Termenul aisberg, iceberg sau ghețar plutitor (posibil din neerlandeză: ijsberg, sau din germană:

Eisberg) desemnează un bloc mare de gheață desprins din una din calotele polare glaciale ale Terrei,
care navighează spre zonele calde ale globului influențând clima zonelor învecinate și stingherind
navigația maritimă.

Etimologie
Cuvântul ice-berg este un cuvânt provenind dintr-o combinație de cuvinte din limbile scandinave
însemnând gheață și munte, un iceberg însemnând un munte de gheață.

Caracteristici
Aisberg fotografiat în momentul desprinderii de țărm, Parcul Național Santa Cruz – Los Glaciares,
Argentina.
Știut fiind faptul că apa sărată nu îngheață la temperaturile de pe Terra decât în anumite condiții și
că nu poate forma blocuri masive și stabile de gheață, aisbergurile sunt, de fapt, blocuri de gheață de
apă pură. Din moment ce densitatea acesteia este de aproximativ 920 kg/m3, în timp ce a apei sărate
a mărilor și oceanelor este de circa 1025 kg/m3, aproximativ 90–92% (11/12 după alte estimări) din
întreg volumul unui aisberg este subacvatic. Ca atare, forma porțiunii scufundate poate fi estimată
cu greu, doar privind partea vizibilă de deasupra apei. Nu întâmplător, acest fapt a dus la crearea
expresiei „partea văzută (sau nevăzută) a aisbergului” desemnând orice problemă ale cărei
implicații sunt mult mai complexe decât aparenta privire a acesteia.
Masa de gheață a aisbergurilor este extrem de compactă, durabilă și dură, putând provoca serioase
daune, chiar distrugerea unui vas. De aceea, aisbergurile sunt considerate ca fiind extrem de
periculoase pentru navigația maritimă. Cea mai faimoasă scufundare din istoria navigației este cea a
pachebotului Titanic în noaptea de 14 spre 15 aprilie 1912, care s-a produs la aproximativ 2 ore și
40 de minute după impactul cu un aisberg.

Urmărirea aisbergurilor
Un aisberg „plat”
Primul om de știință capabil să explice corect formarea aisbergurilor a fost rusul Mihail
Lomonosov. În secolul XX, mai multe organizații științifice au fost create în scopul studierii și
urmăririi ghețarilor plutitori. Una din acestea, International Ice Patrol, creată în 1914 pentru a
răspunde posibilelor probleme create de existența unor cazuri similare cu ale dezastrului Titanicului,
urmărește aisbergurile din apropierea locurilor cunoscute sub denumirea de The Grand Banks of
Newfoundland și furnizează informații pertinente despre limitele zonelor în care organizația
operează și unde navigația poate fi periculoasă din cauza aisbergurilor existente.

Aisberg prezentând „forme de relief”

Aisbergurile sunt urmărite în întreaga lume de către o organizație din Statele Unite ale Americii,
așa-numita National Ice Center (NIC), fondată în 1995, care produce periodic analize și estimări ale
gheții, înghețului și poziționării aisbergurilor din Arctica, Antarctica, Marile Lacuri, și Golful
Chesapeake. Mai mult de 95% din datele utilizate în aceste analize și preziceri se datorează
informațiilor furnizate de senzorii sateliților ce gravitează pe orbite polare.
Această organizație (NIC) este singura care denumește și poziționează toate aisbergurile provenite
din Antarctica. De asemenea, NIC desemnează fiecărui aisberg mai mare decât 10 mile marine o
axă longitudinală după care poate fi geopoziționat în orice moment, precum și o literă indicând
punctul său de origine și un număr curent. Literele utilizate sunt următoarele:

Aisberg lângă insula și provincia canadiană Newfoundland

• A — longitudine 0° la 90° V (Marea Bellingshausen, Marea Weddell de Vest)
• B — longitudine 90° V la 180° (Marea Amundsen, Marea Ross de Est)
• C — longitudine 90° E la 180° (Marea Ross de Vest, Wilkesland)
• D — longitudine 0° la 90° E (Amery Ice Shelf, Marea Weddell de Est)
Spre exemplu, aisbergul B-15, care s-a desprins în 2000 din calota de gheață Ross, având o
suprafață inițială de 11.000 km², a fost cel mai mare aisberg înregistrat vreodată. S-a separat în două
în noiembrie 2002. Bucata mai mare rămasă, aisbergul B-15A, cu o suprafață de circa 3.000 km², a
rămas până în octombrie 2005, când s-a spart în mai multe aisberguri mai mici, fiind cea mai mare
bucată de gheață plutitoare din lume înregistrată vreodată.

Clasificare
Clasificarea aisbergurilor astăzi respectă ceea ce este considerat un standard de clasificare, făcându-
se după sistemul organizației, International Ice Patrol (ICP), cea mai veche organizație de studiere și
urmărire a ghețarilor plutitori.

Dimensiuni
Înălțime deasupra Suprafața de Lungime Masă
Denumire
apei plutire estimativă estimativă
Bucată de aisberg <1m < 20 m² <5m < 120 t
Fragment de aisberg 1m-5m 20 - 300 m² 5 - 15 m 120 t - 5400 t
Aisberg mic 5 m - 15 m > 300 m² 15 - 60 m 5400 t - 180 kt
Aisberg mediu 15 m - 45 m - 60 - 120 m 180 kt - 2 Mt
Aisberg mare 45 m - 75 m - 120 - 200 m > 2 Mt
Aisberg extrem de
> 75 m - > 200 m ???
mare

Forme
În afara clasificării aisbergurilor din punct de vedere al măririi lor, acestea pot fi clasificate și bazat
pe forma lor. Cele două forme de bază sunt tabulară și non-tabulară. Aisbergurile tabulare au
versanți abrupți și o suprafață plană în partea lor cea mai înaltă, foarte asemănătoare platourilor
montane (sau alpine), cu un raport lungime-înălțime mai mare decât 5:1.[1]

Varii forme de aisberguri sunt 1 - Tabulare; 2 - Pană 3 - Dom; 4 - Doc uscat; 5 - Belvedere ori
Capitoliu; 6 - Compact
Un astfel de tip de aisberg se mai numește și insulă de gheață[2], putând fi foarte mare, așa cum
este cazul aisbergului numit Pobeda Ice Island. Aisbergurile din Antarctica formate prin ruperea
stratului/platformei de gheață, precum sunt en Ross Ice Shelf ori en Filchner-Ronne Ice Shelf,
sunt mai ales tabulare. Cele mai mari aisberguri din lume se formează în acest mod.
Aisbergurile netabulare au diferite forme și includ:[3]
• Dom - Un aisberg care are un vârf rotunjit, aidoma unui dom arhitectural;
• Belvedere (capitoliu - Pinnacle) - Un aisberg care are unul sau mai multe structuri conice
 înalte, precum capitoliile;
• Pană (aidoma uneltei numită astfel, Wedge) - Un aisberg cu o margine abruptă pe o parte și
cu o pantă pe partea opusă.
• Doc uscat (Dry-Dock) - un aisberg care a fost erodat (mai mult sau mai puțin) pentru a
forma o crestătură sau un canal.
• Compact (Blocky) - Un aisberg cu laturi abrupte, verticale și un vârf plat. Acesta diferă de
aisbergurile tabulare prin faptul că raportul dintre lățimea și înălțimea sa este mic, mai mult
mai mic decât o foaie plată.

Faună
Pe aisberguri se pot întâlni unii reprezentanți ai faunei arctice: potârnichea polară (Lagopus
lagopus, Lagopus mutus), huhurezul alb (Nycteea scandica), iepurele polar (Lepus timidus), vulpea
polară (Alopex lagopus), lemingul (Lemmus lemmus), ursul polar (Thalassarctos maritimus).