• Ghețarii, ca factor modelator al suprafeței terestre, își imprimă
și astăzi, ca și în trecutul geologic, amprenta în trăsăturile și formele reliefului din regiunile reci ale Globului.
• Gheţarii se formează şi se menţin acolo unde temperatura
medie anuală a aerului este sub 0°C şi unde cantitatea de zăpadă căzută depăşeşte cantitatea topită. • Se deosebesc două categorii de gheţari: gheţari montani şi gheţari de calotă, care exercită o triplă acţiune – eroziune (exaraţie), transport şi acumulare şi care, fiecare în parte, formează forme proprii de relief. Relieful glaciațiunii montane
• Specificul și dinamica ghețarilor montani
Limita zăpezilor persistente prezintă variații de la ecuator spre poli. În regiunile ecuatoriale această limita se află la cca 5.000 m, iar în zonele temperate ea coboară la 3.000 m. Dar limita atinge valorile altimetrice cele mai înalte nu în zona ecuatorială, ci în regiunile subtropicale, deoarece aici predomina mișcările descendente ale aerului, care se află departe de starea de saturație cu vapori de apă. La oscilarea limitei contribuie și alți factori, ca de exemplu gradul de izolare către interiorul continentului. Astfel în partea de est a Tibetului și în Anzii Americii de Sud limita zăpezilor persistente se ridica la 6.300-6.500 m. Tipuri de ghețari montani După aspectul exterior se deosebesc mai multe tipuri de ghețari montani: • Ghețarul alpin sau de vale. • Ghețarul pirinean. • Ghețarul de platou. • Ghețarul himalaian. • Ghețarul de tip Kilimandjaro. • Ghețarul de tip norvegian. • Ghețarul de tip alaskian. Relieful de eroziune • Cele mai frecvente forme de relief create prin eroziune sînt fieldurile, care reprezintă „cîmpii“ sau „podişuri“ modelate pe un substrat rezistent şi acoperite cu formaţiuni de roci dure („spinări de berbec“).
• Materialul provenit din eroziunea glaciară este prins în corpul calotei
glaciare, se mişcă împreună cu gheţarul şi apoi este depus în valuri de morene de diverse forme. Mulțumesc pentru atenție!