Modelarea și vizualizarea geospațială a datelor statistice

Organizarea și vizualizarea datelor în GIS

In cadrul bazei de date dintr-un GIS, datele spaţiale se memorează astfel încât o tabelă să
conţină o caracteristică spaţială de acelaşi tip. De exemplu, tabela judete stochează judeţele
României iar caracteristica spaţială este de tip poligon. Din punct de vedere vizual, într-un
document hartă, datele spaţiale sunt prezentate prin straturi tematice (layers). In figura 1 se prezintă
harta României prin intermediul a două staturi tematice (drumuri şi judete).

Figura 1. Harta româniei reprezentată prin două straturi tematice – Județe și drumuri
Judeţele au fost etichetate cu simbolurile utilizate la numerele de înmatriculare a autovehiculelor.
In GIS datele se pot vizualiza în mod diferit în funcție de alegerea unei simbologii care se
asociază la unul sau mai multe atribute ale datei spațiale vizualizate. Simbologiile pot fi asociate
atât datelor spațiale de tip vectorial cât și celor de tip raster.
Pentru vectori, simbologiile se pot asocia diferitelor layere, de exemplu, se utilizează un
pattern de trasare și o culoare diferită pentru marcarea drumurilor pe hartă față de trasarea râurilor.
Simbologii diferite se pot utiliza pentru a vizualiza datele spațiale ale aceluiași strat tematic în
funcție de valoarea unor atribute care clasifică datele respective. Astfel, dacă marcăm localitățile
de pe hartă atunci putem proceda la a simboliza diferit diversele tipuri de localități: capitala țării,
reședințele de județ, municipiile, orașele și satele (atributul care clasifică datele are un domeniu
discret de valori). Simbologiile care utilizează simboluri sau culori graduale se folosesc pentru a
vizualiza date pe hartă în concordanță cu valoarea unui atribut având un domeniu continuu de
valori. Din punct de vedere tehnic, domeniul continuu de valori se discretizează prin generarea
unor intervale de valori, prin metode statistice. Datele spațiale se simbolozează diferit în funcție

1
de apartenența lor la un anumit interval de valori, fie prin aplicarea unui simbol proporțional, fie
prin culori diferite, în funcție de valoarea atributului.
De obicei, indicatorii statistici care se vor vizualiza pe hărți rezultă prin procesarea
valorilor existente în tabele, având atribute nonspațiale. De exemplu, se consideră tabela populatie
care are următoarele atribute: simbol judet (sy), populația în orașe mari (cp), populația în orașe
(tp) și cea din mediul rural (rp). Cu alte cuvinte, între cele două tabele (judete si populatie) există
o relație de tip unu la unu. Din datele existente în cadrul tabelei populație se poate calcula total
populație pentru fiecare județ. Astfel, se adaugă un nou câmp de tip long la tabela populatie în care
se vor stoca valorile calculate, ce vor reprezenta totalul populației din județul respectiv. Adăugarea
unui câmp într-o tabelă se poate face prin execuția intrumentului Add Field din componenta
ArcToolbox, mai precis din Data Management Tools/Fields/Add Field. In interfața instrumentului
se vor completa corespunzător câmpurile adică tabela în care se va adăuga câmpul (populatie),
numele lui (tpop) și tipul câmpului (LONG). După această operație câmpul tpop se adaugă tabelei
și nu conține și valorile dorite (conține doar valoarea NULL). Pentru a calcula valorile câmpului
se invocă instrumentul Calculate Field tot din Toolset-ul Fields și se va indica expresia de calcul:
tpop = cp+tp+rp. Acest lucru se poate observa și în figura 2.

Figura 2. Utilizarea instrumentului Calculate Field

Legarea datelor nonspațiale din tabela populatie de datele spațiale din tabela judete se face
prin operația de joncțiune. Operația de poate efectua fie invocând instrumentul Add Join din Data
Management Tools/Joins and Relates/Add Join fie direct din interfața aplicației (click dreapta pe
tabela la care se vor alipi datele altei tabele, în acest caz judete și se alege opțiunea Join and
Relates/Add Join). Indiferent de unde se invocă operația de joncțiune, trebuie să se precizeze:
tabela de bază la care se vor alipi datele celeilalte tabele, în exemplu nostru judete, câmpul de
legatură (sj), tabela cu date nonspațiale (populatie) și câmpul de legatura al acesteia (sy). După ce
s-a facut joncțiunea, prin intermediul tabelei judete se pot accesa și atributele tabelei populatie
care se vor vizualiza pe hartă.
Utilizarea unei simbologii de tip Graduated Colors (gradient de culoare) presupune ca
utilizatorul să indice numărul de intervale în care domeniul de valori va fi discretizat. Fiecărui
interval de valori i se va asocia o culoare, dintr-o rampă de culoare pe care utilizatorul o poate

2
alege, cu care se vor colora date spațiale pentru care valorile atributului analizat aparțin intervalului
respectiv. De exemplu, în figura 3 se prezintă județele României colorate diferit în funcție de
populația lor (atributul tpop) – se iau în considerare 3 intervale de valori;

Figura 3. Utilizarea simbologiei Graduated Colors pentru afișarea populației din fiecare județ

Numărul de clase indicat la momentul configurării simbologiei determină generarea unui

număr corespunzător de intervale de valori, cu alte cuvinte se realizează discretizarea domeniului
de valori asociat atributului supus analizei. Astfel, intervalele de valori se pot defini de utilizator,
prin metoda Manual care presupune introducerea limitelor intervalelor sau acestea se generează
prin metode statistice de clasificare:
• Equal Interval (Interval egal) presupune divizarea domeniului de valori într-un
număr de intervale de valori care vor avea aceeași dimensiune. Spre exemplu, dacă
domeniul de valori este 0-30 și se introduc 3 clase, atunci intervalele generate vor
fi: 0-10; 11-20; 21-30 insă pentru 2 clase vom obține: 0-15; 16-30;
• Defined interval (interval definit) presupune ca utilizatorul să introduca mărimea
intervalului iar metoda va genera automat numărul de clase astfel încât fiecare
interval să aibă acceași mărime (cu cea indicată). De exemplu, pentru un domeniu
de valori 0-30 si dând mărimea intervalului 5 atunci se vor genera 6 clase astfel: 0-
5; 6-10; 11-15; 16-20; 21-25; 26-30.
• Quantile (Cuantile) - presupune calcularea intervalelor de valori astfel încât în
fiecare clasă să existe aproximativ același număr de elemente (items).
• Natural Breaks -Jenks (clasificare naturală) – folosește gruparea naturală a datelor,
în procesul de creare a intervalelor. Astfel, intervalele de valori vor fi generate așa
încât valorile dintr-o clasă să aibă o minima variație față de media clasei în timp ce
variația dintre clasele individuale să fie mare.
• Standard deviation (Abatere standard) – presupune ca intervalele de valori să fie
generate astfel încât să se surprindă cât de mult variază valorile față de media lor.
Această metodă generează clasele folosind acceași mărime a intervalului care este
o proporție a abaterii standard de la medie. Astfel, utilizatorul introduce mărimea
intervalului și apoi se generează numărul și intrevalele de valori.

3
 • Geometrical interval (interval geometric) – presupune generarea intervalelor de
valori având la bază o serie geometrică. Algoritmul creează intervale geometrice
prin minimizarea sumei pătratelor numărului de elemente din fiecare clasă. Astfel,
se asigură că în fiecare clasă se va afla un număr aproximativ egal de elemente iar
schimbările dintre clase vor fi semnificative.

Spre deosebire de utilizarea simbologiei Gradient de culoare, care discretizează domeniul

de valori al atributului vizualizat, simbologia Unclassed colors foloseste o rampă continuă de
culoare care se mapează pe domeniul continuu de valori al atributului astfel încât fiecare valoare
corespunde unei nuanțe de culoare din rampa de culori aleasă. Se asociază culorile extreme cu
valorile extreme ale domeniului de valori, după cum se prezintă în figura 4.

Figura 4. Utilizarea simbologiei Unclassed colors pentru afișarea populației din fiecare județ

O altă simbologie care se bazeză pe folosirea culorilor în vizualizarea datelor pe hartă este
Bivariate Colors. Aceasta vizualizează concomitent două atribute folosind două seturi de culoare,
câte unul pentru fiecare atribut, pe care le mixează pentru exprima mărimea valorii pentru ambele
atribute. Astfel, cele două seturi de culori pornesc de la aceeași culoare, aferentă valorilor minime
și apoi, gradual, concentrația culorii crește spre culori diferite, după cum se poate observa în figura
8.a. Pentru a reflecta variația mărimii valorilor celor două atribute se realizează un grid de culoare
având aceeași dimensiune atât pe orizontală cât și pe verticală (in figura 8.a se realizează un grid
de culoare de dimensiune 3x3).
Pentru a exemplifica utilitatea acestei simbologii, se vor afișa pe județe, două atribute care
se referă la populația care trăiește în mediul urban respectiv cea din rural, după cum se poate
observa în figura 8.b. Astfel, județele colorate în nuanță deschisă (sj, bn, hr, cv, tl, il, mh) au valori
scăzute ale populației atât în urban cât și în rural, spre deosebire de județele is, bc, ms, ph, ag și dj
care au valorile cele mai mari atât pentru populația din urban cât și din rural. Dacă privim județele
colorate în albastru intens (b, bv, sb și hd) putem spune că au valori mari (concentrază multă
populație în mediul urban) dar valori minime pentru populația din rural.

4
 Mare ← Mic
+ =
Variația culorii pentru Variația culorii pentru
primul atribut al doilea atribut
(populația din mediul (populația din mediul Mic → Mare
urban) rural)

Figura 8.a Grid de culoare

Pentru a exemplifica acest tip de simbologie, vom utiliza ca primă variabilă populația
urbană, iar ca a doua variabilă populația rurală, iar rezultatul poate fi văzut în figura 8.

Figura 8.b Utilizarea simbologiei Bivariate Colors pentru reprezentarea populației urbane în raport cu
populația rurală

O altă modalitate de vizualizare o constituie afișare de puncte având densități diferite (Dot
Density), adică în fiecare poligon sunt afișate un număr diferit de puncte, în funcție de valoarea
atributului care urmează a fi vizualizat, de exemplu, în figura 5 se afișează prin simbologia Dot
Density atributul populație pe județe. Instrumentul oferă informații cu privire la proporționalitatea
reprezentării, mai precis în legendă se specifică faptul că un punct corespunde la 10000 de
locuitori. Acest parametru poate fi stabilit de utilizator si folosind puncte de culori diferite se pot
reprezenta pe hartă, concomitent, mai multe atribute prin această simbologie.

5
 Figura 5. Utilizarea simbologiei Densitate de puncte pentru vizualizarea populației din fiecare județ

Utilizarea afișării de simboluri de mărimi diferite se face fie printr-o simbologie de tip
Graduated Symbols care este similară cu cea de tip Graduated Colors diferența fiind ca nu se mai
utilizează o culoare ce corespunde unui interval de valori ci un simbol de o anumită mărime, fie
prin simbologia Proportional Symbols care identifică praguri semnificative în domeniul de valori
al atributului și în funcție de acestea simbolul este afișat având o marime proporțională cu valoarea
aferentă. Populația județelor este reprezentată prin simboluri proporționale după cum se observă
în figura 6.

Figura 6. Utilizarea simbologiei Simboluri Proporționale pentru vizualizarea populației din fiecare
județ

O altă modalitate, sugestivă, de a afișa date în GIS o constituie utilizarea de grafice asociate
datelor spațiale. Pentru acest lucru, utilizatorul trebuie sa definească atributele care vor fi afișate
grafic și tipul de grafic (pie, bar sau stacked bar). In figura 7 se prezintă o simbologie care prin

6
intermediul graficelor de tip pie vizualizează structura populației din județe pe medii de
proveniență: orașe mari, orașe și rural.

Figura 7. Utilizarea simbologiei Diagramă de tip Pie pentru a vizualiza structura populației din județe

O modalitate complexă de vizualizare a datelor în GIS o constituie cartograma.

Cartogramele sunt reprezentări unice ale spaţiului geografic. O cartogramă este un instrument
grafic care descrie atributele obiectelor geografice. Cartografierea presupune respectarea unor
cerinţe precum: păstrarea formelor, a orientării vecinătăţilor, a datelor şi a modificărilor
corespunzătoare. Comunicarea cu succes a informaţiilor geografice depinde de performanţele
cititorului de hărţii, în recunoaştea formelor obiectelor componente, de precizia estimării acestor
forne şi de calitatea legendei proiectate. Deoarece o cartogramă nu descrie spaţiul geografic, ci
mai degrabă modificările în mărimea obiectelor în funcţie de un anumit atribut, o cartogramă nu
este o hartă adevărată. Cartogramele diferă în funcţie de modul în care se schimbă spaţiul
geografic, astfel că unele sunt foarte asemănătoare cu o hartă, iar altele nu.
Există, în principal, trei tipuri de cartograme, fiecare avand un mod diferit de a afişa atributele
obiectelor geografice: cartograme necontigue, cartograme contigue şi cartograme Dorling.
- O cartogramă necontiguă este cel mai simplu tip de cartogramă. Într-o cartogramă
necontiguă obiectele componente nu trebuie să păstreze legătura cu obiectele adiacente
lor. Această conectivitate se numeşte topologie. Prin ştergerea sau adăugarea unor
obiecte în cartogramă, cele din vecinătatea lor pot creşte sau pot scădea în dimensiune,
păstrându-se însă forma;
- Într-o cartogramă contiguă se păstrează topologia adevărată, obiectele rămânând
conectate între ele, dar aceasta provoacă o mare denaturare a formei. În acest caz,
cartograful trebuie să creeze obiecte de dimensiuni potrivite pentru a reprezenta
valoarea atributului, dar el trebuie să păstreze de asemenea şi forma obiectelor cât mai
bine posibil, astfel încât cartograma să poată fi uşor interpretată; In figura 9 se prezintă

7
 o astfel de cartogramă care reflectă populația din România (sursa:
https://mentalgeo.wordpress.com/teorie/cartograma/)

Figura 9. Cartogramă contiguă

- O cartogramă Dorling nu păstrează nici forma şi nici topologia obiectelor din cadrul
cartogramei, deşi s-a dovedit a fi o metodă foarte eficientă de creare a cartogramelor.
Acest tip de cartogramă a fost denumită după inventatorul său, Danny Dorling de la
Universitatea din Leeds. Pentru a crea o cartogramă Dorling, în loc de schimbarea
dimensiunii sau distorsionarea obiectelor, cartograful va înlocui obiectele cu o formă
uniformă, de obicei un cerc, având dimensiunea corespunzătoare atributelor obiectelor
cartogramei (figura 10).

Figura 10. Exemplu de cartograma Dorling