește. Ș i imediat i-
a fulgerat prin minte ideea că , odată cufundat, un corp
înlocuiește o cantitate de apă proporțională cu propriul să u
volum. Aducâ ndu-și aminte că un obiect de aur are un volum
mai mic decat unul de argint de aceeași greutate, a fă cut
experiența cu coroana șl a constatat că aceasta dezlocuia mai
multă apă decat dacă ar fl fost numai de aur. Vitruvius
povestește că Arhimede a fost atâ t de fericit de această
descoperlre încat, pentru a alerșa să i-o spună lui Hieron, a uitat
să se mai îmbrace șl s-a repezit pe stradă gol, strlgâ nd: „Evrika,
evrika”, adlcă : ., m gă sit, am gă sit”.
Hieron i-a cerut lui Arhimede, care fabrica diversc•
mașină rii pentru propria-i plă cere, să studieze cum funcționau
ele și să descoperc legile mecanice după care se conduceau,
pentru a le putea aplica în caz de ră zboi. Dar Hieron nu le-a
folosit niciodată , pentru că niciodată Siracuza n-a fost pusă în
situația de a avea nevoie de așa ceva. Din pă cate, urmașii să i,
în loc să -i continue politica înțeleaptă , de fidel alianței cu Roma.
i-a nesocotit acesteia puterea șl și-a atras mânia consulult'i
Marcellus, care a asediat Siracuza și pe mare și pe uscat.
Arhimede a nă scocit tot felul de dră covenii ca să -și ajute patrla:
macarale uriașe pentru agățat corăbiile ca să le răstoarne, și
catapulte care să le îngroape sub un uragan de bolovani.
Ingroziți, romanii au început să creadă că era vorba de o
vrăjitorie și au atribuit-o unui zeu venit în ajutorul Siracuzei.
Numai că Marcellus știa despre ce fel de zeu era vorba. Și
cănd inexpugnabilul oraș, după opt luni de asediu, s-a predat
din cauza foamei, a dat ordin ca nimeni să nu se atingă de
Arhimede. Acesta, ca să-i mai Feacă timpul, sătea și desena
niște cercuri pe nisip, când un soldat roman, recunoscându-1,
i-a poruncit să se prezinte imediat la domnul consul. „Stai să
termin”, i-a răspuns bătrânul. Dar zelosul soldățoi, obișnuit cu
disciplina romană, l-a ucis. În clipa aceea Arhimede avea
șaptezeci și cinci de ani, iar știința a trebuit să aștepte mai
mult de o mie șapte sute ca să afle în Newton un descoperitor
de aceeași valoare.
Un'mare pas 1-a facut în această epocă astronomia, pe
care grecii din perioada clasică o cam neglijaseră. Se știe
foarte bine de unde le venea stimulentul: din Babilon, care
avusese întotdeauna monopolul acestor studii. Mari descoperiri
nu s-au facut însă, pentru că lipseau mijloacele de investigație.
Dar a fost pentru prima oară când s-a născut îndoiala asupra
fixității Pământului în cenFul universului, așa cum se credea
până atunci. Arhimede îi aFibuie lui Aristarh din Samos
ipoteza că centrul universului ar fi soarele, în jurul căruia
Pământul ar executa o mișcare circulară. De aici a luat naștere
o polemică ale cărei amănunte nu le cunoaștem, dar care ne
face să credem că și pe atunci o fi existat vreun fel de
Inchiziție, dacă ne gândim că polemica s-a încheiat cu o
retractare a lui Aristarh care, până la urmă, a revenit la vechea
teză geocentristă. Evident, nu voia să supoee necazurile pe
care, cu optsprezece secole mai târziu, le-a avut de suportat
Galileu.
Prudent, Hipparh din Niceea s-a ținut departe de această
problemă arzătoare, mulțumindu-se doar să perfecționeze
instrumentele vremii — astrolabul și cvadrantul — și să
stabilească metoda de determinare pe Pământ a diferitelor
puncte după latitudine și longitudine. El a fost acela care a dat
lumii grecești un calendar logic și bine gândit, după ce fixase
anul solar la trei
sute șaizeci șl Clnci de zile și un sfert, mai puțin patru minute și
patruzeci de secunde, abă tâ ndu-se doar cu șase minute de la
calculul din ziua de azi.
Hipparh a fost adevă ratul întemeietor al sistemului
ptolemeic. Pâ nă la Copernic, astronomia a Yă it prin el. El a
descoperit oblicitatea elipsei și a reușit să calculeze distanta
pâ nă la lună , cu o eroare de numai două zeci de mii de kilometri.
Dacă n-a fost cel mai original teoretician, a fost cu
siguranță cel mai subtil observator din Antichitate. Într-o
noapte, explorâ nd ca de obicei cerul, a descoperit o stea care nu
existase în noaptea precedentă . Ca să evite pe viitor orice
îndoială , a desenat o hartă a cerului, cu poziția a o mie optzeci
de stele fixe. Este harta pe care s-a studiat pâ nă la Copernic și
Galileu. Confruntâ nd-o cu aceea pe care a alcă tuit-o Timocrat,
cu patruzeci de ani mai înainte, Hipparh a calculat că stelele se
deplasaseră cu două grade. A ajuns astfel la descoperirea sa cea
mai importantă , aceea a echinocțiilor, al că ror avans, an de an, l-
a calculat la treizeci de secunde (în timp ce, după calculele
noastre, el este de cincizeci).
Cineva se va întreba, poate, cum au f”acut grecii de au
realizat mă sură tori atâ t de exacte cu matematica lor
rudimentară . Dar și aceasta realizase mari progrese, acum câ nd
din lumea greacă fă cea și Eglptul parte, unde matematica fusese
întotdeauna la mare cinste. Noi i-am lăsat pe atenieni la
Pericle, câ nd numă rau doar pe degete. Acum ei socoteau cu
literele alfabetului, folosind primele nouă litere pentru unită ți,
urmă toarele pentru zeci, celelalte pentru sute, etc. Dar mai erau
și accentele care indicau fracțiunile. Rezulta de aici o
stenografle rapidă , dar complicată , care a favorizat formarea
unor specialiști pentru citirea ei. Și tot ei au fost aceia care au
perfecționat-o mai tâ rziu.
Deoarece studiile ștlif›țiflce sunt întotdeauna interdepen-
dente, era normal ca aceste progrese să se reflecte și asupra
științelor naturale și a medlcinei. Aristotel și liceul să u i-au creat
premisele și i-au favorizat condițiile, cu culegeri și cu cataloage
de diverse materiale. Teofrast, care avea pasiunea gră -
dinăritului, a scris o Istorie a plantelor care, timp de câ teva
secole, a consú mit un manual pentru toți botaniștii. Acest
mediocru filozof a .fost cel mai mare naturalist al AntichiGții,
mai ales în ceea ce privește rigurózÏtatea metodei.
Ptolomeii au'fost toți oameni preocupați de să nă tate şi•au
stimulat în mod constant inedicina. Acum ea nu mai depindea
dc geniul intuitiv al unui oin, ci devenise un obiect de studțu,
de laborator, de cercetä ri în colectiv. Asta nri 1-a împiedicat
pe Erofilos să se distingă prin studiile sale asupra materie•
cerebrale. In-a facut disecâ nd creicrul, a descoperit fUflCțltl
meningelu“i și a trasat o primă şi rudimentară deosebire
între sistemul nervos al creierului şi cel al mă duvei șirei
spinärii. 4 facut diferența între veiic și artere și a fumizat
diagnozei lucru cel mai elementar, dar și cel mai necesar dintre
toate: măsurareu stă rii de febră prin luarea pulsului, ale cä rui
bă tă i le urmä rea cu ajutorul unei clepsidre cu apă . El a fost
acela care a dat nume duodenului şi a pus bazele.obstetricii.
A avut un singur rival, pe EtisisFate, care a fost ù H &l de
Pende* în ceea ce priveşte importanța sistemului glă ù dü lar.
A intuit vag metabolismul bazal şi a anticipat mvile legi ale
higienei. AccŞ i oameni de ştiinJă şi colegii lor mai mărunți.
au conferit mediclnei un foarte ridicat prestigiu, lucru care îl
facea aproape sacru pe cel care o practica.
Secolul dramaturgilor şi al filozofilor era urmat de cel al
doctorìlor.

*Nicola Peixle (lb80-1967), medic italian, specialist în endocrin‹›logie.

 ROMA

Pentru Grecia, care își găsise un echilibru stabil și

definitiv după cucerirea ei de că tre dorieni, dușmanul din
totdeauna a fost Orientul. Ce se întâ ,mpla în Occident nu O
lnteresase decâ t îr› mod întâ mplă tor. In afară de marinarii care
ii frecventau porturile, poate că nimeni nu știa la Atena pâ nă la
ce stadiu de dezvolt.are ajunseseră colonllle grecești din Italia
meridiOfl:ila l din Sicilia; și poate că șl dln această cauză s-a
hotă râ t cu atâ ta ușurlnță Nicias să inițieze o expedlție împotriva
Siracuzei. Catastrofa cu care s-a încheiat aceasta a contribuit
probabil la scă derea interesului; lar cucerlrile lui Alexandru 1-
au anulat de tot, concentrâ nd definitiv ateliția grecilor spre Est.
O dovadă o reprezintă ascensiunea, în veacul al treilea, a
Rodosului. Ea s-a datorat tocmai pozițlei geografice care fă cea
din această insulă și o etapă obligatorie, și un centru de greutate
în toate schimburile greco-oriefiÎille. După ce a rezistat eroic lui
Demetrlos POliorcetul, Rodosul a reunit într-o ligă și alte insule
din Egee și a pă strat-o prudent pe o linie de neutralitiite.
Politica sa a fost atâ t de inteligentă , încâ t atunci câ nd, în anul
225 înainte de CListos, orașul a fost distrus de un cuti•emur,
toată Grecia i-a trimis ajutoare în bani și alimente, vă zâ nd în
el un pilasțru de neînlocuit pentru economia sa.
In schlmb, nimeni n-a schițat niCl un gest atunci câ nd, cu
câ țiva ani mai înainte, Tarentul s-a aflat în conflict cu Roma. Ș i
tarentinii erau greci; și ei au cerut asistentă conaționalilor lor din
patrla-mamă . Dar nu au gă sit decâ t pe un singur on1 dispus să

300
le

303
sară în ajutor: pe Pirrus, regele Epirului, din aceeaşi stirpe
molosă cu Olimpia, mama lui Alexandru. Pirrus a debarcat în
Italia cu două zeci şi cinci de mii de infanteriști, trei mii de
că lăreți și două zeci de elefanți, pe care grecii îi importau din
India. Era un comandant de armată viteaz, care probabil că se
gândea să repete în Apus ispră vile din Ră să rit ale lui
Alexandru şi, la fel ca el, era îmbă tat de gloria acestuia și a lui
Ahile, din care avea chiar convlngerea că descinde. La
Heracleea, i-a bă tut pe romanii speriați de „boii lucani”, cum i-
au numit ei pe elefanții nemaiîntâ lniți niciodată pâ nă atunci.
Dar a pierdut acolo jumă tate din armată şi şi-a dat seama că
Roma nu era Persia; iar, după o altă victorie sâ ngeroasă la
Ascoli, a cotit-o spre Sicilia, ca s-o scape de cartaginezi; spera ćă
o să -i fie mai uşor să se umple de glorle pe spinarea lor. I-a
bă tut și pe ei, dar a gă sit atâ t de puțină înțelegere printre grecii
de acolo că , lă sâ ndu-i cu destinul lor, a traversat din nou
strâ mtoarea Messina, a luat bă taie de la romani la Beneventum
şi, că tră nit, a pă ră sit Italia, murmurâ nd profetic: „Ce câ mp de
bă taie grozav las înae Roma și Cartagina!”
Pirrus a murit puțin după aceea la Argos. lar Grecia nici nu
s-a sinchisit de dispariția lui, cum nici nu se sinchisea de
aventurile lui occidentale. Epirul era un ținut periferic Ji
muntos, pe care toți îl considerau barbar şi aproape stră in. In
acelaşi an (272), Roma a anexat Tarentul, aşa cum anexase şi
Capua şi Neapole; şi din toate coloniile greceşti din sudul Italiei
nu a mai ră mas nimic. PuJin după aceea, Roma a început duelul
să u mortal cu Cartagina. lar concluzia a fost că şi coloniile
greceşti din Sicilia i-au că zut în mâ nă .
Dacă de data asta Grecia s-a trezit din toropeală , n-a fă cut-
o pentru cã a vă zut în acest episod o catastrofă națională şi şi-a
dat seama de amenințarea care se profila dinspre vest, ci doar
penYu că a văzut aici numai un preiext de a se revolta contra
stă pû nului să u macedonean eve, în acel moment, era Filip:
acesta se wcase la opoprezece ani pe in 8on ce-i fusese pă strat
minorului cald de cã tre tatã l să u vitreg și tutore, Antigon Ifl.
Extraordinar luwu pentru acele vremuri: uR regent care, în loc
să -1 ucidă pe moștenitorul legitim ca sã pă streze pensu sine
puterea, i-o
servea acestuia pe tavă, numai ca să-și capete numele de
dosone, cel ce promite și se ține de cuvânt, cum se spune în
Argentina despre Perón, que cumple.
Din păcate, în istorie nu întotdeauna cinstea face parale. Şi,
în cazul de fa@, ar fi fost mult mai bine ca Antigon să se arate
mai puțin onest. Filip era un băiat curajos și nu lipsit de talente
politice, dar era și plin de ambiții neconaolate şi absolut
amoral. L-a otrăvit pe Aratos, sFălucitul strategos al ligii ahee,
și-a ucis propriul fiu, suspectându-l de Fădare, și a încwcat toată
Grecia înk-un păienjeniș de intrigi. Dar a comis și o greşeală
fatală: aceea de a crede, după victoria lui Hannibal de la Canae,
că Roma se afla în agonie. Şi, la fel ca Mussolini care, după
înñângerea Frafiței, s-a aliat cu Hitler, tot aşa și Filip i s-a
alătwat Cartaginei și a convocat la Naupactos pe repœzenanții
tuturor statelor greceşti, Ń vederea unei cruciade îïi Italia.
Agelaos, delegatul ligii etole, a salutat în el pe campionul
independenței elene. Dar cineva, pe ascuns, a facut să câcule
printre cei adunați o copie mai mult sau mai puțin apœrił”a a
tratatului stipulat de Filip cu Cartagina, prin care aceasta se
angaja ca, după câştigarea războiului, să-1 ajute pe Filip să
devină stăpânul Greciei. Să fi fost adevărat? Tit Liviu zice că da.
Alții, în schimb, susțineau că era o invenție a emisarilor
romani, facilitată de dorința grecilor de a crede în aşa ceva.
Oricum însă, au luat naştere astfel de dezordini, că expediția
proiectată a trebuit să fie amânată la infinit, adică până atunci
când retragerea lui Hannibal din Italia avea s-o facă inutilă.
Roma nu s-a răzbunat imediat. Din conFă. A semnat în anul
205 un tratat cu Filip, care a crezut că în felul acesta s-a
descurcat. Apoi Scipio a mutat războiul în Africa și l-a înfrânt pe
Hannibal la Zama. Numai după ce a scăpat definitiv de acest
duşman de moarte, Roma a aranjat să-i he œimisă de la Rodos
o cerere care o invita să eli&reze insula din mâinile lui Filip. Şi,
bineînțeles, a acceptat. Plătit cu aceeași monedă, Filip s-a apărat
ca o fiară, distrugând oraşele grecești care refuzau să i se
alăture. La Abydos, decât să se predea, toți lœuitorii au preferat
să se sinucidă, cu neveste şi cu copii cu tot. Dar armata lui Filip
n-a mai putut face nimic împotriva aceleia a lui Quintus Titus
Gaminius, care a zdrobit-o în anul 197 la Chinocefalos.
3Œ
 Ar fi putut să fie sfârșitul, ca națiune, al Greciei, dacă
Flaniinius ar fi fost un general roman ca toți ceilalți care, pe
unde treceau, instalau un guvernator și un prefect cu un corp de
poliție, introduceau limba și legile Romei, proclamând romană
provincia cucerită, și anexând-o. Dar el era, în schimb, un om
cult și cu mult respect față de Grecia, a cărei limbă o știa și a
cărei civilizațle o admira. Nu numai că i-a cruțat lui Fllip viața,
dar i-a redat și tronul. Și, după ce i-a convocat la Corint pe toți
reprezentanții statelor greceştl, a anunțat că Roma își retrage
garnizoanele din teritoriu și-i lasă pe greci li&ri să se guverneze
după legile lor. Plutarh spune că această proclamație a fost
primită cu asemenea urlete de bucurie, încât un stol de corbi
care zburau pe deasupra mulțimii s-au prăvălit moQi la pământ.
Gratitudinea nu este punctul forte al oamenilor și, cu atât
mai puțin, al popoarelor. La scurtă vreme după aceea, liga etolă
a facut apel la Antioh al Babilonului să vină s-o eli&reze. De
cine? Nu se știe. Pentru că romanii erau deja plecati. Dar
probabil faptul că pe atunci Roma era statul cel mai puternic
ajungea ca s-o și facă suspectă de imperialism. Cum se întâmplă
azi în Europa cu americanii. Lampsacos și Pergamul n-au fost
totuși de acord cu apelul lui Antioh; și au cerut, în schimb,
ajutor Romei, care a trimis o nouă armată sub comanda lui
Scipio Africanul, învingătorul de la Zama. El l-a nimicit la
Magnesia pe Antioh, apoi, îndreptându-se spre nord, i-a învins
și pe galii care mai chinuiau încă Macedonia. De Grecia nu s-a
atins, dar ea a rămas”izolată în mijlocul valului de cuceriri, care
acum, își anexase tot țărmul asiatic.
In anul 179 înainte de Christos Filip a murit, și pe tronul
Macedoniei, după un alt mic masacru în familie, s-a instalat fiul
său Perseu. El a luat-o în căsătorie pe fiica lui Seleucos,
succesorul lui Antioh, și cu el a încheiat o alianță la care a
aderat și Rodosul, penFu un război contra Romei la cai•e
Pergamul facuse din nou apel. Numai Epirul și Iliria au avut
curajul să se alăture lui Perseu. Restul Greciei s-a mărginit doar
să-1 aclame ca pe un „eli&rator” atunci când, în anul 168, a
pornit la luptă împotriva lui Paulus Emilius. Acesta 1-a
desființat la Pidna, a distrus șaptezeci de orașe macedonene, a
devastat Epir u1,
303
depoi‘tâ nd o sută de mii de cetă țeni ca sclavi, și a mutat la
Roma vreo mie de ,.notabilită ți” din alte orașe grecești care se
compromiseseră în toată această treabă . Printre ei se afla și
istoricul Polibiu, care a devenit apoi un'il din inspiratorii
li&ralismului roman.
Dar nlci acest avertlsment nu le-a fost grecilor de ajuns. In
anul 146 întreaga Grecie, cu excepția Atenei și Spartei, a
declarat ră zboiul sfâ nt. De data aceasta, Senatul roman a
încredinJat executarea represaliilor unui soldă țoi de tip vechi,
care nu avea probleme cu civilizația greacă . Mummius a cucerit
Corintul, capitala revoltei, și 1-a tratat așa cum a tratat
Alexandru Teba, adică 1-a ras la pă mâ nt. Iar tot ce se putea
transporta a fost trimis la Roma. Grecia și Macedonia au fost
aansformate într-o singură provincie, sub un guvernator roman.
Numal tenel și Spartei li s-a permis să se conducă în
continuare după legile lor proprii.
În sfarșit, Grecia își găsise singura pac-e care i se potrivea:
aceea a cimitirului.
 Nu putem, totuşi, să îngropă m mortul í”ară un mic
necrolog. În realitate, ceea ce am terminat aici este doar istoria
politică a unui popor care n-a reuşit să devină o națiune.
Cauzele falimentului să u le cunoaştem acum. El nu a reuşit să -
şi depă șească orizontul liiTlltat de oraş-stat; și, în interiorul
să u, nu a înțeles să împace ordinea cu libertatea. Bolile de care
a suferit
au fost un individualism fă ră rost și multe ră zboaie prosteşti.
A dat în schimb naştere unel civilizații care nu a murit.
Care nu putea să moară , pentru simplul mOtlV, așa cum spune
Durand*, că civilizațiile nu mor niciodată . Emigrează doar. Îşi
schlmbă limba. li&rtă țile și obiceiurile. Paulus Emilius, c‹are a
deportat la Roma o mie de intelectuali grecl, şi Mummius, care
a cä rat acolo toate operele de artă ale Corintului, nu-și dñ deau,
desigur, seama că erau pe cale sã preschimbe într-o victorie a
ei înfrâ ngerea Greciei. Ş i chiar aşa a şi fost. Romanii înşişi şl-au
dat seama de asta şi au spus: Graecia c!«pta íerum victorein
cepit. . . Cucerită , Grecla l-a cucerit pe barbarul cuceritor. În
acest soi de ştafetă care este istoria, fă clia civilizației a fost
încredințată de că tre popoarele rafinate şi decadente celor
tinere și viguroase, care au întotdeauna puterea s-o ducă mai
departe spre noi culmi.

*lean Etienne Durand (1534-1589), magistrat și om p‹›litic

francez.
ż05
 Este imposibil să facem aici un inventar a ceea ce datorează
Greciei omenirea întreagă. Istoricul englez Maine* a spus că noi
toți suntem o colonie a ei, pentru că „în afară de foȘele oar&
ale naturii, tot ceea ce evoluează azi în omenire este de origine
greacă”. Poate că existd și puțină emfază în asemenea afimații.
Poate că există o ,Retorică a Greciei”, tot așa cum există și una
a Romei, care schimbă puțin propoqiile contribuției celei dintâi.
Dar nimeni nu poate să nege că aceasă civilizație a fost uriașă
și că protagoniștii ei au fost de toate felurile, plini de viață și de
farmec.
Sper să fi rămas tot așa și în modesta mea proză.

*Henry James Summer Maine (1822-1888), jurist çi istoric britanic.

 CRONOLOGIE

sec. XX-XI î.d. Chr. CivilizaJia minoici și mlceniană .

sec. IX- VIII (?) î.d. Chr. Homer.
776 i.d. Chr. Prima Olimpiadă , de la care grecii au început numă rarea anllor
pâ nă în anul 426 d. Chr.
sec. VI! i“.d. Chr. Hesiod.
640-548 (?) î.d. Chr. Tales dlfl Milet.
sec. VI i'.d. Clir. Pitagom.
550-480 î.d. Chr. Hemclit.
612-568 [?) Safo.
sec. IX(?) î.d. Chr. Licurg.
637-559 (?) î.d. Chr. Solon.
620 Prima reformă a lui Dmcon la Atena.
594 Arhontatul lui Solon.
Cresus ocupă lonia.
56/-S27 Pisistmte tiranul Atenei.
546 lonia este ocupată de Cirus, regele Persiel.
527-514 Tlrania lui Hippias și a lui Hiparh la Atena.
514 Recolta lui Harmocliu și Aristogiton la Atena. Moartea lui Hipparh.
510 Că derea și exitul lUl Hlppias.
508 Reformele lui Clistene la Atena.
492 Inceputul ră zboaielor perșilor contra Greciei.
490 Annata persană a lui Darius este înfrâ ntii la Maraton de c4tre atenienii lUl
Miltiade.
48a Moartea lui Darius. Xerxe regele Persiei.
480 Bă tă lia de la Termoplle. Ciocnirea navală de la Salamina. Siracuzanil Îi
bat pe cartaginezi la Himera.
479 Armata persană este nimicită la Plateea. O nouă înfrâ ngere navală a
perșilor la Mycale.
461 Moartea lui Efialte.
44P Moartea lui
Temistocle.

307
 EPOCA LUI PERICLE

467-428 Pericle strategos al Atenei.

sec. V Fldias.
Gorgias.
Pamienide.
Zenon.
Democrit.
Empedocle.
470-399 Socmte.
sec. V Anaxagom.
Protagom.
525-456 Eschil.
496-406 Sofocle.
480-dC6 Euripide.
450-385 Aristofan.
J22-442 Pindar.
484-425 Herodot.
460-4OD Tucidide.
sec. V Hipocrat.
477 Liga delio-atlC4.
462 In Atena Areopagul își pierde importanța.
459 Expediție nefericită a Atenei în Egipt.
457 Inceputul ră zboiului dus la Atena contra Tebei și Spartei.
449 Pace între Atena și Persia.
447-432 Construirea Parfenonului.
44d Atena învins4 la Coroneea.
435 Corcira se r9zvr9tește contm Cohntului.
432 Potideea se rdzvră tește. Procesul Aspasiei.
431-421 Phma fazd a ră zboiului peloponesiac.
4J0 Ciuma din Atena.
428 Moartea lui Pericle.
427 Recolta cetă ții Mitilini.
421 Pacea lui Nicias.
415 Exilul lui Alcibiade.
415-413 Expedi}ia dezastruoas4 a Atenei contm Siracuzei.
413-404 A doua faz4 a ră zboiului peloponesiac.
41 / Instaurarea oligarhiei la Atena. Reveniiea lui Alcibiade.
907 Al doilea exil al lui Alcibiade.
406 Victorie ateniană asupm spartanilor în insulele Arginuse.
40a Victoria spartană asupra atenlenilor la giospotamos.
404 Capitularea definitivX a Atenei. Guvernul celor Treizeci de Tirani.
403 Izgonirea celor Treizeci și reinstaurarea dcmocrațlei la Atena.
901 Recolta lui Cirus cel Tâ nă r în Persia.
399 Procesul șl moartea lui Socmte.

308
394 Spartanii sunt învinși la Cnidos.
386 Pacea de la Sardes.
378 A doua 4igä &liø-
atică .
371 Victoñ a tebanã asupm spartanilor de la Ructm.
367 Moañ ea lui Dionis ce1 Bãtân, timnul
Siracuzei. 364 Moaú ea lui Pelopida.
362 Victoñ a şi moañ ea lui Epaminonda la Mantineea.
358 Filip II rege al Macedoniel.
357 Filip cucereşte Anfipolis şi Pidna.
353 Filip cucereşte
Metona. 352 Filip
cucereşte Tesalia. 387-
323 Demostene.
356-346 Ră zboiul sfâ nt.
5& Fiìip distruge Olintul.
356-323 Nașterea și moaú ea lui Alexandru.
338 Atena și Teba sunt învinse de Filip la Cheroneea.
336 Filip esR asasinat. Alexandru devine regele Macedoniei.
335 Alexandru distruge Teba.
334 Alexandm pomeşte împotñ va Persiei şi învinge la Gnnic.
332 Alexandru distmge Timl și cucereşte Egi@ul.
331 Dañ us este bã tut la Arbela.
330Moanea lui Dañ us.
330-325 Maqul lui Alexandm înspre inteñ orul Asiei.
323 Moaeea lui Alexandm la Babilon.
323-31 / Lupte întœ diadohi.
429-347 Platm.
384-322 Aristote
280-275 Expediția lui Pimis, tegele Epirului, în Italia.
279 Invadarea Greciei de cã tre galii celți.
245 Aratos eœi&ce rtscoala grccilor contn macedonenilor.
242 Reforma consû tuționalã a lui Agis şi a lui Roni& in Spaú a.
227 Reforma lui Cleomene în Sparta.
221-I 70 Filip V al Macedoniei.
217 Pacea A la Naupactos între greci.
210 Coloniile gmcepi din Sicilia cad în mâ na romanilor.
£0J Tntat între Roma şi Filip al Macedoniei.
I 75-164 Antioh Epifanul rege al Siñ ei.
197 Consulul Flamininus îl înfcá nge pe Klip la Chinœefalos.
196 Consulul Namininus proclamã libere onşele greceşti.
170 Moartea lui Filip a1 Mac&œiei. Urc_ã pe teen Perseu.
/d8 Perseu este bă tut de romani la Pidna.
148 Macedonia devine provincie romanã .
/46 Distrugema Corintului.
3Œ
 CUPRINS

Pañ ea întâ i
ÎNTRE ISTORIE Ş I LEGENDĂ
Minos.................................................................................................................... 8
2 h pep n •••••••••••••••••••••••••••9999 99 999 9q99999 9ş 9ş 9 ç 9 4

3 Aheli................................................................................................................................. 19
4 H eg g • • • * • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • o • • o • • • • • • • • • • • • • o •2 4

5 Heraclizii.................................................................................................................29

Paõ ea a doua
ORIGINILE

6 ‘ • •p• • • • • • • • G• G•

• • • G• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • •34

7 Zeus și fanillia............................................................................................................. 42
8 HesiodG G G • • • • • • o • • # o o • • • • • • • • • • • • o • • •G • • • • • • • • • • • • • •47
.
9 ag a m • • • G•
• G
•
• • • • • • • • • • • • • • • • • G• • • • G• G • G• • • • G• ••••2

10 Tales.........................................................................................................................57
11 Heraclit....................................................................................................................62
12 af • • • • • • • • • G• G• • • • • • • • • • • • • G• G• G• • • G• G • • • G• • • • • • • • •67

13 Llcurg.............................................................................................................................. 73
14 Solon............................................................................................................................... 80
15 e ø c Gpşø o øø o o o o o Go o o øo o G
o
ø ø o Go • øo G ø ø G øø o o Go Gø ø•• 5

16 I inenții perșiø • ø o ø ø ø ø ø ø ø ø søø s s s• • ø ø ø ø• ø ø ø ø sø ø s •s o o • o • ø9

I7 Miltiade şi Añ stide..............................................................................................97
18 Teniistœle şi Efialte........................................................................................102

Paøea a treia
EPOCA LUI PERICLE
19 Peń cle
. .108
20 Bãtãlia drahmei............................................................................. 114

310
21 • • • • • • • • • • • • • • • • • G• • • • • • • • • • •** G *********ll

22 Un Teofil Ouecarc........................
23 O Nike oatecare............................
24 A i tii...............................................
25 Fidias pe Partenon......................
26 Revoluția filozoGor.....................
27 e • • • • • • • • • • • • • • • • O • • • • A • • • • • • • • • • • • • G• • • • • • • • * Gl

2$ Anaxagon și „știinJifico-
fantasă cul”.............................................
29 Olimpiadele....................................
30 Teat l..............................................
31 Cei ,Trei MaE” ai tngediei.......
f G• • • • • • • G• ••••••••••••
• G• G

33
• G• G•
• • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • 93

34 Dc la Asclepios la Hipocmt
198
35 Procesul Aspasiei........................

Pacea a patm
SFÂRȘITUL UNEI EPOCI

36 Răz&iul peloponesiac.............
37 b ad • • • • • G • • • • • • • • • • • • • • • G • • • • • • • • • • • • • • • • • G • • • •2

38 Marea trădare............................
39 Condamnarea lui Socnte..........
»o Epaminenda............................
41 Decăderea peJis-ului.................
42 Dionis al Simcuzei....................
43 ene • • • • • • • • •

• • • • • • • • • • • • G • • • • • • • • • • • • • •

•n Alexandru o • • • • • • • • • • o • • • o

• • • • • • • • o • o • • o o • o o c# G ## # • #

•2

45 „A fost o glorie adev£nt£?”.......

Platon . • o o • o o o s • • • • o • • s • o o • • • • • o o s o o G o c G
# # # # o # g • # # # # #26

47 Aristotel.....................................

Partea a cincea
ELENISMUL
4C Diadohii...........................................
49 Naaa culturi . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . ‘..............................
50 Micii „Maâ ”........................................................................................................
5 l Faceți loc științei............................................................................................
52 Roma 3a
53 Epilog 3o3
rne

•••• •••••••••9•99•9999999999
9p999999g pqpgq 37

31 l
Tehnoredactare computerizaă :
Nanu Rodica, Norin Turcilă

Típă rit: S e otne' 94