Graficul funcției de gradul al doilea

Graficul funcției de gradul al doilea se numește parabolă.

∆
− ,− se numește vârful parabolei.

Pentru trasarea graficului funcției de gradul al doilea se recomandă parcurgerea următoarelor etape:
1. Intersecția parabolei cu axele de coordonate. Notăm cu ℘ parabola.
 Intersecția parabolei cu axa ( scriem ℘ ∩ )⇒ = 0 și se rezolvă ecuația + +
= 0. În funcție de semnul lui ∆ = −4 avem cazurile:
a) ∆ > 0, ecuația are două rădăcini reale distincte , . Punctele ( , 0), ( , 0)
reprezintă punctele de intersecție ale parabolei ℘ cu axa .

b) ∆ = 0, ecuația are o rădăcină reală dublă = =− . În acest caz parabola ℘ și

axa au în comun punctul de coordonate − , 0 care este chiar vârful parabolei

− , 0 . Spunem că parabola ℘ este tangentă axei .

c) ∆ < 0, ecuația nu are rădăcini reale. Parabola ℘ și axa n-au puncte în comun.
Spunem că parabola ℘ nu intersectează axa .
 Intersecția parabolei cu axa ( scriem ℘ ∩ )⇒ = 0 ⇒ !(0) = . Deci punctul
"(0, ) este punctul în care parabola taie axa .
∆
2. Determinarea vârfului parabolei. Determinăm vârful − ,− .

Ecuația =− ( o dreaptă paralelă cu axa ) este axa de simetrie a parabolei.

3. Determinarea altor valori. Dacă parabola ℘ nu taie axa , atunci pentru a trasa mai ușor
# #
graficul se aleg una sau două valori , la dreapta valorii $ și se calculează !( # ), !( # )
obținând punctele %& # , !( # )', (( # , !( # )) și se simetrizează apoi aceste puncte în raport

cu dreapta =− .

4. Tabelul de variație. Elementele pe care le-am determinat mai sus, în celelalte etape le
grupăm într-un tabel numit tabelul(sau tabloul) de variație al funcției f.
Dacă >0
−∞ 0 ∞
−
2
!( ) ∞ ↘ 0 ↘ ∆ ↗ ↗ 0 ↗ ∞
−
4
 Graficele posibile sunt:

Spunem că graficul este convex, iar funcția este convexă.

Dacă <0
−∞ 0 ∞
−
2
!( ) −∞ ↗ 0 ↗ ∆ ↘ ↘ 0 ↘ −∞
−
4
Graficele posibile sunt:

b)∆ = 0

Spunem că graficul este concav, iar funcția este concavă.

5. Trasarea graficului. În reperul cartezian ales se trec punctele deduse din tabelul de variație
unindu-se printr-o linie continuă. Pentru o trasare cât mai bună a graficului este indicat să
figurăm și axa de simetrie a graficului. Se obține astfel graficul funcției.
 Fișă de lucru

1. Să se determine axa de simetrie pentru graficul funcției !: ℝ → ℝ și să se determine vârful

parabolei în cazurile:
a) !( ) = + 1;
b) !( ) = 3 −4 ;
2. Să se traseze graficul funcției !: ℝ → ℝ:
a) !( ) = + 1;
b) !( ) = − + 4;
c) !( ) = − 3 + 2;