LEXUS ȘI

MĂSLINUL
THOMAS L. FRIEDMAN
 Thomas L. Friedman este unul din analiştii de marcă ai lumii afacerilor.
Globalizarea este fenomenul care descrie cel mai bine transformările pe
care omenirea le înfruntă în prezent, de aceea numeroși gânditori ai zilelor
noastre au scris mii de pagini în încercarea de a descrie și dezbate
fenomenul. Una dintre cele mai complete lucrări în acest sens este “Lexus și
măslinul”, scris de Thomas Friedman, care în primele pagini ale cărții sale
definește globalizarea astfel: ,,integrarea inexorabilă a piețelor, a statelor
naționale și tehnologiilor într-un grad fără precedent și anume într-o
modalitate care dă indivizilor, întreprinderilor și statelor
naționale posibilitatea de a ajunge mai departe, mai rapid, mai profund´
sau ,,expansiunea capitalismului de piață liberă´.
Globalizarea reprezintă alinierea țărilor la norme comune pe toate
planurile, însă de cele mai multe ori statele întâmpină greutăți în a se supune
tendințelor, conform autorului, în a îmbrăca, „cămașa de forță din aur”, ce
presupune o reformare a întregului sistem prin descentralizarea puterii și a
informațiilor, printr-o democratizare atât la nivelul tehnologiei, informației,
finanțelor, cât și a luării deciziilor. Fiecare țară este unică, tocmai de aceea
asimilarea tuturor acestor cerințe este privită și abordată diferit, în special în
funcție de gradul de dezvoltare al fiecăreia în parte. Însă procesul
este inevitabil. Pentru a putea supraviețui, statele trebuie să se
acomodeze și să înțeleagă motoarele acestei economii de piață liberă, pentru
că integrarea în acest sistem global este ca și cum țara fiecăruia ar putea fi
licitată la bursă. Tocmai de aceea, pentru atragerea investitorilor străini,țara
trebuie să prezinte anumite garanții, precum legi echitabile, grad scăzut de
corupție sau anumite scăderi de taxe pentru import-export. Toți acești factori
pot asigura o mai bună cotare a țării pe aceste super piețe, ce par a fi noul
corp decizional al lumii. Toți acești investitori și super piețe întrunesc așa-zisa
turmă electronică, conecta și între ei mai mult ca niciodată, informația fiind
mai prețioasă acum mai mult decât oricând, iar decizia lor semnificând viața
sau moarte pentru un anumit stat.
Cartea este divizată în patru părți, prima dintre ele, “Analizarea
sistemului”, debutează prin crearea unei comparații între lumea Războiului Rece și
era globalizării, ce este cel mai bine rezumat, în ideea: ,,Globalizarea este totul și
opusul a totul”. Cele două abordări sunt diametralopuse: în timp ce ridicarea
zidurilor protecționiste, monopolizarea piețelor, informației și sistemul
decizional descendent constituiau pietrele de temelie ale viziunii Războiului
Rece, deschiderea granițelor, conectarea, liberalizarea informației și
transparența conduc la competitivitatea cea sigură prosperitatea în era
globalizării.
~ 2 ~
 Titlul lucrării, ,,Lexus și măslinul” scoate la iveală întreaga atitudine a
autorului față de globalizare: ,,problemele lumii de astăzi pot fi explicate ca
interacțiunea dintre ceea ce este tot atâtde nou ca un site de internet și ceea
ce este tot atât de vechi ca măslinii noduroși de pe malurileIordanului´. În
timp ce baza globalizării o constituie standardizarea tuturor tehnologiilor,
conectarea continuă la internet și implicit la lume, ,,intenția de a construi un
Lexus și mai performant”, o partea omului rămâne ancorată în problemele
conservării propriei identități în fața acestor schimbări, ,,cealaltă jumătate de
lume-uneori jumătatea aceleiași țări, a aceleiași persoane- era încă încleștată
în lupta pentru dreptul de proprietate asupra măslinului”.
Friedman îşi începe cartea cu o scenă de deschidere în care afirmă că,
lumea are 10 ani, aducând ca argumente diferite evenimente economice,
sociale, politice ce au afectat lumea, la început locale, dar care mai târziu au
avut un impact global.
„Lumea s-a născut în 1989, odată cu căderea Zidului Berlinului, şi tot
atunci s-a născut şi cea mai nouă economie globală.” (Merrill Lynch). Autorul
susţine că această lume nouă este de fapt o nouă eră a globalizării similară
cu cea care a avut loc în perioada dintre mijlocul secolului XIX şi sfârşitul
anilor 1920.
Friedman, lucrând ca editorialist pe probleme de politică externă la
ziarul „ New York Times” încă din 1995, nu avea încă la dispoziţie un
superstory, la fel ca predecesorii săi, în jurul căruia să-şi formuleze opiniile.
Dar, mai târziu,a realizat că acel superstory era globalizarea, noul sistem
internaţional. Globalizarea înseamnă extinderea capitalismului de piaţă
liberă, iar din punct de vedere cultural îseamnă extinderea americanizării
globului. Cel mai important aspect, însă, globalizarea are propria structură de
putere, diferită şi cu mult maicomplexă decât cea a Războiului Rece.
Sistemul globalizării este construit pe trei echilibre de forţă care se
intersectează şi se influenţează reciproc: echilibrul tradiţional dintre statele
naţionale, echilibrul dintre statele şi pieţele globale şi echilibrul dintre indivizi
şi statele naţionale.Toate aceste lucruri , spune autorul, fac ca sistemul
globalizării să fie foarte greu de înţeles şi greu de a te adapta la el. Pentru a
se adapta noului sistemşi a-l înţelege, Friedman a trebuit să se instruiască pe
sine însuşi şi să înceapă a privi lucrurile din alte perspective. Informaţiile din
atâtea perspective trebuiesc arbitrate, selectate pentru a realiza un tablou al
lumii. Acele alte perscpective sunt : politică, cultură, comerţ şi finanţe,
securitate naţională, tehnologie şi mediul înconjurător. Acei oameni care
reuşesc să privească lucrurile global din toate aceste perspective sunt cei
care deţin informaţia.În acest mediu al globalizării în care s-ar părea că totul
este uniform,lucrurile nu stau aşa.
Problemele lumii pot fi explicate ca interacţiunea dintre nou, modern şi
ultra-avansat şi ceea ce este vechi ca măslinii de pe malurile Iordanului.
Autorul face o paralelă cu diferenţa dintre un Lexus (maşinăultraperformantă
construită într-o fabrică high-tech, ce reprezintă dezvoltarea) şi măslin

~ 3 ~
(reprezintă sentimentul naţional de apartenenţă). Această luptă dintre un
Lexus şi măslin o putem vedea pe tot globul. Pentru ca o societate să se
dezvolte trebuie să găseasca un echilibru între sentimentul naţional şi
dezvoltare. „Zidurile” care s-au prăbuşit în întreaga lume au dus la dispariţia
diferenţelor dintre diferitele zone ale lumii. „Zidurile” au fost dărâmate de
trei schimbări : schimbări în modul în care comunicăm, în care investim şi în
modulîn care percepem lumea.
Această variantă a cărţii a fost reorganiyată din punct de vedere al
capitolelor pentru a putea fi accesibilă cititorilor şi de asemenea, acesta a
analizat teoriile sale, mai cu seamă pe aceea ce se referă la Arcul aurit.
Această teorie a fost una controversată deoarece releva faptul că, două țări
care au și una și alta restaaurante McDonald’s nu au purtat niciodată război
între ele de când au aceste restaurante.
Rolul acestei cărți este de a încerca explicarea modului în care noua
eră a globalizării a devenit sistemul internațional dominant la sfârșitul
secolului al XX-lea, luând astfel locul Războiului Rece.

Primul capitol debutează cu dimineața zilei de 8 decembrie 1997, când

guvernul Thailandei a anunțat închiderea a 56 dintre cele 58 de firme
financiare de vârf. Acest fapt s-a petrecut peste noapte nimeni neputând să
previzioneze acest lucru datorită crahului monedei naționale bahtul.
Moneda națională a scăzut cu 30% brusc ceea ce însemna că firmele
thailandeze care au făcut împrumuturi în dolari trebuiau să plătească cu 30%
mai mulți bahti pentru a restitui fiecare dolar împrumutat, iar multe
întreprinderi nu și-au putu plăti datoriile ceea ce a dus la un blocaj financiar
al întregului sistem, rămânând astfel 20 000 de funcționari bancari fără loc
de muncă. Cu privire la acest aspect, Friedman povestește o întâmplare pe
care el a avut-o în Thailanda pe data de 9 decembrie 1997, când se afla într-
un taxi și șoferul acestuia trecând pe lângă firmele cândva sigure afirma:
„Moartă” , „Moartă...”. La fel cum afirma și autorul, nimeni nu șita ce urma să
se întâmple și că aceste firme de investiții au fost primele piese de domino
care au dat startul căderii economiei din Thailanda, urmând ca apoi să
afecteze și economiile altor țări.
În scurt timp criza thailandeză a declanșat un „exod general” după cum
spune autorul din Sud – Estul Asiei făcând să scadă valoarea monedei în
Coreea de Sud, Malayasia și Indonezia. În scurt timp această criză a început
să afecteze prețul produselor și serviciilor de pe toate piețele din lume.
Această grava criză a afectat și Rusia care nu mai aveau o economie
care să aducă venituri, guvernul a ajuns să depindă de taxele pe exporturile
de petrol brut și alte materii prime pentru aprovizionarea bugetului. Rusia a
fost nevoită să crească rata dobânzii la împrumuturile ei, în ruble de la 20
apoi 50 iar apoi 70% pentru a-și putea menține astfe activitatea față de
străini. Multe bănci au continuat să își pomeze banii în Rusia, au și

~ 4 ~
împrumutat mulți bani cu dobândă de 5%, iar apoi au cumpărat bonuri de
tezaur rusești cu o dobândă între 20 și 30%. Apoi a urmat prăbușirea prețului
petrolului provocată de criza asiatică și astfel lucrurile au mers tot mai rău
pentru Rusia. Următoarea piață în dezvoltare afectată este Brazilia care
astfel, a produs emoții și Americii care inițial nu credea ca este posibil ca ea
să fie afectată de criză, dar la scurt timp a fost și ea afectată.
Autorul mai povestește despre o investiție pe care acesta a facut-o într-
o bancă de Internet a unui prieten, care inițial a părut atractivă deoarece i-
au crescut acțiunile într-un timp foarte scurt ajungând la 27 USD. La scurt
timp, valoarea lor a scăzut din nou și în 1999 când a fst declanșată febra
internetului de către Amazon.com s-a instalat și a crescut din nou valoarea
acțiunilor făcând din această afacere din nou una atractivă. Prin această
relatare, Friedman dorește să evidențieze faptul că ușoara apariție a
internetului a făcut ca o afacere aparent pierdută să reînvie.
După cum Friedman evidențiază în cartea sa, lumea este împărțită în
două tipuri de globalizare: prima eră a globalizării și a doua eră a globalizării.
Înainte de al doilea război mondial cea mai mare putere era considerată
Marea Britanie, care era „stăpână” din punct de vedere economic dar și
punct de vedere al marinei. După al Doilea Război mondial a debutat
America, cucerind toată lumea cu puterea ei, însă această era a globalizării
era foarte diferită atât din punct de vedere economic, social, politic cât și
tehnologic.
De-a lungul timpului au apărut mai multe cărți care au avut ca subiect
de dezbatere Război Rece, autorul este de acord cu teoreticianul german Carl
Schmitt care afirma faptul că: „Războiul Rece a fost o lume de <<amici>> și
<<inamici>>. Lumea globalizată în schimb și inamicii în competitori”.
De asemenea, pentru produce o școală globalizată este nevoie de
foarte mulți studenți, profesori, diplomați, spioni, ziariști și sociologi, formați
ca globalliști.
Friedman oferă un exemplu care evidențiază foarte bine influența și
puterea globalizării atunci când vorbește despre întâmplarea din Germania
când a apărut cartea lui Hitler, aceasta a fost interzisă în țară. Însă, germanii
nu s-au gândit că oamenii au acces la internet și în acest fel ei și-au
comandat cartea on-line de pe amazon.com fiind pentru foarte mult timp
prima în topul vânzărilor. Această carte nu era interzisă vânzării în alte țări,
așa că, Germania a încercat să stopeze comercializarea acestei cărți pe
internet, cu foarte multe presiuni, aceasta reușește în cele din urmă acest
lucru, însă relativ târziu deoarece mulți oameni deja dețineau această carte
în bibliotecile personale.
Globalizarea televiziunii a creat o adevarată isterie în rândul celor care
nu aveau acces la un număr foarte mare de canale de televiziune, oamenii
ajungând să plătească bilete la vecini sau prieteni, pentru a vizualiza un show
de televiziune american sau celebrul serial american Baywatch.

~ 5 ~
 Apariția internetului a fost cu adevărat spectaculoasă, în opinia mea a
apărut din dorința americanilor de a fi mai presus decât Rusia. Lansarea în
spațiu de către sovietici a satelitului Sputnik la 4 Octombrie 1957 a adus
reacția Statelor Unite de a crea era siberspațiului, apărând astfel internetul,
ceea ce reprezintă o poveste de-a dreptul fascinantă în opinia autorului.
ARPA și NASA se ocupau cu transmiterea informațiilor în cadrul rețelei din
interiorul Pentagonului. În anul 1972 ARPANET a descoperit e-mailul.
Următoarea problemă a internetului a fost lipsa unui browser care nu s-a
lăsat așteptat, fiind creat primul browser de către Berners Lee și realizat de
Marc Andreessen.
America a fost cea care a creat Fontul Monetar Internațional General
pentru Tarife și comerț și a fost gazda pentru deschiderea de piețe și
încurajarea comerțului în lume. Flota americană este cea care a deschis căile
maritime în vederea facilitării legăturilor.
Friedman afirmă că America are, în actualul sistem al globalizării,cele
mai multe avantaje şi mai puţine responsabilităţi faţă de sistem ceea ce
oface o ţară preferată de investitori. El încearcă să explice acest lucru
încercândsă răspundă la întrebarea: ce fel de ţară ar fi schiţat un geoarhitect
acum o sutăde ani care să câştige globalizarea? Răspunsul este: o ţară exact
ca America; oţară cu deschidere la toate pieţele cheie ale lumii, o ţară cu o
populaţie diversă,multiculturală, multietnică, multilingvistă, dar care în
acelaşi timp comunică înaceaşi limbă. Geoarhitectul ar fi schiţat o ţară cu
pieţe de capital extrem dediverse, inovatoare şi eficiente, unde poţi investi
bani foarte rapid, o ţară cu celmai reglementat cadru din lume, o ţară în care
falimentul este ceva încurajat pentru a învăţa din el, o ţară dispusă să
primească imigranţii; ar schiţa o ţară cuun sistem politic federal flexibil, o
ţară cu cea mai flexibilă piaţă a muncii dinlume şi multe altele. Toate aceste
lucruri o fac o superputere dominantă care areun rol important în era
globalizării.
Autorul continuă prin a împărţi economiile lumii la cinci: economia
japoneză, economia occidentală, economia americană, economia ţărilor în
cursde dezvoltare şi economia comunistă. Dintre toate acestea economia
americană este cea mai eficientă deoarece ea se orientează asupra
clientului.
În partea a doua, ,,Conectarea la sistem”, autorul compară
mecanismele administrative și adaptabilitatea statelor la noua economie de
piață liberă cu sistemul unui computer, format din hardware și software. În
acest context, hardware-ul constituie ,,coaja în care este învelită
economia”,acesta luând forma pieței libere, cea comunistă sau cea hibrid,
ultimele două nerezistând prea mult testului timpului, dovedindu-se
ineficiente. Software-ul reprezintă o ,,măsură a calității sistemului juridic și a
normelor de drept într-o țară, precum și gradul în care funcționarii, birocrații
și cetățenii săi îi înțeleg legile, le respectă și știu să le facă să funcționeze”.
Cum hardware-ul comunist și cel hibrid au cam ieșit din discuție în zilele

~ 6 ~
noastre, partea brută a conectării este asigurată. Un software bun însă, este
partea cea mai dificilă de obținut, pentru că se bazează pe oameni,
mentalități din cele mai diferite, în care tradiționalul nu încetează să își pună
amprenta.
Astfel, cea mai mare temere și principalul aparent dezavantaj al
globalizării, acela al pierderii identității naționale, este combătut: ,,din cauza
globalizării, statul dumneavoastră nu este atacat, ci se întărește. Și asta,
deoarece calitatea statului dumneavoastră reprezintă realmente calitatea
software-ului și a sistemului de operare cu care trebuie să vă descurcați în
ceea ce privește turma electronică”. Este evident că, statele nu mai pot fi
privite ca piețe emergente, ci ca societăți în curs de dezvoltare, fiecare în
stilul și ritmul propriu. La fel cum s-a vorbit și despre SUA ca fiind ,,un sistem
conceput de genii care poate fi dirijat de idioți”, fiecare actant în acest proces
al dezvoltării trebuie să înțeleagă perfect mecanismul pentru a afișa
comportamentul dorit și a asigura calitatea dorită în ochii turmei. Problema
pe care autorul o regăsește în acest punct este aceea că lumea continuă să
privească globalizarea ca pe un eveniment, la fel ca prăbușirea Zidului
Berlinului. În realitate însă, este un proces: ,,am denumit procesul prin care
turma ajută la așezarea pietrelor de temelie ale democrației <<revoluția din
afară>> sau <<GLOBALUȚIE>>”
Această globaluție se realizează treptat și este dependentă de
următoarele concepte: transparență, standarde, corupție, libertatea presei,
piața de acțiuni și obligațiuni și democratizare. Transparența este direct
legată de corupție. Prezența primei și lipsa celei de-a doua exclud pentru
turmă imprevizibilul, putându-se realiza anumite previziuni economice care
ar încuraja atragerea de noi investiții. Gardianul acestor deziderate ar trebui
să fie în acest caz presa, speculând eventualele acte de corupție ale
guvernului ce ar periclita activitatea bursei. De asemenea, se dorește
implementarea unor standarde contabile uniforme și valorificarea de către
guverne a tuturor modalităților de a obține bani, prin așa-zisa ,,abordare
cutrei picioare”, care ,,dispersează mai bine riscurile și sporesc capacitatea
oricărui sistem financiar de a rezista șocurilor”.

Această combinație ,,cu trei picioare” s-a dovedit de-a lungul anilor a fi
cea mai eficientă și presupune emiterea de obligațiuni pe piață, cumpărarea
de acțiuni și împrumutul de la bănci. Contrar multor opinii vehiculate prin
presa internațională, autorul este de părere că globalizarea nu pune capăt
geopoliticii, însă o afectează, deoarece ,,în ciuda globalizării, oamenii mai
sunt încă atașați de cultură de limba lor și de locul numit <<acasă>>. Vor
aduce în cântece acest acasă, vor plânge cu gândul acasă, vor lupta pentru
acasă, și vor muri pentru acasă”. Mai mult decât atât, se consideră că
datorită globalizării, constrângerile politicilor externe vor fi tot mai dese

~ 7 ~
pentru țările care au aderat la sistem, totodată crescând atât motivația
acestora de a renunța la războaie,cât și costurile legate de
acestea.Provocarea erei noastre o reprezintă însă formarea unor norme
morale care să completeze o eventuală legislație globală. Cele mai frecvente
lipsuri de reglementare privesc protecția muncitorilor sau a mediului
înconjurător împotriva exploatării. De aceea, cea mai bună soluție este adusă
tot de globalizare, prin înaltul ei grad de conectivitate: formarea unei coaliții
între guvernelocale, organizații non-guvernamentale și comunitatea locală
care să inițieze campanii de informare și sensibilizare a consumatorilor.
Bazându-se pe feedback-ul acestora, coaliția va reuși să creeze anumite
ideologii ecologice și atitudini orientate către apărarea drepturilor omului
care să asigure apariția unor viitoare incidente.
În timp ce prima jumătate a lucrării prezintă situația globalizării în mod
optimist, începând cu a treia parte, intitulat sugestiv: ,,Opoziția față de
sistem”, sunt aduse în lumină piedicile pe care globalizarea le întampină în
implementarea sa. Societățile cu cele mai mari dificultăți de aliniere la
această nouă abordare deschisă și transparentă sunt acelea care nu se pot
dezice de practicile corupte pe care regimul socialist, comunist, chiar și
perioada de tranziție nesănătoasă la democrație le-au adus. Transferul puterii
de la stat la privat îngrijorează pe cei obișnuiți cu un protecționism
bolnăvicios, precum favoriții guvernelor corupte care erau protejați în
menținerea monopolului asupra piețelor interne, muncitorii la fabrici de stat
cărora li se acordau aceleași salarii în ciuda faptului că nu îndeplineau
condițiile de productivitate, șomerii cu ajutoare sociale mult prea generoase
din partea statului etc. O altă categorie de opozanți, este aceea a statelor
mult prea tradiționale, precum Egiptul,unde ,,colectivul, grupul este mai
important decât individul, iar sporirea puterii individuale echivalează cu
divizarea societății, pentru ei, globalizarea înseamnă să asiste la schimbarea
relației dintre individ, stat și comunitate, pe care o resimt dezintegratoare”.
Acesta este un bun exemplu al faptului că pentru mulți, globalizarea
reprezintă adaptarea din disperare și necesitate la oameni care este venită
din afară, și nu sporirea propriei libertăți.
Astfel de reacții conduc de nenumărate ori la incidente violente,
motivate de dorința de protejare a naționalului, a localului în fața globalului,
dar așa cum afirma și Friedman: ,,nu este nimic rău în încercarea de a ancora
societatea pe temelia valorilor religioase și tradiționale.
Dar atunci când acest fundamentalism nu derivă dintr-o spiritualitate reală, ci
dintr-o reacție împotriva globalizării, adesea decade în sectarism, violență și
exclusivism”. Însă niciodată nu a existat o masă critică pentru a distruge cu
adevărat noul sistem, deoarece prea mulți oameni doresc să facă parte și
găsesc modalitățile de a se integra, chiar dacă uneori sunt dureroase.
,,America și sistemul”, ultima parte a cărții prezintă SUA ca și cea mai
mare putere în sistemul globalizării și reacțiile adverse cu privire la faptul că
cei mai mulți consideră procesul de globalizare unul de americanizare. Mai

~ 8 ~
mult decât atât, aduce în atenție și câteva dintre dezavantajele clare ale
globalizării. Majoritatea acestor efecte nocive sunt cauzate de lipsa de
măsură a lucrurilor pe care oamenii o manifestă în fața unor noi oportunități.
Supraconectivitatea conducenu numai la periclitarea intimității, prin
expunerea de date personale de cele mai multe ori confidențiale, ci și la
alienarea persoanelor ce au tendința de a folosi atât de mult Internetul, încât
socializarea interumană fizică, propriu-zisă are de suferit. Influența piețelor
din țările dezvoltate ar putea crea noi ziduri împotriva țărilor în curs de
dezvoltare prin aplicarea aceluiași protecționism absurd, apărând astfel acel
tip de competiție neloială. Din multe puncte de vedere, globalizarea poate fi
considerată dezumanizantă și poate scădea calitatea vieții, însă oferă de
asemenea nenumărate oportunități pentru a prospera. Cheia asigurării
confortului fiecăruia în acest sistem este privirea lui ca pe un proces de a da
ce este mai bun și de a primi asemenea, găsirea unui echilibru între local și
global, modern și tradițional, spiritualitate și tehnologie, pentru a face lumea
un loc nedistructiv, deoarece, așa cum spunea și Thomas Friedman:
,,înțelepciunea nu este inclusă. Trebuie s-o faceți dumneavoastră înșivă prin
vechea metodă care pornește de sub măslini”.
Citind cartea lui Friedman, am reuşit să înţeleg cum este lumea din ziua
de azi, cum se mişcă şi care sunt forţele care o influenţează. Deşi a fost
scrisă acum 10 ani, mesajul ei mai este valabil, în mare parte, şi în lumea de
azi, când omenirea a trecut printr-un atac terorist de la 11 septembrie (urmat
de altele de mai puţin impact) şi printr-o criză financiară mondială. Şi pot
spune că este foarte bine structurată, bine argumentată, şi de ce
nu,interesantă şi captivantă. Friedman prezintă procesul de globalizare într-
un mod în care este greu să vii cu contra-argumente sau să nu fii
de acord cu teoriile expuse de el. Chiar şi denumirile sale interesante date
forţelor care acţionează asupra economiei mondiale (turmă electronică,
cămaşă de forţă de aur) sunt deun real folos în înţelegerea climatului
economic actual. Iar antiteza aceasta,conflictul dintre Lexus şi măslin, conflict
ce constituie ideea de bază a cărţii,exprimă foarte bine tendinţele indivizilor
de azi; unii sunt interesaţi să se dezvolte, alţii să-şi păstreze neatins climatul
în care trăiesc. Citind cartea, nu m-am putut abţine să nu mă întreb: eu cărei
părţi aparţin?Sunt de partea măslinilor, nu vreau să-mi deschid orizonturile,
sau sunt un Lexus care doar sunt interesat de a mă integra în sistemul
globalizării?
Iar răspunsul pot să spun că l-am găsit în expunerile lui Friedman.
Modul în care acesta își expune părerile și întâmplrile în această carte m-a
făcut să înțeleg mai bine fenomenul și să îmi pot forma o părere reală despre
globalizare. Beneficiile aduse de globalizare, de conectarea cu restul lumii,
sunt, în opinia mea, mult mai importante decât eforturile depuse pentru a te
conecta la sistem. Un „sistem de operare performant” este oricând folositor
unei ţări. Dar privind şi la consecinţele acestei conectări, m-am întrebat, oare
cât de „măslin” sunt? Aşa cum Friedman explică foarte bine, globalizarea are

~ 9 ~
şi nişte consecinţe nefavorabile care te fac să te gândeşti de două ori la
decizia de a globaliza sau nu. Unul din aceste lucruri este prăpastia dintre
venituri creeată de liberalizarea pieţei şi conectarea la comerţul global. Cu
siguranţă nu aş vrrea ca oamenii carenu s-au adaptat încă, sau care nu se
vor putea adapta niciodată la sistem, să rămână în urmă şi să fie un fel de
balast pentru cei cu adevaărat rapizi.
În concepţia mea consider că în acest sistem suntem implicaţi cu toţii şi
noi suntemla fel de puternici ca şi cea mai slabă verigă din lanţ. Dar
Friedman oferă soluţia pentru această problemă prin propunerea de avea
nişte programe şi sisteme sociale care să ajute „broaştele-ţestoase” să nu
rămână în urmă.
În opinia mea, această carte scoate la iveală multe adevăruri pe care
majoritatea oamenilor din jurul nostru nu doresc să le afle sau pur și simplu
refuză să le accepte. Este foarte important pentru noi, ca omeni care trăim
pe acest Pământ să știm de unde a început totul, să înțelegem fenomenul, și
să schimbăm ceva în cazul în care nu suntem de acord cu anumite lucruri.
Din punctul meu de vedere, globalizarea are și beneficii dar și părțile
nefavorabile la fel ca orice lucru de care ne lovim în viața reală. Calea cea
mai bună pentru toată lumea ar fi să găsim un echilibru la această
globalizare deoarece trebuie când ajungem acasă să ne detașăm de ceea ce
înseamnă muncă, documente, mâncare comandată de la fast – food și să
avem o viață reală NU virtuală.

~ 10 ~