Sunteți pe pagina 1din 2

Eat, drink and party !

În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh Amin!


” Zis-a Domnul pilda aceasta: Unui om bogat i-a rodit din belşug ţarina. Şi el cugeta
în sine, zicând: Ce voi face, că n-am unde să adun roadele mele? Şi a zis: Aceasta voi face:
Voi strica hambarele mele şi mai mari le voi zidi şi voi strânge acolo toate roadele mele şi
bunătăţile mele; şi voi zice sufletului meu: Suflete, ai multe bunătăţi strânse pentru mulţi ani;
odihneşte-te, mănâncă, bea, veseleşte-te. Însă Dumnezeu i-a zis: Nebune! În această noapte
vor cere de la tine sufletul tău. Şi cele ce ai pregătit ale cui vor fi? Aşa se întâmplă cu cel ce-
şi adună comori pentru sine însuşi şi nu se îmbogăţeşte în Dumnezeu. (Luca XII, 16 -21)”
Dragii mei,
Cred că Evanghelia de astăzi se mulează perfect pe societatea în care ne aflăm! Este și
normal să fie atât de actuală pentru că ea conține Cuvântul lui Dumnezeu, iată, mereu updatat
la nevoile secolului în care trăim.
Vă redau doar trei cuvinte din textul acesta al Duminicii prime din Postul Nașterii
Domnului:”Mănâncă, bea, veselește-te!”
Parcă ne regăsim fiecare în aceste cuvinte. Ele descriu” necesarul” unei lumi care a
uitat că există datorită unei pronii divine, unei griji dumnezeiești față de care nu ți se cere
decât să crezi, de aici izvorând cele necesare credinței.
Dar cuvintele acestea nu aparțin lui Dumnezeu! Ele aparțin unui om care vrea să se
rezume doar la plăcere trupească și nimic pentru suflet. Oare de ce nu a spus omul acesta
bogat: mănâncă, citește, ajută aproapele și bucură-te de bucuria celor pe care îi ajuți”?
Poate pentru că acest aspect prevedea iubirea față de altcineva și nu egoismul în care se
tăvălea.
„Nebune! În această noapte vor cere de la tine sufletul tău. Și cele ce ai pregătit ale
cui vor fi?” – Mereu m-am întrebat, goana aceasta după un cont tot mai gras și după o casă
tot mai mare și mașină tot mai scumpă unde are finalitatea? În liniștea proprie? Nu cred!
Cred că poți avea o viață liniștită dacă muncești cinstit și agonisești cele necesare
pentru o singură viață, că oricum nu ai mai multe. Nu înțeleg la ce te ajută a ”dărâma
hambarul și a face unul mai mare ca să îți încapă toate cele” dacă la final ești într-un costum,
cu mâinile pe piept, flori, cu mine la capătul tău încercând să Îl rog pe Dumnezeu să te ierte,
în timp ce te conduc la un mormânt de pământ sau de piatră. Cu ce te ajută? Că rămâi acolo și
pieri! Amintirea ta în timp se șterge iar tu te transformi într-un pumn de țărână!
Sunt mulți oameni care au primit prin binecuvântare de la Dumnezeu averi mari. Dacă
ne uităm în Vechiul Testament vedem averea lui Avraam, a lui Isaac și a patriarhului Iacov.
Vedem funcția dată lui David și binecuvântarea peste regele Solomon. Ei sunt drepți ai
Vechiului Testament care s-au bucurat de bogăție dar nu dintr-o dorință ca aceasta să rămână
a lor, ci ca ea să fie parte a tuturor.
Clar nu avea Dumnezeu ceva cu bogatul din Evanghelie dacă făcea hambarul mai
mare ca să aibă de unde să ajute pe alții și prin acesta să se bucure și el de plinătatea acestor
daruri. Da! Le spun daruri pentru că nu erau ale lui! I le dăduse tot Dumnezeu!
Ne mândrim că avem și că noi am făcut avere... oare așa este? Am făcut noi ceva fără
să primim de la Dumnezeu? Ce poate omul să facă de la sine dacă Dumnezeu nu îi dă?
Absolut nimic! Fără El, noi suntem nimic iar cu el noi suntem totul!
Dragii mei,
Această dorință pe care noi o vrem pentru suflet: ”odihneşte-te, mănâncă, bea,
veseleşte-te” este poarta noastră de acces într-un iad atât de apropiat că deja simt văpaia.
Cred că cel mai deranjant pentru Dumnezeu este că irosim viața aceasta în care ne
putem bucura de atâtea, pentru a trăi să mâncăm, pentru a ne bea mințile și pentru a petrece
timpul aiurea.
Eat, drink and party – sloganul unei lumi care a uitat de Dumnezeul ei și mai ales care
refuză să Îl caute!
Dărâmați hambarul sufletului vostru dragii mei nu pentru a vă face altul mai mare ci
pentru a vă construi o cămară cochetă și curată în care Hristos Dumnezeu să aleagă să se
nască! Vedeți că nu este un Dumnezeu ”pretențios”... acum 2000 de ani a ales o peșteră...
Amin!

S-ar putea să vă placă și