MINISTERUL EDUCAŢIEI, CULTURII ȘI CERCETĂRII

AL REPUBLICII MOLDOVA
DIRECȚIA GENERALĂ ÎNVĂȚĂMÂNT UTA GĂGĂUZIA
LICEUL TEORETIC „M.EMINESCU”, COMRAT
CONFERINȚA

Elaborată de:
Grigore Gardinant

Profesor de limba și literatura română

Gradul didactic I

COMRAT - 2019
 De limbă să nu te sfiezi nicicând,
Căci limba este unica avere.
Și pe aleile pământului mergând,
Ea, unică, ți-aduce mângâiere.

Marele nostru poet Grigore Vieru spunea: «Câtă limbă română a

rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi rusul.»
Limba este puntea de trecere de la o valoare simplă- pur identică, la
valorile general-umane. Dar pentru aceasta, limba trebuie să fie studiată,
înțeleasă și nu în ultimul rând – să fie îndrăgită. Nu poți obliga omul să
studieze o limbă, dacă el nu înțelege valoarea limbii respective în viața
lui și perspectivele acesteia. Acest aspect se referă și la studierea limbii
române de cătere reprezentanții minorităților naționale – conlocuitoare ,
pe teritoriul Republicii Moldova.
Astăzi, tot mai mulți găgăuzi, bulgari, ucraineni , ruși și alți
reprezentanți ai minorităților naționale, încep să înțeleagă rolul limbii
române. Elevii din școlile cu predare în limba rusă tot mai mult sunt
entuziasmați de frumusețea și melodicitatea limbii române. Mulți dinte
ei cu mare sârguință însușesc bazele limbii naționale a acestui plai
mioritic. Unii obțin rezultate destul de înalte, participând la olimpiadele
regionale și republicane la limba și literatura română. Dar esențialul este
că elevii alolingvi încep să îndrăgească această limbă prin familiarizarea
cu tradițiile, obiceiurile, istoria neamului românesc descoperind că pe
parcursul multor ani de conlocuire pe teritoriul Basarabiei tradițiile și
obiceiurile lor s-au înrudit cu tradițiile și obiceiurile românilor de
pretutindeni.
Putem spune că graiul românesc, astăzi, ia al doilea suflu după anii
noăzeci, când această limbă mult pătimită, nu era prea agreată la sudul
Republicii Moldova.
Ca dovadă este aceea, că nu numai copiii o studiază în școli, dar sunt și
mulți funcționari care încep să o studieze, înțălegând că cunoașterea
limbii române este o șansă mare de promovare în funcție, de a călători
fără probleme nu numai prin țară, prin România, dar și prin alte țări,
deoarece astăzi putem întâlni români prin toate țările lumii și evident,
dacă cunoaștem limba română, putem comunica cu ei.
Cu toate acestea, unii încă nu sunt lipsiți de stereotipul de a primi
studierea limbii romăne în școli ca ceva, nu aș spune negativ, dar inutil.
Sunt și cei, care consideră că viața și activitatea lor în continuare nu va fi
afectată din cauza necunoașterii limbii de stat. Dar aceasta este
inadmisibil, pentru că, în lume, orice cetățean din orice țară, fie din
Germania, Italia, Franța, Rusia, ba chiar și din România, indiferent de ce
naționalitate este, cunoaște limba țării, în care locuiește. Eu consider că
anume limba de stat este cartea de vizită a unei țări civilizate. Dar pentru
a obține rezultate cu mult mai pozitive la acest capitol în țara noastră
mică și atât de neânsemnată în comparație cu multe alte țări, noi trebuie
încă mult să muncim. După cum am spus la începutul prelegerii, limba
trebuie să fie îndrăgită de om în primul rănd. Și aceasta mă conduce la
ideea că dragostea față de limbă trebuie inspirată încă din frageda
copilărie, ca copilul auzind despre limba română să fie atras de ea mai
tare decât de un joc de calculator, care este uneori inutil și fără sens.
În acest scop, în cadrul instituțiilor de învățământ cu predare în limba
rusă, se organizează diferite activități extracurriculare: concursuri,
cafeneli literare și altele. Anume în cadrul acestor activități unii elevi își
demonstrează creativitatea, iar alții află ceva nou, ce poate esențial sâ-i
schimbe atitudinea sa față de limba română.
Cum spune Cartea Cărților: “La început a fost cuvântul”. Și într-
adevăr,cuvântul și astăzi este primul. Cu ajutorul cuvântului noi aflăm ce
este bine și ce este rău. Cuvintele sunt ca apa, ce izvorăsc din cărțile, pe
care noi le deschidem. Și aceste cărți pentru elevii noștri sunt manualele
de limba română, care au rolul esential în predarea disciplinii respective
în școlile alolingve. Nu în zadar denumirile acestor manuale răsună arât
de frumos, atât de poetic: Făguraș (cl. a IV-a), Dulce grai (cl. a IX-a) ș.a.
Toate aceste aspecte ne ajută să ne înviem graiul nostru cel român, care
a fost păstrat cu sfințenie de strămoșii noștri și care, s-a risipit, cu părere
de rău, în timpul regimului communist.
Cred că acum este timpul să revenim la izvoarele noastre spirituale și să
ne amintim de îndemnul marelui nostru poet Alexei Mateevici: Înviați-
vă dar limba…..
Numai astfel noi ne vom păstra ca popor și țară.