Determinarea spectrofotometrica a cromului si manganului din oteluri

PRINCIPIUL METODEI Metoda spectrofotometrica de analiza se bazeaza pe compararea intensitatii radiatiei absorbite de solutia de analizat, cu intensitatea radiatiei absorbite de o solutie martor. Radiatiile folosite trebuie sa fie de o anumita lungime de unda, bine determinata. Daca notam cu I0 intensitatea radiatiei incidente, cu IA intensitatea radiatiei absorbite, cu I intensitatea radiatiei transmise si cu IR intensitatea radiatiei reflectate, putem scrie: I0 = IA + I + IR (1)

Atunci cand determinarile se fac in aceiasi cuva, sau in cuve cu caracteristici asemenatoare, IR va avea aceiasi valoare pentru toate determinarile. Pentru deducerea expresiei matematice care reda dependenta absorbantei de lungimea mediului absobant, sa consideram un strat absorbant infinitezimal de lungime db, care absoarbe cantitatea dI din radiatia incidenta deci cantitatea de radiatie absorbita dI este proportionala cu lungimea stratului adsorbant strabatut db si cu intensitatea radiatiei incidente I. Putem scrie: dI = -kIdb (2) Separand variabilele si integrand intre limitele 0 si b, respectiv I0 si I, vom obtine: ln I / I0 = -kb sau I = I0e-kb (3) (4)

Parametrul k se numeste coeficient de absorbtie. Rapotrul I / I0 se numeste transmitanta si se noteaza cu T. Cologaritmul transmitantei se numeste absorbanta (densitatea optica) sau extinctia mediului: A = log I0 / I Utilizand logaritmii zecimali relatia (4) devine: I = I010-kb (6) (5)

unde k = 0,4343k si se numeste coeficient de extinctie. Coeficientul de extinctie este proportional cu concentratia: k = C (7)

Atunci cand C este exptimat in moli / litru factorul se numeste absorbanta molara sau coeficientul molar de absorbtie. Inlocuind pe (7) in (6) obtinem expresia legii BouguerLambert-Beer: I = I010- Cb respectiv A = Cb

(8), (9)

Coeficientul k caracterizeaza sensibilitatea metodei, aceasta fiind cu atat mai sensibila cu cat are o valoare mai mare. Relatia (9) are aplicatii directe in analiza cantitativa, permitand determinarea unor compusi care absorb in ultraviolet, vizibil si infrarosu. Absorbanta este o marime aditiva, respectiv absorbanta unui amestec, A este data de: Aam = iCi unde: Aam = absorbanta amestec i = absorbanta molara a compusului i Ci = concentratia compusului i se considera lungimea stratului absorbant, respectiv grosimea cuvei b = 1 cm). Avand in vedere ecuatia (10) se pot determina concentratiile individuale ale componentelor amestecului, daca se fac i masuratori la i lungimi de unda, obtinandu-se un sistem cu i ecuatii si i necunoscute. In vederea obtinerii unor rezultate cat mai exacte se recomanda sa se foloseasca metoda numai atunci cand: maximele de absorbtie ale componentelor se afla la lungimi de unda suficient de departate. la lungimea de unda la care absoarbe o componenta, celelalte componente sa absoarba cat mai putin. A3v = 2vC2 + 1vC1 A3u = 2uC2 + 1uC1 pentru cazul in care grosimea cuvei este b = 1. Rezolvand sistemul de mai sus se obtine: (10)

Din relatiile (12) si (13) se observa ca pentru a determina pe C 1 si C2 trebuie sa se cunoasca: A3v, A3u, absorbantele amestecului 3 pentru v si u si 1v, 2v, 1u si 3u valorile

absorbantelor molare ale componentelor 1 si 2 pentru cele doua lungimi de unda. Aceste valori se obtin cu ajutorul ecuatiei (9) dupa masurarea absorbantei componentelor pure la v si u. Pentru determinarea compozitiei unui amestec binar se procedeaza astfel: se determina spectrul de absorbtie al fiecarui compus in solutiei apoasa (A = f(x)) din spectrele de absorbtie se determina lungimile de unda corespunzatoare absorbtiei maxime a celor doua componente: v si u. la aceste doua lungimi de unda (v si u) se masoara absorbanta amestecului celor doi compusi A3v si A3u. se determina coeficientii molari de absorbtie ai celor doi compusi la cele doua lungimi de unda 1v si 1u, respectiv 2v, 2u, pe baza relatiei A = c l cunoscand absorbanta maxima la cele doua lungimi de unda (determinata) a celor doi componenti in solutii de concentratii cunoscute. Pentru determinarea concentratiei celor doi componenti in amestec se utilizeaza sistemul. A3v = 2vC2 + 1vC1 A3v = 2uC2 + 1uC1 C1 si C2 sunt concentratiile celor doi compusi din amestec.