AMG II

Analiza urinei

Examenul de urină poate furniza date asupra homeostaziei organismului.

Examenul urinei cuprinde un examen macroscopic (volum, transparenţă, uciu, miros,
aspect, densitate), unul microscopic (sediment = elemente figurate, cilindri, celulele epiteliale),
examen bacteriologic şi examen fizico-chimic al ux\ne\ (reacţia = pH, ionograma, compoziţia
chimică = uree, creatinină, clorurie, proteinurie etc).

ANALIZA SUMARA A URINEI

Determinarea densităţii:

MATERIAL NECESAR;
- un cilindru gradat de 100 ml, urodensimetru, hartie de filtru (pentru indepărtarea eventualei
spume de la
suprafaţa urinei).
TEHNICA:
- se toarnă urină in cilindrul gradat;
- se aspiră spuma (dacă există) cu ajutorul hartiei de filtru;
- se introduce urodensimetrul (să plutească liber in urină);
- se citeşte valoarea densităţii pe scară la cifra care corespunde pe menise, de la suprafaţa urinei.
Densitatea normală = 1015 - 1025.
Densitatea urinei este influenţată de regimul alimentar, de cantitatea de urină şi de capacitatea de
concentraţie şi diluţie a rinichilor.

Reacţia urinei:

Se determină cu hartie albastră şi roşie de turnesol.

Se va determina numai din urina proaspătă deoarece urina veche intră in fermentaţie amoniacală
care o alcalinizează.
Normal, urina are o reacţie acidă, dar poate să fie şi alcalină sau neutră.
Aciditatea urinei in mod normal este intre 5,6 - 6,4 (pH).

Determinarea calitativă a albuminei (Proteinurie)

MATERIAL NECESAR: două eprubete, stativ, soluţie de acid sulfosalicilic 20%.

TEHNICA:
- se toarnă in fiecare eprubetă cate 5 ml urină; -intr-una dintre ele se
adaugă 10-15 picături de acid sulfosaVicWc.
Cea\a\\ă eprubetă cu urmă serveşte de martor (comparaţie);
- se agită şi se observă pe fond negru, comparand cu eprubetă martor.

1
 INTERPRETARE: dacă urina rămane limpede, analiza = negativă. Dacă prezintă
opalescenţă = urina conţine albumină. in funcţie de aprecierea opalescenţei se notează rezultatul
pozitiv (+), una sau mai multe cruci (slab pozitiv +; intens pozitiv ++, foarte pozitiv +++).

Determinarea cantitativă a albuminei

Se face cu reactivul Esbach şi cu albuminometrul Esbach = tub de sticlă care are la partea
superioară notat semnul „R" (reactiv), iar la mijloc semnul „U" (urină). Tubul este gradat la
partea inferioară de la 1/2 la 12.
TEHNICA:
- se toarnă in tubul Esbach urină pană la semnul „U" şi se adaugă reactiv
pană la semnul „R".
- se astupă tubul, apoi se agită bine prin răsturnarea tubului pentru
amestecarea urinei cu reactivul;
- se lasă in stativ timp de 24 ore, apoi
- se citeşte rezultatul la inălţimea stratului precipitat direct in g%O.

Determinarea puroiului
Se face cu hidroxid de sodiu 20% sau potasiu 20%.
TEHNICA:
- se toarnă urina (5 ml) intr-o eprubetă, apoi
- se adaugă cateva picături din hidroxid de sodiu 20% sau potasiu 20%;
- se agită in formă de U.
INTERPRETARE: dacă există puroi, bulele de aer ce se formează in urină nu se ridică
la suprafaţă decat cu intarziere.

Determinarea calitativă a glucozei

MATERIAL NECESAR: o eprubetă, lampă de spirt, clemă pentru eprubetă, reactiv

Nylander, Fehling I sau Fehling II.
TEHNICA:
- se toarnă in eprubetă 5 ml urină;
- se adaugă 2 ml reactiv;
- se incălzeşte eprubetă la fierbere (eprubetă se va ţine cu clema) = se introduce in flacără in
poziţie inclinată.

Determinarea acetone
Se face cu reactiv Legal-lmbert şi soluţie de amoniac.

TEHNICA:
- peste urina din eprubetă (5-6 ml) se adaugă cateva picături de reactiv;
- se agită uşor, apoi
- se prelinge pe marginea eprubetei 1 ml amoniac.

2
 INTERPRETARE: dacă urina conţine acetonă – se formează un disc violet la limita de
separare a celor două lichide.

Determinarea urobilinogenului
Se face prin metoda Erlich.
Determinarea se face din urină rece pentru a nu se obţine un rezultat fals.
TEHNICA:
- se toarnă cate 5 ml urină in două eprubete (una din eprubete este martor);
-intr-una din ele se picură cateva picături de reactiv Erlich;
- se compară, după 1-2 minute, cu eprubetă martor.
INTERPRETARE: dacă apare o culoare roşie,urobilinogenul este crescut.
Gradul de pozitivitate se apreciază după intensitatea culorii:
- culoarea roz spre roşu = slab pozitiv (+);
- culoarea roşu intens = urobilinogen crescut (++);
- culoarea roşu aprins = (+++).

Determinarea biiirubinei
Se face prin proba Rosin, folosind ca reactiv alcool iodat 6%.
TEHNICA:
- se toarnă 5-6 ml urină in eprubetă;
- se preling pe marginea eprubetei 1-2 ml alcool iodat.
INTERPRETARE: dacă apare un inel verde la limita de separare a celor două lichide,
bilirubina este prezentă.

Studiul cantitativ al elementelor figurate şi al cilindrilor din urină se face prin testul
Addis-Hamburger:

Etape si timpi de executie

ATENŢIE! La fe mei nu se fac recoltări in perioada menstruală.

1. Pregătirea bolnavului
1.1. Se anunţă bolnavul cu o zi inainte de efectuarea probei; se recomandă regim fără lichide
cu 24 ore inainte.
1.2. Dimineaţa, bolnavul este rugat să urineze, se notează ora exactă; această urină se aruncă.
1.3. Din acest moment bolnavul este rugat să rămană culcat timp de 100 sau 180 de minute.
1.4. Bolnavul nu bea nimic in tot acest timp (după unii, bolnavul bea 200 ml apă sau ceai fără
zahăr, imediat după golirea vezicii urinare pentru asigurarea debitului urinar minim).

2. Pregătirea materialului pentru recoltarea urinei

2.1. Se pregăteşte materialul steril pentru recoltare, acelaşi ca şi pentru examenul bacteriologic al
urinei.
2.2. Se pregăteşte materialul necesar pentru toaleta organelor genitale.

3. Recoltarea urinei
3.1. După 100 sau 180 de min. se face toaleta organelor genitourinare cu apă şi săpun.

3
3.2. Se recoltează intreaga cantitate şi se măsoară volumul (recoltarea se face din jet prin
emisiune spontană sau prin cateterism vezical).
3.3. Se trimite la laborator, notandu-se exact intervalul de timp intre cele două micţiuni şi
volumul urinei de la a doua micţiune.
INTERPRETARE: normal se elimină prin urină 1000 hematii/minut şi 1000
leucocite/minut.