RELIEFUL

GLACIAR
Prof. PAP FLORIAN GHEORGHE
LICEUL MIHAI VITEAZUL INEU
GHEŢAR-NORVEGIA
Definţie= este relieful modelat de
gheaţă prin acţiunile de eroziune ,
transport şi acumulare glaciară.
Apare acolo unde temperatura
medie anuală este sub -2 ºC, în
munţii înalţi şi în zonele polare
(limita zăpezilor permanente)
 Formarea gheţii
1.Acumularea
2.Tasarea
3.Topirea gheţii la bază
4.Neve-ul (firnul)
5.Gheţarul
Procesele glaciare
Eroziune – exaraţie glaciară – smulge
bucăţi de rocă de pe versanţi.
Transport – al materialelor erodate
sau căzute de pe versanţi.
Acumulare – bucăţile de rocă sunt
depuse pe fundul văii formând mări
de pietre sau morene.
GHEŢARII Şl CALOTELE GLACIARE
(TIPURI DE GHEŢARI)
A.Gheţarii montani
 se formează pe munţii care depăşesc în altitudine
limita zăpezilor persistente.
 Ei se compun în mod obişnuit din trei elemente:
a. zona de acumulare a zăpezii, unde se formează
névé-ul (zăpada îngheţată) şi care se suprapune
pe un bazin de vale existent înainte de instalarea
gheţarului;
b. circul glaciar, care este o excavaţiune rotundă
unde se adună gheaţă şi care se delimitează de
névé printr-o crăpătură circulară numită rimaye;
c. limba glaciară, care se scurge pe o vale până la
linia de topire; limba prezintă multe crăpături,
numite crevase. Materialele erodate de gheţari,
transportate şi depuse de aceştia se numesc morene
 Gheţarii montani sunt de mai multe tipuri.
1.Gheţarii de circ (sau pirineeni); se găsesc
situaţi în apropierea limitei zăpezilor
persistente, ca de exemplu cei din Pirinei.
2.Gheţarii alpini au o limbă bine dezvoltată, ce
coboară mult sub limita zăpezilor
3.Gheţarii himalayeni sau gheţarii compuşi se
formează prin confluenţa mai multor limbi
glaciare foarte alungite, atingând uneori 50
km, neavând un circ propriu-zis.
Gheţar himalaian
Zona de acumulare a zăpezii

Limba glaciară

Morenă laterală

Întâlnirea limbilor glaciare

LIMBĂ GLACIARĂ-ALPI
 seracsuri

Limbă glaciară
 Forme de eroziune
Circ glaciar

– depresiune circulară unde se acumulează

gheaţă.

După topirea gheţarului, în circuri pot apărea

lacuri glaciare.
CIRC GLACIAR UMPLUT CU APĂ
CIRCURI GLACIARE-PIRINEI
VALE GLACIARĂ
 Vale glaciară

Profil transversal în forma literei U

Creste ascuţite (custuri), rezultat al
eroziunii glaciare
Forme de acumulare

Morenă laterală
Mări de pietre
CUSTURI-FORME DE RELIEF MODELATE
DE GHEŢARI
RELIEF GLACIAR-PIRINEI
TRANSPORTUL MORENELOR
 Relieful glaciar
Se formează unde temperatura medie anuală este sub -2 ºC
Tipuri de gheţari:
- Gheţari de calotă
- Gheţari montani
Procese glaciare:
- Eroziune
- Transport
- Acumulare
Forme ale reliefului glaciar:
- de eroziune: circuri, văi glaciare, creste ascuţite
- de acumulare: morene, mări de pietre.
Regiuni geografice:
Antarctica, Groenlanda,
munţii înalţi (Himalaya, Anzi, Alpi, Kilimandjaro)
B. Gheţarii de calotă
 Ocupă suprafeţe extrem de extinse şi au
grosimi care uneori depăşesc 3 000 m se găsesc
în Islanda (ocupă peste 1/6 din insulă), în
Groenlanda (gheţarul ocupă o suprafaţă de 7
ori mai mare decât a României), în Antarctida,
unde calota are 14 milioane km2 (aproximativ
de 60 ori suprafaţa României).
 Ei deversează în ocean blocuri imense de
gheaţă, numite aisberguri (iceberguri) gheaţa
se prelungeşte mult şi în apa oceanului,
formând o platoşă, înaltă uneori de 90 m,
numită banchiză; din ea se desprind aisberguri.
 Aisberguri

Cea mai mare parte a aisbergului

este situată în apă.
 RELIEFUL
PERIGLACIAR
FORMARE : În regiunile reci, unde zăpada ce cade anual este
puţină şi spulberată de vânt, precum şi la contactul dintre zona
climatică polară şi cea temperată, se întinde zona periglaciară.
LIMITA : limita pădurii şi în cadrul ei se dezvoltă tundra.
PROCES: îngheţul şi dezgheţul apei din sol şi din roci, care
provoacă o puternică dezagregare.
a.pergelisolul, stratul îngheţat permanent, ce atinge grosimi
dela câţiva metri până la 100-600 m (în Siberia),
b.molisolul, situat deasupra pcrgclisolului, ce poate avea o
grosime de la câţiva decimetri la 7 m (fig. 49); acesta capătă
vara caracter de strat de noroi sau tundră mlăştinoasă, în care
se găseşte şi pietriş.
Acţiunea zăpezii se numeşte nivatie; ea
declanşează avalanşe, pe pantele mari. care, dacă
se repetă anual, dezvoltă culoare de avalanşe, al
căror început se află într-un bazin cu aspect
torenţial, numit circ sau pâlnie nivală; pietrişul
transportat cu avalanşa se depune în morena
nivală.
Vântul, încărcat cu nisip, cu zăpadă şi cristale de
gheaţă, şlefuieşte porţiuni rămase mai înalte,
creând forme ciudate, numite babe, ciuperci,
sfincşi etc.: acţiunea sa se cheamă eolizatie.
 BIBLIOGRAFIE:
 1. MANUAL DE GEOGRAFIE CLASA A IX
HUMANITAS
 2. MANUAL DE GEOGRAFIE CLASA A IX
DIDACTICĂ ŞI PEDAGOGICĂ
 3. PROFU DE GEOGRA.RO