Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Grupuri
Grupuri
x + (y + z) = (x + y) + z, oricare ar fi x, y, z M,
§ 2. MONOIZI
Observaţie. Se poate arăta cu uşurinţă, prin inducţie, că pentru k, 0 < k < n, are loc
relaţia
(1) a1a2 ... an = (a1a 2... ak) (ak + 1ak + 2... an).
Lăsăm demonstraţia ca exerciţiu.
pentru m, n N.
Prin inducţie, se demonstrează uşor că
(am)n = amn.
Dacă in locul scrierii multiplicative, folosim scrierea aditivă. atunci in loc de
a1a2 ... an, se scrie a1 + a2 + … + an iar relaţia (1) devine a1 + a2 + ... + an = (a1 + .... + ak)
+ (ak + 1 + … + an). De asemenea. in loc de an se scrie na şi deci 1 • a = a, iar dacă n = 0,
convenţia devine 0 • a = 0. Celelalte relaţii devin respectiv
ma + na = (m + n)a şi n(ma) = (nm)a .
Morfisme de monoizi
Exemple. Daca (N, +) este monoidul aditiv al numerelor naturale iar n N este un
număr natural oarecare, funcţia
φn : N N, φn(x) = nx,
este un morfism de monoizi.
Lăsăm ca exerciţiu, demonstraţia faptului că orice morfism de monoizi de la
monoidul (N, +) in el insuşi este de acest tip. Mai precis, dacă f: N N este un
morfism de monoizi, atunci există nN, astfel incât f= φn (adică f(x) = φn(x) = nx,
oricare ar fi x N).
Dacă (P(M), ) si (P(M), ) sunt respectiv, monoidul părţilor mulţimii M cu
intersecţia şi cu reuniunea, funcţia
g : (P(M), ) (P(M), ), g(X) = CX
(CX este complementara lui X) este un morfism de monoizi.
Intr-adevăr,
g(X Y) = C(X Y) = CX CY = g(X) g(Y}
şi
g(M) = CM = .
Fie I o mulţime. Vom numi cuvânt de elemente din I un sistem finit ordonat de
elemente din I, a1a2 ak. Vom spune că două cuvinte cu elemente din I, = a1a2 ... ak,
= b1b2 … bs, sunt egale dacă şi numai dacă k = s şi ai = bi pentru i = 1, 2, ..., k.
Pe mulţimea L(I) a cuvintelor cu elemente din I introducem următoarea operaţie algebrică
notată multiplicativ. Pentru şi din L(I) de forma de mai sus, = a1a2 …
akb1b2 … bs. Este clar că această operaţie este asociativă şi are element unitate care este
cuvântul ,,vid" (format din submulţimea vidă a lui I). Aşadar, L(I) cu operaţia introdusă
este monoid şi se numeşte monoidul liber generat de mulţimea I.
Se vede că dacă mulţimea I are cel puţin două elemente distincte a şi b, atunci
operaţia algebrică introdusă pe L(I) nu este comutativă, căci ab ba, unde ab este
compunerea cuvântului a cu cuvântul b, iar ba compunerea cuvântului b cu cuvântul a.
Dacă insă mulţimea I este constituită dintr-un singur element I = {a}, atunci există un
singur cuvânt de lungime n > 0, care poate fi notat sub forma an, iar pentru n 0, m 0,
avem că, anam = an + m şi deci este clar că in acest caz L(I) este monoid comutativ.
In continuare, in afară de cazul in care se menţionează altfel, operaţia algebrică pe
un monoid va fi notată multiplicativ. Insă, fară o menţiune expresă, N va fi considerat ca
monoid cu adunarea.
Propoziţie. Dacă I este o mulţime formată dintr-un singur element I = {a}, atunci
monoidul liber L(I) generat de I este izomorf cu monoidul aditiv N.
Demonstraţie. Am văzut că, in ipoteza din propoziţie, orice element al lui L(I)
este de forma an, cu n N şi este clar că funcţia φ : L(I) N definită prin φ(an) = n este
un morfism de monoizi fiindcă
φ(anam ) = φ(an + m) = n + m = φ(an ) + φ(am) .
Analog, funcţia φ': N L(I), definită prin φ'(n) = an, este un morfism de monoizi şi avem
φ' o φ = 1L(I) şi φ o φ'=1N.
Din propoziţia de mai sus rezultă ca toţi monoizii liberi generaţi de un element
sunt izomorfi, fapt care rezultă de altfel aproape imediat din definiţia monoidului liber
generat de o mulţime I, in care se vede că natura elementelor din I nu intervine. Deci la
două mulţimi I şi I' echipotente se asociază monoizi liberi izomorfi. Această afirmaţie
rezultă şi din următoarea teoremă:
Teoremă. Fie I o multime, L(I) monoidul liber generat de I, S un monoid şi
(ai )iI, un sistem de elemente din S (cu I drept mulţime de indici). Atunci există un unic
morfism de monoizi φ : L(I) S, astfel ca φ(i) = ai pentru orice i I (aici I se consideră
ca submulţime a lui L(I) identificând elementele lui I cu cuvintele formate dintr-un singur
element din I).
Demonstraţie. Va trebui să definim pe φ pentru orice cuvânt format cu elemente
din I. Acest lucru se face astfel: dacă L(I), = i1i2 … in, ikI, k = 1, 2, … , n, n 1,
φ() = a … a a … a
atunci i1 in (= compunerea elementelor i1, , in in S), iar pentru n = 0, adică
cuvântului vid ii asociem elementul unitate din S. Fie = j1 .. .jm un alt element din L(I).
Atunci avem prin definiţie:
φ() = a … a b …b
i1 in j1 jm
şi
a …a b …b
φ()φ() = ( i1 in)( j1 jm) .
Deoarece in S operaţia este asociativă avem că φ() = φ() φ(), deci φ este morfism
de monoizi. Am construit astfel morfismul φ cu proprietatea cerută. Să arătăm că este
unicul morfism cu această proprietate. Fie atunci φ': L(I) S un alt morfism astfel ca
φ'(i) = ai, pentru orice iI. Fie L(I) scris sub forma de mai sus. Atunci φ'() =
a …a
φ'(i1 … in) = φ'(i1) … φ'(in)= i1 in, adică φ' () = φ(), pentru orice L(I) şi deci φ'
= φ.
Grupuri
După cum rezultă din definiţie, orice grup este un monoid; deci regulile de calcul date
pentru monoizi sunt valabile şi pentru grupuri. Astfel, dacă a1, a2, .... , an (n1) sunt
elemente ale unui grup G, putem vorbi de a n sau na, (n0), după cum folosim scrierea
multiplicativă sau aditivă. Mai mult, intr-un grup, oricare ar fi x din G, există simetricul
său in G, care este unic determinat. Simetricul lui x se notează cu x -1 şi se citeşte inversul
lui x sau –x şi se citeşte opusul lui x după cum folosim scrierea multiplicativă sau aditivă.
Avem următorul rezultat: dacă x1, x2 ,..., xn (n1) sunt elemente ale unui grup G,
atunci
(x1x2 … xn) -1 = xn-1… x2 –1x1 -1.
Intr-adevăr, ţinând seama de asociativitate,
(x1x2 … xn) (xn-1… x2 –1x1 -1)=( xn-1… x2 –1x1 -1) (x1x2 … xn)=e
ceea ce demonstrează relaţia de mai inainte.
In particular,
(xy) -1 = y –1x –1,
iar daca x1 = ... = xn = x, atunci pentru n0,
(1) (xn) -1= (x –1)n.
Puterea unui element într-un grup. In cazul unui grup, putem defini puterea xn,
pentru orice nZ. Dacă n < 0, atunci - n > 0 şi definim xn = (x -1)-n = (x -n)-1.
Relaţia (1) se extinde şi pentru n < 0. Intr-adevăr,
Exemple. Dacă G şi G' sunt două grupuri arbitrare, funcţia : G G', (x) = e'
(elementul neutru al lui G') este evident un morfism de grupuri, numit morfismul nul.
Funcţia f : Z {-1, 1}, definită prin
este un morfism de la grupul aditiv al numerelor intregi la grupul multiplicativ {-1, 1}.
Verificarea acestui fapt este imediată.
Fie n Z şi funcţia φn : Z Z, definită prin φn(x) = n x. Este clar că φn este un
endomorfism al grupului aditiv al numerelor intregi
Să considerăm grupul aditiv R al numerelor reale şi fie R*+ grupul multiplicativ al
numerelor reale strict pozitive. Funcţia f : R R*+ dată de f(x) = ex , unde e este baza
logaritmilor naturali, este un morfism de grupuri, mai mult, este chiar un izomorfism
deoarece, dacă considerăm g: R*+ R, g(y) == ln y, avem
f o g = 1R*+ şi g o f = 1R.
Fie G un grup oarecare, I o mulţime nevidă şi grupul G I = {f | f : I G} definit mai
inainte. Funcţia : G GI, definită prin: dacă x G, (x) : I G este funcţia dată de
(x) (i) = x, este un morfism de grupuri.
Fie G un grup si a G un element al său. Aplicaţia
a : G G, dată de φa(x) = a x a -1,
este un automorfism al lui G. Intr-adevăr, '
φa(xy) = a(xy)a = a(xa ay)a = (a x a ) (a y a -1) = φa(x) φa(y).
-1 -1 -1 -1
f(x), x N
f(x)=
x, x M \ N.
Propoziţie. Dacă G şi G' sunt două grupuri, e şi e' elementele neutre ale lui G,
respectiv G' şi f : G G' un morfism de grupuri, atunci
1) f(e) = e' ;
2) pentru orice x G, avem f(x -1) = (f(x)) -1.
Demonstraţie. 1) Avem
f(e) = f(e e)= f(e)f(e),
sau
f(e) e' ==f(e)f(e).
Simplificând ambii membri prin f(e) (adică, inmulţind la stânga cu f(e) -1), obţinem
e' = f(e).
2) Având in vedere unicitatea elementului invers, este suficient să demonstrăm că
f(x -1)f(x)=e' şi f(x)f(x -1) = e'.
Avem f(x -1) f(x) = f(x -1x) = f(e) = e' şi analog, a doua relaţie.
Propoziţie. Fie f : G G' un morfism de grupuri. Atunci f este izomorfism de
grupuri dacă si numai dacă funcţia f este bijectivă.
Pentru demonstraţie se poate vedea propoziţia analoagă de la morfisme de
monoizi.
2) elementul neutru este (e1, e2), unde ei este elementul neutru al lui Gi, i = 1, 2.
Intr-adevăr oricare ar fi (x, y) P, avem
(x, y) (e1, e2) = (x e1, y e2) = (x, y),
şi
(e1, e2) (x, y) = (e1 x, e2 y) = (x, y).
3) inversul unui element oarecare (x, y) P este (x -1, y -1) P, deoarece
(x, y) (x -1, y -1) = (x x -1, y y -1) = (e1, e2)
şi
(x -1, y -1) (x, y) = (x -1 x, y -1 y) = (e1, e2).
φ(x + y )= φ ( x +y ) = ( [x + y], {x + y} )
= ([x] + [y], {x} +{y}) = ([x], {x}) + ([y], {y}) = φ(x ) + φ(y ).
Mai mult, φ este injectiv, deoarece dacă φ(x ) = φ(y ), atunci ([x], {x}) = ([y], {y}),
adică [x] = [y] şi {x} = {y}; deci m | x – y şi n | x – y şi cum (m, n) = 1, rezultă că mn | x
– y, adică x = y . Cum φ este injectivă iar Zmn şi Zm x Zn au acelaşi număr de elemente,
rezultă că φ este şi surjectivă, deci bijectivă. Aşadar, φ este un izomorfism de grupuri.
Observăm că se poate demonstra şi reciproc, şi anume că, dacă grupurile Zmn şi
Zm x Zn sunt izomorfe, atunci m şi n sunt prime intre ele.
2) Dacă considerăm monoizii multiplicativi (Zm , ) şi (Zn, ), atunci pe produsul
cartezian Zm x Zn al mulţimilor Zm şi Zn, introducem următoarea operaţie
In acest mod Zm x Zn devine in mod evident un monoid, elementul unitate fiind ([1],
{1}).
Pe de altă parte, considerând monoidul multiplicativ (Zmn , ) avem funcţia
φ: Zm n Zm x Zn, φ(x ) = ([x], {x}). Funcţia φ este aceeaşi ca la aplicaţia 1) şi deci este
bine definită. Mai mult, φ este un morfism de monoizi. Intr-adevăr,
φ(x y ) = φ( x y ) = ([x y], {x y}) = ([x], {x} )([y], {y}) = φ (x )φ(y )
şi φ(1 ) = ([1], {1}). La aplicaţia 1) am demonstrat că dacă (m, n) = 1, φ este bijectivă,
deci, in acest caz φ este izomorfism de monoizi.
Dacă U(Zmn), U(Zm) şi U(Zn) sunt, respectiv, grupurile multiplicative ale
elementelor inversabile din Zmn, Zm şi Zn, avem
x U(Zmn) dacă şi numai dacă [x] Zm şi {x} Zn .
Intr-adevăr, aceasta rezultă din faptul că, dacă (m, n) = 1, atunci are loc afirmaţia:
Subgrupuri
Simplificând la dreapta această relaţie (adică inmulţind-o la dreapta cu (e') –1) obţinem
e = e'.
Fie x H, x -1 inversul in G al lui x, iar x' inversul in H al lui x; atunci, conform
celor de mai inainte, avem in G,
x x -1 = x x' = e.
Observaţie. Dacă G este un grup abelian, orice subgrup al său este abelian.
Exemple. Dacă G este un grup, atunci G insuşi este un subgrup al lui G, numit
subgrupul total al lui G. De asemenea submulţimea {e} a lui G este subgrup numit
subgrupul nul al lui G. Subgrupul total şi subgrupul nul ale unui grup G se numesc
subgrupuri improprii ale lui G. Orice subgrup diferit de acestea, se numeşte subgrup
propriu.
Grupul aditiv Z al numerelor intregi este subgrup al grupului aditiv Q al
numerelor raţionale; grupul aditiv Q este subgrup al grupului aditiv R al numerelor reale;
grupul aditiv R este subgrup al grupului aditiv C al numerelor complexe.
De asemenea, grupul multiplicativ Q* este subgrup al grupului multiplicativ R*
iar ambele sunt subgrupuri ale grupului multiplicativ C*.
Grupul multiplicativ {-1, 1} este subgrup al grupului multiplicativ Q*, iar grupul
multiplicativ {- 1, 1, - i, i} este subgrup al grupului multiplicativ C*.
Fie M o mulţime, N M o submulţime proprie a lui M, iar S(M) şi S(N) grupurile
permutărilor mulţimii M, respectiv ale mulţimii N. Mulţimea H = {f S(M) | f(x) = x
oricare ar fi x M \ N} este un subgrup al lui S(M).
Fie Z grupul aditiv al numerelor intregi, iar n Z un număr intreg oarecare.
Submulţimea n Z = {n k | k Z} a lui Z este un subgrup al lui Z. Intr-adevăr, dacă x, y
Z, x = nh şi y = nk cu h, k Z, atunci
x – y = n(h - k) n Z
şi conform punctului 3 al propoziţiei precedente rezultă că n Z este subgrup al lui Z.
Observăm că n Z = (- n) Z.
Mai mult, propoziţia următoare ne arată că orice subgrup al lui Z este de acest tip.
Observăm, mai intâi, că dacă (Hi)iI este o familie de subgrupuri ale unui grup G, atunci
Hi este un subgrup al lui G. Intr-adevăr, fie x, y Hi. Atunci x, y Hi, oricare ar fi
iI iI
i I şi cum fiecare Hi, iI, este un subgrup rezultă că xy -1 Hi (oricare ar fi i I). Deci
x y -1 Hi.
iI
Exemple. 1) Grupul aditiv (Z, +) al numerelor intregi este ciclic generat de 1 sau
de -1, adică (Z, +)=<1>=<-1>.
2) Daca m, n Z, atunci
1° ) m Z n Z = [m, n] Z şi
2°) <m, n> = (m, n) Z,
unde [m. n] = c.m.m.m.c. {m, n} şi (m , n) = c.m.m.d.c. {m, n}.
Să demonstrăm 1°. Dacă x m Z n Z, adică x m Z şi x n Z, atunci m | x
şi n | x. Deci [m, n] | x, adică x [m, n] Z. Reciproc, dacă x [m, n] Z, atunci [m, n] |
x şi deci m | x şi n | x, adică x m Z şi x n Z, de unde x m Z n Z.
Să demonstrăm 2°. Din teorema precedentă, in scriere aditivă, rezultă <m, n> =
={xZ | x = m k + n l, unde k, l Z}. Dacă x <m,n>, atunci x = m k+ n l, k, l Z şi
cum (m, n) | m şi (m, n) | n rezultă că (m, n) | m k + n l, adică (m, n) | x, de unde
x (m, n) Z.
Cum <m, n> este subgrup al lui Z, rezultă că există d Z astfel incât <m, n> = d Z. Dar
m, n <m, n>, adică m, n d Z şi deci d | m şi d | n. Fie acum x (m, n) Z, adică
(m, n) | x. Cum d este un divizor comun al numerelor m şi n, rezultă d | (m, n) şi deci
d | x, adică x d Z = <m, n>.
Observăm că, din 1° rezultă că orice două numere intregi au un c.m.m.m.c.
Din 2° rezultă că, orice două numere intregi m şi n au un c.m m. d. c şi mai mult,
există k, l Z astfel incit (m, n) = m k + n l.
3) Grupul aditiv (Zn , +) al claselor de resturi modulo n este ciclic generat de
exemplu, de [1], adică
(Zn, +)=< [1] >.
Să arătăm că [a] Zn este generator al grupului (Zn ,+) dacă şi numai dacă a şi n
sunt prime intre ele (adică, (a, n) = 1).
Intr-adevăr, dacă a este generator al lui Zn, adică Zn = <[a]>, atunci există
[b] Zn, astfel incât [1] = [b] [a] sau [1] = [b a] deci n | l - b a, adică există k Z astfel
incăt 1 - b a = k n sau a b + n k = 1, ceea ce arată că (a, n) = 1. Reciproc, dacă (a, n) = 1,
atunci rezultă că [a] U(Zn) şi deci există [b] Zn, cu [a] [b] = 1. Atunci, dacă
[x] Zn, [x] = [x 1] = [x] [1] = [x] [a] [b] = [x b] [a] = (x b) [a]. Cum x b Z avem [x]
<[a]>. Aşadar Zn = <[a]>.
şi
1 2 3 1 2 3
S2 = , .
1 2 3 2 1 3
S2 este un subgrup al lui S3.
Să construim mulţimile claselor de echivalenţă la stânga şi la dreapta modulo S2. Dacă
, S3 atunci -1 S2 dacă şi numai dacă -1 (3) = 3, dacă şi numai dacă (3)
= (3). Deci, obţinem trei clase de echivalenţă la stânga şi anume:
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
s s
C1 = , , C2 = , ,
3 2 1 2 3 1 1 3 2 3 1 2
1 2 3 1 2 3
s
C3 = , .
1 2 3 2 1 3
Dacă , S3, atunci Rd dacă şi numai dacă -1(3) = -1(3). Deci clasele de
echivalenţă la dreapta sunt:
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
d d
C1 = , , C =
2 , ,
3 1 2 3 2 1 1 3 2 2 3 1
1 2 3 1 2 3
d
C3 = , .
1 2 3 2 1 3
Se observă că mulţimile factor S3/Rs = { C1s, C2s, C3s} şi S3/Rd = {C1d , C2d, C3d} sunt
diferite.
Notaţii. Fie G un grup şi fie A, B două submulţimi nevide ale sale. Notăm prin
AB={a b | a A, b B}.
Dacă A = {a}, respectiv B = {b}, atunci in loc de AB scriem a B, respectiv A b,
adică
a B = {a b | b B}, respectiv A b = {a b | a A}.
In particular, dacă una dintre mulţimile G/Rs sau G/Rd este finită, atunci şi cealaltă
este finită si ele au acelaşi număr de elemente. Se spune in acest caz că H are indice finit
in G sau că H este un subgrup de indice finit al lui G, iar numărul de elemente al mulţimii
G/Rs sau al mulţimii G/Rd , care este acelaşi, se numeşte indicele lui H in G şi se notează
[G : H].
Se spune că un grup G este finit dacă mulţimea pe care este definită structura de
grup (adică mulţimea subiacentă) este finită, iar numărul de elemente ale lui G se
numeşte ordinul său şi se notează ord G.
Este clar că, dacă G este de ordin finit, atunci orice subgrup al său este de ordin
finit şi, mai mult, indicele oricărui subgrup este finit.
G = xi H şi xi H xj H = , pentru i j,
i=1,k
de unde card G = card (xi H) ( prin card A notăm cardinalul mulţimii A adică, în
i=1,k
cazul nostru, numărul de elemente al mulţimii A). Având in vedere lema precedentă,
rezultă că card G = k • card H. Deci
Subgrup normal
Submulţimea H = {e, } este un subgrup al lui S3 care nu este normal. Intr-adevăr, dacă
1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3 1 2 3
= , atunci =
-1
= H.
3 1 2 3 1 2 2 1 3 2 3 1 3 2 1
Această afirmaţie rezultă şi din paragraful precedent, unde am arătat că mulţimile factor
la stânga şi la dreapta ale lui S3, in raport cu H sunt diferite.
Faptul că subgrupurile din aceste exemple sunt sau nu sunt subgrupuri normale,
se justifică şi observând dacă relaţiile de congruenţă la stânga şi la dreapta modulo aceste
subgrupuri coincid sau nu coincid după cum am arătat mai inainte.
§ 6. GRUP FACTOR
Fie G un grup şi N un subgrup normal al său Vom mai scrie in acest caz N | G.
După cum rezultă din cele de mai sus, relaţiile de congruenţă Rs şi Rd la stânga şi la
dreapta modulo N coincid. În acest caz vom spune, pe scurt, congruenţa modulo N, iar
dacă x, y G, faptul că x este congruent cu y modulo N, il vom scrie şi x y (mod N).
Cele două mulţimi factor G/Rs şi G/Rd coincid, mulţimea factor G/R fiind notată cu G/N.
Observaţie. Dacă G este un grup comutativ, atunci orice subgrup al său este
normal şi deci putem vorbi de grupul factor al lui G in raport cu orice subgrup al său; mai
mult, dacă G este comutativ, orice grup factor al său este comutativ.
Am observat mai inainte că, dacă f : G G' este un morfism de grupuri, atunci
Ker f este subgrup normal al lui G şi deci putem vorbi de grupul factor G/Ker f. Fie
p : G G/Ker f morfismul natural de la grupul G la grupul factor G/Ker f. De asemenea,
am arătat că Imf este un subgrup al lui G'.
§ 7. GRUPURI CICLICE
Am definit in § 3 puterea unui element intr-un grup. Amintim că, dacă G este un
grup multiplicativ, a G un element oarecare şi n Z, atunci
şi avem
am an = am + n , (am)n = am n, (an) -1 = a -n,
oricare ar fi m, n Z.
Dacă grupul G este in scriere aditivă, atunci
Corolar. Dacă G este un grup finit, atunci ordinul oricărui element al său divide
ordinul lui G.
Demonstraţie. Rezultă din teorema lui Lagrange şi propoziţia precedentă.
Teoremă. Orice grup ciclic G este izomorf fie cu grupul Z al numerelor intregi, fie
cu un anumit grup Zn, n > 0, de clase de resturi modulo n.
Demonstraţie. Dacă G = <a>, considerăm funcţia φ : Z G, φ(n) == an, definită
mai inainte. Avem -
φ(m + n) = a m + n = am an = φ(m) φ(n)
şi deci φ este morfism de grupuri. Mai mult, φ este evident morfism surjectiv, deci Im φ
= G. Considerâd nucleul lui φ, Ker φ, distingem două cazuri:
1) Ker φ = {0};
2) Ker φ {0}.
In primul caz, conform teoremei fundamentale de izomorfism, avem
Z/{0} Im φ, adică Z G;
In cazul al doilea, Ker φ este de forma nZ cu n > 0 un număr intreg şi deci
Z/nZ Im φ, adică Zn G.
Observaţie. Din teorema de mai inainte, rezultă că, dacă G este un grup ciclic şi a
un generator al său, atunci:
1) Dacă a este de ordin infinit, atunci G este izomorf cu grupul aditiv Z al
numerelor intregi.
2) Dacă a este de ordin n (finit) atunci G este izomorf cu grupul aditiv Zn, al
claselor de resturi modulo n.
Propoziţie. Orice subgrup şi orice grup factor al unui grup ciclic este ciclic.
Demonstraţie. Dacă G = <a> este un grup ciclic, iar H un subgrup al său, atunci
grupul factor G/H este ciclic generat de [a], clasa lui a modulo H, adică G/H = <[a]>. Să
arătăm acum că orice subgrup al unui grup ciclic este ciclic. Intr-adevăr, dacă G este
izomorf cu Z, am arătat că subgrupurile lui Z sunt de forma nZ, adică sunt ciclice; deci şi
subgrupurile lui G sunt ciclice.
Fie G un grup ciclic finit al cărui generator a este de ordin n şi fie H un subgrup al
său. Daca H = {e} atunci, evident, H este ciclic generat de elementul e. Dacă H {e},
atunci există x H, x e. Dar cum x G, avem că x = a k cu k 0. De asemenea,
x -1 H, adică a - k H deci există r > 0 astfel incât a r H. Deci mulţimea de numere
naturale M = {n | a n H, n > 0} este nevidă şi cum N este bine ordonată, M are un cel
mai mic element m. Vom arăta că H = <am>, adică H este ciclic generat de am. Fie x
<am>; atunci x = (am)k, k Z şi cum H este subgrup, iar am H rezultă că x H.
Reciproc, dacă y H, atunci y G, adică y = a t cu t Z. După teorema impărţirii cu
rest pentru numere intregi, t = m q + r cu q, r Z iar 0 r < m şi deci y = at = a m q + r = am
a = (am)q a r ,de unde a r = (am) - q y. Deci a r H şi cum m este cel mai mic element al
q r
Observaţie. Dacă G = <a> este un grup ciclic de ordin n, din teorema precedentă
rezultă ca izomorfismul dintre G şi grupul aditiv Zn este dat de funcţia φ : Zn G,
definită prin φ(k) = a k. Aşadar, având in vedere caracterizarea generatorilor grupului
aditiv Zn, dată in secţiunea 4, avem că elementul ak este generator al lui G dacă şi numai
dacă k este prim cu n.
Propoziţie. Dacă A şi A' sunt mulţimi intre care există o funcţie bijectivă, atunci
grupurile de permutări S(A) şi S(A') sunt izomorfe.
Demonstraţie. Fie f: A A' o funcţie bijectivă. Definim φ: S(A) S(A'), care
asociază oricărei funcţii bijective (permutări) u S(A), funcţia biiectivă f o u o f -1
S(A'), deci
φ(u) = f o u o f -1.
1 2 ... n
=
(1) (2) . . . (n)
unde (l), (2), .... ,(n) sunt numerele 1,2, ..., n, eventual in altă ordine.
Vom arăta că Sn are n! elemente. Vom demonstra acest fapt folosind teorema lui
Lagrange. Notăm Sn - 1 = { Sn | (n) = n}, mulţimea permutărilor de n elemente
care invariază pe n. Este clar că Sn - 1 este un un subgrup al lui Sn, izomorf cu grupul Sn -1
al permutărilor de n – 1 elemente. Izomorfismul este dat de funcţia
: Sn - 1 Sn - 1 ,
definită prin
() = , unde
(i) = (i), pentru 1 i n –1 şi (n) = n.
Lăsăm ca exerciţiu detalierea demonstraţiei. Deci | Sn - 1 | = |Sn - 1 |.
Vom demonstra prin inducţie după n că | Sn | = n!. Pentru n = l este evident că |S1|
= l =l!. Să presupunem că | Sn - 1 | = (n—l)!. Conform teoremei lui Lagrange avem că |
Sn |=| Sn : Sn – 1 | | Sn – 1 | adică, | Sn | = | Sn: Sn - 1|.(n-l)!.
Să calculăm indicele | Sn : Sn - 1 | al subgrupului Sn - 1 in Sn, adică numărul
claselor de echivalenţă (la stânga) moduloSn – 1. Dacă , Sn, atunci s (modSn-1)
dacă şi numai dacă -1 Sn - 1 adică -1 (n) = n, sau (n) = (n). Deci există n clase de
echivalenta (la stânga):
[1], [2], … , [n] , unde
[i] ={ Sn | (n) = i}, oricare ar fi i = 1,2, ..., n. Aşadar, | Sn :Sn – 1| = n, şi deci
| Sn | = n (n—l)!=n!.
1 2 ... n
Definiţii. Fie = o permutare de n elemente. O
(1) (2) . . . (n)
pereche (i, j) se numeşte inversiune a permutării dacă i < j şi (i) > (j). Notăm cu
inv() numărul inversiunilor permutării .
Dacă Sn este o permutare, definim numărul
(j) - (i)
() =
1 i<j n j-i
Propoziţie. Dacă n 2 este un număr natural, atunci orice transpoziţie din Sn este
permutare impară.
Demonstraţie. Fie transpoziţia (l, k) şi să presupunem că l < k. Atunci
1 2 . . . l – 1 l . . . k –1 k . . . n
(l, k) =
1 2... l–1 k...k–1l... n
deci este un morfism de grupuri Deoarece orice transpoziţie este impară, iar permutarea
identică este pară, rezultă că este surjectiv.
Propoziţie. Dacă = (i0, i1, ..., im-1) din Sn este un ciclu de lungime m, atunci
1) -1 = (im-1, im-2, … , i0),
2) ord () = m.
Demonstraţie. 1) Se verifică imediat.
2) Din definiţia ciclului obţinem că k(i0)=ik pentru orice 1 k m - l, şi
(i0 ) = i0. Deoarece i0 ik , pentru orice l k m - l, avem că k e, pentru orice
m
l
k m - l. Să arătăm că m = e. Dacă i {i0, i1, ..., im-1}, atunci (i) = i şi deci m(i) =
i. Dacă i = i0 am observat că m(i0) = i0 iar dacă i = ik, l k m - l, atunci m (ik) =
( (i0)) = ( (i0)) = (i0) = ik. Deci oricare ar fi i, l i n, avem că
m k k m k
m (i) = i,
adică m = e. Am demonstrat astfel că ord () = m.
Propoziţie. Fie , Sn, iar A,B două submulţimi nevide şi disjuncte ale mulţimii
{1, 2, ..., n}, astfel incât:
1° Dacă s A, atunci (s) = s, iar dacă s A, atunci (s) A;
2° Dacă t B, atunci (t) = t, iar dacă t B, atunci (t) B.
Atunci = şi ord( ) = c.m.m.m.c. (ord(), ord()).
Demonstraţie. Fie r {1, 2, ..., n} un element oarecare. Dacă r A B atunci
(r) = r şi (r) = r şi deci ( )(r) = ( )(r)= r. Dacă r A, atunci r B şi deci (r) = r.
Avem ()(r) = ((r)) = (r), iar ( )(r) = ((r)). Dar cum (r) A, atunci (r) B şi
deci ((r)) = (r). Rezultă că şi in acest caz ( ) (r) = ( )(r). Analog, dacă r B,
rezultă ( )(r) = ( )(r). Deci ( )(r) = ( )(r), oricare ar fi r {l,2, ...,n}, adică
= .
Fie acum ord() = l, ord() = k şi ord ()=m şi să notăm u = c.m.m.m.c.(l, k).
Avem ( )m = e, şi cum = , rezultă m m = e sau m = - m. Vom arăta că m = e =
m. Intr-adevăr, dacă m e, atunci există r {l, 2, ..., n} astfel incât m(r) r şi deci
neapărat r A. Din m(r)= - m(r), avem -m (r) r, deci m(r) r, şi deci neapărat r
B. Aşadar r A B contradicţie cu faptul că A B= . Am obţinut astfel că m =
e = m.
Prin urmare, l | m şi k | m şi deci u | m. Fie l', k' N astfel incât u = ll' şi u = kk'.
Deci ( )u = u u = ll’ kk’ = e, de unde obţinem că m | u. Din u | m si m | u rezultă m
= u şi propoziţia este demonstrată.
Definiţie. Ciclurile = (i0, i1, …, im-1) şi = (j0, j1, …, jk-1) se numesc disjuncte
dacă
(i0, i1, …, im-1) (j0, j1, …, jk-1) = .
l(i0) = i0, adică il = i0. Din proprietatea de bună ordonare a mulţimii N a numerelor
naturale, există un cel mai mic număr natural m cu proprietatea că im=i0.
Numerele i0, i1, ..., im-1 sunt distincte. Intr-adevăr, dacă ir = is, cu r s, şi 0
r, s< m, atunci (i0) = (i0). Să presupunem că r > s şi fie p = r - s. Atunci
r s
r
–s
( i0) = i0, adică p(i0) = i0 sau ip = i0. Dar ip = i0, unde 0 < p < m, este in contradicţie cu
alegerea numărului m.
Fie acum ciclul = (i0, i1, … , im-1) şi să considerăm permutarea ’ = -1. Dacă
(i) = i ,atunci i { i0, i1, ..., im-1} şi deci -1(i) = i, de unde '(i) = i. Mai mult, dacă ik
{i0, ..., im-1} este clar că (ik) = ( )(ik) = ((ik)) = ik şi deci, in plus, elementele i0,
’ -1 -1
i1, ..., im-1 rămân neschimbate dacă le aplicăm permutare ’. Aşadar n’ < n şi conform
ipotezei de inducţie există ciclurile disjuncte 2, 3,..., t astfel incât ’ = 2 3... t
, sau - 1 = 2 3... t, de unde = 2 3... t . Mai mult, din demonstraţie rezultă că
ciclul este disjunct faţă de fiecare din ciclurile disjuncte 2, 3, ... ,t. Notând 1 =
obţinem descompunerea = 1 2 3... t in produs de cicli disjuncţi. Tot din demonstraţie
se observă că această descompunere este unică, abstracţie făcând de ordinea factorilor.
Corolar. Fie Sn, n 2, o permutare astfel incât = 1 2... t, unde 1, 2, ... ,t
sunt cicli disjuncţi. Atunci
ord()=c.m.m.m.c. (ord(1), ord(2), ..., ord(t)).
Demonstraţie. Rezultă imediat prin generanzarea punctului 2° al propoziţiei
premergătoare teoremei de mai sus.
Vom arăta că paritatea numărului de transpoziţii care apar in orice descompunere a unei
permutări este aceeaşi. Intr-adevăr, fie
= 1 2... t = 1 2 … s , unde 1, 2, ... ,t şi 1 , 2, … ,s
sunt transpoziţii. Ţinând cont că semnul unei transpoziţii este - 1, obţinem () = (-1)t=
(-1)s, de unde rezultă că r şi s sunt in acelaşi timp pare sau impare.