CREATIVITATEA ÎN CADRUL ORELOR DE EDUCAŢIE TEHNOLOGICĂ -

APLICAŢIA PRACTICĂ ŞI METODA PĂLĂRIILOR GÎNDITOARE

Prof. ing. gr.I. Maria MONCICĂ

Liceul Teoretic “ AUREL VLAICU” BREAZA, PRAHOVA

Motto: „Punând pe copil să lucreze, îl faci să se intereseze de munca sa, şi dai imboldul preţios al
simţirilor plăcute care îi tovărăşesc acţiunea şi plătesc succesul silinţei ”.
Alfred Binet

Un sistem de învăţământ bazat numai pe achiziţionarea de cunoştinţe, de modele prefabricate nu

va avea şanse de a modela indivizi bine pregătiţi care să-şi controleze singuri gândirea şi să-şi
folosească toate energiile de care dispun. Sistemul de învăţământ trebuie să respecte metodologia
creativităţii astfel încât copilulul să prindă curaj să cerceteze necunoscutul, noutatea nemaifiind un
obstacol, ci o provocare, creativitatea oferind posibilitatea de a comunica cu sine însuşi şi cu lumea
întreagă.
Consider că stimularea potenţialului creativ al elevilor reprezintă una din principalele priorităţi ale
educaţiei în condiţiile existente la noi, că este necesară dezvoltarea creativităţii fiecărei personalităţi.
Procesul dat stimulează imaginaţia şi curiozitatea, iniţiativa şi încrederea în forţele proprii,
independenţa în găsirea variantelor soluţii-atitudini atât de solicitate în societatea contemporană.
În literatură de specialitate sunt descrise diferite clasificări ale nivelului creativităţii ca produs al
muncii creatoare:
1. Creativitatea expresivă – este o premisă de dezvoltare a formelor superioare de creativitate.
Produsele creative se caracterizează prin spontaneitate, fără a viza utilitatea şi valoarea socială a
lor. Se manifestă la nivel de exerciţiu prin diferite soluţii productive. Creativitatea expresivă
poate fi stimulată prin jocuri de creaţie, desene cu subiecte liber alese, instituirea unui climat
favorabil. Nu se admit observaţii critice, pentru a nu bloca spontaneitatea activităţii elevilor.
2. Creativitatea productivă – se manifestă prin realizarea unor lucruri utile pe baza anumitor
tehnici îmbunătăţite. Produsele se deseobesc cu puţin de cele obişnuite, ele nu sunt foarte
originale. Stimularea creativităţii productive se realizează prin învăţarea creativă, ce presupune
metode de descoperire şi problematizare, lărgirea orizontului de cunoştinţe, acumularea
experienţei.
3. Creativitatea inovativă – este legată de cea expresivă şi cea productivă, dar în procesul ei se
caută o soluţie nouă, o interpretare originală a unor lucruri cunoscute, prin combinarea
ingenioasă a unor elemente. Se descoperă noi relaţii între obiecte şi fenomene, dar cu totul
neobişnuite. Inovaţia de acest fel sporeşte simţitor productivitatea, îmbunătăţeşte procesul de
predare-învăţare-evaluare.
4. Creativitatea inventivă – reprezintă nivelul creaţiei persoanelor talentate care produc noi idei,
soluţii, tehnologii.
5. Creativitatea emergentă – este nivelul descoperirilor excepţionale în ştiinţă, creaţie artistică,
tehnică, etc. Calea de la etapa expresivă la etapa de creaţie emergentă este lungă şi cere multe şi
susţinute eforturi intelectuale pentru a educa şi forma personalităţi creatoare.
În cadrul orelor de Educaţie tehnologică se pot realiza aplicaţii practice. Orientarea procesului de
activitate practică a copiilor trebuie făcută spre reprezentarea propriilor sentimente, atitudini, găsind
mijloace proprii de reprezentare, deprinderi de mânuire şi de alegere a instrumentelor şi materialelor
necesare ( carton, hârtie, lemn, paie, polistiren, creioane simple şi colorate, cariocă, beţişoare arse la
capăt, scobitori, beţe de chibrituri, sârme, material plastic, cauciuc, sticlă, plastelină, hârtie glacee,
deşeuri textile , pânză, material din natură, care prin diversitatea formelor şi varietatea coloritului, a
posibilităţilor de îmbinare, oferă un cadru larg dezvoltării imaginaţiei şi gândirii creatoare (frunzele,
seminţele, florile, diversele legume şi fructe ), etc)
În aceste ore se poate dezvolta sensibilitatea estetică contribuind la formarea gustului artistic prin
intermediul mijloacelor de realizare a produsului, prin modul de îmbinare şi alăturare a materialelor,
prin modalităţile de decorare alese. Formarea deprinderilor de prezentare a propriilor idei, sentimente,
trăiri, stări interioare prin intermediul culorilor, formelor, proporţiilor acestora etc. În conceperea şi
realizarea unor lucrări, elevilor li se oferă posibilitatea de a li se dezvolta imaginaţia, fantezia
creatoare, manualitatea, simţul practic, spiritul de echipă, capacitatea de cooperare şi colaborare, toate
acestea ducând mai târziu la lărgirea ariei de orientare profesională.
Activitatea desfăşurată în cadrul activităţilor practice de la Educaţie tehnologică stimulează
activitatea de cunoaştere a copiilor, permite aplicarea în practică a cunoştinţelor însuşite, consolidarea
şi aprofundarea lor. Desfăşurarea activităţilor practice permit educarea şi dezvoltarea multor procese
psihice (percepţia, spiritul de observaţie, reprezentările, atenţia, memoria, gâdirea, imaginaţia) şi a unor
însuşiri de personalitate: spiritul de iniţiativă, încrederea în posibilităţile proprii, dorinţa de a lucra în
colectiv, atitudinea creatoare faţă de frumos, simţul estetic, atitudinea justă faţă de muncă şi rezultatele
ei, perseverenţa, sârguinţa, hărnicia.
Pentru aceasta profesorul trebuie să ştie să aleagă activităţile propuse elevilor, acestea să aibă
sens şi să prezinte interes, să fie legate nu numai de materia predată dar şi de experienţa de viaţă a
acestora, fiind capabile să stimuleze efortul personal şi să dezvolte motivaţia pentru lucru.
O altă posibilitate prin care îşi poate atinge aceste obiective este lucrul în echipă care se bazează
pe următoarele principii:
1. Interdependenţa pozitivă, conform căreia succesul grupului depinde de efortul depus în
realizarea sarcinii de către toţi membrii. Echipa este dirijată către un scop comun, stimulată de o
apreciere colectivă, rezultatul fiind suma eforturilor tuturor.
2. Responsabilitatea individuală, care se referă la faptul că fiecare membru al grupului îşi asumă
responsabilitatea sarcinii de rezolvat;
3. Formarea şi dezvoltarea capacităţilor sociale, stimularea inteligenţei interpersonale care se
referă la abilitatea de a comunica cu celălalt, de a primi sprijin atunci când ai nevoie, de a oferi
ajutor, la priceperea de a rezolva situaţiile conflictuale.
4. Interacţiunea faţă în faţă ce presupune un contact direct cu partenerul de lucru;
5. Împărţirea sarcinilor în grup şi reflectarea asupra modului cum se vor rezolva sarcinile de
către fiecare membru în parte şi de către colectiv.
Într-o echipă eficientă, membrii se bucură fiecare de succesul celorlalţi, sprijină deciziile colegilor
şi îşi asumă partea lor de vină când rezultatele nu sunt cele care ar fi trebuit.
Când constituie o echipă, profesorul poate fi tentat să adune laolaltă elevi care gândesc într-un mod
asemănător. Acest fapt poate conduce la un mediu de lucru liniştit dar nu cu adevărat eficient. Dacă toţi
membri echipei au acelaşi mod de a privi lumea, va fi puţin probabil ca echipa să crească sau să se
dezvolte. A aduna laolaltă indivizi cu păreri diferite poate îmbunătăţi calitatea procesului de luare a
deciziilor şi, cu siguranţă, şi va spori versatilitatea.
O modalitate de a introduce în echipă diversitatea şi versatilitatea este aceea de a lua în considerare
modul de gîndire al indivizilor. Diferitele moduri de gândire şi avantajele acestora sunt foarte clar
ilustrate de Edward de Bono în ale sale Şase pălării gânditoare. Participanţii trebuie să cunoască
foarte bine semnificaţia fiecărei culori şi să-şi reprezinte fiecare pălărie, gândind din perspectiva ei. Nu
pălăria în sine contează, ci ceea ce semnifică ea, ceea ce induce culoarea fiecăreia.
Un profesor modern, va permite iniţiativa şi spontaneitatea, creativitatea elevului, dar şi dirijarea,
îndrumarea sa, existenţa unor relaţii de cooperare între profesor şi elev. Acesta este elementul esenţial
al învăţământului modern.
 PĂLĂRIA ALBĂ INFORMATORUL
Gânditorul cu pălarie albă acţionează în
termeni de fapte şi cifre; este neutru şi
obiectiv. Deşi este disciplinat şi ştie
unde vrea să ajungă, nu oferă interpretări
personale sau opinii.

PĂLĂRIA VERDE-
CREATORUL PĂLĂRIA ROŞIE-
Gânditorul cu pălărie verde este PSIHOLOGUL
creativ. Culoarea simbolizează Este pentru emoţii. Ea acoperă
fertilitatea, dezvoltarea şi valoarea sentimentele obişnuite precum
seminţelor. Este o abordare care teama, neplăcerea, suspiciunea, dar
generează noi concepte şi şi pe cele mai complexe, implicate
percepţii, spărgând modelele în emiterea de judecăţi, cum ar fi
convenţionale de gândire. intuiţia, bunul gust şi simţul estetic.
Purtătorul pălăriei verzi este util
în primul rând pentru căutarea
variantelor.

CELE 6
PĂLĂRII
GÂNDITOARE

PĂLĂRIA galbenă- PĂLĂRIA NEAGRĂ-

OPTIMISTUL
Gânditorul cu pălarie
galbenă este pozitiv şi
constructiv, preocupat să
facă lucrurile să meargă. El
urmareşte valori şi beneficii
şi sprijină strălucirea,
lumina, optimismul şi
oportunitatea.
PĂLĂRIA albastră-
MODERATORUL
Gânditorul cu pălarie
albastră organizează
procesul de gândire,
definind problemele şi
conturând întrebările. Este
responsabil cu rezumatul,
privirea de ansamblul şi
concluziile, monitorizează
progresele şi urmareşte
dacă sunt respectate
regulile.
PESIMISTUL
Gânditorul cu pălarie neagră
identifică ceea ce nu este bine,
gândeşte asupra a ceea ce nu
merge, ce este riscant,
periculos şi descrie greşelile.
Dată fiind repulsia puternică a
oamenilor de a accepta fapte
care le contrazic modul de
gândire, aceasta nu se poate face
făra pălaria neagră.
Cum se foloseşte această metodă:

Se împart cele 6 pălării gânditoare elevilor şi se oferă tema supusă discuţiei pentru ca fiecare să-
şi pregătească ideile .
Aplicaţia se face la clasa a V-a, la Modulul “ Organizarea mediului construit”- Unitatea de
învăţare:“Localitatea”, TEMA: Confecţionarea machetei unei locuinţe sau a unei zone de locuinţe.
Pălăria poate fi purtată individual – şi atunci elevul respectiv îşi îndeplineşte rolul – sau mai
mulţi elevi pot răspunde sub aceeaşi pălărie. În acest caz, elevii grupului care interpretează rolul unei
pălării gânditoare cooperează în asigurarea celei mai bune interpretări. Ei pot purta fiecare câte o
pălărie de aceeaşi culoare, fiind conştienţi de faptul că:
• Pălăria albastră → clarifică
• Pălăria albă → informează
• Pălăria verde → generează ideile noi, creator
• Pălăria galbenă → aduce beneficii
• Pălăria neagră → identifică greşelile
• Pălăria roşie → spune ce simte despre

Cum funcţionează această metodă în cazul rezolvării TEMEI primite:

 Pălăria albastră: defineşte sarcina-

o Care sunt etapele necesare pentru realizarea machetei:
 Stabilirea tipului de machetă;
 Realizarea unei schiţe pentru macheta stabilită;
 Alegerea materialelor necesare şi modalitatea obţinerii lor;
 Stabilirea uneltelor necesare;
 Sarcinile pe care le primeşte fiecare elev din grupă pentru realizarea machetei.
 Pălăria albă: oferă informaţiile şi materialele disponibile în legătură cu TEMA primită;
 Pălăria verde: vizează soluţiile posibile;
o Realizarea schiţelor pentru macheta stabilită îndicând mai multe posibilităţi;
 Pălăria neagră: evidenţiază slăbiciunile fiecărei soluţii propuse.
o Pentru fiecare soluţie dată indică care sunt dezavantajele şi greutăţile ce se pot întâmpina;
 Pălăria galbenă: are în vedere posibilităţile reale de realizare a soluţiilor propuse;
o Pentru fiecare soluţie dată indică care sunt etapele ce se pot realiza fără să se întâmpine
greutăţi;
 Pălăria albă: leagă soluţiile de informaţiile disponibile, răspunzând la întrebări de genul: “Au
soluţiile propuse o bază reală?”;
 Pălăria roşie: stimulează participanţii să răspundă la întrebări de genul: “Ce simţiţi în legătură cu
soluţiile propuse?”, “ Vă place? “, “ Ce credeţi că putem face să fie mai frumos?”
 Pălăria albastră: alege soluţia corectă şi trece mai departe.

Pălăriile gânditoare pot fi purtate pe rând de participanţi sau toţi subiecţii antrenaţi în discuţie
pot fi sub aceeaşi pălărie în acelaşi timp. Astfel se pot folosi formule de genul: “Hai să încercăm şi
pălăria verde”, “ Căutăm idei noi.” sau “ Să lăsăm pălăria neagră, s-o probăm pe cea galbenă”. Cineva
care nu este încântat de ideea pusă în discuţie, nu face nici un efort să găsească elemente pentru
dezvoltarea ei.
 Utilizând tehnica pălăriilor gânditoare, elevul este provocat să schimbe pălăriile, facilitându-se
astfel posibilitatea de exprimare, deoarece nu este constrâns să aibe doar o singură perspectivă. O
persoană entuziasmată de idee este rugată, ca sub pălăria neagră, să caute dificultăţile, neajunsurile.
Unele persoane sunt negativiste mai tot timpul. Cu sistemul pălăriilor gânditoare există ocazia
de a fi negativist la un moment dat (sub pălăria neagră), iar în alt moment să renunţe la negativism,
încercând o altă pălărie (perspectivă) verde, de exemplu.
După ce s-au stabilit schema , materialele şi ustensilele necesare, sub îndrumarea şi
supravegherea profesorului s-au realizat următoarele machete:

Materiale: polistiren, hârtie, carioca, Materiale: hârtie colorată, carton, pietricele,

plante artificiale plante artificiale, animale din posţelan

Materiale:bucăţele de lemn, scobitori, chibrituri, paie, fân, suport din carton

Avantajele metodei “Pălăriilor gânditoare”:
− stimulează creativitatea participanţilor, gândirea colectivă şi individuală;
− dezvoltă capacităţile sociale ale participanţilor, de intercomunicare şi toleranţă reciprocă, de
respect pentru opinia celuilalt;
− încurajează şi exersează capacitatea de comunicare a gânditorilor;
− dezvoltă competenţele inteligenţei lingvistice, inteligenţei logice şi inteligenţei interpersonale;
− este o tehnică uşor de folosit, aplicabilă unei largi categorii de vârste;
− poate fi folosită în diferite domenii de activitate şi discipline;
− este o strategie metacognitivă ce încurajează indivizii să privească conceptele din diferite
perspective.
− determină şi activează comunicarea şi capacitatea de a lua decizii;
− încurajează gândirea laterală, gândirea constructivă, complexă şi completă;

Fiecare pălărie gânditoare reprezintă un mod de gândire oferind o privire asupra informaţiilor,
sentimentelor, judecăţilor, atitudinii pozitive, creativităţii, controlului.
Tehnica pălăriilor gânditoare este folosită pentru a determina indivizii să-şi schimbe perspectiva
de gândire, să ia în consideraţie şi alte puncte de vedere.
Prin împletirea mai multor metode de lucru ( aplicaţie practică, lucrul în echipă, metoda celor
şase pălării) activitatea a fost mult mai interesantă, mai atractivă.