Injecția intravenoasă

Injecția intravenoasă reprezintă administrarea unei substante medicamentoase direct in sistemul

vascular.
Locuri de electie
~        Venele de la plica cotului (bazilică şi cefalică).
~        Venele antebraţului.
~        Venele de pe faţa dorsală a mâinii.
~        Venele subclaviculare
~        Venele femurale
~        Venele maleolare interne
~        Venele jugulare şi epicraniene la copil şi sugar
Materiale necesare
–          Medicatia prescrisa de medic
–          Ser dizolvant
–          Seringa sterila
–          Ace sterile (unul pentru incarcarea seringii cu solutie si altul pentru injectare)
–          Garou
–          Manusi de unica folosinta
–          Tampoane dezinfectante
–          Plasturi
Pregatirea pacientului
–          Se confirma identitatea pacientului
–          Se explica tehnica si necesitatea acesteia
–          Se obtine consimtamantul si colaborarea acestuia
–         Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat, pentru a-i fi cât mai comod
Tehnica
–          se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a sterilității
–          asistenta se spala pe maini si se dezinfecteaza
–          imbraca manusile de unica folosinta
–          aspira in seringa fiola cu solutie medicamentoasa sau dizolva flaconul, inlocuieste acul pe care l-a
folosit la incarcarea seringii si elimina aerul
–          se selecteaza o vena accesibila
–          se aplica garoul deasupra locului de punctionare la 7-8 cm pentru realizarea stazei
venoase–         
-  se dezinfecteaza locul punctiei prin miscari circulare din interior spre exterior si se asteapta sa
se usuce
–          se punctioneaza vena cu acul in unghi de 25-30 grade, cu bizoul acului in sus
–          se aspira in seringa, iar prezenta sangelui indica prezenta acului in vena
–          se indeparteaza garoul si se injecteaza lent solutia in vena
–          se scoate acul din vena
–          se preseaza cu o compresa sterila timp de 3 minute, fara a indoi bratul
–          se supraveghează în continuare starea bolnavului, intrucat efectele sunt imediate
Observatii
–          nu se administrează medicamentul cu același ac cu care s-a aspirat din fiolă sau flacon
–          nu se recomandă încărcarea seringii fără ac prin introducerea directă a amboului în fiolă , deoarece
este compromisă sterilitatea
–          vena are nevoie pentru refacere de un repaus de cel puţin 24h ,de aceea nu se vor repeta injecţiile
în aceeaşi venă la intervale scurte;
–          daca s-au revărsat în ţesutul perivenos, soluţiile hipertone, se va interveni pentru a se evita
necrozarea ţesuturilor
–          abordul venos superficial la nivelul membrelor inferioare este realizat doar în cazuri de urgentă
majoră pentru a evita complicaţiile tromboembolice
–          abordul venos profund este realizat de către medici în condiţii tip protocol-operator (vena
femurala, jugulara, subclaviculara)
–          e interzis a se puncţiona vena din nou după formarea unui hematom.
Accidente / Incidente
–          durere  
–          ameteala
–          lipotimie
–          valuri de caldura
–          alergie la substanta, soc anafilactic  
–          embolie gazoasa – introducerea accidentala de aer in vena poate duce la moartea pacientului
–          hematom prin strapungerea venei
–          tumefierea tesutului prin revarsarea substantei in afara venei
–          flebalgia prin injectarea rapida a substantei sau din cauza efectului iritativ resimtit prin durere vie
–          paraliza nervului median – rezultatul injectarii paravenoase a substantelor cu actiune neurolitica
–          punctionarea sau injectarea unei artere – se produce necroza totala cu dureri mari, albirea
mainii si degete cianotice. Se intrerupe injectarea si se solicita ajutor de urgenta 
–          colaps.
 Injecția intramusculară
 introducerea unei substanțe medicamentoase (soluţii izotone cristaline, uleioase sau substanţe
coloidale) în țesutul muscular. Absorbție rapidă în circulația sanguină. Efectul maxim terapeutic se
instalează în aproximativ 20-45 de minute de la injectare. 
Locuri de elecție
Mușchi voluminoși
– Mușchiul deltoid. Mușchiul deltoid este potrivit pentru administrarea injectiilor cu volum mic. (= 2 ml)
– Mușchiul dorsogluteal care poate fi localizat ușor împărțind imaginar fesa in 4 cadrane. 
CADRANUL SUPERIOR EXTERN (pentru a nu se atinge nervul sciatic).
– Muschiul ventrogluteal. 
– Vastul lateral – Fața externă a coapsei în treimea mijlocie exterioară;
– Dreptul femural – situat pe partea anterioară a coapsei.
Materiale necesare
– Medicația prescrisă de medic;
– Seruri pentru dizolvare;
– Seringă de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată și
ac steril intramuscular lung (4-7 cm);
– Mănusi de unică folosință;
– Comprese sterile și alcool.
Pregatirea pacientului
– Se confirmă identitatea pacientului;
– Se explica tehnica și necesitatea acesteia;
– Se obține consimțămantul și colaborarea acestuia.
Pregatirea medicamentelor
– Se verifica medicația, data expirării, colorația si aspectul, conform regulilor de administrare.
– Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data de expirare a sterilității;
– Se desface fiola și se trage în seringă doza indicată pentru administare;
– Dacă medicamentul este în flacon sub formă de pudră, se dizolvă cu ser și se trage în seringă doza;
– Se poate extrage substanța dintr-un flacon prin urmatoarea tehnică: Seringa se umple cu aer, trâgand de
piston acea cantitate echivalenta cu doza care trebuie extrasă din flacon. Se atașează apoi la acul la flacon
și se introduce aerul cu care seringa a fost umplută anterior. Se intoarce apoi flaconul și seringa se va
umple singură cu cantitatea necesară de lichid.
– Se elimina aerul din seringă;
– Se schimba acul;
Tehnica
–          Se verifică prescripția medicală;
–          Asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă mănușile de unică folosință;
–          Stimulează zona de injectare prin tapotari ușoare;
–          Șterge cu un tampon alcoolizat zona; 
–          Recomandă pacientului sa ramana relaxat și să nu încordeze mușchiul;
–          Fixează locul si injectează cu acul în pozitie de unghi de 90 de grade, perpendicular,
pătrunzând 4-7 cm cu rapiditate şi siguranţă.
–          Aspiră cu seringa pentru a verifica dacă nu s-a patruns într-un vas de sânge. Dacă apare sângele,
acul trebuie sa fie retras sau dus mai în profunzime;
–          Se injectează substanța lent, pentru a permite mușchiului să se extindă și să absoarbă gradat
medicația;
–          Se folosește cealaltă mână pentru acționarea pistonului la injectare în timp ce mâna dominantă e
folosită pentru menținerea poziției seringii;
–          Dupa injectarea substanței, se retrage acul printr-o mișcare bruscă în același unghi de 90 de
grade;
–          Se acoperă locul puncționării cu un tampon alcoolizat;
–          Se masează ușor pentru a ajuta dispersia medicamentului.
Observatii
–          Locul se alege in funcție de constituția pacientului;
–          Se evită zonele cu edeme, iritații, patologii dermatologice, zone cu abcese tegumentare, acnee,
foliculită, furuncule, regiuni inflitrate.
–          Injecțiile intramusculare sunt contraindicate pacienților cu tulburari de coagulare, dupa terapii
antitrombotice sau infarct miocardic acut.
–          Medicatia administrată este limitată la 2-5 ml, pentru a nu se mări riscul de infecţii – abces
postinjectabil.
–          Atenție! Daca se administrează pentru prima dată este indicat să se facă testarea pentru
ca pacientul să nu fie alergic la substanță.
–          La pacienții cu tratament lung intramuscular este indicat să se țină o evidenta a zonelor de
injectare, iar acestea să alterneze
–          Daca avem un pacient anxios sau care se teme, putem să punem aplicații cu gheață pe zona unde
urmează să efectuam injectia intramusculară, pentru a amorți zona și a reduce durerea.
–          Se atentioneaza întotdeauna pacientul să nu încordeze mușchiul la injectare pentru că va spori
gradul de durere.
.Accidente/ Incidente–  
-         Durere prin atingerea nervului sciatic;
–          Paralizie prin lezarea nervului sciatic;
–          Hematom prin lezarea unui vas;
–          Ruperea acului; 
–          Embolie si deces prin injectarea într-un vas de sânge a
soluțiilor uleioase;
–         Infecții locale în cazul nerespectarii regulilor de
asepsie și antisepsie;
–         Flegmon postinjectional
 Injecția intradermică
Injecția intradermică reprezintă administrarea de soluții medicamentoase în derm cu ajutorul unui ac care
traversează zone lipsite de foliculi piloși.
Scop
 Explorator: reacții la tuberculină, IDR Casoni (chist hidatic), diverși alergeni

 Terapeutic: anestezie locala, desensibilizări

Locuri de elecție
 Cele lipsite de foliculi piloși, în special fața anterioară a antebrațului sau orice loc care necesită
anestezie locală
 Resorbția este foarte lentă

Materiale necesare
 Tavița renala

 Tampoane sterile și alcool

 Manuși de unica folosință

 Seringă sterilă

 Substanța de injectat

 Ser dizolvant

 Ac steril pentru injectare (27 G)

 Ac pentru încarcarea subsțantei în seringa

 Plasturi

Pregatirea pacientului
 Se explica tehnica și necesitatea acesteia

 Se obține consimțămantul acestuia și colaborarea

 Se poziționează pacientul cât mai comod, în funcție de zona unde va fi injectat

 Se asigură intimitatea

Tehnica

 Pentru anestezie se alege orice zonă pentru care e necesară anestezia

 Se antiseptizează tegumentul prin mișcări circulare din interior spre exterior

 Asistenta se spală pe mâini și îmbracă mânușile de unică folosință

 Incarcă substanța de injectat în seringă, pregătind-o pentru administrare 

 Se montează acul pentru injectarea substanței în derm

 Se aleg zone fără foliculi piloși, de regulă fața anterioară a brațului

 Seringa se ține cu mana dreaptă între police, index si degetul mediu și se introduce într-un unghi
de 10-15 grade.
 Se patrunde în grosimea dermului cu bizoul acului îndreptat în sus și se injectează substanța cu
policele mâinii drepte

 Se observa la locul de injectare formarea unei papule, cu aspect de coajă de portocală cu

diametrul de 5-6 mm si inaltime de 1-2 mm
 Se retrage acul brusc

 Nu se tamponează cu alcool!

 Pentru testarea la tuberculina nu se dezinfectează cu

alcool.

Îngrijirea ulterioară
 Se informeaza pacientul sa nu se spele pe acea zonă și să nu o comprime

Accidente / incidente
 Revarsarea soluției la suprafața pielii deoarece s-a intrat cu bizoul in direcție gresită
 Lipsa formării papulei dacă soluția  se duce sub derm pentru ca s-a introdus prea profund
 Lipotimie
 Stare de șoc si reacție alergică generalizată din cauza substanței injectate. În caz de soc anafilatic
se intervine cu hemisuccinat de hidrocortizon.   
 Atingerea unui vas sanguin. În acest caz va aparea sânge pe seringă la aspirație
 Înțeparea unui nerv. În acest caz pacientul va resimți durere vie si intensă
 Ruperea acului în cazuri rare
 Infecții locale în cazul nerespectării regulilor de asepsie si antisepsie.
 Injecția subcutanată
 Injecția subcutanată reprezintă introducerea unor substanțe medicamentoase (insulină,
anticoagulant, atropina) în hipoderm prin intermediul unui ac.
 Soluțiile vor forma un depozit din care se va difuza lent, către sistemul capilar, soluția
medicamentoasă.
 Scop
 –         Terapeutic
 Resorbția este lentă. Începe la 5-10 minute de la administrarea medicamentului.
 Locurile de elecție
 Locuri bogate în țesut celular lax  
 –         Regiunea deltoidană
 –         Fața anteroexternă a coapsei
 –         Fața omoplatului
 –         Flancurile peretelui abdominal
 –         Regiunea periombilicală
 –         Regiunea subclaviculară
 –         Regiunile centrale fesiere.
 ! Nu se administrează subcutanat în zone de
infiltrare ale altor injecții, zone infectate, zone
edematoase sau cu modificări dermatologice.
 Materiale necesare 
 –         Mănuși de unică folosință;
 –         Seringa de capacitate adaptată cantităţii de medicament ce trebuie injectată și ac steril
hipodermic, lung de 30-52 mm și diametru de 6/10, 7/10, 8/10, cu bizou lung;
 –         Soluție medicamentoasă de injectat (cristalină izotonă sau uleioasă în cazuri speciale);
 –         Tampoane cu alcool.
 Pregatirea pacientului
 –          Se confirmă identitatea pacientului;
 –          Se explică tehnica și necesitatea acesteia, efectele dorite și nedorite;
 –          Se obține consimțământul informat și colaborarea pacientului;
 –          Se asigură intimitatea;
 –          Se poziţionează pacientul în funcţie de segmentul care trebuie injectat, pentru a-i fi cât mai
comod și în funcție de starea acestuia; în mod obişnuit se aşează pacientul în poziţie şezândă cu
mâna sprijinită pe şold sau în decubit dorsal.
 Tehnica 

 –         Asistentul medical se spală pe mâini, se dezinfectează și îmbracă manușile de unică
folosință;
 –         Verifica medicația prescrisă.  Se controlează integritatea ambalajelor seringilor, acelor, data
de expirare a sterilității, conform regulilor de administrare;
 –         Încarca în seringă soluția, cu excepția seringilor preîncarcate cu medicație;
 –         Schimbă acul cu care a tras soluția cu un ac pentru injectarea în hipoderm ( 23/26 G);
 –         Cu policele şi indexul mâinii se formează un pliu cutanat ridicat de pe planurile profunde;
 –         Patrunde cu acul cu bizoul în sus, în profunzimea stratului subcutanat în unghi de 45 de
grade la o adâncime de 2-3 cm;
 –         Se aspiră pentru a se verifica dacă nu s-a atins accidental un vas de sânge;
 –         Se injectează lent, cu presiune uşoară pentru a nu destinde brusc ţesutul subcutanat;
 –         Se retrage acul și se tamponează cu vată cu alcool, masând uşor zona pentru a închide
traiectoria acului şi a favoriza circulaţia locală în vederea accelerării resorbţiei (în
cazul administării de insulină nu se tamponează cu alcool, iar în cazul administrării de
anticoagulante nu se masează);
 –         Resorbția va începe după 5-10 minute de la injectare.
 Observatii
 –         pentru injectarea Adrenalinei şi Atropinei se preferă regiunea deltoidiană (pacientul se
poziţionează cu mâna în şold);
 –         pentru injectarea insulinei se alternează continuu regiunile, pentru a preveni apariţia
lipodistrofiei;
 –         nu se injectează substanțe iritante;
 –         nu se injectează în regiuni infiltrate.
 Accidente / Incidente
 –         Durere prin lezarea unor terminații nervoase:
 –         Durere prin injectarea rapidă de substanță care duce la distensia bruscă a țesuturilor: 
  –         Hematom din cauza perforării accidentale a unui
vas de sânge;
  –         Injectarea accidentală intravasculară care poate duce
la em bolie;
  –         Ruperea acului;
  –         Infectii locale în cazul nerespectării regulilor de
asepsie și antisepsie.