1.

APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 1

1. APARATE ELECTRICE ŞI ELECTRONICE DE

COMUTAŢIE ŞI DE PROTECŢIE

Aparatele electrice se folosesc în toate etapele de producere, transportare,

transformare, distribuţie şi utilizare a energiei electrice. Aceste aparate asigură
următoarele funcţii principale:
1) de comutaţie – închiderea şi deschiderea circuitelor electrice;
2) de protecţie şi semnalizare – protejarea instalaţiilor electrice de regimuri
de avarie: scurtcircuit, suprasarcină, supratensiune şi semnalizarea acestora;
3) de comandă şi reglare a acţionărilor electrice;
4) de măsură şi contorizare.
Unele dintre cele mai răspândite aparate electrice sunt releele,
întrerupătoarele simple şi întrerupătoarele automate, contactoarele şi demaroarele,
controlerele şi siguranţele. Aceste aparate pot avea o acţionare manuală,
electromagnetică sau electronică (în forma unei amplificări). Un circuit magnetic,
creat de o bobină, parcursă de curent electric, poate produce o forţă mecanică
pentru deplasarea unei armături mobile relativ uşoare la o distanţă mică. Aceste
aparate au ca elemente de ieşire unu sau mai multe contacte electrice. Elementele
de ieşire ale releelor electronice moderne de comutaţie sunt tranzistoarele şi
tiristoarele, care vor fi analizate ]n capitolul urm[tor.

1.1. Relee şi contactoare

1.1.1. Noţiuni generale despre relee şi clasificarea lor

Releele reprezintă cele mai simple aparate discrete de comutaţie a circuitelor
electrice prin închiderea sau/şi deschiderea bruscă a unui sau mai multe
contacte electrice şi ieşire sub acţiunea unui anumit semnal de intrare, când acesta
din urmă depăşeşte o anumită valoare prescrisă. A doua funcţie principală a
releelor, în afară de cea de comutaţie discretă, o constituie separarea electrică a
circuitului de ieşire faţă de circuitul de intrare, care este necesară pentru a avea
diferite valori ale tensiunilor şi curenţilor de intrare şi ieşire. Unele relee, de
exemplu cele electrice, mai pot asigura încă o funcţie – de amplificare a
semnalului de ieşire faţă de semnalul de intrare, adică pot servi ca amplificatoare .
Există o mare varietate de relee, de aceea ele se clasifică după anumite criterii.
De exemplu, după tipul semnalului de intrare şi de convertire, releele pot fi:
1) relee electrice - de curent, tensiune, putere, frecvenţă s.a.
2) relee electronice – cu elemente semiconductoare şi microelectronice;
3) relee termice – cu temperatură la intrare;
4) relee magnetice, cu inducţie magnetică, flux magnetic;
5) relee pneumatice, cu acţionare sub presiunea aerului;
6) relee hidraulice, cu acţionare sub presiunea unui lichid;
7) relee mecanice (de forţă, tensionare);
8) relee optice sau fotorelee – cu flux de lumină la intrare;
9) relee tehnologice (nivelul, debitul unui lichid, concentraţia, umiditatea );
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 2
Cele mai numeroase sunt releele electrice şi electronice, care pot fi de
diferite tipuri. Toate releele au la ieşire unul sau mai multe contacte electrice.
În raport cu separarea galvanică toate releele pot fi cu separare magnetică
şi optică (prin flux de lumină). Acestea din urmă includ dispozitive
semiconductoare – diode luminiscente şi fotodiode, tranzistoare obişnuite şi
fototranzistoare, tiristoare şi fototiristoare, triacuri (tiristoare simetrice) şi altele.
Toate releele însă au doar două stări stabile de funcţionare: acţionat şi ne
acţionat, trecând brusc de la o stare la alta sub acţiunea semnalului de intrare când
acesta depăşeşte o anumită valoare prescrisă sau de referinţă. În caz general un
releu poate avea trei elemente componente principale:
1) elementul sensibil (senzorul), care transformă mărimea de intrare într-o
mărime, care poate fi comparată cu mărimea de referinţă;
2) elementul de comparaţie (de prag), care compară aceste mărimi, trecând
brusc într-o stare opusă;
3) elementul de amplificare şi de execuţie, care acţionează asupra
contactelor de ieşire.
Releele cu acţionare temporizată se numesc relee de timp, care pot fi, la rândul
lor, de mai multe tipuri : mecanice, electromagnetice, pneumatice, electronice .
Ţinând cont de varietatea mare de relee menţionate, în continuare vor fi
analizate doar câteva din ele.

1.1.2 Releele electromagnetice şi electronice

Releele şi contactoarele electromagnetice sunt cele mai simple aparate de

comutaţie discretă. Elementul de intrare al lor reprezintă o bobină cilindrică,
constituită dintr-un anumit număr de spire circulare, care înfăşoară un miez
magnetic închis, de exemplu, dreptunghiular. Trei laturi ale acestui miez sunt fixe,
iar a 4–a latură este mobilă, deoarece are construcţia unei pârghii sau a unei
clapete, care poate fi atrasă fie de un resort, fie de bobină (Fig. 1.1).
Dacă bobina nu este parcursă de curent, atunci resortul atrage armatura
mobilă către sine, condiţionând o deschidere a armatura Contact
contactului electric de ieşire. În cazul conectării mobila electric

bobinei la o sursă de tensiune sau curent, acest

curent formează un câmp (flux) magnetic Φ , care resort IB
U(I)
produce o magnetizare a circuitului magnetic şi o
Φ
polarizare N − S a întrefierului δ , iar ca urmare - o
forţă de atracţie FA în întrefierul circuitului miez
magnetic
bobina

magnetic: Fig.1
FA = k ⋅ Φ 2 / δ . Fig.1.1
Dacă forţa electromagnetului FA depăşeşte forţa de rezistenţă a resortului
Fr , adică dacă FA > Fr , atunci partea mobilă este atrasă de electromagnet, ceea ce
duce la micşorarea întrefierului δ ≈ 0 , închiderea contactului electric de ieşire şi
acţionarea releului. Un astfel de contact se numeşte contact normal – deschis
(CND), care se închide în momentul acţionării releului, însă majoritatea releelor
mai au unul sau mai multe contacte normal – închise (CNÎ), care se deschid la
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 3
acţionarea releului. În schemele electrice bobina (circuitul de intrare) se notează
printr-un dreptunghi, conectat la sursa respectivă, iar contactele CND şi CNÎ – prin
simboluri respective ale unor întrerupătoare sau comutatoare bipoziţionale cu
punct comun (fig. 1.2,c). Bornele bobinei se notează, de regulă, prin A1, A2.
Releu de tensiune Releu de curent cc
A bobina 2 3
A
bobina 2 4 A bobina 2 4
E U E U U
1 3 1 3 1
CNI B CND CNI
a) B CND
b) B CND
Fig .2 Fig .3

2
Fig..1.2 Notarea convenţională a releelor electromagnetice în schemele electrice

Caracteristica principală a releelor şi contactoarelor electromagnetice de

tensiune este caracteristica intrare–ieşire - dependenţa curentului de ieşire I E
(de forţă) de curentul bobinei de intrare I i , care este neliniară, posedând o zonă de
histerezis (Fig. 1.3 – zona haşurată). Dacă I i < I A.min , → FA < Fr , iar releul este ne
acţionat, adică I E = 0 . Dacă I i > I A.min → FA > Fr , ceea ce condiţionează o acţionare a
releului şi închiderea CND, când I i = I EN . Pentru o
acţionare mai sigură, se aplică, de regulă, un curent I (I ) E i
I i = I AN > I A. min . Datorită inducţiei magnetice I E.N

remanente, la micşorarea curentului I i , releul

revine în starea de repaus la un curent de revenire I I I I
0 i
I REV < I A. min , formând astfel zona de histerezis.
Re v A. min AN
Fig .4

Fig. 1.3
Releele şi contactoarele electromagnetice de tensiune pot avea o tensiune de
alimentare a bobinei fie de curent continuu, fie de curent alternativ, însă de valori
standardizate: 12, 24, 110, 220V. În primul caz curentul I i este limitat numai de
rezistenţa activă a bobinei R: I i = U A / R , de aceea bobina trebuie să aibă un număr
relativ mare de spire, iar ca urmare – un volum şi o masă mai mare.
La alimentare în curent alternativ I i este limitată în plus şi de reactanţa
U m sin ωt
bobinei X L = ωL = 2πfL : ii ( t ) = , de aceea numărul de spire poate fi mai
R 2 + X L2
mic, iar ca urmare se micşorează gabaritele. Însă în acest caz inductivitatea bobinei
L şi reactanţa ei X depind invers proporţional de
valoarea întrefierului δ (Fig. 1.4). Aceasta L( δ )
condiţionează o creştere a curentului ii (t ) în X (δ )
momentul acţionării de (7 – 10) – ori:. În afară de
aceasta, la alimentarea în curent alternativ cresc
pierderile în miezul magnetic datorită curenţilor 0 δ
turbionari, de aceea alimentarea în curent continuă Fig . 5

este mai preferabilă.

Fig. 1..4
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 4
O astfel de alimentare permite, de asemenea, realizarea releelor
electromagnetice în calitate de relee de timp cu temporizare la deconectare.
Pentru aceasta releele de timp prevăd adăugător un inel scurtcircuit, care înfăşoară
miezul magnetic. La deconectarea bobinei, când începe să se micşoreze fluxul
magnetic Ψ = W ⋅ Φ , conform legii inducţiei electromagnetice în inel se induce o
tensiune eL = −dΨ / dt , care creează un curent relativ mare. Acest curent creează, la
rândul său, un flux magnetic de reacţie, opus fluxului principal descrescător al
bobinei. Ca urmare, această descreştere devine întârziată cu câteva secunde.
Dezavantajul principal al releelor electromagnetice constă în gabaritele şi
masele lor mari, fiabilitatea scăzută a contactului, datorată apariţiei arcului electric
la deconectare. De aceea în prezent aceste relee se folosesc mai mult în cazurile,
când sunt necesare tensiuni şi curenţi mari de comutaţie (6-10A, 220V) . Însă
chiar şi în aceste cazuri aceste relee se execută într-o construcţie compactă. În
figura 1.5 sunt arătate nişte relee moderne ale companiei RELPOL cu astfel de
parametri şi construcţii, iar contactoarele vor fi arătate în 4.2

Fig. 1.5 Relee electromagnetice moderne compacte ale companiei RELPOL

Ţinând cont de dezavantajele releelor electromagnetice în prezent o răspândire

tot mai largă o au releele şi contactoarele electronice, realizate cu elemente
semiconductoare fără părţi mobile şi fără de contacte. Ca elemente statice de
contact servesc tranzistoarele şi tiristoarele de putere. Releele semiconductoare au
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 5
gabarite şi mase mult mai mici, de aceea au fost concepute mai întâi ca elemente
de interfaţă (de legătură şi separare electrică) dintre diferite dispozitive ale
sistemelor de automatizare . Ele se execută, de regulă, în 2 variante de diferite
puteri : la intrarea sau la ieşirea controlerelor programabile electronice (fig.1.6).
Separarea electrică dintre circuite se face printr-un flux de lumină.

a) b) c)
Fig.1.6 Relee electronice de interfaţă la intrare cu
instalare pe rigleta de 35mm (a,b) şi la ieşire
pentru curenţi până la 100A (c)

1.1.3 Contactoare electromagnetice şi electronice

Contactoarele electromagnetice reprezintă nişte relee electromagnetice de
putere mare, deoarece prevăd 2 tipuri de contacte: : principale (de curenţi mari-10-
5000A ) şi auxiliare (de curenţi mici, ca la relee – 3-10A), comandate de o bovină
şi un circuit magnetic cu o armătură mobilă. În figura 1.7 sunt arătate unele
modificaţii ale contactoarelor electromagnetice 3RT10 ale companiei Siemens
pentru comanda motoarelor de la 3 la 250kW.

Fig. 1.7 Contactoare electromagnetice 3RT110 ale companiei Siemens

1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 6
Contactele auxiliare nu au o acţionare electromagnetică proprie, de aceea se
montează deasupra contactoarelor, fiind cuplate cu axul părţii mobile a
electromagnetului de bază pentru a fi acţionate de acesta odată cu contactele de
putere (fig. 1.8). Aceasta se referă nu numai la contactoarele singulare, cât şi la
cele duble, destinate pentru comanda reversibilă a motoarelor asincrone.

Fig. 1.8 Montarea contactelor auxiliare deasupra axului mobil al electromagnetului

de bază al contactoarelor singulare sau duble

În schemele electrice bobina de comandă a contactoarelor se notează cu

literele A1-A2, iar contactele de putere se evidenţiază printr-un semicerc
adăugător (fig. 1.9). Contactele auxiliare pot fi normal deschise sau normal închise,
pe când contactele de putere sunt numai deschise.

Fig. 1.9 Notarea contactoarelor

nereversibile şi reversibile în
schemele electrice
Pentru comanda
motoarelor cu curenţi până la 100 A au fost elaborate, de asemenea, contactoare
semiconductoare monofazate, bifazate şi trifazate, utilizând aceleaşi principii de
separare electrică ale releelor
electronice de putere,
denumite şi Solide State
Relays. Contactoarele
electronice au o construcţie
mai compactă pentru montare
pe şina DIN de 35 mm, o
comandă în curent continuu
24 V şi o protecţie minim
necesară., În figura 1.10,a
sunt prezentate contactoarele electronice mono-, bi- ţi trifazate R100 , R300 ale
companiei ABB. Fig. 1.10
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 7
1.2 Întrerupătoare automate tipice

Întrerupătoarele automate tipice (IAT) sunt cele mai răspândite aparate

electrice de comutaţie şi de protecţie, fiind utilizate la alimentarea cu curent
electric şi protejarea la scurtcircuit şi suprasarcină a tuturor dispozitivelor,
utilajelor şi instalaţiilor electrice. În multe cazuri însă IAT pot asigura şi alte tipuri
de protecţie, de exemplu la minicurenţi de scurgere la masă (corp) sau la dispariţia
tensiunii unei faze. Protejarea este funcţia principală, care se efectuează prin
deconectarea automată a circuitelor alimentate în cazuri de depăşire a curenţilor
prescrişi (sau prestabiliţi). Comutarea manuală sau automată de la distanţă prin
intermediul unui electromagnet este o funcţie auxiliară, necesară pentru
deconectarea circuitelor de la reţeaua electrică de alimentare în cazul unor
reparaţii, deoarece mecanismul de zăvorâre mecanică al lor are un număr limitat de
comutări. În cazuri când sunt necesare un număr relativ mare de comutări pe oră se
folosesc contactoarele, conectate la ieşirea întrerupătoarelor, deoarece
contactoarele nu sunt prevăzute cu funcţii de protecţie.
În practică însă sunt des folosite, de asemenea, mai ales la iluminatul
electric, şi întrerupătoarele neautomate, care sunt mult mai simple, deoarece nu
au mecanism de broască. Însă acestea din urmă nu pot proteja circuitele la
supracurenţi, fiind utilizate doar pentru închiderea şi deschiderea manuală a
circuitelor, Evident, că în aceste cazuri întrerupătoarele neautomate trebuie
conectate la ieşirea întrerupătoarelor automate.
Întrerupătoarele automate monopolare (monofazate), sau tripolare (trifazate)
conţin respectiv câte unul sau trei contacte principale (de forţă), închiderea sau
deschiderea (acţionarea) cărora în regim normal ( I < I max ) este, de regulă, manuală,
iar în cazuri speciale este dublă – manuală şi electromagnetică, pentru a putea fi
comandate de la distanţă ca şi contactoarele. IAT sunt menţinute în stare închisă cu
ajutorul unui mecanism special de zăvorâre (broască). În cazurile, când curentul
atinge valoarea de scurtcircuit – ( ≥ 12 − 20 ) I N , controlată de un disjunctor sau
declanşator electromagnetic, acesta din urmă acţionează asupra mecanismului
mecanic de zăvorâre, deconectând automat şi cu rapiditate maximă circuitul
electric controlat. După înlăturarea scurtcircuitului întrerupătoarele automate pot fi
reanclanşate manual sau automat foarte uşor şi repede, spre deosebire de
siguranţele fuzibile, care trebuie schimbate după ardere. În legătură cu aceasta
uneori aceste întrerupătoare se mai numesc siguranţe automate. Declanşatorul
electromagnetic de scurtcircuit reprezintă un microreleu de curent maximal, în
cazul unui singur pol, sau trei microrelee de curent, introduse în fiecare fază a IAT
trifazat, partea mobilă a cărora acţionează asupra unui resort reglabil, producând
astfel deszăvorârea mecanismului mecanic de broască şi întreruperea circuitului
electric de forţă.
Majoritatea IAT moderne mai conţin în plus şi un declanşator termic de
suprasarcină, care reprezintă un disjunctor sau un releu termic clasic cu bimetal,
introdus în fiecare fază a curentului de forţă şi care acţionează, de asemenea,
asupra mecanismului de zăvorâre al IAT. Deoarece curentul de suprasarcină
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 8
I SS = (1.05 −1.5) I N
, acţionarea declanşatorului termic este temporizată, întârzierea
fiind invers proporţională cu valoarea curentului. În figura 1.11 sunt indicate 2
curbe timpului de deconectare termică a întrerupătoarelor din stare fierbinte sau
rece în funcţie de raportul dintre curentul real şi cel nominal.

Ţinând cont de dezavantajele

releelor termice, au fost elaborate,
de asemenea, şi declanşatoare
electronice de suprasarcină pe
baza unui releu electronic de control
direct al curentului sau a
temperaturii unui termistor,
rezistenţa căruia variază sub
acţiunea curentului electric. Aceste
declanşatoare electronice au o
rapiditate mai mare şi un diapazon
de prescriere mai larg.
Unele întrerupătoare automate
moderne, destinate pentru comanda
acţionărilor electrice, sunt prevăzute
cu contacte electrice auxiliare de
curenţi mici, montate, de obicei,
lateral (într-o parte sau alta a
întrerupătorului).
Fig. 1.11
În afară de numărul de poli (1,2 sau 3) şi de tipul declanşatorului, IAT pot fi
clasificate şi caracterizate printr-o serie întreagă de parametri:
- curentul nominal, valoarea căruia este standardizată, de exemplu :
I N =0.5;1.6; 2.5;1; 2; 3; 4; 5; 6;10;16; 20; 25; 32; 40; 50; 63; 80;100;125;
A;
- tensiunea nominală, la fel standardizată U N =120 / 240; 220 / 380; 380 / 660;
V;
- frecvenţa nominală f N = 50 sau 60 Hz;
- capacitatea maximă de rupere la scurtcircuit I CN = 50,100kA ;
- caracteristica de acţionare a declanşatorului “timp – curent” – în
dependenţă de clasa declanşatorului - A, B, C, D.
Declanşatoarele electromagnetice de protecţie la scurtcircuit au următoarele
clase principale :
A - 2 I N < iA < 3I N - pentru protecţia dispozitivelor electronice;
B - 3I N < iA < 5I N - pentru protecţia iluminatului în casele de locuit;
C - 5I N < iA < 10 I N - pentru protecţia motoarelor electrice;
D - 10 I N < iA < 20 I N - pentru protecţia transformatoarelor şi a sarcinilor
capacitive.
Timpul de acţionare al acestor declanşatoare t A < 0.1s .
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 9
Nomenclatura întrerupătoarelor automate, produse de diferite companii,
este foarte largă, însă construcţia lor este asemănătoare. În particular pentru
iluminat şi sisteme casnice cu curenţi ≤100 A se produc IAT cu 1, 2, 3 şi 4 poli (al
patrulea pentru firul nul N). În figura 1.12 sunt reprezentate întrerupătoarele
automate modulare de tipul S2, S200, S500 ale companiei ABB cu curenţi 6-63A
şi cu diferite clase de declanşatoare. Ele au o construcţie compactă cu montare
standardizată pe rigleta DIN 35 mm. Dispozitivele auxiliare (accesoriile) acestor
întrerupătoare, care se fixează lateral, sunt arătate în figura 1.13. Ele includ, în
afară de contacte auxiliare, declanşatoare de tensiune minimă S2C-UA, prevăzute
cu prescrieri de 35-70 % sub valoarea nominală a tensiunii, precum şi tensiune
maximă S2C-OVP1 (275 V) şi S2C-OVP2 (290 V). În figura 1.14 este arătat un
întrerupător automat trifazat ABB, destinat pentru protecţia motoarelor.

Fig 1.12 Întrerupătoare automate modulare S2,S200,S5000 pentru iluminat ale

companiei ABB

Fig,12.13 Dispozitive auxiliare ale IAT S2 ABB Fig.1.14 ÎAT trifazat ABB
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 10
Pentru protecţia motoarelor asincrone cu puteri până la 45kW toate
companiile produc o serie compactă şi performantă de întrerupătoare automate
trifazate cu curenţi până la 100A .Declanşatorul electromagnetic de scurcircuit al
acestor întrerupătoare este acordat la o valoare I A =12 −13I N , ceea ce permite o
pornire normală a motoarelor şi o protecţie optimală la scurtcircuit. Pentru
protecţia transformatoarelor, care au un curent de conectare chiar mai mare decât
curentul de pornire al motoarelor, declanşatorul de scurtcircuit se acordează la o
valoare mai mare: I A =19 I N . Declanşatorul termic al acestor întrerupătoare
permite o acordare a acţionării lor în diapazonul (0,7 -1,0) I N, unde IN constituie
curentul nominal al întrerupătorului, care se alege mai mare cu (30-50) % faţă de
curentul nominal al motorului.
În figura 1.15 sunt reprezentate 2 modificaţii principale SM1 şi SM2 şi
diferite dispozitive auxiliare ale întrerupătoarelor automate tipice ale companiei
Lovato Electric cu un diapazon 0,1-32A şi 22-100A. Pe lângă cele 2 protecţii
principale, aceste întrerupătoare mai asigură în plus protecţia motoarelor la
dispariţia unei faze. În componenţa accesoriilor intră nu numai contactele auxiliare
şi declanşatorul de tensiune minimă, ca la compania ABB, ci şi nişte şine de
conexiuni paralele ale întrerupătoarelor, cutii de montare a lor pe perete sau pe un
panou şi altele.

Fig. 1.15 Întrerupătoare automate trifazate SM1 - SM2 şi diferite dispozitive

auxiliare şi accesorii ale lor, produse de compania Lovato Electric

Întrerupătoarele de curenţi mai mari de 100A au o construcţie clasică cu montare

în spatele panourilor de distribuţie a energiei electrice. În figura 1.16 sunt arătate 3
modificaţii ale întrerupătoarelor LZM ale companiei Moeller cu curenţi 15-1600A.
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 11

Fig.1.16 Întrerupătoare trifazate LZM de curenţi 15-1600A ale companie Moeller

Notarea convenţională generală a întrerupătoarelor în schemele electrice este

arătată în figura 1.17. Contactele de putere sunt specificate prin literele L1-L3 şi
T1-T3, iar contactele auxiliare normal deschise şi normal închise ţ prin 1.11-1.12,
1.21-1.22, 1.13-1.14, 1.23-1.24. Mecanismul de broască este reprezentat printr-un
pătrat cu cruce în interior. Asupra acestui mecanism acţionează declanşatorul
termic în formă de impuls dreptunghiular temporizat şi declanşatorul
electromagnetic de protecţie la scurtcircuit, identificat prin litera I şi semnul >.

Fig.1.17 Reprezentarea elementelor întrerupătorului automat în schemele electrice

1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 12
1.3 Întrerupătoare automate diferenţiale de protecţie la curenţi de
scurgere la masă sau în pământ

Importanţa aceste întrerupătoare constă nu numai în protecţia motoarelor

şi a altor utilaje electrice, izolate de pământ sau de nul, la apariţia curenţilor de
scurgere la masă, sau la pământ, în cazurile înrăutăţirii izolaţiei lor faţă de corp,
ci şi în protejarea organismului uman la atingerea lui de corpul instalaţiilor aflate
sub tensiune. În plus, această protejare are loc nu numai la atingerea corpului
motoarelor aflate sub tensiune, ci la orice atingere de un conductor deschis aflat
sub o anumită tensiune. În fiecare caz prin organismul uman trece un curent,
care depinde de rezistenţa corpului şi de valoarea tensiunii şi care se închide prin
pământ, în cazul sistemului de tensiune cu nul legat la pământ. Acest curent poate
fi mic, însă pentru organismul uman un curent mai mare de 0,1 A este deja
periculos. Rezistenţa interioară medie a organismului uman tânăr, de la mână
spre picior, constituie aproximativ 1000-2000 Ω. Dacă picioarele nu sunt izolate
de pământ, atunci la o tensiune de 230V prin organism poate să treacă un curent
de 115-230 mA, ceea ce pentru un organism tânăr poate fi mortal. De aceea
întrerupătoarele automate diferenţiale (IAD), destinate pentru protecţia
electrocutării organismului uman, sunt prevăzute cu următoarele valori de
prescriere ale curentului de scurgere: 10, 30, 100mA.
În cazul legării corpului motoarelor la nul sau la pământ, întrerupătoarele
obişnuite le pot deconecta numai la o străpungere definitivă, când rezistenţa
izolaţiei se micşorează până la zero, şi când curentul creşte până la valoarea de
scurtcircuit. În practică însă rezistenţa izolaţiei faţă de corp, în majoritatea
cazurilor, nu scade brusc până la zero, ceea ce cauzează un curent de scurgere
mult mai mic decât cel de scurtcircuit, însă suficient deseori pentru a provoca
electrocutări umane sau scânteieri. De aceea protecţia la curentul de scurgere la
masă poate servi în plus ca şi o protecţie antiincendiară. Evident, că valorile
curentului de prescriere al întrerupătoarelor diferenţiale pentru o astfel de
protecţie pot fi mai mari faţă de protecţia organismului uman - 0,1-1,0A. În
cazul, când curentul real de scurgere depăşeşte valoarea respectivă de prescriere,
IAD deconectează în mod automat, la fel ca şi întrerupătoarele automate
obişnuite, circuitul de forţă al unui consumator, pe care-l protejează.
Valorile nominale ale curentului de forţă al întrerupătoarelor diferenţiale,
produse industrial, coincid cu valorile standardizate ale curentului
întrerupătoarelor automate obişnuite - 16, 25, 50, 63, 100A (la cele ruseşti BД1 –
63 УЗО) sau AД12, AД14) şi 16, 25 – 224A (la cele germane Siemens 5SM1).
Valorile nominale ale tensiunilor însă depind de numărul de faze ale instalaţiilor,
care se protejează prin IAD. Din acest punct de vedere IAD se împart în 2
variante constructive principale (vezi foto BД1– 63 Fig.4.26,a):
1) cu 2 intrări şi 2 ieşiri de forţă (faza L şi nulul N) – pentru consumatori
monofazaţi;
2) cu 4 intrări şi 4ieşiri de forţă (L1, L2, L3 şi N) – pentru instalaţii trifazate.
Întrerupătoarele diferenţiale ruseşti BД1-63 (fig. 1.18,a) nu pot asigura
protecţia, instalaţiilor la scurt circuit şi suprasarcină, de aceea utilizarea lor
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 13
necesită o înseriere cu întrerupătoare automate obişnuite. În legătură cu aceasta
au fost elaborate, de asemenea, nişte IAD combinate – AД12, AД–14(Fig. 1.18,
b) sau 5SU3(6), care asigură toate protecţiile menţionate mai sus.

a) b)
Fig. 1.18. Întrerupătoare automate
diferenţiale ale companiei ruseşti
ИЭК : a) – ВД1-63 cu protecţie numai
la curent de scurgere la masă; b) –
АД12, АД14 cu protecţie la curent de
scurgere, la curent de scurtcircuit şi la
curent de suprasarcină

În figura 1.19 sunt reprezentate câteva modificaţii de ÎAD F200 şi DS ale

companiei ABB cu aceleaşi 2 funcţii de protecţie. Valorile curentului prescrise
de scurgere ale lor sunt cuprinse între 0,1A şi 1,2A. Ele mai asigură , de
asemenea, o temporizare reglabilă 0,3-5s pentru deconectare selectivă a 2 ÎAD.

Fig. 1.19. Întrerupătoare automate diferenţiale DS ale companiei ABB

1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 14
Principiul de funcţionare al IAD este relativ simplu, având la bază un
transformator diferenţial cu circuit magnetic toroidal 1 (fig. 1.20). Prin fereastra
interioară a acestui toroid se trec conductoarele curentului de forţă, care servesc
ca înfăşurări primare de o singură spiră w 1=1 ale transformatorului diferenţial. În
variantă monofazată, de exemplu, curentul conductorului de fază I1 este egal cu
curentul nulului I 11 , însă aceşti curenţi au sensuri diferite. Ca urmare, fluxurile
magnetice Ф1 şi Ф2 , create de aceşti curenţi în miezul toroidal, de asemenea sunt
egale şi opuse: Ф1 = Ф2 , iar fluxul rezultant: ФΣ =Ф1 - Ф2 = 0, ceea ce
condiţionează în înfăşurarea secundară cu spire w2 o tensiune de inducţie e2 =0.
În cazul atingerii operatorului uman de un conductor aflat sub tensiunea de
fază, sau de corpul instalaţiei, izolaţia căreia este străpunsă, prin organismul
uman, pământ şi faza de alimentare apare un curent adăugător, numit curent de
scurgere la pământ Isc. Acest curent condiţionează un dezechilibru între
curenţii (I1 +Isc) - I1 = ∆I>0
şi fluxurile lor magnetice
Ф1 - Ф2 = Ф Σ >0. Ca urmare,
în circuitul secundarului
transformatorului apare un
curent I2 >0, care alimentează
electromagnetul 2. Când acest
curent atinge valoarea
prescrisă I2=Ip, are loc
acţionarea electromagnetului
2, declanşarea mecanismului
de zăvorâre 3 şi deconectarea
automată a instalaţiei de la
reţeaua de alimentare.
Pentru o testare imitatoare
a funcţionării întrerupătorului
diferenţial este prevăzut un
buton „Test” şi o rezistenţă
anumită R, care pot forma un
curent artificial de scurgere
prin şuntarea
transformatorului . Fig. 1.20. Principiul de funcţionare al ÎAD

În mod analogic funcţionează şi varianta trifazată a întrerupătorului

diferenţial, trecându-se prin fereastra miezului magnetic toate conductoarele de
fază, inclusiv nulul reţelei. În lipsa curentului de scurgere, suma curenţilor
acestor conductoare, de asemenea, este egală cu zero: iL1 +iL2 +iL3 =0. În unele
instalaţii însă forma acestor curenţi nu este sinusoidală, ceea ce necesită nişte
modificaţii speciale ale IAD.
Toate întrerupătoarele diferenţiale însă necesită o deblocare manuală în
caz de acţionare,
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 15
Notarea convenţională a ÎAD monofazate şi trifazate în schemele electrice
include transformatorul toroidal şi butonul de testare înseriat cu rezistenţa de
limitare a curentului de scurgere artificială (fig. 1.21).

Fig.1.21.Întrerupătoare automate diferenţiale şi notarea lor în schemele electrice

Aceste dispozitive sunt recomandate în prezent ca obligatorii în sistemele

casnice de alimentare cu energie electrică încă dintr-un motiv. Ele mai permit o
depistare a furturilor de energie electrică, când unii consumatori de energie
monofazată unesc aparatele lor electrice
numai la un conductor al contorului – la
linia de fază respectivă. Al doilea
conductor – nulul, ei îl unesc la corpul
diferitor sisteme legate la nul, cum ar fi
reţele termice de încălzire, sau de
aprovizionare cu apă şi altele. În astfel de
cazuri o parte din curentul consumat nu
trece prin contor, ceea ce conduce la un
furt de energie electrică. Corpul
instalaţiilor electrice însă trebuie conectat
la electrodul de protecţie PE, separat de nulul N (fig. 1.22). Fig. 1.22

Dacă se alege un IAD cu 3 funcţii de protecţie, adică la scurtcircuit,

suprasarcină şi scurgere la masă, atunci el poate înlocui întrerupătorul general
de alimentare a unor case comunale sau particulare. Schema de conectare în
acest caz depinde de numărul de faze, de numărul şi tipul sarcinilor electrice –
lămpi, prize, boilere, plite electrice, maşini de spălat şi altele. În figura 1.23
este arătată, ca exemplu, schema simplificată de alimentare a unei clădiri sau
vile cu câteva etaje. Ea prevede 1 întrerupător general trifazat Q1, cu 4 poli
şi cu un curent sumar de 125A. Fiecare fază include, ca element principal de
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 16
protecţie generală monofazată, câte un întrerupător automat diferenţial
Q10, Q20, Q30 de 25A, 32A şi 40A pentru 3 grupe principale de
consumatori : lămpile de iluminat, prizele de alimentare a aparatelor casnice şi
celelalte sarcini diverse. În fiecare grupă consumatorii principali sunt alimentaţi
printr-un întrerupător automat obişnuit cu un curent nominal, în funcţie de
sarcină de consum. De exemplu, lămpile consumă un curent mai mic, de aceea
pentru ele se recomandă de ales câte un întrerupător obişnuit de 6-10A pentru
fiecare cameră, iar pentru prize – câte un întrerupător automat obişnuit de 16A,
deoarece sarcinile lor sunt mai mari. Un astfel de concept nu afectează
alimentarea celorlalţi consumatori la deconectarea avariată sau operativă a
unuia singur din grupă. Însă el trebuie să asigure o consecutivitate a protecţiilor
– întrerupătoarele individuale trebuie să aibă un curent nominal mai mic, faţă de
întrerupătorul principal.

Fig. 1.23. Principiu de alimentare şi protecţie a unei vile cu câteva etaje

În multe cazuri însă lămpile au nevoie de un întrerupător obişnuit şi nu

diferenţial, deoarece se alimentează prin 2 fire. În figura 1.24 este arătat un astfel
de exemplu, utilizând aparate ale firmei franceze Merlin Gerin, care intră în
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 17
compania germană SCHNEIDER ELECTRIC. Fiecare întrerupător este
prevăzut, de regulă, cu 2 poli – pentru fază (de culoare roşie) şi pentru nul (de
culoare albastră, care trebuie să fie primul). Alimentarea se face, de regulă în
partea de sus, iar sarcina se conectează în partea de jos a fiecărui aparat.
Utilizarea întrerupătoarelor automate cu un singur pol, de exemplu pentru fază,
îngreuiază executarea conexiunilor cablurilor separate la nul în interiorul
panoului de alimentare şi menţine probabilitatea de apariţie a unei alte faze în
Nul .

Fig. 1.24. Exemplu de conectare a aparatelor companiei franceze Merlin Gerin

Toate companiile producătoare de aparate electrice, produc, de asemenea, şi
panouri compacte de montare şi asamblare a acestora. Ele sunt prevăzute pentru
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 18
un număr diferit de aparate – 4, 6, 8, 12, 16, 24, care se montează pe rigleta
standardizată de 35mm DIN 35. Dacă numărul lor este mare, atunci ele se
proiectează pentru montare într-un singur rând, sau pentru 2 rânduri (etaje, cum
este arătat în figura precedentă). În figura 1.25 este prezentat un panou simplu cu
un singur întrerupător automat diferenţial, ca protecţie generală, şi 4
întrerupătoare automate obişnuite pentru fiecare sarcină separată. Acest panou
prevede, de asemenea, o bară de cupru cu şuruburi, care trebuie să fie conectată
la şină de împământare subterană. La fiecare şurub al acestei bare se conectează
al treilea conductor de culoare galbenă cu dungă verde (conductorul de protecţie
PE) al prizelor sau aparatelor casnice, care asigură împământarea acestora.
Aceste panouri pot avea diferite execuţii constructive : IP 23 de montare în
încăperi, sau de montate în aer liber - IP 54. Toate cablurile exterioare trebuie
montate în furtunuri gofrate flexibile de protecţie, care pot asigura şi o schimbare
a lor în caz de necesitate.

Fig. 1.25. Exemplu de panou al companiei franceze Merlin Gerin

În caz dacă panoul de conexiuni nu are bară de împământare, aceasta poate fi

realizată prin intermediul bornelor cu montare pe şină de 35 mm (fig. 1.26, a).
Pentru montarea conductoarelor electrice de 0,1-300 mm 2 în diferite dulapuri
şi panouri de comandă, compania americano –canadiană WEIDMULLER produce
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 19
o nomenclatura bogată de borne modulare din seriile W, Z, I. Conductoarele se
fixează în 2 moduri – sub şurub sau sub resort, într-un rând (etaj) sau în 2-3 rânduri
(etaje), unul fiind destinat, de exemplu, pentru împământare. Pentru conectarea
paralelă a unor module sunt prevăzute nişte punţi din 2 sau mai multe contacte, iar
pentru conectarea paralelă a unor conductoare de secţiune mai mică - montarea
superioară a unor adaptoare de trecere. Sunt prevăzute, de asemenea, şi diferite
variante de testare a tensiunii conductoarelor, de exemplu prin unele ştechere
cilindrice. În figura 1.26 sunt arătate unele borne din seriile W şi Z – cu şi fără
înşurubarea conductoarelor, precum şi principiile lor de fixare .

b)

c)

Fig. 1.26. Borne modulare din seriile W şi Z ale companiei WEIDMULLER cu şi

fără înşurubarea conductoarelor şi principiile principale de fixare ale lor
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 20
1.4 Scheme tipice de comandă simplificată şi protecţie a motoarelor
asincrone trifazate în scurtcircuit
Schemele clasice de comandă automatizată secvenţială cu relee şi contactoare
ale motoarelor asincrone (MA) în scurtcircuit de putere mică şi mijlocie sunt cele
mai simple, deoarece ele sunt proiectate special pentru pornirea directă la reţea,
sau pentru pornirea Y/Δ. Curentul de pornire în primul caz este mai mare decât cel
nominal de 5-7 ori, ceea ce reprezintă unul din dezavantajele principale ale acestor
motoare. Pornirea Y/Δ micşorează curentul liniar de 3 ori, de aceea se utilizează
pentru majoritatea motoarelor de putere mijlocie. În unele cazuri însă această
ultimă metodă nu este posibilă, fiind înlocuită cu starterele tiristorizate, descrise
în capitolul 4. MA de puteri mari impun pentru micşorarea curentului introducerea
temporară în circuitul statoric a unor elemente adăugătoare (inductivităţi,
autotransformatoare), care apoi sunt şuntate cu ajutorul contactoarelor.

Comanda automatizată a motoarelor asincrone prevede, de regulă, nu numai

pornirea, ci şi alte funcţii, impuse de procesul tehnologic al maşinii de lucru sau de
cerinţele de protecţie şi securitate. Dintre aceste funcţii fac parte: frânarea,
inversarea, reglarea, comanda din câteva locuri, semnalizarea, protecţia la
scurtcircuit şi la suprasarcină, blocarea unor regimuri tehnologice sau
electrice nedorite ş.a. Realizarea acestor funcţii poate fi făcută prin mai multe
principii, iar ca urmare şi prin mai multe variante ale schemelor tipice de comandă.
Frânarea, de exemplu, poate fi făcută în contracurent, prin metoda dinamică sau
recuperativă. Pe lângă comanda automatizată, schemele tipice mai prevăd, de
obicei, şi o comandă manuală (de rezervă).
În figura 1.27, a este reprezentată schema de forţă a pornirii directe
nereversibile a motorului asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit, care prevede în
circuitul statorului un întrerupător automat QF, pentru protecţie la scurtcircuit, un
releu termic cu două elemente sensibile KK pentru protecţie la suprasarcină şi
contactele de forţă ale contactorului (demarorului) trifazat KM. Această schemă
poate avea 3 variante de comandă, determinate de tipul maşinii de lucru:
1) cu un singur element de comandă pentru pornire şi oprire – un
întrerupător simplu SA, care asigură o autopornire la dispariţia şi reapariţia
tensiunii reţelei de alimentare (fig. 1.27, b). În sistemele complexe de
automatizare în locul întrerupătorului SA se foloseşte contactul de ieşire al unui
bloc automat, de exemplu a unui controler; Această schemă este recomandată
pentru pompe.
2) cu un singur element de comandă pentru pornire şi oprire – un buton
simplu SB cu contact normal – deschis. La luarea degetului de pe buton,
motorul se opreşte (fig. 1.27, c); Ea se foloseşte pentru instrumentele electrice.
3) cu 2 butoane de comandă: SB1 cu contact normal – deschis pentru
pornire şi SB2 cu contact normal – închis pentru oprire, precum şi cu o
automenţinere a funcţionării motorului la luarea degetului de pe butonul SB1.
(fig. 1.27, d). Această automenţinere se realizează prin şuntarea butonului SB1 cu
contactul normal – deschis auxiliar al contactorului KM. În caz de suprasarcină
de curent de 5 – 40% contactul releului termic deconectează motorul.
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 21

Fig. 1.27. Scheme de comandă nereversibilă ale motorului asincron

În figura 1.28 este arătată aceeaşi comandă nereversibilă a MA, însă cu

protecţii de bază realizate prin elemente diferite, precum şi în standard european.

Fig. 1.28 Comanda nereversibilă a MA cu protecţii de bază în standard european

În figura 1.29 sunt indicate scheme de pornire directă reversibilă a MA cu 2

contactoare tripolare KM1 (Q11) şi KM2 (Q12), care alcătuiesc un demaror
reversibil şi care asigură schimbarea succesiunii a 2 faze de alimentare a statorului.
Autoalimentarea fiecărui contactor după apăsarea temporară a butonului de sens
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 22
direct (D) SB1 (I), sau a butonului de sens invers (I) SB2 (II), se efectuează la fel
ca şi la comanda nereversibilă: prin şuntarea butoanelor cu contactele auxiliare
normal – deschise ale contactoarelor corespunzătoare - KM1 (Q11) şi KM2 (Q12).
Aceste scheme de comandă însă mai asigură o protecţie adăugătoare: de acţionare
simultană a ambelor contactoare, urmată de scurtcircuitarea a două faze a reţelei.
Pentru evitarea ei, bobina contactorului KM1 se înseriază cu contactul auxiliar
normal – închis KM2, iar bobina contactorului KM2 – cu contactul normal – închis
KM1. În legătură cu aceasta contactele normal – închise KM1 şi KM2 se mai
numesc contacte de interblocare, care împiedică inversarea motorului fără a
apăsa mai întâi pe butonul SB3 (0)”STOP”.

c)
Fig.12.29 Scheme tipice de comandă reversibilă a MA în standard clasic (a, b) şi
european (c)
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 23
Prima variantă de comandă din figura 1.29 c asigură o inversare a sensului de
rotaţie numai după o deconectare prealabilă a contactorului precedent prin
butonul comun 0 (21-22) STOP, deoarece apăsarea celuilalt buton nu întrerupe
alimentarea bobinelor contactoarelor prin contactele auxiliare de automenţinere
ale lor Q11 (13-14) şi Q12 (13-14). În cea de-a doua variantă, inversarea este
posibilă din mers, adică fără apăsarea butonului STOP, deoarece apăsarea
celuilalt buton întrerupe alimentarea bobinei contactorului precedent. Această
variantă se foloseşte pentru comanda unui motor cu 2 viteze.
O astfel de comandă manuală este reprezentată în figura 1.30, a, unde
fiecare înfăşurare de fază statorică este constituită din 2 secţii egale. Prin
conectarea acestor secţii în triunghi sau în stea dublă (fig.1.30, b,c) se pot obţine
2 variante de perechi de poli ale înfăşurării statorice, iar ca urmare – 2 viteze
diferite şi proporţionale, de exemplu n1=60f1/p1=60*50/2=1500 rot/min şi
n2=60f1/p2=60*50/1=3000 rot/min. Pentru conexiunea de stea dublă sunt necesare
5 contacte de forţă, de aceea se folosesc 2 contactoare KM2, bobinele cărora sunt
conectate paralel. Mai întâi motorul se accelerează până la viteza mică, apoi se
apasă SB2 şi se trece din mers la viteza mare. Oprirea motorului din oricare
regim se efectuează prin butonul SB3 STOP.

a)

b) c)
Fig. 1.30. Comanda secvenţială a unui motor asincron cu 2 viteze
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 24
O utilizare largă pentru motoarele de puteri mijlocii o are pornirea STEA-
TRIUNGHI, care asigură o micşorare de 3 ori a curentului de pornire a
motorului, conectând statorul mai întâi în STEA, la o tensiune de fază de 1,73 ori
mai mică (fig. 1.31, a). După o pauză de 7-10 s, un releu de timp reconectează
automat motorul în TRIUNGHI la o tensiune de fază, egală cu tensiunea de linie,
care constituie tensiunea nominală a lui. În figura 1.31 ,a este arătată totodată
cutia de borne cu cele 6 capete ale înfăşurărilor de fază U1-U2, V1-V2, W1-W2
şi conexiunile orizontale din ea pentru o conexiune Y, sau verticale pentru Δ.

a)

b)
Fig. 1.31. Schema tipică de pornire STEA-TRIUNGHI a motorului asincron
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 25
Schema de forţă la pornirea STEA-TRIUNGHI (în standard european)
prevede 3 contactoare de putere: Q11 – contactorul de linie; Q13 – STEA şi Q15
– TRIUNGHI, precum şi un releu termic de protecţie la suprasarcină F2, dacă în
locul întrerupătorului automat Q1 sunt utilizate siguranţe fuzibile F1 (fig. 1.31,
b).
Partea de comandă a acestei scheme, cu un bloc S11 cu 2 butoane - I START
şi 0 STOP, precum şi cu un releu de timp cu temporizare la conectare K1, este
arătată în figura 1.32 (în 2 variante). Schema funcţionează în felul următor.
La apăsarea butonului I START, prin contactul normal închis al releului de
timp K1/15-16, se alimentează mai întâi bobina contactorului Q13 STEA.
Contactul normal deschis al acestui contactor Q13/13-14 alimentează, la rândul
său, bobina contactorului principal de linie Q11, care porneşte motorul în
STEA,, precum şi bobina releului de timp K1, care începe numărarea timpului
prescris. Când acest timp expiră, releul de timp K1 deconectează contactorul Q13
STEA şi conectează contactorul Q15 TRIUNGHI, aplicând motorului o tensiune
nominală. Contactul de interblocare Q15/21-22 întrerupe circuitul bobinei
contactorului Q13 STEA pentru a nu putea fi acţionat în timpul funcţionării în
TRIUNGHI. Oprirea şi protecţia motorului este aceeaşi, ca şi în schemele
precedente.
Varianta a doua mai prevede o protecţie tehnologică cu ajutorul contactului
normal închis S14/1-2, care poate fi contactul unui limitator de cursă.

Fig.1.32 Partea de comandă a schemei tipice de pornire STEA-TRIUNGHI a MA

1.5. Principii şi dispozitive moderne de protecţie a motoarelor asincrone
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 26

1.5.1. Principii şi noţiuni generale

Motoarele asincrone (MA) cu rotor scurtcircuitat şi de utilizare generală, pe
lângă simplitatea şi preţul mic de cost, posedă totuşi un dezavantaj principal : sunt
sensibile la diferite regimuri anormale şi, în deosebi la suprasarcini la arbore,
deoarece cuplul maxim al lor este limitat: M max=(2,0 – 2,5)MN , iar cuplul de
pornire este şi mai mic. Depăşirea cuplului de suprasarcină MS> Mmax, chiar pe o
perioadă scurtă, condiţionează oprirea motorului şi trecerea lui în regim de
scurtcircuit cu o alunecare S=1 şi un curent I = I sc = ( 5 − 7 ) I n . Dacă cuplul de
suprasarcină nu se micşorează şi dacă protecţia motorului nu-l deconectează timp
îndelungat de la reţea, regimul de scurtcircuit conduce la supraîncălzirea şi ieşirea
lui din funcţie. De aceea protecţiei trebuie să i se acorde o atenţie şi o importanţă
deosebită, deoarece aceasta nu este numai o problemă tehnică, ci deseori şi una
economică. Într – adevăr, ieşirea din funcţie a motorului este însoţită, de regulă, şi
de întreruperea îndelungată a unui proces tehnologic sau a unui utilaj costisitor, iar,
ca urmare, şi de pierderi economice în afară de cheltuieli pentru reparaţia
motorului.
Suprasarcina de curent a MA trifazate însă poate fi condiţionată nu numai de
creşterea cuplului de sarcină la arbore, ci şi de alte cauze:
• din cauza creşterii timpului de pornire, care depinde de momentul de
inerţie al maşinii de lucru;
• din cauza micşorării tensiunii sau frecvenţei reţelei de alimentare;
• din cauza asimetriei tensiunilor de fază sau la dispariţia unei faze;
• din cauza numărului mare de porniri pe oră;
• din cauza înrăutăţirii ventilaţiei sau a creşterii temperaturii mediului ;
• din cauza unor defecţiuni mecanice (a sfărâmării rulmenţilor);
• din cauza alimentării cu tensiuni nesinusoidale.
Sarcina principală a dispozitivelor de protecţie (DP) constă în deconectarea
motorului înainte ca temperatura lui să atingă valoare maximă, după care se
micşorează rezistenţa izolaţiei, devenind periculoasă pentru o funcţionare normală.
La baza acestor dispozitive pot sta mai multe principii sau tipuri de protecţie :
• maximală de curent (de scurtcircuit);
• maximală şi minimală de tensiune, sau la dispariţia ei;
• protecţia la dispariţia unei faze;
• protecţia la suprasarcini la arbore, care atrage după sine şi suprasarcini
de curent (1,05 – 1,5)IN;
• protecţia la curenţi de scurgere la masă (corp), care apar la scăderea
rezistenţei de izolaţie sub o anumită limită;
• protecţia antiexplozivă (pentru lucrări în mine, unde predomină
amestecuri de gaze explozive);
• protecţia climatică (contra influenţei factorilor climatici ai mediului
ambiant cu temperaturi foarte ridicate sau scăzute, cu umiditate
excesivă).
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 27
Dintre toate aceste protecţii cele mai principale sunt cele de curent maximal
(scurtcircuit), de suprasarcini şi de dispariţie a unei faze. Suprasarcinile la arborele
motorului conduc la o creştere lentă a curentului şi a temperaturii înfăşurărilor lui,
de aceea acest tip de protecţie se mai numeşte şi protecţie termică, iar ea poate fi
realizată prin 2 sau chiar 3 procedee sau metode:
1) prin măsurarea temperaturii înfăşurărilor (metoda directă);
2) prin măsurarea curentului (metoda indirectă);
3) prin ambele metode.
Controlul direct al temperaturii se recomandă în următoarele cazuri:
• în regimurile cu funcţionare de scurtă durată (S2) sau intermitentă (S3),
când curentul poate depăşi valoarea nominală, iar temperatură – nu;
• în cazul unor porniri – frânări îndelungate (peste 10s);
• la o răcire insuficientă sau la o temperatură înaltă a mediului ambiant;
Pentru a controla temperatura reală a MA în înfăşurările lor se instalează, în
calitate de senzori termici, nişte termorezistenţe sau termistoare
∆R
semiconductoare cu un coeficient pozitiv de temperatură > 0 (la
∆t o C
creşterea temperaturii motorului rezistenţa senzorului creşte proporţional şi
invers). Această variaţie este transformată apoi de dispozitivul de protecţie într
– un semnal discret de declanşare
Q F
a contactorului KM, care KM M
alimentează statorul motorului.
Protecţia lui la scurtcircuit în
aceste cazuri trebuie asigurată cu
ajutorul întrerupătoarelor DP
automate QF sau a siguranţelor
fuzibile (fig. 1.33). F ig . 1
Fig. 1.33
DP bazate pe măsurarea reală a curentului motorului se realizează, la rândul
lor, cu ajutorul a 4 tipuri principale de aparate de protecţie termică :
• întrerupătoare automate cu declanşatoare termice de protecţie la
suprasarcină (în plus la protecţia la scurcircuit) ;
• relee termice de protecţie cu 2 metale diferite şi lipite, care la încălzire
se îndoaie, acţionând mecanic asupra unui contact electric;
• relee electronice de protecţie, care compară valoarea reală a curentului
cu cea prescrisă, acţionând când aceste valori devin egale.
• relee electronice de protecţie combinată, care controlează atât
curentul, cât şi temperatura reală a motorului.
Realizarea practică a tuturor acestor principii de protecţie se efectuează prin
deconectarea bobinei de alimentare a contactorului de comandă a motorului
asincron în caz de depăşire neadmisibilă a curentului acestuia. Pentru acest scop
au fost propuse mai multe variante de scheme electrice tipice, care au devenit un
standard industrial şi care utilizează, în plus, şi nişte elemente de comandă, ca de
exemplu butoanele sau comutatoarele cu semnalizare luminiscentă.
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 28
1.5.2 Dispozitive moderne de protecţie termică şi electronică

În figura 1.34, a este reprezentat releul termic 3RU al companiei Siemens

şi elementele lui de comandă. El are nişte ieşiri în variantă de şurub, iar intrările au
forma unor fişe de o anumită lungime şi amplasate la o astfel de înălţime, încât să
asigure o montare exactă împreună cu contactorul de comandă al motorului
(fig.1.34, b) . Fiecare releu termic se execută pentru un interval anumit de curent,
de exemplu 1-1,6A, sau 2,5-4A şi aşa mai departe până la 100A. Alegerea valorii
necesare a curentului nominal se efectuează cu ajutorul unui disc rotitor cu cruce
în centru. Releul este prevăzut cu 3 butoane : STOP - de culoare roşie, care
asigură deconectarea contactorului fără acţionarea releului, TEST, ascuns sub un
căpăcel de masă plastică, şi RESET după acţionarea lui.

Fig.1.34 Releul termic de protecţie a motoarelor

3RU al companiei Siemens (a) şi montarea lui
într-un singur bloc cu contactorul 3RT (b
În figura 1.35 sunt reprezentate nişte relee termice separate şi accesoriile de
montare ale lor, produse de compania italiană LOVATO ELECTRIC. În afară
de protecţia la suprasarcină, ele mai pot proteja motorul la dispariţia unei faze
şi sunt prevăzute cu resetare manuală sau automată.
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 29

Fig.1.35
În figura 1.36, a este reprezentat o modificaţie mai nouă a unui releu termic,
produs de aceeaşi companie LOVATO ELECTRIC într-un singur bloc compact
cu contactorul trifazat de comandă a motorului , iar în figura 1.36, b - protecţia
termică clasică printr-un întrerupător automat., cuplat cu un contactor
corespunzător. În figura 1.37 compania ABB propune o variantă de protecţie
integrată, inclusiv la dispariţia unei faze şi la asimetria fazelor. într-un
întrerupător automat, la care se mai adaugă doar contactorul.

a) b)
Fig.1.36.Dispozitive
de protecţie clasică: a)-,
cu releu termic–contactor şi întrerupător automat Fig.1.37 Protecţie integrată
– contactor (LOvato Electric) în întrerupător automat ABB
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 30
În figura 1.38 sunt arătate o grupă de relee electronice de protecţie la
depăşirea valorilor maxime şi minime ale tensiunii, curentului, frecvenţei, la
dispariţia unei faze, la variaţia succesiunii fazelor, asimetriei lor, sensului de
rotaţie a motorului ale companiei LOVATO ELECTRIC. Releele de tensiune, de
exemplu, sunt universale.
deoarece includ mai multe
protecţii – la dispariţia unei
faze, la asimetria şi succesiunea
lor. Unele dintre aceste
protecţii acţionează momentan
(la dispariţia fazei sau
schimbarea succesiunii lor), iar
altele - cu întârziere.

Fig.1.38. Relee electronice de

protecţie ale companiei Lovato
Dintre releele electronice de
protecţie de tensiuni joase ale companiei Siemens pot fi menţionate relee 3RB10
(fig. 1.39, a) cu un diapazon de control al curentului 0,4-630A (335kW), care
sunt mult mai performante faţă de releele termice. Ele asigură un diapazon mult
mai larg de prescriere a curentului: Ip=(0,25 – 1,0)IN adică 1:4, având o
acţionare IA=1,14Ip – la fiecare valoare prescrisă; o protecţie adăugătoare la
dispariţia unei faze de alimentare a motorului cu un timp de acţionare până la 3s;
un consum de energie mult mai mic. Un alt parametru al acestor relee este clasa
de temporizare la pornirea motorului – 5, 10 şi 20. Această clasă subînţelege o
temporizare respectivă de 5, 10 sau 20 de secunde , necesare pentru a exclude
acţionarea lor în timpul pornirii motorului, când curentul depăşeşte mult valoarea
nominală.
Releele 3RB10, la fel ca şi cele italiene, nu impun nici o sursă exterioară de
alimentare în curent continuu +5V, întrucât se alimentează de la acelaşi sistem de
tensiune pe care îl controlează şi protejează. Pentru aceasta releele 3RB10 includ
3 transformatoare de măsurare a curentului (TC) în fiecare fază şi un
transformator de tensiune de putere mică (fig. 1.39, b). Dispozitivul electronic
conţine nişte circuite integrate analogice
(microscheme), care compară curentul real
~ fază cuN
din fiecare cel prescris şi în ~caz de
depăşire formează un semnal discret de
acţionare de tip releuKM
cu CNI.
3RB10
TC

TC

a) TC b)

M
Fig. 1.5
1. APARATE ELECTRICE DE COMUTAŢIE ŞI PROTECŢIE 31
Fig.1.39 Releul electronic de protecţie 3RB10 al companiei Siemens

Releele 3RB12 (Siemens) sunt înzestrate cu un microprocesor, de aceea sunt

mai performante decât 3RB10, asigurând mai multe funcţii de protecţie, inclusiv
protecţie termică directă (cu senzor de temperatură) şi indirectă, precum şi funcţii
de comandă, de diagnostică. Pe lângă funcţiile releului precedent, acest releu
asigură o protecţie la o asimetrie substanţială a tensiunilor (curenţilor) pe faze, la
străpungerea izolaţiei faţă de corp (pământ), la blocarea mecanică a motorului .