DIN PRIMA SURSĂ: INTERVIU CU ANDREI CAȘENCO, DIRECTOR AL Î.M.

„CENTRUL
LINGVISTIC”
1. Pe site-ul „Centrului lingvistic” am văzut o metodă specială de predare a limbii române
care vă poartă numele. În ce constă metoda „Cașenco” și care este eficacitatea ei?

Cred că mai întâi trebuie să vorbim despre cursul cu care se lucrează la Centrul Lingvistic și care
folosește această metodă. Cursul Limba română pas cu pas se adresează vorbitorilor de limbă rusă,
inclusiv studenţilor şi elevilor din clasele superioare, precum şi tuturor celor care doresc să studieze limba
română începând de la zero. Cursul este conceput pentru predarea limbii române ca limbă străină (de la
zero), fiind prevăzut pentru 240 de ore de activitate în clasă sub îndrumarea unui profesor (un an de
studii). Aproximativ acelaşi număr de ore se impune pentru lucrul independent în vederea asimilării
cunoştinţelor de gramatică şi a vocabularului necesar pentru efectuarea exercițiilor. În prezent lucrăm cu a
10-a ediție, ceea ce înseamnă, că în 30 de ani cursul a fost revăzut de zece ori. Și nu doar revăzut, ci
încercat pe viu în sute de grupe.
Însăși metoda se bazează pe două principii principale: primul este principiul evolutiv, adică predarea
gramaticii de la simplu la compus, ceea ce reiese chiar din titlul cursului și al doilea – folosirea limbii
materne a cursanților, adică a limbii ruse, atât în explicații, cât și în exerciții.
Primul principiu ar părea unul natural, care ar trebui respectat de toate cursurile, dar în realitate nu
este așa, căci nu e ușor de înfăptuit. Este important ce teme dăm la prima lecție, la a zecea, la a 20-a etc.
Pe parcursul anilor am realizat o succesiune optimă, cred eu, a temelor gramaticale.
Cel de-al doilea principiu ține de limba rusă. Deşi cursul are la bază gramatica limbii române, în
predarea ei se apelează şi la cunoştinţele de gramatică rusă ale cursanţilor. Prin aceasta s-a urmărit scopul
de a stabili asemănările şi deosebirile dintre aceste limbi. Realizarea acestui principiu cere de la
profesorul nostru o bună cunoaștere și a limbii ruse.
Cât despre eficacitatea metodei, s-o spună cursanții. Eu pot spune, doar, că am fost și suntem
solicitați pe piața limbilor în toți acești 30 de ani, deși aproape toate grupele noastre au fost și sunt cu
plată.

2. Cine se adresează, de obicei, la „Centrul lingvistic”, ce vârste au persoanele și în cât timp

poate fi învățată limba română?

Majoritatea cursanților noștri sunt tineri specialiști (juriști, contabili, manageri), studenți, liceeni, dar
avem în fiecare grupă și persoane de vârstă medie și chiar pensionari. Este regretabil că după 12 ani de
studii absolvenții școlilor ruse mai caută cursuri. Programa de studiere a limbii române din școlile ruse
lasă mult de dorit. Aceasta n-o spun eu, aceasta o afirmă majoritatea absolută a cursanților noștri, care la
timpul lor au avut ore de limba română sau acum au copii la școală. Dar ... asta e altă temă.
Aș mai menționa un contingent mic de cursanți pe care l-aș numi ”rude”. E vorba de soții tinere,
copii din căsătorii mixte, care trăiesc în medii românofone. Un grup relativ nou îl alcătuiesc persoanele
care învață limba pentru a obține cetățenia română, inclusiv unele din Federația Rusă. Este adevărat că
motivația pentru studierea limbii române la ora actuală e mică: mulți alolingvi o studiază fără mare
străduință, mai mult ca s-o înțeleagă decât s-o vorbească, adică pentru confortul propriu. Or experiența
noastră demonstrează că un bun absolvent al școlii ruse învață ușor limba română într-un an de studii.
Chiar acum avem o tânără promițătoare din Belarus care abia a trecut de prima jumătate a cursului. Vei
putea face un interviu și cu ea după ce va absolvi.

3. Ce instrumente de lucru utilizează „Centrul lingvistic” în perioada de pandemie și cum

vi se pare predarea la distanță?

Imediat ce a fost sistată activitatea școlilor și a cursurilor, ne-am văzut nevoiți să începem să
însușim și noi tehnologiile de predare on-line, deocamdată doar skype-ul. Vreau să remarc reacția
Primarului Ion Ceban pe care l-am întâlnit ocazional într-o parcare la început de carantină. L-am salutat și
m-am prezentat, prima întrebare a domnealui fiind: ”Predați on-line?” Nu ne vine ușor, căci aproape toate
profesoarele sunt persoane în vârstă, unele neavând mijloacele tehnice necesare. Lecțiile on-line, desigur,
nu sunt la fel de eficiente ca cele din grupe, dar se evidențiază și anumite avantaje. De exemplu, putem
afișa și schimba pe monitor mai multe materiale didactice. Și cursanții spun că un asemenea mod de
predare este convenabil pentru ei: nu trebuie să treacă prin ambuteiaje și prin probleme cu parcarea, nu
trebuie să se supună pericolului în transportul public. Acum, când situația epidemiologică e mai curând
disperată, ne dăm seama că perspectiva existenței noastre ca un ”cuib” lingvistic, dar și ca agent
economic, va fi posibilă doar datorită predării on-line.

4. Ce probleme întâmpină „Centrul lingvistic”. De cine și de ce depinde rezolvarea lor?

Cea mai mare problemă este chiar statutul întreprinderii noastre. „Centrul Lingvistic” a fost creat în
anul 2000 de Consiliul Municipal și, deci, ne supunem CMC-ului, fără a avea un șef concret. Dacă am
nevoie de ceva: cui să mă adresez, cărui consilier? Este adevărat că la începutul activității noastre am fost
susținut activ de către Primarul de atunci Serafim Urecheanu, pe când Dorin Chirtoacă în șapte ani de
mandat nici nu m-a văzut la față. Ar fi bine să fie aprobat noul (de câțiva ani) proiect de statut al
întreprinderii, prin care să ne supunem Primarului.
O altă problemă spinoasă este salariul. Suntem remunerați ca și cadrele școlilor de meserii, deși
învățăm studenți și persoane cu studii superioare, noi înșine cu studii, lucrând concomitent cu două limbi
și două gramatici. Nu e de mirare, că de mulți ani nu vine nici un filolog tânăr la așa lucru, iar noi nu
avem cui transmite experiența noastră.
Spuneam mai devreme că ne orientăm spre predarea on-line, dar în acest caz apar și probleme
financiare. Dacă în grupe lucram cu circa 15 persoane, la distanță acest lucru este ineficient și putem lucra
cu, cel mult, zece cursanți, deci se impun cheltuieli suplimentare...

5. Fiecare are limba sa română. Politicienii au o limbă, academicienii alta. Pentru mine,
sufletul limbii române sunt cântecele noastre vechi, baladele, doinele, este limba poeților
și scriitorilor. Și acest suflet este destul de înțelept. Cum arată pentru Dumneavoastră
sufletul Limbii Române?

Curioasă întrebare. Pentru mine sufletul limbii române a fost și a rămas limba rudelor mele din
România: două surori de-ale mamei, care erau învățătoare, s-au refugiat în '44 în Banat. Și unchii, și verii
mei bănățeni vorbeau o limbă frumoasă... Apoi, aici la Chișinău a fost limba profesoarei mele de limba
maternă, distinsa doamnă Elena Vasilache, pe care, prin anii 60–70, o cunoșteau toți scriitorii.
Compunerea mea de la examenul de absolvire a văzut-o însuși Grigore Vieru, tocmai fiind în vizită la
soții Vasilache. O strânsă prietenie m-a legat mai târziu, deja inginer fiind, de Valentin Mândâcanu.
Puteam să-l ascult ore în șir, dar mereu era ocupat. Azi sufletul limbii române e limba nepoților mei, patru
la număr. Caut să le demonstrez frumusețea limbii române și audienților alolingvi, deși pe prim plan
rămân exercițiile de rutină: conjugările, declinările sau teme ca ”Familia”, ”Magazinul”, ”Transportul
public” etc.
6. Sunteți energetician de profesie. Majotitatea caută să însușească și să activeze într-o
ramură a științelor exacte. Ce v-a determinat să începeți a preda limba română?

Cred că o să vă mire răspunsul, dar m-au făcut să predau bunele intenții profesionale. În perioada
sovietică aproape toată energetica moldovenească era rusofonă, adică marea majoritate a lucrătorilor era
venită din Federația Rusă și Ucraina. Nu vreau să spun nimic rău despre ei, erau specialiști buni, mulți din
ei îmi erau prieteni, unii chiar colegi de facultate. Manifestările de stradă din iarna-primăvara lui '89 i-au
speriat de-a binelea pe alolingvi și i-au făcut să-și schimbe atitudinea față de limba băștinașilor. Când, la o
adunare a colectivului Companiei Moldenergo, le-am propus colegilor să le dau lecții de română, lista
primei grupe a fost întocmită chiar în sala de ședințe.
 7. Cum vă aduceți aminte de primle zile de muncă, de prima experiență în calitate de
profesor de limba română?

Noi atunci toți eram naivi: și acei care peste noapte se făcură profesori de română, și acei care
credeau că o limbă poate fi învățată în câteva săptămâni. Eu, în primul rând, mi-am procurat câteva
manuale, care tocmai au început să apară, dar, când le-am deschis, mi-am pus mâinile în cap. Era o lipsă
totală de logică în acele cărți: am înțeles că ele nu-mi vor fi de ajutor. Am început eu însumi să elaborez
exerciții, pe care le multiplicam și le distribuiam cursanților. Azi recunosc că în acele exerciții se
strecurau și greșeli, însă, cum alolingvii nu le puteau observa, mergeam înainte. Cursanților le plăcea că
toate explicațiile eu le dădeam în rusă și în comparație cu limba rusă. Aș mai adăuga că de la prima lecție
(1.03.89) am folosit grafia latină și glotonimul corect, limba română, deși până la 31 august mai era o cale
lungă. Prea multe nu reușeam, deoarece continuam să-mi îndeplinesc sarcinile de inginer.

8. Care au fost primii pași după ce Consiliul Mubicipal a acceptat înființerea Î.M. „Centrul
lingvistic”?

Am pornit de la zero. Nu aveam nici oficiu, nici salariu, nici telefon, dar am fost fericit când, la 8
septembrie 2000, centrul a fost înregistrat ca întreprindere municipală. Primele anunțuri în ziare le plasam
indicând telefonul de la domiciliu. În scurt timp s-au format 13 grupe, dar deja în februarie 2001 erau 20.
Am angajat un contabil, mi-am adus colegii, care deja cunoșteau cursul, am închiriat săli la Facultatea
Energetică și Inginerie Electrică și am început să lucrăm. Aici aș avea plăcerea să dau numele celora care
au fost alături de mine de la începuturi: Svetlana Riumin,vicedirector,Elena Rotaru, Valentina Petrov,
Veronica Ciobanu. Toate materialele didactice cu care lucrăm în grupe sunt elaborate de profesorii noștri.
Alte materiale, inclusiv manualele, pe care le consultăm, sunt incompatibile cu cursul nostru.
9. După Independență simțiți că în fiecare an numărul celor care vor să studieze române
devine tot mai mare?

Nici pe departe. Dincolo de legislația imperfectă (de facto sovietică), dincolo de mofturile unor
politicieni și totala lehamite a unora, cei mai mulți dintre conaționalii noștri de alte etnii nu au nici un
interes să ne studieze limba. Cauza e una: lipsa motivației. Nici după mai bine de trei decenii de
independență româna nu a ajuns să fie limba cu cele mai importante funcții în stat. De ce, mă rog, ar
învăța alolingvii româna, dacă sunt serviți în rusă începând cu magazinul de la colț și terminând cu forul
legislativ. Adesea întâlnesc prin oraș foști cursanți de-ai noștri, care îmi spun că la locul de muncă nu au
nevoie de română și ei ... o uită. Acum 11 ani i-am prezentat unui deputat din Parlament propuneri
concrete de ameliorare a situației social-lingvistice, dar n-a urmat nici o reacție. Am mai făcut încercări
de a schimba situația spre bine pe când era președinte dl Timofti, dar mai sus de consilierii d-lui n-am
ajuns. Azi ne aflăm într-un cerc vicios: alolingvii nu ne vorbesc limba pentru că nu au un mediu
românofon propice, iar mediul lipsește pentru că ei nu ne vorbesc limba. Cred că în condiții democratice
numai o legislație adecvată poate crea un mediu lingvistic sănătos. Școala și cursurile sunt doar remedii
pentru facilitarea cunoașterii, dar școala nicicând nu va crea o atmosferă lingvistică cultă.

10. Care sfaturi părintești vă sunt utile în activitate și vă servesc drept motto în viață?

Părinții mei au fost grădinari. Ei n-au avut parte de multă carte: doar câte patru clase românești.
Toată viața ei au lucrat pământul, cultivând legume. Îi ajutam și eu, căci eram singurul lor copil. Unde
mai pui că tata de tânăr rămăsese fără picior și făcea tot lucrul fiind așezat pe un scăunel. Sfaturi anume
nu țin minte să-mi fi dat, dar exemplul lui de muncă în grădină cu calistirea în mână, cât era ziua de mare,
mi-a rămas în memorie pentru totdeauna. Eu am săpat mult în grădina limbii române, și acum sap. Chiar
mâine pornesc pe skype grupa de vară, te invit să asiști, ca să vezi o lecție pe viu. Vei avea posibilitatea să
auzi expunerea temei despre alfabetul românesc în limba rusă.