Diodele tunel, cu simbolul , sunt un tip de diode semiconductoare capabile de

operare la viteze foarte mari.

anod catod

Simbolul diodei tunel

La baza funcţionării diodelor tunel stă aşa - numitul efect tunel.

Efectul tunel constă în faptul că un electron cu energie mai mică decât bariera
energetică corespunzătoare barierei de potenţial reuşeşte să treacă dincolo de
aceasta nu peste barieră ci prin ea (ca printr-un tunel).

Diodele tunel au concentraţii mari de impurităţi atât în zona p cât şi în zona n

(joncţiune de tip p+n+). De aceea, regiunea de trecere este foarte îngustă în raport cu
diodele obişnuite.

La polarizare directă caracteristica curent - tensiune (Fig. 1.2.5) are forma literei N şi
posedă o zonă p-v de rezistenţă negativă de valoarea zecilor de ohmi. La polarizare
inversă dioda tunel nu are regim de saturaţie, ci are o rezistenţă internă foarte mică.
De aceea o inversare a tensiunii pe dioda tunel poate duce la distrugerea acesteia.
Diodele tunel au o viteză de comutare foarte mare.

   

Caracteristica curent – tensiune a diodei tunel

Pentru o bună funcţionare este de dorit ca raportul dintre curentul maxim şi curentul
minim să fie cât mai mare. Dacă se foloseşte ca material semiconductor, arseniura
de galiu acest raport depăşeşte valoare 15.

Dioda tunel lucrează la puteri mici de ordinul waţilor. Caracteristica diodei nu depinde
de variaţiile de temperatură de aceea ea poate lucra la frecvenţe foarte înalte de
ordinul 104 MHz.

Parametrii diodei tunel sunt:

 Punctul de vale corespunzător curentului Iv şi tensiunii Uv;
 Punctul de vârf corespunzător curentului Ip şi tensiunii Up.

Această diodă este folosită la realizarea următoarelor circuite:

- amplificatoare de frecvenţe foarte înalte;
- oscilatoare de frecvenţe foarte înalte;
- circuite basculante monostabile, bistabile şi astabile.

Dezavantajul diodei tunel este că are numai două borne şi deci nu se poate face
separarea între circuitul de intrare şi cel de ieşire.