LEGEA ATENUARII RADIATIEI ELECTROMAGNETICE

PRIN SUBSTANTA

Un flux radiant orientat poate fi atenuat din cauza absorbtiei sau imprastierii. In cele ce
urmeaza ne vom ocupa de atenuarea acestuia datorita absorbtiei, fenomen caracterizat prin
intermediul marimii fizice denumita coeficient de absorbtie μ.

Astfel, fie un flux radiant monocromatic, de frecventa ٧, orientat pe directia Ox, perpendicular
pe o suprafata unitate a unui mediu absorbant (substanta). Fie Iv valoarea fluxului prin aceasta
suprafata (energia radianta care cade normal pe unitatea de suprafata in unitatea de timp).

Datorita interactiei cu substanta, dupa parcurgerea unui strat dx din grosimea mediului absorbant,
intensitatea fluxului scade proportional cu intensitatea fluxului incident Iv si distanta dx parcursa prin
substanta.

Figura 1.7. Absorbtia luminii intr-un volum unitar de substanta

  Atenuarea fluxului radiant este:

Coeficientul de proportionalitate μ se numeste coeficient de absorbtie si este deci egal cu

atenuarea relativa dlv I Iv a fluxului radiant incident pe unitatea de lungime. Suprafata de
incidenta considerata fiind egala cu unitatea, la parcurgerea unei unitati de lungime prin
substanta, fluxul radiant incident este atenuat datorita interactiunii cu o unitate de volum din
substanta. Ca atare, coeficientul de absorbtie mai poate fi definit ca fiind fractiunea de energie
absorbita de unitatea de volum de substanta in unitatea de timp. Unitatea de masura a coeficientului
de absorbtie este cm-1 .

Pentru definirea coeficientului de absorbtie am ales arbitrar directia de orientare a fluxului luminos. Se
pune intrebarea fireasca daca valoarea coeficientului de absorbtie are aceeasi valoare atunci cand
acelasi flux incident normal interactioneaza cu aceeasi substanta, dar se iradiaza substanta din directii
diferite. Experimental se poate evidentia ca, atunci cand substanta este izotropa, valoarea coeficientului
de absorbtie a fluxului incident normal este independenta de directia de iradiere.

Coeficientul de absorbtie al unei substante este o constanta de material, adica depinde de natura
mediului absorbant. Radiatia incidenta este atenuata de substanta datorita faptului ca fluxul radiant
cedeaza energie substantei in timpul traversarii acesteia. Aceasta energie este folosita de catre
substanta pentru a efectua tranzitii de absorbtie. Energia absorbita este cu atat mai mare cu cat
tranzitiile generate de fluxul incident au o probabilitate de producere mai mare.

Diferitele tranzitii permise ale unei substante date se produc cu probabilitati diferite, ca atare substanta
atenueaza (absoarbe) diferit radiatii incidente de frecvente diferite. Acest lucru ne indica faptul ca la
interactiunea dintre aceeasi substanta cu un flux orientat policromatic, diferitele fluxuri monocromatice
componente vor fi atenuate diferit, functie de frecventa lor si de intensitatea lor initiala.
Radiatiile incidente cu o energie a fotonilor hv diferita de orice diferenta dintre nivelele energetice
specifice structurii (naturii) substantei nu pot fi absorbite de catre substanta si in acest caz, coeficientul
de absorbtie al substantei respective, la frecventa v data, este nul. Se spune ca substanta respectiva este
transparenta pentru radiatia electromagnetica data.

Consideratiile de mai sus pot fi demonstrate folosind faptul ca puterea de absorbtie de volum raportata
la intervalul unitate de frecvente este:

dP k , i dN i
= A k , i hν k , i = A k ,i hν k , i ni
dρ⋅dV dV
- unde ni este numarul de microparticule aflate in starea energetica Ei in unitatea de volum de
substanta (concentratia).

Pe de alta parte, puterea de absorbtie de volum poate fi exprimata ca fiind produsul dintre coeficientul
de absorbtie si viteza luminii :

dP k , i A k ,i hν k , i ni
= μν c  μν =
dρ⋅dV c
Daca se considera si emisia indusa, se obtine expresia coeficientului de absorbtie redus :

' hν k ,i ( A k ,i ni − Ai , k nk )
μν =
c
Pe langa fenomenul de absorbtie, poate avea loc si imprastierea luminii. In acest caz, atenuarea
totala a fluxului radiant, de catre substanta este:

abs imp
−dI ν =−dI ν −dI ν =μ ν I ν dx+ β ν I ν dx
−dI ν =( μ ν + β ν ) I ν dx=γI ν dx
−dI ν =( μ ν + β ν ) I ν dx=γI ν dx
imp
dI ν 1
β ν =− ⋅
imp dx
Iν
  unde

o
γ
o βν este coeficientul de impastiere ,
ν =μ
 este coeficientul total de atenuare ν + β ν
Ambii depind si ei de natura substantei si de frecventa radiatiei incidente .

Sa consideram ca la suprafata de intrare in substanta (x =0), fluxul incident are intensitatea I 0 ,

iar dupa parcurgerea unei grosimi x din stratul de substanta, radiatia este atenuata la valoarea
I < I0.

Separand variabilele in expresia coeficientului de absorbtie si integrand se deduce legea

atenuarii radiatiei electromagnetice prin substanta prin absorbtie:
Iν
dI ν x
=−μ ν dx ∫ ln I ν dI ν =−∫ μ ν xdx
Iν
Iν 0 0

−μ ν x
I ν=I ν 0 e

 Legea atenuarii ne arata ca o radiatie monocromatica este atenuata exponential la

trecerea printr-o substanta.

 Intensitatea fasciculului dupa parcurgerea unei lungimi x prin mediul absorbant creste
direct proportional cu intensitatea fasciculului incident si scade exponential cu
distanta strabatuta prin substanta.

 Intensitatea fasciculului depinde de lungimea de unda a radiatiei prin intermediul

coeficientului de absorbtie: radiatii incidente de egala intensitate ce parcurg aceealasi
drum, prin aceeasi substanta, sunt atenuate diferit functie de lungimea lor de unda.
In cazul in care fenomenul de imprastiere a luminii se manifesta suficient de puternic, atunci
legea atenuarii devine:

Se observa ca in acest caz scaderea exponentiala

− ( μ ν +βa νintensitatii
x radiatiei transmise este mai
) −γx
I =I e =I e
rapida decat atunci cand are loc numai absorbtia, o parte din radiatia incidenta fiind
ν ν0 ν0
imprastiata.
 Determinarea coeficientului de absorbtie

Cunoasterea valorii coeficientului de absorbtie prezinta importanta atat din punct de vedere
aplicativ, cat si din punctul de vedere al cercetarii fundamentale .

Din punct de vedere practic, fiind o constanta de material, determinarea dependentei

coeficientului de absorbtie de frecventa radiatiei incidente μ = μ ( ٧) este o modalitate foarte
accesibila de a caracteriza si identifica substantele.

Aceasta dependenta este specifica fiecarei substante in parte, pentru ca nivelele energetice
ale unui sistem de microparticule sunt o amprenta unica si tipica a naturii constituentilor
sistemului.

Din punctul de vedere al cercetarii fundamentale, cunoasterea valorii coeficientului de

absorbtie prezinta importanta pentru ca, pe baza acestuia se pot determina nivelele energetice
ale unui sistem de microparticule, marimi ce nu pot fi masurate direct.

Cunoasterea dependentei μ = μ () poate conduce la determinarea valorilor absolute a

probabilitatilor de tranzitie pentru constituentii substantei analizate. Dupa cum am aratat, prin
masuratori de intensitate a liniilor spectrale se poate determina numai raportul (valoarea
relativa) dintre probabilitatile de producere a doua tranzitii date.

Determinarea experimentala a coeficientului de

absorbtie

Pentru determinarea experimentala a coeficientului de absorbtie a unei substante date, la o

frecventa data a radiatiei incidente, se procedeaza dupa cum urmeaza:

1. Se masoara intensitatea initiala a fluxului radiativ orientat (incident) monocromatic I0

cu ajutorul unui detector (o fotocelula, un fotoelement etc).
 2. Se prelucreaza substanta de interes sub forma unei probe ce prezinta doua fete
paralele. Se masoara distanta dintre aceste fete (grosimea d a probei) prin metode
mecanice sau optice.
3. Se aseaza proba intre sursa de radiatii si detector astfel incat suprafetele plane sa fie
perpendiculare pe axa de orientare a fluxului radiativ.

4. Se masoara valoarea intensitatii fluxului radiativ transmis de proba Id.

Valoarea coeficientului de absorbtie se calculeaza cu formula :

1 Iν0
μ = ln
ν d I νd ( )
Limitele acestei metode de masura sunt generate de caracteristicile tehnice ale sursei de
radiatii electromagnetice si ale detectorului.

1. Daca grosimea stratului absorbant este prea mica, este posibil ca fotonii sa parcurga
substanta fara a avea timp sa fie absorbiti de substanta, desi au energia proprie declansarii unei
tranzitii de absorbtie. In acest caz spunem ca nu exista echilibru intre radiatie si substanta.

2. Daca grosimea probei d este prea mare, intensitatea radiatiei transmise de proba este prea
mica. Daca aceasta scade sub pragul de sensibilitate al detectorului, acesta indica Ivd = 0 si
valoarea coeficientului de detectie nu mai poate fi determinata.

Solutie:

Se mareste intensitatea radiatiei incidente I0. In caz ca valoarea maxima a I0 nu este
suficienta pentru a obtine un fascicul transmis de intensitate nenula, proba trebuie refacuta
la dimensiuni d mai mici.
 Filtre Optice

Invers, daca se doreste eliminarea radiatiei de o anumita frecventa pe o anumita directie,

se poate aseza in calea fasciculului luminos o substanta cunoscuta, care are tranzitii de
absorbtie permise la frecventa data.

Grosimea stratului de substanta minim necesar se calculeaza functie de procentul de

I / I0 dorit.
radiatie d

Cu cat probabilitatea tranzitiilor de absorbtie a substantei date este mai mare, cu atat
coeficientul de absorbtie este mai mare si grosimea stratului absorbant necesar atenuarii
este mai mic.

Substanta actioneaza ca un filtru optic.

Am aratat ca aceeasi substanta, prelucrata sub forma unui strat absorbant de aceeasi
grosime, atenueaza radiatii de diferite frecvente in mod diferit.

Daca fasciculul luminos incident este policromatic, substanta folosita poate absorbi complet
anumite fascicule monocromatice din componenta radiatiei policromatice incidente si
concomitent, sa transmita restul de fascicule.

Substantele pot actiona ca filtre optice selective.

Atunci cand fenomenul de imprastiere a luminii nu este neglijabil, aplicand metoda de mai
sus se determina de fapt coeficientul total de atenuare.

Coeficientul total de atenuare poate fi asimilat deci cu un coeficient de absorbtie aparent.

Lantul experimental descris mai sus poate sta si la baza unei metode optice de masura a
grosimii unui strat de substanta.