RUT

 Titlul cărţii
Cartea lui Rut este un apendice pentru cartea Judecătorilor şi o
introducere la următoarele două cărţi istorice ale lui Samuel. Ea poartă
numele persoanei a cărei istorie o relatează. Numele iudaice au şi o
semnificaţie. Acest lucru este pierdut din vedere de cititorul traducerilor
Bibliei pentru că traducătorii au transliterat pur şi simplu numele proprii
fără să le dea şi semnificaţia. Rut era moabită şi deci numele ei nu era
unul ebraic. Rădăcina şi semnificaţia numelui sunt incerte deşi unii cred
că pot fi legate de verbul ra’ah - a asocia cu, şi prin urmare ar însemna
prieten sau prietenie.
Cartea lui Rut nu ne prezintă o poveste romantică de dragoste, ci
iubirea unei tinere văduve pentru mama soţului ei decedat. Iubirea
ilustrată în caracterul lui Rut este una curată, neegoistă şi extraordinară.
Deşi moabită, Rut acceptă credinţa lui Naomi şi este răsplătită prin
căsătoria cu un iudeu nobil, Boaz, prin care ea devine un strămoş al lui
David.
 Autorul cărţii
Criticii au dezbătut paternitatea cărţii Rut. Ca şi în cazul cărţii lui
Daniel, sunt unii care stabilesc data scrierii timpuriu iar alţii târziu.
Unii critici au declarat că această carte reprezintă un argument
subtil în favoarea căsătoriilor dintre iudei şi alte popoare, deoarece David
a fost descendentul unei astfel de căsătorii. Ei sugerează că a fost scrisă
în timpul lui Ezra şi Neemia ca un protest împotriva legilor lor categorice
care interziceau căsătoria între iudei şi neamuri. Sunt cinci argumente
principale aduse de aceia care cred că această carte a fost scrisă în
perioada post-exilică :
1. Expresia în vremea judecătorilor 1 presupune o dată târzie pentru
scrierea cărţii.

1
1:1
 2. Faptul că această carte este inclusă în a treia secţiune a
canonului ebraic presupune o realizare târzie.
3. Cartea conţine un număr de aramaisme care nu apar în
naraţiunile pre-exilice.
4. Genealogia de la sfârşitul cărţii arată o influenţă clară a şcolii
preoţeşti.
5. Expresia odinioară în 2 pare să indice că ceremonia încăltămintei
şi a răscumpărării unui pământ sau a unei femei nu a mai fost practicată
de mult.
Aceste argumente sunt însă departe de a fi cele finale. Expresia în
vremea judecătorilor nu presupune decât că această carte, aşa cum o
avem, a fost scrisă după încheierea perioadei judecătorilor, însă nu în
mod necesar la mult timp după aceasta.
Este interesant de remarcat că în una din cele mai vechi versiuni,
Septuaginta, cartea a fost adaugată la cartea Judecătorilor, fără chiar să
aibă un titlu separat, ca şi cum ar fi fost partea de final a cărţii
Judecătorilor, un fel de apendice. Poziţia lui Rut în canonul ebraic prezent
nu este un argument valid pentru o data târzie a scrierii.
Un studiu detaliat a arătat că expresiile aramaice pe care criticii le-
au adus ca o dovadă a originii târzii apar de asemenea şi în alte scrieri a
căror datare pre-exilică este incontestabilă. Genealogia de la sfârşitul
cărtii lui Rut nu este o dovadă suficientă pentru originea post-exilică fără
ca mai întîi să afirmăm că unele porţiuni ale cărţilor lui Moise şi a lui
Iosua să fie de asemenea de origine post-exilică.
Expresia odinioară în poate foarte simplu însemna că ceremonia
încălţămintei şi a răscumpărării unui pământ sau a unei femei a existat în
trecut, însă nu neaparat în trecutul îndepartat. De fapt, un studiu atent al
cărţii lui Rut a condus pe mulţi teologi la concluzia că pentru această
carte este mai potrivită originea pre-exilică. Acest lucru este fără îndoială
tot ce poate fi spus despre data scrierii cărţii lui Rut.

2
4:7
 Forma scrisă a cărţii lui Rut, aşa cum o avem noi acum, îşi are cel
mai probabil originea în timpul lui David şi ca datare se pare că se
potriveşte cel mai bine în perioada de început a domniei sale. Unii au
afirmat că Samuel a fost autorul acestei relatări. Aceasta ar explica
aşezarea cărţii Rut la sfârşitul cărţii Judecători şi începutul cărţilor lui
Samuel.
Poziţia sa în cadrul canonului ebraic în mod natural este în cadrul
Scrierilor deoarece nu a fost potrivit ca să aparţină cărţilor lui Moise sau
celor ale profeţilor. Conform tradiţiei iudaice, aşa cum este prezentată în
Talmud, profetul Samuel a scris nu numai cărţile care-i poartă numele, ci
şi cartea Judecătorilor şi cea a lui Rut. Deşi ea însăşi nu este o profeţie,
cartea lui Rut se poate să fi fost scrisă de unul dintre cei mai mari dintre
profeţi.
 Cadrul istoric la Rut
Cadrul istorisirii este prezentat în mod clar prin cuvintele de început
ale cărţii: Pe vremea judecătorilor a fost o foamete în ţară . Insă această
declaraţie nu este definitorie pentru că au fost mai multe perioade de
foamete în Palestina în timpul judecătorilor.
Totuşi, comparând genealogia lui David aşa cum este scrisă în
ultimele versete ale cărţii lui Rut cu cea scrisă în primul capitol al cărţii lui
Matei, descoperim că mama lui Boaz este Rahab. Nu există nici un
argument să credem că nu ar fi vorba de Rahab din Ierihon 3. Dacă ea este
mama lui, cartea lui Rut ar putea fi datată în prima parte a perioadei
judecătorilor. Pe de altă parte, vechea tradiţie urmată de Iosef Flavius,
plasează evenimentele cărţii Rut în timpul lui Eli, fapt care ar face mai
potrivit pe Boaz ca străbunic al lui David. Oricare variantă poate fi
adevarată deoarece mama sau tata poate de asemenea să însemne bunic
sau strămoş.
Obiceiurile, societatea şi forma de guvernare reflectate în cartea lui
Rut se potrivesc cu cele din perioada judecătorilor, aşa cum sunt ele

3
Matei 1:5
descrise în cartea Judecătorilor. Lucrul acesta devine evident atunci când
studiem cu atenţie relatarea cărţii Rut. Sugestia ca foametea menţionată
este cea din timpul lui Ghedeon este puţin probabilă pentru că nu există
nici un indiciu ca foametea din cartea lui Rut ar fi fost cauzată de
invadatorii înarmaţi.
Cartea nu face nici o aluzie la război. De fapt când Naomi s-a
hotărât să se întoarcă acasă, aceasta s-a întâmplat din cauză că auzise
că Iehova cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pîine. 4 Aceasta înseamnă
că foametea nu era rezultatul războiului, ci al secetei.
După cum am spus, traducătorii în limba greacă a Scripturilor
Vechiului Testament au făcut din această carte un apendice la cartea
Judecătorilor, fără un titlu separat.
Aşadar, traducătorii Septuagintei adaugă cartea Rut la cartea
Judecătorilor. Acest lucru se potriveşte bine cu timpul lui Eli, marele
preot, în ale cărui ultime zile ale vieţii Samuel a fost chemat ca profet al
lui Dumnezeu. Un eveniment important al vieţii lui Samuel a fost ungerea
lui Saul, primul rege al lui Israel.
Moabul era în acest timp o zonă distinctă la răsărit de Marea
Moartă, între râul Arnon şi pârâul Zered. Graniţa sa dinspre est era
nedefinită, fiind marele deşert al Arabiei. Această regiune înaltă era
fertilă, la aproximativ 914 m deasupra nivelului Mediteranei şi la 1311 m
deasupra nivelului Mării Moarte. Deşi precipitaţiile erau de obicei
suficiente pentru a coace recoltele, oamenii care locuiau în înălţimi îşi
suplimentau apa cu ajutorul cisternelor. Multe dintre acestea folosite în
timpurile străvechi sunt acum o ruină. Atunci însă populaţia trebuie să fi
fost mult mai mare decât acum. Fertilitatea ţării este confirmată de
numeroasele cetăţi şi cătune care se ştie că au existat acolo, după cum
menţionează Scriptura. Tara Moabului oferă încă o păşune bună pentru oi
şi catâri, la fel ca în timpurile străvechi.

4
Rut 1:6
 Moabiţii erau semiţi, descendenţi ai lui Lot, nepotul lui Avram.
Principalul lor zeu era Chemos, care se pare că era împăcat cu jertfe
omeneşti. Cunoaştem puţin din istoria moabiţilor după relatarea din
Geneza 19 referitoare la originea lor, până în timpul exodului. Inainte de
stabilirea împărăţiei lui Israel amoriţii au ocupat acea parte a Moabului la
nord de Arnon, însă Israel a supus pe amoriţi şi a ocupat locul lor ce
aparţinuse Moabului. 5
Când Balac, fiul lui Tepor, a văzut corturile israelite aşezate la
marginea hotarului ţării sale, el s-a aliat cu madianiţii şi a chemat în
ajutor pe profetul apostaziat Balaam.
O inscripţie a lui Ramses II de la baza statuii din Luxor se
mândreşte cu cucerirea Moabului. Israel a fost asuprit de Eglon al
Moabului ajutat de Ammnon şi Amalec. 6
Insă Eglon a fost asasinat de Ehud şi jugul moabit a fost sfărâmat.
Impăratul Saul a lovit pe Moab dar nu i-a supus 7 şi îl vedem pe David
punând pe tatăl şi pe mama sa sub ocrotirea împăratului Moabului atunci
când era urmărit de Saul. 8 Faptul că străbunica lui David, Rut, a fost
moabită poate explica de ce David a aşezat pe tatăl şi pe mama sa sub
protecţia împăratului Moabului atunci când fugea din faţa lui Saul. Insă
această prietenie dintre David şi Moab nu continuă. Când David devine
rege el face război împotriva Moabului şi-l învinge complet.
Existau două Betleeme în vechea Palestină. Unul era situat în
teritoriul lui Zabulon, celălalt în Iuda. Din cauza unei posibile confuzii
scriitorul cărţii Rut spune de două ori la începutul relatării sale că
Betleemul lui Naomi, al soţului sau Elimelec şi al celor doi fii ai lor era
Betleemul lui Iuda. 9 Betleemul lui Zabulon este menţionat în Iosua 19:15
ca unul dintre cele 12 cetăţi moştenite ce fiii lui Zabulon. Există un mic
sat în nordul Palestinei în locul unde se crede că a existat acest Betleem.

5
Vezi Numeri 21:26; Judecători 11:12-27; Numeri 21:13; 22:1
6
Judecători 3:13-14
7
1 Samuel 14:47
8
1 Samuel 22:3-4
9
Cap. 1:1-2
Insă pe noi ne interesează Betleemul lui Iuda. Este o cetate cu 15.000 de
locuitori, la 8,4 Km sud de Ierusalim şi la aproximativ 731 m deasupra
nivelului mării. Ocupa o poziţie remarcabilă pe partea de răsărit de la
cumpăna apelor. Se afla pe drumul principal spre Hebron, spre sud. Este
o poziţie întărită natural şi a fost ocupată în zilele lui David de o
garnizoană a filistenilor. 10
 Tema cărţii
Există naraţiuni istorice şi epice. Cuvântul epic se aplică unei
naraţiuni care este destinată nu în primul rând nevoii de informare şi mai
degrabă imaginaţiei creative şi emoţiilor. O lucrare epică este de obicei
scrisă în forma poetică. O caracteristică a poeziei ebraice este faptul că
sistemul său de versuri este bazat pe un paralelism al ideilor mai degrabă
decât pe o metrică şi ritm exact. Această caracteristică apare de
asemenea, într-o mai mică măsură, şi în proză. Aşadar în literatura
ebraică clasificarea se face mai degrabă după natura ideilor decât după
forma de exprimare. Epica ebraică este o porţiune de istorie naţională
aşezata într-o formă narativă. Aprecierea Bibliei ca literatură cheamă la
recunoaşterea diferitelor forme de naraţiune folosite de scriitorii biblici.
Scopul principal al cărţii lui Rut este să ofere informaţii cu privire
stramoşii apropiaţi ai lui David, cel mai mare dintre împăraţii lui Israel, pe
a cărui linie genealogică urma să vină Mesia.
In acelaşi timp, Rut prezintă o imagine a unui cămin binecuvântat.
Există două instituţii care coboară până la noi dinainte de căderea în
păcat – sabatul şi căminul. Căminul a fost stabilit de Dumnezeu în ziua a
şasea a primei săptămâni a creaţiei, iar sabatul în ziua a şaptea a
aceleiaşi săptămâni. Sabatul nu este o instituţie iudaică pentru că însuşi
Creatorul a spus că sabatul a fost făcut pentru om şi nu omul pentru
sabat. 11 Atât sabatul cât şi căminul au devenit obiectele principale al
atacurilor lui Satana.

10
2 Samuel 23:14; 1 Cronici 11:16
11
Marcu 2:27
 După 10 ani petrecuţi în ţara Moabului, Naomi, al cărei soţ şi doi
copii au murit, a auzit de condiţiile bune de trai din Iuda care au revenit şi
s-a hotărât să se întoarcă. Rut renunţă la legăturile căminului şi cele cu
rudeniile pentru a o însoţi. După o ultimă privire asupra câmpiilor fertile
ale ţării sale, Moab, şi după cuvintele spuse lui Naomi, poporul tău va fi
poporul meu şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu , ea intră într-o ţară
ciudată, unindu-se cu poporul adevărat al lui Dumnezeu şi devenind o
închinătoare a Dumnezeului cerului. Această loialitate faţă de soacra sa a
avut ca rezultat final faptul că a devenit un strămoş al lui David -
psalmistul lui Israel, al lui Solomon – cel mai înţelept dintre fiii oamenilor,
al lui Zorobabel – un alt Moise, şi al lui Mesia – fiul lui David.
Israel ar fi trebuit să fie pregătit prin studiul acestei relatări să
înţeleagă planul lui Dumnezeu de mântuire a indivizilor şi naţiunilor care
asemenea lui Rut moabita acceptă pe Dumnezeu al cărui caracter a fost
reprezentat de slujitorii Săi.
 Schiţa cărţii
I. P eri oa da pe trec ută î n ţa ra Moa bul ui, 1 :1 -18
A. Na omi pi erde pe s oţul şi ce i doi fi i ai să i , 1 :1 -5
1. Fo a me te a din ţa ra lu i Iu da , 1: 1
2. E lime le c, Na o mi şi f iii lo r me rg în Moa b , 1 :2
3. Moa rt e a lu i E lime le c, 1: 3
4. Că să t o ria şi mo a rt ea ce lo r d o i f ii, 1 :4 - 5
B. Na omi s e hotă răş te să se î ntoarc ă î n I uda , 1 :6 - 14
1. Mot ivu l î nt o a rce rii, 1: 6
2. Su ge st ii ca nu ro rile să ră mâ nă , 1: 7 -9
3. Mot ivu l a ce st o r su g e st ii, 1 :1 0 -1 3
4. A le ge rile ce lo r d ou ă f et e , 1 :1 4
C. Rut hotă răş te s ă vi nă cu s oa c ra s a, 1 :1 5 -1 8
1. Sf a tu l lu i Nao mi, 1 :1 5
2. Rep lica lu i Rut , 1: 16 - 17
3. In cu viin ţa re a lu i Na o mi, 1: 18
II. Că lă tori a şi s os i re a la Be tle e m, 1 :19 - 22
A. Oa me ni i di n Be tl e e m s pun bun ve ni t l ui Na omi şi Rut, 1 :1 9
B. Re pl i ca l ui Na omi , 1 :2 0 -2 1
C. Ti mpul s os i ri i l or, 1 :2 2
I I I. Rut î ntâ l neş te pe Boa z, 2 :1 - 23
A. Rut s ec eră î n c âmpul l ui Boa z, 2 :1 - 7
1. Nao mi avea o ru dă , 2: 1
2. Rut me rg e la se ce ra t, 2 :2 - 3
3. S lu jit o ru l şef a l lu i Bo az î i sp u ne de sp re Ru t , 2 :4 - 7
B. Dis c uţi a di ntre Boa z şi Rut, 2 :8 - 13
1. Bo a z f a ce o f a vo a re lu i Ru t , 2 :8 - 9
2. Rut ce re o exp lica ţ ie p en t ru a cea st ă f a vo a re, 2 :1 0
 3. Bo a z re pe t ă lu cru rile b un e pe ca re le -a a uzit d esp re Ru t ,
2: 11 - 12
4. Rut î şi exp rimă mu lţ u mire a , 2 :1 3
C. Mas a de prâ nz ş i luc rul de după ma să , 2 :1 4 -1 7
1. Rut mă nâ n că p rân zu l, 2: 14
2. P rivile g ii pe nt ru Ru t şi cu le su l sp ice lo r du pă ma să , 2: 15 - 17
D. I ntoa rc e re a lui Rut l a s oac ra s a, 2 :18 - 23
1. Rut a du ce ce a cu le s şi mâ n ca re , 2: 18
2. Nao mi o în t rea b ă u nd e a fo st , 2 :1 9
3. Nao mi î i e xp lică f ap t u l ca Bo a z e ste o ru d ă a p ro p ia tă , 2: 20 -
21
4. P la nu ri pe nt ru viit o r, 2: 22 - 23
I V. Na omi ca ută un c a mi n pe ntru Rut, 3 :1 -18
A. Na omi e xpl ic ă pla nul ei l ui Rut, 3 :1 -5
B. Rut a sc ul tă pl a nul , 3 :6 -1 3
C. Da rul ş i s fa tul lui Boa z pe ntru Rut, 3 :1 4 -1 5
D. Rut s e î ntoa rc e di n nou l a soac ra sa , 3 :16 - 18
V. Cum de vi ne Rut s trămoş ul l ui Dav i d, 4 :1 - 22
A. Boa z propune c a c ea ma i apropi a tă rude nie s ă răs c umpe re
moş te ni rea l ui E li me le c , 4 :1 -6
B. La re fuzul ac es te ia , Boa z s e ofe ră să o răs c umpe re el , 4 :7 - 12
C. Na omi ş i ne potul sa u O be d, 4 :1 3 -1 7
D. Ge nea l ogi a s tră moş i l or lui Dav i d, 4 :1 8 -2 2