7 REPREZENTAREA GRAFICĂ A DATELOR

Noţiuni prezentate:
 Prezentare generală;
 Tipuri de grafice;
 Crearea şi editarea graficelor.

Graficele sunt reprezentări vizuale a datelor, ce ajută la evidențierea

caracteristicilor seturilor analizate prin asocieri, tendințe, generare de
structuri, sunt utile în comparații și poate transmite informația de bază în
mod clar și lesne de înțeles prin imaginea creată.
Microsoft Excel oferă o larga varietate de grafice (diagrame), ce permit
afişarea datelor în moduri dedicate, cum ar fi cele de tip: Linie (Line), Coloană
(Column), Suprafață (Area), Bară (Bar), Puncte (Scatter) sau Cerc (Pie) [1]. Se
pot combina de asemenea mai multe tipuri de diagrame pe aceeași
reprezentare prin atribuirea acestora unor serii de date diferite. Acestea sunt
graficele combinate (Combo Charts).

TIPURI DE GRAFICE (DIAGRAME):

 Grafice coloană
 Grafice linie
 Grafice cu structură radială sau cerc.
 Grafice bară
 Grafice zonă
 Grafice prin puncte
 Grafice bursiere
 Grafice suprafaţă
 Grafice de structură inelară
 Grafice cu bule
 Grafice radar
Pentru realizarea unei diagrame se selectează acele blocuri de
celule din foaia de calcul care vor fi reprezentate grafic (inclusiv celulele
corespunzătoare etichetelor de rând şi/sau coloană). Datele trebuie
aranjate în rânduri și coloane, cu etichetele de rând la stânga și etichetele de
coloană deasupra datelor. Pentru a vedea toate tipurile de diagrame
disponibile, faceți clic pe caseta de dialog Insert Charts, apoi faceți clic pe
săgeți pentru a defila în tipurile de diagrame.

Reprezentarea grafică a datelor | 1

 Graficul creat poate fi inserat în foaia curentă de calcul, în altă foaie
de calcul a aceluiaşi fişier sau într-un fişier diferit utilizând comanda
(Move Chart).

Figura 7-1. Tipuri de grafice

Grafice coloană (column)

 Pentru realizarea graficului de tip coloană datele vor fi aranjate în coloane
sau rânduri într-o foaie de calcul (spreadsheet). Diagramele coloană sunt
utile pentru afişarea
modificărilor datelor într-
o perioadă de timp sau
pentru ilustrarea unor
comparaţii între elemente.
În diagramele coloană,
categoriile sunt de obicei
organizate pe axa
orizontală iar valorile pe
axa verticală.
Figura 7-2. Grafic coloană

2 | Reprezentarea grafică a datelor

 Datele sursă ale graficului se pot verifica şi eventual se modifică dacă
este cazul apelând meniul Select Data ce deschide caseta de dialog Select Data
Source. În caseta Zonă de date (Chart data range) sunt prezentate blocurile de
celule selectate ce stau la baza diagramei, acestea putându-se modifica
ulterior.

Grafice linie (line)

 Graficele tip linie pot afişa date continue în timp, în funcţie de o scală
comună şi, de aceea, sunt ideale pentru afişarea tendinţelor datelor
măsurate la intervale egale. Într-o diagramă linie, datele din categorii sunt
distribuite egal pe axa orizontală iar valorile corespunzătoare categoriilor
sunt distribuite proporțional pe axa verticală.
 Se utilizează un grafic de
tip linie dacă categoriile de
date ce se doresc a fi
reprezentate sunt valori
spaţiate egal cum ar fi luni,
trimestre etc. Practic axa XX’
este tratată ca o axă
categorială. Acest tip de grafic
se utilizează şi în cazul în care
există mai multe serii.
Figura 7-3. Grafic tip linie cu două seturi de valori

 Pentru o serie, se ia în considerare utilizarea unei diagrame de categorii.

De asemenea, ar trebui să se utilizeze un grafic linie dacă sunt puţine
etichete chiar valori numerice spaţiate egal, de exemplu anii de studiu.
Dacă există mai mult de zece categorii, se va utiliza în schimb un grafic
prin puncte.

Grafice cu structură radială sau cerc (pie)

 Graficele cu structură
radială arată dimensiunea
elementelor dintr-o serie de
date proporţional cu suma
elementelor. Acestea acceptă
numai o serie de date. Într-un
grafic cu structură radială
valorile sunt afişate ca
procent din întregul cerc.
Sunt des întâlnite în
reprezentarea compoziției
unei populații de studiu.
Figura 7-4. Grafic cerc

Reprezentarea grafică a datelor | 3

 Graficele de structură radială au următoarele subtipuri de diagrame:
structură radială din structură radială (cerc din cerc) şi bară din structură radială
(bară din cerc).
 Graficele cu structură radială din radială şi bară din radială afişează
diagrame de structură radială cu valori definite de utilizator extrase din
diagrama principală şi combinate într-o a doua diagramă de structură
radială sau într-o diagramă bară stratificată. Aceste tipuri de diagrame
sunt utile când se doreşte extragerea sectoarelor mici din structura radială
principală pentru a fi mai uşor de distins.

Figura 7-5. Scoaterea în evidență din graficele cerc a anumitor subcategorii

Grafice bară
 Graficele de tip bară evidenţiază comparaţii între elemente individuale.

Figura 7-6. Grafic bară

Acestea prezintă o serie de subtipuri de diagrame:

 bară grupată ce compară valorile după categorii. Într-un grafic bară
grupată, categoriile sunt de obicei organizate pe axa verticală, iar valorile
pe axa orizontală.
 bară stratificată. Graficul bară stratificată arată relația elementelor
individuale cu întregul.
 bară stratificată 100%. Acest tip de grafic compară procentul avut de
fiecare categorie din total.
Toate subtipurile prezentate pot fi reprezentate şi 3D fiind vorba doar
de forma dreptunghiului şi nu de afişarea datelor în 3 axe. Aceste

4 | Reprezentarea grafică a datelor

grafice sunt de asemenea disponibile şi sub formă de c ilindru, con sau
piramidă orizontală, singura diferență este că aceste tipuri de grafice afișează
forme de cilindru, con și piramidă în locul dreptunghiurilor orizontale.

Grafice zonă, domeniu sau arie (area)

 Graficele tip zonă
accentuează magnitudinea
schimbării în timp şi pot fi
utilizate pentru a atrage
atenţia asupra valorii totale
în funcţie de o tendinţă. De
exemplu, datele care
reprezintă evoluţia în timp
pot fi reprezentate într-o
diagramă zonă pentru a
accentua frecvenţa totală.
Figura 7-7. Grafic zonă (domeniu, arie)

 Afişând suma valorilor reprezentate, o diagramă zonă arată şi relaţia

părţilor cu întregul.

Grafice prin puncte (scatter)

 Acest tip de grafic este caracterizat de faptul că atât axa XX’ cât și axa YY’
sunt de tip numeric. Astfel valorile de pe abscisă vor fi proporțional
reprezentate cu magnitudinea lor și corespunzător vor fi independente
de poziția lor în șirul de date (diferență esențială față de tipurile linie,
coloană sau bară în care ordinea conta).
 Ca urmare a acestei proporții în redare, diagramele prin puncte sunt
folosite pentru a afişa posibile relaţii între valorile numerice de pe axa XX’
și valorile numerice de pe axa YY’.
 Se pot folosi spre reprezentare mai multe serii de date Y1, Y2… Yn dar
aceste valori vor fi raportate la singurul set de valori de pe XX’. Altfel
spus, vom avea serii de genul (x,y1) apoi (x,y2) și așa mai departe. Valorile
de pe Y vor fi citite în cadrul seriilor în aceleași puncte ce definesc valorile
corespunzătoare de pe X. Vom avea astfel o coloană X și seturile
corespunzătoare Y1, Y2, …Yn (n este numărul de serii de reprezentat).
 Având valori numerice atât pe X cât și pe Y putem folosi acest grafic în
situațiile următoare:
 Se doresc anumite modificări ale scalei axei orizontale. De exemplu o
reprezentare logaritmică.
 Valorile pentru axa orizontală nu sunt spaţiate egal.
 Se doreşte afişarea în mod eficace a datele din foaia de calcul, care
include seturi de valori perechi sau grupate şi reglarea scalelor

Reprezentarea grafică a datelor | 5

 independente ale unei diagrame prin puncte pentru a dezvălui mai
multe informaţii despre valorile grupate.
 Pentru evidenţierea unor asemănări între seturi mari de date în
schimbul diferenţelor dintre punctele de date.
 În cazul în care se
doreşte compararea mai
multor puncte (date) fără
implicarea timpului; cu cât
se vor include mai multe
date într-o diagramă prin
puncte cu atât mai precise
vor fi comparaţiile care se
pot face.
Figura 7-8. Grafic în puncte. Posibilă relație între
înălțime și greutate.

Grafice bursiere (stock)

 Sunt situații în care avem de reprezentat mai multe valori numerice ce
sunt caracteristice pentru fiecare grup de pe axa XX’. De exemplu variația
unui parametru medical în forma: valoare minimă, maximă și valoare
finală. După cum implică şi numele dar și folosind puțină imaginație,
putem aprecia că o diagramă bursieră se utilizează cel mai des pentru a
ilustra fluctuaţia anumitor parametri. Cu toate acestea, diagrama bursieră
poate fi utilizată şi pentru date de altă natură. De exemplu, se poate
utiliza acest grafic pentru a indica variația temperaturii zilnice. Datele
trebuie introduse într-o ordine predefinită pentru a crea diagrame
bursiere.
 Modul în care sunt organizate datele unei diagrame bursiere în foaia de
calcul este foarte important. De exemplu, pentru a crea o diagramă
bursieră de tip maxim-minim-medie (valoare finală), ar trebui să aranjaţi
datele respectând chiar ordinea cerută (des folosite Max-Min-Media).
40 ziua max min media

39 ziua 1 39.2 38.2 38.7

ziua 2 39.1 38 38.6
38
max ziua 3 38.5 37.6 38.1
37 min ziua 4 38.2 37.4 37.8
media
36 ziua 5 38 37.1 37.6
ziua ziua ziua ziua ziua ziua ziua ziua 6 37.6 36.8 37.2
1 2 3 4 5 6 7 ziua 7 37.1 36.5 36.8
Figura 7-9. Diagrama bursieră
Grafice suprafaţă

6 | Reprezentarea grafică a datelor

 În general acest tip de grafic permite reprezentarea pe o suprafața a
valorilor unei variabile în funcție de doi parametrii.
 Reprezentarea grafică tip suprafaţă se utilizează de obicei pentru a arăta
relațiile între volume mari de date, care altfel pot fi dificil de văzut. De
asemenea această reprezentare este utilă când se doreşte găsirea unor
combinaţii optime între diferite serii de date. Ca într-o hartă topografică,
culorile şi modelele indică zone care se află în acelaşi plaje de valori.
 Corespunzător unui grafic de tip suprafaţă culoarea pentru fiecare zonă
este determinata de coordonata z iar harta de culori (o harta de culori
este o lista ordonata de culori) va fi specificată adăugându-se o bară de
culori (legenda) pentru a arata modul în care acestea sunt atribuite
datelor.
 Se poate utiliza o diagramă suprafaţă şi când atât categoriile cât şi seriile
de date sunt valori numerice.
Un alt scop al acestui
tip de grafic este
reprezentarea grafică a
unor funcţii. Astfel, în
foaia de calcul sunt
dispuse ca într-o matrice
valorile funcţiei ce se
doreşte a se reprezenta
grafic.

Figura 7-10. Grafic suprafață

Grafice cu structură inelară

 Asemenea unei
diagrame cu structură radială, o
diagramă cu structură inelară
arată relaţia părţilor cu întregul
și poate conţine mai multe serii
de date. Fiecare serie de date este
reprezentată ca un nou inel în
cadrul graficului. Comparativ
amintim că diagramele de
structură radială au numai o
serie de date.
Figura 7-11. Grafic inelar
Grafice tip „nor de puncte” (Bubble)

Reprezentarea grafică a datelor | 7

 Pentru realizarea acestui grafic datele sunt aranjate în coloane într-o foaie
de calcul astfel încât valorile x sunt plasate în prima coloană iar valorile y
corespondente şi valorile ce vor da dimensiunea sferelor (bule) sunt
listate în coloanele adiacente.
 De exemplu, se pot organiza datele aşa cum se afişează în următorul
exemplu.

Valoare maxima
Nr. cazuri parametru Frecventa relativa
12 9.5 9.2%
23 12.3 17.7%
31 10.5 23.8%
8 8.4 6.2%
2 7.1 1.5%

Figura 7-12. Grafic tip bule

Graficele tip “nor de puncte” (Bubble), sunt similare cu graficele Scatter,

cu deosebirea că marcatorul “bulină” indică valoarea celei de-a treia valori
studiate sub forma mărimii acesteia.

Grafice radar (polare)

 Este singurul grafic ce
folosește coordonate polare
(unghi si distanta fata de centru
de coordinate). Poziția de start
este, daca ne imaginam un ceas,
ora 12.00. Cele 3600 sunt împărțite
la numărul de categorii de
reprezentat si astfel se deduce
unghiul de avans pentru fiecare
pas.

8 | Reprezentarea grafică a datelor

 Figura 7-13. Grafic tip radar

 În concluzie, o astfel de diagramă poate reprezenta grafic una sau mai

multe serii de date.
 Cu sau fără marcaje pentru punctele de date individuale, graficele de tip
radar afişează modificările valorilor relativ la centrul de coordonate
(punct central.
Crearea şi editarea graficelor
După cum s-a observat şi din prezentarea anterioară datele din
coloanele şi rândurile unei foi de calcul pot fi reprezentate grafic, utilizând
majoritatea tipurilor de diagramă. Însă unele tipuri de grafice (cum ar fi
diagramele cu structură radială sau diagramele tip bubble) necesită un
aranjament specific al datelor [5].
Astfel, pentru a realiza o reprezentare grafică se vor introduce în foaia de
calcul datele corespunzătoare. Excel poate determina automat cel mai bun
mod de a reprezenta date în diagramă. Ulterior se vor parcurge următorii
paşi:
 Se vor selecta celulele care conţin datele pe care doriţi să le reprezentaţi.
 Dacă se va selecta numai o celulă, Excel va reprezenta grafic automat
toate celulele care conţin date adiacente acelei celule într-o diagramă.
Dacă celulele care doriţi să le reprezentaţi într-o diagramă nu se află într-
o zonă continuă, aveţi posibilitatea să selectaţi celule neadiacente sau
zone de celule, condiţia fiind ca selecţia să formeze un dreptunghi. De
asemenea, aveţi posibilitatea să ascundeţi rândurile sau coloanele pe care
nu doriţi să le reprezentaţi în diagramă.
 În setul de comenzi Inserare (Insert), în grupul Grafice (Chart), efectuaţi:
 Faceţi clic pe tipul de diagramă, apoi pe subtipul de diagramă pe care
doriţi să-l utilizaţi.
 Pentru a vedea toate tipurile de diagrame disponibile, faceţi clic pe
butonul săgeată pentru a lansa caseta de dialog Inserare diagramă,
apoi faceţi clic pe săgeţi pentru a defila în tipurile de diagrame.

Figura 7-14. Inserarea graficelor

 Graficul va fi creat şi poziţionat în mod implicit lângă tabelul de date.

Reprezentarea grafică a datelor | 9

  După crearea unui grafic, se pot adăuga cu uşurinţă noi elemente. De
exemplu, se pot adăuga titluri pentru a oferi un acces mai clar la
informaţie, sau se poate schimba poziţia elementelor.
 Atunci când se creează un grafic, va apare caseta Chart Tools, (unelte
grafice), care include grupurile Design, Layout şi Format. În aceste
grupuri se găsesc comenzile necesare pentru a formata (modifica,
completa) graficul realizat.

Figura 7-15. Meniul corespunzător comenzilor de editare a graficelor

 După ce a fost creat graficul, există posibilitatea modificării aspectului

acestuia. În loc să se adauge sau să se modifice manual elementele din
grafic sau să se formateze graficul, există posibilitatea să se aplice intr-un
mod facil un aspect şi un stil predefinit graficului existent. Excel
furnizează o varietate de aspecte şi stiluri predefinite utile (sau aspecte
rapide şi stiluri rapide) din care se poate selecta. Există însă şi posibilitatea
să se particularizeze un aspect sau un stil după preferinţă, modificând
manual aspectul deci formatul elementelor individuale din grafic.
 Pentru a schimba tipul de grafic se selectează zona diagramei, apoi se face
clic-dreapta (cu butonul din dreapta al mouse-ului) pe ea, după care se va
selecta opţiunea Change Chart Type sau Change Series Chart Type.

Figura 7-16. Lista comenzilor corespunzătoare editării unui grafic

10 | Reprezentarea grafică a datelor

Modificarea manuală a aspectului elementelor diagramei
 Faceţi clic-dreapta (cu butonul din dreapta al mouse-ului) pe elementul
din grafic pentru care doriţi să modificaţi aspectul.
 Pentru a formata seria de date, se selectează seria de date din diagrama,
se punctează cu butonul din dreapta al mouse-ului pe ea, după care se
selectează meniul Format Data Series (formatare serii de date).

Figura 7-17. Formatarea seriei de date Figura 7-18. Formatarea axelor

 Pentru modificarea formatului axelor se selectează axa verticală a

valorilor, apoi se face clic-dreapta pe meniul Format Axis.
 Pentru a formata legenda, se va face clic-dreapta pe ea apoi se va selecta
opţiunea Format Legend (formatare legendă) din meniu.

Figura 7-19. Formatarea legendei

Reprezentarea grafică a datelor | 11

 În concluzie, opţiunile de aspect care se vor selecta sunt aplicate
elementului corespunzător din grafic. De exemplu, dacă se va selecta
întreaga diagramă, etichetele de date se vor aplica la toate seriile de date.
Dacă se va selecta un singur punct de date, etichetele de date se vor aplica
doar la seriile de date selectate sau la un punct de date.

Figura 7-20. Adăugarea etichetelor Figura 7-21. Adăugarea datelor în grafic

 Adăugarea de noi date în grafic. Se punctează pe Chart, apoi Select

Data. În zona de editare Chart data range se va introduce zona care conţine
datele ce trebuiesc reprezentate pe vechea diagramă. Se apasă butonul ok.

EXERCIŢII

1. Reprezentaţi grafic valorile frecventei scorurilor din tabel printr-un

grafic de tip COLUMN.
2. Reprezentaţi grafic vârsta, pe grupe de vârstă (10-19, 20-29, 30-39, 40-
49, peste 50), printr-un grafic de tip BAR.
3. Reprezentaţi structura pe sexe a lotului din tabel printr-un grafic de
tip PIE.
4. Reprezentaţi ponderea în funcţie de mediul de provenienţă printr-un
grafic de tip DOUGHNUT.
5. Reprezentaţi structura lotului în funcţie de scorul GCS printr-un
grafic de tip RADAR.
6. Reprezentaţi frecvenţa scorurilor GCS comparativ pe sexe printr-un
grafic de tip COLUMN.

12 | Reprezentarea grafică a datelor

7. Reprezentaţi modul de variaţie a greutăţii în funcţie de înălţime
printr-un grafic de tip SCATTER.
8. Reprezentaţi modul de variaţie a glicemiei în funcţie de greutate
printr-un grafic de tip SCATTER.

Reprezentarea grafică a datelor | 13

 8 REPREZENTAREA GRAFICĂ A FUNCŢIILOR

Noţiuni prezentate:
 Reprezentarea grafică a funcţiilor utilizând grafice de tip SCATTER;
 Reprezentarea grafică a funcţiilor utilizând grafice de tip SURFACE;

Reprezentarea grafică în Microsoft Excel 2010 permite evidenţierea

unor modele sau tendinţe care pot duce la decizii informate şi la
îmbunătăţirea capacitaţii de a analiza mari seturi de date.
Dacă o linie (coloană) reprezintă valorile unei funcţii pentru o
variabilă dată, Excel permite reprezentarea grafică a acestei funcţii. Pe acelaşi
sistem de axe pot fi reprezentate mai multe grafice. Utilizând uneltele de
editare a graficelor se poate însera titlul graficului, se pot defini axele (nume,
unitate de măsură), se poate reprezenta o legendă și chiar se pot atașa valorile
numerice fiecărui punct din grafic [5].
Graficele de tip XY (Scatter) permit reprezentarea funcţiilor
matematice în Microsoft Excel. Caracteristica principală constă în utilizarea
valorilor numeric atât pe XX’ cât și pe YY’ [5].
Posibilităţile de reprezentare grafică ale programului Microsoft Excel
permit vizualizarea comparativă a doua sau mai multe grafice ale unor
funcţii reprezentate în acelaşi reper cartezian. Singura condiţie este ca
domeniile de definiţie ale funcţiilor să coincidă (setul de valori pe XX’ în care
se calculează funcțiile). Este necesar ca diviziunile de puncte alese să fie
aceleaşi (ex.: atât funcția 𝑓 (𝑥) = sin 𝑥, cât și 𝑔(𝑥) = cos 𝑥 vor fi calculate în
aceleași puncte x1, x2…xn).
Practic pentru a reprezenta grafic o funcție cunoscută ca formă
analitică (de ex. f(x)=2*x^2+5*x+1) vom defini un set de puncte pe axa XX’
pentru care vom calcula valorile f(x). Este de așteptat să avem o reprezentare
într-o formă cât mai continuă cu cât numărul de puncte generate pe axa XX’
este mai mare. Vom crea astfel două coloane reprezentând datele perechi de
forma (xi, f(xi)). Prin selecția celulelor și alegerea tipului de grafic Scatter vom
obține o primă formă a diagramei funcției generate.

Exemplul 1.
Să se reprezinte grafic funcţia 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 − 2𝑥 + 1 pentru valori ale lui
x[-0.2, 1.2].
Rezolvare:
14 | Bibliografie
 Etapele realizării acestui grafic:
1. Alegem domeniul de definiţie al funcţiei intervalul [-0.2, 1.6]
2. Folosind comanda Auto Fill generaţi o serie de valori de la -0.2
până la 1.6 cu pasul 0.1 (diviziune echidistantă).
3. Folosind operatori aritmetici şi comanda Auto Fill calculaţi
valorile funcţiei pentru fiecare punct al intervalului.
4. Din meniul Insert selectaţi Charts
5. Selectaţi tipul de grafic XY (Scatter).
6. Daca doriţi să mai adăugaţi şi anumite comentarii la grafic sau să
faceţi modificări asupra legendei graficului sau alte modificări de
natură explicativă puteţi realiza toate aceste modificări în urma
realizării graficului.
Recomandări:
În celulele A2:A16 se introduc valorile lui x, iar celula B2 se introduce
expresia matematică a funcţiei:
𝑓 (𝑥) = 𝑥 2 − 2𝑥 + 1 = 𝐴2 ∗ 𝐴2 − 2 ∗ 𝐴2 + 1
Valorile argumentului funcţiei va fi o progresie aritmetică având
primul termen -0.2 şi raţia de 0.1.
Se selectează zona B2:B16, apoi se selectează Charts din sub-meniul
Insert ce permite afişarea ferestrei Insert Charts necesară pentru selectarea
tipului de grafic dorit. Pentru acest exemplu se alege graficul de tip X Y
(Scatter) prezentat în figura de mai jos.
Acest tip de grafic se poate utiliza şi în cazul în care trebuie să se
afişeze conectarea punctelor corespunzătoare datelor. Această conectare se
realizează prin puncte cu linii fine şi prin puncte cu linii fine şi marcaje. Prin
trasarea liniei se ataşează graficului o curbă care leagă punctele de date.
Liniile pot fi afişate cu sau fără marcaje. Ca şi recomandare, se propune
utilizarea unei linii netede fără marcatori dacă există multe puncte de date.

Figura 8-1. Datele şi reprezentarea grafică a funcţiei 𝑓(𝑥) = 𝑥 2 − 2𝑥 + 1

Exemplul 2.

Bibliografie | 15
 Să se reprezinte grafic funcţia 𝑓(𝑥) = 𝑥 𝑠𝑖𝑛 2𝑥 − 1, pentru valori ale lui
x[-0.4, 7.4].

Rezolvare
Etapele realizării acestui grafic:
1. Alegem domeniul de definiţie al funcţiei intervalul [-0.4, 7.4]
2. Folosind comanda Auto Fill se va genera o serie de valori de la
-0.4 până la 7.4 cu pasul 0.2 (diviziune echidistantă).
3. Folosind operatori aritmetici şi comanda Auto Fill calculaţi
valorile funcţiei pentru fiecare punct al intervalului.
4. Din meniul Insert selectaţi Charts
5. Selectaţi tipul de grafic XY (Scatter).

Recomandări:
În celulele A23:A62 se introduc 40 valori pentru x, iar celula B23 se
introduce expresia matematică a funcţiei:
𝑓 (𝑥) = 𝑥 𝑠𝑖𝑛 2𝑥 − 1  = 𝐴23 ∗ sin(2 ∗ 𝐴23) − 1.
Valorile argumentului funcţiei va fi o progresie aritmetică având
primul termen -0.4 şi raţia de 0.2. Pentru calculul valorilor funcţiei (B23:B62)
corespunzătoare valorilor x din celulele A23:A62, se foloseşte tehnica AutoFill
prin completarea celulelor cu date deduse din informaţia conţinută în celula
sursă (celula B23  = 𝐴23 ∗ 𝑠𝑖𝑛(2 ∗ 𝐴23) − 1).
Se selectează zona B23:B62, apoi se selectează tipul de grafic dorit.
Pentru acest exemplu se alege graficul de tip XY (Scatter) prezentat în figura
de mai jos.

Figura 8-2. Datele şi reprezentarea grafică a funcţiei 𝑓(𝑥) = 𝑥 𝑠𝑖𝑛 2𝑥 − 1

Exemplul 3.

16 | Bibliografie
 −(𝑥−𝜇)2
1
Să se reprezinte grafic funcţia Gauss-Laplace 𝑓 (𝑥) = 𝜎√2∙𝜋 ∙ 𝑒 2∙𝜎2 .
Rezolvare
1. Alegem domeniul de definiţie al funcţiei intervalul [2.1, 7.9].
2. Folosind comanda Auto Fill se va genera o serie de valori de la
2.1 până la 7.9 cu pasul 0.2 (diviziune echidistantă).
3. Folosind operatori aritmetici şi comanda Auto Fill calculaţi
valorile funcţiei pentru fiecare punct al intervalului.
4. Din meniul Insert selectaţi Charts.
5. Selectaţi tipul de grafic XY (Scatter).

Recomandări:
Se va calcula iniţial media aritmetică a seriei generate (µ) şi deviaţia
standard ().
În celulele A2:A31 se introduc 30 valori pentru x, iar celula E3 şi E4 se
vor calcula valorile mediei (µutilizând funcţia AVERAGE) şi a deviaţiei
standard (utilizând funcţia STDEV).
Pentru calculul valorilor funcţiei (B2:B31) corespunzătoare valorilor x
din celulele A2:A31, se foloseşte tehnica AutoFill prin completarea celulelor
cu date deduse din informaţia conţinută în celula sursă:
(celula B2f(x)=1/(E$3*SQRT(2*PI()))*EXP(-POWER((A5-E$2),2)/2*POWER(E$3,2)).
Se selectează zona B2:B31, apoi se selectează tipul de grafic dorit.
Pentru acest exemplu se alege graficul de tip XY (Scatter) prezentat în figura
următoare.

Figura 8-3. Datele şi reprezentarea grafică a funcţiei Gauss-Laplace

Exemplul 4.

Bibliografie | 17
 𝑥2 𝑦2
Să se reprezinte grafic funcţia 𝑓(𝑥, 𝑦) = + , pentru x[-4, 4] şi y[-5, 5].
16 25
Rezolvare:
1. Folosind comanda Auto Fill se vor genera 2 serii de valori în
intervalul [-4, 4] respectiv [-5, 5] cu pasul 0.2 (diviziune
echidistantă).
2. Folosind operatori aritmetici şi comanda Auto Fill calculaţi
valorile funcţiei pentru fiecare punct al intervalului.
3. Din meniul Insert selectaţi Charts
4. Selectaţi tipul de grafic XY (Scatter).
Recomandări:
În celulele A4:A44 se introduce seria de valori pentru x , x[-4, 4], cu
pasul 0.2, iar în celulele B4:AZ4, seria de valori pentru y[-5, 5], cu pasul 0.2.
Valorile x ale argumentului funcţiei va fi o progresie aritmetică având primul
termen ˗4 şi raţia de 0.2 iar pentru y se va genera o progresie aritmetică având
primul termen ˗5 şi raţia de 0.2.
În celulele B5:AZ44 se introduc formulele corespunzătoare pentru
calculul valorilor punctelor de pe suprafaţă în punctele de la intersecţia liniei
cu coloana respectivă. Se selectează zona B5:AZ44 şi se creează graficul de tip
suprafaţă ce reprezintă un paraboloid eliptic.
Obs. O diagramă suprafață este utilă când doriți să găsiți combinații
optime între două seturi de date.

Figura 8-4. Datele şi reprezentarea grafică a funcţiei f(x, y)

Exemplul 5.

18 | Bibliografie
 Utilizând tipul de diagramă Stock (volume-high-low-close) să se
reprezinte grafic volumul eşantionului studiat, media şi intervalul de
confidenţă pentru vârstă, greutate, înălțime, glicemie.
Rezolvare:
1. Folosind comanda Auto Fill se vor genera cele 4 serii de valori
(vârsta, greutate, înălţime, glicemie).
2. Se vor calcula valorile medii şi variaţia acestora pentru un
interval de confidenţă de 95%.
3. Se vor aranja valorile reprezentate corespunzător tipul de
grafic Stock (volume-high-low-close).
4. Datele rezultate se vor selecta apoi din meniul Insert –Charts
selectaţi tipul de grafic corespunzător.
Recomandări:
După cum sugerează şi numele, o diagramă Stock este cel mai adesea
folosită pentru a ilustra fluctuaţia unor variabile (date ştiinţifice). De
exemplu, aveţi posibilitatea să utilizaţi o diagramă stoc pentru a indica
fluctuaţia temperaturilor zilnice şi volumul eşantionului studiat.
Modul în care sunt organizate datele pentru un grafic tip Stock este
foarte important. Este necesară existenţa a patru serii de valori în ordinea
corectă (volum, valoare minimă, valoare maximă, valoare medie). Acest tip
de grafic evidenţiază volumul eşantionului studiat corespunzător fiecărei
serii analizate utilizând două axe valori: una pentru coloanele pe care este
indicat volumul eşantionului şi cealaltă axă pentru valorile min, max, medie.

Figura 8-5. Datele şi reprezentarea grafică (diagramă tip Stock)

EXERCIŢII

Bibliografie | 19
 1. Să se reprezinte grafic funcţiile

𝑒 −2𝑥
a. 𝑓 (𝑥) = 𝑥 2+1 + 3𝑥 − 𝑥 2

b. 𝑔(𝑥) = 2 𝑠𝑖𝑛(3𝑥) − 𝑥𝑐𝑜𝑠(3𝑥)

2. Să se reprezinte grafic 2 forme ale funcţiei Gauss-Laplace utilizând

funcţia NORMDIST.

1 Vijay Gupta. Charting in Excel. VJ Books Inc., Canada, 2002.

20 | Bibliografie