1.

CADRUL CONCEPTUAL AL INGRIJIRILOR

- însuşirea competenţelor de bază- cunoştinţe de psihologie- să aibă o atitudine potrivită

faţă de pacient şi familia sa- să aibă capacitatea de empatie (preocuparea de a înţelege
ceea ce simt ceilalţi) Fenomenele urmărite de asistenta medicală sunt reacţiile:-
individuale- familiale - de grup – la problemele actuale sau potenţiale de sănătate.
FUNCŢIILE ASISTENTEI MEDICALE

Sarcina de bază a asistenţei medicale este asigurarea condiţiilor optime de îngrijire

multilaterală a bolnavilor.În vederea acestui scop, ea are atât atribuţii medicale şi
igienico-sanitare, cât şi sarcini organizatorice, educative şigospodăreşti, aceste sarcini
fiind valabile atât în cadrul asistenţei medicale a adultului cât şi a copilului. Locul
de muncă al asistentei medicale este spitalul, policlinica, cabinetele medicale sau terenul
în cadruldispensarelor medicale urbane sau rurale; de asemenea, ea îşi poate exercita
profesia şi la domiciliul pacienților,asigurând condiţiile optime pentru îngrijirea şi
vindecarea acestora; pentru a putea îndeplini o muncă de calitate înaceste instituţii, ea
trebuie să le cunoască bine, atât ca structură, cât şi ca funcţionalitate.

Asistenta medicală întocmeşte formele legate de internarea şi externarea bolnavilor

din spital, ţineevidenţele administrative şi medicale ale bolnavilor. Ea supraveghează
pacienţii internaţi, notând în foaia detemperatură parametrii funcţiilor vitale, urmărind
toate complicaţiile şi accidentele posibile ale bolii de bază şi aletratamentului aplicat.
Tot asistenta medicală, pe baza indicaţiilor prescrise de medic, pregăteste condica
demedicamente, administrează medicamentele şi supraveghează efectul lor, semnalând
orice schimbare s-ar ivi înstarea bolnavului.

De asemenea, asistenta medicală execută recoltările de produse biologice şi patologice,

sondaje, pregăteştebolnavii pentru examinările paraclinice: radiologice, endoscopice,
explorări funcționale – sau pentru intervenţiilechirurgicale. Ea poate interveni pentru
resuscitarea pacienţilor găsiţi în stop cardiorespirator până la sosirea echipeide
intervenţie. În urma activităţii de la locul de muncă sau prin cursuri de
perfecţionare, asistenta medicală poate să sespecializeze în ramurile de radiologie,
transfuzie, reanimare, instrumentar (în sălile de operaţie), explorărifuncţionale,
fizioterapie, pediatrie, obstetrică-ginecologie, igienă. Funcţiile asistentei medicale sunt
de natură:- independentă- dependentă- interdependentăA. Funcţiile de natura
independentă:Asistenta asistă pacientul din proprie iniţiativă, temporar sau definitiv în:-
îngrijiri de confort – când el nu-şi poate îndeplini independent anumite funcţii- stabileşte
relaţii de încredere cu persoana îngrijită- transmite informaţii, învăţăminte- este alături
de indivizi şi colectivitate pentru promovarea unor condiţii mai bune de viaţă şi
sănătateB. Funcţii de natură dependentăLa indicaţia medicului:- aplică metodele de
observaţie, tratament sau readaptare- observă modificările provocate de boală sau
tratament şi le transmite medicului.

Funcţia de natură interdependentăAsistenta: - colaborează cu alţi profesionişti

(educatori, logopezi, psihologi, profesori) din domeniul sanitar, social,administrativ-
 participă la activităţi interdisciplinare- participă la acţiuni de depistare a tulburărilor de
ordin fizic, psihic sau social- exercită acţiuni de educaţie pentru sănătate, de rezolvare a
problemelor psihosociale, acţiuni de organizareşi gestionare a centrelor şi unităţilor de
îngrijire.

Alte funcţii:
- funcţia profesională: - este vorba de rolul cel mai important al asistentei, acela de a se ocupa de
pacient înscopul menţinerii echilibrului sau de a face pentru el ceea ce el însuşi nu poate; aici
sunt cuprinse funcţiile:tehnică, preventivă, de utilizare a tehnicii, de psiholog- funcţia educativă
– de educare pentru sănătate; această funcţie presupune, alături de calităţi psihologice şiaptitudini
pedagogice – de comunicare, de convingere. - funcţia economică – presupune gestionarea
serviciului, organizarea timpului, organizarea aprovizionării.- funcţia de cercetare – presupune
dezvoltarea unor calităţi specifice; prin activitatea multidisciplinară pecare o desfăşoară, ea are
atribuţia de identificare a domeniilor de cercetare, mai ales cercetare de nursing.

Domeniile de activitate pentru asistenta generalistă pot fi următoarele:

- servicii de sănătate
– staţionar, ambulatoriu
- învăţământ, cultură
- cercetare, educaţie
- social-economic
- administrativ, alimentar
- în inspectoratele de poliţie sanitară
Locul de muncă al asistentei medicale poate fi:- în comunitate şi ambulatoriu – dispensar rural
sau urban
- policlinică
- şcoli, grădiniţe, leagăne de copii
- cămine de bătrâni- în spitale: pe secţiile de interne, chirurgie, cardiologie, ginecologie,
psihiatrie etc.- în inspectoratele de poliţie sanitară - igienaConform legii 307/2004 privind
exercitarea profesiei de asistent medical şi de moaşă, precum şiorganizarea şi
funcţionarea Ordinului Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din Romania,

Art.1: Profesia de asistent medical şi profesia de moaşă se exercită pe teritoriul Romaniei de

către persoanefizice care au titlul oficial de asistent medical respectiv titlul oficial de moaşă.
Aceste persoane pot fi:- cetăţeni ai statului roman- cetăţeni ai unui stat membru al Uniunii
Europene, al unui stat aparţinând Spaţiului Economic Europeansau al Confederaţiei Elveţiene-
rude de gr I aflate în întreţinerea unui cetăţean membru al UE, care desfăşoară legal activităţi pe
teritoriulRomaniei, indiferent de cetăţenie- rezidenţi pe termen lung în statele UE, Spaţiul
Economic European sau al Confederaţiei Elveţiene.

Titlurile profesionale de asistent medical:

-asistent medical generalist
-asistent medical de îngrijiri generale de sănătate
-asistent medical de obstetrică-ginecologie
-asistent medical de pediatrie
-asistent medical de balneofizioterapie
-asistent medical de igienă-asistent medical de igienă şi sănătate publică
-asistent medical laborator clinic
-asistent medical radiologie şi imagistică
-asistent medical farmacie-asistent medico
-social-asistent medical de nutriţie şi dietetică
-asistent medical de ocrotire-asistent de balneofiziokinetoterapie şi recuperare
-asistent medical de urgenţe medico
-chirurgicale-asistent de profilaxie stomatologică
-asistent igienist pentru cabinet stomatologic
-asistent pentru stomatologie/asistență dentară
Persoanele care au dreptul de a profesa ca asistent medical/moaşă în Romania
(art.1) trebuie să deţină titluloficial de calificare
(art.9 litera
a) să fie apte din punct de vedere medical (certificate de sănătate fizică şi psihică),
(litera b) să fie autorizate de Ministerul Sănătăţii Publice
(litera c) şi care nu au fost condamnate definitiv pentrusăvărşirea cu intenţie a unei infracţiuni
contra umanităţii sau vieţii (cazier judiciar)
(litera d).Asistentul medical/moaşa exercită profesia pe baza Autorizaţiei de Liberă Practică
(Art 10, aliniatul 2)emisă de MSP - Ministerul Sănătăţii Publice, pe baza următoarelor acte:
-titlurile oficiale de calificare
-certificatul de sănătate fizică şi psihică
-certificatul de cazier judiciar
-avizul OAMMROAMMR (Organizaţia Asistenţilor Medicali şi Moaşelor din Romania)

Asistentul medical/moaşa îşi desfăşoară activitatea conform pregătirii profesionale, în sistem

public sauprivat, în cadrul echipei medicale sau independent în sistemul îngrijirilor
de sănătate
(art 11). Asistentulmedical/moaşa nu sunt funcţionari publici
(art 12). Întreruperea activităţii profesionale pe o perioadă mai mare de5 ani impune reatestarea
competenţei profesionale prin OAMMR
(art 14).Pregătirea asistenţilor medicali generalişti, a moaş elor şi a asistenţilor medicali de alte
specialităţi serealizează prin următoarele forme de învăţământ:
- învăţământ superior medical de scurtă şi lungă durată
- învăţământ sanitar postliceal, cu durată de 3 ani

Absolventul şcolii sanitare postliceale este asistent medical cu studii postliceale sau asistent
medicalgeneralist şi deţine certificate de absolvire.
Absolventul colegiului medical este asistent medical cu studiisuperioare de scurtă durată
sau asistent medical generalist cu studii superioare de scurtă durată şi deţine diplomă
deabsolvire, eliberată de Ministerul Educaţiei Naţionale, Ministerul Educaţiei şi Cercetării,
Ministerul EducaţieiCercetării şi Tineretului, pe când absolventul de învăţământ superior
medical de lungă durată este asistent medicalgeneralist cu studii superioare de lungă durată,
respectiv moaşă şi se certifică cu diplomă de licenţă eliberată deMinisterul Educaţiei şi
Cercetării/Ministerul Educaţiei, Cercetării şi Tineretului şi poate urma
studiipostuniversitare.
Certificatul de asistent medical, respectiv diploma de licenţă menţionează competenţa
profesionalădobândită (art 19, aliniat
3). Formarea continuă a asistenţilor medicali/moaşelor (art 25) se face în instituţiiabilitate de
Ministerul Sănătăţii Publice.OAMMR (art 40) se organizează şi funcţionează ca organizaţie
profesională a asistenţilor medicali şimoaşelor, nonguvernamentală, de interes public, apolitică,
nonprofit având ca obiect de activitate controlul şisupravegherea exercitării profesiei de asistent
medical/moaşă cu drept de liberă practică. OAMMR colaborează cuMSP (art 42) la elaborarea
normelor specifice şi a regulamentelor privind profesiile de asistent medical/moaşă şiasigură
aplicarea lor (punctual 1 litera a) etc.

3. NEVOILE FUNDAMENTALE ALE FIINŢEI UMANE (Dr. Felicia Marc) TEORIA LUI
ABRAHAM MASLOW Psiholog şi umanist american, Abraham Maslow identifică 5
categorii de necesităţi ale fiinţei umane, pe carele ierarhizează într-o piramidă
.- treapta inferioară sau primară cuprinde nivelul I şi II; aici sunt incluse necesităţile fiziologice
saunecesităţile fizice, elementare, ele fiind întâlnite şi în regnul animal.

- nivelul I cuprinde funcţiile: a respira, a avea o bună circulaţie, a mânca, a bea, a elimina, a
menţinetemperatura corpului constantă, a dormi, a se odihni, a comunica, a se recrea; este treapta
situată labaza piramidei, fiind astfel primul aspect vizat de nursă în activitatea de îngrijire.- abia
atunci când un nivel este satisfăcut, se poate trece la nivelul următor.

- nivelul II cuprinde nevoia de siguranţă în condiţiile în care există un echilibru

biologic;instabilitatea acestui nivel apare în prezenţa agresiunilor externe: pierderea adăpostului,
schimbarea mediului.

Nivelele superioare:

- nivelul III cuprinde nevoia de apartenenţă; omul este o fiinţă socială, el nu poate trăi singur,
simtenevoia de a trăi într-un grup stabilit după criterii geografice, economice, religioase.
Celulaorganizării societăţii umane este familia; activitatea de îngrijire-nursing trebuie să ţină
cont de acestaspect.

- nivelul IV este cel al recunoaşterii individului; orice om îşi doreşte şi are nevoie de iubire,
stimă,respect. El va avea un rol în societate corespunzător dorinţei, pregătirii profesionale,
capacităţiiintelectuale.

- nivelul V reprezintă realizarea personalităţii, dorinţa de autodepăşire. Aportul pe care fiecare

om îladuce – prin invenţii tehnologice, prin artă, medicină, etc., contribuie la evoluţia şi
progresulsocietăţii omeneşti.

Cele 14 nevoi fundamentale sunt:

1. nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie;
2. nevoia de a se alimenta şi hidrata;
3. nevoia de a elimina;
4. nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură;
5. nevoia de a dormi şi a se odihni;
 6. nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca;
7. nevoia de a-și menţine temperatura în limite fiziologice 36-37 ºC;
8. nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele;
9. nevoia de a evita pericolele;
10. nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale (a-şi practica religia);
11. nevoia de a comunica;
12. nevoia de a se realiza;
13. nevoia de a se recrea;
14. nevoia de a învăţa pentru a-şi păstra sănătatea.

Fiecare dintre aceste nevoi comportă diferite dimensiuni ale fiinţei umane:- o dimensiune
biologică (biofiziologică)- o dimensiune psihologică- o dimensiune sociologică- o dimensiune
culturală- o dimensiune spirituală.

Cele 14 nevoi fundamentale îmbracă forme variate dupa individ, starea sa de sănătate, maturitate,
obiceiuripersonale şi culturale ; ele constituie un tot unitar, nu este bine să fie separate unele de
altele. Asistenta care vrea săpersonalizeze îngrijirile trebuie să ţină seama de diversele
dimensiuni implicate şi de interacţiunea dintre nevoi.

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie - a respira reprezintă funcţia

organismului prin care se primeşte oxigenul astmoferic şi se elimină bioxidul decarbon din
organism (respiraţia pulmonară)/ iar la nivel tisular, se cedează bioxidul de carbon rezultat în
urmaarderilor tisulare, acceptându-se oxigenul indispensabil vieţii (respiraţia celulară). - a avea
o bună circulaţie se referă la asigurarea unei circulaţii sanguine adecvate, prin contractilitatea
inimii;sângele este transportul pentru gazele sanguine (oxigen şi bioxid de carbon), pentru
substanţele nutritive şi alţiproduşi biologici necesari organismului. - sistemul circulator este cel
care asigură integrarea funcţiilor organismului; primul ajutor care se acordă unuipacient va
asigura, preferenţial, respiraţia şi circulaţia sângelui. - dimensiunea psiho-socio-culturală este
influenţată de: emoţii, frică, fumat, mediul poluat, etc. - nevoia de a respira prezintă anumite
particularitaţi la nou-născut, sportivi, vârstnici.

2. Nevoia de a mânca şi a se hidrata - alimentele constituie sursa de energie şi substratul

biologic pentru celulele organismului. - apa este mediul în care se produc reacţiile
chimice din organism; fără apă, viaţa nu este posibilă. - cele două funcţii sunt
influenţate de nevoile fiziologice ale individului din momentul respectiv, de vârstă,
talie,starea socială, tradiţie, starea de boală. - aspectul bio-fiziologic interesează anumite
mecanisme, masticaţie, deglutiţie, digestie, de asemenea necesarul decalorii sau alte
substanţe nutritive.- dimensiunea psiho-socio-culturală se manifestă prin obiceiurile
legate de rasă, religie, naţionalitate - este legată de alte nevoi (de a comunica, elimina,
etc) şi se modifică după stadiul de maturitate al individului.

3. Nevoia de a elimina - este o funcţie complexă a organismului prin care sunt îndepărtate
substanţele toxice sau secretate substanţenenecesare organismului în afara acestuia. - această
nevoie cuprinde eliminarea renală, intestinală, respiratorie şi cutanată - eliminarea se face în
funcţie de aport, vârstă, starea de echilibru a organismului, prezenţa bolii. - aspectul bio-
fiziologic este în acelaşi timp mecanic, chimic, hormonal- dimensiunile psiho-socio-culturale
sunt numeroase; emoţiile pozitive şi negative influenţeaza frecvenţa urinară,calitatea şi cantitatea
scaunelor. Atitudinea părinţilor faţă de curăţenie, atitudinea pacientului faţă de curăţenieprovin
din moştenirea culturală.

4. Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură - această funcţie asigură independenţa

individului în deplasare, pentru realizarea necesităţilor; mişcarea şimenţinerea posturii
indică starea de echilibru general a organismului şi asigură integrarea tuturor celorlalte funcţii. -
această funcţie este influenţată de vârstă, tip constituţional, sex, tipul de activitate fizică, starea
de boală. - bio-fiziologic, independenţa diferă la copilul mic şi la adult, la cei cu hemiplegie sau
la alergători. - sistemul muscular, osteoarticular, cardiovascular şi nervos influenţează libertatea
de mişcare, de adaptare, deevitare. - din punct de vedere psiho-socio-cultural, mişcarea şi poziţia
corpului reflectă starea de spirit, vitalitatea, bunelemaniere, etc. - problemele de sănătate fac să
se nască nevoi individuale legate de mişcare (mersul cu ajutorul bastoanelor,cărucioarelor)

5. Nevoia de a dormi şi de a te odihni - este funcţia care asigură adaptabilitatea biologică a

individului prin restabilirea funcţională şi energetică aţesuturilor; somnul şi odihna sunt
indispensabile pentru integrarea funcţiilor organismului.- bio-fiziologic, somnul şi odihna
variază cu vârsta şi starea de sănătate: copilul mic are nevoie de mai mult somndecât adultul,
convalescentul are nevoie de mai mult somn pentru refacere. - calitatea somnului, a
repausului mental şi fizic, este asociată sistemelor cardiovascular,
gastrointestinal,neuromuscular – o persoană privată timp îndelungat de somn prezintă tulburari
fizice şi psihice. - psiho-socio-cultural, somnul şi repausul sunt afectate de emoţii şi obligaţii
sociale (anumite grupuri utilizeazădroguri fie pentru a adormi, fie pentru a fi treji).

6. Nevoia de a se îmbrăca şi a se dezbrăca - bio-fiziologic, activităţile cotidiene necesare

independenţei în acest domeniu variază în funcţie de vârsta şi deintegritatea neuro-musculară;
nou-născutul, pacientul paralizat necesită ajutor, pacientele cu mamectomie suntpreocupate de
corectarea aspectului estetic, etc. - prin îmbrăcăminte se evită pierderea căldurii şi a umidităţii,
contaminarea tegumentelor cu praf sau substanţeiritante şi expunerea la radiaţiile solare. - psiho-
socio-cultural, există variaţii imense în alegerea vestimentaţiei, exprimarea personalităţii,
sexualităţii,convingerilor religioase; funcţia descrie afirmarea personalităţii individului,
apartenenţa la grupurile socio-culturale şi religioase.

7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale - omul este o fiinţă

homeotermă, adică îşi asigură o temperatură constantă pentru a funcţiona optim şi chiar aexista. -
bio-fiziologic, temperatura corpului depinde de exerciţiu, de starea de hidratare, controlul
hipotalamic; vârstaface să varieze temperatura corporală, mediul ambiant influenţează
temperatura. - componenta psihică – se manifestă în influenţa emoţiilor asupra temperaturii;
anxietatea poate provoca o creşterea temperaturii corporale.

8. Nevoia de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele - funcţia constă în menţinerea igienei

tegumentelor, fanerelor (unghii, păr), cavităţilor şi orificiilor ( nas, urechi,gură, tub digestiv,
organe genitale). - independenţa în materie de igienă personală este în funcţie de capacitatea
fizică de a face gesturile şi mişcărilenecesare, precum şi de factori biologici – vârsta şi sexul;
igiena se face diferit la nou născut, vârstnic imobilizat lapat, sau la o persoană adultă sănătoasă. -
sănătatea psihică şi emoţională se reflectă în starea tegumentelor, atenţia acordată îngrijirii
părului (coafura),unghiilor, etc. Emoţiile afectează transpiraţia, secreţiile, iar normele de
curăţenie diferă de la un grup socio-culturalla altul, de la o epocă la alta.

9. Nevoia de a evita pericolele - pericolele pot proveni din mediul intern sau extern - bio-
fiziologic, independenţa constă în a evita anumite alimente sau medicamente şi de a
avea grijă îndesfăşurarea anumitor activităţi (în spital- pentru a nu cădea din pat, a nu se răni la
baie, etc.) - psiho-socio-cultural – este nevoie de asigurarea securităţii psihice, prin prezenţa unor
persoane apropiate, rude lapacientul vârstnic, singur - izolarea culturală se previne prin
integrarea în comunităţi cu preocupări culturaleasemănătoare

10. Nevoia de a comunica cu semenii - este o nevoie fundamentală comună tuturor fiinţelor
umane. - din punct de vedere fiziologic, comunicarea verbală cuprinde articulaţia, fonaţia, iar cea
non-verbală depinde decapacitatea psihică de a schimba gesturi, atitudini corporale. -
componentele psiho-socio-culturale se manifestă în alegerea conţinutului exprimat: sentimente,
idei, emoţii. - comunicarea se desfăşoară în familie (între copil-părinte, soţ-soţie), între parteneri
şi între orice fel de indivizi(persoane cunoscute sau necunoscute). - este o funcţie de integrare
psihologică la nivel înalt. - când un pacient nu-şi poate satisface nevoia de comunicare, asistenta
medicală trebuie să-l ajute pentru a găsi noimoduri de exprimare.

11. Nevoia de a-şi practica religia - componenta bio-fiziologică a independenţei în acest

domeniu se exprimă prin gesturi, mişcări,atitudini necesarecultului: anumite religii practică
circumcizia, altele interzic anumite alimente (post) sau transfuzia de sânge, etc. - îngrijirea
pacientului trebuie să ţină cont de opţiunea religioasă a pacientului şi să fie adaptată acesteia. -
componenta psiho-socială se exprimă prin diferite particularităţi ale fiecarei religii în parte: unele
au slujbaduminica, altele sâmbăta. Unele convingeri religioase extreme îşi împing practicanţii
spre comiterea unor crime,asasinate în masă, cu un puternic impact social.

12. Nevoia de a fi ocupat pentru a fi util - de-a lungul etapelor vieţii, fiinţa umană are nevoie
să se realizeze, să studieze, să muncească. - aceste activităţi depind de capacitatea fiziologică şi
dezvoltarea psiho-socială a individului. - o problemă de sănătate poate să diminueze mijloacele
de care pacientul dispune pentru a se simţi util.

13. Nevoia de a se recrea - este o nevoie fundamentală şi comună tuturor fiinţelor umane. -
poate fi înţeleasă ca o odihnă psihologică, ce intervine favorabil în echilibrul biologic.
- pentru satisfacerea acestei nevoi, uzual este aleasă una sau două zile, la sfârşit de săptămână,
pentru relaxare,plimbare, lectură, sport. - această nevoie se derulează în concordanţă cu gradul de
cultură, posibilităţile socio-economice ale individului.

14. Nevoia de a învăţa pentru a-şi păstra sănătatea- nevoia de descoperire, de adăugare de noi
cunostinţe, este comună tuturor, mai ales la copii şi în timpul anilor destudiu.- componenta bio-
fiziologică este reprezentată de inteligenţă şi integritatea simţurilor. - componenta psiho-socio-
culturală se manifestă prin dorinţa de a afla şi de a cunoaşte valoarea acordată educaţieide
grupul socio-cultural. - o problemă de sănătate face să se ivească nevoi particulare de a învăţa:
un pacient trebuie să înveţe să îşi facăinsulina, altul să îşi îngrijească punga de colostomă.
NEVOIA ŞI HOMEOSTAZIA Satisfacerea în ansamblu a unei nevoi a unei persoane
permite conservarea sau echilibrul diverselor nevoifundamentale prin procese fiziologice şi
biologice.

NEVOIA: - este o necesitate care cere un aport, o uşurare, lipsa unui lucru de necesitate, de
dorinţă, de utilitate aunui lucru.

HOMEOSTAZIA: - este o stare de echilibru, de autoreglare care se instalează între diversele

procese fiziologiceale persoanei.
- acest concept de echilibru se extinde şi la procesele psihosociologice şi vom vorbi despre
HOMEOSTAZIE
-fiziologică
- psihosocială
- nesatisfacerea uneia dintre cele 14 nevoi poate avea repercursiuni asupra organismului (asupra
mai multor organesau aparate) apărând aşa numita MANIFESTARE DE
DEPENDENŢĂ sau problemele pacientului; sausimptomatologie Ex:
-Astm bronşic
-Dispnee
-Nelinişte
-Agitaţie
-Frica de moarte
-Transpiraţii reci.

INDEPEDENŢA ŞI DEPENDENŢA ÎN SATISFACEREA NEVOILOR FUNDAMENTALE

Indepedenţa la adult atingerea unui nivel acceptabil în satisfacerea nevoilor fundamentale
(echilibrul═biopsihosocial) prin acţiuni pe care le îndeplineşte individul însuşi (singur), fără
ajutorul unei alte persoane. Pentru copii indepedenţa se consideră şi atunci când nevoile sunt
îndeplinite cu ajutorul altei persoane în funcţiede faza de creştere şi dezvoltare a copilului.

DEPENDENŢA: incapacitatea persoanei de a adopta comportamente sau de a îndeplini el

însuşi (singur, fără═ajutorul unei alte persoane ) acţiuni care să-i permită un nivel acceptabil în
satisfacerea nevoilor fundamentale.Manifestarea de dependenţă: - atunci când o nevoie
fundamentală nu este satisfăcută din cauza unei surse dedificultate apar una sau mai multe
manifestări de dependenţă. Acestea sunt semne observabile ale unei incapacităţi a persoanei de a-
şi satisface el însuşi nevoile.
Ex :
- în cadrul nevoii de a fi curat şi a-şi proteja tegumentele – apariţia unei escare (culoare roşiatică
de la nivelulpielii); = disconfort la nivelul tegumentului = manifestare de dependenţă care poate
conduce în final la o izolaresocială.
- legat de nevoia de a dormi, de a se odihni – insomnia – produce tulburări atenţie – care pot
determina chiar un accident.

TIPURI DE DEPENDENŢĂ
1. Potenţială
2. Actuală
3. Descrescândă
4. Permanentă.
1) POTENŢIALĂ: - acea dependenţă care poate să apară din cauza unei anumite predispoziţii a
persoanei
2) ACTUALĂ: - problema prezentă, iar acţiunile AMG pot fi corrective
3) DESCRESCÂNDĂ: - dependenţa pacientului se reduce, este în descreştere iar rolul AMG
este de asusţine acest progres şi de a-l face să-şi regăsească acel nivel minim, optim, de
autonomie.
4) PERMANENTĂ: - în ciuda îngrijirilor din partea AMG, problema pacientului nu poate fi
corectată,dependenţa devenind permanentă sau cronică iar rolul AMG este de suplinire, de a
ajuta.

SURSELE DE DIFICULTATE:
- se definesc ca fiind cauza dependenţei sau orice obstacol major care împiedică satisfacerea
uneia sau a maimultor nevoi fundamentale.
- pot fi cauzate de :
1) factori de ordin fizic
2) factori de ordin psihologic
3) factori de ordin spiritual
4) factori legaţi de insuficiente cunoştinţe.

1. Sursele de ordin fizic:

- cuprind toate obstacolele fizice de natură intrinsecă (care provin de la pacient) sauextrinsecă
(adică care cuprind agenţi exteriori care în contact cu organismul uman împiedică buna
funcţionare aorganismului);
Ex :
- de obstacol intrinsec:
- ecluzie intestinală
- de obstacol extrinsec:
- sondă vezicală, branulă, pansament dentar.
2. Sursele de ordin psihologic:
- cuprind sentimente, emoţii, stări sufleteşti şi intelectuale care pot influenţasatisfacerea unei
nevoi fundamentale;
Ex:
- tulburări de gândire, emoţii, anxietate, stres, modificarea imaginii corporale, doliul.

3. Sursele de ordin social: - cuprind problemele generale ale persoanei şi generate de persoană
în raport cuanturajul său, cu partenerul de viaţă, cu familia, cu colegii de muncă; raportul
persoanei cu comunitatea; Aceste raporturi pot fi de ordin cultural sau economic. Se
pot prezenta sub formă de modificări ale rolului social (ş omajul sau un nou loc de muncă pot
determinadificultăţi în comunicare, probleme de adaptare culturală).

4. Sursele de ordin spiritual: - aspiraţii spirituale, revolta persoanei asupra sensului vieţii,
întruniri religioase,filozofice, limite în practicarea religiei cu repercursiuni mai ales asupra
persoanelor în vârstă şi muribunzi.
5. Factori legaţi de insuficiente cunoştinţe: - AMG ajută pacientul în câştigarea unor cunoştinţe
care îi suntnecesare pentru satisfacerea nevoilor fundamentale.

PROCESUL DE ÎNGRIJIRE ( Dr. Luiza Demian)

Este o metodă organizată şi sistematică care permite acordarea îngrijirilor
individualizate;
- este un mod de a gândi care permite o intervenţie conştientă, planificată a îngrijirilor
în scopul protejăriişi promovării sănătăţii.
Procesul de îngrijire are 5 etape:
1) - culegerea de date (interviul)
2) - analiza şi interpretarea datelor (nursing)
3) - planificarea îngrijirilor (obiective)
4) - realizarea intervenţiilor (aplicarea lor)
5) - evaluarea.

Culegerea de date
1)– ne permite să adunăm toate datele despre pacient în globalitatea sa, despre suferinţa
sa,obiceiurile sale;
2) Analiza şi interpretarea datelor (diagnosticul de nursing) - ne permite să punem în
evidenţă problemelespecifice de dependenţă şi sursele de dificultate care le-au generat
(de elaborare a diagnosticului de nursing);
3) Planificarea îngrijirilor / obiective: a) – să determinăm scopurile / obiectivele care
trebuiesc urmate pentru a ne atinge ţelul sau rezultatul aşteptat;b) - stabilirea
mijloacelor pentru rezolvarea obiectivelor.
4) Aplicarea intervenţiilor (executarea lor): - precizarea concretă a intervenţiilor, a ceea
ce trebuie să facem;
5)Evaluarea rezultatelor: - analizele rezultatului obţinut,dacă intervenţiile au fost sau nu
corect aplicate sau dacănu au apărut date sau probleme noi în evoluţia pacientului (ele
trebuie imediat notate în Foaia de Temperatură şieventual dacă este nevoie de o
reajustare, readaptare a obiectivelor sau intervenţiilor - proces ciclic).

INTERVIUL :
- discuţie sau întrevedere faţă în faţă cu pacientul;
- anamneza:
- (culegerea de date)
- dialog ;
- este o formă specială de comunicare verbală sau nonverbală care se desfăşoară între
AMG ş ipersoana care recurge la îngrijiri de sănătate.

DIAGNOSTICUL DE ÎNGRIJIRE – NURSING

Pornind de la informaţiile culese, de la elaborarea manifestărilor de dependenţă şi

problemele pacientului,AMG poate să stabilească un diagnostic de îngrijire sau
nursing.Definirea diagnosticelor de nursing nu este un element nou, bazele acestuia au
fost puse de FlorenceNightindale în 1854-1855.
Componentele diagnosticului de nursing:
- este format din 2 sau 3 părţi:
1. problema de dependenţă a persoanei;
2. cauza problemei de dependenţă;
3. semne şi simptome.