Aplicații GIS în horticultură

CS I dr. Patriche Cristian Valeriu

Academia Română, Filiala Iași

Centrul de Cercetări Geografice

2021
 CUPRINS

I. Sisteme Informaționale Geografice – operații de bază.....3

I.1. Programul QGIS – prezentare generală.....3
I.2. Formatul raster și vectorial.......5
I.2.1. Formatul raster.......5
I.2.2. Formatul vectorial........7
I.3. Crearea layout-urilor (hărților propriu-zise)........11

II. Aplicație GIS pentru evaluarea potențialului viticol.......13

II.1. Evaluarea potențialului viticol al reliefului........15
II.2. Evaluarea potențialului viticol al factorilor climatici pluvio-termici...........20
Bibliografie................24

2
 I. Sisteme Informaționale Geografice – operații de bază
Sistemele informaţionale geografice (SIG sau GIS) sunt sisteme bazate pe utilizarea
tehnicii de calcul electronice destinate achiziţionării, stocării, analizei şi afişării datelor spațiale
georeferențiate (Donisă V., Donisă I., 1998). Conceptul de SIG reuneşte deci tehnicile şi metodele
de achiziţie a informaţiei referenţiate spaţial, relativ la suprafaţa terestră, de stocare sub formă
vectorială sau raster, de organizare a bazelor de date şi procesare a informaţiei.
I.1. Programul QGIS – prezentare generală
Programul QGIS este un program complex de analiză GIS, de tip open-source, putând fi
descărcat gratuit de pe website-ul https://www.qgis.org/. Programul include și module de analiză
din alte softuri GIS, precum SAGA-GIS (http://www.saga-gis.org/) și GRASS GIS
(https://grass.osgeo.org/). De asemenea, o serie întreagă de module de analiză (Plugins) pot fi
instalate la nevoie din bara principală de meniu (Plugins – Manage and Install Plugins). Dintre
acestea recomandăm instalarea pluggin-ului Data Plotly pentru realizarea de reprezentări grafice.
În acest scop, se merge în bara principală de mediu la Plugins – Manage and Install Plugins... și
se caută la All Data Plotly, apoi se dă click pe Install Plugin.
Interfața este structurată în:
• Zona de vizualizare a hărților, unde sunt afișate datele spațiale;
• Panouri (panels), cuprinzând în principal Browser Panel (pentru căutarea și
gestionarea fișierelor), Layers Panel (unde sunt specificate denumirea și stilul hărților
afișate și de unde diferitele hărți pot fi ascunse, prin debifare, sau mutate, prin tragere
cu mouse-ul) și Processing Toolbox Planel (de unde pot fi accesate diferitele module
de analiză GIS);
• Bare de meniu (toolbars), cuprinzând bara principală de meniu, precum și multe altele
care pot fi afișate sau ascunse, în funcție de necesități
Dând click dreapta de zona gri de sus, putem afișa sau ascunde diferite bare de meniu și
panouri.

3
 Figura 1. Interfața programului QGIS

Aducerea datelor spațiale se face fie folosind browser-ul, fie selectând butonul Open
Data Source Manager.
Putem afișa hărți de bază, spre exemplu imagini satelit Google, mergând pe calea: Web (în
bara principală de meniu) – QuickMapServices și căutăm harta care ne interesează. Bineînțeles ca
trebuie sa avem o conexiune activă la internet pentru a o putea afișa.

4
 Figura 2. Deschiderea datelor spațiale în QGIS

Figura 3. Aducerea datelor folosind opțiunea QuickMapServices. Exemplu pentru imaginile

satelit Google

I.2. Formatul raster și vectorial

In cadrul GIS, datele spațiale pot fi stocate în format raster sau vector.
I.2.1. Formatul raster
Formatul raster este un format de tip imagine, în care datele sunt stocate ca matrici
numerice alcătuite din pixeli. Pixelul reprezintă cea mai mică unitate spațială a rasterului, fiind de
regulă de formă pătrată, latura acestuia definind rezoluția rasterului. Cu cât latura pixelului este
mai mică, cu atât harta este capabilă de a reda mai multe detalii, deci rezoluția este mai mare (mai
fină). Cu cât latura pixelului este mai mare, cu atât nivelul de generalizare a informației spațiale
este mai mare, deci rezoluția mai mică (mai grosieră).
Latura pixelului (pixel size) poate fi vizualizată în proprietățile stratului raster (click
dreapta pe denumirea fisierului în panoul Layers - Properties – Information).
Cel mai comun mod de stocare a fisierelor raster este cel cu extensia tif, dar sunt si multe
altele (precum grid, img, asc etc).

5
 Figura 4. Formatul raster
Pentru a schimba paleta de culoare sau modul de afișare al rasterului se merge la
proprietățile și simbologia acestuia (Properties – Symbology):
• La Render type se selectează Singleband pseudocolor pentru afișare în culori.
• Paleta de culoare se selectează de la Color ramp
Dacă afișarea se face cu paletă continuă de culoare, atunci la Interpolation se setează
Linear și la Mode se setează Continuous. Dacă se dorește o afișare în clase de valori, atunci la
Interpolation se setează Discrete, la Classes se specifică numărul de clase, iar la Mode se pot
specifica două maniere de clasificare predefinite: Equal Interval, pentru generarea unor intervale
egale între valorile minime și maxime; Quantile, pentru generarea unor intervale pe baza unui
număr specificat de cuantile. Daca dorim să folosim alte limite între clase decât cele generate
automat prin cele 2 metode, putem modifica aceste limite la secțiunea Value <=.

6
 Figura 5. Afișarea clasificată a unui raster (altitudinea terenului)

I.2.2. Formatul vectorial

Formatul vector sau vectorial (fișierele de tip shapefile, cu extesia shp) stocheaza datele
spațiale de tip punct, linie, poligon ca perechi de coordinate X,Y. Aceste fișiere au atașate tabele
de atribute în care sunt stocate informații suplimentare despre entitățile spațiale.

7
 Figura 6. Formatul vectorial
Tabela de atribute se afișează dând click dreapta pe denumirea fișierului în panoul Layers
– Open Atribute Table. Pentru adăugarea unei noi coloane se activează modul de editare (Toggle
editing mode), apoi dă click pe butonul New field, după care se specifică denumirea coloanei și
tipul acesteia. În coloana nou creată, putem introduce valori de la tastatură, iar la final dăm click
din nou pe Toggle editing mode, pentru a ieși din sesiunea de editare, și salvăm modificările.

Figura 7. Tabela de atribute a stratului de tip vectorial

Operații în cadrul tabelei de atribute:
• Sortarea valorilor: se dă click stânga pe denumirea coloanei iar valorile se vor sorta
ascendent, apoi descendent la următorul click.
• Calculul ariilor poligoanelor: se dă click pe butonul Open field calculator iar în câmpul
Expression se scrie sintaxa: area( $geometry). Valorile vor fi stocate într-o nouă coloană
dacă este bifat Create new field, caz în care trebuie specificată denumirea noii coloane
(Output field name), tipul (Output field type) și dimensiunile acesteia (dacă se selectează
număr cu zecimale, atunci field length este numărul total de cifre care poate fi stocat în
celule inclusiv zecimalele, iar Precision este numărul de zecimale). Valorile suprafețelor
vor fi calculate în unitatea de măsură a proiecției cartografice, cel mai adesea în metri
pătrați. Dacă dorim să exprimăm suprafața în hectare, atunci putem împărți la 10000,
scriind la Expression: area( $geometry) / 10000, sau dacă dorim în km2 trebuie sa împărțim
la 1000000.
• Pentru calculul lungimilor (în cazul elementelor de tip line) se procedează la fel ca la
calculul ariilor folosind însă sintaxa length($geometry). Valorile obținute vor fi, cel mai

8
 adesea, exprimate în metri și va trebui să împățim la 1000000 dacă dorim exprimarea
acestora în km.
• Operații cu datele din diferite coloane (adunări, scăderi, înmulțiri, împărțiri etc): se dă
click pe butonul Open field calculator, se creează o nouă coloană prin bifarea Create new
field, specificând numele coloanei (Output field name) și tipul acesteia (Output field type).
În câmpul Expression se scrie operația / operațiile matematice, folosind denumirile
coloanelor.
• Generarea de reprezentări grafice: se folosește plugin-ul Data Plotly

Figura 8. Realizarea de reprezentări grafice folosind plugin-ul Data Plotly

• Interogarea datelor (selectarea diferențiată după un anumit atribut): în tabela de atribute

a stratului vectorial (Open Atribute Table) se dă click pe butonul Select by Expression,
după care în câmpul Expression se scrie sintaxa
• Selectarea datelor: pentru selectarea unui rând se dă click pe capătul acestuia; pentru a
selecta mai multe rânduri se ține tasta Shift (sau Ctrl) apasată în timp ce se selectează.
Pentru vizualizarea doar a datelor selectate se selectează Show Selected Features în loc de
Show All Features din partea de jos a tabelei de atribute. Pentru a merge pe hartă la
elementul selectat se dă click dreapta pe elementul respectiv în cadrul tabelului – Zoom to
Feature
• Afișarea etichetelor: pentru a afișa pe hartă denumiri sau date din tabela de atribute se
merge la proprietățile stratului vectorial (click dreapta pe denumirea acestuia – Properties)
– Labels – se selectează Single Labels și la Value se selectează coloana din tabela de
atribute care conține elementele (valori, denumiri) ce se doresc a fi afișate.

9
 • Exportarea tabelei de atribute în format Excel: click dreapta pe denumirea fișierului care
conține tabela de atribute – Export – Save Features As... La Format trebuie sa fie selectat
Comma Separated Value (CSV). Prin urmare, tabelul va fi salvat în format csv care poate
fi deschis în programul Excel. Bineinteles, după ce l-am preluat în Excel, îl vom salva în
formatul acestui program (extensia xls sau xlsx).
Pentru a importa date punctuale în QGIS stocate într-un tabel, spre exemplu stații
meteorologice, puncte GPS, trebuie sa avem coordonatele X, Y și să știm proiecția cartografică a
acestor coordonate. Fișierul trebuie să fie de tip text, de preferat CSV. Dacă nu îl avem în acest
format, îl salvăm cu această extensie. Importul se face folosind Data Source Manager unde
mergem la tipul de format Delimited Text, selectăm fișierul, bifăm First record has field names
dacă primul rând din tabel conține denumirile coloanelor, apoi specificăm coloanele care conțin
coodonatele X și Y la X Field și Y Field. Proiecția cartografică o specificăm la Geometry CRS.
Daca este vorba de proiecția Stereografică 1970 se caută Dealul Piscului 1970 / Stereo 70 sau
Pulkovo 1942(58) / Stereo 70. Dacă coordonatele sunt latitudine / longitudine

Figura 9. Importul datelor punctuale în QGIS

10
 Pentru a modifica modul de afișare a straturilor de tip vector se dă click dreapta pe
denumirea fișierului – Properties – Symbology. La hărțile de tip poligon, dacă se dorește afișarea
doar a limitei dintre poligoane, nu și a culorii acestora, pentru vizualizarea hărții de dedesubt, se
selectează Simple Fill și la Fill style – No Brush. Dacă se dorește ca elementele vectoriale să fie
afișate diferențiat sub formă de clase de valori determinate pe baza valorilor continui dintr-o
anumită coloană din tabela de atribute se setează sus Graduated și se selectează la Value denumirea
coloanei din tabela de atribute care conține valorile respective, apoi se dă click pe Classify și
eventual se modifică modul de clasificare. Limitele dintre clase pot fi setate și manual. Daca se
dorește afișarea diferențiată după niște valori discrete stocate într-o anumită coloană a tabelei de
atribute, se selectează Categorized, apoi la Value coloana respectivă.

Figura 10. Afișarea clasificată a unui strat vectorial în funcție de valorile stocate într-o coloană
a tabelei de atribute

I.3. Crearea layout-urilor (hărților propriu-zise)

Pentru crearea layout-urilor, adică a hărților propriu-zise cu legendă, scară de proporții etc.
trebuie mai întâi însă trebuie sa afișăm în QGIS stratele așa cum dorim să apară în cadrul layout-
ului (cu setările dorite privind culoarea, etichetele etc.). Apoi mergem la Project – New Print
Layout și dăm o denumire layout-ului care va fi creat. Setarea paginației se face de la Layout –
Page Setup . Pentru a afișa harta / hărțile din QGIS mergem la Add Item – Add Map și tragem cu
mouse-ul în zona unde vrem sa apară hărțile. Adăugăm apoi legenda pe calea Add Item – Add
Legend și din nou tragem cu mouse-ul în zona în care vrem să apară legenda. Este bine ca toate
setările să fie făcute în QGIS înainte de a crea layout-ul, inclusiv denumirile straturilor așa cum

11
vrem să apară la legendă. Adăugăm apoi scara de proporție (Add Scale Bar) și nordul geografic
(Add North Arrow).

Figura 11. Crearea layout-urilor în QGIS

Dupa finalizarea layout-ului, acesta se salvează (Layout – Save Project) și poate fi exportat
ca imagine (ex in format tif) de la Layout – Export as Image pentru a fi inserat într-un document
de tip word, sau ca fișier pdf.

12
 II. Aplicație GIS pentru evaluarea potențialului viticol

Aplicația GIS pentru evaluarea potențialului viticol s-a realizat conform cu metodologia
propusă de Irimia et al. (2004):
Liviu Mihai Irimia, Cristian V. Patriche, Hervé Quénol, Analysis of viticultural potential and
delineation of homogeneous viticultural zones in a temperate climate region of Romania, Journal
International des Sciences de la Vigne et du Vin, 2014, 48, 145-167
Conform acesteia, potențialul ecologic viticol este evaluat în raport cu 3 categorii de factori
(tabelul 1):
• Factori de relief: panta, expoziția versanților;
• Factori de sol: conținutul în argilă, humus și schelet;
• Factori climatici: temperatura medie anuală, temperatura medie a lunii iulie, radiația
globală, durata de strălucire a Soarelui, precipitațiile din perioada de vegetație, suma
temperaturilor efective, lungimea perioadei de vegetație, indicele heliotermic real,
indicele bioclimatic viticol, indicele aptitudinii oenoclimatice.
Fiecare factor este clasificat în patru clase cu relevanță pentru potențialul viticol, exprimat
prin puncte de bonitare cu valoare de 0 (restrictiv pentru vița de vie), 5 (favorabil pentru vinuri
albe de masă, vinuri spumante și distilate din vin), 8 (favorabil pentru vinuri albe de calitate și
vinuri roșii de masă) și 10 (favorabil pentru vinuri roșii de calitate). Punctajele sunt apoi agregate
pe categorii de factori prin calcularea mediilor aritmetice, rezultând potențialul reliefului, solului
și climatului pentru vița de vie. Pentru obținerea potențialului ecologic integrat se realizează media
aritmetică a potențialului celor 3 categorii de factori. Valorile rezultate vor fi situate în intervalul
0-10, semnificația acestora fiind redată în tabelul 2. De menționat ca valorile mai mici ca 5 vor fi
interpretate la fel ca valoarea zero, adică restrictiv pentru vița de vie, deoarece în calculul acestora
a intervenit cel puțin o valoare de zero pentru un anumit factor.

13
 Tabelul 1. Clasificarea factorilor ecologici determinanți pentru potențialul viticol (extras din:
Irimia și Patriche, 2019)

AAT – temperatura medie anuală; WMT – temperatura medie a lunii iulie; GR – radiația globală; ASD – durata de
strălucire a Soarelui; PP – suma precipitațiilor din perioada de vegetație (aprilie – septembrie); ∑tu – suma
temperaturilor efective; LGS – lungimea perioadei de vegetație; IHr – indicele heliotermic real; Ibcv – indicele
bioclimatic viticol; IAOe – indicele aptitudinii oenoclimatice.

Tabelul 2. Semnificația mediilor punctelor de bonitare (extras din Irimia și Patriche, 2019)

14
 II.1. Evaluarea potențialului viticol al reliefului
Potențialul reliefului pentru viticultură se apreciază în funcție panta și expoziția terenului.
Acești parametri se determină pe baza modelului numeric al terenului (prescurtat DEM sau MNT),
care reprezintă altitudinea terenului în fiecare pixel.
În QGIS, pentru realizarea hărții pantelor se folosește modulul Slope care poate fi accesat
fie în bara principală de mediu (Raster – Analysis – Slope), fie în Processing Toolbox la Raster
Terrain Analysis – Slope. De asemenea, pot fi accesate module specifice de geomorfometrie din
SAGA-GIS (SAGA – Terrain Analysis-Morphometry – Slope, aspect, curvature sau Basic terrain
analysis). Modulul Slope din QGIS calculează panta în grade. Dacă se dorește exprimarea pantei
în procente, cum este cazul nostru, modulul trebuie accesat din bara principală de meniu unde
poate fi bifată opțiunea Slope expressed as percent instead of degrees. După realizarea hărții,
aceasta trebuie exportată în locația în care vrem să o salvăm, dând click dreapta pe denumirea
fișierului Export – Save As.

Figura 12. Realizarea hărții pantelor exprimată în procente

După realizarea hărții, aceasta trebuie clasificată conform metodologiei în 3 clase cu valori
<8, 8-15 și >15. Pentru clasificare se merge în Processing Toolbox la Raster Analysis – Reclassify
by Table. La Raster layer se selectează panta, la Reclassification table se introduc limitele claselor
(valorile minime și maxime pentru fiecare clasă) și valorile din rasterul clasificat, adică, în cazul
de față, valoarea 5 pentru clasa <8, 8 pentru clasa > 15 și 10 pentru clasa 8-15. După completarea

15
tabelului se dă click pe OK. La Range boundaries selectăm min <= value < max pentru a include
și valoarea 0 în prima clasă. La Output data type se selectează Int16, adică valori întregi. Rasterul
creat va conține doar cele 3 valori (5, 8 și 10).
După ce a fost creat, salvăm harta clasificată dând click dreapta pe denumirea fișierului,
Export – Save As. Pentru a afișa corect clasele, mergem la simbologia rasterului (click dreapta
Properties – Symbology), la Render type selectăm Paletted/Unique values, dăm click pe Classify
și eventual modificăm culorile claselor.

Figura 13. Clasificarea hărții pantelor folosind modulul Reclassify by Table

Pentru realizarea hărții expoziției versanților, ca și în cazul pantelor, se poate merge pe

mai multe căi: fie accesarea modulului Aspect din bara principală de meniu (Raster – Analysis –
Aspect), sau din Processing Toolbox (Raster Terrain Analysis – Aspect), fie folosirea unor module
de analiză geomorfometrică din SAGA-GIS. Modulul Aspect accesat din bara principală de meniu
are mai multe optiuni decât cel din Processing Toolbox. La Input layer se selectează modelul
numeric al terenului (MNT) pe baza căruia se determină expoziția versanților. Expoziția rezultată
are valori de la 0 (nord) la 359.99 (tot nord), cu valori caracteristice de 90 pentru est, 180 pentru
sud, 270 pentru vest. Terenurile orizontale însă, adică cele fără expoziție, primesc valoare nulă,
ceea ce nu este bine în contextul analizei noastre. Pentru a atribui o valoare nenulă terenurilor
orizontale, putem folosi modulul Fill NoData Cells din Raster Tools, în care la Raster Input punem
expoziția versanților și la Fill value punem, spre exemplu, valoarea -1. Rasterul rezultat, în care
terenurile orizontale sunt codificate cu valoarea -1, îl salvăm dând click dreapta Export – Save As.

16
 Figura 14. Realizarea hărții expoziției versanților

Expoziția versanților se clasifică conform metodologiei, folosind, ca și în cazul pantelor,

modulul Reclassify by Table din Raster Analysis. Pentru ca sunt 2 clase nord (de o parte și de alta
a valorii 0, vor fi în total 10 clase, după cum urmează:
• Orizontal : cu valori de -1 ;
• N1 : 0 - 22.5 ;
• NE : 22.5 - 67.5 ;
• E : 67.5 - 112.5 ;
• SE : 112.5 - 157.5 ;
• S : 157.5 - 202.5 ;
• SV : 202.5 - 247.5 ;
• V : 247.5 - 292.5 ;
• NV : 292.5 - 337.5 ;
• N2 : 337.5 - 360 .
Aceste clase pot fi grupate în cadrul tabelului :
• orizontal, N1, NE (deci valori < 67.5) care primesc valoarea 5 ;
• SE, S și SV (adică valori între 112.5 și 247.5) care primesc valoarea 10;
• NV, N2 (valori > 292.5) care primesc valoarea 5 ;
• Expozițiile E și V se iau separat și li se atribuie valoarea 8.
La fel ca și la pante, la Range boundaries selectăm min <= value < max, iar la Output data
type selectăm Int16. Harta rezultată, care exprimă favorabilitatea expoziției versanților pentru vița

17
de vie, o salvăm dând click dreapta Export – Save As, iar pentru a o vizualiza corect mergem la
Simbology și la Render type selectăm Paletted/Unique values și dăm click pe Classify.

Figura 15. Clasificarea expozițiilor conform metodologiei

Harta integrată a favorabilității reliefului pentru vița de vie va rezulta din efectuarea
mediei aritmetice a hărților cu favorabilitățile pantelor și expozițiilor, folosind modulul Raster
Calculator (în Processing Toolbox: Raster analysis – Raster calculator). La Reference layer(s) ...
vom seta fie MNT-ul, fie unul dintre cele 2 rastere (panta sau expoziția). Harta rezultată va avea
valori între 5 și 10 și o vom salva (Export – Save As). Pentru a calcula suprafețele și procentajele
diferitelor puncte de bonitare putem crea un raport în format csv care să poată fi deschis in Excel:
Raster Analysis – Raster layer unique values report. La Input layer vom selecta favorabilitatea
reliefului, iar la Unique values table vom selecta Save to File și extensia csv.

18
 Figura 16. Realizarea hărții favorabilității reliefului pentru vița de vie

Figura 17. Crearea unui tabel cu extensia csv cuprinzând numărul de pixeli și suprafețele
asociate punctelor de bonitare

19
 II.2. Evaluarea potențialului viticol al factorilor climatici pluviotermici
Potențialul viticol al climatului este evaluat în raport cu 10 factori, cuprinzând elemente
climatice (mai simple): temperatura medie anuală, temperatura lunii iulie, precipitațiile, radiația
globală, durata de strălucire a Soarelui, lungimea perioadei de vegetație, suma temperaturilor
efective, precum și indici bioclimatici (mai complecși): indicele heliotermic real, indicele
bioclimatic viticol, indicele aptitudinii oenoclimatice. Fiecare factor se clasifică conform
metodologiei, folosind Processing Toolbox: Raster analysis – Reclassify by Table.
Pentru modelarea spațială a parametrilor climatici (în principal temperaturi și precipitații)
poate fi utilă metoda gradienților verticali. Această metodă este practic singura opțiune atunci
când zona studiată este restrânsă și dispunem de date climatice de la o sigură stație meteorologică,
situată fie în interiorul zonei de studiu, fie în vecinătatea acesteia. Metoda gradienților verticali se
bazează pe predictibilitatea altitudinală a elementelor climatice în cuprinsul troposferei
(temperaturile scad, precipitațiile cresc pe măsură ce altitudinea crește). Rezultatele prezintă un
grad mai ridicat de încredere în cazul temperaturilor, care sunt mai predictibile comparativ cu
precipitațiile atmosferice. Ecuația care descrie metoda gradienților verticali este:
𝑇𝐻 = 𝑇𝑠𝑡𝑎ț𝑖𝑒 + 𝐺 × (𝑀𝑁𝑇 − 𝐻𝑠𝑡𝑎ț𝑖𝑒 )

unde:
• TH: valoarea estimată a parametrului climatic (temperaturi, precipitații) pentru altitudinea
H (oC sau mm);
• Tstație: valoarea înregistrată a parametrului climatic la stația meteorologică (oC sau mm);
• G: gradientul termic sau pluviometric vertical (oC/m, sau mm/m). Atenție: dacă gradienții
sunt exprimați la 100 m altitudine, atunci diferența (DEM – Hstație) din formulă trebuie
împărțită la 100;
• MNT: harta altitudinii, respectiv modelul numeric al terenului (m);
• Hstație: altitudinea stației meteorologice (m).
Relația de mai sus se aplică în Raster Calculator. Pentru identificarea stației meteorologice
proxime se aduce fișierul “statii_meteo.shp” și se identifică stația cea mai apropiată de zona de
studiu. Datele acesteia, privind temperaturile și precipitațiile medii lunare, precum și altitudinea
stației, vor fi folosite pentru realizarea hărților temperaturilor și precipitațiilor medii lunare.
Gradienții altitudinali vor fi preluați din fișierul Excel numit
“gradienti_altitudinali_Romania.xlsx”.

20
 Figura 20. Realizarea hărții temperaturii medii anuale pe baza gradientului termic vertical
folosind datele de la stația Adjud

Hărțile privind temperaturile medii lunare din perioada de vegetație (aprilie-septembrie)

vor fi folosite pentru realizarea hărții sumei temperaturilor efective:
∑tef = tapr x 30 + tmai x 31 + tiun x 30 + tiul x 31 + taug x 31 + tsep x 30 – 1830
De asemenea, acestea vor fi folosite pentru realizarea hărții sumei temperaturilor active
(bilanțul termic activ) necesară pentru calcularea indicelui bioclimatic viticol si indicelui
aptitudinii oenoclimatice:
∑ta = tapr x 30 + tmai x 31 + tiun x 30 + tiul x 31 + taug x 31 + tsep x 30
Precipitațiile medii lunare vor fi folosite pentru realizarea hărții sumei precipitațiilor din
perioada de vegetație.

21
 Figura 21. Realizarea hărții sumei temperaturilor efective
După realizarea și clasificarea hărți pluviotermice, se va determina potențialul climatic
viticol integrat prin calcularea mediei aritmetice a factorilor climatici. Dacă printre valorile din
harta potențialului climatic sunt valori mai mici ca 5, acestea vor trebui înlocuite cu 0. Această
înlocuire cu zero se va face în Raster Calculator (Processing Toolbox: Raster analysis – Raster
calculator). Presupunând că denumirea fișierului cu favorabilitatea climatică este “fav_clima”,
vom scrie în Raster Calculator în felul următor: ( "fav_clima@1" >= 5 ) * "fav_clima@1", ceea
ce s-ar traduce astfel: dacă valorile din rasterul sol_clima sunt mai mari sau egale cu 5, atunci pune
valoarea din raster, în caz contrar pune valoarea zero.

22
 Figura 24. Înlocuirea cu zero a valorilor mai mici decât 5 din rasterul cu favorabilitatea
climatică
Pentru a determina ponderea claselor de potențial în arealul studiat, se va genera un
raport în format csv care să poată fi deschis in Excel: Raster Analysis – Raster layer unique values
report. La Input layer vom selecta harta potențialului ecologic viticol, iar la Unique values table
vom da click pe Save to File și vom selecta extensia csv. După deschiderea în tabelului Excel, vom
salva documentul în format Excel. În acest raportul generat, găsim punctele de bonitare, numărul
de pixeli (Count) și suprafața în m2. Pentru a exprima suprafețele în ha sau km2, va trebui sa
împărțim valorile exprimate în m2 la 10000, respectiv 1000000. Vom calcula și procentele din aria
totală, înmulțind cu 100 suprafața aferentă punctajului și împărțind la suprafața totală. Eventual,
pe baza procentelor sau a suprafețelor, putem realiza și o reprezentare grafică.

23
 Figura 25. Reprezentarea grafică a ponderilor punctelor de bonitare pentru favorabilitatea
reliefului

Bibliografie

Constantinescu G., 1967. Méthodes et principes de détermination des aptitudes viticoles d’une
région et du choix des cépages. Bull. OIV, 40(440-441), 1179-1205.
Donisă V., Donisă I. – Dicţionar explicativ de teledetecţie şi sisteme informaţionale geografice,
Edit. Junimea, Iaşi, 1998
Entekhabi D., 1997. Land surface processes : basic tools and concepts. In : Hydrometeorology
and Climatology. Marani M. and Rigon R. (Eds.), Environmental Dynamics Series, V,
Venice, pp. 3-46
Imbroane A.M., Sisteme informatice geografice Vol.1: Structuri de date, Edit. Presa Universitară
Clujeană, 2012, 388 pg
Imbroane A.M., Sisteme informatice geografice Vol.2: Analiză spațială și modelare, Edit. Presa
Universitară Clujeană, 2018
Irimia L.M., Patriche C.V., Quénol H., 2014. Analysis of viticultural potential and delineation
of homogeneous viticultural zones in a temperate climate region of Romania, Journal
International des Sciences de la Vigne et du Vin, 48, 145-167

24
Irimia L.M., Patriche C.V., Potenţialul viticol al podgoriilor şi evoluţia acestuia în contextul
schimbării climatice, Editura Ion Ionescu de la Brad, 2019, 172 pg., ISBN 978-973-147-
347-5
Oşlobeanu M., Macici M., Georgescu M. and Stoian V., 1991. Zonarea soiurilor de viţă de vie
în România. Ed. Ceres, Bucureşti.
Patriche C.V., Evaluarea biofizică şi tehnică a terenurilor agricole, Edit. „Terra Nostra” Iaşi,
2003. 242 pg., ISBN 973-8432-09-X
Patriche C.V., Irimia L.M., Condorachi D., Aspects regarding the use of GIS for quantifying
climatic factors influencing vineyards suitability, Analele Ştiintifice ale Universităţii „Al
I. Cuza” Iaşi, Tom LVII, s. II – c, Geografie 2011, pp. 61-68
Patriche C.V., Irimia L.M., Modelarea spațială la scară mare a favorabilității condițiilor climatice
pentru plantațiile viticole, în Rusu C., Bulgariu D. (coord.), Studii şi cercetări în geoştiinţe,
vol I, Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi, , 2016, ISBN 978-606-714-255-6,
pp. 93-100
Patriche CV. (2009), Metode statistice aplicate în climatologie, Editura ,,Terra Nostra”, Iaşi
QGIS Documentation, https://qgis.org/en/docs/index.html

25