Scris de newsreporter pe 08 iulie 2014, 09:40

"Constantin Isachie, pictor al mondenitatii

bucurestene"
La Palatul Sutu este deschisa, pana in 30 septembrie, o expozitie cu titlul,
paradoxal, justificat si inselator in acelasi timp: „Constantin Isachie, pictor al
mondenitatii bucurestene”, informeaza Cotidianul.ro.

/Cotidianul.ro

Exact, pentru ca artistul, din interes pentru portret, pentru prieteni sau pur si simplu din ratiuni
existentiale, a abordat frecvent acest gen. Plimbarea prin expozitie este, in parte, o intalnire cu
lumea unui moment istoric, de fapt cu elita unei epoci, fie ca este vorba despre personalitati
artistice, ca George Georgescu sau Gala Galaction, de nume sonore ale armatei romane, ca
generalul Cihoschi, de figuri proeminente ale Bisericii romano-catolice catre care pictorul s-a
indreptat intr-un anume moment al existentei sale. Alaturi de aceste personaje se afla o galerie
de femei frumoase sau numai elegante, in orice caz, apartinand unei specii pe cale de disparitie,
daca nu cumva disparuta chiar din societatea romaneasca: o elita pentru care eleganta nu
insemna numai, iar uneori chiar nu in primul rand, vestimentatia de casa mare, ci eleganta
manierelor, a gesturilor si, putem presupune, cei care n-am cunoscut asemenea exemplare
sociale, eleganta mintii si sufletului. Opresc privirile portretele Irinei Radulescu Valasoglu, ale
sotiei artistului, Letitia, nepoata lui G.D. Mirea, cel dezinvolt al Eleonorei Botez Hagianoff, cel de
cautata poza si evocatoare tinuta al sculptoritei azi uitate Henriette Cihoschi Veron, fiica
generalului Cihoschi, sau al sotiei acestuia, Sophie Cihoschi, ori figura autoritara, ce
completeaza cumva personalitatea lui Tutu Georgescu, cea bine cunoscuta din cartea semnata
de ea, „Aminiri dintr-un secol”, pentru a enumera numai cateva.

Din pacate, la acest capitol care a dat titlul expozitiei, capitol „supravegheat”, in salile devenite
elegante ale Palatului Sutu, de un sesizant „Autoportret”, lipsesc imagini ale catorva personaje
printre care, mai ales, „Portretul Reginei Maria”, care i-a pozat la un moment dat pictorului a carui
opera o aprecia.

Nascut in 1888, avand drept prima formatie avocatura, pe care a si profesat-o un timp, Contantin
Popescu, care si-a alaturat si numele Isachie, si-a descoperit pasiunea pentru pictura, urmand
apoi cursurile „Scolii de Arte Frumoase” din Bucuresti si pe cele ale „Academiei Regale de Belle-
Arte” din Florenta. O bursa din partea statului roman ii ofera sansa unei noi perioade de studii, de
data aceasta la Paris, unde lucrarile lui vor figura, in anii ’20, la Salon.

Calatoreste mult, in intreaga Europa, dar si in Palestina. Marturie stau in expozitie numeroase
peisaje din tara sau de aiurea, multe dintre ele, expuse, mai ales inainte de razboi, la „Salonul
Oficial”, la „Tinerimea Artistica” sau la sala „Ileana”.

Descoperim de data aceasta un alt pictor, imbinand nevoia de transpunere imediata pe panza a
sentimentului in fata peisajului cu o versatilitate plastica aproape deconcertanta. Isachie se
dovedeste capabil sa redea impresionist reflexele luminii in apa, intr-un „Peisaj din sudul Frantei”
sau in transparentul „Peisaj din Mircesti”, sa surprinda (mai putin impresionist) diferenta dintre
ceturile pariziene si cele londoneze, sa traiasca aproape grigorescian sau andreescian un „Peisaj
din Muscel”, sa construiasca arhitecturi sculptate de soarele puternic in „Biserica Invierii din
Ierusalim”, sa comunice pitorescul caselor umile sau impozante din Mangalia („Casa lui Tefik”) sau
Balcic („Terasa la mare”), sa ritmeze, aproape geometric, acoperisurile unui „Peisaj din Sighisoara”.

Indiferent ca este vorba despre o margine a Bucurestiului, pe care pictura lui Isachie ne-o
prezinta asa cum nu o mai putem vedea astazi, de o umila „Casa munteneasca cu pridvor”, de
norii plutind deasupra Gibraltarului, de o exuberanta „Gradina mediteraneana”, de un peisaj
scotian sau de „Pomii infloriti din Muscel”, cu accente japonizante, Constantin Isachie gaseste
intotdeauna mijloacele cele mai apropiate de transpunere pe panza a fragmentului de natura
asupra caruia i se opreste privirea.

Indiferent de motiv, de viziunea plastica preponderenta, toate aceste peisaje vadesc o

exceptionala cunoastere a mestesugului, o siguranta a ochiului si a mainii.

Pictura romaneasca, si nu numai, cunoaste o adevarata invazie si chiar inflatie de flori. E nevoie
de sensibilitate speciala si de maiestrie autentica pentru a salva genul de eticheta „pictura de
gang”. Isachie le are pe amandoua. Florile lui, fie ca este vorba despre trandafiri, garoafe, gladiole
sau atat de frecventatul liliac, se incheaga din maiestrite tuse cu grade diferite de impastare, din
alaturari savante de alburi si griuri sau de rafinate nuante ale unei aceleiasi culori, dezvaluind
ochiului avizat capacitatea artistului de a recrea realitatea cu propriile unelte.
Tot asa cum transparente si impastari, treceri subtile de la incolor (daca putem spune asa) la
stralucirea obiectelor albastre sau la pasajele gradate de la rosu profund la ocru printr-o suita de
rosuri si brunuri legate de umbrele aruncate de obiecte, ca in „Natura statica cu fructe, flori si
carafa de vin”, creeaza, de multe ori, naturi moarte comparabile cu exemplare remarcabile ale
genului din pictura olandeza.
Expozitia de la Palatul Sutu este potentata de atmosfera salilor pe care curatorii Mihaela Varga si
Marian Constantin au stiut sa o infiripe din materialul textil ce acopera panourile, din lasarea la
vedere a oglinzilor. Totul capata o pretiozitate care invita vizitatorul si serveste excelent operele
expuse cu aleasa grija pentru alaturarea lor pe simeza.

Un CD, creat de „Editura Maiko”, ar putea servi de exemplu organizatorilor de expozitii.

Profesionale articole semnate de Adrian Majuru, Gabriel Badea-Paun, Mircea Deac, Mihaela
Varga, amintiri, unele inedite, impartasite de Eugenia Antonescu, Gabriela Eremia, Ioana
Cantuniari Marcu, Minodora Ursachi, persoane care l-au cunoscut pe artist, si, mai ales, aplicatul
capitol documentar refac pentru publicul contemporan un artist mai curand intrat in uitare dupa
cel de al Doilea Razboi Mondial.

Cu lucrarile ei, provenite de la Muzeul National de Arta al Romaniei, Muzeul National Peles,
Complexul Muzeal Judetean Neamt, Muzeul Municipal Campulung, Muzeul de Arta Targoviste,
Episcopia Romano-Catolica de Iasi si 14 colectii particulare (Mihai Astratinei, Simona
Basturescu, Ioana Cantuniari, Constantin Cernat, Stefan Grimberg, Familia A. Radulescu,
Arcadia Hinescu, Dorin Mihalache, Karlfried Patzelt, Sorin Radulescu, Ioana Ratiu-Raileanu,
Bogdan Stanculescu, Serban Stanescu si Magdalena Veron), expozitia este unul dintre
necesarele acte de restituire a unor artisti prea multa vreme neglijati.

ADRESA: http://crct.ro/nk3W