ROLUL ASISTENTEI MEDICALE

VIRGINIA HENDERSON (professor emerit din USA): “ Rolul essential al asistentei

medicale consta in a ajuta persoana bolnava sau sanatoasa sa-si mentina sau
recapete sanatatea (sau sa-l asiste in ultimele sale clipe)”.

Activitatile de nursing sunt bazate pe nevoile umane.

Conceptul de sanatate si boala. Conceptul despre om.

Consiliul International al Nurselor defineste nursa:

-o persoana care a parcurs un program complet de formare;

-a trecut cu success examenele stabilite de Consiliul Asisitentilor Medicali;

-este autorizata sa practice profesia in concordanta cu pregatirea si experienta sa;

-este autorizata in indeplinirea acelor proceduri si functii impuse de ingrijirea

sanatatii in orice situatie s-ar afla, dar sa nu faca o procedura pentru care nu este
autorizata;

Sarcina de baza a asistentei medicale este asigurarea conditiilor optime de

ingrijire multilaterala bolnavilor. In vederea acestui scop, ea are atat atributii
medicale si igienico-sanitare , cat si sarcini organizatorice, educative si
gospodaresti, aceste sarcini fiind valabile atat in cadrul asistentei medicale a
adultului cat si a copilului.

Locul de munca:

-spital;

-policlinica;
-dispensar;

-cabinete medicale sau terenul in cadrul dispensarelor medicale rurale sau

urbane;

-la domiciliul pacientilor, asigurand conditiile optime pentru ingrijirea si

vindecarea acestora;

-alte unitati sanitare: camine de batrani, leagane de copii, sanatorii, statiuni,

crese, gradinite, cabinete scolare;

-pentru a putea indeplini o munca de calitate in aceste institutii, ea trebuie sa le

cunoasca bine, atat ca structura, cat si ca functionalitate.

FUNCTIILE ASiSTENTEI MEDICALE sunt de natura:

-independenta

-dependenta

-interdependenta

A. Functiile de natura independenta:

-asistenta asista pacientul din proprie initiativa temporar sau definitiv in:

-ingrijiri de confort cand pacientul nu-si poate indeplini independent

anumite functii;

-stabileste relatii de incredere cu persoana ingrijita;

-transmite informatii si invataminte.

B. Functii de natura dependenta la indicatia medicului:

-aplica metodele de observatie, tratament sau readaptare;

-observa modificarile provocate de boala si tratament si le transmite medicului.

C. Functia de natura interdependenta:

Asistenta:

-colaboreaza cu alti profesionisti ( educatori, logopezi, psihologi, profesori) din

domeniul sanitar, social, administrativ;

-participa la activitati interdisciplinare.

Alte functii

-functia profesionala: este vorba de rolul cel mai important, acela de a se ocupa
de pacient, sub toate aspectele;

-functia educativa de educare pentru sanatate, aceasta functie presupune alaturi

de calitati psihologice si aptitudini pedagogice;

-functia economica presupune gestionarea serviciului, organizarea timpului,

organizarea aprovizionarii.

Domeniile de activitate pentru asistenta generalista pot fi urmatoarele:

-servicii de sanatate ( stationar, ambulator);

-invatamant, cultura;

-cercetare, educatie;

-social, economic;

-administrativ, alimentar;

-in inspectoratele de politie sanitara.

In unitatile spitalicesti, pe langa sarcinile enuntate asistenta are urmatoarele

sarcini concrete:

-intocmeste formele legate de internarea si externarea bolnavilor;

-tine evidentele administrative si medicale ale bolnavilor;

-supravegheaza pacientii internati notand in foaia de temperatura parametrii

functiilor vitale ( TEMPERATURA, PULS, TENSIUNE ARTERIALA, RESPIRATIE,
DIUREZA, SCAUNE);

-urmareste toate complicatiile posibile si accidentele legate de evolutia bolii si

tratamentul aplicat;

-pregateste condica de medicamente pe baza indicatiilor prescrise de medic;

-administreaza medicamentele si supravegheaza efectul lor, semnaland orice

schimbare in starea bolnavului;

-recolteaza produse biologice si patologice, sondaje, pregateste bolnavii pentru

examinarile paraclinice (radiologice, explorari functionale, endoscopice) sau
pentru interventiile chirurgicale;

-este obligata sa intervina rapid pentru resuscitarea pacientilor gasiti in stop

cardio-respirator pana la venirea echipei de interventie!

Circuitele din unitatile sanitare

-fiecare unitate sanitara trebuie sa corespunda unui nivel de igiena;

-sensul de circulatie al pacientilor, obiectelor, materialelor sanitare poate fi de 2

feluri: - SEPTIC

-ASEPTIC

SEPTIC:

-sensul de circulatie in interiorul unui spital care indica introducerea germenilor

patologici, generator de infectii si infestatii ( ex. produsele care se trimit la
laboratoare, radiologia si explorarile functionale, etc.);
ASEPTIC:

-sensul de circulatie in interiorul unui spital care asigura protectie impotriva

infectiilor si infestarilor;

-blocul operator;

-sectia de arsi;

-terapia intensiva.

In spital sunt mai multe circuite:

-primire-externare;

-circuitul vizitatorilor;

-circuitul lenjeriei curate;

-circuitul lenjeriei murdare;

-circuitul alimentelor;

-circuitul medicamentelor;

-circuitul sterilizarii;

-circuitul personalului.

Aceste circuite nu trebuie sa se intersecteze!

 PREGATIREA PATULUI BOLNAVULUI

Patul este cel mai important mobilier din salonul bolnavului. El trebuie sa
indeplineasca anumite conditii:

-sa fie comod;

-de dimensiuni potrivite;

-usor de manevrat;

-usor de curatat.

Dimensiuni: lungime 2m, latime 80-90cm, inaltimea de la dusumea la saltea 60cm.

Exista mai multe tipuri de pat, de la patul simplu pana la cel cu telecomanda(ATI).

Accesoriile patului sunt: salteaua, pernele, patura cu aleza si traversa.

Schimbarea lenjeriei de pat se face :

-in lungime atunci cand bolnavul este in decubit dorsal, decubit lateral drept sau
stang;

-in latime atunci cand bolnavul sta in pozitie sezanda.

Atitudinea fata de bolnavul imobilizat

Imbracarea bolnavului:

-imbracarea membrului bolnav se face prima data;

-dezbracarea se incepe cu membrul sanatos.

Igiena personala corporala si vestimentara presupune:

- baia generala si dusul

-toaleta zilnica
EFECTUREA TOALETEI PE REGIUNI A UNUI BOLNAV IMOBILIZAT (care nu se poate
misca)

-temperatura camerei sa fie intre 20-22gr.C,

-se pregatesc toate materialele necesare la pat,

-sa actioneaza rapid, cu blandete si professionalism,

-se asigura intimitatea bolnavului.

Efectuarea toaletei:

-fetei: se insista la nivelul ochilor care se spala de la comisura externa spre cea
interna;

-urechilor: se insista in regiunea retroauriculara;

-gatului;

-membrelor superioare: se insista in regiunea axilara, se taie unghiile;

-toracelui: se insista la nivelul pliurilor submamare;

-spatelui;

-abdomenului: se insita la nivelul ombilicului, apoi se schimba apa si manusa; se

insista in plica inghinala, se shimba apa si manusa;

-organelor genitale: se face din partea anterioara spre anus;

-toaleta parului.

Efectuarea toaletei cavitatii bucale la bolnavul inconstient

-materiale necesare:

-tampoane pe port tampon

-apa boricata
 -glicerina boraxata 20%

-spatula linguala

-tavita renala

-manusi de cauciuc

Tehnica:

-spalarea mainilor;

-bolnavul este in decubit dorsal cu capul intr-o parte; se aseaza tavita renala sub
barbie, se introduce deschizatorul de gura intre arcadele dentare; se sterge limba,
bolta palatina si suprafata interna si externa a arcadelor dentare cu un tampon cu
glicerina boraxata, cu miscari dinauntru inspre afara; cu alt tampon curatam
dantura; buzele uscate si crapate se ung cu glicerina boraxata sau cu o crema
hidratanta.

Schimbarea pozitiei bolnavului in pat si mobilizarea bolnavului

-bolnav imobilizat-nu se poate misca

-bolnav mobilizabil-se poate misca

Mobilizarea bolnavului are drept scop prevenirea aparitiei unor complicatii

(escare, tromboze) si grabirea procesului de vindecare.

Momentul mobilizarii este hotarat de medic in functie de boala, starea generala si

activitatea acestuia.

1.Pregatirea bolnavului

2.Mobilizarea capului si a membrelor in decubit dorsal; se examineaza bolnavul,

se verica pulsul; se efectueaza miscari passive de gimnastica in pat, se verifica din
nou pulsul;

3.Ridicarea bolnavului in pozitia sezanda(si prin agatare);

4.Asezarea bolnavului in pozitie sezanda, la marginea patului; se observa faciesul,
pulsul, respiratia;

5.Asezarea in fotoliu sub supraveghere;

6.Ridicarea bolnavului in pozitie ortostatica sub supraveghere;

7.Efectuarea primilor pasi-pozitia ortostatica.

Definitia escarei: leziune profunda care apare la nivelul tesuturilor care sunt
comprimate timp indelungat intre o proeminenta osoasa si un plan dur(patul).

Exista zone predispuse de aparitie a escarelor, in functie de pozitia pacientului:

-decubit dorsal: zona occipitala, omoplati, spate, coate, fese, calcaie;

-decubit lateral: umeri, regiunea trohanteriana, partea interna si externa a

genunchilor;

-pozitia sezanda si semisezanda: regiunea ischiatica si trohanteriana.

Materiale necesare pentru tratamentul escarelor:

-sapun acid (pentru schimbarea pH-ului suprafetei pielii);

-alcool medicinal diluat;

-pudra talc mentolata;

-crema cu antibiotice;

-solutii dezinfectante: cloramina, rivanol, apa oxigenata, betadina;

-instrumente chirurgicale sterile.

Zonele predispuse se maseaza cu cu solutia de alcool diluata, sub zona respectiva

se aseaza un colac de cauciuc, apoi se pudreaza cu talc mentolat.

Locul unde a aparut déjà escara se trateaza ca si o plaga.

 SUPRAVEGHEREA BOLNAVULUI

Supravegherea bolnavului este una din sarcinile cele mai importante ale asistentei
medicale.

Raporteaza medicului:

-comportamentul bolnavului;

-functiile vitale si vegetative ale organismului pacientului;

-aparitia unor manifestari patologice.

COMPORTAMENTUL BOLNAVULUI presupune:

-pozitia bolnavului in pat (pozitie normala, pozitie pasiva, pozitie antalgica,

pozitie patognomonica);

-expresia fetei bolnavului denota gradul de inteligenta dar si anumite stari psihice
( durere, spaima, agitatie, oboseala, bucurie, depresie);

-starea psihica/de constienta a bolnavului( constient, obnubilat, inconstient,

dezorientat in timp si spatiu, iluzii, halucinatii, apatic, somnolent);

-apetitul bolnavului(inapetenta generala, inapetenta selectiva, inapetenta reala

sau declarata, polifagie);

-somnul bolnavului (hipersomnie, insomnia de adormire, insomnia de trezire).

URMARIREA FUNCTIILOR VITALE SI VEGETATIVE ALE ORGANISMULUI

Urmarirea functiilor vitale si vegetative ale organismului se face obligatoriu in

cursul oricarei boli, deoarece modificarea lor caracterizeaza starea generala a
pacientului, evolutia si gradul de severitate al bolii..

FOAIA DE TEMPERATURA-este un document medical, stiintific, si medico-legal:

-se completeaza de asistenta medicala;

-cuprinde datele personale ale bolnavului si parametrii de internare;

-este formata dintr-un sistem de coordonate in care pe abcisa se noteaza ziua de

boala( dimineata/seara), iar pe ordonata se noteaza functiile vitale(temperatura,
puls, tensiune arteriala, respiratia si diureza);

-alte rubrici pentru: greutate, prezenta si nr. scaunelor, prezenta varsaturilor,

dieta;

-se noteaza cu rosu: interventia chirurgicala, transfuzia de sange sau plasma,

sedinta de hemodializa, etc.

1.Masurarea, notarea si interpretarea temperaturii

Temperatura este rezultatul proceselor oxidative din organism generatoare de

caldura prin dezintegrarea alimentelor energetice.

Termoreglarea= functia organismului care mentine constanta prin termogeneza

(producerea de caldura) si termoliza(pierderea de caldura) temperatura corpului
uman; asigura deci homeotermia.

Locuri de masurare:

-cavitati semiinchise: axila, cavitatea bucala, plica inghinala;

-cavitati inchise: vagin, rect

Materiale necesare. Tehnica.

Valorile obtinute se noteaza intr-un carnet al asistentei medicale. Ulterior valorile
se trec in foaia de temperatura impreuna cu numele, prenumele, salonul, nr.
patului bolnavului.

Interpretarea rezultatelor:

-sub 36 gr.Celsius-hipotermie

-36-37gr.C-afebrilitate

-37-38gr.C-subfebrilitate

-38-39gr.C-febra moderata

-39-40gr.C-febra ridicata

-peste 40gr.C-hiperpirexie

Interventiile nursei:

-asigurarea unei temperaturi de 20-22gr.C a mediului ambient, umiditate medie,

aerisire buna;

-utilizarea unor metode nonfarmacologice de scadere a tempereturii(degajarea

de haine groase, hidratare, aplicarea de comprese cu apa rece si gheata);

-administrarea medicatiei antitermice la indicatia medicului;

-monitorizarea temperaturii si a raspunsului la tratamentul administrat;

-combaterea deshidratarii prin rehidratare orala sau parenterala la indicatia

medicului.

2. Masurarea, notarea si interpretarea respiratiei

Respiratia este functia organismului care asigura prin inspiratie aportul de oxygen
indispensabil vietii si elimina prin expiratie bioxidul de carbon rezultat in urma
proceselor oxidative.
Respiratia normala este supla, ampla, pe nas, lenta, profunda.

Notarea valorilor obtinute se face in carnetul asistentei, impreuna cu datele

pacientului.

Interpretarea rezultatelor:

-valori fiziologice-n.n.-30-50resp/min

-12 ani-15-25resp/min

-adult-16-18resp/min

-varstnici-15-25resp/min

Aspectele patologice constau in accelerarea ritmului respirator=TAHIPNEE,

reducerea ritmului respirator=BRADIPNEE, perturbarea ritmului respirator
resimtita ca dificultate in respiratie=DISPNEE, oprirea completa a
respiratiei=APNEEA

Exemple de dispnee:

-dispneea Cheyne-Stokes

-dispneea Kussmaul

-dispneea de effort

-dispneea de repaus(ortopnee)

Interventiile nursei

-monitorizarea dispneei si a semnelor insotitoare;

-eliberarea cailor aeriene si monitorizare continua;

-asigurarea unei pozitii care sa faciliteze ventilatia pulmonara (sezand sau

semisezand);

-administrare de oxygen pe masca sau sonda nazala, 100%, cu debit de 6-8l/min,

pacientul fiind in repaus la pat;
-monitorizarea pulsului, TA, starea de constienta, evolutia cianozei, ceilalti
parametri;

-administrarea tratamentului indicat de medic, monitorizarea evolutiei sub

tratament;

-combaterea anxietatii si a depresiei pacientului

3.Masurarea, notarea si interpretarea pulsului

Pulsul=senzatia de soc perceputa la palparea unei artere superficiale prin

comprimare incompleta pe un plan dur si reprezinta unda pulsatila care ia nastere
in urma sistolei ventriculare odata cu expulzia sangelui din ventriculul stang si
aorta.

Caracteristicile pulsului:

-frecventa

-ritmicitatea

-amplitudinea

-volumul

Artere unde se masoara pulsul: a.carotida, a.humerala, a.cubitala, a.radiala,

a.femurala, a.poplitee, a.tibiala posterioara.

Valorile frecventei pulsului variaza in functie de varsta, sex, stare emotionala.

Frecventa creste in mod fiziologic la effort fizic si psihic, emotii, stress.

Valori fiziologice ale pulsului:

-n.n.-130-140b/min

-copil-90-100b/min

-adult-60-80b/min

-varstnic-80-90b/min
Materiale necesare. Tehnica.

TAHICARDIA=cresterea frecventei pulsului peste 100b/min

BRADICARDIA=scaderea frecventei pulsuluisub 60b/min

Modificari patologice ale pulsului (tahicardic, bradicardic, ritmic, aritmic, filiform,

saltaret,, tardus, etc.)

Interventiile nursei:

-monitorizarea starii de constienta, aparitia aritmiilor(EKG);

-masurarea si notarea in foaia de temperatura a functiilor vitale, administrarea de

oxygen;

-administrarea medicatiei prescrise de medic, monitorizarea raspunsului la

tratament.

4. Masurarea, notarea si interpretarea tensiunii arteriale(TA)

Tensiunea arteriala reprezinta presiunea exercitata de coloana de sange circulant

asupra peretilor arteriali.

Factori care influenteaza valoarea TA: debitul cardiac, forta de contractie a inimii,
elasticitatea si calibrul vaselor sanguine, vascozitatea sangelui.

TA SISTOLICA (maxima)=120mmHg

TA DIASTOLICA (minima)=80mmHg

TA DIFERENTIALA

Materiale necesare. Tehnica.

Clasificarea TA:
-sub 120/80 mmHg-NORMALA

-120-139 (TAS)/80-89 (TAD)mmHg-PREHIPERTENSIUNE

-140-159 (TAS) sau 90-99 (TAD)mmHg-HIPERTENSIUNE ST. 1

-peste sau egal 160(TAS), sau peste sau egal 100(TAD)-HIPERTENSIUNE ST. 2

Hipertensiunea arteriala(HTA) poate fi:

HTA primara(esantiala)

HTA secundara(renala, endocrina, neurologica, cardiovasculara)

Interventiile nursei:

-monitorizarea valorilor TA, administrarea tratamentului prescris de medic;

-recomanda dieta hiposodata, scadere ponderala, renuntarea la fumat, alcool,

cafea;

-evitarea sedentarismului, exercitii fizice regulate.

Hipotensiunea arteriala (ortostatica)=scaderea valorilor TA cu peste 20/10mmHg.

Sincopa=pierderea brusca si de scurta durata a starii de constientasi a tonusului

postural, urmata prin definitie de revenire spontana; presincopa