Caracterizarea personajelor

Mitul erotic al Zbură torului , unul din cele patru mituri fundamentale româ neşti
reprezintă o sursă inepuizabilă de inspiraţie pentru numeroşi promotori ai valorilor
naţionale româ neşti. Printre aceştia se numă ră Ion Heleade-Ră dulescu şi Mihai Eminescu
ce au transpus prototipul „demonului frumos, al Erosului adolescent” în operele
„Zbură torul ” şi respectiv „Că lin (File de poveste)”.

Fiind o întruchipare a demonicului şi a angelicului, Zbură torul, protagonistul operei

cu acelaşi nume de Ion Heleade-Ră dulescu, este ilustrat în partea a III-a a baladei. Fiind un
personaj de basm, imaginea Zbură torului se materializează în diverse ipostaze. Alcă tuită la
modul folcloric, cu ajutorul exclamaţiilor, al interogaţiilor şi al expresiilor populare, schiţa
de portret a Zbă ră torului oscilează între Fă t-Frumos cu pă rul bă lai : „Ca brad un
flă că iandru, şi tras ca prin inel,/ Bă lai, cu pă rul d-aur!” şi zmeul lipsit de sentimentalismul
uman: „Balaur de lumină cu coada-nflă că rată /Ş i-pietre nestemate lucea pe el ca foc./
Spun,soro, c-ar fi june cu dragoste curată ;/Dar lipsa d-a lui dragosti! Departe de ă st loc!/”.
Figura controversată a Zbură torului conţine elemente de grotesc: „ş-un nas-ca vai de el”, ce
ne demonstrează apartenenţa Zbură torului unei lumi ce depă şeşte percepţia omenească .
În final, Ion Heleade-Ră dulescu interpretează fazele erotice (visul, tulburarea şi
permanenţa sentimenteului) drept un blestem al vieţii de care nimic nu te scată : „că nici
descîntă tură /Nici rugi nu te mai scapă ”.
Cel de-al doilea personaj plă smuit din mitul erotic al Zbură torului este Că lin,
protagonistul operei eminesciene „Că lin (File de poveste)”. Fiind o veritabilă întruchipare a
frumuseţii, tînă rul cu plete negre, ochi mari şi pă rul des posedă un farmec aparte, prin care
o cucereşte lesne pe fiica de crai : „Zbură tor cu negre plete, vin' la noapte de mă fură .”,” Idol
tu! ră pire minții!”

Chemarea gingaşei fate , plasată sub semnul nopţii şi a visului, simboluri romantice
ce domină poemul, echivalează cu o invitaţe la existenţa terestră :

„– „O, ră mâ i, ră mâ i la mine, tu cu viers duios de foc,

Zbură tor cu plete negre, umbră fă ră de noroc
Ș i nu crede că în lume, singurel și ră tă cit,
Nu-i gă si un suflet tâ nă r ce de tine-i îndră git.”

Prezenţa feminină în ambele texte, materializată prin Florica şi fiica de crai semnifică
caracterul sacru al iubirii, ce plasează aceste personaje în eternitate, fiind sortite unui
permanent elan erotic.

Transfirgurat de vă paia iubirii , Zbură torul metamorfizează pă ră sind planul

universal-cosmic, astfel pă şind printre fiinţele pă mînteşti în chipui lui Că lin. Contrastînd
puternic cu finalul în viziunea lui Ion Heleade-Ră dulescu, personajul eminescian gustă din
taina nunţii, ce semnică adevă ratul simbol al împlinirii prin iubire.