@ Cianga Nicolae - 2006 - Romania. Geografia Turismului PDF

NICOLAE CIANGA
ROMANIA. GEOGRAFIA TURISMULUI

NICOLAE CIANGA
ROMANIA. GEOGRAFIA TURISMULUI
PRESA UNIVERSITARA CLUJEANA 2006

Referenp §tiinti£ci:
Prof. univ. dr. Pompei Cocean
Conf. univ. dr. §tefan Dezsi
Descrierea CIP a Bibliotecii Nationale a Romaniei
CIANGA, NICOLAE
Romania : geografia turismului / Nicolae Cianga. - Cluj-
Napoca : Presa Universitara Clujeana, 2006
Bibliogr.
ISBN (10) 973-610-490-7; ISBN (13) 978-973-610-490-9
911.3:338.48(498)+796.5(498) (075.8)
© 2006 Autorul volumului. Toate drepturile rezervate.

Reproducerea integrala sau partial a a textului, prin orice mijloace, fara
acordul autorului, este interzisa §i se pedepsefte conform legii.
Tehnoredactare computerizata: Liliana Tomulet

CartograGerca: Sanda Toma
Universitatea "Babe§-Bolyaiw Presa Universitara

ClujeanA Director: Codrufa Sacelean Str. Republicii
nr.24 400015 Cluj-Napoca, ROMANIA Tel./fax: (+40)-
264-597.401 E-mail: presa_universitara@easynet.ro
http://www.puc.ubbcluj.ro/
CUPRINS
CUPRINS....................................................................3
1.1. Perioada romatta...........................................................13
pus amprenta §i pe turism. Efectele sale sunt vizibile in toate domeniile, cu efecte
adeseori contradictorii (Cianga N., 1998)...............25
2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania29
2.1.Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic antropic 29
2.Etapa interbelica...............................................................33
3.Etapa contemporanS.........................................................33
III. POTENJIALUL TURISTIC.......................................36
1. Potentialul turistic natural...................................37
Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania 48

contactul unit&tii colinare cu muntele sau cu campiile inalte, care-i ofera
hrana principals (ghinda §i jirul).............................98
2. Patrimoniul turistic antropic..............................103
IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1. Aspecte generate 129

2. Caracteristicile bazei materiale implicate in dezvoltarea turismului.130
2.2. Baza materiala cu caracter general.......158
V. CIRCULATIA TURISTICA..............................166
1. Aspecte generate......................................166
2. Caracteristicile circulatiei turistice............168
VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC §1

AMENAJARILOR TURISTICE..........................181
(TIPURI §1 FORME DE TURISM)..................................181
1. Aspecte generate............................................................181
2. Regiunea turisticS intercarpatica a Transilvaniei..............................203
3. Regiunea turistica vestica...............................................204

;oo.........................................................................205
4.Regiunea turistica estica............................205
5.Regiunea turistica sudicS...........................205
VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY................207
BIBLIOGRAFIE................................................................213
12.Cacovschi C., (1978), Peisajul estetic vitalizant, Editura §tiintificS §i
EnciclopedicS, Bucure§ti.....................................213
13.Candea Melinda., Erdeli G., Simon Tamara, (2001), Romania. Potenfialul turistic fi
turism, Editura univ. Bucure§ti............................213
57.Patra§coiu N., Toader T., Scripcaru G., (1987), Padurea fi recrearea,
Editura Ceres, Bucure§ti................................216
58.Petrea Rodica, Petrea, D., (2QM),Turism Rural,Presa UniversitarS
Clujeana, Cluj Napoca...................................216
60.Popovici I., (1977), Regiunile turistice din R. S. Romania, Studii §i
cercetari de G.G.G., seria Geografie, nr. 1.. . .216
62.Preda I. Jenu, A., (1981), Resurse de ape minerale fi termale, Note de
curs §i lucrSri practice, Universitatea Bucure§ti.216
63.Pric&jan A., (1985), Substanfele minerale, terapeutice din Romania,
Editura §tiintific& §i EnciclopedicS, Bucure§ti.216
64.Raboca N., Cianga N., Maier A.,(2001),Geopgrafie Economica,"Visile
Goldi§", University Press, Arad......................216
65.R&dulescu N. Al., (1946), Asupra geografiei turismului, Revista
geograficS, an II, fasc. I - IV, Bucure§ti..........216
66.Snak O., (1976), Economia fi organizarea turismului, Editura Sport-
Turism, Bucure§ti..........................................216
67.Surd, V,, Bold, I., Zotic, V., Chira Carmen, (2005), Amenajarea
teritoriului fi infrastructuri tehnice, Presa UniversitarS clujeanS, Cluj
napoca...........................................................216
1.1. Potentialul turistic cu valoare peisagistica al reliefului
(potenfialul morfoturistic) * Touristic Potential with a
Landscape Value of the Relief
CUPRINS.......................................................................................3
1.1. Perioada romatta...............................................................................13
pus amprenta §i pe turism. Efectele sale sunt vizibile in toate domeniile,

cu efecte adeseori contradictorii (Cianga N., 1998)...................25
2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania.................29
2.1.Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic antropic

...................................................................................................29
2.Etapa interbelica...................................................................................33
3.Etapa contemporanS.............................................................................33
III. POTENJIALUL TURISTIC..........................................................36
1. Potentialul turistic natural......................................................37
Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania.....48

contactul unit&tii colinare cu muntele sau cu campiile inalte,
care-i ofera hrana principals (ghinda §i jirul)..............................98
2. Patrimoniul turistic antropic.................................................103
IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1. Aspecte

generate....................................................................................129
2. Caracteristicile bazei materiale implicate in dezvoltarea
turismului.........................................................................130
2.2. Baza materiala cu caracter general...........................158
V. CIRCULATIA TURISTICA.................................................166
1. Aspecte generate.........................................................166
2. Caracteristicile circulatiei turistice...............................168
VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI

TURISTIC §1 AMENAJARILOR TURISTICE.....................181
(TIPURI §1 FORME DE TURISM).....................................................181
1. Aspecte generate...............................................................................181
2. Regiunea turisticS intercarpatica a Transilvaniei.........203
3. Regiunea turistica vestica..................................................................204

;oo............................................................................................205
4.Regiunea turistica estica...............................................205
5.Regiunea turistica sudicS..............................................205
VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY...................................207
BIBLIOGRAFIE...................................................................................213

EnciclopedicS, Bucure§ti.........................................................213
13.Candea Melinda., Erdeli G., Simon Tamara, (2001), Romania.

Potenfialul turistic fi turism, Editura univ. Bucure§ti..............213
57.Patra§coiu N., Toader T., Scripcaru G., (1987), Padurea fi
recrearea, Editura Ceres, Bucure§ti..................................216
58.Petrea Rodica, Petrea, D., (2QM),Turism Rural,Presa
UniversitarS Clujeana, Cluj Napoca..................................216
60.Popovici I., (1977), Regiunile turistice din R. S. Romania,
Studii §i cercetari de G.G.G., seria Geografie, nr. 1..........216
62.Preda I. Jenu, A., (1981), Resurse de ape minerale fi
termale, Note de curs §i lucrSri practice, Universitatea
Bucure§ti...........................................................................216
63.Pric&jan A., (1985), Substanfele minerale, terapeutice
din Romania, Editura §tiintific& §i EnciclopedicS, Bucure§ti.
.........................................................................................216
64.Raboca N., Cianga N., Maier A.,(2001),Geopgrafie
Economica,"Visile Goldi§", University Press, Arad............216
65.R&dulescu N. Al., (1946), Asupra geografiei turismului,
Revista geograficS, an II, fasc. I - IV, Bucure§ti.................216
66.Snak O., (1976), Economia fi organizarea turismului,
Editura Sport- Turism, Bucure§ti.......................................216
67.Surd, V,, Bold, I., Zotic, V., Chira Carmen, (2005),
Amenajarea teritoriului fi infrastructuri tehnice, Presa
UniversitarS clujeanS, Cluj napoca...................................216
1.3.3.2.Reteaua hidrografica *
CUPRINS.......................................................................................3
1.1. Perioada romatta...............................................................................13
pus amprenta §i pe turism. Efectele sale sunt vizibile in toate domeniile, cu efecte
adeseori contradictorii (Cianga N., 1998)..................................25
2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania.................29
2.1.Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic antropic29
2.Etapa interbelica...................................................................................33
3.Etapa contemporanS.............................................................................33
III. POTENJIALUL TURISTIC..........................................................36
1. Potentialul turistic natural......................................................37
Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania.....48

contactul unit&tii colinare cu muntele sau cu campiile inalte, care-i ofera
hrana principals (ghinda §i jirul).................................................98
2. Patrimoniul turistic antropic.................................................103
IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1. Aspecte generate 129

2. Caracteristicile bazei materiale implicate in dezvoltarea turismului.130
2.2. Baza materiala cu caracter general...........................158
V. CIRCULATIA TURISTICA.................................................166
1. Aspecte generate.........................................................166
2. Caracteristicile circulatiei turistice...............................168
VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC §1

AMENAJARILOR TURISTICE.............................................181
(TIPURI §1 FORME DE TURISM).....................................................181
1. Aspecte generate...............................................................................181
2. Regiunea turisticS intercarpatica a Transilvaniei.........203
3. Regiunea turistica vestica..................................................................204

;oo............................................................................................205
4.Regiunea turistica estica...............................................205
5.Regiunea turistica sudicS..............................................205
VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY...................................207

BIBLIOGRAFIE...................................................................................213

EnciclopedicS, Bucure§ti.........................................................213
13.Candea Melinda., Erdeli G., Simon Tamara, (2001), Romania. Potenfialul turistic fi
turism, Editura univ. Bucure§ti................................................213
57.Patra§coiu N., Toader T., Scripcaru G., (1987), Padurea fi recrearea,
Editura Ceres, Bucure§ti...................................................216
58.Petrea Rodica, Petrea, D., (2QM),Turism Rural,Presa UniversitarS
Clujeana, Cluj Napoca.......................................................216
60.Popovici I., (1977), Regiunile turistice din R. S. Romania, Studii §i
cercetari de G.G.G., seria Geografie, nr. 1........................216
62.Preda I. Jenu, A., (1981), Resurse de ape minerale fi termale, Note de
curs §i lucrSri practice, Universitatea Bucure§ti...............216
63.Pric&jan A., (1985), Substanfele minerale, terapeutice din Romania,
Editura §tiintific& §i EnciclopedicS, Bucure§ti...................216
64.Raboca N., Cianga N., Maier A.,(2001),Geopgrafie Economica,"Visile
Goldi§", University Press, Arad.........................................216
65.R&dulescu N. Al., (1946), Asupra geografiei turismului, Revista
geograficS, an II, fasc. I - IV, Bucure§ti.............................216
66.Snak O., (1976), Economia fi organizarea turismului, Editura Sport-
Turism, Bucure§ti..............................................................216
67.Surd, V,, Bold, I., Zotic, V., Chira Carmen, (2005), Amenajarea
teritoriului fi infrastructuri tehnice, Presa UniversitarS clujeanS, Cluj
napoca..............................................................................216
II
PREFATA
Turismul, ca fcnomen, forma de valorificare liltr-o maniera a parte a

resurselor naturalc §i patrimoniului antropic, a devenil in secolul trccut.
ramurS economics cu impact major asupra lumii contemporane. El a parcurs
toate aceste etape de esenffi dinamica $1 calitativiL marcand puternic
evolutia roraaniei moderne §i contemporanc.
Ansamblul conditiilor naturale contextul social-economic §i istoric in
care a evoluat Romania s-au constituit ca premise cu o favorabilitate
diferenpata in dezvollarea acestui fenomen complex. Se remarca astfel
intrarea treptatA in ana de in teres a celor mai multe componentc ale cadrului
natural fi antropic, de o mare diversitate, cu o puternica particularizare in
cadrui categonilor man a modalitatilor de valorificare turisticS (componenta
hidrominerala. resursele peisagistice apartinand spatiului montan carpatic.
litoralu) Marn Negre. Delta Dun&rii, dar patrimoniul cultural-is tone.
Acestea au condus la constituirea in timp a unui complex de amenajiri
turistice de un volum crescand, cu o complexitate tot mai mare §i acopennd
treptat cea mai mare parte a t&rii. In cadrui sSu $i legat de resurse turistice
care s-au impus ca dominante, prin valenfe turistice $i utilizare, s-a dczvoltat
un adev&rat sistem balnco-tunstic, care prin cele cateva zeci de statiuni au dat
vor da cu certitudme in conlmuare o personalitate distinct^ turismului
romanesc.
Toatf aceastS evolu|ie a avut loc in conditii istorice §i sociale de o
mare complexitate: de la o dezvoltare aparent disjunct^, In arealul celor trei
provincii istorice (ca entit&fj statale distincte ca apartenenfi, dar cu putenucc
lcg&turi) din prima jum&tate a secolului XIX; la tendinfe ultenoare vftdite de
apropiere corelare, mai ales a modalitailor de valorificare turisticS a spatiului
montan carpatic; pentru ca perioada interbelici sS marcheze cu adevftrat
dezvollarea turismului modern, unificat, coerent, integral turismului european
$i prezentand acelea$i caracteristici in amenajare, pre cum $1 trecerea de la
faza elitistf c&tre unpactul de masS, ca punct de plecare cfttre tendmta apoi
mamfestarea globaliz&ni in turismul postbelic.
II
In ultima jama Late de sccol, Romania ca apartenentS la o lume ce s-a

condus dupft alle legi social-economice fi politice impose, a ftcut eforturi
pentru a mentxne deschis sistemul sftu lunstic in contextul continu&rii unei
tradial vecht, soculare in domeniu, $1 mai ales in impUcarea ft parttciparea la
sdumbul universal de valori A reujii doar partial §i pe un timp lumtat,
corespuxizftior unui scurt interval de cre§tere economico-sociali, care inu a
putut nega contradicjia dintre dezvoltare dirijatS-impusa §i legile imuabile ale
economiei §i ale viefii sociale in general.
Valorificarea turistica prin amenajare intensa de factura cantitativa,
mai ales, cu impact puternic in stimularea circulatiei turistice interne §i
internaîonale in deceniile VII §i VIII ale secolului trecut, s-a dovedit ulterior
de factura iluzorie, nefiind sustinuta de un fundament social- economic
coerent.
Reintegrarea in circuitul firesc de valori universal recunoscute, va
necesita §i in domeniul turismului, eforturi susînute §i de durat2L, cu
canalizarea energiilor interne in primul rand, stimulate de investitii strSine, cu
schimbare de mentalitate §i avand la baza orincipii §i legi menite sa stimuleze
§i sa sprijine materializarea unui nou edificiu turistic care sa preia §i sa
asimileze realizarile (deloc neglijabile) de pana acum, toate bazate §i pe o
buna cunoa§tere teoretica §i practice de factura complexa, inclusiv sau mai
ales geografica.
Potenîalul turistic, ca premisa fundamentala\ amenajarea turistica (in
contextul dezvoltarii generale) ca factor decisiv in valorificarea acestuia;
cre§terea calitafii vietii, printre care §i a venitului ca element permisiv in
stimularea circulatiei turistice, toate vor putea contura in urmatoarele decenii
o nouS geografie a turismului in Romania, integrat turismului european §i
universal.
Romania. Geografia Turismului a fost introdusa in programa de
inv&tamant din anul 1992, pentru Colegiul de Geoinformare §i Prospectare
turistic^ (devenit ulterior Colegiul de Geografia Turismului) iar apoi, ca §i
curs optional, pentru specializarea Geografie. Publicarea materialului de fa|a a
fost prevazuta in programul de desfa§urare a Grantului 193, finantat prin
Banca Mondiala.
AUTORUL
I. ISTORICUL VALORIFICARII TURISTICE A POTENTIALULUI
NATURAL §1 ANTROP1C
II
Se poate remarca un indelungat proces istoric, in cadrui caruia se

remarcS o succesiune de etape de valorificare in modalitati diferite a
componentelor cadrului natural §i antropic.
1. Principalele etape de dezvoltare ale turismului
1.1. Perioada romatta
Dupa cucerirea Daciei §i instituirea provinciei Dacia-Felix, cu nivel de

organizare §i dezvoltare comparabil cu al altor provincii romane, dupa 130 (d.
Ch.) exists dovezi certe de utilizare a apelor termale in scopuri balnear-
curative §i agrementale. In acest sens au fost edificate adevarate amenajiri cu
un surprinzStor nivel de dotare, in cateva areale cu ape termale, cunoscute
anterior §i al caror profil functional s-a pastrat cu intermitente pana astazi. Din
acest punct de vedere se remarcS amenajarile din partea sud-vesticS a tarii,
aflate in „inima" provinciei romane Dacia-Felix: Baile Herculane, numita Ad
aqua Herculi Sacras - Ad Mediam; Geoagiu-Bai - antica Germisara - in cadrui
careia perimetrul amenajat pentru terme purta numele de Thermae Dodonae;
Calan - Aque. intre acestea Baile Herculane se remarcau prin diversitatea §i
vastitatea amenajarilor, putand fi comparate cu staîuni termale existente la
vremea respectiva in Imperiul Roman, Tivoli, langa Roma, Capri, amenajarile
din sudul Frantei, cele din provincia Pannonia - Aquinincum - capitala
provinciei (din actualul perimetru al Budapestei) sau din provincia Asia Minor
- Capadocia.
Baile Herculane se impuneau prin amenajari complexe, demonstrand,
prin vestigiile descoperite ulterior, o inalta §tiintS a captarii apelor termale,
sisteme ingenioase de transport a acestora prin conducte de olane, terme (bai
luxoase), sisteme de incalzire a dotarilor in care se aplica metoda
hipocaustului (incalzire cu aer cald prin podea), vestigii de temple grandioase,
cum este eel al lui Hercule, patronul sta{iunii. In afara de acestea se impun,
insa, dovezile epigrafice - tabulele votive, care erau exteriorizari prin texte
incizate in aceste tabule prin care cei ce veneau aici i§i exprimau multumirile
pentru efectul apelor termale, considerate la vremea respective ca daruri ale
zeilor sanatatii, precum Aesculap, Hygea. Aceste tabule descoperite in a doua
jumState a sec. al XVIII-lea, in timpul expansiunii habsburgice catre sud, au
fost colectate, studiate §i depuse la Muzeul de Antichitati din Viena, gratie
efortului istoricului Theodor Momssen, unul dintre cei mai reprezentativi
cercet&tori ai Romei Antice §i Istoriei romane. Textele §i mai ales cei care
II
aduceau multumiri pe aceasta cale demonstreazi cateva aspecte interesante.

Demn de remarcat este textul de pe tabula votiva nr. 1, existenta in muzeul
mai sus amintit, care confine urmatorul text: „Aesculapio et Hygiae pro salute
Juniae Cyrilae quo a longa infirmitate virtute aquorum numinis sui
revocaverunt TBA, Pius votum solvit libeus merito" ceea ce, in traducere
libera, ar insemna: „Zeilor Aesculap §i Hygea,
pentru s&natatea Juliei Cyrila, pentru......, de o lungS suferin{&, prin virtutea
apelor, ale puterilor divine, a fost vindecata, Titus B. A. (sotul), fagaduinta
facuta a implinit, cu bucurie, dupa merit" (Berlescu Elena, 1982). §i alte texte
de pe tabulele votive demonstreaza cateva adevaruri indubitabile: apele
termale erau cunoscute §i utilizate in scopuri terapeutice; persoanele care
inchinau aceste tabule, reprezentau funcîonari superiori (guvernatori ai
Daciei, comandanfi de legiuni, dar §i personalitati militare, administrative din
alte provincii romane). Acestea demonstreaza statutul de staîune
„internationalaM, dar §i nivelul dotarilor cunoscute fiind exigentele
patricienilor romani pentru lux al re§edintelor.
In cazul celorlalte doua staîuni termale se pastreazS vestigiile
termelor romane. De§i nu la fel de certe, exista dovezi ca pana in 271 d. Hr.,
au mai fost utilizate in acelea§i scopuri apele termale de la Moneasa, cele
sarate de la Ocna Mure§ (Salinae) sau Sovata, precum §i apele carbogazoase
de la Borsec.
Dupa aceasta scurta perioada de valorificare prodigioasa a unei surse
naturale - apele termale §i minerale - unneaza o perioada lunga de 1500 de
ani, in care nivelul civilizajiei §i culturii, din perioada post-romani,
prefeudalS §i feudali, a coborat mult sub ceea ce lmperiul Roman realizase.
Abia in a doua jumatate a sec. al XVIII-lea sunt redescoperite (Baile
Herculane, Moneasa, Baile Episcopiei) §i utilizate, prin amenajari, apele
hidrotermale.
1.2. Perioada dintre sec. al XVIII-lea -1850
Aceasta se suprapune peste inceputul cristalizarii relaîilor capitaliste

in principatele istorice, favorizate de inaintarea domina{iei habsburgice catre
sud §i declinul Imperiului Otoman. Acest fapt duce la intrarea in circuit, in
arealul carpatic, intercarpatic §i pericarpatic a unor surse hidrominerale §i
termale, ca urmare a realizarii primelor stabilimente ~ sanatorii. Acest
fenomcn este stimulat de impiicarea in cercetarea resurselor hidromineraie,
pe parcursul sec. al XVIII-lea §i inceputul sec. al XlX-lea, a unor cunoscuti
medici: Lucas Vagner, Ignat Plusch, Fr. Niyla§, Lucas Stege (austrieci §i
unguri), precum §i M. Zota, C. Davila, Alex. Saabner - Tuduri (medici §i
II
chimi§ti romani), Ludovic Mrazec (geolog). Ace§tia efectueaza analize

hidrochimice asupra apelor minerale §i termale, precum cele de la Baile
Herculane, Borsec, Vatra Dornei, Baltate§ti, Borca, Bro§teni, Covasna,
Valcele, Bazna, Moneasa, Buzia§, Baile Episcopiei (actuala stafiune 1 Mai -
Bihor). Rezultatele publicate §i efectele balneare astfel cunoscute au condus
la realizarea primelor amenajari la Baile Herculane §i Borsec in ultima parte a
sec. al XVIII-lea, Slanic Moldova - 1804, Baltate§ti, Vatra Dornei, etc. Erau
cunoscute in aceea§i perioada §i alte izvoare hidromineraie §i termale,
utilizate empiric (astfel, din corespondenta unor persoane oficiale, la sfar§itul
sec. al XVI-lea, rezulta tocmai acest lucru, cu referire la apele minerale de la
Covasna sau Borsec).
1.3. Perioada 1850-1918
Aria de cunoa§tere a surselor hidromineraie §i termale se extinde

asupra intregului areal carpatic, intercarpatic §i pericarpatic. Ca urmare, pe
langa nucleele de statiuni balneare amintite anterior, se mai dezvolta §i alte
amenajari similare, precum la Baile Tu§nad, Sovata, Malna§ Bai, Toplita,
Baile Hebe - viitoarea Sangeorz Bai. La acestea se adauga statiunile de pe
Valea Oltului: Govora, Olane^ti, Calimane§ti, precum §i cateva statiuni cu
ape teraiale din partea vestica a tarii. Pana in 1918 existau 20 de statiuni,
valorificand la scara locala sau regionala apele minerale §i termale. Statiunile
balneoclimaterice dezvoltate pana la aceasta perioada au evoluat prin
amenajari de cazare, amenajari balneare §i de agrement, astfel incat s- au
deta$at de cele care s-au dezvoltat mai tarziu. Astfel, s-a impus prin stil §i
importanta amenajarilor, Baile Herculane (statiune importanta, an cadrui
lmperiului Austro-Ungar vizitata §i de imparatul Franz lozef), precum §i
statiunea Slanic Moldova, „Perla Moldovei", care s-a impus prin cateva
componente de avangarda, novatoare pentru perioada respectiva (centrala
electrica proprie, retea centralizata de aprovizionare cu apa §i canalizare, un
inhalator - pulverizator, cu ajutorul caruia se permitea efectuarea unui
tratament numit astazi cu aerosoli, dezvoltarea staîunii dupa un plan de
sistematizare prestabilit, cu o capacitate de primire de aproape 2000 de locuri,
in preajma primului razboi mondial.
Ca o recunoa§tere a valorii terapeutice a apelor minerale din o serie de
statiuni balneoclimaterice, au fost acordate medalii de aur acestora, cu ocazia
participarii la expozitii universale §i Internationale: pentru apele de la
Slanic Moldova, in 1883 §i 1889, cu ocazia expozifiilor universale de la
Viena, §i in 1990, la expozijia universale de la Paris; pentru apele de la
II
Covasna, in 1852 la Trieste, iar pentru apele minerale de la Borsec, la

expozifiile de la Berlin (1876) §i Paris (1878).
Dupa 1870, un alt domeniu care intra sub incidenta activitatilor
' A
turistice, este domeniul montan. In mod sporadic, masive montane din Carpati
au constituit destinatii pentru oameni de cultura romani sau personality in
trecere. Ace§tia au lasat descrieri a unor regiuni montane, precum Ceahlfiul,
Bucegi §i altele. Dupa 1870 exista preocupari concrete in domeniul realizarii
de amenajari specifice in spatiul montan. Aceasta tending se leaga §i de
realizarea primelor cai ferate transcarpatice. Semnalul eel mai edificator
pentru dezvoltarea turismului montan il constituie, in 1875, hotararea de
stabilire a re§edin{ei regale de vara la Sinaia, in apropierea manastirii Sinaia
(construita §i ctitorita de Mihai Cantacuzino in 1670). Alegerea acesteia a fost
susjinuta de mai multe argumentei situarea pe eel mai scurt drum intre
Romania §i regiunea de la nord de Carpati; inceperea edificarii cSii ferate
peste pasul Predeal; impunerea optiunii, prin existenta uneia dintre cele mai
reprezentative, sub aspect peisagistic, unitaji montane - Munfii Bucegi. A
inceput construirea castelului Pele§, ca §i re§edinta de vara, in jurul acestuia
s-au realizat alte re§edin|e ale elitei politice financiare §i funciare romane§ti.
Toate acestea au condus la amenajarea rapida §i densa, fapt ce a facut ca in
1885, Sinaia s& capete statutul de ora§ §i totodata sa devina prima statiune
climaterica montana din Carpati. Aceasta, prin component, amenajari §i
obiective (vezi Cazinou) s-a ridicat la nivelul standardelor europene ale unor
statiuni din Alpi §i alte regiuni montane. Ca urmare a deschiderii circulatiei
feroviare §i rutiere peste pasul Predeal, au inceput sfi.se realizeze amenajari
in Bu§teni §i in Predeal. De asemenea, in 1893, capfita statut de statiune §i
Paitini§, in Muntii Candrel.
Odata cu aceasta tendinta, incep sa se realizeze §i amenajari turistice
in regiunea montana propriu-zisa. Astfel, au fost realizate primele cabane,
numite §i refugii alpine sau case de adapost, cum a fost: Pe§tera pe valea
Ialomi|ei, casa de adapost Omu, in Bucegi, construita §i deschisa circuitului in
ultimul deceniu al sec. al XlX-lea, Dochia, in Ceahiau, construita in 1904, §i
altele. In paralel sunt realizate primele cai de acces, poteci devenite ulterior
poteci turistice marcate, ce au preluat adeseori trasee montane pastorale,
precum §i drumuri alpine, cum este eel intre Sinaia §i platoul Bucegilor.
Amenajari similare au mai fost realizate §i in Muntii Semenic. Intrarea
regiunii montane in sfera turismului §i astfel diversificarea formelor de
practicare ale acestuia s-a datorat, mai ales, infiintarii a numeroase societati
turistice, care §i-au adus un aport important la aceasta: Clubul
Alpin al Banatului, infiin{at in 1876, la Caransebe§, apoi Societatea
Carpatica Banateana, 1880, §i mai ales a Societatii Carpatine Ardelene,
II
infiintata tot in 1880, cu sediul la Sibiu, vestita S.K.V. (Siebenburgischen

Karpathenverein) care s-a implicat in amenajarile §i dezvoltarea turismului
montan din Fagara§, Candrel (vezi stajiunea Paitini§), §urean; societatea
carpatina in 1895, cu sediul la Sinaia sau Societatea Turi?tilor Romani, in
1900. Toate acestea §i-au creat filiale judetene §i zonale. Sediile principale
ale acestor societati §i asociatii prefigurau deja viitoarele centre de greutate
ale turismului montan: Prahova-Bucegi, Muntii Barsei; Fagara§-Candrel;
Muntii Banatului.
Tot in aceasta perioada incepe sa se dezvolte §i turismul maritim. In
ultimul deceniu al sec. al XlX-lea sunt construite primele sanatorii de cura,
utilizand climatul marin, dar §i apa lacurilor sarate, la Techirghiol §i la ceea
ce se va numi viitoarea statiune Eforie. Litoralul Marii Negre incepe sa
prezinte atracjie la inceputul secolului XX, astfel incat in 1904, la nord de
Constanta, la Mamaia, se ridica primele capacitati de primire, pe grindul de
nisip dintre Siutghiol §i mare, prefigurand ceea ce va deveni statiunea de mai
tarziu.
Primul razboi mondial aduce §i imense pagube materiale. Acesta a
afectat §i amenajarile balneoturistice de pana atunci, mai ales cele care s-au
situat pe liniile de penetratie ale armatelor austro-ungare §i pe linia frontului,
cum a fost stajiunea Slanic Moldova, in cea mai mare parte distrusa in 1917.
1.4. Perioada interbelica
Este caracterizatS printr-o dezvoltare unitara §i a activitatilor

turistice, ca urmare a Unirii de la 1 Decembrie 1918, cand s-a constituit
. ' , A
statul national unitar roman. Inca de la inceputul deceniului III s-au despus
eforturi susînute pentru inlaturarea umiarilor razboiului. Apoi se dezvolta
noi statiuni care completeaza osatura de baza a statiunilor tradiîonale,
infiintate §i dezvoltate in sec. al XVIII-lea. Acestea sunt mici §i au rezultat in
urma investitiilor particulare sau apartinand unor societati infiintate de
comunitatile locale. Caracteristice sunt in regiunea carpatica Zizin, Covasna-
Voine§ti, Ca§in-Iacobeni, Malna§, Turia, Jigodin, Vlahija, Corund, Toplita,
Solca, Valea Vinului, Breb, §uligu, , Ocna Mure§ in Depresiunea
Transilvaniei, Oglinzi, Sarata Monteoru, Pucioasa, Vulcana Bai, Ocnele
A ' .
Man Bala in Subcarpafi §i altele. In acela§i timp renasc statiunile Baile
A m *
Geoagiu sau Vafa de Jos. In zona litorala, amenajarile se extind la sud de

Constanta, mai ales la Eforie, precum §i pe tarmul interior al lacului
A
II
Techirghiol, in cadrui staîunii cu acela§i nume. In zona montana propriu-

zisa, aiaturi de amenajarile din statiuni a cabanelor din perioada
II
anterioara, apar noi statiuni climaterice montane, precum Lacul Ro§u, 1931,
Colibifa, Cheia, Timi§, Sambata, Stana de Vale (fig. 1).
Io
^(knajogal^v
^
5d
D6r«fci 1
D«r«
?
CfifECfS.
*<
.QBbufa Sin
aia
*
ftN
fl
OOuiinu
rtf •Boino
OsdciA
084
lo
iucWstT
PMMfe
■UnlCkiia)
IC •»•««» I
Fig. 1 Evolufia ediflcarii statiunilor balneo-turistice din Romania: 1.

statiunile din antichitatea romana; 2. statiunile balneoclimaterice din a
doua jumatate a secolului al XVIIl-lea, pana la jum&tatea secolului al XlX-
lea; 3. statiunile din perioada 1850-1914; 4. statiunile din perioada
interbelicS; 5. statiunile dezvoltate in ultimii 50 de ani; 6. statiunile
balneoclimaterice; 7. statiunile climaterice montane; 8. statiunile maritime;
9. cai de comunicatie rutiere; 10. limitele intre principalele regiuni
geografice
Turismul balnear este favorizat de initiative benefice ale cercetarii

balneare, impulsionate de masuri administrativ-legislative, dar §i {inand de
cercetare §tiintifica §i invatamant superior medical. Astfel, anul 1924
marcheazS inceputul invat&mantului balneologic, datorat prof. A. Teohari,
care dup5 un deceniu publica, in 1934, concomitent la Bucure§ti §i Paris,
Tratatul de terapeutica. De asemenea, s-a infiintat Societatea de Hidrologie §i
Climatologie, care a stimulat puternic cercetarea balneologies in Romania, in
II
1931 ia fiinta, in cadrui invatSmantului medical, prima CatedrS de

Balneologie §i Fizioterapie la Cluj, sub indrumarea profesorului M Sturza, iar
la Bucurejti, prima Catedra de Balneologie §i Dietetics. In
II
aceea§i perioada, in cadrui Facultatii de Medicina din Ia§i, se fac

cercetari de balneologie asupra statiunilor Vatra Dornei, Slanic Moldova. Un
alt aspect remarcabil pentru turismul din perioada interbelica este
introducerea in circuitul turistic a monumentelor cultural-istorice religioase
din zona Neamfului, Bucovina, Muscel, Valcea sau eel din Transilvania. Se
dezvolta astfel turismul cultural, care stimuleaza realizarea de baze turistice
de primire in ora§e de munte §i de contact cu muntele, aflate in unele din
zonele amintite §i care au fost decretate ora§e de viligeatura. Exemple tipice
sunt Piatra NeamJ, Campulung Moldovenesc, Campulung Muscel.
Un moment important in dezvoltarea turismului interbelic §i chiar a
turismului din a doua parte a secolului trecut este infiintarea O.N.T. in 29
februarie 1936, primul organism de stat menit sS coordoneze intreaga
mi§care turistica. Prin aceasta statul se implica direct, pentru prima data, in
coordonarea la nivel national a activit5{ii turistice, qu tot mai puternica
rezonantS. O.N.T. va conduce propaganda turisticS, va contribui la
organizarea de baze turistice in statiuni §i in zona montana. Datorita
implicarii acestuia se vor crea structurile organizatorice care i§i vor aduce
contribujia la reglementarea turismului individual sau de grup. AlSturi de
asociajii turistice, precum Touring Clubul Roman (cu a sa publicatie
s&ptamanala „Jurnal saptamanal") O.N.T. se va implica in dotarea altor
masive montane cu cabane, va contribui la realizarea de drumuri de acces in
Piatra Mare, Postavaru, Fagara§, Rodna, Ceahlau, Muntii Banatului, Muntii
Apuseni. Regional, i§i aduc contributia in acela§i sens, asociatiile turistice
infiintate in perioada anterioara. Astfel, s-au construit cabane: Poiana Bra§ov
(1925), Piatra Mare (1927), Rarau (1932) §i altele.
1.5. Perioada contemporana.
Aceasta include intreg intervalul de timp de dupa 1945 pana in zilele

noastre. Intre 1945 - 1948 este o perioadS de regres total, in condi{iile social-
economice §i politice concrete postbelice. Aceasta se caracterizeaza prin
mentinerea bazei materiale intr-o stare de conservare precara. Aceasta are o
solicitare tot mai redusa, ca urmare a reculului vietii social-economice, a
marilor framantari §i transformari din perioada respectiva §i implantarea unor
relafii social-economice §i politice impuse din afara. Efectul direct este
scSderea catastrofala a nivelului de trai, cre§terea inflatiei, toate acestea §i pe
un fond de condijii naturale nefavorabile (seceta din 1946-1947). Anul 1948
este un moment crucial din viafa economico-sociala. Are loc nationalizarea
mijloacelor de productie, deci §i a bazei materiale turistice. Aceasta este
II
preluata de stat §i transferata ca utilizare unor organisme cu caracter social,

precum sindicatele sau Ministerul Muncii. Efectul acestei situaîi este
catastrofal, pentru cele cateva zeci de statiuni mici, proprietate familiaia sau a
unor comunitaji locale care, in cativa ani, se aurodesfiin{eaza. Ca urmare a
acestui fapt, unele dintre acestea au dispSrut definitiv, Breb-Maramure§,
Corund-Harghita, Zizin-Bra§ov, etc.). Altele au inceput sa se refaca abia dupa
15 ani, odata cu revirimentul de dupa 1965.
Un efect particular, pe fondul general de pauperitate, il constituie
totu§i implicarea statului in favorizarea unor paturi sociale defavorizate,
carora li se acorda facilitati cu caracter material pentru a avea acces la unele
sta$iuni. Se poate remarca o a§a-numita perioada de turism „sindicalist",
cand incepe sa se individualizeze turismul de masa.
In toata perioada urmatoare, pana in 1960, se manifesta o stagnare a
situafiei economice, manifestata §i in dotarile pentru turism. Totu§i, se
constata un inceput de remediere a acestei situaîi. Una dintre aceste tendinfe
este na§terea stafiunii Poiana Bra§ov, determinata de desf5§urarea
Universiadei de iarna.
Dupa 1960, pe un fond de dezvoltare economica §i un inceput de
deschidere catre Occident, incep investitive din zona litoralului romanesc.
Acestea sunt centrate pe statiunile Mamaia, Eforie, Mangalia. Dupa 1965,
eforturile se concentreaza pe stafiunea Eforie Nord. Actiunea de amenajare a
litoralului se deplaseaza, dupa 1968, in partea sudica a litoralului romanesc,
in zona Mangalia, unde au fost edificate statiunile Olimp, Neptun, Jupiter,
Cap Aurora, Venus, Saturn, in aceea§i perioada sunt analizate §i doua statiuni
destinate populatiei tinere, §i anume Navodari, pentru populatia §colara §i
Costine§ti, pentru studenti.
Daca pana in 1965 §i partial dupa aceea, eforturile in realizarea
amenajarilor turistice au fost concentrate asupra litoralului Marii Negre, dupa
1965 se remarca o diversificare in contextul extinderii acestora §i asupra altor
categorii de obiective turistice §i a altor regiuni ale tarii. in primul rand,
statiunile balneoclimaterice traditionale §i cele climaterice montane sunt
dotate cu unitati hoteliere §i hotelier-balneare, mare parte fiind echivalente cu
confort I (corespunzator astazi celui cu 2 stele). Ca urmare a acestei tendinte,
cea mai mare parte din statiunile balneoturistice consacrate sunt dotate cu
unitati §i complexe de unitati hoteliere: Vatra Dornei, Sangeorz-Bai, Baile
Tu§nad, Slanic Moldova, Covasna, Baile Herculane, Geoagiu-Bai, Moneasa,
Baile Felix, 1 Mai, respectiv Sinaia, Predeal, Bu§teni, Paitini§, Complex
Semenic. Se remarca in cazul a doua statiuni balneoturistice implantari
masive, hoteliere, care domina net statiunile, atat sub aspect tipologic, c§t §i
ca implicare in ansamblul fizionomic. Este vorba de statiunea Covasna,
II
reprezentanta tipica a balneoturismului carpatic, dezvoltata efectiv in aceasta

perioada, precum §i Poiana Bra§ov, devenita cea mai importanta statiune
climaterica montana din Carpati §i care, §i prin alte amenajari (pentru
sporturile de iarna), a devenit poate singura competitive, comparativ cu
statiuni similare din Europa. Ca urmare a acelea§i tendinte se remarca
dezvoltarea unor noi statiuni, de dimensiuni mai mici, care valorifica apele
minerale §i termale: Amara §i Lacul Sarat in Campia Romana, Calacea,
Timi§, 1 Mai §i Marghita, in jud. Bihor, Boghi§ §i Bizu§a, in judetul Salaj,
Ocna §ugatag, in Maramure§, etc.
Se remarca in acela§i timp, edificarea unor noi statiuni climaterice
montane, precum Bor§a, Dur&u, Izvoru Mure§ului, Parau Rece §i complexe
mai mici, precum Mogo§a-§uior, Piatra Fantanele, Balea Lac, Soveja, Ranca
(Muntii Parang), Straja (Muntii Valcan), Bai§oara (Muntii Apuseni) care vor
constitui nuclee pentru viitoarele statiuni climaterice montane §i pentru
sporturile de iarna.
Un factor de impact cu activitatea turistica il formeaza complexele
hidroenergetice, mai ales cele din regiunea montana, care au introdus, prin
baraje §i lacuri de acumulare, o diversificare a peisajului montan, cu
deosebire, dar §i a celui din zona colinara §i de campie.
In cazul amenajarilor de mari dimensiuni, in urma incheierii lucrarilor,
au ramas amenajari de §antier care, in unele cazuri, au putut fi adaptate §i
transformate in complexe turistice §i statiuni. Este cazul Complexului turistic
Beli§-Fantanele, pe Some§ul Cald sau al statiunii Voineasa, pe Lotru. Cele
mai multe din arealele cu lacuri de acumulare din Carpati au amenajari
turistice mai mult sau mai pu|in complexe: Caline§ti- Oa§, Izvoru Muntelui,
Poiana Uzului, Maneci-Ungureni, Vidraru, pe Arge§, lacurile de pe Olt, din
sectoral defileului Turnu Ro§u-Cozia, lacurile de pe Sebe§;Valiug §i Trei
Ape, in Muntii Banatului, Le§u, pe Iada (afluent al Cri§ului Repede), iar in
perspective se va realiza, poate, cea mai ampla §i complexa amenajare
turistica pentru un lac de acumulare, cea de pe malul romanesc al lacului
Portile de Fier de pe Dunare.
Tot dupa 1965 a fost initiat un vast program de dotare a celor mai
multe ora§e cu unitati hoteliere. Se remarca in acest sens in special capitala
tarii, unde a fost realizat in perioada respectiva §i singurul hotel apartinand
unui lant international, Intercontinental, precum §i in ora§ele de peste 100 de
locuitori. Practic, toate ora§ele peste 25 000 locuitori au o unitate hoteliera
mai mare sau mai mica, realizata in aceasta perioada.
Sub aspectul diversitatii amenajarilor turistice, apar noi forme de
cazare, legate de marile artere rutiere de importanta internationala, precum §i
in apropierea statiunilor importante §i ora§elor. Acestea, campingul §i
II
motelul, ca unitati noi de cazare sunt strans legate de proliferarea

transportului automobilistic caracterizat printr-o mare mobilitate §i favorizat
de modemizarea la scara a tarii (asfaltare) a principalelor trasee rutiere, in
special a celor transcarpatice, legand provinciile istorice §i permitand
traversarea in toate sensurile a regiunii montane, catre principalele regiuni de
polarizare turistica. Intre acestea se remarca tronsoane rutiere de mare
altitudine, unele initiate inca din perioada interbelicS, cum este Transalpina,
ce une§te localitatile Novaci §i Sebe§, peste Muntii Parang, prin Pasul
Urdele, §i mai ales Transfagara§anul, ce une§te Depresiunea Transilvaniei cu
sudul tarii, peste Fagara§, la 2000 m altitudine. La acestea se mai adauga
drumuri de „centura montana" care scurteaza distanêle catre anumite
destinajii §i se remarca prin regiunile pitore§ti strabatute: drumul dintre
Durau §i Izvoru Muntelui, in CeahlSu, drumul dintre Chiril, in bazinul
Bistritei §i Campulung Moldovenesc, in bazinul Moldovei, peste Rarau,
drumul dintre Ra§nov §i Poiana Bra§ov, care permite accesul la aceasta §i din
alte sensuri, drumul ce leaga Depresiunea Beiu§ cu stafiunea Stana de Vale.
Tot dupa 1960 se inregistreaza o noua etapa §i modalitate de acces in
regiunea montana, prin construirea mijloacelor de transport mecanic (pe
cablu). Primul astfel de obiectiv - un telescaun - a fost realizat in 1942 intre
Vaiiug §i Semenic. Dupa 1965 au fost construite in mai multe masive
montane §i legate de statiuni mai multe mijloace de transport mecanic,
grupate cu deosebire in Bucegi, Muntii Bai, Postavaru, Fagara§, dar ?i in
partea nordica a tarii, in Rodna, Gutai, Muntii Caiimani, Bargau, Ceahiau etc.
Pe plan organizatoric se inregistreaza, de asemenea, unele inovatii sub
aspect institutional §i a legaturii cu functionarea sistemului, care au avut o
anumita perioada un efect pozitiv. Astfel, in 1955, se reinfiinteaza O.N.T.
Carpati, care va contribui in mare masura la introducerea §i cunoa§terea
potentialului turistic §i amenajarii acestuia in circuitul european. De
asemenea, in 1971, se infiinteaza Ministerul Turismului, care a avut ca
sarcina aplicarea unei conceptii unitare in ceea ce prive§te amenajarea zonei
turistice §i implicarea in individualizarea, tipologizarea, dimensionarea §i
amplasarea unitatilor turistice §i a componentelor de mai mare amploare,
precum statiunile. Tot acest ansamblu a facut din turism o adevarata ramura
economica.
A
Intre 1980 - 1990 se manifesta foarte accentuat un proces continuu de
degradare a vietii social-economice a tarii. Acesta se reflecta §i in privinta
bazei materiale a turismului, care nu se mai extinde, iar cea existenta
inregistreaza un fenomen continuu de degradare. Aceasta tendinta se
accentueaza §i dupa 1990.
II
Dupa 1990, intreaga societate romaneasca a fost profund marcata, in

toate compartimentele sale, de evolutia conditiilor social-economice §i
politice cu o tendinta accentuate de cadere libera. Aceasta etapa avand multe
aspecte asemanatoare cu cea imediat dupa 1948 - dar de sens invers - §i-a
pus amprenta §i pe turism. Efectele sale sunt vizibile in toate domeniile, cu
efecte adeseori contradictorii (Cianga N., 1998).
Baza de cazare a fost afectata sub aspect cantitativ, al calitatii, cat §i
din punct de vedere tipologic. A scazut drastic capacitatea de cazare clasica
utilizabila, mai ales ca urmare a uzurii fizice §i morale manifestata contrastant
inca inainte de 1990, cu deosebire in cazul vilelor - case de odihna §i
tratament (ale caror capacitati utilizabile s-au redus cu 70,8 %) §i cabanele
(minus 68,0 %). Aceste doua categorii de cazare specifice statiunilor
balneoturistice §i regiunii montane propriu-zise sunt cele mai vechi §i in cea
mai mare parte nu mai corespund standardelor de conform actuale.
Reintroducerea lor in circuit prin modernizare §i readaptare implica costuri
adeseori mai mari decat in cazul edificarii unor dotari noi, pe vechile
amplasamente. Exista statiuni in care categoria de cazare, vila, §i-a incetat
temporat activitatea (Sangeorz Bai) sau §i-a redus-o drastic (Borsec). Aceea§i
tendinta au manifestat-o §i celelalte categorii de cazare, dar cu scaderi mai
atenuate.
A
In acela§i timp se manifesta, chiar daca timid, unele tendinte pozitive:

aparitia unor noi forme de cazare, precum bungalow-ul, a unor baze de cazare
de tip motel integrate unor moderne statii de benzina care au §i service;
aparitia unor forme de cazare specifice turismului rural (cum sunt cele din
zona Bran-Moeciu, Bucovina sau Depresiunea Maramure§); edificarea in
numar foarte mare a re§edintelor secundare. Pe de alta parte se remarca
lucrarile de renovare a unor unitati hoteliere cu traditie, din cadrui
1 f7
bazei de cazare din marile centre urbane §i statiunile balneoturistice
consacrate (ex. Bucure§ti, Bra§ov, Sinaia).
Potentialul de comunicatie a manifestat. de asemenea, tendinte
» t 7 7 )
A
contradictorii. Intr-o prima faza, mai ales in intrvalul 1990-1992, se

inregistreaza o degradare generala ingrijoratoare a infrastructurii feroviare §i
rutiere §i a calitatii serviciilor ce tin de acestea. In compensate, se manifesta
dupa 1994 unele tendinte pozitive.
Cu toate cS se simte o acuta lipsa de fonduri, au fost totu§i demarate
componentele unui amplu program de modernizare §i integrare a sistemului
rutier cu caracter major al tarii noastre, cu reteaua europeana de autostrazi.
II
Poate fi considerata tot o tendinta pozitiva, in cadrui transporturilor feroviare

importul §i apoi productia autohtona de vagoane, precum §i introducerea
trenurilor de tip intercity.
Circulatia turistica este un senzor specific al tendintelor actuale ale
turismului. Astfel, s-a diminuat drastic circulatia turistica interna, in antiteza,
a crescut exploziv turismul international emitent, cu deosebire in intervalul
1990 - 1992, pentru ca ulterior acesta sa se mentina la cote rezonabile,
indiscutabil mult superioare celei de pana in 1990 §i chiar in
conditiile restrictiilor de vize impuse de catre tarile U.E.O. Comparativ, se
inregistreaza o cre§tere moderate a turismului international receptor, spre
Romania, unde principala contribute o aveau tot tarile vecine, intre {arile
europene-occidentale remarcandu-se Germania §i, in mod traditional,
Israelul (mai ales cu destinatie Covasna).
Initiative legislative privind privatizarea, initiative cu caracter
A
organizatoric §i investifional. Inceputul privatizarii se concretizeaza prin

aparitia de mici intreprinderi particulare cu profil turistic. Procesul a fost
declan§at inca din 1990, prin Legea nr. 54/1990 privind organizarea §i
desfa§urarea unor activiteti economice pe baza liberei initiative. Dar o lege
a turismului nu a fost elaborate inca. Un model pentru aceasta ar putea fi
legea Turismului din 1936, o lege foarte moderna pentru vremea aceea, care
ar putea servi ca baza, la adaptarile §i reactualizarile de rigoare, necesare
conditiilor actuale ale turismului intern §i international.
Pana la aparitia unei legi atotcuprinzatoare au fost promulgate legi
cu implicare paitiale in turism, cum este cea cu privire la dezvoltarea
turismului rural in zona montana, cu prevederi precise asupra dezvoltSrii
unor unitati turistice particulare, de mica marime (intre 3 - 2 0 paturi) cu
diferentierea pe patru categorii, in functie de calitatea §i diversitatea
serviciilor oferite. Unitatile turistice familiale vor putea beneficia de
facilitati §i scutiri de taxe, impozite pe profit, timp de 20 de ani, apoi de
drepturi de concesionare, pe 49 de ani, pentru terenuri amenajabile in
scopuri turistice, in zona montana, la peste 1200 m.
Sunt in curs de introducere unele reglementari precise cu privire la
regimul constructiilor, in statiunile balneoturistice (indiferent de tip sau de
apartenenta), care sa exclude aparitia fenomenului de dezvoltare haotica,
cum s-a intamplat pane acum in numeroase situatii. Au aperut, de asemenea,
firme turistice particulare de intermediere a excursiilor sau sejurului.
In prezent existe dispute cu privire la statutul de functionare a
statiunilor balneoclimaterice, intre Ministerul Turismului §i Ministerul
Senetetii. Ultimul opteaze ca aceste statiuni sa aibe un profil strict balnear,
f5ra a realiza disfunctionalitetile (mai ales extrasezon), ce ar decurge din
II
impunerea unui profil exclusiv, monofunctional. Solutia cea mai viabile ar fi

orientarea cetre polifunctionalitatea statiunilor care le-ar imprima viabilitate
§i continuitate functionaie pe tot parcursul anului. In prezent, cea mai mare
parte a firmelor turistice sunt organizate pe principiul societetilor comerciale
pe actiuni, cu toate ce, in mod paradoxal, acestea nu au trecut efectiv la
emiterea de actiuni. Functionarea lor se face totu§i sub conducerea Adunerii
Generate a Actionarilor (A.G.A.). Adoptarea noii forme are un caracter
A
tranzitoriu pane la crearea conditiilor privatizerii complete. In prezent intreg

patrimoniul turistic a fost impertit in doue perti inegale (ca §i eel al celorlalte
intreprinderi economice): 30 % in gestiunea S.I.F., iar restul de 70 % a
ramas in gestiunea F.P.S. (Fondul Propriet&tu de Stat) privatizat astazi in
mare parte. Acest compromis prelungit nu este benefic dezvoltirii
A a
turismului. In aceste conditii au fost lansate §i programe de cercetare

ftiinfifica, amenajare §i valorificare turistica, in regim de protecfie
diferentiata a rezervatiilor biosfere (Pietrosul Rodnei), in consonant cu Legea
turismului rural montan. A fost demarata, de asemenea, in 1992, cu rezultate
deja remarcabile, refacerea unor situri urbane §i objective istorice de mare
rezonanla (precum bisericile - cetafi s&se§ti §i cetatile tarane§ti), cu ajutor
financiar extern, mai ales german. Se remarca in acest sens activitatile de
restaurare intreprinse la Sibiu §i mai ales la Sighi§oara. Multe dintre cetatile
fortificate au fost de asemenea refacute. Dintre acestea, biserica cetate de la
Biertan, complet transformata, a devenit in fiecare septembrie locul de
intalnire a sa§ilor de pretutindeni.
Patrunderea capitalului strain este inca nesemnificativa fata de
necesitatile acestui important sector. Functioneaza astazi cateva zeci de
societati mixte, de tip joint ventures, cu sediul in Romania, dar aportul de
capital strain nu a depa§it 100 milioane USD. Lipsa de interes a firmelor
straine, mai ales a concernelor internationale ce patroneaza marile lanfuri
hoteliere internationale (exceptie face lantul Maryott §i, mai recent, Hilton)
are motivatii multiple de natura legislativ-stimulativa §i de garantare a
investitiilor.Totuî se comstata, dupa anul 2000, o insiatentS mai mare a
acestora: astfel hotelui Athenee Pallace este preluat de lantul hotelier
international Hilton,, hotelui Mara din Sinaia de catre Holydai Inn, Hotel
Nord de cStre lantul Ibiss, care 1-a adus prin modfernzare la confort de trei
stele, iar lantul Best Western §i-aq creat unitati hoteliere propri de patru stele
precum unitatea den Gura Humorului. De remarcat este realizarea primului
lant hotelier autohton- Continental cu locatii in Bucure§ti, Timiôara, Oradea,
Tg. Mure§ etc.
II
Cu toate aceste conditii nefavorabile §i pe fondul promulgarii Legii

turismului se remarca unele tendinte noi care, chiar dacS prezinta
imperfectiuni §i disfunctii, permit aparitia §i proliferarea unor noi forme de
turism, pe fondul edificSrii de noi tipuri de amenajSri turistice. Ca urmare, se
impune tot mai mult initiativa particular^, in cazul edificarii vilelor de
vacanfa ~ re$edin(e secundare. De§i in cele mai multe din cazuri apartenentii
nu respecta dispozitiile legale legate de planuri de amenajare zonalfi §i locala,
acest tip de amenajare a proliferat rapid §i s-a orientat c&tre regiuni de
atractie tunstica sporita, mai ales regiunea montana, iar in cadrui acesteia
statiunile balneoturistice, zonele limitrofe lacurilor de acumulare §i nu in
ultimul rand a$ez&ri rurale cu potential natural.
Un alt aspect semnificativ il constituie dezvoltarea turismului rural,
prin intermediul gospodariilor familiale, inscrise intr-un circuit patronat de
asociatii de profil de tip A.N.T.R.E.C., O.V.R. sau a unor asociatii la nivel
local. Un numar de cateva mii de gospodarii s-au integrat acestei mi§cari. Ele
au primit certificate de omologare §i mare parte din acestea ofera un pachet
de servicii mai mult sau mai pujin diversificate, perfectibil. Acestea au fost
incluse in cataloage de informal, existand frecvent posibilitatea de contactare
§i contractare prin intermediul societatilor turistice autohtone sau straine.
Acest tip de turism a proliferat cu deosebire in zona montana, in a§ezari
rurale neafectate pana in 1990 de socializarea agriculturii (zonele
necooperativizate) §i in care locuitorii nu au par&sit a§ezarile in favoarea
ora§elor, structurile de populatie sunt favorabile (populatia tanara §i matura
reprezintfi o pondere ridicata) §i se impune categoria de persoane cu initiative
in domeniu. Cea mai mare parte a gospodariilor integrate turismului rural se
gasesc in regiunea montana, ajungand la cateva zeci intr- o localitate §i
cumuland adeseori chiar peste 100 de locuri / localitate: in jud. Maramure§,
localitatile Vadu Izei, Barsana, Ieud, Sali§tea de Sus; in jud. Bistrita Nasaud,
localitatile Lunca Ilvei, Colibita, Rodna; in jud. Suceava, localitatea Vama; in
jud. Neamt, Varatec, Vanatori-Neamt; in jud. Harghita, localitatea Praid, in
jud. Covasna, localitatile Balvanyio§, Covasna, Malna§; in jud. Bra§ov,
localitatile Bran, Sambata, Moeciu; in jud. Arge§, Rucar, Dragoslavele; in
jud. Sibiu, localitatile Sibiel §i Gura Raului; in jud. Hunedoara, localitatile
Hateg, Santamaria-Orlea; in jud. Alba, localitatile Remetea, Arie§eni, Garda,
Albac; in jud. Cluj, Beli§-Fantanele, Bai§oara, Sancrai-Bologa etc.
Procesele de transformare, de profunzime in turism sunt in continuare
incetinite de factori conjuncturali de naturn diversa. Scaderea generaia a
activitatii economice a determinat o diminuare drastica a nivelului de trai (cu
aparitia amenintatoare a fenomenului de §omaj), pentru cea mai mare parte a
II
populatiei §i deci, o scadere a puterii de cumparare. Se remarca, de asemenea,

degradarea continua a calitatii serviciilor in turism §i
.. A ...
t
reducerii componentelor pachetelor de servicii. In aceste conditii §ocheaza

cre§terea aberanta a preturilor, mai ales la cazare. Se remarca, de asemenea, o
scadere alarmanta a sigurantei fizice a turistului §i a bunurilor sale. Depa§irea
fazei de tranzitie se va putea concretiza prin eliminarea tuturor acestor factori
defavorizanti, cu efect direct §i concret in cre§terea in volum a activitatii
turistice.
2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania
Ace§tia au fost de naturS multiplS, dar asemSnStori sub aspect

tipologic §i al implicarii efective cu cei care au contribuit la na§terea,
individualizarea §i dezvoltarea turismului european.
2.1. Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic

antropic
Acesta este factorul fundamental ce a determinat initierea valorificarii

turistice a unor componente a acestora §i se constituie ca §i oferta turistica
primarS (in acceptiunea economics a termenului). Acest factor bipolar care se
caracterizeazS prin originalitate, adeseori unicitate, s-a impus pe parcursul a
doua secole in modalitatile de amenajare a componentelor acestuia §i la
dezvoltarea unei palete largi de tipuri §i forme de turism.
2.2. Factorii social-istorici fi economici
Factorul social-istoric s-a impus in contextul evolufiei concrete a

provinciilor istorice, sub forma unor principate distincte initial, unite partial la
mijlocul sec. al XlX-lea §i integrate intr-un Sistem National Unic, dupS 1918.
Acestea au parcurs, incepand din sec. al XVIII-lea etapele de stingere a
relaîilor feudale §i inceputul cristalizSrii unor relajii noi, capitaliste. Chiar
dacS fenomenul a fost decalat cu o jumState de secol (Moldova §i Jara
RomaneascS, comparativ cu Transilvania) §i s-au gSsit sub tutele §i
administratii diferite (Imperiul Otoman, respectiv Imperiul Habsburgic §i apoi
Austro-Ungar) se poate constata o parcurgere a acestor etape, care pe un fond
de relativS stabilitate, determina o cre§tere economics evidentS. Se §tie cS
turismul in formele sale s-a legat in toate etapele de dezvoltare de perioadele
de prosperitate economics §i stabilitate social-politicS. AcumulSrile realizate
au putut fi, in timp, canalizate §i spre dezvoltarea unor componente in curs de
edificare §i impunere pe plan general. Tocmai aceastS tendinta a condus, in a
II
doua jumState a sec. al XVIII-lea §i in continuare, la valorificarea unor

componente ale cadrului natural, in spe{S, a resurselor hidromineraie,
utilizate ca factor terapeutic.
AceastS tendintS a fost determinatS, in Transilvania, de actiuni
concertate, coordonate de institutii ale Imperiului, la care se adaugS initiative
regionale §i locale, care au utilizat rezultatele unor cercetSri cu impact la
vremea respectivS in domeniul hidrobalneologiei. in cazul Moldovei §i Tarii
Romane§ti §i apoi a Principatelor Unite, initiative in amenajare au avut
boieri, pe mo§iile carora au fost descoperite surse hidrominerale §i care s-au
implicat in amenajarea acestora. Este cazul statiunii Slanic Moldova, care a
fost initiate de serdarul Mihalache Spiridon sau al statiunii B&ltate§ti,
dezvoltata de catre familia Cantacuzino.
Evolufia in continuare a turismului balnear a fost stimulate de
cercetarile efectuate asupra calitajilor terapeutice a apelor minerale sau
termale, iar implicarea in amenajare a fost mult mai diversa, la aceasta
implicandu-se institutii de sanatate (precum Eforia spitalelor sau institutii
religioase, cum a fost Episcopia Bihorului). Se adaugS implicarea unor
initiative particulare, ca in cazul statiunii Bazna sau unele comunitati §i
autoritati locale, precum cea a sa§ilor, pentru Ocna Sibiu etc.
Cre§terea economica §i dezvoltarea activitatilor neagricole au
determinat acumulari care au permis unei categorii mai largi sociale sa
beneficieze de serviciul acestor stadium, facandu-le rentabile §i determinand
cre§terea §i complexitatea acestora. in timp, cre§terea numarului de salariafi
§i introducerea la mijlocului deceniului IV al sec. XX a acordarii concediului
de odihna platit, a determinat trecerea treptata a turismului practicat in
variante complexe (balneoclimateric, montan de agrement, maritim, cultural)
de la o activitate cu implicare a unei categorii sociale restranse (o elitS) la un
turism de masa. Aceasta tendinta s-a manifestat inca din perioada interbelica
§i a capatat un accent deosebit in ultima jumatate a secolului trecut.
2.3. Factorulpolitic
El este un component foarte important, deoarece turismul, ca

activitate benevola §i neproductivi, este eel mai fin senzor al stabilitatii unor
state sau regiuni de destinatie. Marile conflagratii sau chiar conflicte
regionale au condus la regresul, stoparea §i chiar disparitia cererii turistice
pentru acestea. Piaja turistica se orienteaza catre oferte in care, pe langa o
amenajare turistica competitive, asigura §i siguranta fizica pentru categoriile
solicitante. Acest aspect este foarte bine reflectat §i in turismul romanesc.
II
Astfel, s-a manifestat perioada de ascensiune a turismului in perioada

interbelica. Apoi, dupa 1960, prin deschiderea catre Occident, cre§tere
economica, o legislatie favorabila, intensitatea turismului, in contextul
amenajSrilor §i al turismului international receptor de cStre Romania, s-a
manifestat puternic in deceniile VII §i VIII ale secolului trecut. A existat o
oferta turistica secundari (baza materials turisticS) la preturi modice, dublatS
de servicii ce s-au impus printr-o relativS competitivitate §i complexitate. S-
au remarcat pachete de servicii, incluzand cunoa§terea principalelor regiuni
turistice ale tarii, altele decat cele de destinatie principals.
Dupa aceasta perioada, acela§i factor, dar de factura contrarie, a
determinat reducerea treptatS a cererii turistice internationale, in contextul
restricfiilor de viza, a impunerilor minimale pentru disponibil valutar §i a
existentei unor programe sumare, integrate sistemului din ce in ce mai opresiv
cu care se confrunta intreaga populatie a tarii (ex. programul zilnic al
unitatilor turistice de agrement, care respecta acela§i orar intre orele 10 §i
21). Acest fapt a dus la izolarea Romaniei, atat pe plan general, cat §i sub
aspect turistic, ceea ce a facut ca ea sa piardS piete turistice ce deveniserS
traditionale §i benefice pentru bugetul tarii (mai ales Germania sau tSrile
nordice) §i devierea fluxurilor turistice internationale catre t&i care, chiar
dacS apaitineau aceluia§i sistem, §i-au adaptat rapid legislatia §i organizarea
activitatilor la economia de piatS. Romania va trebui sa facS eforturi sustinute
pentru a redobandi mScar credibilitatea turistica din deceniile VII §i VIII.
2.4. Factoriipsihologici
Au un rol important in canalizarea §i necesitatea efectuarii de

deplasari in scopuri turistice cu o motivate diversa. Ace§tia se impun in
contextul presiunii exercitate constant de mediul citadin, devenit din ce in ce
mai stresant, rupt de contextul natural §i determinat de schimbSrile
ambientale. Acestea se manifests diferentiat, in functie de categorii de varstS,
de sex, de nivel de pregStire §i de apartenentS socio-profesionalS. Ei tin §i
adeseori de extravagantS, de un anumit nivel de receptivitate pentru un fond
recreativ ce sensibilizeazS diferit categoriile amintite. Implicarea acestora se
leagS §i de un anumit nivel de pregStire, de traditie, de apartenentS la un
anumit grup social, de dorinta de cunoa§tere, dar §i de o anumitS mods, de un
spirit de imitate, de motivatii intime, toate diferentiindu-se in contextul
structural geo-demografic. Exists optiuni pentru anumite forme de turism
practicate, in care, de exemplu, sexul masculin exceleazS (turismul montan
sau turismul de escaladS - alpinismul) §i care tin tocmai de ascendentul
psihologic.
II
II. EVOLUJIA §1 TENDINTELE CERCETARII §1 INVATAMANTULUI

SUPERIOR DE GEOGRAFIA TURISMULUI IN ROMANIA
Pe fondul cercetarii turismului, ca activitate economica, al definixii

noîunilor legate de acesta §i a legaturilor cu Geografia, a introducerii sale ca
obiect de studiu in universitaji §i apoi adoptarea oficiala la Congresul
International de la Var§ovia din 1934 a titulaturii de Geografia Turismului, se
poate constata o intensificare a cercetarilor in acest domeniu, pe plan
european, in America de Nord, Japonia, cu o problematic** din ce in ce mai
complex^ §i in care sunt implicati un numar tot mai mare de geografi.
S-au cristalizat, in cateva decenii, adevarate §coli de cercetare
geografica asupra turismului, printre care se impun §coala francezS, britanica,
germana, americanS, §colile poloneza §i rusa, precum §i §coala romaneasca,
chiar dacS nu s-a remarcat in mod deosebit pe plan extern.
In functie de tematica abordatS, metodologia de cercetare §i mai ales
intensitatea participarii geografilor romani la investigatia fenomenului
turistic, in toata complexitatea sa, se poate realiza o etapizare a cirei faze
marcheazS, fiecare in parte §i toate in ansamblu, un tablou sugestiv al
specificului cercetarii autohtone, dar §i integrarea preocuparilor acestora in
elucidarea problemelor majore legate de obiect, metodologie, cunoa§tere §i
interpretare, posibilita|:i de organizare, dezvoltare §i valorificare.
1. Etapa inceputurilor cercetarilor
Este reprezentata de doi promotori. In anul 1821, V. Pop publics

prima lucrare romaneascS de balneologie ,J)espre apele minerale de la
Arpdtac, Bodoc CovasnaDupa aproape un secol Al. Saabner - Tuduri publica
in dubla edijie, in 1900 §i 1906, lucrarea ,>Apele minerale statiunile
climaterice din Romania" ce cuprindea numeroase aspecte geografice legate
de topografie, climatologie, flora, fauna.
Cunoa§terea geografic-turistica va fi stimulata la sfar§itul sec. al XlX-
lea §i a primelor decenii ale sec. XX de activitatea unor prestigioase societati
turistice: Bra§ov - 1873, Caransebe§ - 1876, Sibiu - 1880, Sinaia - 1895 §i
apoi a Touring Clubul Roman. Membrii activi ai acestora, printre care
geografi §i geologi de prestigiu (Simion Mehedinti, Ludovic Mrazec,
Constantin Munteanu Murgoci, Mihai Haret, Bucura Dumbrava vor contribui,
prin carti, materiale publicate in revisteie acestor societati, la cunoa§terea sub
aspect turistic, a numeroase regiuni §i obiective.
II
2. Etapa interbelica
PrezintS un progres efectiv in cercetarea fenomenului turistic, ca urmare a

dezvoltSrii acestuia §i pe un fond economic dinamic. Cu toate cS cea mai
mare parte a lucrSrilor publicate au caracter informativ-descriptiv, se
remarcS paleta diversS a tematicii abordat §i volumul crescand al
materialelor aparute (Cianga N., 1995).
O categorie distinctS are ca subiect prezentarea celor mai importante
(din punct de vedere peisagistic) unitati montane: Muntii Bucegi §i Retezat
(Mihai Haret), Muntii Apuseni (Valeriu Pu§cariu §i de remarcat Robert
Ficheaux), Muntii Moldovei (Nicolae Macarovici). Sunt apoi descrise vaile
carpatice reprezentative: Olt (Valea lui Pu§cariu), Bistrita (N. Pop).
Elementele de culture materials §i spirituals, obiceiuri sau ocupatii
traditionale sunt de asemenea descrise de T. Morariu, Mara N. Popp, Valeriu
Pu§cariu §i din nou Robert Ficheaux.
Un loc aparte il constituie cunoa§terea resurselor hidromineraie §i
modul de valorificare in cadrui statiunilor balneare §i balneo-climaterice. Se
deta§eaza din acest punct de vedere ^Romania balneara turistica'9, aparata in
1932, avand ca autori pe E. Teposu §i Valeriu Pu§cariu. Aceasta poate fi
considerata ca o lucrare de referinta §i model de analizS pentru literatura
interbelica §i chiar pentru lucrarile ulterioare de acest profil.
Nu sunt lipsite de interes nici lucrarile de popularizare cu valoare
informativS efectiva, dar §i sub aspect literar, cum sunt: „Cartea Munfilor" a
Bucurei Dumbrava §i seria „Prin muntii no$tri" scrisa de I. Simionescu.
3. Etapa contemporanS
Cuprinde deceniile postbelice §i este marcata de evolutia generals

social-economicS, cu efecte concrete asupra cercetSrii §i invStSmantului
superior geografice, care capStS un statut de sine stStStor. Geografia
Turismului va avea o pozitie semnificativS in cadrui Geografiei §i in cadrui
Geografiei Umane i§i precizeazS domeniile de investigate, care se diversifies
§i se aprofundeazS. Turismul devine un obiect de studiu in cadrui unei §tiinte
geografice distincte, care cautS sa-§i precizeze personalitatea.
3.1. Cercetarea ftiinfifica

A
a) In acest context se initiazS abordarea aspectelor teoretice privind

obiectul Geografiei Turismului, care este aprofundat intr-o manierS tot mai
II
moderns (N. Al. RSdulescu, 1946, CI. GiurcSneanu, 1956, I. §andru, 1966,
Carmen Petrescu, 1970).
b) Pe un fond cumulativ se produce, intre 1960 - 1970, un salt
calitativ, concretizat prin aparitia succesivS in reviste geografice a numeroase
contributii valoroase inbrSti§and o problematics variatS: domeniile §i locul
Geografiei Turismului in cadnil Geografiei (I. §andru, 1966, M. lancu, 1966);
modele de cercetare geograficS-turisticS asupra unei regiuni reprezentative
(C. Swizewschi, Al. Ungureanu, V. Nimigeanu, 1966); aplicarea metodelor
cantitative §i cuantificarea unor indicatori, precum indicele de mobilitate,
potential turistic §i mai ales fluxurile turistice (I. §andru, 1970; G. Niculescu,
1. lordan, 1972; V. GlSvan, I. Istrate, 1976). Este pusS §i problema rolului
Geografiei Turismului in invStSmant, precum §i modalitStile de
perfectionare ai celor implicati in activitSti turistice (Carmen Petrescu, 1970,
1972). Turismul romanesc nu este cercetat izolat, ci este inclus in turismul
european §i mondial (§. Dragomirescu, Gloria Crahmaliuc, 1969; Carmen
Petrescu, 1971; CiangS N., 1998, Cocean P. §.a. 2002.
c) O subetapS distinctS o constituie intervalul dintre 1968 - 1978
cand au loc manifestSri §tiintifice de amploare nationals, cele patru Colocvii
de Geografia Turismului (primele douS cu participare internationals), 1968,
1970, 1974, 1977. ComunicSrile sustinute la Colocviile 1, 2 ?i 4 au fost
publicate in volume distincte. Articolele publicate au dezbStut intreaga
problematics de Geografia Turismului. Multe din acestea au avut caracter
interdisciplinar, rod al colaborSrii geografilor cu economi§ti, urbani§ti,
sociologi, medici, proiectanti, arhitecti. Practic, a fost implicatS intreaga
mi§care geograficS universitarS §i.de cercetare §i constituie sub aspect
organizatoric o colaborare beneficS intre Institutul de Geografie, Bucure§ti,
departamentele universitare de geografie §i I.E.C.I.T. Bucure§ti, cu largi
rezonante la vremea respectivS. De altfel, in intervalul amintit se produce un
impact real intre cercetarea turisticS, de toate profilele cu efortul economic de
amenajare turisticS a teritoriului national, care s-a realizat intr-un ritm $i, de
ce sS nu recunoa§tem, la ni§te parametrii neatin§i nici inainte, nici dupS
aceea.
AceastS orientare a cercetSrii a fost urmatS, dupS cele patru Colocvii
nationale, de simpozioane cu o tents specifics ce au incercat §i reu§it
aprofundarea cercetSrilor in anumite domenii §i tot cu implicare
multidisciplinarS a valorilor §tiintifice nationale: „Turismul balnear", 1976;
„Zonarea turistica", 1976; „Turismul montan", 1977. Rezultatul celor trei
simpozioane au fost valorificate foarte prompt prin aparitia volumelor
respective de comunicSri, in foarte scurt timp. in felul acesta au fost puse la
dispozitia celor interesati materiale valoroase continuSrii cercetSrilor.
II
d) Pe parcursul a unui deceniu §i jumState au fost elaborate §i

publicate, in colectia „Judetele patriei", sub egida Editurii Academiei,
monografiile judetelor in care un capitol distinct il constituie eel de analizS a
potentialului turistic §i valorificSrii acestuia.
e) Aspecte de Geografia turismului sunt prezentate, de asemenea, in
doua aparitii de referintS in literatura geograficS, „patronate" tot de Academie
§i Editura Academiei. Acestea sunt: „Atlasul Romaniei, in care o fasciculi
distinctS de harti este dedicate turismului, precum §i Geografia Turismului, in
patru volume, in care turismul este analizat detaliat in cadrui volumului II,
Geografia Umana §i Economics, precum §i in abordSrile regionale realizate
in volumele III §i IV.
f) In ultimele decenii, literatura geograficS s-a imbogatit §i cu aparitii
editoriale prestigioase care abordeaza aspecte de interes aparte precum
Bioclima Romaniei §i a statiunilor balneoclimaterice (Elena Teodoreanu,
1983), componente morfologice cu valoare peisagisticS deosebita, vSile in
chei sau pe§terile §i potentialul lor turistic (M. Grigore, 1987; P. Cocean,
1988, 1995), precum §i numeroase ghiduri turistice din colectia „Munti
no$tri", monografii turistice ale judetelor, ale unor regiuni naturale sau vai, la
care geografii §i~au adus o contribute substantiate.
h) Trebuie de asemenea remarcatS aparitia in premiers, in limba
engleza. la Cracovia, a primei Monografii turistice a Carpatilor Romane§ti, la
care §i-au adus contributia geografi §i sociologi de la cele trei centre
universitare reprezentative: Cluj, Ia§i, Bucure§ti, in anul 1988.
i) Toate revistele universitare geografice au cuprins §i cuprind
frecvent contribute geografice din domeniul Geografiei Turismului.
j) O categorie aparte o repezintS tezele de doctor at, cu subiecte de
Geografia Turismului sau in care turismul reprezintS o components din
m A
ansamblul lucrSni, sustinute dupS 1975. In cadrui acestora s-a concretizat o

metodologie elaboratS in analiza complexS din punct de vedere geografic-
turistic a unor unitSti naturale: Mont Blanc - Chamonix (Carmen Petrescu,
1975), Muntii Apuseni (Cocean P., 1980), partea de vest a tarii (Truti S.,
1985), Muntii Banatului (Olaru M., 1985), Carpatii Orientali (CiangS, N.,
1991). Toate acestea au fost ulterior publicate in edituri de prestigiu,
reprezentand modele de analizS in Geografia Turismului.
3.2. Invafamantul superior geografie

A
II
InvStSmantul superior geografie se diversifies prin introducerea in

cadrui acestuia §i a unei noi discipline, §i anume Geografia Turismului.
Aceasta a fost initial disciplinS facultativS, devenitS mai apoi optionalS,
pentru ca dupS 1990 aceasta sa devinS disciplinS obligatorie - de bazS. Mai
mult, se remarca dezvoltarea in cadrui §tiintelor geografice a unei specialitati
distincte de Geografia Turismului, inclusS in nomenclatorul specializarilor
universitare. Initial, au fost realizate colegii de turism cu o durata de trei ani,
Geografia clujeana avand primatul in aceasta privinta, ea dezvoltandu-§i
colegii de profil in teritoriu (Gheorgheni, Sighetu Marmatiei, Zal3u, Bistrita).
Urmand aceasta orientare, Facultatea de Geografie din Bucure§ti §i-a infiintat
la randul sau colegii de turism la Predeal §i Caiimane§ti.
O etapa calitativ superioara este cea prin care s-au infiintat
specializari de Geografia Turismului de lunga durata, in cadrui facultatilor §i
departamentelor de geografie de la Bucure§ti, Suceava, Oradea, Timi§oara,
A.S.E. Bucurejti sau chiar facultati de Geografia Turismului, apartinand
invatamantului particular (Sibiu).
Ca urmare, pe parcurs au fost elaborate cursuri de specialitate care
sintetizeaza rezultatele cercetarii de Geografia Turismului din tara §i
strainatate, legate de obiect, metode de cercetare, factori de dezvoltare a
turismului, modalitati de valorificare, tipologie §i regionare turistica. In acest
sens se impun contributiile unor cadre didactice §i colective de cadre
didactice a caror cursuri au fost multiplicate sau mai recent publicate in
edituri de prestigiu: Grigore M., 1974; Swizewschi C., Oancea D., 1976;
Susan Aurelia, 1980; Mac I., 1992; Raboca N., Cianga N., Maier A., 1992,
1996, 1999; Cocean P., 1992, 1997,2002, Candea Melinda, Erdely G., Simon
Tamara 2000, 2003, Glavan V., 2000, 2003, Cianga N., 2002, 2003,Dinu
Mihaela 2004, Ielenic, M.,Comanescu Laura 2006, Muntele, I., Iatu C.,2003,
2004, Pacurar Al., 1999, 2004.
III. POTENJIALUL TURISTIC
Aceasta categorie turistica, avand doua componente, se constituie ca

un factor fundamental de dezvoltare a turismului. Prezenta acesteia este
determinants in dezvoltarea sau inexistenta turismului. Cuprinde totalitatea
factorilor de atractie aparfinand cadrului natural §i antropic valorificati prin
intermediul amenajSrilor turistice §i care genereazS fluxuri turistice cu arii de
provenientS interne sau internationale ce se deplaseazS cStre arii de
destinatie imde „consumS", intr-o manierS aparte, turisticS, produsul turistic,
rezultat din potential §i amenajarea acestuia.
II
1. Potentialul turistic natural

S
Este unui dintre cele douS pSiti ale potentialului turistic, cuprinzand
cadrui natural §i componentele acestuia, dintr-un teritoriu. Ansamblul
cadrului natural sau elemente apartinStoare acestuia sunt capabile de a
exercita atractie asupra unui segment de turi§ti efectivi sau potentiali. Prin
deplasarea la destinatii turistice, se realizeazS un mod particular de
valorificare, iar prin acestea, ansamblul devine o premisS fundamentals
pentru dezvoltarea turismului. Efectul activitStilor turistice, determinat de
A
t m m
componentele cadrului natural este multiplu. In primul rand acestea pot

contribui la diminuarea, panS la disparitia, a unor activitSti ce aveau efecte
poluante sau chiar distinctive (exploatSri de materiale de constructie,
exploatarea unor minereuri metalifere sau radioactive, exploatSri forestiere,
activitSti industriale, precum cele producStoare de lianti sau de metale
neferoase). Pe de altS parte, turismul contribuie la „neoantropizare"
regiunilor mai slab populate in arealul montan, unde prezenta omului se facea
simtitS doar sezonier, activitStile pastorale (RSdulescu N. Al., 1946). De
asemenea, polarizarea de fluxuri turistice catre regiuni predominant rurale, fie
cS sunt in domeniul montan, fie in eel colinar §i de campie, contribuie la
resuscitarea §i stimularea unor activitSti traditionale pe cale de disparitie,
precum §i la valorificarea unor produse specifice economiei rurale.
ActivitStile turistice in contextul cadrului natural, prin amenajSrile
determinate contribuie la modificarea peisajului, in sensul antropizSrii
acestuia.
In functie de dominanta uneia sau alteia dintre componentele cadrului
natural §i valorificarea diferentiatS a acestora, se realizeazS amenajSri
turistice diferentiate, ca volum, fizionomie §i functionalitate, conducand la
definirea anumitor personalitSti geografic-turistice a acestora. De exemplu, in
depresiunile intramontane, apele minerale au condus la dezvoltarea unui tip
de amenajSri complexe, statiunile balneoclimaterice §i la un tip de turism
specific, turismul balneoclimateric. Acela§i lucru se poate remarca pentru
zona litorala, unde valorificarea complexa a factorilor naturali (climat marin,
apa mSrii, litoralul, apele sarate §i namolurile sapropelice din limanele
marine) au condus, de asemenea, la o amenajare sub forma statiunilor litorale.
In muntii inalti, peisajele diferentiate in funcjie de litologie §i de impactul cu
factorii moderatori exogeni au condus, de asemenea, la amenajari adaptate
acestora §i la practicarea unor forme de turism specifice.
II
1.1. Potentialul turistic cu valoare peisagistica a reliefului

(potentialul morfo-turistic)
Acesta se impune prin valence predominant peisagistice, varietatea sa

este strans legata de structura, litologie, tectonica, impactul cu factorii
modelatori. Mai ales in regiunea montana se impune contrastul de care se
leaga o varietate de forme de relief. Acestea au o personalitate distincta,
contribuind fiecare in parte la diversificarea paletei atractive cu impact
peisagistic, de la formele de ansamblu, la microforme de relief.
1.1.1. Potentialul turistic al reliefului glaciar. Relieful glaciar este

rezultatul activitatii getarilor cuaternari, mai ales din ultimele doua
glaciatiuni, Riss, Wurm, care au actionat prin intermediul ghetarilor de circ §i
vale in regiunile cele mai inalte din Carpati Meridionali §i Carpatii Orientali.
Prin actiunea lor modelatoare au creat forme specifice, cu fizionomii variate.
Aceste nuante, pe fondul general de actiune a eroziunii ghetarilor, numita
exarajie, se diferentiaza, la randul lor, in functie de substratul litologie,
afectat ulterior in postglaciar §i detaliat de procesee de eroziune periglaciara.
a) Parole cele mai inalte, varfurile, adeseori de fonnS piramidala, de
peste 2000 m din Carpati Meridionali §i Muntii Rodnei §i Calimani, in
Carpati Orientali au ramas §i in Pleistocen deasupra ghetarilor de circ,
A
deta§andu-se in partea superioara. In aceasta categorie sunt varfuri precum

Pietrosu Rodnei, Ineu, Gargalau, in Muntii Rodna; sau varfurile de peste
2000 de m din Masivul Bucegi, cele din creasta nordicS a Fagara§ului, din
Parang §i Retezat, care, detaliate ulterior de procese de dezagregare
periglaciara, se constituie astazi ca obiective esentiale §i destinafii pentru
turismul pietonal montan, oferind o panoramS larga asupra intregii regiuni
montane §i chiar asupra unor parî intinse din spatiul inter §i extra carpatic.
b) Crestele alpine sunt rezultatul procesului de eroziune conjugata in
Pleistocen, a ghetarilor de circ de pe ambii versanti. Acestea devin astfel
abrupte, cu o spinare ingusta, puternic fragmentata ulterior de procese
glaciare §i de nivodenudatie. Componenta cea mai spectaculoasS a crestelor
alpine o formeazS custurile, sectoare de creastS foarte inguste in lama de
fierSstrSu (purtand denumire §tiintificS consacratS de gipfelfltihr). Din
crestele principale se desprind, sub forma de contraforturi, creste secundare,
modelate in acela§i fel doar ca, in cazul acestora, au intervenit, pentru
detalierea peisajului, §i ghetarii de cuib, suspendati (Geografia Romaniei,
vol. 1, 1982). Se remarca creasta principals a Muntilor Rodnei, dezvoltatS de
II
la est la vest, lungS de 30 km, cuprinzand in aliniament varfuri de peste 2000

m, culminand la extremitati cu Varfurile Pietrosu Rodnei, iar la est
A
Ineu, 2280. In Muntii FSgSra§, creasta nordicS, principals ce se desfa§oarS

tot pe directia est-vest, pe o lungime de 60 km, prezintS un caracter
asemSnStor cu cea din Muntii Rodnei, doar cS crestele secundare de tip
contrafort sunt mult mai numeroase, mai fragmentate — spectaculoase,
demonstrand intensitatea mult mai mare a glacia{iei. Procesele periglaciare
ulterioare au accentuat fragmentarea atat a crestei principale cat §i a celor
secundare, iar sectoarele de custurS, mult mai numeroase, prezintS in arealul
acestora, forme de relief dominante, precum Turnurile Podragului, Turnurile
ArpS§elului, Paltinu, Acele Cleopatrei, Strunga Dracului. In masivul
secundar sud-estic Iezerul se impun sectoare de custurS, prezentand o
fragmentare maximS in Colîi Cremenei §i Coljii lui Andrei.
In Masivul Parang se deta§eazS creasta principals, lungS de 10 km,
desfa§uratS intre Parangul Mare, §i Varful Mohoru unde sunt intalnite forme
de relief asemSnStoare, apartinand complexului creasta principals - custuri
secundare de tip contrafort.
A
In Muntii Retezat, creasta principals, lungS de 18 km se desfa§oarS

intre Varful Zlata in vest §i LazSrului, in est. In acest sector, creasta glaciarS
prezintS frecvente sectoare de custurS, mai ales in jural varfurilor Peleaga §i
PSpu§a. In toate cazurile amintite, modelarea glaciarS §i postglaciarS (pe un
fond de neotectonism puternic, manifestat mai ales in Carpajii Meridionali) s-
a realizat pe roci metamorfice.
A
In Muntii Bucegi, calcarele §i conglomeratele au condus, datoritS

reacjiei specifice, la fenomenul de dezagragare, la forme asemSnStoare, dar
mai putin conservate. Ele sunt prezente, mai ales in sectoral nordic, in
bazinele superioare ale vSilor MSlSie§ti §i TigSne§ti: hornurile MS15ie§ti §i
TigSne§ti, coloane, precum Braul Caprelor, Poarta din TigSne§ti, toate cu o
valoare peisagisticS deosebitS.
c) Circurile glaciare dau o notS dominants morfologiei glaciare ca §i
extensiune spatialS §i complexitate morfologicS, de§i reprezintS matricea
negativS; Acestea pot fi considerate ca §i o components de bazS a peisajului
glaciar montan. Se remarcS prin vastitate, complexitate §i diversitate.
Principalele caracteristici sunt: abrupturi care diferentiazS crestele de
talvegul cursurilor superioare. In versantul circurilor majore complexe se
disting §i circuri suspendate sau de cuib, care adeseori adSpostesc lacuri
glaciare de mai mici dimensiuni. Complexul de circuri glaciare suspendate
pot constitui obar§ii ale unui curs superior de apS permanent, marcat frecvent
de rupturi de pantS. La baza circului glaciar exists acumulSri mari de
II
grohoti§uri, iar in punctul de minima altitudine relativS a circurilor, de cele

mai multe ori s-au creat conditiile pentru acumulari lacustre glaciare, de
dimensiuni mari (hectare) §i cu adancimi de la cativa metri pana la maximul
de 29 m, cat are lacul (ZSnoaga din Muntii Retezat).
- Circurile glaciare complexe au extensiuni mari, incluzand in
complexul lor morfologic 2 - 4 circuri suspendate (de cuib), precum §i ni§e
nivale postglaciare. Versanti acestor circuri au la bazS mari trene de grohoti§.
MSrimea circurilor este legatS de cantitatea de gheatS acumulatS, de puterea
de subsapare a ghetarului, de panta, precum §i de succesiunea de roci cu o
rezistenja mai mare sau mai mica la actiunea de eroziune (gelivitatea rocilor).
Dimensiunea maxima a circurilor glaciare poate depS§i in diametru 500 m.
A
In categoria circurilor glaciare complexe, avand in components

elementele morfologice amintite, se remarca pe versantul nordic al Muntilor
Rodnei, BuhSescu §i Repedea; in Muntii FSgSra§, circurile din partea
superioarS a vSilor Capra, Buda, Topolog, eel de pe raui Doamnei, toate pe
versantul sudic, precum §i circul BSlea, pe versantul nordic. In Muntii
Parang, cele mai reprezentative circuri complexe sunt la obar§iile vailor
Lotru, Jiet §i afluenji: circul Mija, Sloveiu, Rosiile, Gauri, Galcescu, Iezerul.
A
In Muntii Retezat se impune eel mai reprezentativ circ complex Bucura,

avand in components circuri suspendate, ce adSpostesc lacuri glaciare (TSul
AgStat, TSul Portii, Ana, Lia, Florica, Viorica), toate debu§and in eel mai
intins lac glaciar din Carpati, Bucura, obar§ie a vSii LSpu§nicului.
AsemanStor cu acesta este §i circul glaciar complex Peleaga.
- Circurile glaciare simple au fost create de ghefari de mai mici
dimensiuni. Au formS semicircularS §i sunt de regulS amplasate in vSile cu
expozitie sudicS §i sud-vesticS, sau se constituie ca „loje" suspendate pe
versantii marilor circuri complexe. De§i se impun mai pufin in peisaj, i§i
aduc contributia la completarea ambientei de ansamblu glaciare, formats din
varfuri, creste, circuri complexe.
Astfel de circuri simple sunt frecvente in Muntii Rodnei, in jural
varfului Ineu (pe vSile Lala, Gagi, Bila), continuand spre vest cu succesiunea
de circuri simple de pe vSile Putredu, Bistricioru, Izvorul Cailor, Negoescu,
Puzdele, Repedea.
In Muntii Bucegi, chiar daca nu sunt foarte bine conservate, exists in
partea de nord a acestora circuri simple pe vSile MSlSe§ti §i TigSne§ti, dar
§i in partea vesticS, in bazinul Ialomitei, pe cursul superior al vaii §ugSrilor.
In Muntii Parang, cele mai multe circuri simple se intalnesc in bazinul
superior al vSii Lotrului: Muntinul, Urdele, Ple§coaia, dar §i in bazinul
Oltetului, Galbenul.
A
II
In Retezat, circurile glaciare simple s-au dezvoltat §i conservat in

vSile ZSnoaga, ZSnoguta, Rade§u, SISveiu, iar pe versantul nordic, pe vSile
Stani§oara, Pietrele, Valea Rea, Gale§u. In spafiul circurilor apar microforme
sub forma unor trepte, praguri, berbeci glaciari, roci mutonate §i morene.
a
In evolutia initials a complexelor glaciare montane a existat singular

sau, in mai multe cazuri, componenta de diferentiere (rupturS) intre sectorul
glaciar de circ §i eel de vale - limba ghetarului. Acesta s-a individualizat sub
forma unui prag, abrupt, care a delimitat cele doua componente de baza.
Acest prag, determinat de prezenta unor pachete de roci rezistente la
eroziunea ghetarului, se individualizeazS astSzi printr-o componenta
distinctS, de origine morfohidrograficS, marcatS de cascade, fScand trecerea
intre sectorul superior al reliefului glaciar §i eel inferior glacio-fluvial, sub
aspectul altitudinal. Tipice din acest punct de vedere stmt praguri §i cascade,
precum Izvorul Cai lor din Muntii Rodnei sau Cascada Balea din Muntii
FSgSra§, sau Loloaia ]n Retezat.
d) Vaile glaciare sunt rezultatul traseului terminal al ghetarilor,
prelungiri ale masei glaciare din circuri. Lungimea acestora oscileazS intre 2
§i 8 km. Sunt frecvent intalnite in Muntii Rodna din Carpatii Orientali,
FSg3ra§, Parang, Retezat, dar §i Bucegi, din Carpatii Meridionali. Aceste
sectoare au un profil longitudinal foarte accidentat, in care cele douS-trei
trepte sunt separate de praguri glacio-structurale ce pot avea amplitudini de
mai multe zeci de m. Aceste praguri, ca §i componente morfologice, se
impun in peisajul terminal morfoglaciar prin contraste ce marcheazS
continuitatea succesivS pe trepte de altitudine a evolutiei proceselor glaciare.
Componenta finals este reprezentatS de morene glaciare terminate, ca §i
acumulSri de dimensiuni diferite, ce marcheazS extensiunea maximS a
ghetarilor de vale, in conditiile in care acestea prezintS o conservare relativS,
in urma evolutiei postglaciare.
A
In cazul unor masive cu altitudini mai reduse, poate fi urmSritS

peisagistic modelarea postglaciarS, care a transformat, in unele masive,
vechea topografie pleistocenS, precum in Muntii Maramure§, §ureanu, Tarcu,
in care formele glaciare tipice sunt mult mai putin reprezentate.
1.1.2. Potenfialul turistic peisagistic al reliefului vulcanic. Acesta se
remarca printr-o varietate de forme specifice, rezultate in urma erupfiilor
neogene, asupra cSrora au actionat diferenjiat pana la nivel de detaliu factorii
modelatori de natura exogenS.
In partea de nord, in Munfii Oagului, de§i cu altitudini reduse, se
impun neck-urile vulcanice, sub forma unor mSguri sau clSi insulare de 600 -
700 m inaltime. Acestea sunt despSrtite de vSi epirogenetice ce au creat
II
scurte defilee in roci vulcanice, ca cele de pe vaile Tur §i Talna. in Munfii

Gutai, in partea lor superioara, s-au pSstrat resturi din vechiul aparat
vulcanic, distrus prin explozie de ultimele eruptii §i detaliat ulterior prin
eroziune. Din acesta, s-a pastrat Creasta Coco§ului, dezvoltata pe andezite,
un dyck vulcanic, ca o lama de eruptiv modelata ulterior. In partea de nord-
vest §i sud, Masivul Gutai este marginit de abrupturi puternice, avand la baza
mase de grohoti§. De asemenea, tot in jumatatea inferioara s-au format
bazinete depresionare, dezvoltate in acumulari de piroclastite, precum eel de
la Poiana Izvoare, pe Valea Runcu sau Poiana lui §tefan, de la obar§ia Marei.
in cuvertura de lave vulcanice, vaile s-au adancit, formand sectoare de chei
precum cele ale Tatarului, pe Mara, Runcului, pe Rune (afluent al Marei),
cheile SSpantei, Firizei. In talvegul vailor din sectoarele cheilor s-au format,
in rupturi de pante, §i cascade, Covatar, Mire§, Valea Neagra.
Mult mai pregnant se evidentiazS 111 peisaj relieful vulcanic
aparjinand lantului Calimani - Gurghiu - Harghita. Acestea prezintS in
partea superioara cratere clar conturate, sub forma unor caldeire, fragmentate,
de mari dimensiuni, puse in evidentS de aliniamente circulare de varfuri
inalte, resturi ale craterelor inijiale. Se impune din acest punct de vedere
caldeira Caiimanilor cu un diametru de 10 km, marcata de varfurile Pietrele
Ro§ii, Tamau, Raîti?, Voievodeasa, Calimani Izvor, Calimani Cerbu.
Aceasta caldeira a fost drenata catre nord de Valea Haita. Intregul versant
nordic se prezintS in ansamblu ca un amfiteatru coborand in trepte. Pe
marginea vechiului crater au fost modelate in roci vulcanice sectoare cu
pereti verticali, ca cele de la Fata Gardului; coloane grupate §i modelate in
aglomerate vulcanice, precum Complexul 12 Apostoli; creste dantelate §i
coloane, precum cele de la Pietrele Ro§ii §i Tihu.
La sud de Mure§, in Gurghiu, se succed masivele vulcanice Fancel -
BStrana, cu o caldeirS uria§S, avand un diametru de 13 km, partial
conservatS. Acestea sunt continuate spre sud cu conurile Saca, cu un crater
bine pSstrat, §oimu§, Ciumani. Craterele initiale ale acestora au fost
strSpunse de cursurile superioare ale unor rauri, prin eroziune regresivS, care
au sSpat in interiorul lor vSi adanci §i abrupte. Pe versantii exteriori ai
craterelor s-a individualizat o retea hidrograficS radiarS , cu vSi de tip
barancco (W. Schreiber, 1994). in Munfii Harghita se remarcS, de
asemenea, succesiunea pe aceea§i direcîe nord-sud a 10 conuri vulcanice
principale. Dintre ele, conul Harghita are un crater bine conservat, drenat spre
sud de Valea Varghi§, conul Luci, in al Cctrui caldeira s-a instalat tinovul
(mla§tina oligotrofS) cu acela§i nume. In partea de sud-est se g5se§te
terminatia extreme a Muntilor Harghita, Masivul Ciomadu Mare, care are doua
cratere gemene, in unul din acestea fiind cantonat Lacul Sf. Ana, singurul lac
de crater din Romania, iar in celalalt se gase§te tinovul Moho§.
In contact direct cu relieful de conuri vulcanice, se gase§te platoul
vulcanic din partea vesticS, coborand in trepte catre Depresiunea Transilvaniei,
II
cu extensiune maxima la poalele Muntilor Gurghiu §i Harghita, prezent de

asemenea §i la periferia Muntilor Calimani. Acesta este foarte neted, cu v&i
adancite in piroclastite, care au sapat mici depresiuni, precum Chirui sau
Capalniâ, in platoul vulcanic al Muntilor Harghita, unde sunt prezente §i
importante zacaminte de ape minerale carbogazoase.
In partea sudica a Munfilor Apuseni, in Mun{ii Metaliferi, este prezent
relieful vulcanic de varsta neogenS, sub forma unor varfuri conice ascufite,
maguri, ca cele de la Savar§in, Corabia, Va{a, Cazane§ti, formate din
magmatite laramice. De§i cu altitudini pu{in peste 1000 m, edificiile vulcanice
sunt impun&toare. La cele amintite anterior se pot adauga magurile Ciungani,
Barza, Sacaramb, Caraciu, continuand spre est cu Zlatna, Ro§ia Montana. §i
aici exista platouri formate din curgeri de lave §i piroclastite. In partea estica,
se remarca ivirile bazaltoide, solidiflcate in coloane prismatice sub forma unor
neck-uri bazaltoite, cum sunt cele doua Detunate, dintre care Detunata Goaia
este monument al naturii.
O situafia particulara, din punct de vedere peisagistic, o prezinta
masivele sedimentaro-vulcanice, pe care se dezvolta un relief specific dominat
de corpuri subvulcanice in forma de cupola, ca in cazul Tible§ului sau de
maguri cu altitudinile cele mai mari din Muntii Bargau (Heniu Mare, Magura
Calului). Aceste maguri au in jur suprafete cvasistructurale dezvoltate in gresii,
in care s-a adancit puternic reteaua hidrografica, creand sectoare de chei
spectaculoase, precum Cheile Colibiêi.
Situatia este mai complexa atunci cand, pe langa rocile vulcanice §i
sedimentare, se intalnesc §i structuri metamorfice foarte vechi. In aceasta
situatie sunt Muntii Maramure§ului, unde relieful este caracterizat prin forme
greoaie, abrupturi structurale sau chiar cupole vulcanice, precum Toroioaga, de
1930 m altitudine.
1.1.3. Potentialul turistic peisagistic al reliefului, pe calcare §i
conglomerate. Acesta ocupa o pozitie remarcabila, in cadrul potenîalului
turistic morfologic, definit de o mare varietate de forme, care au rezultat fie
printr-un puternic proces de eroziune diferenîata, corelata cu un tectonism
accentuat, fie prin actiunea chimicS a apelor incSrcate cu C02 asupra
calcarelor.
a) In primul caz, a rezultat o varietate de forme de relief pozitive, pe
calcare §i mai ales pe conglomerate. Arealul montan, avand aceasta alcatuire
geologicS, este intalnit in toate cele trei regiuni carpatice, dar cu extensiuni
diferite.
A
- In Carpati Orientali, calcarele §i conglomerated sunt prezente intr-
o fa§ie median^ discontinuS, incepand din partea de nord §i nord-vest a
Munfilor Rodnei, continuand cu masivele RarSu, CeahlSu, HS§ma§u-Mare -
Mun{ii Bicazului, Ciuca§-ZSgan, Muntii Barsei, Per§anii Nordici, la care se
pot adSuga, in acest caz, §i Muntii Bucegi, avand aceea§i geneza, evolufie §i
prezentand forme de relief asemanatoare unitafilor montane enumerate
anterior. Acestea se caracterizeazS, in general, prin extinderi areale relativ
reduse (sute de km ), sub aspect geologico-tectonic, ele sunt sinclinale
suspendate, bine delimitate de regiunile inconjurStoare. VSile adanci, ce
perimetreazS aceste masive, accentueazS contrastele morfologice, §i
deta§eazS aceste masive de unitatile montane vecine.
In partea inaltS, majoritatea masivelor amintite prezintS platouri
structurale de mare extensiune, precum Platoul Ocola§elor, in CeahlSu sau
Platoul Bucegilor. In cadrui acestor platouri, cu suprafete relativ plane, sau la
II
marginea lor, apar ca puternice contraste morfologice, forme structurale de

mari dimensiuni: in CeahlSu (Toaca, Lespezi, Polita cu Crini, Piatra LatS); in
RarSu (Pietrele Doamnei, Piatra Zimbrului, Popii RarSului); in HS§ma§u
Mare (Piatra SinguraticS); in Ciuca§-ZSgan (Turnu lui Goliat, Turnu de
AramS). Un loc aparte in cadrui platourilor il reprezintS forme rezultate din
procese de eroziune diferen(iata, interpretate uneori §i ca monumente
megalitice: Sfinxul §i Babele, in Bucegi, apoi TigSile §i Sfinxul din
apropierea pasului Bratocea, in Ciuca§. La periferia platourilor se
individualizeazS relieful de coloane, cu infati§Sri variate, specifice adeseori
unui relief ruiniform: Panaghia, CSciula Dorobantului, Detunata, Piatra cu
ApS, CISile lui Miron (in CeahlSu); piramidele de pe culmea JigSne§ti, cele
de la Obar§ia (in Bucegi). Tot in partea inaltS se deta§eaza §i sectoare de
creste zimfate, pe conglomerate cum este Muchia Cheii, in ZSgan. La
periferia tuturor masivelor se individualizeazS puternice abrupturi, in cadrui
cSrora relieful ruiniform, rezultat din dezagregarea fizicS a conglomeratelor
este de o varietate deosebitS. La baza acestor abrupturi, s-au format trene
imense de grohoti§, care avanseazS cStre partea superioarS §i care sunt
treptat fixate de vegetafia forestierS, care avanseazS in acela§i sens. Se
remarcS prin contrastele de relief §i prin formele de detaliu existente in
cadrui acestora, abruptul de sub Ocola§u Mare, in CeahlSu, eel din partea
esticS, cStre Valea Garcinului in Ciuca§, PrSpastia Ur§ilor, in Piatra Mare.
Dintre toate acestea, eel mai reprezentativ este abruptul prahovean estic al
Muntilor Bucegilor, cu sectoare spectaculoase la est de Babele §i eel de la
izvoarele vSii Jepilor. De altfel, in partea estica a Bucegilor se inregistreaza
§i cea mai mare diferenta de nivel pe verticals din Romania, de peste 1000 m,
care se gase§te sub varful Cojtila. Versantul estic al Muntilor Bucegilor, prin
caracteristicile sale, este domeniul eel mai important pentru practicarea
turismului sportiv de escalada - alpinismul. In arealul abrupturilor, relieful
ruiniform este reprezentat de turnuri, piramide, hornuri §i pereti verticali,
prispe inguste (polite) intalnite cu deosebire in Ceahlau §i Bucegi.
Cel mai reprezentativ masiv calcaros din regiunea carpatica este Piatra
Craiului, ce se impune din punct de vedere peisagistic, prin individualizarea
unei creste lungi, de peste 25 km, cu altitudine in jur de 2000 m, care se
desfa§oara de la nord-est la sud-vest. Aceasta creasta zimtatS, puternic
fragmentata §i ingusta, este flancata de versanti abrupti, prezentand frecvent
relief ruiniform de tip horn (Hornul inchis, Hornurile Grindului), vSi de tip
horoabS (vai seci), cu un profil longitudinal puternic lnclinat, cu sectoare ale
acestora subterane, cu tuburi de presiune §i dizolvare. La contactul cu
unitatile invecinate, mai joase, s-au dezvoltat unele trene de grohoti§, in curs
de stabilizare, cum este marele grohoti§ de pe peretele vestic. Tot in zonele
II
periferice, vaile au adancit sectoare de chei, pe Dambovita superioarS sau pe

unii afluenti ai Barsei (Prapastiile ZSrne§tilor).
A
In Carpatii Meridionali, un relief asemanator, ca forme, se intalne§te

in sud-estul Muntilor Fagara§, in Masivul Iezer, dar mai ales in partea de sud-
est a grupei Parang, in Muntii Capatanei, in cadrui masivului apartinStor
Buila-Vanturarita. In cadrui acestuia, creasta de§i la altitudine de 1500 - 1600
m este puternic degradata, cu versanti abrupti §i cu prezenta homurilor, dar,
fenomen interesant, §i cu dezvoltarea reliefului exocarstic de lapiezuri §i
doline in panta.
A
In Carpatii Occidentali, in Muntii Banatului, arealele calcaroase -

conglomeratice, sunt marcate de prezenta unor creste inguste, in sectorul
cazanelor §i in Muntii Dognecea, precum §i a platourilor, cum sunt cele de
__ A
la Iablacea, Bradet, CSrbunari, Ciucaru Mare. In cadrui Muntilor Apuseni,

Muntii TrascSului este exemplul tipic cu relief pe calcare, prezent in toata
varietatea sa de forme; masive izolate (Rachi§, Plea§a Rametului, Piatra
Grohoti§ului), creste inguste, (precum in sectorul Coltii TrascSului, Prisaca,
Piatra Cetii, Piatra Craivii), platouri calcaroase, ca cele din Masivul Petre§ti,
Bedeleu, Remeti, CiumSrna, Scarita-Belioara. Platouri calcaroase se mai
intalnesc §i in partea de vest a Muntilor Apuseni: Va§cSu, in Codru Moma,
Ro§ia-Zece Hotare, in PSdurea Craiului, Scari§oara-Ocoale in sudul
Munjilor Bihor, favorabile pentru dezvoltarea carstului in toate formele sale
de manifestare,
A
In ansamblul regiunii montane, in sectoare cu aparitii insulare

calcaroase, se remarca forme de dezagregare fizicS, concretizate in abrupturi
de eroziune, creste periglaciare, arcade, poduri suspendate sau stanci izolate,
de tipul clipelor calcaroase, cum sunt cele de la Pojorata (Adam §i Eva) din
bazinul Moldovei sau Pietrele Ampoitei, din Muntii Metaliferi,Pietrele Albe
in sudul Vladesei-din Apuseni.
b) O a doua categorie morfologica, dezvoltata pe calcare, este cea
rezultata din actiunea de dizolvare a calcarelor de catre apa din precipitatii,
incarcata cu CO2. Formele rezultate reprezinta, de fapt, „matricea negativa",
deoarece ele se suprapun atat la suprafata, cat §i in subteran, peste goluri de
materie de dimensiuni §i forme variate. Rezultatul acestei actiuni consta in
relieful carstic, cu cele doua componente ale sale, exocarstul, cu un impact
peisagistic mult mai redus §i prezentand importanta cu deosebire pentru
cercetarea §tiintifica §i endocarstul, care reprezinta una dintre componentele
morfopeisagistice cu impact maxim in dezvoltarea turismului.
II
Relieful exocarstic, de§i mai putin evident in peisaj, se impune nu

atat prin dimensiunea componentelor sale, cat mai ales prin implicarea
peisajului specific in regiuni calcaroase, cu altitudini medii §i mici. Prezenta
formelor exocarstice se leaga, cu deosebire, de platourile calcaroase joase,
plane sau cu panta redusa, unde apele din precipitatii, incarcate cu CO2 pot
stationa temporar, implicandu-se in ac|iunea de dizolvare sau se scurg, nu
foarte rapid, prin infiltrare in subteran, unde i§i continue actiunea de
dizolvare. Exocarstul este reprezentat intr-o varietate de forme, de la cele mai
pufin extinse, lapiezurile de disolutie, pana la asociatii de lapiezuri sau
campuri de lapiezuri foarte raspandite in Apuseni, mai ales in Muntii Bihor,
Trascau, Codru Moma, Padurea Craiului, apoi in Muntii Banatului, in Muntii
Mehedinti §i Valcani (in platourile Runcu §i Carbimari), precum §i in nord-
vestul Muntilor §ureanu (in platoul Luncani).
Dolinele §i asociatiile de doline se dezvolta exclusiv pe platouri
calcaroase §i se prezinta sub forma unor microdepresiuni, circulare sau
alungite, cu diametre intre 200 - 300 m, adancimi de 30 - 50 m. Sunt prezente
in Muntii Apuseni, in Padurea Craiului (Ima§u Batranului), Codru Moma (in
Platoul Va§cau la Camp Moti, Dumbravita de Codru); in Bihor (Padi§,
Scari§oara, Ocoale). Aceasta forma exocarstica este prezenta §i in platoul
Luncani din masivul §ureanu (la Ponoraci), in Podi§ul Mehedinti (la
Cerbonoaia). Interesante sub aspect peisagistic sunt aliniamentele de doline
ce prezinta, in partea inferioara a fiecaruia, sorburi, prin care apa din
precipitatii sau topirea zapezilor se scurge subteran. Aliniamentele de doline
marcheaza frecvent traseele cursurilor §i a golurilor subterane.
Extensiunea maxima in cazul reliefului exocarstic o reprezinta poliile
rar intalnite in regiunile calcaroase montane sau de podi§. Semnificativa este
prezenta unei forme intermediare hibride, de doline - polii, prezente in
Podi§ul Mehedinti, cum sunt cele de la Balta, Ponoare, Zaton. Poliile clasice
(microdepresiuni carstice) au lungimi variate, de la
A
cateva sute de metri pana la 1 km, latimi variabile, intre 200 - 600 m. In
partea de inflexiune negativa maxima §i acesta au sifoane de scurgere a apei
in subteran. Frecvent, apa patrunsa in sisteme subterane apare la zi la distanja
de kilometri, fie sub forma izbucurilor sau a izvoarelor carstice, frecvente in
Apuseni (Calugari, Bujor, Izbandi§, Toplitei, Bratca, Galbena, Bulbuci,
Cotetu Dobre§tilor, Radeasa) in Muntii Aninei (Mini§) sau in Podi§ul
Mehedinti. Exemplu clasic §i poate unic de polie autentica este cea de la
Ponor, din Muntii Apuseni, fiind o depresiune de contact litologie, rezultata
prin carstificare. Primavara, dupa topirea zapezilor sau in perioade cu
precipitatii abundente, in cadrui acesteia se formeaza un lac temporar,
II
datorita capacitatii de evacuare in subteran, mai mica decat aportul de apa.

Acest lac este drenat ulterior.
- Carstul subteran sau endocarstul reprezinta forma maxima de
manifestare a fenomenului de dizolvare chimicS a calcarului. Acesta este
conditionat genetic §i evolutiv de structura §i componenta litologica
calcaroasS, de tectonics, de grosimea pachetelor de calcar carstificabil, de
variatia in timp a activitatii factorilor modelatori. Toate acestea conduc la
individualizarea unor goluri subterane, purtand numele genetic de pe§tera.
Aceasta sintetizeaza efectul complexitatii factorilor implicati amintiti
anterior. Pe§tera poate fi considerate eel mai complex §i spectaculos
component al reliefului carstic, care se impune printr-un peisaj specific,
compus din forme §i microforme. Pe§tera este o cavitate sau un sistem de
cavitati legate intre ele, cu lungimi variabile de la cateva zeci de m pana la
zeci de km, cu o diversitate fizionomicS ce se succede §i variaza de la sector
la sector, cu densitati diferite. Din acest ultim punct de vedere, Muntii
Apuseni se situeaza pe primul loc, cu o medie de doua pe§teri pe km .
Puterea de atractie a peisajelor subterane consta in prezenta, in cadrui lor, a
unor elemente specifice, care se pot combina, contribuind la cre§terea puterii
lor de polarizare. In functie de dominanta unora dintre aceste forme, cu
valoare peisagistica, se poate face o clasificare a pe§terilor (Cocean P., 1984,
1995).
Pe§terile care se remarca prin bogatia de speleoteme (concretiuni
calcaroase), stalactite, stalagmite, coloane, domuri, draperii, curgeri parietale,
guru-ri, sunt considerate cele mai atractive din punct de vedere al turismului
speologic. Aceste forme sunt rezultatul, in timp, al depunerii carbonatului de
calciu, provenit din apele de infiltrare (picurare sau prelingere). Dimensiunea
§i forma speleotemelor sunt foarte diferite. Dintre pe§terile care se remarca,
din acest punct de vedere, pot fi amintite: Pe§tera Ur§ilor de la Chi§cau,
Pe§tera Fagului, Pe§tera de la Scari§oara (aici existand, in sala ghetarului, §i
speleoteme din ghiafa), Pe§tera Vadu Cri§ului, Pe§tera ZSpodie, Pe§tera
Pojaru Polifei, Pe§tera Cioaca cu Brebenei, Pe§tera Altarului, toate in Muntii
Apuseni; pe§terile Topolnifa, in Podi§ul Mehedinti, Comarnic, in Muntii
Aninei, pe§terile Cioclovina §i §ura Mare, din Muntii §ureanu- platoul
Luncani; pe§tera Munticelu, din arealul Cheilor Bicazului.
Pe§terile se impun adeseori §i prin monumentalitatea lor, respectiv
prin prezenta in golul subteran a unor goluri-sSli, inalte de peste 100 m, a
unor sectoare cu hornuri, cursuri de apa subterane, cu debite mari §i cascade
(sifoane, terase de eroziune). In aceasta categorie se impune complexul
carstic CetStile Ponorului - Padi§, Pe§tera Vantului, Pe§tera Meziad, Pe§tera
II
Neagra (toate in Muntii Apuseni) sau Pe§tera Izvoru TSu§oarelor din Muntii
Rodna.
Tot ca §i criteriu dimensional, poate fi consideratS lungimea totals a
galeriilor pe§terilor. Se remarca, din acest punct de vedere, Pe§tera Vantului,
cea mai lungS de aproape 50 km de galerii prospectate §i cartate, urrnata in
succesiune descrescanda de Pe§tera din Valea Firii, cu peste 35 km, Pe§tera
Hodobana, in jur de 30 km, (toate in Muntii Apuseni), Pe§tera Topolnifa din
Podi§ul Mehedinti.
O alta categorie, o reprezinta pe?terile care adapostesc in cadrui
acestora ghefari fosili. Numarul lor este mult mai restrans. Un exemplu clasic
il reprezinta Pe§tra Ghetarul de la Scari§oara, care adaposte§te in sala de la
intrare eel mai mare ghetar fosil din tara, cu un volum de 75 000 m 3. Prezenta
acestui ghetar se leaga de un sistem particular de ventilate in golul subteran
§i legatura cu avenul de acces. in sala ghetarului sunt prezente, alaturi de
masa propriu-zisi a acestuia §i stalagmite §i stalactite din gheata. Volumul de
gheata existent a variat in functie de ciclurile climatice seculare, iar
proliferarea speleotemelor de gheata, ca §i numar §i dimensiune, este strans
legata de oscilatiile climatice anotimpuale (temperatura §i umiditate) din
golul subteran. Alte pe§teri care adapostesc ghetari de mai mici dimensiuni
sunt: Pe§tera Ghetarului la Focul Viu, Avenul din Bortig, Pe§tera cu ghetar-
Groapa de la Barsa, Ghetarul de la Vartop.
O alta categorie de pe§teri sunt cele in care se conservS vestigii
paleontologice, schelete de ur§i de pe§tera (Ursus speleus). in aceastS
categorie se impune Pe§tera Ur§ilor de la Chi§cSu, cea mai cunoscutS,
deoarece este §i singura amenajatS dupS standarde internationale, pe§tera
MSgura, pe§tera Zmeilor de la Onceasa, pe§tera Coiba Mare, in cateva
pe§teri au fost descoperite urmele de locuire ale omului preistoric, precum
Pe§tera Ciur-Izbuc, cu peste 200 urme plantare umane; cu vestigii ale unei
posibile scrieri foarte vechi, descoperite intr-una din pe§terile din versantul
stang al defileului Dunarii. In arealul localitafii Cuciulat, in pe§tera cu acela§i
nume din judetul Salaj, s-a descoperit desenat in ocru, un cai foarte bine
realizat artistic.
Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania
Cele mai numeroase pe§teri sunt concentrate in regiunea carpatica, cu

o maxima raspandire in Muntii Apuseni.
A
In Carpatii Orientali, relieful endocarstic ocupS un loc secundar, atat

comparativ cu forme similare din celelalte regiuni carpatice, cat §i fata de
II
celelalte componente ale patrimoniului turistic natural al reliefului. De§i

foarte intin§i, ca suprafata, in Carpatii Orientali exists doar 29 de cavit&ti
subterane, din care o mici parte prezentand valente turistice §i doar cateva
depa§ind 1000 m lungime. Astfel, in Munfii Rodna se impune Pe§tera de la
Izvorul TSu§oarelor, cea mai lungS din Carpatii Orientali (cu peste 15 km de
galerii exploarate). Este o pe§tera de origine tectonica, prezentand §i cea mai
mare denivelare dintre toate pe§terile din tara, peste 400 m. Tot in Muntii
Rodnej se mai gasesc pe§teri destul de lungi, relativ greu accesibil §i cu un
peisaj subteran mai putin diversificat: Pe§tera Jgheabul lui Zalion, 2500 m,
Pe§tera lui Maglei de 4000 m lungime, Grota Zanelor, de 4000 m, Pe§tera
A
Izvorul Albastru al Izei. In partea sudicS, in Per§anii de Nord, in bazinul

Varghi§ului, sunt concentrate peste 100 de pe§teri, dintre care Pe§tera Mare
de la Mere§ti depa§e§te 100 m. §i in acest caz golurile subterane sunt sarace
in concretiuni. Singura pe§tera din Carpatii Orientali, care face exceptie de la
aceasta regula, este Pe§tera Munticelu, bogat concretionata, chiar dacS a fost
in parte vandalizata.
- Carpatii Meridionali sunt mai bine reprezentati prin relief
.• A
endocarstic decat Carpatii Orientali. In partea esticS, in grupa Bucegi - Piatra

Craiiului, endocarstul este prezent in bazinele Ialomitei §i Dambovitei. De
asemenea, in Bucegi se gase§te cea mai inalta pe§terS in calcare
conglomerate din Carpati, la 2300 m altitudine, pe§tera Buc§oiu, lunga de
aproape 1000 m.
A
In Grupa Parang, golurile subterane, puternic concretionate, sunt

prezente cu deosebire in partea sudica a acestuia, mai ales in Muntii
Capatanii. Cele mai reprezentative sunt pe§terile Polovraci, in bazinul
Oltetului §i Pe§tera Muierii, in bazinul Gilortului (pe Valea Galbenu), prima
pe§terS care a fost electrificata. In partea de nord-vest a grupei Parang, in
Muntii §ureanu, in arealul platoului Luncani, s-au dezvoltat un sistem
complex endocarstic, format din pe§teri mici §i mijlocii, dezvoltate pe 1 — 3
nivele, foarte bogat concrefionate: Pe§tera Palariei, Pe§tera Tecuri, Pe§tera
Boliei, dar mai ales pe§terile §ura Mare sau complexul endocarstic
Cioclovina Ponoraci, toate depS§ind 5000 m lungime.
La vest de Jiu, in Munfii Valcan §i Mehedinti, se concentreazS peste
270 de goluri subterane, intre care se impune Pe§tera Clo§ani de pe valea
Runcu din Muntiil Mehedinfi, bogat concretionata sau pe§terile colmatate
A
f
Pocruia, Liliecilor, Fu§teica. In Munfii Cernei, in arealul stafiunii Baile

Herculane, apa termalS §i vaporii fierbinfi au permis concretionarea in
II
golurile de mici dimensiuni, pe peretii acestora, cu cristale de gips, sulf sau

holotrich (Pe§tera Haiducilor).
A
In Poai§ul Mehedinfi, legati organic de munfii cu acela§i nume,

formati in foarte mare masura din calcare, exists o mare concentrare de
pe§teri pe o suprafafS restransS, unde se concentreaza 23 de pe§teri, avene §i
se gSsesc §i resturi ale unor cursuri subterane de apa, transformate ulterior in
chei - poduri naturale, precum Podul de la Ponoare. Aici se gSse§te una din
cele mai lungi pe§teri din farS - Topolnita - lungS de peste 20 km, urmata de
pe§teri precum Bulba sau Curecea, trecand de 2000 m lungime. Pe§terile
Topolnita , Bulba, Izvarna, sau Martel au cursuri de apa subterane ce le
imprimS un caracter activ in evolufie. Aproape toate pe§terile din podi§ul
Mehedinfi sunt foarte bine concrefionate.
Muntii Banatului adapostesc peste 90 de pe§teri, in cadrui cSrora
predominS pe§terile mici §i mijlocii panS la 500 m. Cele mai lungi pe§teri,
depSfind 2000 m, sunt Comarnic, peste 4000 m, Bohui, 3500 m, Ponicova (in
cheile raului cu acela§i nume §i a cSrei intrare este inundatS de apele lacului
de acumulare de la Porfile de Fier) in apropierea confluenfei cu DunSrea in
defileu.
A
In cadrui acestora, mai ales Pe§tera Comarnic, se remarcS prin galerii

cu ansambluri concrefionate, foarte diverse ca formS, prin baraje
stalagmitice, dispuse in scarS, in spatele cSrora s-au format lacuri subterane,
succesiv legate prin cursuri subterane. Pe§tera Bohui are la randul sSu un curs
subteran care debu§eazS prin intrarea acesteia §i se varsS intr-un lac carstic
(Ochiul Beiului), printr-o cascadS.
Munfii Apuseni sunt cei mai reprezentativi din punct de vedere al
zestrei endocarstice. Se considers cS aici se gSsesc peste 2500 pe§teri, multe
dintre ele fiind insS doar simple cavitSfi de mici dimensiuni, farS un peisaj
endocarstic deosebit. Ca urmare, doar un numSr de cateva zeci de pe§teri
prezintS un interes turistic potenfial. Dintre acestea ar putea fi selectate un
numar de 1 0 - 1 2 , care prin caracteristicile lor, ar putea deveni prin
amenajarea accesului §i vizitSrii, obiective turistice de importanfS majors,
atat pentru turismul intern, cat §i pentru eel international (exceptie de la
aceasta ar face pe§terile protejate monumente ale naturii, cu regim partial de
vizitare sau cu interdic{ie totals).
In Munfii Padurea Craiului, cea mai reprezentativS este Pe§tera
Vantului, explorata §i cunoscuta in timp astfel: in 1981 fusese explorata pe 30
600 m, in 1995 lungimea galeriilor cunoscute se intindea pe 42 500 m, pentru
ca in 1999 aceasta pe§terS sa fie cunoscuta pe 52 000 m. In afara de
spafialitate, pe§tera se remarca §i prin valente peisagistice, decurgand dintr-o
II
morfologie variata: sali de mari dimensiuni, speleoteme variate, prezenta

meandrelor. In acela§i masiv se intalnesc alte pe§teri, dintre care amenajatS
partial pentru vizitare este pe§tera Vadu Cri§ului, variat concretionata cu un
curs de apa activ (emergent^), care la ie§irea din pe§terS se varsS in Cri§ul
Repede printr-o cascada de 20 m; Pe§tera GSlS§eni, Pe§tera Bonchi, Pe§tera
cu Apa, Pe§tera Izbandi§, Pe§tera Ciur-Izbuc sau Pe§tera Meziad, intens
vizitatS pana in anii '70 ai secolului trecut §i din aceastS cauzS afectata de
distrugerea parfialS a speleotemelor.
A
In Muntii Bihor se concentreaza cea mai mare parte din zestrea

A
speologicS a Muntilor Apuseni. In cadrui acestora, se disting cateva areale cu

mare concentrare de pe§teri.
- Zona CetSfilor Ponorului §i a Platoului Padi§ este consideratS zona
■ ..■. • A
cu eel mai ridicat potential turistic speologic al Apusenilor. In cadrui acesteia,

se disting urmatoarele subzone: subzona Cetatilor Ponorului, subzona Padi§
§i subzona Groapa de la Barsa.
Subzona CetStilor Ponorului cuprinde valea Cet&tilor, cu cele trei
mari doline, foarte adanci §i cu perefi abrupfi; Pe§tera CetStile Ponorului, ce
incepe de pe portalul ultimei doline in care Valea CetSfilor intrS in subteran.
UrmeazS un curs subteran de patru km, cu un gol avand in unele sectoare
peste 100 m inSltime. Cursul subteran traverseazS Munfele Bortig. Pe
parcursul acestuia se inregistreazS 14 lacuri. Ie§irea se face prin Izbucul
Galbenei, continuat in aval cu un sector grandios de chei, Cheile Galbenii,
avand in versanti numeroase pe§teri. In aceea§i subzonS se mai intalnesc ca
§i obiective de interes cumulat, ^tiinfific §i turistic, Ponoarele §i Avenele din
Lumea PierdutS (Ingemanata, Avenul Negru).Tot aici este §i pe§tera Focu
Viu cu un ghefar fosil de aproximativ 2500 m.c., din care se remarcS uria§a
stalacmitS de ghiafS.
Subzona Padi§ se prezinta ca un platou intins, cu un mare numar de
pe§teri de mai mici dimensiuni, 13 ponoare §i polia de la Ponor (singura
autenticS din tarS).
Subzona Groapa de la Barsa se intinde intr-un bazin depresionar de
2,5 km . Potentialul sSu speoturistic este dat de un complex subteran de
pe§teri, dintre care unele legate prin sisteme subterane (Pe§tera ZSpodie,
Pe§tera Neagra, Pe§tera Ghetarului de la Barsa, command un ghetar fosil),
cuprinzand formatiuni concretionare foarte variate, lacuri §i cursuri subterane,
cascade, sifoane accesibile sau inaccesibile, care fac legatura intre pe§teri.
A
- In partea vesticS se remarca Pe§tera Ur§ilor de la Chi§c&u,

descoperita in 1975. Prospectata rapid §i constatandu-se valoarea ansamblului
II
peisagistic subteran, a fost realizat un proiect de amenajare foarte judicios, pe

baza ciruia s-a facut amenajarea moderns a pe§terii, pentru yizitare (singura la
nivel international din tara). Acest fapt a permis ca incS din 1981 pe§tera sa
fie vizitata de un numar foarte mare de turi§ti (300 000 persoane).
Amortizarea cheltuielilor pentru amenajare s-a realizat intr-un an §i jumatate,
dupa care s-au inregistrat efecte financiare benefice pentru institufia
implicata.
A m
In amenajarea Pe§terii Ur§ilor de la Chi§cau, au concurat mai multe

argumente. Este o pe§tera cu o lungime relativ mica, §i avand toate atu-urile
care creaza zestrea turistica a unei pe§teri: prezenfa speleotemelor, sub toate
formele acestora; saii grandioase; descoperirea unor vestigii paleontologice
ale ursului de pe§terS (Ursul Speleus). Caracteristicile naturale ale pe§terii au
permis o amenajare, pentru vizitare, care sa satisfaca toate exigentele, inclusiv
ale ecologilor. S-au realizat, in primul rand, sub forma de tuneluri, accesul §i
evacuarea, in mod artificial, astfel incat grupurile de vizitatori sa nu se
interfereze. Traseul proiectat urmare§te toate sectoarele pe§terii, oferind
totodata protecfia pentru principalele obiective vizitate. Iluminarea, initial cu
reflectoare care emanau o cantitate de caidura destul de mare, a fost inlocuita
cu „iluminare rece", care se intrerupea secvential in momentul in care grupul
depa§ea sectorul vizitabil. Grupul de ghizi are o pregatire care le permite
adaptarea prezentarii pe§terii la nivelul de pregatire a grupului din momentul
respectiv. Pe de alta parte, accesul la pe§tera, care se situeaza catre periferia
vestica a Munfilor Bihor, a fost modernizat §i strabate o succesiune de a§ezari
rurale din Tara Beiu§ului, cu un potential turistic antropic original. Sunt, de
asemenea, oportune §i amenajarile din imediata apropiere a pe§terii, cu baza
de cazare, pastravarie §i posibilitaî de valorificare a unor produse
traditionale din zona, rezultand din prelucrarea
A
lemnului a produselor textile sau din rocile existente in zona. Intreg

complexul amenajat poate fi inclus intr-un circuit mai mare din bazinul
superior al Cri§ului Negru, in cadrui caruia sa fie inclusa §i valea Sigi§telului,
a carui sector de chei cuprinde cea mai mare concentrare de pe§teri din tara,
140, dintre care cea mai reprezentativa este Pe§tera Magura de peste 4000 m
lungime.A
- In partea sudica a Munfilor Bihor se remarca, de asemenea, o

concentrare de obiective turistice de natura speologica, cu o valoare turistica
deosebita. Se impune din acest punct de vedere in primul rand Pe§tera
Ghefaru de la Scari§oara, unicat prin ghetatul fosil de 75 000 m , prin
speleotemele de gheata din Sala Ghetarului, de accesul prin intermediul
avenului adanc de cafiva zeci de m, sectorul de rezervatie cu un peisaj
II
subteran foarte variat. Cavernamentul Pe§terii Ghetarul de la Scari§oara,

despSrtit printr-un perete concrefionar de Pe§tera Pojaru Politei a condus, de
altfel, la crearea unui microclimat specific de pe§tera, ce a permis na§terea §i
conservarea ghetarului. Pe§tera Pojaru Politei, una dintre cele mai
concretionate din fara este, de altfel, interzisa accesului publicului, fiind
A
decretata monument al naturii. In acela§i bazin din partea sudica, Garda
SeacS, se mai gase§te §i Pe§tera Poarta lui Ionele, precum §i cateva avenuri
cum sunt Avenul de la Zgura§ti §i Avenul din §esuri. Tot in sectorul sudic se
remarca arealul Casa de Piatra, cu catunul cu acela§i nume, posibil a deveni
un viitor centra pentru turismul rural. Aici exista §i pe§terile Coiba Mare §i
Coiba Mica, Pe§tera de la Vartop, cu un mic ghetar §i cateva A
izbucuri, precum Coteful Dobre§tilor sau Izbucul Coibei Mari. In partea

esticS a Muntilor Bihor, in Bazinul Some§ului Cald, care in sectoral sau
superior a devenit, in timp, din cursul subteran curs la zi, se intalnesc
numeroase pe§teri precum Pe§tera din Valea Firii, a doua ca lungime din
tarS, Pe§tera Altarului, una dintre cele mai complex §i variat concretionate
din Romania, Pe§tera Zmeilor de la Onceasa, Pe§tera Popii, Pejtera de la Ic
Ponor (catunul cu acela§i nume oferS, de asemenea, posibilitafi de dezvoltare
ale turismului rural §i este „asaltat" de re§edinte secundare, vile de vacant).
A t
In sud-vestul Muntilor Apuseni, in Masivul Trascaului, prezenfa

calcarelor a permis §i dezvoltarea endocarstului, de§i acesta nu este atat de
reprezentativ. Totu§i, se intalnesc pe§teri de extensiune medie, cum este
Huda lui PaparS sau pe§teri mai mici, dezvoltate in versanfii Cheilor Turzii.
c) Prezenfa calcarelor, adeseori puternic tectonizate, a condus la
dezvoltarea in talvegul vSilor din sectoral montan la formarea unor rapturi de
panta, in arealul carora s-a individualizat un fenomen morfohidrologic,
cascadele. Acestea, in funcfie de cadere (diferenfa de nivel) §i de debitul
apelor, se prezinta ca obiective de atractie efectiva in ansamblul morfologic
a
dominat de relieful pe calcare. In Munfii Rodna se impune Cascada Cailor, in

trepte, cu o diferenfa de nivel de 152 m (intre 1245 m §i 1093 m), dezvoltata
intr-un sector calcaros de pe paraul Izvorul Cailor. La aceasta se adauga §i
Cascada Negoescu.
In Ceahiau, in partea sa nord-vestica, se gase§te Cascada Duruitoarea,
cu amplitudine de peste 30 m, pe paraul Rupturi, cascadele mai mici de la
Izvoru Muntelui, de asemenea, cascadele de pe Bistra Mare §i Bistra Mica,
afluenfi din Ceahlau ai Bicazului.
II
in Piatra Mare, pe versantul vestic, pe afluenfii de pe dreapta ai

Timi§ului, exista sisteme de cascade in trepte, precum 7 Scari §i Tamina.
Abrupturile ce marginesc Platoul Bucegilor sunt strabStute de afluenfi
scurti §i foarte abrupti. In profilul lor longitudinal, §i in cadrui acestora exista
frecvente rupturi de panta, unde se formeaza cascade: Vanturi§, pe valea
Izvoru Dorului, Urlatoarea, pe afluentul cu acela§i nume, apoi cascade pe
Valea Cerbului, pe Valea Jepilor, pe Valea Pele§.
Pentru Munfii Banatului se evidentiaza Cascada Bohui, la ie§irea din
pe§tera cu acela§i nume.
A
In Munfii Apuseni, numarul cascadelor este mult mai mare: Iadolina

§i Saritoarea Iedufului de pe Valea Iadei; Varciorog, pe un afluent al
Arie§ului, cascada Boghi, de pe afluentul cu acela§i nume al Cri§ului Pietros;
cascada Vadu Cri§ului, la ie§irea din cursul subtaran §i confluenfa cu Cri§ul
Repede; cascada Rachifele de pe Valea Stanciului, afluent al raului Henf.
1.1.4. Potentialul turistic al vailor carpatice — componenta specifica
a peisajului montan.
Refeaua hidrografica majora carpatica s-a definitivat, in cuarternar.
Nivelele de baza determinate de mi§carile neotectonice, ce au avut o anumita
succesiune, au determinat §i generat modelarea ulterioarS a reliefului.
Refeaua hidrografica majora se remarca mai ales prin sectoarele de vai
transversale ce taie succesiv structuri geologice de varsta §i consistent^
diferite. Strapungerile in pachete de roci dure au condus la na§terea unor
tronsoane spectaculoase, cu lungimi variabile, cu o fizionomie complexa,
avand sectoare inguste - de chei - alternate cu arii depresionare largite,
formate din roci mai pufin rezistente.
1.1.4.1. Cheile reprezinta sectoare specifice de vale ingusta, puternic
adancita, cu lungimi variabile intre cateva sute de metri pana la mai mulfi
km. Acestea s-au format mai ales in calcare §i mai pufin in alte structuri,
vulcanice sau metamorfice. Se leaga de structuri variate, de la cele
i f A
monoclinale cutate, discordante sau faliate. Intre caracteristicile principale se

impun versanfii abrupti, cu perefi surplombafi, cu prezenfa marmitelor
laterale suspendate, ce marcheazS nivelele succesive ale v&ilor; cu relief
fragmentat, adeseori prezentand forme ruiniforme.
Din punct de vedere genetic, cele mai multe sectoare de chei s-au
format pe structuri monoclinale sau cutate, prin adancirea puternicS in
pachete groase de roci. Ele pot fi de origine epigenetica, prin adancirea
cursului ce traverseazS axul unui anticlinal. StrSpungerea poate fi §i
succesiva, pe aliniamentul unei serii de culmi, care in cursul ulterior al raului
vor da succesiuni de chei. Cheile se pot forma §i prin adancirea puterniciS in
II
versanti, prin prabu§irea tavanului unor pe§teri, astfel incat raurile sau
sectoarele de rau subterane apar treptat la zi, curgand un timp pe sub poduri
naturale, sau arcade, resturi ale tavanului unor pe§teri. In foarte multe din
cazuri, raurile ie§ite la zi prezinta in peretii laterali un numar mare de pe§teri
suspendate, care reflects fazele de adancire ale raului. Exemple clasice sunt
pe cursul superior al Some§ului Cald, in cheile Radesei, pe Valea Sibi§telului
§i altele.
Repartifia geografica a cheilor
a) Cheile din Carpatii Orientali

A
In partea nordica a muntilor vulcanici se intalnesc frecvent sectoare de

chei dezvoltate in andezite bazaltoide, cu pereji abrupti, §i prezentand
adeseori inf£ti§area de defilee in miniaturS: Cheile Tatarului, pe Mara,
accesibile dinspre statiunea Izvoare §i dinspre Depresiunea Maramure§;
Cheile Runcului, pe Valea Runcu, dezvoltate in arealul platoului andezitic.
In Bazinul Bistrijei se intalnesc frecvent sectoare de chei, numeroase
A
pe cursul sau principal, altele pe afluenti ai acestuia. In cursul superior -

Bistri|a Aurie - care delimiteaza Muntii Suhard de Obcina Mestecani§, cu un
traseu deosebit de spectaculos, se intalnesc §ase sectoare de ingustare: Cheile
§esuri, intre Rotunda §i Tibau, Cheile dintre Bistrifa Carlibabei §i Valea
Stanei, Cheile dintre Valea Stanei - Botos, Cheile dintre Iacobeni si
A ___
Argestru. In aval de Vatra Dornei s-au dezvoltat Cheile Zugrenilor, adancite

in porfiroide lungi de 4 km, cu lafimi de 150 - 200 m §i versanti abrupti de 2 -
300 m. In profilul longitudinal al vaii, apar virtejuri, repezi§uri, bulboane,
ochiuri de apa adanci de 12-15 m. Pe versanti se intalnesc frecvent stanei cu
forme ciudate, cum sunt Coltii Acri, Piatra lui Osman, Rapa Scara, Stanca
Coifului, Abruptul Mogolin. Pe afluentii Bistritei s-au dezvoltat adeseori
sectoare de chei care sunt reprezentative pentru morfologia calcaroasa din
A
Carpati. In aceasta categorie intra cu deosebire Cheile Bicazului dintre Lacu

Ro§u §i Bicaz Chei, lungi de 8 km, practic cele mai cunoscute din fara, aflate
pe un traseu rutier transcarpatic modernizat §i deci foarte accesibile. Au
sectoral de maxima ingustare in sectoral Gatul Iadului, unde pot fi intalnite
toate caracteristicile „clasice" ale cheilor (pereji abrupt de 300 - 350 m,
sectoare frecvent surplombate, marmite suspendate, police cu exemplare de
arbori). in sectoral cheilor, Bicazul prime§te numero§i afluenti, care, la randul
lor, in apropierea confluen{ei, au de asemenea chei impunatoare (Cheile
II
Bicajelului, Cheile Lapo§ului, Cupa§, §ugau), unele late de 3 - 4 m §i cu

pereji inalî de 400 m.
In partea nordica, pe Valea Moldovei, dupa seetoarele de ingustare de
la Pojorata, Piatra Strajii, Stramtura Ro§ie, se impun cateva sectoare scurte de
chei, de pe afluenfii acesteia proveniti din Munfii Rarau: Cheile Izvorul Alb
(sau Piatra Buhei), Cheile Moara Dracului.
A
In sectorul Curburii Carpafilor Orientali, sectoare inguste de chei se

intalnesc, in bazinul Putnei, pe afluentul de dreapta, Ti§ifa, cu chei adancite
in gresii; pe Basca Mare §i Basca Mica, afluenfi ai Buzaului; Cheile Taminei
§i Cheile 7 Scari, puternic adancite in calcarele de pe versantul vestic al
Masivului Piatra Mare, foarte adanci, inguste, numeroase rupturi de panta §i
praguri; Cheile de pe Valea Cheifei §i de pe Valea Stanii, afluenfi ai
Teleajenului (in masivul Ciuca§ - Zagan); Cheile Ra§novului, in sudul
Masivului Postavaru, pe Valea Cheii, adancite in calcare jurasice, lungi de
400 m §i flancate de Muchia Cheii; cheile Varghi§ului, in Per§anii Nordici
(Grigore M., 1987).
b) Cheile din Carpafii Meridionali

A
In sectorul superior al Ialomifei, vale de acces catre Munfii Bucegi, se

remarca o succesiune de sectoare de chei, de dimensiuni variabile,
reprezentative pentru aceasta vale: Cheile Ur§ilor (200 m lungime), Pe§terii,
Tatatu Mic, Tataru Mare, Zanoaga Mica, Orzei, Dobre§tilor. In cadrui
acestora sunt prezente toate atributele acestei categorii de relief: profile
transversale inguste, rupturi de panta, sectoare surplombate, tuburi de
presiune.
In arealul Munfilor Piatra Craiului, se impun Cheile Dambovicioarei,
lungi de 8 km §i Cheile Zarne§tilor (sau Prapastiile Zarne§tilor).
Pe versantul sudic al Fagara§ului, in aval de Vidraru, s-au dezvoltat in
§isturi cristaline, Cheile Arge§ului, lungi de 2,5 km, cu perefi de sute de
metri inaifime. Valoarea lor turistica este marita de prezenfa, in cadrui
acestora sau in apropiere a barajului §i lacului de la Vidraru, a §oselei
spectaculoase, suspendate pe versantul drept cu tuneluri §i viaducte, precum
§i a vestigiilor Cetatii Poenari, construita de Vlad TePe§> aflata intr-o pozifie
dominanta §i accesibila dinspre chei, pe partea stanga a acestora, printr-un
traseu cu mai multe sute de trepte. Tot in Munfii Fagara§, pe Valea Capra
(afluent al Arge§ului), s-a dezvoltat un sector de chei, sub Colfii Caprei.
in grupa Parang, in partea sudica a acesteia, in Munfii Capafanii, au
fost adancite sectoare de chei care cuprind §i pe§teri cunoscute pentru
potenfialul lor subteran. in cadrui acestora sunt Cheile Oltefului, in amonte de
II
localitatea Polovraci, lungi de 3,5 km §i care au, in partea din aval, Pe§tera
Polovraci, lunga de peste 9 km. De asemenea, in versanti acestor chei, au fost
descoperite §i cercetate alte 46 de pe§teri de mici dimensiuni. Cheile Paraului
Galben, afluent al Gilortului, in sud-vestul Munfilor Parang, este un sector
epigenetic, lung de 6 km, cu o vale salbaticS, foarte ingusta, albie cu profil
longitudinal cuprinzand praguri, cascade. In partea din aval a acesteia se
g&se§te Pe§tera Muierii, lungi de peste 3500 m (prima electrificata din tarS),
iar in versanti cheilor se gasesc 26 de pe§teri. In partea vestica a Munfilor
Parang se gasesc Cheile Jiefului (ale Jiului de est) lungi de peste 8 km, iar in
nord, in Muntii Cibinului, Cheile Cibinului, lungi de 2 km, adancite in §isturi
cristaline, perefi abrupti §i cu vale ingusta de 10 - 15 m.
In grupa Retezat-Godeanu, in partea sudica a acestora, in Munfii
Valcan, se gasesc Cheile Runcului, pe valea Sohodolului , iar in sud-vestul
Munfilor Retezat sunt sunt Cheile Butii, foarte adanci, scurte (200 m), avand
in versanti pe§teri §i avenuri. In Muntii Cemei, in cadrui defileului Cernei, se
g£se§te sectorul (de origine tectonica) al Cheilor Corcoaiei, in amonte de
stafiunea Baile Herculane.
c) Cheile din Carpatii Occidentali
Muntii Banatului, de§i mai jo§i, in arealele calcaroase prezinta

frecvente sectoare de vai in chei: Cheile Timi§ului, care se remarca mai ales
cu sectorul Cheilor de Sus, in aval de acumularea Trei Ape; Cheile Mini§ului,
in partea centrala a Munfilor Aninei, cu trei sectoare de ingustare maxima in
aval de Izbucu Mini§ului §i Baba Stana (in arealul sau gasindu-se 54 de
pe§teri §i 29 de avenuri); cheile Bohuiului, in aval de lacul carstic (cu 15
pe§teri §i avenuri foarte adanci - Avenul Bohuiului de 145 m adancime;
Cheile Garli§tei, afluent de pe stanga Vaii Cara§ului (lungi de 9 km, 33 de
pe§teri §i 4 avenuri); Cheile Barzavei (lungi de 16 km §i avand 9 pe§teri).
Muntii Apuseni se remarca prin mulfimea sectoarelor de chei, atat pe
cursurile principale, cat mai ales pe afluenfi. Munfii Trasc&ului pot fi
considerate ca detinatori in arealul lor a celor mai numeroase sectoare de
A
chei din Muntii Apuseni §i chiar din Carpafi. In partea sud-vestica, la

contactul cu Munfii Metaliferi, prezenta calcarelor a condus la formarea unui
foarte mare num&r de sectoare de chei, pe Valea Geoagiu §i pe afluenfii
acesteia: Cheile Ardeului, Cheile Bal§ei (Madei), Cheile Bacaiei, Cheile
Cibului, toate aflate in apropierea stafiunii Baile Geoagiu, contribuind la
diversificarea activitatilor acesteia. Inspre nord, in Bazinul Ampoiului, se
II
gasesc Cheile Ampoitei §i Cheile Fene§ului. Spre nord, in Muntii TrascSu, se

succed, pe tofi afluentii de pe dreapta Mure§ului, numeroase sectoare de
A
chei: Cheile Galdei, cu sectorul ingust Intregalde, unde se gase§te cea mai
joasa statiune din Europa, a florii de coif (Leonthopodium Alpinum), Cheile
Galdifei, Cheile Geoagiului, Cheile Geogelului, Cheile Ramefului (puternic
adancite, cu marmite laterale pe versanti, cu surpiombe, 47 de pe§teri in
treimea inferioarS a cheilor), la intrarea careia exista cea mai veche mSnastire
cu bisericS din Transilvania.
Alte sectoare de chei din Muntii TrascSu sunt Cheile Ro§iei, Cheile
Rupturii, Cheile Tec§e§tilor. La nord de Arie§, in Culmea Petre§ti, sunt
binecunoscutele chei ale Turzii, pe Valea HS§date, aflate in apropierea unor
principale ora§e (Cluj-Napoca, Turda), $i accesibile dinspre §osele
importante (E60). In apropiere se gasesc Cheile Turului, mai greu accesibile
§i afectate de prezenta expIoatSrii de calcare de la SSndule§ti. Catre vest se
succed alte sectoare de chei: Cheile Borze§tilor, Pociovali§tei, VSli§oara,
Runcu, Po§aga, pe afluenfi ai Arie§ului, proveniti §i din Muntele Mare
(Cocean P., 1988).
Munfii Apuseni se remarca de asemenea prin prezenfa a numeroase
sectoare de chei, in Munfii Bihorului: Cheile Ordancu§ii, afluent de pe stanga
a vSii Gardei Seci; Cheile Sighi§telului, afluent al Cri§ului Negru, vale tipic
carstica, care a fost initial un curs subteran ajuns la zi, prin prSbu§irea
parfialS §i apoi totals a tavanului pe§terii inifiale, se remarca printr-un peisaj
particular in Carpafi, cu perefi verticali, vale foarte ingusta §i cea mai mare
concentrare de pe§teri in versanfii cheilor; Cheile Cri§ului Pietros, afluent al
Cri§ului Negru, Cheile Galbenei, lungi de 2 km, afluent de pe stanga a
Cri§ului Negru, cu un peisaj spectaculos, ce incepe de la ivirea Vaii
Ponorului, in Izbucu Galbenei. Se remarcS prin versanfi de sute de m, prin
forma de canion, prin cele 51 de pe§teri din versanfi §i un sector practic
inaccesibil al acesteia (Cheile Jgheabului). Tot in Munfii Bihor se remarcS
cheile din Bazinul Boga, afluent al Cri§ului Pietros (Cheile Boga, Cheile
Bulbuci, Cheile din Valea 0§elu). in partea nordicS, in Munfii Padurea
Craiului, se gasesc cele mai lungi chei din fara, Cheile Ro§iei, Cheile Vimei,
de 20 km, iar spre est, la limita cu Munfii Vladeasa, sunt Cheile Vaii Iada. in
partea sud-vesticS, intre Munfii Gilau §i Muntele Mare, pe Iara, afluent al
Arie§ului, s-au dezvoltat cheile cu acela§i nume, lungi de 6 km.
1.1.4.2. Potenfialul turistic al marilor vai transversale - defileele.
Aceste sectoare de vai au trasaturi morfologice complexe, sunt puternic
adancite §i se desfa§oarS pe lungimi mai mari decat cheile. Din punct de
vedere peisagistic, se remarca alternanfa sectoarelor de vale ingusta (pana la
stadiul cheilor) pana la porfiuni largite, de tipul bazinetelor de origine
II
tectono-erozivS. Sub aspect genetic, ele sunt antecedente in cea mai mare
parte, dar pot avea §i caracter epigenetic. Originea antecedents se leagS de
menfinerea cursului anterior inSlfSrii tectonice, iar adancimea in pachetele de
roci poate fi initiatS intr-un orizont de roci friabile, pentru ca apoi sS fie
traversate de roci mai dure, sau invers.
In Carpatii Orientali se remarca defileul Bistritei Ardelene, format
intr-un complex litologie vulcano-sedimentar (roci andezitice §i aglomerate
vulcanice, precum §i gresii). Lungimea defileului depS§e§te 8 km, iar
versantii inalti in aval de mica depresiune Colibita (ocupata in prezent de
lacul de acumulare cu acela§i nume), prezinta caractere tipice sectoarelor de
chei, cu ingustare accentuatS, perefi abrupti §i cascade in talveg.
A ____
In bazinul Bistritei se remarca doua sectoare de vale transversals, cu

caracter de defileu, §i anume in sectorul aval de Vatra Dornei pana la ie§irea
din cheile Zugrenilor §i in sectorul Straja-Pangarati, adancit in gresii de
Tarcau.
Cursul superior al Mure§ului se impune prin defileul Toplifa-Deda, ce
delimiteazS Munfii Calimani de Munfii Gurghiului, lung de 30 km, §i adancit
in andezite §i aglomerate vulcanice. Sectoarele de ingustare sunt despSrtite de
bazinete depresionare, precum cele de la Lunca Bradului §i Stancel.
Pe Oltul Superior, la ie§irea dinspre sud a Depresiunii Ciuc, Oltul taie
Defileul de la Tu§nad, lung de 5 km, intre masivele Pili§ca §i Ciomadu Mare,
adancit in andezite. Prezenta celor doua masive, a defileului §i a zacamintelor
hidromineraie au concurat la dezvoltarea unei statiuni balneoturistice cu
valenfe complexe - Baile Tu§nad. Defileul Raco§ marcheazS trecerea de la
Depresiunea Bra§ov catre Depresiunea submontanS A
a Transilvaniei, marcand §i finalul cursului superior al Oltului. In cuprinsul

acestuia este prezent §i un obiectiv morfologico-peisagistic, determinat de
intarirea pe verticals, sub forma columnarS, de origine bazaltoidS - Coloanele
de bazalt de la Raco§.
A
In curbura externa se impun Defileul BuzSului, situat intre Munfii

Siriu §i Podu Calului, cu versanfi inclinafi §i accidentafi §i avand §i sectoare
de chei tipice, sapate in gresiile de Siriu. Defileul Vaii Prahovei este situat la
sud de Predeal §i face limita intre doua regiuni carpatice majore (Carpatii
. . . . A
m m
Orientali §i Carpafii Meridionali) §i desparte Munfii Bucegi de Garbova. In

cadrui acestora se remarcS Depresiunea Sinaia, iar in aval de aceasta se
impune sectorul de maxima ingustare de la Posada, taiat in marno-calcare §i
gresii de Sinaia, cu versanfi abrupti, albia minora a Prahovei, cu praguri §i
repezi§uri, cu §oseaua Europa 60 modemizata §i suspendata la mare inaltime
II
pe versantul stang al Prahovei. Aceasta este de altfel calea de acces principals,

prin cale feratS §i §osea, cea mai intens circulatS, facand legStura intre sudul
tSrii cu Transilvania, dar §i cu cea mai complex amenajatS regiune turisticS
montanS din Romania.
Carpafii Meridionaliy caracterizafi prin masivitate §i altitudine, sunt
totu§i fragmentafi §i strSbStufi total sau partial de cateva defilee cu o
morfologie §i fizionomie complexS.
Defileul Oltului este cea mai importantS vale transversals carpaticS.
Se desfa§oara intre Turnu Ro§u §i Cozia, pe o lungime de 58 km. PrezintS la
extremitSfi doua sectoare de ingustare, despSrtite de o depresiune tipic
intracarpaticS. In partea nordicS se gSse§te sectorul ingust de defileu dintre
Boita §i Caineni, de 17 km. La extremitatea sudicS este sectorul de ingustare
al Coziei, lung de 16 km, intre Muntii Capatanii §i Cozia. Intre cele doua se
situeazS Depresiunea Tara Lovi§tei, puternic antropizatS. StrSpungerea §i
adancirea vaii Oltului in sectorul carpatic a realizat un contrast
morfopeisagistic deosebit, cu albie ingusta, de cateva sute de metri, cu perefi
abrupt, de 400 - 500 m §i cu amenajari hidroenergetice in sectorul defielului.
Ca §i in cazul Cheilor Bicazului, defileul este strSbStut de o §osea
modernizatS, de importanta internationals E68 (parte din viitoarea autostrada
§i magistrals europeanS 4) §i o cale feratS. Importanta turistica a defileului §i
zonei limitrofe este dublatS §i de prezenta a numeroase obiective turistice
cultural-istorice (in nord cele legate de zona Sibiului §i Turnu Ro§u, iar in
sud MSnSstirea Cozia §i castrul roman Arutella). Importanta este, de
asemenea, amenajarea complexS balneoturisticS din Subcarpafii Valcii,
cuprinzand patru statiuni de importanta nationals, totalizand aproape 20 000
locuri.A
In partea vesticS, Jiul a realizat, de asemenea, o strSpungere de mari

dimensiuni intre Valceu §i Parang, pe o lungime de 33 km. s-a format astfel
una dintre cele mai spectaculoase sectoare de vSi carpatice, Defileul Lainici
sau Bumbe§ti Livezeni, adancit in formafiuni metamorfice §i granite vechi.
In Munfii Cemei, pe cursul inferior al vSii Cernei, s-a dezvoltat
defileul cu acela§i nume, lung de 40 km, adancit in calcare §i formafiuni
cristaline, ca urmare a nivelului de bazS impus de DunSre in perioada
formSrii Defileului. Se remarca printr-o succesiune de ingustSri, cum sunt
Cheile Corcoaiei, tSiate in calcare, in amonte de BSile Herculane, alternand
cu sectoare depresionare (Depresiunea Cerna). In aval de aceasta, s-au format
alte douS sectoare de ingustare, printre care se remarcS Cheile Ogaju
Ursului.
II
Carpatii Occidentali prezintS, pe sectoarele montane ale raurilor,

cateva defilee: Defileul Cri§ului Repede, intre Bologa §i Vadu Cri§ului, cu
porfiuni de ISrgiri §i ingustSri, precum eel de la Vadu Cri§ului §i avSnd in
versanfi pe§teri de mare extindere: Pe§tera Vantului, la §uncuiu§, Pe§tera
Vadu Cri§ului, Pe§tera cu ApS, Pe§tera de la Casa Zmeului. in partea sud-
vesticS, Defileul Arie§ului desparte Muntele Mare de Munfii TrascSului,
intre Po§aga, in amonte §i Moldovene§ti, in aval.
Se mai remarcS, in Munfii Apuseni, Defileul de pe Cri§ul Negru, iar
in cadrului Jugului Intracarpatic, Defileul §ome§ului, cu douS sectoare de
ingustare la extremitSfi (Turbufa - Jibou §i TicSu).
Defileul Dunarii de la Porfile de fier se desfa§oarS intre Bazia§ §i
Gura VSii. Este una dintre cele mai reprezentative strSpungeri montane din
||
\i
Europa. S-a dezvoltat intre Muntii Banatului (Loevei §i AlmSj), Mehedinti §i

Baleanii Nordiei (Dalnianska Planina). Este format dintr-o succesiune de
compartimente, ingustSri §i depresiuni care sunt ocupate astazi, in mare parte
in treimea inferioara, de lacul de acumulare: sectorul de ingustare dintre
Valea Nerei §i Valea Rila, urmat de Depresiunea Moldova Veche; ingustarea
Pescari-Alibeg, continuata de Depresiunea Dubova; ingustarea Berzasca-
Gubeni continuata cu depresiunea dintre Gubeni §i Plavi§evita. Urmeaza unui
dintre cele mai impunatoare sectoare ale defileului, sectorul Cazanelor, cu
vale ingustS de tip canion, adancite in calcare jurasice §i triasice. Acesta este
format din Cazanele Mari, cu versanti abrupti, cu afluenti care prezintS la
vSrsare sectoare de chei inguste, cu pe§teri in versant (Cheile Ponicovei §i
Pe§tera de la Gura Ponicovei), urinate de Cazanele Mici, intre Ogradena §i
Or§ova. Defileul DunSrii se incheie cu Porfile de Fier, lungi de 5 km, eel mai
lung defileu din regiunea carpatica. La ie§irea din aval se gSse§te barajul de
la Portile de Fier cu cele doua centrale §i cele doua ecluze, care ridicS apele
DunSrii, pe o suprafafS lacustrS cu 30 m, deasupra nivelului initial al Dunarii.
Diversitatea peisagisticS initials, a nivelului Dunarii, a fost accentuatS §i mai
mult odatS cu consltruirea barajului §i aparitia lacului de acumulare. La
acestea se adaugS a§ezSrile de pe ambii versanti, intre care ora§ul Or§ova a
trebuit mutat mai sus pe locul satului Jupa. De asemenea in sectorul defileului
exists §i vestigii istorice, precum restul din podul construit de Apolodor din
Damasc, apoi Tabula Traiana §i urme din §oseaua romana de pe malul drept,
II
inaltata ca urmare a formarii lacului, precum §i infrastructura rutierS

modernizatS §i adaptatS noilor conditii.
1.1.5. Relieful pe gresii este caracteristic muntilor cu altitudini pana la
1600 - 1700 m, cu culmi prelungite, platouri intinse, varfuri greoaie,
A
specifice fli§ului carpatic. In cadrui acestuia sunt intalnite §i abrupturi
structurale, cum este abruptul de sub Varful Bocarnea, in Munfii Siriu sau
versanti abrupti din Muntii Vrancei, din bazinul Ti§itei, afluent al vaii Putna.
Sunt prezente, de asemenea, vai adancite, in gresii, cum sunt Cheile Straja, in
Valea Sucevei, Cheile Lucava, in bazinul Moldovei, Cheile Ti§itei, in bazinul
Putnei. Pe unele rauri ce strabat structuri grezoase, apar §i cascade de mai
mici dimensiuni: Uzului, Nasolea Mare §i Nasolea Mica, pe Valea Uzului,
sau Cascada Putnei, pe Putna.
1.1.6. Relieful carstic pe sare este foarte variat, dar, de regula,
individualizat prin microforme, datorita faptului ca sarea este una dintre cele
mai dizolvabile roci, iar durata formelor sculptate prin dizolvare este foarte
redusa. Se formeaza forme carstohaline, precum lapiezuri, ni§e, doline, avene,
poduri, arcade §i chiar pe§teri. Acestea sunt intalnite in Subcarpafii Curburii,
la Slanic Lopatari, ManzSle§ti sau in Subcarpafii Transilvaniei, la #
Praid-Sovata. Intre acestea se remarca cateva fenomene foarte rare, precum

Pe§tera in Sare de la Manzaie§ti, a doua ca lungime din Europa sau Muntele
de Sare, cu o grota subterana ce adapostea un lac sarat, de la Slanic,
monument al naturii, care insfi s-a surpat in urma cu cafiva ani.
1.1.7. Relieful litoral se leaga de iesirea la Marea Neagra, pe o
lungime de 245 km. In cadrui litoralului, se disting 3 sectoare. In nord, un
sector jos, deltaic, caracterizat prin gurile de varsare ale Chiliei, Sulinei §i Sf.
Gheorghe, prin prezenta unor plaje intinse de nisip, la Sulina (la sudul
bratului), sau la Sf. Gheorghe, cea mai intinsa plaja nisipoasS din tara (in
partea de nord a bratului), la care se adauga suprafefe mla§tinoase §i insula
nisipoasa Sacalin.
Sectorul de litoral cu lagune se intinde pana la Capul Midia. Este
caracterizat prin prezenta grindurilor sau cordoanelor litorale de nisip intinse,
care inchid partial lagunele fa{a de Marea Neagra (gurile Portita §i Periboina
pentru Complexul Lagunar Razim-Sinoe) sau total (cordonul de nisip de la
Mamaia, ce delimiteazS Siutghiol de Marea Neagra).
Sectorul Cap Midia-Vama Veche este un sector de litoral inalt, cu
faleza, intrerupt de sectoare joase, cu grinduri de nisip-plaje, ce inchid
limanele maritime Techirghiol sau Mangalia.
II
Peisajul litoral, aparent monoton, prezinta o varietate de microforme,

ce-§i aduc contributia la diversitatea litoralului, oferind posibilitatea unor
amenajari adaptate de obiective turistice.
Litoralul este prelungit submers cu un fund putin adanc, nisipos sau
stancos, ce favorizeaza dezvoltarea unei faune marine variate.
1.2. Potentialul turistic climatic fi bioclimatic
Clima §i elementele componente, influentate de pozitia tarii pe Glob

§i Continent, care impun principalele atribute de clima temperata §i
continentaia sunt nuantate de configuratia majora a reliefului de cele trei
trepte (campie, deal, munte), dar §i de configuratia de detaliu, expozitia
versantilor, inclinarea, forma §i orientarea culmilor. La acestea se adauga
inveli§ul vegetal, in special vegetafia forestiera. Toate acestea influenteaza §i
detaliaza clima, care acjioneaza la randul sau asupra organismului uman. De
factorii climatici, cu impact bioclimatic (temperatura, precipitatii, umiditate,
vanturi, durata de straiucire, compozifia atmosferei, radiafii solare) depinde
pretabilitatea unei regiuni sau statiuni turistice la cura, la activitati de
recreere, la practicarea unor sporturi de sezon, etc. De impactul organism -
bioclima depinde modul de tratare sau prevenire a unor afectiuni prin aero
sau helioterapie.
Anumite caracteristici bilclimatice sunt specifice pentru fiecare etaj
sau nuanfS climatica, iar in formele de terapie climatica se implied in
principal, trei factori: termic, dinamic (vantul), hidric (umezeala aerului).
1.2.1. Indicii bioclimatici. In aeroterapie, ca forma de curS prin
contact direct al organismului cu elementele amintite, se realizeazS bai de aer
sau plimbSri in aer liber. Pentru aceasta, sunt necesare anumite conditii in
care factorul termic §i aeroionizarea se impun. Prin factorul termic, in cazul
terapiei climatice, se intelege temperatura echivalent efectiva - T°E.E., care
redS organismului o anumita senzafie termica, sub influenza simultanS a
umiditStii §i mi§cSrii aerului (Teodoreanu Elena, 1984). Foarte important
pentru reacfia organismului la factorul termic, in anumite conditii de
umezeala §i vant, este confortul termic. Acesta se leaga de proprietatea
organismului de a-§i menfine termperatura constants chiar in limite largi ale
temperaturii mediului, exterior organismului. AceastS menfinere
(homeotermia) se face prin cedare de cSldurS sau prin acumulare in functie
de temperatura mediului in momentul respectiv. S-a constatat ca intr-o zona
foarte ingustS a scalei termice a atmosferei, un organism sSnatos in repaos §i
u§or imbracat, nici nu pierde, nici nu acumuleaza cSldurS. Acest interval,
numit zona neutra sau indiferentS termic, creaza organismului senzatia de
II
• . ___ A A ___ A
confort termic §i este cuprins intre 16,8 - 20,6 T\E.E. In acest caz, T .E.E. nu
este egala cu temperatura mSsurata (cuantificatS) a mediului extern, ci este un
indice echivalat §i legat de senzatia termica resimfitS de organism in anumite
conditii de incSlzire, de umiditate §i curenti de aer.
Sub 16,8 T .E.E. se inregistreaza inconfort prin racire, iar peste 20,6
T .E.E. se manifesta inconfort termic prin incalzire.
In relatia temperatura - umezealS, atat la temperaturi ridicate, cat §i la
temperaturi foarte scazute §i cand umezeala relativa este mare, confortul
termic este scazut.
A m
In relafia temperaturS - circulatia atmosfericS - vant, la temperaturi

scSzute, vantul diminueazS §i mai mult confortul termic §i amplifies senzatia
de frig, iar la temperaturi ridicate, vantul reduce temperatura, crescand
senzatia de confort termic.
A
In conditiile de adapost, pragul de confort se modifica, osciland intre

17,5 §i 24 T°.E.E.
Analizand raportul temperaturS - umezeala - vant, in luna iulie, la ora
13, pe o perioada mai lunga de ani, s-a ajuns la urmatoarele constatari: eel
mai mare numSr de zile cu confort termic (medie multianualS) s-a inregistrat
in zona de dealuri la altitudini cuprinse intre 300 - 700 m, peste 10 zile. In
regiunea de campie, numSrul de zile cu confort termic scade sub 10. La peste
1500 m, in regiunea de munfi mijlocii §i inalfi, un om imbracat u§or §i in
repaos, nu mai resimte senzatia de confort termic. Totu§i, in conditii locale
specifice, de versanti puternic insoriti §i la adapost de vant, se inregistreaza
totu§i, in luna iulie, una, doua zile de confort termic (flg.2).
Numarul mediu de zile cu disconfort termic, prin incalzire, depa§e§te
15 zile in sudul Campiei Romane §i in sud-est, in Baragan. Disconfortul este
§i mai accentuat, in conditii de microclimat urban, mai ales in capitala tarii,
Bucure§ti, §i se datoreaza supraincalzirii, ca urmare a acumularii caldurii in
cladiri §i suprafete asfaltate. Pe litoralul Marii Negre, numarul de zile cu
disconfort termic prin incalzire este mai mic de 10. La altitudini de 500 —
600 m, acest indicator ajunge la 5, iar la peste 900 m altitudine, nu se
inregistreaza zile cu disconfort termic prin incalzire.
II
Fig. 2. Zonarea altitudinala a confortului termic — nr. zile in luna iulie (dupa Teodoreanu Elena,
1984)
Numarul mediu de zile cu disconfort termic prin racire ajunge la cinci zile pana la 500 m
altitudine; 10 zile intre 500 - 1000 m altitudine, 15 zile intre 1000 §i 1500 m §i 25 zile intre
1500 §i 1800 m. La peste 1800 m altitudine, intreaga luna iulie se caracterizeaz& prin
disconfort termic prin r&cire.
Vantul se implica in modificarea indicelui de confort termic. Astfel, s- a
constatat ca la viteze mai mari de 3,5 m / s, organismul uman resimte
disconfort, chiar daca T.E.E. se situeaza intre limitele de confort. Ca urmare a
acestui efect, s-a estimat numarul de zile cu confort §i disconfort, prin racire
sau incSlzire in condifii de adSpost de vant. Astfel, numarul de zile cu confort
scade la jumatate in Campia Romana §i valea Dunarii, deoarece vara,
manifestarea acestuia se reduce la minimum. Pe plajS, in conditii de adapost
de vant, numarul de zile cu confort termic cre§te, ajungand la 14 zile la Sulina
fata de 7 zile, cat se inregistreaza in conditii de oscilaîe atmosferice.
Zilele cu confort termic apar incepand din aprilie, in regiunea de
campie, in luna mai, in regiunea litoralului §i a dealurilor joase, in luna iunie -
septembrie, panS la 1500 m altitudine. Maximul de zile cu confort este in
lunile iulie §i august. Toamna, confortul termic inceteaza in octombrie in
campie, iar in regiunea literals, in noiembrie.
II
Stresul bioclimatic este format din doua componente: stresul cutanat

§i stresul pulmonar. Cei doi indici de stres sunt legati tot de cele trei elemente
climatice, temperatura umiditate vant, in cadrul cSrora §i intre anumite limite,
organismul prezintS o stare de echilibru biologic. Dincolo de aceste valori,
factorii meteorologici devin stimulenti sau chiar stresanti, impunand intrarea
in acîune a mecanismelor biologice de termoreglare §i autoapSrare.
- Stresul cutanat se referS la senzatia de caldura sau frig pe care le
resimte organismul in procesul termoreglarii la nivelul pielii. Vara, se
declan§eaza termoliza, prin care organismul reduce posibilitatile de incalzire.
Reactia este eliminarea de apa prin transpiratie.r Stresul este hipotonic. Iarna,
stresul apare prin solicitarea termogenezei pentru evitarea pierderii de
caldura, manifestat prin frisoane, iar stresul climatic este hipertonic. Din
punct de vedere biologic, frigul §i mi§carea aerului au afect excitant §i
solicita termogeneza. Ca urmare, in aceste conditii, functiile organismului
sunt stimulate, impunand vitalizarea acestuia, iar efectul este de stres
hipertonic. Spre deosebire de situatia prezentatS, vara, in conditii de caldura
§i calm atmosferic, zilele sunt sedative sau deprimante, conducand la stres
hipotonic.
- Stresul pulmonar este dependent de schimbul respiratoriu, prin
absorbtie de O2 §i eliminare de CO2. Atunci cand cantitatea de vapori de apa
din atmosfera depa§e§te o anumita limits se ajunge la stres pulmonar, datorita
vaporilor de apa ce influenteaza mucoasele cailor respiratorii. Legat de
prezenta vaporilor de apa in atmosfera, cand aerul este sarac in vapori de apS,
mai pujin de 7,4 mlb., se manifests inconfort deshidratant, mai ales iarna.
Cand aerul este saturat cu vapori de apS, avand presiune peste 11,7 mlb., se
manifests un inconfort hidratant (vara). Variatia acestui stres este mai redusS
cu altitudine comparativ cu stresul cutanat. Cele mai mici valori sunt intalnite
tot in zona de deal §i munti jo§i panS la 1300 - 1400 m. In privinta indicelui
de stres cutanat, acesta are valori sub 30 panS la
II
altitudinea amintita, depa§ind valoarea de 40 la peste 2000 m. Zona

litorala este de asemenea foarte stresanta sub aspeetul schimburilor
respiratorii, indieele de stres pulmonar depafind 40, in conditii de umiditate
absolute de 12,5 mlb §i umiditate relativa de 80 %.
Stresul bioclimatic este rezultatul insumarii celor douS componente,
cutanat §i pulmonar, §i cuantifica influenza globala a climatului asupra
organismului, asaltat simultan la nivelul pielii §i plamanilor.
Cel mai mic indice de stres bioclimatic, sub 40, se inregistreaza intre
300 §i 1000 m altitudine. Litoralul Marii Negre este destul de stresant, cu
valori ale indicelui cuprins intre 55 - 75, iar in zona montana, la Vf. Omu
ajunge la 80.
Din punct de vedere al stresului bioclimatic, regiunea cea mai
relaxants, ca §i in cazul confortului termic este cea a Subcarpatilor sudici, cu
indice de stres bioclimatic injur de 30.
ÛJ-
HAPO
CA
IHiÔARA
Fig. 3 Repartitia altitudinala a stresului bioclimatic. (dupa

Teodoreanu Elena, 1984)
II
- Indicele climato-turistic este un alt indicator bioclimatic calculat

pentru Romania de Farca§ I. §i colab. (1968, 1970) utilizand formula
S + T — 5D
propusa de R. Klausse §i A. Gerault / =-------------------. in care I = indicele
climato-turistic; S = durata de stralucire a soarelui in ore; T = temperatura
medie; D — durata precipitatiilor in timpul zilei in ore (daca se ia in
considerare ca o or& de ploaie poate fi echivalatS cu 5 ore cu soare) Utilizand
datele a catorva zeci de statii meteorologice, amplasate in toata tara, de la
altitudinile joase pana la statia meteo Omu din Bucegi a fost calculat acest
indice, a carui valori oscileaza, potrivit autorilor, intre 0 §i 90, oferind
posibilitatea de estimare a duratei §i intervalelor optime, sub aspect climatic,
de desfa§urare a activitafilor turistice. Graficul de corelatie al indicelui
climato-turistic ofera o curbs descresc&toare, de la valori maxime inregistrate
in regiunea de campie din partea de sud §i vest a tarii, caracteristice lunii
iulie, decalate pentru zona montana in august la valori minime specifice
lunilor ianuarie, respectiv februarie. Conform acestui indicator, intervalul de
timp favorabil turismului pentru regiunea de campie §i zona litorala este
cuprins intre sfar§itul lui aprilie, pana in octombrie, acesta reducandu-se cu
altitudinea pana la trei, maximum patru luni, intre iulie - septembrie, in
regiunea montanS. Sezonul rece este compensat ca §i posibilitate de
practicare a unor forme specifice, de prezenta stratului deA
zapada, avand anumita grosime, stabilitate §i durata. In regiunea montana,

oscilatia indicelui climato-turistic este mult mai nuantatS, acesta putand
A
ajunge chiar la valori negative, iarna la peste 2000 m. In cadrui regiunii

montane au putut fi sesizate diferentieri intre partea de nord §i nord-vest,
partea de sud, dar §i partea de est §i sud-est. Durata intervalului cu valori
pozitive ale indicelui climato-turistic in zona montana oscileaza intre 180 —
200 zile pana la 1000 m altitudine, scade sub 120 zile intre 1000 §i 2000 m.
1.2.2. Aeroionizarea ca factor fizioterapeutic. Aceasta exercita o
polarizare a efectelor concentrate asupra diferitelor tesuturi, organe sisteme
functionale §i asupra intregului organism ca entitate. Felul acestor efecte este
in functie de predominanâ ionilor pozitivi sau negativi. Cunoa§terea
aeroionizarii in statiunile balneoturistice §i in celelalte locality poate contribui
la definirea condiîilor optime de viata din cadrui acestora. UrmSrirea
ionizarii §i a regimului sau poate constitui o metode indirecta de studiere a
zonelor poluate. Ca urmare a acestui fapt, se pot delimita perimetre de
protecîe sanitarS pentru regiunile §i zonele de importanta balneoclimaterica.
II
De asemenea, cunoa§terea caracteristicilor aeroionizarii poate contribui la

dezvoltarea §i amenajarea statiunilor. Dintre compu§ii gazo§i ai atmosferei,
O2 are cea mai pronuntata tendinta de a forma ioni, in condijiile actiunii unui
agent ionizant asupra atomilor §i moleculelor. Ca urmare a acestui fapt, sunt
indepartafi unui sau mai mutyi electroni, care vor conduce la na§terea unor
ioni monoatomici sau monomoleculari, negativi sau pozitivi. Ionii iau na§tere
astfel prin ata§area unui electron cu incSrcSturS negativa de o particulS
neutrS electric (Elena Teodoreanu, 1984). In continuare, fiecare ion i§i
asociaza molecule neutre. Se ajunge la „producerea" de ioni neutri, ioni u$ori,
ioni mici.
Printre agentii ionizanti sunt §i emanatiile radioactive ale elementelor
radioactive din sol. Acestea actioneaza in atmosfera inferioarS §i pot
determina o ionizare cu intensitati diferite. Cel mai important agent ionizant
radioactiv este radonul.
Un alt agent ionizant este §i radiatia cosmica, care actioneaza in
special deasupra mSrilor §i oceanelor. La peste 40 km in atmosferS, tot ca
factori ionizanti actioneaza alte componente ale radiatiei cosmice, §i anume
radiajiile ultraviolete §i radiatiile X ale soarelui.
La nivelul solului sunt prezenfi alfi factori ionizanti cu un caracter
secundar. Astfel, prin efectul Lenard sau baroelectric apar sarcini electrice la
ruperea picaturilor de apa din ploaie. Tot aproape de sol se manifests §i
fenomentul Blanchard, ca urmare a spargerii bulelor peliculare de aer, in
contact cu suprafafa apei. In acela§i domeniu, este prezent §i fenomenul de
evaporate ionica a apei.
La generarea ionilor mai contribuie §i alte fenomene naturale, precum
erupfiile vulcanice, furtuni de praf, viscole, descarcari electrice, reac{ii
chimice ale unor produse industriale. Preponderenâ ionilor pozitivi,
rezultata din acîunea acestora, a fost gasita ca principal factor rSspunzator
pentru numeroase reacîi nefavorabile ale organismului uman. Astfel,
vanturile caracterizate prin ionizarea pozitivi a atmosferei, precum Phoenul in
Elvejia §i Tirol sau §haravul din Orientul Apropiat provoacS o senzatie de
obosealS, depresie psihicS, anxietate, greutate in respiratie, toate datorate
faptului ci transports mari mase de aer continand ioni pozitivi. In contrast cu
acesta se manifests senzafii plScute, o imbunStSfire a tonusului muscular $i
alte efecte benefice in cadrui statiunilor balneoclimaterice care au in
apropiere cascade sau in perioadele imediat urmStoare dupS ploaie §i furtuni
cu descSrcSri electrice, cand dominS ionizarea negativS.
Prezenta ionilor negativi in statiunile montane influenteazS pozitiv
asupra evolutiei unor afectiuni precum astmul bron§ic, reumatism,
II
hipertensiune, nevroze, surmenaj. In Romania nivelul ionizSrii aerului

variazS intre 650 - 2200 ioni pozitivi - negativi / cm3. Cele mai multe
statiuni, peste 80 %, au valori medii a concentrSrii ionilor, in jur de 1400 ioni
/ cm .
Se constats cS in statiunile din regiunea de munte §i zona deluroasS
limitrofS exists o ionizare mult mai ridicatS decat in cazul celor din regiunea
de campie §i litoral marin. Cea mai mare concentrare de ioni din atmosferS a
fost constatata la Baile Herculane, de§i aceasta se gase§te doar la 160 m
altitudine. Este un caz particular §i determinat de prezenta elementelor
radioactive dm roci §i de a apelor termale.In zona litoralS a Marii negre, cu o
fa§ie ingusta de 20 - 30 km, concentrarea de ioni pozitivi - negativi este mai
scSzutS, datoritS in special solului dezvoltat pe roci sedimentare §i a apei
marii.
Pe ansamblu se constats o u§oara predominanta a ionilor pozitivi,
totu§i exists in citeva cazuri §i situatia dominantei ionilor negativi, constatatS
in unele areale la BSile Govora, Bu§teni, Sinaia. Se constats §i situatia de
unipolaritate-egalitate ca pondere intre cele douS categorii de ioni la BSile
Tu§nad, CSlimSne§ti-CSciulata, Moneasa. Ca urmare a studiilor de
specialitate realizate, s-a constatat o corelatie invers proportionals intre
umezeala aerului §i intensitatea ionizSrii, precum §i un raport direct
proportional cu cre§terea vitezei vantului.
1.2.3. Cateva aspecte legate de climatoterapie. Clima §i
componentele acesteia pot deveni mijloace terapeurice prin care se urmare§te
§i se poate realiza ameliorarea stSrii de sSnState a organismului uman.
AceastS formS de terapie se poate aplica in douS conditii §i anume in
conditiile mediului de viatS din localitatea de re§edintS §i in alte conditii
climatice, mai mult sau mai putin diferite de cele in care trSiesc §i activeazS
cei ce practicS climatoterapia.
In primul caz, terpaia poartS numele de meteoroterapie. Este mai
putin solicitantS pentru organismul uman §i se recomandS pentru copii,
varstnici §i alte categorii de persoane ce suportS §i se adapteazS mai greu la
conditii climatice diferite de cele cu care sunt obi§nuiti.
A .
In al doilea caz, se realizeazS climatoterapia propriu-zisS, care se

aplicS in alte conditii naturale §i este recomandatS pentru a stimula sau
diminua activitStile sistemului neuro-endocrin-vegetativ.
Complexul de factori climatici caracteristici anumitor statiuni sau
areale cu valente bioclimatice favorabile, actioneazS asupra sistemelor §i
functiilor organice §i concurs in general la mentinerea nemodificatS a
II
proceselor vitale la nivelul celulelor. Lx>cul climatoterapiei, intre celelalte

mijloace de tratament, este redat de douS categorii ce se implicS, §i anume
mediul intern (organismul uman) §i adaptarea acestuia la mediul climatic
(mediul extern). Legat de mediul intern, este cunoscut faptul cS organismul
uman are proprietatea de a-§i mentine constants temperatura internS §i
concentratia de O2 in sange, chiar in conditii de variatie a temperaturii,
umezelii, intensitStii radiatiei solare, presiunii atmosferice. Constanta
mediului intern poartS denumirea de homeostazie intemS §i este rezultatul
unui proces indelungat in care reactiile de raspuns ale organismului s-au
modelat §i modulat continuu. Climatoterapia urm5re§te tocmai readaptarea la
mediul climatic care s-a pierdut din motive constitutional, de varsta (la copii
sau virstnici) sau datorita unor imbolnaviri ce au determinat organismul sa
reacfioneze slab sau, dimpotrivS, exagerat, la reactiile climatice. Pierderea
capacitafii de raspuns adecvata la variabile climatice s-a putut datora §i unor
masuri de protectie exageratS prin conditii artificiale imaginate §i create de
om, pentru a-§i p&stra confortul din jurul s5u. Aceasta tending poarta numele
de sindrom de domes ticatie. In categoriile umane afectate de acest sindrom
sunt incluse persoane adulte sau b&trani care se feresc de aer, ploaie, curenfi
de aer §i nu realizeaza de ce rScesc sau au frecvent stari gripale. Tot aici pot
fi cuprin§i §i copiii care sufera intr-o anumita perioada de amigdalite,
faringite, bron§ite, care nu se amelioreazS prin antibiotice. Aceste categorii
umane §i-au pierdut capacitatea de adaptare — aclimatizare la variatii
obi§nuite climatice §i au r&mas fara capacitate de apSrare la infectii. Lor le
sunt diminuate posibilitatile de ap&rare, mai ales in cazul ced&rii caldurii
proprii a organismului. Climatoterapia nu poate rezolva toate aceste
disfunctii, dar corect aplicatS, ofera §anse de readaptare a omului la mediul
sau natural, climatic §i il poate ajuta sS lupte impotriva agentilor patogeni.
Acesta este, de fapt, substratul fiziologic al climatoterapiei.
A
In Romania, cercet&rile §tiintifice asupra climatoterapiei au inceput

relativ tarziu, iar initiatorul acestora a fost Al. Saabner-Tuduri, care a realizat
primele observatii climato-terapeutice in zona litorala. Mai tarziu observafiile
au fost extinse §i in zona montana, in cadrui statiunilor Vatra Dornei, Sinaia,
Bu§teni, Cheia sau in a§a numitele localitati de vilegiatura, cum erau
considerate in perioada interbelicS Soveja, Azuga, Valenii de Munte, Piatra
Neamk Campulung Moldovenesc.
Ca urmare a acestor investigatii, la care s-au adaugat ulterior §i
contributia altor speciali§ti, se infiinteaza primul serviciu medical al
statiunilor balneare cu sediul la Constanta in 1898. Acest fapt a condus la
infiintarea unor stabilimente de cura, precum eel de la Techirghiol §i care a
II
constituit nucleul viitoarei statiuni. Ca urmare a importantei acordate

climatoterapiei marine, au fost realizate §i alte sanatorii in zona litoral la
Eforie, mai apoi la Agigea §i ulterior la Mangalia, in cadrui carora s-au reu§it
tratamente eficace ale unor afectiuni, precum tuberculoza (aceasta inainte de
descoperirea §i utilizarea antibioticelor) sau a rahitismului. Cercetarile
efectuate au condus la descoperirea mecanismelor de actiune prin curS
marine §i a indicator §i contraindicatiilor bailor de soare. Aceste cuno§tinte
sunt valabile §i aplicate §i astazi.
70
mmatotcrapia. in general (mriai cohmri sau montanS). este ast&n

con*** 4a ca un amenec foarte bun de factori de mediu obi$miiti. noranik
favorer drte Iipsa frecventi a unor stftri nefavmrabile de vreme. Pe
parcumil UjBtri- ; JU, conditiile climatice favorabilc $i~au adus o contribute
iwpaw i i la infiintirea fi dezvoltarea statiunilor balneoclimaterice, acolo
unde 4 tQDtifa factorului an tropic este redusi la maximum (Itpsi de poiuare
a apm Mdui |i solului. Itpti de activitSti industrial In apropiere, evitarea lunm
ten greu fi a poluSrii sonore, evitarea de deversari de produse rtvu; ta
activitSti industnale. agricole sau menajere.
4 Efectul biologic ml climei. In areale cu amenajSri turistice cu
caraar aktifteoclimateric poate fi estimat prin analiza grupului de factori
ctim.n; rasare *e implicit influenflnd sistemele $i functiile organice
CComplexul de factori dimatiei cm acfiune termica. tn cadrui aoesto
KkictioneazS asupra organismului uman temperatura. umezeala, itttetw aa
circulatiei aerului, radiatia soIarS termicS, toate gSsindu-se intr-o intern'
mionare reciprocft Starea termica a aerului influenfeazi receptorii tcrrrm
nxtanati. In functic dc temperatura aerului, organismul uman va prim--
mrplui de clldurt. clnd temperatura aerului dcpa$e$te 2H ~ 30°, iar T I aae
mai mare de 20,6*' Dimpotnvfi. organismul se va rftci la ttnm M cub 20° C,
care ar corespunde cu 16,8 T.E1: Rrept urmare. in ttUmi tf de 20 - 28 C,
temperatura aerulua tau 16,8 - 20,6 T E E , , orgasm 44 uman nici nu pieide
nici nu acurmilciyi cSldurft. g&smdu-se intr-o stare* dchihbru termic
confort lermic
( Complexul de factori climatici at acpurte biologic^ fotoehimtcd fi it
mtgicd fn cadrui acestora, sunt cupri&se radiatia tuminoasi p ultras II tn
primul CM radiatia tummoast este perceputS la nivelul ct lui wetinei iat
impulsul 1 aminos se transmite pe cli nervoase la cental hipotalamus Ca
urmare. va fi stimulate functional hipofiza, litmm caecum fi acuvitatea
glandelor gem tale Cu cat activitaiea radiatiilor lumar; | f va fi mai intensi, vor
fl stimulate glandele cu atevtfie interns, cu etec*fc mortionil biologic purt&nd
numele de efectele Beooit, Misjooett, Metefi medicii cart au studiat efectul
radiatiei lumtiioase
UMlistm tfioUtfft uUrsvioisU (U.V.) ase efcctc locale coecrttizaic in |
M|MI direct* a pteki, ftrl produccie impali a untyriSilMi, aMsci did i U V A
cu luugunc dc undi cupruuA intre 3200 fi 4000 A° La tfia Romanics radiatia
U V A oat oea mai isirml intre
Radiatia U.V B, cu lungime de undi cuprmsi mtrc 2970 p 3200
entrem nurnn actinic sau solar, la supraiat* piel'ii tnpwc la foare ft
dupA 2 - 24 h dc lateiijir Is (bncfic de imrmtiaiea p
68
unui proces indelungat in care reactiile de raspuns ale organismului s-au
modelat §i modulat continuu. Climatoterapia urmare§te tocmai readaptarea la
mediul climatic care s-a pierdut din motive constitutionals, de varsta (la copii
sau virstnici) sau datorita unor imbolnaviri ce au determinat organismul sa
reactioneze slab sau, dimpotriva, exagerat, la reactiile climatice. Pierderea
capacitatii de raspuns adecvata la variable climatice s-a putut datora §i unor
masuri de protectie exagerata prin conditii artificiale imaginate §i create de
om, pentru a-§i pSstra confortul din jurul sau. Aceasta tendintS poarta numele
de sindrom de domesticatie. In categoriile umane afectate de acest sindrom
sunt incluse persoane adulte sau batrani care se feresc de aer, ploaie, curenfi
de aer §i nu realizeaza de ce racesc sau au frecvent stari gripale. Tot aici pot fi
cuprin§i §i copiii care sufera intr-o anumita perioada de amigdalite, faringite,
bron§ite, care nu se amelioreazS prin antibiotice. Aceste categorii umane §i-
au pierdut capacitatea de adaptare - aclimatizare la variafii obi§nuite
climatice §i au ramas fara capacitate de apSrare la infectii. Lor le sunt
diminuate posibilitatile de apSrare, mai ales in cazul cedarii caldurii proprii a
organismului. Climatoterapia nu poate rezolva toate aceste disfunctii, dar
corect aplicata, ofera §anse de readaptare a omului la mediul sau natural,
climatic §i il poate ajuta sa lupte impotriva agenfilor patogeni. Acesta este, de
fapt, substratul fiziologic al climatoterapiei.
In Romania, cercetarile §tiintifice asupra climatoterapiei au inceput
relativ tarziu, iar initiatorul acestora a fost Al. Saabner-Tuduri, care a realizat
primele observatii climato-terapeutice in zona litorala. Mai tarziu observable
au fost extinse §i in zona montana, in cadrul statiunilor Vatra Dornei, Sinaia,
Bu§teni, Cheia sau in a§a numitele localitati de vilegiatura, cum erau
considerate in perioada interbelica Soveja, Azuga, Vaienii de Munte, Piatra
Neamt, Campulung Moldovenesc.
Ca urmare a acestor investigate, la care s-au adaugat ulterior §i
contributia altor speciali§ti, se infiinteaza primul serviciu medical al
statiunilor balneare cu sediul la Constanta in 1898. Acest fapt a condus la
infiintarea unor stabilimente de cura, precum eel de la Techirghiol §i care a
constituit nucleul viitoarei statiuni. Ca urmare a importantei acordate
climatoterapiei marine, au fost realizate §i alte sanatorii in zona litoral la
Eforie, mai apoi la Agigea §i ulterior la Mangalia, in cadrul carora s-au reu§it
tratamente eficace ale unor afectiuni, precum tuberculoza (aceasta inainte de
descoperirea §i utilizarea antibioticelor) sau a rahitismului. Cercetarile
efectuate au condus la descoperirea mecanismelor de acîune prin cura
marina §i a indicatiilor §i contraindicatiilor bailor de soare. Aceste cuno^tinte
sunt valabile aplicate §i astazi.
Climatoterapia, in general (marina, colinara sau montana), este astazi
considerata ca un amestec foarte bun de factori de mediu obi$nuiti, normali,
favorizati de lipsa frecventa a unor stari nefavorabile de vreme. Pe parcursul
unui secol, conditiile climatice favorabile §i-au adus o contribute importanta
la infiintarea §i dezvoltarea statiunilor balneoclimaterice, acolo unde influenta
factorului antropic este redusa la maximum (lipsS de poiuare a apei, aerului §i
solului, lipsa de activitati industriale in apropiere, evitarea transportului greu
§i a poluarii sonore, evitarea de deversari de produse rezultate din activitati
industriale, agricole sau menajere.
1.2.4. Efectul biologic al climei, in areale cu amenajari turistice cu
caracter balneoclimateric poate fi estimat prin analiza grupului de factori
climatici care se implied, influentand sistemele §i functiile organice.
A
a) Complexul de factori climatici cu acfiune termica. In cadrui

acestora, actioneaza asupra organismului uman temperatura, umezeala,
intensitatea circulatiei aerului, radiatia solara termica, toate gasindu-se intr-o
interconditionare reciproca. Starea termica a aerului influenteaza receptorii
termici cutanati. In functie de temperatura aerului, organismul uman va primi
un surplus de caldura, cand temperatura aerului depa§e§te 28 - 30 , iar T.E.E.
este mai mare de 20,6°. Dimpotriva, organismul se va raci la temperaturi sub
69
20° C, care ar corespunde cu 16,8 T.E.E. Drept urmare, in intervalul de 20 -

28° C, temperatura aerului sau 16,8 — 20,6 T.E.E., organismul uman nici nu
pierde nici nu acumuleaza caldura, gasindu-se intr-o stare de echilibru termic
- confort termic.
b) Complexul de factori climatici cu actiune biologica, fotochimica
a
fi imunologica. In cadrui acestora, sunt cuprinse radiatia luminoasS §i
ultravioleta. in primul caz radiatia luminoasa este perceputa la nivelul
celulelor retinei iar impulsul luminos se transmite pe cai nervoase la centrii
optici din hipotalamus. Ca urmare, va fi stimulata functional hipofiza, tiroida,
precum §i activitatea glandelor genitale. Cu cat activitatea radiatiilor
luminoase va fi mai intensa, vor fi stimulate glandele cu secretie interna, cu
efect proportional biologic, purtand numele de efectele Benoit, Missonett,
Melun, dupa medicii care au studiat efectul radiatiei luminoase.
Radiatia solara ultravioleta (U.V.) are efecte locale concretizate in
pigmentarea directa a pielii, fara producere initiala a eritremului, atunci cand
actioneaza U.V.A. cu lungime de unda cuprinsa intre 3200 §i 4000 A0. La
latitudinea Romaniei, radiatia U.V.A. este cea mai intensa intre 9 §i 930
dimineata. Radiatia U.V.B., cu lungime de unda cuprinsa intre 2970 §i 3200
A produc eritrem numit actinic sau solar, la suprafata pielii expuse la soare.
Acesta apare dupa 2 - 24 h de latent, in functie de intensitatea §i durata
a
expunerii. Inchiderea cromatica - culoarea brunfi a pielii se realizeaza dupa

expuneri zilnice, succesive, intre 40 - 60 minute. Eritremul §i pigmentarea
sunt modoficari biologiee care au un mecanism neuro-endocrin complex.
Razele ultraviolete, in general, contribuie la formarea provitaminei D2
transformata in vitaminS D2. Aceasta se formeaza in stratul superficial al
pielii, e transportata de piele §i are ca rol asimilarea calciului. Din aceasta
cauza, radiatia U.V.B. mai este numita §i radiate U.V. cu actiune
antirahitogena. Efectul biologic, generat de expunerea la razele solare, este
multiplu: cre§terea concentratiei de anticorpi in sange, scaderea valorii
tensiunii arteriale, vasodilatatia cutanata, cre§terea cantitatii de sue gastric.
Aceste efecte se obtin prin expunerea la soare, sub 60 min., zilnic §i
maximum 10 - 15 zile consecutiv. Supraexpunerea are efect contrar,
conduc&nd la scaderea cantitatii de vitaminS D2 §i a anticorpilor din sange.
c) Complexul de factori hipobarici. Presiunea atmosfericS, ce scade
cu cre§terea altitudinii, contribuie §i la reducerea presiunii partiale a
oxigenului din aer. ScSderea respectivS determine modificari de ordin
mecanic, prin variajia presiunii §i a distensiei gazelor in cavitSJile osoase din
jurul timpanului, conducand la vertij, vajaieli in urechi, manifestate prin
hipoacuzie.
Scaderea presiunii partiale a oxigenului conduce, de asemenea, la o
reducere a gradientului sSu de o parte §i alta a membranei alveolare
pulmonare. Ca urmare, hematiile din sange primesc mai putin oxigen. Din
cauza scaderii presiunii apar o serie de reactii prin care organismul cautS s&
men|ina cantitatea necesarS de oxigen, ca §i condiîe vitalS a mentinerii
functiilor celulelor. In aceste conditii, cu scadere proportionala a presiunii
oxigenului cu cre§terea altitudinii, climatoterapia se aplicS doar pana la 2000
m in&lfime, corespunzand unei presiuni atmosferice de 674 mm §i la o
presiune parjiala a oxigenului din aer de 184 mm. Pan& la aceste valori,
organismul reu§e§te sa faca eforturi corespunzatoare de naturS pulmonar^ §i
cardiovasculara pentru ca volumul de O2 necesar celulelor s& nu scada.
Acest efort conduce la congestia mucoaselor alveolare, cre§terea vitezei de
circulate a sangelui, cre§terea corespunzatoare a frecventei de contractie a
cordului, deci a numarului de batai pe minut a inimii. Ca efect
climatoterapeutic este stimularea activitatii celulare, cre§terea numarului de
hematii din sange. Din aceasta cauzS cura de munte se recomandS la anemici,
dar este dSunStoare celor cu afectiuni cardiovasculare §i respiratorii avansate.
70
d) Complexul meteorologic al electricitatii aerului fi a aerosolilor.
Ace§ti factori, in actiunea lor, sunt perceputi de caile respiratorii §i au efecte
stimulative asupra functiilor organice. Astfel, aerosolii naturali sunt intalniti
cam la toate treptele de altitudine: la nivelul marii predomina aerosolii
iodurafi §i s&rati; deasupra unor lacuri sarate, de mare extindere (de ex.
limanele maritime Techirghiol, Mangalia) se remarca prezenta aerosolilor
clorurosodici. Intre 1000 §i 1500 m, in cazul padurilor de conifere se
intalnesc aerosoli ra§ino§i (terpenici). Ace§tia au efect decongestionant
asupra c&ilor respiratorii.
1.2.5. Bioclimatele din Romania

Cu exceptia regiunii montane, la peste 2000 m altitudine §i a
regiunilor puternic industrializate, improprii pentru cura balneoclimaterica,
restul teritoriului Romaniei poate fi inclus in areale bioclimatice cu calitati
terapeutice efective.
a) Bioclimatul excitant solicitant de campie-stepa prezintS calitati
terapeutice in intervalul mai-septembrie. Principalii factori cu actiune
favorabila asupra organismului sunt cei termici §i radiativi. Acest bioclimat
se caracterizeaza vara §i ziua prin incalzire puternica, uscaciune a aerului,
radiatie solara abundenta. Ca urmare a actiunii lor se declan§eaza in organism
procesul termoregulator de termoliza, concretizat prin pierderea de caldura in
excedent prin convectie §i eliminarea de lichide din organism prin
transpiratie. Efectele acestui bioclimat sunt de natura stimulativ-endocrina,
imunologica, antirahitogena, toate legate de radiatia solara. Ca efecte
secundare sunt hipotensiunea arteriala, scaderea contractiilor musculare,
resorbtia unor inflamatii. Vara, in aceste conditii solicitante, se poate realiza
cura de aer §i soare, dar cu prudenta. Bioclimatul stepic este contraindicat
pentru persoane cu afectiuni cardiovasculare §i respiratorii avansate, pentru
cei cu hiperfunctii endocrine sau nervoase. Acest bioclimat este recomandat
§i benefic persoanelor tinere §i adulte, cu afectiuni articulare stabilizate
A
clinic. In aceste conditii bioclimatice functioneaza statiuni balneare (dispun §i

de factori terapeutici hidrici) Amara, din jud. Ialomita §i Lacul Sarat, in
judetul Braila.
b) Bioclimatul excitant-solicitant de litoral marin. De§i este specific
tot regiunilor joase, datorita microclimatului cu influenta pontica ce este
intalnit pe o fa§ie ingusta de litoral de 20 - 30 km, acesta se caracterizeaza,
vara (sezonul estival), prin temperaturi confortabil-racoroase, datorate
brizelor marine, care ziua au directie dinspre mare spre uscat. Insorirea este
abundenta. Efectul terapeutic se poate manifesta chiar §i in sezonul rece, in
intervalul octombrie - aprilie avandu-se in vedere cantitatea mare de aerosoli
salmi, chiar in conditiile in care radiatia solara este mult mai mica.
Cura bioclimaticS litorala este recomandata persoanelor cu tulburari
neuro-endocrine vegetative prin hiperfunctie, datorita faptului ca radiatia
solara este mai redusS cantitativ, comparativ cu bioclimatul de stepS. Cura
heliomarinS propriu-zisS se face in intervalul mai-septembrie §i are caracter
solicitant pentru sistemul nervos vegetativ endocrin. Acest fapt se datorearzS
abundentei radiatiei solare, cu efect benefic din punct de vedere imunologic,
antirahitic §i de stimulare a activitatilor glandelor endocrine (hipofizS,
tiroidS, suprarenale). Complexul de factori climatici marini creeazS o stare
reconfortantS pentru organism, in conditiile efectuSrii unei cure heliomarine,
graduate. Atunci cand aceasta se aplicS nejudicios, ca timp §i interval de
expunere, poate conduce la agravarea stSrii aparatului cardiovascular la
persoanele de 50 - 60 de ani. Cura poate fi u§or supradozatS, in conditii
confortabil rScoroase de ventilare a aerului, ca urmare a actiunii brizelor
A
marine. In contrast, bombardarea cu stimuli radiativi poate avea efecte

negative asupra persoanelor cu afectiuni inflamatorii suficient stabilizate §i
71
este contraindicatS in afectiuni pulmonare evolutive §i in hipertiroidie (Elena
Teodoreanu, 1984, op. cit.). in aceste conditii, au fost realizate statiunile din
zona litorala a Marii Negre, ce se intind de la NSvodari pana la Complexul de
statiuni aparjinand Mangaliei.
c) Bioclimatul sedativ, indiferent, de crufare a regiunilor de dealuri §i
depresiuni submontane
in arealul evidentiat, conditiile bioclimatice, dublate de prezenta
frecventS a unor resurse hidromineraie, au facilitat dezvoltarea unui mare
numSr de statiuni balneoclimaterice, in cadrui cSrora paleta terapeuticS este
accentuate §i de implicarea factorului climatic, in intervalul de altitudine intre
300 - 700 m, factorii climatici, de§i mult mai putin agresivi, nu sunt inerti,
sub aspectul efectului asupra organismului umane, avand un caracter moderat
in tot cursul anului. Din aceastS cauzS, stimulii specifici acestui bioclimat au
un efect mai putin puternic. Ca urmare, organismul nu trebuie sS facS eforturi
mari de aclimatizare. Bioclimatul de deal §i depresiuni submontane este
considerat ca eel mai indicat pentru cei ce nu suportS contraste climatice,
stresul factorilor climatici. Cura in conditiile bioclimatice de dealuri §i
depresiuni submontane este recomandatS unor categorii variate: de la
persoanele in varsta, cu afectiuni cardiovasculare avansate, la copiii cu stSri
de nervozitate sau categorii de persoane convalescents, dupa hepatita acutS
sau reumatism poliartritic acut. Este un bioclimat tipic pentru odihnS, indicat
§i persoanelor sSnatoase, dar cu stSri de surmenaj sau pentru cei ce nu
suportS amplitudini climatice mari (cSldurS excesivS, insorire puternicS,
ampliturini termice, umezealS mare a aerului sau curenti umezi de aer). Este
un bioclimat lipsit de contraindicatii terapeutice, indiferent de sezon §i se
implica in cura, alaturi de celelalte componente balneare (ape minerale,
namoluri terapeutice). Expunerea la aer §i soare, dublata de cura externS cu
ape minerale trebuie s& se faca progresiv, in functie de starea de confort
termic. Stimulate de aceste conditii bioclimatice, s-a dezvoltat aliniamentul
de statiuni din zona subcarpatica, pornind de la Baftate§ti, Oglinzi, Targu
Ocna, Sarata Monteoru, Sl&nic Prahova, Pucioasa, statiunile de pe Valea
Oltului (Calimane§ti - CSciulata, Baile Govora, Baile 01ane§ti) sau cele de la
contactul Dealurilor Vestice cu Campia Vestica (Buzia§, Lipova, Tinea).
d) Bioclimatul tonic stimulent de munte este un climat solicitant
pentru functiile neurovegetativ-endocrine, care coordoneaza §i determina
A
aclimatizarea organismului la conditii de mediu specifice. In cadrui acestui

bioclimat se remarcS efectul biologic al scaderii presiunii partiale a
oxigenului din aer, comparativ cu scaderea presiunii atmosferice. Implicarea
este cu atat mai puternica cu cat create altitudinea. La acestea se mai adauga
§i radiatia solara de tip U.V.B., cu caracter eritrenogen, prezenta tot anul.
Bioclimatul montan este tot mai solicitant cu cre§terea altitudinii §i cu
cre§terea proprotionala a radiatiei solare ultraviolete. Particularitatile de
ansamblu ale bioclimatului stimulent de munte depind de micro §i
topoclimatele locale, ce se nuanteaza in functie de diversitatea formelor de
relief (culmi, vai, versanti), de inclinarea §i orientarea acestora din urmS. De
asemenea aerul muntilor, la peste 1000 m altitudine, este in cea mai mare
parte lipsit de poluanti, atat datorita dinamicii atmosferei, dar §i ca urmare a
actiunii bactericide §i chimice a radiatiei solare ultraviolete. Cura de munte
este indicata in anemii, convalescente, stari neurovegetative (in sensul de
hiperfunctii), in insomnii. PanS la 1000 m acest bioclimat se recomandS celor
cu deficiente de aclimatizare ale sistemului cardiovascular, cat §i eel
respirator. Aceasta este §i explicatia amplasarii majoritatii statiunilor
climaterice montane la 800 ~ 900 m, corespunzand unui bioclimat sedativ de
crutare, cu tenta de tonic stimulent. La peste 1000 m, se impune efectul
cumulativ al presiunii in scadere, a reducerii presiunii oxigenului, paralel cu
abundenta radiatiei solare ultraviolete. Toate aceste conditii au efecte
terapeutice in hipertiroidie, in tratarea astmului bron§ic alergic sau in cura
72
unor afectiuni pulmonare evolutive (era principala modalitate de ameliorare a
afectiunilor T.B.C., pana la aparitia antibioticelor.
Cura de munte, ca urmare a capacitatii mari de rScire a aerului, cu
cre§terea altitudinii, e cura de racire §i este recomandata persoanelor
sanatoase cu receptivitate termica §i asupra carora i§i face efectul expunerea
la aer §i soare, in functie de starea de confort termic.
di) Zona muntilor inalti, la peste 1900 - 2000 m, din punct de vedere
climatic, se caracterizeazS prin ienii aspre, veri reci, cu aer relativ uscat,
nebulozitate accentuata, durata de strSlucire a soarelui relativ redusS,
precipitatii in general abundente, circulatia atmosfericS activS, strat de
zSpadS gros §i persistent, ceajS §i viscol iarna. Confortul termic este
inexistent, iar stresul bioclimatic are valori maxime. in aceste conditii,
climatoterapia este contraindicatS, altitudinea de 2000 m fiind considerate
limita superioara a bioclimatului cu caracter terapeutic.
Peste aceasta altitudine, solicitarea organismului este foarte mare §i
poate fi suportatS doar de persoane tinere $i sSnStoase, ce pot sa realizeze in
conditii de cSlire §i antrenare, drumetii montane §i sejururi in regiunea
inalt&, practicarea sporturilor de iarnS.
d2) Muntii mijlocii §i mici, desfa§urati intre 800 - 1900 - 2000 m, au
extensiune spatialS mult mai mare §i dezvoltare pe verticals. In cadrui
acestora se disting doua situatii specifice, cu efecte particulare §i nuantare a
bioclimatului.
- in cadrui acestui etaj se remarcS un bioclimat al formelor de relief
pozitive, reprezentate de culmi, platouri, culoare intramontane, versanti cu
diferite expozitii. Este un climat mai putia aspru decat eel al muntilor inalti.
Totu§i, se mentine rece §i umed, cu nebulozitate destul de pronuntatS, cu
perioade mai mari de insorire, datoritS duratei proportionate de strSlucire a
soarelui. Circulatia atmosfericS este activS §i canalizata. Iernile sunt
frumoase, insorite, cu strat bogat §i persistent de zSpadS. Verile sunt
rScoroase, cu ploi abundente, alternand cu perioade de timp frumos. Sub
aspect bioclimatic, se impun §i anotimpurile de tranzitie: primSverile sunt
reci, ploioase, iar toamnele sunt relativ stabile, moderate termic, in care luna
septembrie este consideratS propice pentru drumetiile montane. Sub aspect
bioclimatic, confortul termic incepe sS se inregistreze sub 1400 m, iar pe
versantii cu expozitie sudicS §i adSpostiti de vant, acesta se manifests chiar
peste aceastS altitudine. Confortul termic este prezent din iunie panS la
inceputul toamnei, manifestandu-se la ora pranzului. Acesta i§i face simtitS
prezenta §i in diminetile cu calm atmosferic. Din punct de vedere al ionizSrii,
la limita inferioarS a acestui etaj, se manifests prezenta relativ consistentS a
ionilor, in special ai celor negativi, ceea ce face sS creascS valoarea
terapeuticS a zonei. Toate aceste caracteristici se situeaza in limitele
bioclimatului stimulent de munte, cu indicatii largi de executare a
climatoterapiei in mod diferentiat. Caracterul solicitant al bioclimatului
cre§te cu altitudinea §i se recomandS persoanelor tinere, farS tare de
sSnState. Asocierea tratamentului in acest etaj bioclimatic se leagS de
antrenarea calirea organismului, iar paleta de afectiuni tratabile este foarte
larga, de la anemii, nevroze, eonvaleseente, boli endocrine sau afectiuni
pulmonare evolutive.
In cadrui acestui bioclimat, s-au dezvoltat cele mai multe statiuni
climaterice montane §i pentru sporturile de iarna din regiunea carpatica:
Bor§a, Mogo§a (jud. Maramure§), Durau (jud. Neamt), Lacu Ro§u (jud.
Harghita), Soveja (jud. Vrancea), Cheia, Sinaia, Bu§teni, Azuga (jud.
Prahova), Predeal, Poiana Bra§ov, Paraul Rece (jud. Bra§ov), Paltini§ (jud.
Sibiu), Ranca (jud- Goij) Straja (jud. Hunedoara), Bai§oara, Beli§-Fantanele
(jud. Cluj), Arie§eni (jud. Alba), Stana de Vale (jud. Bihor).
- Bioclimatul formelor negative este legat de depresiunile
intramontane, vaile inguste sau mai mari din zona muntilor mici §i mijlocii.
73
Acest bioclimat se aseamanS cu eel dezvoltat pe forme pozitive, dar cu

diferen(ieri de substanta, legate de circulatia atmosferica.
A
In aceste conditii, bioclimatul formelor negative este influentat de

conditiile de adapost fata de circulatia generala, cu efecte diferentiate, mai
ales in anotimpurile extreme, in conditii locale specifice de adapost, aerul
rece, iarna sau noaptea, aluneca §i stagneaza pe fundul depresiunilor §i vailor,
conducand la inversiuni termice. Ca urmare, in depresiunile intramontane,
extinse, prezente cu deosebire in Carpatii Orientali, iarna se inregistreaza free
vent temperaturi mai mici de - 20 - 30° C, determinate de acumularea de aer
rece §i stagnarea acestuia mai multe zile. In schimb, vara §i ziua, in conditii
de circulate atmosferica redusa, se produce o incalzire puternica a substratului
§i de aici o incalzire a atmosferei. Datorita acestui fapt, se inregistreaza
temperaturi mult mai ridicate decat in cazul formelor pozitive de la aceea§i
altitudine, expuse unei continue ventilatii.
Din punct de vedere bioclimatic, principalii indici ai acestuia sufera in
depresiuni o serie de modificari. Astfel vara, confortul termic cre§te, ca
urmare a inregistrarii de termperaturi ridicate, pe fondul diminuarii circulatiei
atmosferice. Baile de aer sunt asemanatoare cu cele din zonele deschise, dar
din punct de vedere dinamic, sunt de obicei aerostatice sau moderat dinamice.
Stresul bioclimatic are valori relativ mici, mai ales eel cutanat (ca urmare a
circulatiei atmosferice reduse). Iarna, datorita temperaturilor scazute, este
stresanta, hipertonica. Se constata o incarcare a aerului cu ioni negativi -
pozitivi, remarcabila fiind prezenta aerosolilor ra§ino§i, datorita faptului ca
inversiunile termice conduc §i la o inversiune in etajele de vegetatie forestiera
(coniferele ajungand pana in vatra depresiunilor). Conditiile bioclimatice din
depresiuni sunt, in general tonice, stimulente, cu caracter u§or relaxant,
datoritS adapostului oferit de muntii inconjurStori. Este un bioclimat
recomandat persoanelor cu afectiuni cardiovasculare sau pentru cei cu
afectiuni reumatismale, in cazul cand statiunile sunt amplasafi pe versantii
sudici sau sud-vestici adapostiti.
In depresiunile intramontane s-au dezvoltat cele mai importante
statiuni balneoclimaterice: Vatra Dornei (jud. Suceava), Sangeorz-Bai
(Bistrita Nasaud), Borsec §i Baile Tujnad (jud. Harghita), Covasna, Slanic
Moldova (jud. Bacau), etc.
e) Microclimatul de salina §i pe§teri
S-a constatat, pe baza unor experience directe sau a unor observatii cu
caracter empiric, la inceput, ca persoane care lucrau o perioada mai mare in
exploatari de sare, in salina, nu sufera de astm bron§ic sau de bron§ite acute.
Mai tarziu s-a realizat ca in saline se respira mult mai u§or §i se produceau
ameliorSri ale afecfiunilor amintite. In timp, s-a trecut la amenajari care sS
permits §ederea persoanelor suferinde, mai mult timp, in subteran, iar
efectele au fost remarcabile.
In Romania, tratamentul in conditii de microclimat de salina a fost
experimentat prima data in 1961 la Praid. Au urmat apoi, intre 1971 - 1972,
amenajarea unui sanatoriu subteran la Slanic Prahova, utilizat exclusiv pentru
tratament. Cativa ani mai tarziu, o parte a salinei de la Targu Ocna a fost
inclusS in circuitul balnear.
Factorii terapeutici ce se implica in tratamentul afectiunilor amintite
sunt: presiune mare a aerului ce se accentueaa cu adancimea salinei, 743 -
738 mm coloane de mercur; aeroionizarea cu aerosoli salini §i
radioactivitatea aerului; temperaturile constante, osciland in limite reduse,
intre 12 - 15° C, umiditatea relativa scazuta, intre 65 - 74 %.
Aerul salinelor este puternic ionizat. Astfel, in cadrui salinelor de la
Slanic §i Targu Ocna predomina ioni mici, incarcati pozitiv. Dintre aerosoli
cu concentrare mare i§i manifesta prezenta aerosolii sara{i, Na CI, Ca, Mg.
Aerul din salina este slab sau deloc poluat, de asemenea complet nemi§cat
fiind turbionat doar de cei prezenji la tratament in subteran. Efectul benefic
postbalnear rezulta din u§urinta cu care se respira, din diminuarea a ceea ce
74
este numita „foame de aer". Crizele de astm bron§ic se reduc ca intensitate
sau chiar dispar.
Toate aceste efecte biologice pozitive sunt determinate in mare parte
§i de actiunea decongestivS produsa de aerosoli asupra mucoasei cailor
respiratorii. In afara de lipsa poluantilor se mai remarca §i lipsa alergenilor.
In perspective exista posibilitatea de amenajare a altor saline cu cavitaji
subterane la Turda, Ocna Dej sau Cacica.
1.3. Potentialul turistic hidrogeografic (al resurselor de apa)
Componenta hidrografica are un rol important in stimularea §i

dezvoltarea actitivatilor turistice, impunandu-se din acest punct de vedere prin
toate formele de stocare a apei (ape subterane, ape de suprafata). Fiecare din
acestea au un efect diferit, se impun prin valence diferite in dezvoltarea unor
tipuri §i forme de turism: resursele hidromineraie au efecte balneare, refeaua
hidrografica se impune prin impactul peisagistic, lacurile in functie de geneza
§i de caracteristicile chimice §i fizice ale apei au valoare peisagistica, dar §i
balneoturistica. La acestea se adauga §i namolurile terapeutice a cSror geneza
este legata de apele minerale, precum §i emana£ile mofetice uscate, care la
contactul cu panza freatica, determine formarea uneia dintre cele mai
reprezentative tipuri hidrochimice, apele carbogazoase.
1.3.1. Resursele hidromineraie (apele subterane, minerale §i termale)

reprezinta componenta hidrica ce a fost pentru prima data valorificata in
scopuri balneare §i care a determinat, inca de acum aproape douS milenii,
amenajari comparative cu cele realizate in perioada moderna. S-au impus in
acest sens apele termale de la BSile Herculane, de la Geoagiu B&i, Calan etc.
Utilizarea surselor hidromineraie §i termale §i amenajarile legate de
acestea au fost din ce in ce mai complexe, dupa ce in timp le-au fost studiate
§i cunoscute caracteristicile hidrochimice §i ca urmare a acestora, impactul
asupra unei palete tot mai largi de afectiuni. Modalitatile de utilizare a lor au
fost din ce in ce mai variate, in concordant §i cu tehnologia implicata in
aceasta valorificare.
Sursele hidromineraie, fie cS sunt provenite din aparitii naturale la zi
(izvoare), fie ca sunt interceptate §i captate prin foraje, sunt variate ca §i
A
confinut hidrochimic, ca §i temperatura §i debit utilizabil. In aceasta categorie

sunt incluse apele confinand un numar mai mare sau mai mic de elemente
chimice, dar peste un gram / litru sau alaturi de aceasta caracteristicS
remarcandu-se frecvent prezenta a eel putin 0,75 grame de gaze dizolvate la
litru (CO2, H2S sau NO2). Ca urmare a acestor caracteristici, paleta surselor
hidrochimice este foarte variatS §i in functie de caracteristicile acestora, ele
stmt clasificate pe tipuri §i subtipuri, legate §i de cantitatea de saruri continuta
pe unitatea de capacitate (1). Astfel sunt ape cu mineralizare redusa, in jur de
1 g /1, ape cu mineralizare medie, intre 1 §i 15 g /1, ape concentrate
hidrochimic, intre 15 §i 35 g /1, ape foarte concentrate, 35 - 150 g / 1 §i ape
de mare concentrate, peste 150 g /1, in ultimele doua categorii fiind incluse
apele sSrate ale lacurilor cantonate in zacSminte de sare §i foste saline
(Pricajan A., 1985).
Romania se caracterizeaza prin prezenta tuturor categoriilor de surse
hidrominerale, cu impunerea catorva dintre acestea, cu deosebire cele
carbogazoase bicarbonatate, cele sarate §i termale, toate recunoscute de
O.M.S. Pe de alta parte, repartifia teritoriala a apelor acoperS, practic, intreg
teritoriul tarii, cu un accent deosebit pe regiunea carpatica (cu o mentiune
speciala pentru Carpatii Orientali), regiunea pericarpatica externa,
Depresiunea Transilvaniei §i partea vesticS a farii. Se remarcS, ca §i tipuri
dominante, apele minerale atermale, aparjinand tipuri lor carbogazos,
bicarbonatat, feruginos, alcalin, clorurato-sodic, iodurat, radioactiv,
arsenical. In functie de combinative dintre tipurile dominante, apar subtipuri
ale celor dintai, ceea ce conduce la diversificarea, practic nelimitata, a paletei
terapeutice.
A
75
In cura externa, ca formS predominant^ de utilizare terapeuticS, apele
minerale sunt utilizate in tratarea §i ameliorarea a numeroase afectiuni.
Astfel, pentru cele ale aparatului locomotor, se utilizeaza apele oligominerale
- clorosodice - termale, pentru afectiuni reumatismale, cele amintite anterior,
la care se adauga apele minerale iodurate. In cazul afectiunilor
cardiovasculare, cele mai utilizate sunt apele carbogazoase. Pentru
tulburarile neurologice periferice §i afectiuni ale cailor respiratorii sunt apele
minerale iodurate, sulfatate, etc.
In cura interna sunt tratabile numeroase afectiuni ale aparatului
digestiv, cu ape alcaline, feruginoase, sulfatate; pentru afectiuni ale rinichilor
§i cailor biliare, apele oligominerale §i carbogazoase. Pentru boli metabolice,
ape alcaline, alcalino-feroase, radioactive; pentru nevralgii §i nevrite, ape
radioactive, pentru afectiuni cardiovasculare, apele carbogazoase, la fel ca §i
pentru afectiuni digestive.
Geneza §i aparitia surselor hidrominerale se leagS cu deosebire de
regiunea montana §i, mai ales (pentru apele carbogazoase bicarbonatate) de
aureolele mofetice din Carpatii Orientali.
Repartifia geografica localizarea principalelor tipuri hidrochimice din

Romania
a) Apele carbogazoase, din punct de vedere al genezei §i

caracteristicilor hidrochimice, sunt rezultatul activitatii postvulcanice de
emanatie a CO2. Acest tip hidrochimic, care are cea mai mare extensiune
spatialS, §i cu concentrare deosebita in Carpatii Orientali §i la contactul cu
Depresiunea Transilvaniei, precum §i in partea vesticS a tarii, este impus de
cele peste 3000 de aparitii. Principalele zacaminte au fost valorificate inca de
la sfar§itul sec. al. XVIII-lea §i au determinat in timp individualizarea unor
statiuni balneoclimaterice cu valente recunoscute: Vatra Dornei,
Borsec, Baile Tu§nad, Covasna (in Carpati Orientali) Lipova, Buzia§, Tinea
(la contactul Dealurilor Vestice cu Campia Vestica) sau a unor localitati cu
potential balnear local, partial utilizat sau constituind zacaminte utilizabile in
perspective. A§a sunt Bixad Oa§, Bilbor, Sancraieni, Bodoc, Malnaj Bai,
Zizin, etc. Tipul predominant hidrochimic carbogazos este completat cu
componenta bicarbonatata, clorurato-sodicS sau feruginoasa, aceste ape cu
mineralizare compexa fiind legate in cea mai mare parte tot de aureola
mofetica din Carpatii Orientali, iar spectral hidrochimic complex fiind dat de
capacitatea sporita a apelor minerale carbogazoase de a dizolva sarurile
existente in orizontul freatic (fig. 4).
76
Fig. 4 Repartitia principalelor tipuri de ape minerale din Romania.

(prelucrare dupa Pricajan A., 1985)
- Astfel apele alcaline §i alcalino-feruginoase continand CO2, sunt
de asemenea concentrate in z&c&minte din Carpatii Orientali, incluse
Aureolei Mofetice: Sangeorz Bai, Malna§, Bixad Oa§, Valcele (jud.
Covasna), Tinea (in Dealurile Vestice).
- Apele minerale feruginoase, de asemenea cu caracter carbogazos
sunt intalnite in afara de zacamintele intalnite §i la Slanic Moldova,
Biboiteni, Lipova, in Dealurile Vestice.
b) Apele sarate sau clorosodice sunt cele care confin mai mult de 1
g. / 1 NaCl. De regula, acestea sunt cu concentrate mult mai mare, dep5§ind
15 g / 1 §i chiar incadrandu-se frecvent in categoria apelor cu foarte mare
concentrare in NaCl, peste 150 g / 1. Aceasta tr&saturii este legata de marea
solubilitate a NaCl in apa.
Acest tip hidrochimic este prezent in doua ipostaze, §i anume sub
forma de izvoare sarate, puternic concentrate, care apar in areale cu prezenta
sarii sau a masivelor de sare din regiunea subcarpaticS, precum B51t&te§ti,
Oglinzi, Targu Ocna, Slanic Prahova, Ocnele Mari, Govora, Bazna,
Some§eni etc. A doua categorie este legata de apele s&rate din lacurile
s&rate cu mare concentrare de NaCl, care se intalnesc in Subcarpat, la SlSnic
Prahova §i Ocnele Mari; in Depresiunea Transilvaniei, la Sovata, Ocna Sibiu,
Ocna Mure§, Turda, Cojocna, Ocna Dej.
O categorie in cadrui acestui tip sunt apele clorosodice hipotone, cu
concentrate intre 1 §i 15 g / 1, legate tot de zonele cu diapirism §i utilizate
predominant mai ales in cura internS sau sub forma de inhalati, pulverizati
(aerosoli) §i in aceasta situatie sunt apele de la Sangeorz Bai, Slanic
Moldova, Calimane§ti-Caciulata, Baile 01ane§ti, Buzia§ §i altele (fig. nr....)
c) Apele sulfuroase sunt legate de prezenta zacamintelor de gips sau a
sulfurilor, in Carpati Orientali sau a conglomeratelor din Subcarpatii Sudici.
Mineralizarea este relativ redusa §i sunt utilizate sub forma de cura interna in
tratarea unor afectiuni precum cele ale vezicii biliare, colite sau diabet
zaharat. Sub forma de inhalati, ele pot fi folosite §i pentru ameliorarea starilor
inflamatorii respiratorii §i la fluidizarea mucoasei cailor respiratorii.
Adeseori, apele sulfuroase contn §i H2S, fapt ce diversified paleta de
afectiuni tratabile, precum boli de piele, afectuni reumatismale degenerative
sau ale sistemului nervos periferic. Acestui tip hidrochimic ii apaitin ape
minerale frecvent intalnite in Subcarpatii sudici: Pucioasa, 01ane§ti,
Calimane§ti, Baile Govora, in Podi§ul Moldovei, la Niculina, langa Ia§i, in
vestul Carpatilor Meridionali, la Baile Herculane sau la Mangalia.
d) Apele sulfatate se leaga de acela§i substrat, cu deosebirea ca este
prezent radicalul SO4. Sunt relativ rare §i utilizate in mod neorganizat
77
(Ivanda, in Banat, Breazu, langa Ia§i). Sunt utilizate in special in tratarea
afectunilor hepatobiliare §i intestinale.
e) Apele alcaline fi alcaline teroase. Structura lor este legata de
prezenta bicarbonatilor de NaCa §i Mg, care se implica in tratarea
afectiunilor tubului digestiv sau a tulburarilor metabolice gastrice. Sunt
prezente atat in Carpati Orientali (Slanic Moldova, Malna§, Bixad, Vatra
Dornei, Valcele) sau Dealurile Vestice (Tinea, Lipova). Aceasta categorie de
ape este utilizata sub formS de inhalati sub forma de pulverizant, in tratarea
unor afectuni ORL §i bronhopulmonare.
f) Apele minerale iodurate se gasesc cu deosebire in regiunea
subcarpatica, iar iodul confinut in cantitate de minimum 1 mg /1 se implied in
tratarea afecfiunilor endocrine §i metabolice. Prezenta lor contribuie la
diversificarea profilului balnear a unor statiuni, precum Baltate§ti, Baile
01ane§ti, Calimane§ti - Caciulata, iar in Depresiunea Transilvaniei, la Bazna,
Praid.
Adeseori, intr-un areal restrans, in functie de litologia regiunii, de
dinamica apelor freatice, de prezenta CO2 se constata, a§a cum se poate
remarca din cele prezentate anterior, existenta a mai multor tipuri
hidrochimice, in cadrui aceluia§i z&camant (areal restrans), fiecare cu mai
multe subtipuri. Acest fapt contribuie la diversificarea profilului balnear al
statiunilor, ceea ce conduce la solicitarea acestora de catre categorii umane cu
variate afectiuni. Ca urmare, aceasta situate determina o cerere marita §i
diversa, concretizata in grad de ocupare a amenajarilor de cazare §i a
unitatilor balneare.
g) Apele termominerale sunt intalnite cu deosebire la contactul dintre
Dealurile Vestice §i Campia Vestica, in Campia Vestica, §i insular, in
regiunea carpatica. Termalismul se leaga in primul caz de tectonica
accentuata §i un gradient geotermal, rezultand din aceasta, iar in al doilea caz
de efectul remanent al activitatilor vulcanice neogene. Apele termale existente
se impart in trei categorii distincte: hipotermale, pana la 31°C, mezotermale,
intre 31° §i 38° §i hipertermale, peste 38°, ajungandu-se chiar la peste 70° in
unele cazuri.
A
In Campia Vestica exista un aliniament de la sud spre nord, in cadrui

caruia se intalnesc frecvent ape mezotermale §i mai ales hipertermale:
Calacea, Timi§oara, Oradea, Carei, Satu Mare.
La contactul intre Dealurile Vestice cu Campia Vestica, aliniamentul
hidrotermal este marcat de zacamintele care au determinat dezvoltarea in timp
a unor statiuni cunoscute, precum Baile Felix, 1 Mai sau a unor amenajari de
importanta locala, mai mult cu caracter agremental, cum sunt: Marghita,
Boghi§ Zalnoc,Zauani, Mese§eni, Tinea, Ta§nad.
A
In Muntii Apuseni, in partea sa sudica, se intalnesc zacaminte

mezotermale, care au contribuit la dezvoltarea statiunilor profilate pe
balneatiune cu apa termala de la Geoagiu Bai, Vata de Jos. In vestul
Carpatilor Meridionali sunt cunoscute inca din antichitate apele termale
amenajate pentru valorificare inca din antichitatea romana, precum Baile
Herculane sau CSlan.
In Carpatii Orientali, hidrotermalismul este legat de vulcanismul
neogen. Ca urmare, exista ape mezotermale la Toplita, la Baile Tu§nad, unde
pe langa apele mezotermale, intr-un foraj a fost interceptat un zScamant de
adancime cu ape de peste 64 C.
a
In partea sudiea se intalnesc ape mezotermale in arealul fostei Bai

A
Siriu. In Subcaprafii Getici, mezotermalismul a fost probat, la Caciulata,

Baile Govora, Baile 01ane§ti, Cozia, Bivolari, in citeva foraje ce au
interceptat panze termale de adancime.
Legat de prezenta apelor minerale carbogazoase, este §i utilizarea
acestora ca ape de consum curent sau ape de masa. Acestea au determinat
inca de la inceputul sec. al XlX-lea, dezvoltarea unei activitati cu efect
benefic, respectiv captarea unor surse hidromineraie carbogazoase, cu calitati
78
deosebite, imbutelierea acestora §i valorificarea lor, atat in tara §i frecvent
peste hotare.
Aceasta activitate a stimulat §i dezvoltarea industriei sticlei, a
glajeriilor, care ofereau posibilitatea de imbuteliere. Comercializarea apelor
minerale carbogazoase a inceput sa se faca in mod regulat la Borsec din
A
1804. In prezent aceasta apa este considerate pe piata interna §i externa o

marea de referinta intre apele minerale din Romania. Activitatea de
valorificare prin imbuteliere, cu sui§urile §i cobora§urile acesteia, a
inregistrat o extindere §i cre§tere generaia, atat sub aspectul cantitatii
imbuteliate §i comercializate, cat §i a zacamintelor ce au intrat sub aceasta
incidenta: Borsec, Sancraieni-Ciuc, Ca§in-Iacobeni, §aru Dornei, Poiana
Negri, Biborteni, Malna§, Stanceni. De§i nu sunt de origine hidrica,
emanatiile gazoase (mofetice) se implica direct §i indirect in diversificarea
paletei hidrochimice a apelor minerale, pe de o parte, sau prin efectele
propriu-zise pe care le au acestea in tratarea unor afectiuni cardiovasculare,
mai ales periferice. Carpatii Orientali, respectiv aureolele mofetice Oa§ -
Gutai - Toroioaga §i Caiiman - Harghita sunt cei mai reprezentativi prin
prezenta acestor emanatii, fie de CO2, care sunt dominante, fie de emanatii
sulfataliene (ca in cazul arealului Balvanio§).
Sub aspectul structurii chimice, CO2 poate ajunge la o concentrate
de aproape 100 %. Emanatiile mofetice de la Covasna sunt cele mai pure din
Europa, 99 %. La acestea se adauga emanatiile de la Santimbru-Ciuc sau
Harghita Bai, unde concentratia este de 94 %. Emanatiile mofetice de la
Baile Tu§nad au un continut chimic mai divers, predominant azotos, la care
se adauga CO2. Alte localitaî cu emanatii mofetice mai putin reprezentative
sunt Vatra Dornei, Sangeorz Bai, Buzia§. Toate statiunile amintite au
instalatii de captare, in cadrui carora se realizeaza cura mofetica cu efecte
tk
miraculoase asupra circulatiei periferice (capilare). In localitatea Covasna,
gazul carbonic este §i imbuteliat.
Carpatii Orientali formeaza regiunea geografica unica din punct de
vedere al concentrarii zacamintelor hidromineraie, al diversitatii hidrochimice
a apelor minerale legate de litologia locale §i de asemenea concentreaza eel
mai mare numar de statiuni balneoclimaterice, valorificSnd aceastS resursS
naturals. Datorita acestui fapt consideram utila prezentarea in detaliu a acestei
regiuni din punct de vedere a resurselor hidromineraie.
Din analiza detaliatS a varietatii apelor minerale din Carpatii Orientali
rezulta existenta a §apte tipuri hidrochimice de baza: bicarbonatate-
carbogazoase, feruginoase, carbonatate, sulfuroase, sulfatate, clorurate §i o
grupare de cateva tipuri mai putin numeroase, dar cu valence terapeutice
deosebite (vitriolice, arsenicale, radioactive, termale). Aceste tipuri se
detaliaza in 32 de subtipuri cu ponderi difrite in cadrui tipului hidrochimic,
cat §i ca raspandire spatiala (fig. ).
- Din cele aproximativ 400 de surse sau grupari de surse (cu acela§i
hidrochimism), frecvente pentru multe din statiunile balneoclimaterice, 138
apartin tipului hidrochimic dominant, bicarbonatat-carbogazos (34,7 %),
rezultat direct al fenomenelor postvulcanice, de emanate a CO2 §i care
apartin tipului hidrochimic dominant, bicarbonatat-carbogazos (34,7 %),
rezultat direct al fenomenelor postvulcanice, de emanate a CO2 §i care
caracterizeaza aureola mofetica Oa§-Gutai-Toroioaga §i Caliman-Harghita,
cu extensiune de la Bixad-Sapanta, pana la Zizin, in partea sudica §i Slanic
Moldova in est. Prin dizolvarea §i a altor substance (Ca, Mg, Na, CI, Fe)
rezulta opt subtipuri hidrochimice subsidiare, dintre care patru continand
CO2, deci cu im caracter carbogazos accentuat (Fig. 5).
Predomina apele minerale bicarbonatate calcice magneziene cu
CO2, cele bicarbonatate sodice clacice magneziene §i cele bicarbonatate
clorurate cu CO2.
79
- Urmeaza ca pondere apele minerale feruginoase, cu 91 surse (§i
grupari de surse), reprezentand 22,9 % din totalul apelor minerale
concentrate, de asemenea, in perimetrul aureolei mofetice. Cuprinde §ase
subtipuri, in cadrui carora predomina apele feruginoase bicarbonatate cu
ZZ9°/o 3A.7°/
4.3% o
CO2 §i cele feruginoase cu CO2.

i------> Bicarbonate
Feruginoase CZ3 Ca
rbonatate mmDSulfatate
ESB Sulfuroase CSa
Clorurate » lAitft tipuri
hidrochimice
13,8 18.2°/©
°/o 3.8% 2,2%
Fig. 5. Ponderea principalelor tipuri hidrochimice din Carpafii Orientali
Aceste doua tipuri hidrochimice ce grupeazS cea mai mare parte a

surselor de ape minerale din Carpatii Orientali (66,7 %) constituie
principalul factor terapeutic utilizat in cura interna §i externa §i, de
asemenea, ca apa minerala de consum curent.
- Catre est, in zona fli§ului, se evidenjiaza apele sulfuroase (73 de
surse §i 18,3 % pondere) §i cele sulfatate (17 surse §i 4,3 % pondere). In
primul caz se deta§eaza apele sulfuroase oligominerale §i sulfuroase sarate
bicarbonatate, iar in al doilea, apele sulfatate calcice magneziene.
- La contactul cu unitatea subcarpatica apar apele minerale clorurate
(55 de surse, 13,8 %). In cadrui acestora, o serie de surse contin CO2, ca
efect al emanatiilor mofetice din extremitatea sudica a aureolei (Slanic
Moldova), altele sunt sarate iodurate bromurate, cu ridicata valoare
terapeutica.
- Ponderi reduse au apele minerale carbonatate §i sulfatate cu 3,8 %
§i respectiv 4,3 %.
A
- Intr-o categorie aparte sunt grupate cateva tipuri hidrochimice care

de§i reprezentate, fiecare doar prin cateva surse, prezinta o mare important
prin calitatile lor curative, date fie de elementele chimice rare pe care le
contin (arseniu - apele minerale arsenicale de la §aru Dornei, Dorna
Candreni, apele arsenicale - C02 de la Covasna, cele de la Ca§in-Repat,
Borsec, Turia; apele minerale vitriolice de la Slanic Moldova; apele
minerale, continand fluor, de la Bilbor, Borsec, Baile Tu§nad; ape minerale
continand iod, Covasna Balvanio§, Bodoc; ape minerale bromurate, Covasna,
Malna§, Sangeorz Bai, BSile Tu§nad).
Unele ape minerale confin, intr-o doza redusa, elemente radioactive ce
le confer^ calitati particulare (ca cele de la Sangeorz Bai). Radioactivitatea
apelor minerale se datoreazS emanatiilor de radon din rocile vulcanice §i se
exprimS in unitati Mache. In Carpatii Orientali se intalnesc izvoare foarte slab
radioactive (pana la 500 pCI la Dane§ti, Madara§, Sancraieni, Lueta, Miercurea
Ciuc, Biborteni, Malna§, Covasna, Vatra Dornei, BSile §uga§, BSile Ozunca,
Toplita, Iacobeni; ape minerale moderat-radioactiv (1000 - 5000 pCI), la
Borsec - izvorul Pierre Curie §i cu radioactivitate deosebita (peste 10 000 pCI)
la Sangeorz Bai §i BSile Tu§nad.
80
De§i nu este caracteristic Carpatilor Orientali, termalismul este prezent
in apele minerale de la Cavnic, Topita, Racu, Vlahita, Corund, Praid §i mai ales
BSile Tu§nad. Apele termale sunt prezente, de la cele mezotermale la cele
hipertermale (la BSile Tu§nad ajungand la 64°C §i mineralizare de 12 ori mai
mare ca a apelor de la BSile Felix) diversificand §i mai mult profilul balnear al
unor statiuni, prin tratarea afectiunilor locomotorii.
Cea mai mare parte din sursele hidromineraie cartate sunt incS
neutilizate din cauza debitelor mici sau a pozitiei periferice fatS de principalele
cSi de comunicatie. Aceasta ar necesita mari investitii pentru amenajare. Pe de
altS parte, prospec{iunile hidrogeologice efectuate atat in arealele „traditionale"
cu ape minerale, cat §i in cele mai putin cunoscute, au mSrit considerabil
rezervele de ape minerale valorificabile in actualele statiuni balneoclimaterice
sau in stabile de imbuteliere §i ofera, in perspectivS, posibilitatea intrSrii in
circuitul turistic balnear al altor noi obiective (fig. 6).
Se poate remarca o concentrare deosebitS a surselor hidromineraie in
trei arii hidrogeologice: aureola mofeticS, fli§ul carpatic §i contactul carpatic cu
zona salifera subcarpaticS. Din marea multime a surselor hidromineraie
existente au fost selectate, spre prezentare, doar acelea cu utilizare balnearS -
comercialS §i cele care, datoritS calitaîlor terapeutice §i organoleptice sau a
debitelor, urmeazS sS fie valorificate.
Sursele hidromineraie cu un chimism specific, aparfinand unor tipuri
dominante se intalnesc din zonele depresionare panS la altitudini de peste 1000
m, ca in Harghita §i CeahlSu.
a) Aureola mofetica a eruptivului neogen cuprinde domeniul multilor
vulcanici §i al depresiunilor limitrofe (Covasna-Zizin), iar in est panS la SISnic
Moldova. Cuprinde, de asemenea, o parte din zona cristalino- mezozoicS §i
formatiunile de fli§. In acest areal sunt cuprinse cea mai mare parte a surselor
hidromineraie bicarbonatate, feruginoase, chiar clorurate, pe un fond general
carbogazos.
81
- In partea nordica se deta§eaza subunitatea aureolei mofetice Oa§- Gutai-

Toroioaga, cu surse utilizate, in mai mica masura, in scopuri blaneare, doar in
cateva statiuni de importanta locala.
- In depresiunea Oa§ sunt ape minerale bicarbonatate, clorurate, sodice,
calcice, magneziene, sulfuroase la Tarna Mare, Bixad, Certeze, Negre§ti Oa§,
Valea Mariei. 14 Nr. surse
- Depresiunea submontana Baia Mare dispune de ape minerale 0 HCO3C1
bicarbonatate, clorosodie, carbogazoase la Firiza, Chiuzbaia, Baia Sprie, HCO3
NaCl
Valea Borcutului, Baile Usturoi, Baile Dane§ti, Baile Carbunari (Pricajan HCO3C&
A., 1985). M0
- Depresiunea Maramure§, cu ape minerale clorosodice, $liS0fcH OUgoinine raleS
bromoiodurate, bicarbonatate, sulfatate, bicarbonatete-carbogazoase, CQs NaCl*
sulfuroase, localizate la Sapanâ, Breb, Once§ti, Barsana, Slatioara, Sty
Poiana Glodului, Botiza, Vi§eu de Sus, Valea Vinului.
A ■•
- In Muntii Maramure§ §i Rodna, cu ape minerale bicarbonatate,

carbogazoase, calcice, acestea sunt frecvente la §uligu, pe Valea
Vaserului, pe Valea 7a§lei, Lostun, Bor§a (izvorul Fantana §i Vini§or-
Repedea).
Fig. 6 Distributia cantitativS (numar de surse) a principaleor tipuri

hidrochimice din Carpatii Orientali.
82
• Cca mai mare extensiune spatiala o are aureola mofetica Caliman-

Harghita. Aici se concentreaza principalele zacSminte hidrominerale din tarii, cu
debite cumulative impresionante §i hidrochimism variat, ceea ce a contribuit la
dezvoltarea a numeroase stafiuni balneoclimaterice, unele dintre acestea
consacrate pe plan international.
- In partea nordicS se deta§eaz& apele minerale din bazinul Some§ului
Mare cu acumularile de la Sangeorz Bai (bicarbonatate, sodice, clorurate, calcice,
slab bromurate-iodurate, radioactive), Parva, Maieru,
A
Anie§, §ant, apoi Poiana Ilvei, llva Mare, Magura Ilvei. In depresiunea Dorna sunt
37 de surse hidrominerale la Vatra Dornei, §aru Dornei, Co§na, Poiana Cojnei,
Dorna Candreni, Poiana Negri, Poiana Stampei, Neagra §arului. La acestea se
adauga sursele din bazinul Bistricioarei: la Borsec cu IS iviri naturale, la care se
adauga cinci foraje, Bilbor cu IS iviri, Tulghe§ cu cinci iviri.
- Lima Mure§ului cuprinde un num&r mai mic de surse: Remetea,
Ciumani, Vo§lobeni.
• Linia Oltului este caracterizatS prin cea mai mare concentrare de surse
hidrominerale, predominant carbogazoase-bicarbonatate, orientate pe trei
aliniamente: eel estic, la vest de Munfii Bodoc, intre ArmS§eni §i LSzare?ti, cu
sursele de la Arma§eni, Ciuc-Sangoerz, Bancu, Sanmartin, Ciocmani, Cozmeni,
pe paraiele Tu$nad §i Hipatac; aliniamentul central din lunca Oltului cu
SancrSieni; eel vestic cu Pucioasa, Santimbru.
- In detielul Oltului se deta§eaza concentrarea de la Tu§nad Sat, utilizatS
cu deosebire pentru imbuteliere §i mai ales cea de la Baile Tu§nad. La acestea se
adaugS sursele inc& nevalorificate de pe vaile Tisa §i Dracului (cu ape
carbogazoase, feruginoase), cu debite foarte mari. In continuare, la contactul cu
depresiunea Bra§ov sunt ivirile din bazinul v5ii Turia; de la Ozunca, Malna§,
Bodoc, §uga§, Valcele.
- In partea cstica a aureolei mofetice se remarca cateva zacaminte
importante: Ca§in-Iacobeni (cu trei linii de izvoare, mai important fiind Repat),
SlSnic Moldova (cu 16 iviri avand caracter bicarbonatat, clorurat, slab sulfuros, cu
urme de iod §i brom), Poian §i mai ales Covasna. Aceasta din urma are un marc
numar de iviri, de o varietate hidrochimice unicS, dezvoltate in lungul a doua linii
de fracturS: Valea Hanco-Balta Dracului §i Covasna-Caîn.
- In extremitatea occidentals a aureolei mofeticc sc g&sesc ivirile
clorosodice-carbogazoase de la Praid, cele carbogazoase bicarbonatate,
clorosodice feruginoase de la Homorod, Varghi§, Biborteni, Vlahita
b) In zona flifului cu conditii favorabile de acumulare se intalnesc surse
hidrominerale cu debite variabile care apartin celor trei tipuri dominante:
carbonatate (Izvoru Nechitu), clorurate, in zona fli$ului exterior, la contactul cu
Subcarpatii (Putna, Straja, Valea Moldovitei, ComSne§ti, Darcnane$ti) §i in plin
fli§ (la Piping, Ghime§-Palanca, Valea Uzului, AsSu); sulfatate-sulfuroase la
Bro§teni, Borca, Valea Boului, Moldova-Sulita, Sinaia, Siriu.
c) Catre exterior, in Subcarpati, apele minerale au un caracter clorosodic,
sulfatat, sulfiiros §i sunt cantonate la Oglinzi, Baltate§ti, Garcina, Piatra Neamf,
Moine§ti, Targu Ocna, Slinic, Telega.
Arealul de maxima densitate a surselor hidromineraie din aureola
mofetica, cu debite mari §i hidrochimism predominant bicarbonatat carbogazos se
suprapune, in linii mari judetului Harghita, nordului judefului Covasna §i pSrfii
83
sud-vestice a judetului Bacau. Aceste surse pot fi grupate pe patru aliniamente

principale:
- aliniamentul I ce include ivirile de la Covasna, Ca§in-Iacobeni, cu
ramificatie pana la Slanic Moldova §i inchidere la sud de Valea Uzului;
- aliniamentul II cu ivirile din partea vesticS a munfilor Bodoc §i Ciuc §i
din zona cristalino-mezozoiea a muntilor Currnatura §i Giurgeu: Turia-Balvanio§,
Baile Tu§nad, Tu§nad Sat, Cozmeni, Ciocmani, Ciuc, Sangeorgiu, Arma§eni,
Lunca de Sus, To§orog, Tulghe§, Borsec, Bilbor;
- aliniamentul III ingloband izvoarele minerale de pe Oltul §i Mure§ul
superior: Vo§lobeni, Joseni, Remetea. Topliâ;
- aliniamentul IV ce porne§te din judetul Covasna cu Valcele, Malna§,
Bodoc, Ozinca §i continua din sud-vestul §i vestul judetului Harghita la Lueta,
BSile Chirui, Sellers, CSpSlnifa, BSile Homorod, Corund, Praid.
Din multitudinea de surse hidromineraie existente in Carpatii Orientali,
doar o parte sunt in prezent valorificate (prin curS balnearS sau imbuteliere), cele
ce corespund, din punct de vedere hidrochimic §i al debitului. Captarea acestor
zScSminte a cSutat sS respecte normele de protecjie a stratelor acvifere, in acest
sens existand o indelungatS experientS asupra modalitatilor §i tehnicilor de
exploatare. Prin aceasta se urmSre§te o exploatare eficientS §i de lungS duratS,
care sS permits regenerarea treptatS a apelor minerale din zScSmantul respectiv
§i conservarea calitStii lor terapeutice.
/V
In continuare, se va proceda la prezentarea principalelor zScSminte

hidromineraie. Cea mai mare parte dintre acestea se incadreazS spatial aureolei
mofetice, unde s-au dezvoltat §i principalele statiuni balneoclimaterice, dar §i in
zona fli§ului §i in contactul cu Subcarpatii (Pricajan A. y 1985). Aceste
zScSminte vor fi evidenîate dupS criteriul apartenentei la una din cele trei arii
amintite.
- Zacamantul Valea Mariei, in Depresiunea Oa§ a fost exploatat din 1860
§i utilizat panS in 1944, prin 11 surse hidromineraie, cand a fost distrus. Astazi
sunt valorificate doar doua surse (avand §i caracter hidrotermal) ce alimenteazS
un bazin.
- Zacamantul Sangeorz Bai ale carui ape sunt cunoscute de aproape doua
secole este intens utilizat din perioada interbelica, pentru calitatile terapeutice
deosebite (printre care §i radioactivitatea cu Rn). Debitele sunt constant mari §i
satisfac actuala capacitate a bazei de tratament. Ofera, de asemenea excedente
valori iicabile prin imbuteliere. Debitul total al surselor ajunge la 129,6 m / 24 h.
- Zacamantul Borsec cu 12 surse (izvoare §i foraje) hidromineraie
bicarbonatate, calcice, sodice, carbogazoase §i un debit cumulat foarte mare de
9,35 L/s din izvoare §i 12,5 1/s din sonde, asigura funcfionarea bazei de tratament
§i a celei mai mari statii de imbuteliere a apelor minerale din tara.
- Zacamantul Baile Tu§nad alimenteaza cu ape minerale baza de
tratament a statiuni i §i are un debit total de 7,18 l/s utilizat pana in prezent doar
in propose de 25 % (1,782 l/s). Din debitul utilizat, 0,282 l/s este folosit in cura
interna (10 %) iar 1,5 l/s (90 %) pentru cura externa.
Pe langa sursele mezotermale cunoscute (cu temperaturi de 20 - 30 C) a
fost descoperit, intr-un foraj, langa lacul Ciuca§, un zacamant cu ape termale de
64°C (cu ape clorosodice-carbogazoase), cu debit artezian de 7 l/s, utilizat atat in
cura externa, cat §i in bazinele de agrement.
84
- Zacamantul Balvaniof se inscrie in aureola mofetica, cu caracter

solfatarian, intr-o zona cu anomalie geotermica (10-15° pentru 100 m adancime).
Apele minerale carbogazoase, bicarbonatate, clorurate, slab sulfatate, captate in
opt izvoare sunt utilizate in cadrui statiunii.
- Zacamantul Covasna prezinta cea mai variata paleta hidrochimica a
apelor minerale, datorita apartenentei la doua structuri de baza, cretacica §i
phocen-cuaternara, inglobate aureolei mofetice. Debitul captat §i valorificat in
intregime este de 7,9 l/s.
- Zacamantul Vdlcele are ape minerale bicarbonatate, sodice, calcice,
magneziene, utilizate atat in balneatiune, cat §i prin imbuteliere. Sunt in functiune
trei izvoare §i sonde de unde se obfin 2,46 l/s.
- Zacamantul Slanic Moldova, cu 16 surse avand caracter clorurat,
bicarbonatat, sodic, carbogazos, slab sulfuros, cu continut de iod §i brom este
utilizat atat in cura balnearS, cat §i pentru imbuteliere (pentru apa minerals
medicinalS).
a
- In zona fli§ului se remarcS zacamantul Sinaia, cu ape bicarbonatate,

sulfuroase, bromurate, calcice, amplasat pe versantul estic al VSii Prahovei, pe
Valea Cainelui, cu douS surse ce cumuleaza un debit de 2,4 l/s.
- La contactul cu zona pericarpaticS, legat de substantele minerale din
subasment, se formeazS ape minerale clorosodice concentrate, sulfatate, sodice,
cum este cazul zac&mintelor de la Baltate§ti, Oglinzi, Targu Ocna, valorificate
balnear.
- Alaturi de acestea, se mai gasesc numeroase zScSminte hidromineraie,
cu debite mult mai mici, utilizate pe plan local, in scopuri
A ______
balneare sau de agrement (bazine cu ape minerale). In Depresiunea Ciuc sunt

minizScSmintele de la: Miercurea Ciuc, Racu, BSile Harghita (trei izvoare), BSile
MSdSra§, BSile DSne§ti (trei izvoare), BSile Madicsa (Carta), Jigodin, Valea
IntunecoasS, Bancu, Sanmartin, Cicani, Cozmeni, Lazare§ti, Pucioasa-Santimbru,
totalizand un debit de 1 1/5; in partea vesticS a muntilor vulcanici la Praid,
Corund, BSile Homorod, BSile Chirui cu 1,3 l/s. Se estimeazS la 813 000 1/24 h
debitul zScSmintelor apartinand statiunilor locale din judetul Harghita.
De§i nu are un efect direct asupra activitSti balneare din statiuni,
imbutelierea apelor minerale prezintS o importantS economico-socialS deosebitS
pentru tara noastrS, atat pentru asigurarea unei cantitSji suficiente §i de calitate de
apS minerals de consum curent pe plan intern, intr-o perspectivS nu prea
indepSrtatS putandu-se obtine §i mari cantitati excedentare pentru export, cat §i
pentru posibilitatea de a se efectua prescript^ balneare la domiciliu (mai ales curS
internS).
Activitatea de valorificare a apelor minerale prin imbuteliere este veche,
de aproape douS secole, incepand aproape in acela§i timp cu intrarea in functiune
a primelor stabilimente balneare in Carpatii Orientali, la Borsec. InifiatS la
sfar§itul secolului XVIII, la Borsec, in forme rudimentare, activitatea de
imbuteliere a avut o cre§tere continuS. S-a desfa§urat in paralel cu activitatea
balnearS. Concomitent cu introducerea in circuitul balnear a noi zScSminte
hidromineraie, o parte din apa acestora a fost imbuteliatS avand la bazS tehnici de
captare §i stocare tot mai adecvate. Acestea au evoluat de la vechile captSri
empirice din secolul XIX, panS la captSrile moderne cu sondaje, protejarea
zScSmintelor §i realizarea condifiilor de stocare temporarS, farS pierderea
calitSfilor §i a continutului de CO2, precum §i eliminarea factorilor potenfiali de
85
poiuare a orizonturilor acvifere. DacS in perioada interbelicS a avut loc o cre§tere

explozivS a numSrului de zScSminte, cu debite limitate, a cSror apS era
imbuteliatS, astSzi numSrul acestora s-a redus in favoarea cre§terii capacitStii de
imbuteliere, pentru zScSmintele cu debit substantial. AstSzi exploatarea §i
imbutelierea apelor minerale de masS se face de cStre APEMIN. S-a generalizat
introducerea ambalajelor de tip PET, din plastic, reciclabile. '
Acest fapt impune intrarea in exploatare a noi zScSminte hidromineraie
prospectate §i cercetate, considerate panS in prezent rezerve, cu atat mai mult cu
cat cantitatea potential utilizabilS depa§e§te de cateva zeci de ori actualele
capacitati de imbuteliere. Este adevSrat cS doar o parte
Caracteristicile principalelor z&caminte hidromineraie*
86
Tabel nr. 1
Nr. crt. ZdcSmantul Tip de Mineraliz. mg/l Confinut Debit cumul Utiiiz. Temp, ape
surs& l/s term.
co2
1. Valea Mariei Izv. 8046-9286 633,6 0,0 Terap.-
foraj agrem.
«
2. Sangeorz Bai 8359 1108,0 1,5 Terap.-
imbutel.
« cc
3. Vatra Dornei 250-4000 92,1-93,3 6,9
a
4. §aru Dornei 3500-4800 1874,2 15,0 Imbutel.
«
5. Dorna Foraj 860-8972 2250 3,0
Candreni
tt «< -
6. Co§na 4717 2941 0,6
tt cc -
7. Poiana Negri 1728-4905 1230,0 7,0
8. Bilbor Izv. 2800-4600 0,5 Rezerva j-

1000-
2500
9. Borsec Izv. 1000-4000 1012- 22,0 Terap.
foraj 1596 imbutel.
-
10. To§orog foraj 1700-1800 1300,0 0,6 Imbutel.
(< -
11. Stanceni 1300-1500 1400 0,8 Imbutel
cc tt -
12. Sancraieni 3048 1665,0 3,5
13. B5ile Tu§nad Izv. 3495-8278 1505- 7,2 Terap., 28-61°C
foraj 1948 agremen t (foraj)
-
14. Tu§nad Sat 1127-6001889-1896 4,9 Imbutel.
«<
15. Malna§ 509-6781 101- 0,4 Terap.
1424,0 imbutel.
16. Bodoc Sf 1200-1600 0,5 Imbutel.
1000-
1400
-
17. Ca§in izvor 203-5361 2200,0 0,2 Imbutel
-
18. Balvanio§ 5131- 10331 553-1875 0,9 Terap
cc -
23. Biborjeni foraj 4975-5514 700-1900 7,9
19.24. Poian
Vfilcele foraj
izvor 6816
3400-3600 2500-
\Q\2- 1865 0,3
2,5 Imbutel
Terap.
2700 Imbutel.
tt
20.25. Targu
Varghi§ Izvor- foraj 1965-3525
1
~ 792-2840 -
1,4
2,0 Terap.
Imbutel. -
Secuiesc agremen t
H f-
26. Vlahita 1500-3500 872- 1200,0 1,5 Terapeut
21. Covasna Izv. 633-17377 1000- 10,2 -
Terap.
27. Odorheiu foraj
CC
6431 1300-2500
1900 0,5 imbutel.nt
Agreme
-
-
22. Zizin u 756-15 463 0,7 Imbutel.
Secuiesc 132-
28. Sl&nic
tt
25155- 2165
641,0 10,8
Moldova Adaptare dupa
2491 Pricajan A., 1985. Terapeut
Imbutel.
it -
29. BSile 1000-8500 60,0 Terap. 47-62°C
Herculane agrem
it
30. Calimane§t i- 436-17 778 12,5 Terap. 33-39uC
Caciulata (foraje)
it - cc •
31. 01ane§ti 6290- 7,2
18840
CC - cc -
32. Govora 1800-7500 6,4
cc -. cc
33. Sacelu (Gj.) 2800-4600 5,1
cc
34. Moneasa 234-256 8,3 Terap. 32UC
agremen t
cc p" cc
35. Va{a de Jos 1083-1218 4,0 38-39,5
cc -r cc
36. Geoagiu B2u 1061,2- 25,0 23,0- 32,0
1363,3
cc
37. Calan Izvor 1000-2000 2,5 25-29uC
cc -
38. Bohot 4775,8 2173,4 0,4 Imbutel.
-
39. Tinea Izv. foraj 8578 2235,5 6,0 Terap.
cc i-
40. Lipova 3114,5 2005,9 0,8-1,0 Terap.
imbutel.
cc cc -
41. Buzia§ 5684-7169 1977- 2545 13,5
cc
-
42. Someêni 1900- 2,3 Terap.
14500 agrem
- cc -
43. B5i{a Izvor 2132,0 1,1
- -
44. Bazna Izvor foraj 68 374 2,2 Terap.
-
45. B. Felix- 1 Foraje 700- 1009 60 Terap. 27-49°C
Mai agrem
cc cc
46. CMacea 800- 1100 3,5 39-42°C
87
din aceste surse indeplinesc conditiile de imbuteliere, legat mai ales de stabilitatea
calit&tilor organoleptice §i curative pe o perioadS lungS de timp.
in cele ce urmeaza va fi prezentata o situate sintetica cu privire la
caracteristicile principalelor zacaminte hidromineraie din Romania.
1.3.2. Namolurile terapeutice (peloidele) se constituie ca factor terapeutic
utilizat in tratamentul afecfiunilor circulatorii periferice, in stimularea unor funcfii
endocrine sau a secrefiilor enzimatice. Principiile active din namoluri sunt de
natura mecanica, fizica §i chimica. Namolurile sunt legate genetic §i spatial, in
cea mai mare parte, de prezenta mla§tinilor de turba din depresiunile
intramontane, mai ales, de existenja acumularilor lacustre cu salinitate concentrate
§i in functie de acestea se diferentiaza hidrochimic §i ca efecte.
Prima utilizare in scop terapeutic a nSmolurilor a fost facuta in 1880 la
Vatra Dornei. Initial, acesta provenea dintr-o mla§tina de turba, Colicelul, pentru
ca apoi sa se treaca la utilizarea namolului de turba de la Poiana Stampei. Ulterior,
intra in circuitul balnear namolul de turba de la Borsec §i mai apoi eel recoltat de
pe fundul unor lacuri sarate de la Sovata, Amara, Lacul Sarat Techirghiol, etc.
Exista, sub aspect genetic §i din punct de vedere al efectelor terapeutice,
doua categorii de namoluri.
Namolul de turba cu ape minerale este intalnit in aproape toate
depresiunile intramontane, mai ales cele din Carpatii Orientali: Depresiunea
Dornelor, Depresiunea Borsec, Depresiunea Ciuc §i in continuare, in lungul
Oltului, in Golful Sfantu Gheorghe al Depresiunii Bra§ov. Din punct de vedere
hidrochimic, se impun namolurile cu ape carbogazoase din Depresiunea Vatra
Dornei, Depresiunea Borsec, apoi namolurile de la Malna§, Covasna; namolurile
sulfatate de la BSile Tu§nad, Turia, Madara§, Raco§u de Jos; namolul conînand
ape bicarbonatate §i radioactive, la Sangeorz-Bai.
A doua categorie o formeaza namolurile sapropelice. Acestea se formeaza
pe fundul lacurilor sarate §i provin din descompunerea anaeroba a resturilor
biogene. Sunt prezente §i in foarte multe cazuri valorificate namolurile
sapropelice la Co§tiui, in Maramure§, Sovata (lacurile Ursu §i Negru), Ocna
Sibiului, Slanic, Ocnele Mari, toate in regiunea subcarpatica §i a depresiunilor
submontane transilvane, legate de prezenta sarii; precum §i la Amara, Lacul Sarat;
sau in limanele marine Techirghiol, Agigea, Mangalia. Acestea sunt utilizate in
tratarea afectiunilor locomotorii, fie sub forma impachetarilor §i a bailor de namol
sau pentru ob{inerea unor factori medicamento§i de extract, cum este Pel Amar,
obfinut din namolul sapropelic din Lacul Amara §i avand un efect sporit asupra
acelora§i afectiuni.
1.3.3. Apele de suprafafa, prin cele doua componente, lacurile §i refeaua
hidrografica, se impun in mod complex §i diferentiat in sporirea valentelor
turistice a regiunilor geografice in care se aflS.
1.3.3.1. Suprafefele lacustre se gasesc de la nivelul marii pana la 2000 m
altitudine. Din punct de vedere genetic, ele sunt de origine naturals sau antropica.
A
a) In categoria lacurilor naturale se incadreazS cele mai multe tipuri

genetice, avand drept urmare §i diversificarea paletei peisagistice introduse in
cadrui natural. Cele care produc un impact puternic in peisajul montan inalt il
formeaza lacurile glaciare. Acestea au in cea mai mare parte valence
peisagistice, fiind perfect integrate ansamblurilor morfologice glaciare ce cuprind
creste, circuri, morene §i lacuri glaciare. Se caracterizeazS prin extensiuni areale
88
reduse, de la 10 ha (Lacul Bucura) pana la cateva sute de m sau adancimi de la

maximum 29 m (Lacul ZSnoaga) pana la cateva zeci de cm. In functie de
adancime §i extensiune, volumul apelor este variabil, iar geneza acestora este
pluvi-nivala §i din freaticul grohoti§urilor de la baza circurilor. De regula, apa
este nepoluata, cu un grad ridicat de transparent^. Lacurile glaciare se impun in
crearea unei ambiante specifice. Ele se concentreaza in principal in patru masive
montane afectate mai ales in Wurm de glaciafia cuaternarS.
A
In Carpatii Orientali, Masivul Rodnei este eel ce concentreaza un numar

de peste 20 de lacuri glaciare, din care doar 10 se impun prin pozitie, dimensiune
§i calitati fizico-chimice ale apelor continute: Lala Mare, de peste 4 hectare,
Buhaiescu, Iezerele Pietrosului, Repedea. In afarS de acestea, mai exista lacuri de
origine glacio-nivalS sau nivo-glaciarS, mai pu|in importante in peisaj, cum este
Lacul Retiti§ din Munfii Calimani, Lacul Vulturilor in Munfii Siriu (amplasat
intr-o ni§S de nivatie).
Carpatii Meridionali adapostesc in jur de 170 lacuri glaciare. Cele mai
multe sunt concentrate in Mun|ii Retezat, in jur de 80, aici gasindu-se eel mai
intins (Bucura) §i eel mai adanc lac glaciar din Carpati, Zanoaga. Sunt lacuri de
circ §i de vale glaciarS. Cea mai reprezentativa concentrare de lacuri glaciare se
gase§te in circul glaciar complex Bucura, unde pe langa lacul cu acela§i nume
din partea inferioarii, exists §i numeroase lacuri amplasate in circurile
suspendate, precum TSul AgStat, TSul Portii, Lacul Lia, Ana, Viorica, Florica,
realizandu-se, poate, eel mai reprezentativ complex peisagistic glaciar
morfolacustru din Carpati. In afarS de acestea, exista alte numeroase lacuri, §i
anume TSul Negru, care este eel mai inalt din Retezat; un alt complex de lacuri
asociate il formeaza ZSnoaga, ZSnoguta, Judele, TSul RSsucit, TSul Ascuns. Pe
versantul nordic al Retezatului se remarcS, dintre lacuri, Gale§ul, de asemenea
suita de lacuri A
mai mici de pe Valea Stani§oara sau cele de pe Valea Rea. In Muntii

FSgSra§, se conserva un numar de peste 30 de lacuri glaciare, intre care eel mai
important este Balea de pe versantul nordic, Tntins pe aproape 5 ha §i adanc de
peste 11 m, la care se adaugS lacurile de pe Valea Capra sau lacurile Podragu
Mare, Urlea.
in grupa Parang, se gase§te un numSr mai redus de lacuri, cum sunt
Galcescu, Ro?iile, Mandra, Tau inghe(at, iar in partea de nord-vest, in §ureanu, se
gSse§te Iezerul §ureanul, care are o geneza complexa glaciarS de nivatie §i tasare.
in Mun{ii Bucegi, de§i glaciafia s-a manifestat cu aceea$i intensitate,
datoriti substratului calcaros conglomeratic, lacurile glaciare formate cu
certitudine in perioada postglaciarS au fost drenat ( precum cele de pe Valea
§ugSrilor).
O categorie de lacuri reprezentatS printr-un singur exemplar este cea a
lacurilor de crater. Acest unicat este Lacul Sfanta Ana, format in craterul
Ciomatul Marc, cu o forma aproape circulars, intins pe aproape 20 ha §i avand o
adancime maxima de 7 m. Se gSse§te in apropierea statiunii BSile Tufnad,
reprezentand unui dintre obiectivele turistice importante din hinterlandul acesteia.
ReprezintS o micS zonS endoreicS, iar durabilitatea existentei acestei, se leaga,
pe de o parte de patul sSu impermeabil pe de altS parte de mentinerea unui bilant
hidric echilibrat. In apropiere, spre est, exists o mla§tina oligotrofa Moho§, fostS
in trecut de asemenea lac de crater, amplasatS in craterul geamSn al celui care
89
adSposte§te Lacul Sfanta Ana §i care a fost deschisS prin eroziune §i drenatS de
Paraul Ro$u.
O altS categorie de lacuri rare o reprezintS lacurile de baraj natural, care
prin infSti§area lor, prin extensiune, ambianta inconjurStoare §i prin pozitie, au
stimulat circulatia turisticS §i au favorizat, in unele cazuri, dezvoltarea unor
statiuni climaterice montane. De regula, acestea au o viata scurtS, datorita
strapungerii frecvente, prin eroziune, a barajelor naturale formate prin alunecare.
Cei mai reprezentativ din toate considerentele amintite anterior, dar §i eel mai
bine conservat 51 cu perspective certe de „supravietuire" este Lacul Ro§u, format
in 1837, care a contribuit in mod esential la formarea statiunii cu acela§i nume,
aflata pe una dintre cele mai importante drumuri transcarpatice, intre Gheorgheni
§i Bicaz. Principalele atu-uri sunt amplasarea sa in amonte de Cheile Bicazului,
impermeabilitatea barajului natural care-i confera perenitate, dezvoltarea pe mai
mult de 12 ha, cuprinzand doua ramuri in lungul Paraului Oilor §i a Bicazului
propriu-zis §1 adancimea de peste 10 m. Nota de inedit este data de trunchiurile
pSdurii de molid, scufundate in apele lacului, care s-au conservat prin imbibarea
partii scufundate cu saruri minerale, precum §i prezenta in apropiere a masivului
calcaros Suhard.
In afara de Lacul Ro§u, in aceea§i categorie genetica mai sunt §i alte
cateva suprafete lacustre, mai putin reprezentative fie prin pozitie, dar §i din
punct de vedere al accesului dificil la acestea. Astfel, este Lacul Bolatau, pe un
afluent al Uzului, cu o tendinta de colmatare mult mai mare sau Lacul Vindereu,
din Muntii Maramure§.
- De§i mai putine ca numar, §i avand o via|a mult mai scurta, sunt
lacurile pe calcare sau lacurile carstice, unele existente doar primavara in polii,
precum Polia Ponor din zona Padi§ - Muntii Apuseni, sau in doline, altele cu o
viata mai lunga §i care se remarca prin ambianta generala, la a carei diversitate
i§i aduc contributia: Lacul Ighiu din Muntii Trascau, Lacul Vara§oaia din Muntii
Bihor, lacurile Zaton §i Ponor din Podi§ul Mehedinti, precum §i Lacul Ochiul
Beului, in care debu§eaza apele provenite din pe§tera Bohui.
- Lacurile sarate reprezinta una dintre cele mai importante categorii
lacustre implicate in mod hotarator in turismul balnear. Cele mai reprezentative
din acest punct de vedere se gasesc in regiunea subcarpatica §i in regiunea
marginala a Depresiunii Transilvaniei, precum §i in Depresiunea Maramure§.
Cea mai mare parte dintre ele au origine antropica, fiind legate de exploatarile de
sare, la suprafata sau in subteran. Microdepresiunile in care ulterior s-a cantonat
apa din precipitatii au rezultat fie prin tasarea materialului de deasupra ocnelor,
fie prin surparea peretilor exploatarilor de sare la zi.
AceastS categorie de lacuri se impune prin doua caracteristici esentiale §i
anume marea concentrare in sare depa§ind frecvent 200 g la litru §i printr-un
fenomen fizic, §i anume heliotermia.
Lacurile sarate au deci origine antropica,in cea mai mare parte ( una din
exceptiile notabile fiind Lacul Ursu-Sovata) §i sunt legate areal de exploatarile de
sare, avand adeseori o vechime din antichitate §i pana aproape de zilele noastre,
de asemenea au adancimi mari, osciland de la mai mul{i metri pana la zeci de
metri. in Depresiunea Maramure§, lacurile sarate sunt concentrate in partea sa
vestica, §i anume in arealul localitafii Ocna §ugatag (Lacul Pipiriga de Jos §i de
Mijloc, Lacul Mihai, Lacul Var§ing), contribuind esential la dezvoltarea statiunii
cu acela§i nume, precum §i la Co§tiui (Lacul Ro§u, Taul fara Fund).
90
In regiunea marginala a Depresiunii Transilvaniei se remarca

concentrarea de lacuri sarate de la Sovata, care a contribuit la dezvoltarea celei
mai importante statiuni balneare, cu un profil aparte, valorificand atat apele
sarate concentrate, namolul sapropelic, dar §i fenomenul de heliotermie,
manifestat eel mai caracteristic in cazul Lacului Ursu. Acesta s- a format la
sfar§itul sec. al XlX-lea, prin crearea unei depresiuni rezultate ca urmare a
prabu§irii din arealul masivului de sare Sovata. Are o suprafata de 4,8 ha,
adancime maxima de 18 m. Salinitatea sa depa§e§te 200 g la litru. Fenomenul
de heliotermie constatat la putin timp dupa formare se datoreaza unui complex
de factori, pe de o parte un echilibru hidric, o stabilitate a salinitStii in profil
vertical, care oscileaza intre cateva zeci de grame la suprafaja §i peste 200
grame de la 2 m pana la fundul lacului. Al treilea factor il constituie pelicula
subjire de apa dulce de la suprafata lacului, formats ca urmare a aportului de
apa provenitS de la paraiele Auriu §i Toplita §i care are loc de lentils in
focalizarea cSldurii provenite de la soare §i care totodatS impiedicS pierderile
de temperatura in atmosferS ale stratului foarte cald de apa ce se gSse§te sub
aceasta pelicula. Ca urmare a acestui complex de factori favorabili, temperatura
apei create de la suprafata, unde inregistreaza in zilele calde de vara 23-25°,
pentru ca la adancimi de 1,5-2 m sa se inregistreze temperaturi foarte ridicate
(70°C in 1898, 61°C in 1902, 33°C in 1965), pentru a se mentine la temperaturi
de 20 - 25° la 5-6 m adancime, in cea mai mare parte a anului. Fenomenul de
heliotermie poate fi influentat negativ ca §i intensitate a manifestarii, fie
datorita aportului mare de apa dulce, pe de o parte, fie ca urmare a tulburarii
stabilitatii stratificarii, datorita unei utilizari prea intense (in sezonul estival,
datorita unui numar foarte mare de persoane).
O alta concentrare de lacuri sarate se gSse§te la Ocna Sibiu unde se
impun lacurile Horea, Clo§ca, Cri§an, Brancoveanu, caracterizate prin suprafata
restransS, dar la adancimi foarte mari, uneori depa§ind chiar 100 m. Acestea au
contribuit la dezvoltarea inca de la inceputul sec. al XIX a statiunii balneare cu
acela§i nume, care este in acela§i timp §i o statiune de
A ...
t %
sfar§it de sSptamanS pentru municipiul Sibiu. In partea vesticS a Depresiunii

Transilvaniei, pe un aliniament de la sud la nord se succed de asemenea cateva
areale de lacuri sSrate a caror geneza este legata tot de exploatSri de sare
abandonate: Ocna Mure§ (Lacul Ferdinand), Turda (cu Lacul Roman, Lacul
DurgSu, Lacul Privighetorii), Cojocna (Lacul Mare), Ocna Dej, care au
contribuit in timp la dezvoltarea unor statiuni balneare de importantS locals sau
statiuni agrementale de sfar§it de sSptSmanS.
In regiunea subcarpatica, cea mai reprezentativa concentrare de lacuri
sSrate o reprezintS SISnic Prahova, unde se gasesc §apte astfel de
A
acumulari cu apa foarte concentratS in sare. Intre acestea se remarca Baia

Baciului, eel mai intins, apoi lacul subteran sarat din Grota Miresei, singurul de
acest fel avand o suprafata de peste 1000 m §i cu adancime de peste 30 m,
cantonat intr-o fostS exploatare subterana de tip clopot in interiorul Muntelui de
Sare. Din pacate, acest monument al naturii, ca urmare a procesului de eroziune
§i dizolvare, a condus la drenarea laterals a acestuia. Lacuri sarate de o
importanta mai micS mai sunt la Telega sau Sarata Buzau.
In partea vesticS se mai intalnesc lacuri sSrate in arealul localitatii Ocnele Mari
(Candea Melinda §i colab., 2000).
91
Lacurile sSrate din regiunea de campie, in estul Campiei Romane in

Baragan, s-au dezvoltat pe depozite loessoide. Cantitatea de saruri provinc din
spalarea §i dizolvarea sarurilor continute de catre acestea. Lacurile sunt
cantonate in depresiunile - crovuri, iar conservarea lor depinde de existenta in
patul cuvetei a unui strat impermeabil argilos. Mineralizarea acestor lacuri este
mult mai redusS decat cea a lacurilor formate pe zacaminte de sare, osciland in
limita a cStorva zeci de grame la litru. Salinitatea se leagS de existenta unui
climat arid, unde evaporatia determinS o circulate pe verticals (prin capilaritate)
§i depunerea sSrurilor la suprafata acestor crovuri ocupate apoi de acumulSri
lacustre. Suprafetele acestor lacuri sunt mari de la cateva zeci panS la mai mult
de 100 ha, iar adancimile oscileazS intre 0,5 §i 2 m, nivelul lacurilor fiind legat
de oscilatiile climatice §i regimul hidric. Factorii terapeutici in cazul acestor
lacuri constau tot din concentratia in sSruri (cu o paletS mult mai variatS decat
a lacurilor sSrate anterior analizate) precum §i din formarea nSmolului curativ
cu caracter sapropelic. Numeroase astfel de lacuri sunt incS neutilizate, ele
constituind obiective potenfiale valorificabile potential in perspectivS. Dintre
acestea se remarcS, prin amenajSri cu o vechime de mai multe decenii Lacul
Amara din apropiere de Slobozia, avand o concentrare mare de sulfati de Na,
Ca §i Mg, care dau gustul specific al apei §i care au condus la formarea acelui
nSmol terapeutic sapropelic, valorificat atat prin curS directs externS, cat §i
prin realizarea unui medicament - extract naturist Pel Amar. Statiunea func|
ioneaza prin amenajSrile realizate dupS 1950.
Lacul SSrat, la sud de BrSila, ocupS un vechi curs al DunSrii (Belciug)
§i se remarcS prin conjinutul foarte ridicat de peste 200 g la litru de sSruri §i
existenta unuei mari cantitSti de nSmol sapropelic.
In categoria lacurilor cu valoare terapeuticS mai pot fi incluse Balta
AlbS, predominant cloruro-sodic, a cSrei apS §i nSmol terapeutic au fost
utilizate local §i intermitent, in aceea$i situate fiind §i lacurile Fundata sau
C&ineni.
- In sfar§it, a treia categorie de lacuri sSrate o reprezintS limanele
maritime, conservate §i izolate de apa mSrii prin existenta cordoanelor de nisip.
Intre acestea se impul Lacul Techirghiol, cu o supra fa tS de peste 1100 ha §i
adancimi depS§ind 9 m, avand o concentrate in sSruri de peste 70 g la litru.
Apele sale §i namolul terapeutic de naturS peloidicS au constituit factori pentru
realizarea incS de la sfar§itul secolului XIX a unor a§ezSminte de curS care, in
timp, au condus la formarea statiunilor Eforie Nord, Eforie Sud §i Techirghiol.
CalitStile hidrochimicc care au consacrat Lacul Techirghiol au condus la
evolutia triunghiului de statiuni litorale s-au degradat in deccniile fapte - noufl
ale secolului trecut, datorita indulcirii apei, ca urmare a aportului de api
dulce provenit din irigatii, care au determinat totodatS ridicarea nivelului
lacului. Acest fapt a determinat scaderea atractivitStii in scopuri balneare.
dupa 1990 fi ca urmare degradarea bazelor de tratament de la Techirghiol §i
mai ales Eforie, care au fost partial inundate (Candea Melinda. $.a., 2000).
Alte limanuri maritime, cu un grad variabil de concentrare a sSruri lor mai
sunt: Mangalia, Costinefti, Agigea, Nuntafi, Tatlageac Trebuie mentionat faptul cS
in arealul Lacului Mangalia sunt prezente §i izvoare minerale sulfatate cu caracter
mezotcrmal.
R
- In categoria mare a lacurilor naturale se impun, prin implicarea in

diversitatca peisajului natural stepic, limanele fluviatile, unele amplasate in
92
imprejurimile capitalei Bucurefti (Lacul CSld6ru§ani, Snagov, Comana) care sunt

importante pentru activitati agrementale de pescuit sportiv §i odihnS la sfar§it de
s&pt&manS sau limanele fluviatile de la DunSre, precum Mostiftea, Oltina,
Garlita.
In Dobrogea, in partea sa de nord-est, legat direct de Delta DunSrii se aflS
complexul lagunar Razim, cea mai intinsS suprafata lacustra din tarS (4IS km2),
fost golf al MSrii Negre in antichitate §i impSrtit de cordoane litorale in
componentele Razim, Golovifa, Smeica, Sinoe. Acest complex partial izolat de
mare printr-un grind nisipos litoral cu mare extensiune in lungime este in legSturS
cu marea prin care comunicS prin schimb de ape, prin Portifa fi Periboina.
Reprezinta rezerva de potential de amenajare in perspectivS pentru jumStatea
nordicS a litoralului romanesc, avand un grind nisipos de marc extensiune, posibil
amenajabil §i cu o plajS foarte tntinsS §i fluid de asemenea stimulat intr-o
eventuala dezvoltare a unui turism complex de prezenta unor vestigii antice
(cetatea Histria) sau feudale timpurii (cetatea genovezS Heracleea), sau cetatea
turca Enisala. Acest complex prezintS §i importanta piscicolS economics, pe de o
parte, dar §i importanta pentru turismul sportiv piscicol, pe malul acestuia existand
una dintre cele mai reprezentative afezfiri piscicole ruso-lipovene§ti din Dobrogea
(Jurilovca). Tot in zona htoralS, mai exists acumulSri lacustre naturale, lagune
maritime (Siutghiol) sau limane mici, precum TSbScSna sau Belona. aflate in
imediata apropiere a unor statiuni (Mamaia, Eforie Nord) sau orafe (Constanta) fi
care sunt importante din punct de vedere agremental fi al pescuitului sportiv.
- Delta Dunarii reprezinta eel mai complex sistem fluvio-lacustru din
Romania, integral organic peisajului deltaic. Lacurile reprezinta o parte
consistentS din arealul deltaic, sunt in numSr de cateva sute, au extensium foarte
mari, sunt pu{m adanci §i au conturun putin mdividualizate dm cauza prczentei
vegetafiei stuficole fi a suprafetelor in care prezenta apei este temporarS sau
intermitentS in func|ie de oscilatia nivelului apelor Dunarii. Cele mai
reprezentative sunt Fortuna, Matifa, Gorgova, Ro§u Puiu, Merheiu,
Lumina, etc. Constituie destinatii pentru trasee turistice §i prezinta interes
peisagistic, piscicol, dar $i pentru prezenta speciilor de pasSri acvatice
aflate in numar mare (mai ales pelicani §i lebede).
b) Lacurile de origine antropica sau lacuri de acumulare (lacuri de
baraj) formeaza o categorie care a aparut in special dupa 1960 §i care a devenit
o components organicS in peisajul montan §i colinar al tarii. Acestea sunt
numeroase, formeaza frecvent succesiuni (salbe) de lacuri ]n sistem cascadS, in
care cele mai impunStoare complexe lac - baraj au fost edificate in partea din
amonte a principalelor rauri, urmand cStre aval un numar variabil de astfel de
amenajari de dimensiuni tot mai mici. Realizate initial in scopuri pur
economice (energetice, aprovizionare cu apa potabilS §i industrials,
regularizarea curgerii prin controlul regimului scurgerii raurilor, acestea au
devenit o components organicS in peisajul zonei respective, integrandu-se
ambiantei §i multiplicand valenfele peisagistice. in perioada realizSrii acestor
obiective a fost construitS §i o infrastructure de comunicatie rutierS, care
ulterior a fost modernizatS §i adaptatS noilor necesitSti turistice. De asemenea,
din amenajSrile de §antier provenite in perioada constructiei barajelor, prin
adaptare ulterioarS, au fost realizate amenajSri turistice de o complexitate
diferentiatS, de la simple dotSri, panS la complexe turistice §i chiar statiuni
93
climaterice montane. Practic, toate lacurile de acumulare, in special cele din

zona montanS, detin in prezent baze turistice. La acestea se adaugS §i mi§carea
stimulatS de initiativa particulars de realizare a sute §i chiar mii de re§edinte
secundare, case de vacanta, amplasate predilect pe malurile acestor acumulari.
Drept urmare, se poate face o prezentare a principalelor amenajSri unde,
pornind de la obiective turistice simple, s-a ajuns, in timp, la dotSri cuprinzand
edificii ce pot adSposti sute de persoane: CSline§ti-Oa§, Firiza, Colibita,
Izvorul Muntelui (unul dintre primele lacuri dotate cu o bazS turisticS
complexS, amplasatS cu deosebire pe malul sSu stang), Poiana Uzului, Gura
Siriului, MSneciu, pe Teleajen, Paltinu pe Doftana (toate in Carpatii Orientali),
Bolboci pe Ialomita, lêtnmafiu, pe Dambovita, Vidraru (pe Arge§), lacurile de
pe Olt, Negovan (pe Sadu), acumulSrile de pe Valea Sebe§ului (Oa§a), Vidra
(pe Lotru), Poiana MSrului, acumulSrile din Muntii Banatului (Secu VSliug),
acumulSrile Tarnita, Beli§-Fantanele, Floroiu, Le§u, din Muntii Apuseni.
Unele din aceste lacuri dispun chiar de statiuni climaterice montane, precum
Voineasa §i in perspectivS Vidra, legate de Lacul Vidra, pe Lotru sau complexe
turistice, cum sunt Beli§-Fantanele, pe Some§ul Cald ori amenajSrile de la
Secu, Crivaia §i Trei Ape din Muntii Banatului. Unul dintre impedimentele
datorate specificului functionalitStii acestor lacuri tine de marile oscilatii pe
verticals ale nivelului lacurilor, legate fie de uzinare, fie de aportul scazut de
ape in perioadele secetoase. Acest fapt conduce frecvent la eliberarea de sub
ape a versantilor, adeseori pe zeci de metri diferente de nivel, ISsand temporar
o ambiantS dezagreabila, datorata prezentei malului sau a resturilor de materie
vegetalS, mai ales trunchiuri de copaci. Pe de alta parte, amplasarea a
numeroase re§edinte secundare, edificate adeseori fara respectarea §i integrarea
intr-un plan de urbanizare §i care, in cea mai mare parte sunt lipsite de instalatii
de canalizare, poate contribui la poluarea apei lacurilor, ca urmare a deversarii
apelor reziduale.
1.3.3.2. Reteaua hidrografica se impune in peisaj prin componenta sa,
albia minora, in cadrui careia, profilul sau longitudinal este cu atat mai
accidentat, in sectorul superior montan, unde are §i o panta accentuata. Aceasta
contribuie, in conditii de tectonism accentuat, la dezvoltarea sectoarelor de chei
§i defilee §i la aparitia in talveg a rupturilor de panta, materializate prin
repezi§uri §i caderi de apa, de amplitudini diferite, formand cataracte sau
cascade. Prezenta unui curs de apS modifies de asemenea peisagistic traseul
acestuia, atunci cand strabate o regiune de campie arida lipsita de vegetatie
arboricola hidrofila, cursurile de apa fiind adevarate aliniamente de vegetatie
viguroasa.
Pe de alta parte, refeaua hidrografica, formata din rauri sau fluvii,
influenteaza in mod hotarator dezvoltarea, estetica §i ambianta ora§elor
strabatute. Adeseori, prezenta unui rau influenteaza hotarator proiectele de
amenajare §i dezvoltare urbana adaptate acestui factor. Sunt edificatoare ora§ele
strabatute sau care sunt flancate de cursuri importante de ape. Este cazul
ora§elor din partea vestica a tarii (Timi§oara, Arad, Oradea, Satu Mare), cele
din partea centrals (Cluj-Napoca, Targu Mure§, Alba Iulia, Sibiu) sau a ora§elor
dunarene de la Drobeta Turnu Severin §i pana la Tulcea. in contrast cu acestea,
se remarcS dezavantajul, din acela§i punct de vedere, altor ora§e care sunt
lipsite de aportul unor rauri importante (Ia§ul) §i mai ales capitala tSrii,
Bucure§ti, unde cursul nesemnificativ al Dambovitei a fost artificializat prin
94
amenajare, astfel incat sS existe o prezentS mai individualizatS a unui curs de

suprafatS ce strSbate primul ora§ al tarii.
1.4. Potentialul turistic biogeografic.

Inveli§ul biogeografic este format din cele douS componente §i anume
componenta vegetalS sau fitogeograficS este strans legatS prin repartiîe
spatialS §i diversitatea in specii de celelalte elemente ale cadrului natural,
relieful ce se implies prin altitudine, clima prin etajare §i apele, toate conducand
la o dispozitie precisS in altitudine; §i fauna sau componenta zoogeograficS
dependents la rindul ei de cele trei componente amintite, precum §i de inveli§ul
vegetal.
1.4.1. Inveliful vegetal este foarte divers sub aspectul asocierii
componentelor §i conduce la o diversitate peisagistice deosebita. In cadrui
acestuia se impune padurea, considerate eel mai complex ecosistem natural,
structurat pe verticala. Aceasta are extensiune spatiala maxima in zona
montana, cu dezvoltare verticala subaeriana diferita, in functie de varsta, avand
un caracter peren §i o fizionomie determinata de componenta in specii. Acest
ecosistem este polifunctional. Conduce la nuantarea climatului, franarea
proceselor erozionale, diminuarea poluarii, are efect de filtrare §i absorbfie a
CO2, de adapost pentru fauna complexa. Toate acestea contribuie la conturarea
unei fizionomii silvestre, cu dominante legate de componenta in specii §i de
varsta acestora. Se diferentiaza pe verticala, in etaje forestiere, pornind de la
etajul stejarului, ce se intinde din zona campiei pana la altitudinea de 500 - 600
m; etajul padurilor de fag, care urea pana la 1200 - 1300 m §i etajul padurilor de
conifere, care continue fagul pe verticala §i urea pana la 1600, 1800 rn,
interferandu-se cu zona subalpina. Fiecare etaj in parte este format dintr-o
diversitate de specii, primele doua de foioase, care le nuanteaza infati§area in
fiecare anotimp. La contactul dintre etajele forestiere, se dezvolta fa§ii de
contact alcatuite din amestec de specii apartinand ambelor etaje vecine, aceasta
conducand la o diversificare fizionomica §i mai mare. In conditii specifice,
legate de prezenta depresiunilor intramontane largi, mai ales in Carpatii
Orientali, efectul de inversiune termica determine inversiunea etajelor de
vegetatie, astfel incat prezenta coniferelor la marginea depresiunilor are efecte
benefice din punct de vedere microclimatic §i al ionizarii atmosferei, asupra
statiunilor balneoclimaterice din apropiere. Alaturi de speciile autohtone de
arbori, se adauge specii provenite din alte regiuni mai calde sau mai reci §i care
s-au adaptat conditiilor locale specifice (Fagus taurica, intalnit in Muntii
Banatului, fagul balcanic, in jumetatea de sud a Olteniei, pentru etajul fagului
sau zambru-Pinus Cembra, intalnit de asemenea in partea sud- vestice, mai ales
in Retezat §i Muntii Banatului.
Aceaste situatie conduce la conturarea pentru vegetatia forestiere §i la o
noue functie, functia turistice, de atractivitate, in afara de celelalte functii,
deoarece arealul silvic se constituie ca o oaze de lini§te lipsite de poiuare sau cu
poiuare foarte reduse §i care devine o destinatie predilecte pentru cei ce
evadeaze mai ales din mediul urban hiperantropizat.
Luand in considerare aceste aspecte, se ajunge la concluzia ce pedurea
devine, pe de o parte factor de destindere §i recreere, dar §i element de nuantare
a microclimatelor. Puterea sa de atractie devine direct proportionate cu
componenta in specii cu varsta arboretului, cu masivitatea (extinderea sa
95
spatiale). De acestea depind fizionomia, luminozitatea, precum §i o anumite

cromatice diferentiate pe anotimpuri.
Cea mai mare parte a padurilor se desfa§oara 111 zona montana §i
acestea se integreaza fondului sau patrimoniului turistic national, ca §i
componenta de sine st&tatoare. O mare parte din aceste paduri au devenit
componente servind exclusiv functia turistica, fiind incluse in nomenclatoarele
silvice, ca paduri de agrement, recreere, de protectie sanitara, mai ales cele
amplasate in jurul centre lor urbane sau a statiunilor, in unele areale montane de
intensa circulate turistica sau in lungul unor artere de circulate majora. Acestea
au un regim aparte, nefiind incluse in circuitele economice. Activitatea de
defri§are a lor are un caracter strict local §i cu rol de igienizare. !n urma unor
activitati de cercetare §i clasificare a fost realizat un sistem national al padurilor
de agrement §i recreere ce totaliza aproape 1/3 din suprafata forestiem a tarii.
Desigur, legea nr. 18 §i apoi aplicarea acesteia cu referire la revenirea unei mari
parti a padurilor la proprietarii initiali, a bulversat §i va bulversa pe o perioada
de timp aceasta clasificare, pana in momentul cand comandamente majore, mai
ales cele legate de protectia padurii §i a mediului, in general, vor conduce la o
bonitare a padurilor §i incadrarea acestora in categorii de utilitate. Va trebui in
special stopata exploatarea defectuoasa §i pagubitoare a acesteia.
Sistemul de clasificare pe care-l consideram §i astazi valabil imparte
padurile din acea categorie specifka in patru categorii: padurile de pe o raza de
40 km in jurul ora§elor peste 100 000 loc.; padurile pe o raza de 20 km in jurul
ora§elor cu o populatie de 20 - 100 000 loc.; padurile pe o raza de 15 km in
jurul ora§elor cu populatie mai mica de 20 000 loc.; padurile pe o raza de 10 km
in jurul statiunilor balneoturistice de interes national §i international; in sfar§it
padurile pe o raza de 1 km, in jurul statiunilor locale §i in jurul unor obiective
turistice disparate, precum sanatorii, cabane, popasuri turistice, tabere, acestea
avand functiile padurii de agrement §i recreere.
Arealul carpatic §i judetele predominant montane sunt privilegiate,
comparativ cu cele din zona de deal §i campie. Din totalul suprafetelor
forestiere carpatice, 37 % ar trebui sa intre in categoria padurilor cu functie de
recreere (Patra§coiu N, §.a., 1987). Se remarca din acest punct de vedere
concentrarea padurilor cu intinderi peste 10 000 ha in judetele Suceava,
Maramure§, Neamt, Mure§, Harghita, Covasna, Bra§ov, Cara§ Severin,
Hunedoara. Lor le revine in medie 0,06 - 0,03 ha / pers. apartinand mediului
urban din judetul respectiv. Comparativ cu aceasta situate, judetele de campie
detin, pe ansamblul lor, cateva sute sau zeci de ha, iar importanta lor se reduce
la areale situate in apropierea unor aglomeratii urbane: padurile din jurul
capitalei, vestigii ale codrilor Viasiei, palcuri de padure in jurul Craiovei, cele
situate la sud de Ia§i sau suprafete restranse de paduri din apropierea ora§elor
din campia vestica (Timi§oara, Oradea, Arad, Satu Mare).
A
In functie de arealul forestier din jurul unui ora§, de diferenta de grad de

incarcare pe unitatea de suprafata, rezida §i importanta sociala a padurilor.
Gradul de incarcare exagerat, mai ales in cazul padurilor din imediata apropiere
a unor ora§e, poate deveni factor de rise cu pericol de provocare a unor
dezechilibre ecologice. Din studiile de specialitate efectuate, s-a constatat ca
este necesar, pentru fiecare persoana ce se deplaseaza, un minim de 150 - 300
m de padure. Pentru calcularea presiunii exercitate de turi§tii de week-end
96
asupra unei paduri de agrement se poate aplica formula matematica. P=V/F*e,

unde P = presiunea; V = perimetrul padurii in km; F = suprafata padurii in km 2
§i e = densitatea potentials de turi§ti / km2 (Negrutiu Filofteia, 1981).
Prin extrapolare, cunoscand suprafetele padurilor de recreere din jurul
principalelor ora§e §i estimand numarul turi§tilor ce se deplaseaza la sfar§it de
saptamana se poate calcula aceasta presiune, §i in cazul depa§irii indicilor de
echilibru, se pot gasi solutii pentru redirectionari a unor fluxuri turistice.
Formula amintita §i aplicata. permite astfel sa se calculeze §i
coeficientul valorii sociale a padurilor din jurul acestor ora§e mari. Pentru
Bra§ov, de exemplu, cu o situatie privilegiata, din punct de vedere a masivelor
forestiere aflate in jurul sau, comparativ cu alte ora§e mari, s-a constatat
existenta unui raport invers proportional intre distanta fata de ora§, suprafata
forestiera §i presiunea exercitata, rezultand coeficienti valorici, sociali diferiti.
Calculele efectuate pe areale conventional-concentrice (cinci) cu raze
intre 5 §i 25 km (din cinci in cinci km) au evidential faptul ca gradul de
solicitare recreativa scade spre exterior, in conformitate cu crejjterea in acela§i
sens a suprafetelor forestiere dintre cercuri. Astfel, daca cercul interior, cu o
raza de 5 km, are 75 km2, cercul marginal ajunge la 1055 km2. Proportional cu
aceasta cre§tere, se constata o diluare, deci o reducere a masei de turi§ti dinspre
centra, cu 2000 persoane / km la 190 pers. / km in cercul exterior. Presiunea
scade in progresie geometrica in acest sens. Ca urmare a solicitarilor
differentiate, care scad astfel, se inregistreaza tendinta centrifuga, iar
coeficientul valorii sociale scade in acela§i sens de la 50 spre 6.
Pana in anul 1990, presiunea asupra zonei periurbane (corespunzatoare
la modul general primului cerc) era foarte mare §i se datora dificultatilor
impuse de circulatia auto, ca urmare a restrictiilor de circulate §i benzina.
Astazi situajia s-a inversat, inregistrandu-se o presiune crescandS catre
cercurile exterioare, mai putin antropizate, cu suprafete mai mari §i cu densitate
mai mica de turi§ti, in timp ce presiunea §i densitatea in cercul interior s-a
redus mult. Modificarea survine din normalizarea posibilitatilor de mobilitate,
cre§terea numarului de autoturisme §i de dorinta de rupere temporal a
contactului cu ambianta urbana, care se percepe §i in cercul interior. Se cuvine
a fi remarcat §i faptul cS inainte de 1990, deplasarile erau predomiant
pietonale, §i avand destinafii mai ales in cercul interior, in timp ce astazi,
numarul celor din aceastS categorie s-a redus mult.
Masivele forestiere sunt adeseori intrerupte de suprafete cu paji§ti
montane secundare, rezultate din defri§ari §i care au devenit poieni. Acestea
introduc o nota de diversitate in peisajul silvestru, ii sporesc luminozitatea §i
devin destinatii solicitate, daca se gasesc la distance rezonabile fata de un centra
urban §i sunt accesibile pentru turismul de sfar§it de saptamana, pietonal.
Padurilor de recreere §i de protectie sanitarS le poate spori potentialul
atractiv in situatia cand sunt strabatute de cursuri de apa cu profil accidental cu
repezi§uri §i cascade.
La marginea masivelor forestiere §i in contact direct cu fanatele §i
paji§tile naturale, se manifests cunoscutul efect de margine, ca element de
atractie, constand din oferirea de conditii variate in zona de lizierS a pSdurii, cu
un microclimat specific, §i care permite o deplasare la micS distanta in timpul
unei zile de varS, cu efectuarea curei de soare §i de aer in orele de dimineatS §i
cele de dupS amiazS §i cu retragerea la marginea pSdurii, in intervalul de
97
maximS insolatie. Efectul de margine oferS posibilitatea alternantei, determnatS

de variatiile sensibile de temperaturS, strSlucirea soarelui, umiditatea relativS,
diversitatea peisagisticS, comparativ cu zona imediat apropiatS, lipsitS de
protectia vegetatiei arboricole (insorire puternicS, contrast de temperaturS). La
acestea se adaugS prezenta in imediata apropiere §i in contact nemijlocit a
ambiantei pSdurii, cu cea de camp deschis, cu vegetatie ierboasS bogatS.
In cadrui celor trei categorii functionale de bazS ale pSdurilor, functia
sanitarS se implies ca §i moderator climatic §i igienic, functia recreativS §i de
agrement are impact turistic (agremental, cinegetic, piscicol, loc de campare,
practicarea unor sporturi), functia esteticS are rol peisagistic §i fundal pentru
alte obiective. Practic, pSdurile cu functie recreativS sunt cele mai extinse §i au
modalitSti de valorificare turisticS deosebit de variate.
Vegetafia alpina se dezvoltS de la limita superioarS a pSdurilor §i pana
la varfurile cele mai inalte. Contactul cu pSdurea de conifere se realizeazS
printr-un subetaj de tranzitie, eel al tufi§urilor subalpine, cuprinzand specii
adaptate conditiilor morfo-climatice: jneapSnul (Pinus mugo), ienupSrul
(Iuniperus comunis), afinul (Vaccinium myrtillus), rhododendronul
(Rhododendron Kotchi). La limita superioarS se dezvoltS paji§tile alpine,
formate din specii ierboase. Inveli§ul ierbaceu atrage, mai ales in perioada mai-
iulie, prin varietatea de specii, §i cu deosebire prin cromatica din perioada
infloririi, completand astfel in mod fericit peisajul morfologic glaciar alpin.
Etajul alpin este caracteristic masivelor montane la peste 1600 m la
nord §i 1800 m la sud din Carpatii Orientali (Munfii Maramure§ului, Rodnei,
Calimani, CeahlSu, Ciuca§) Carpatii Meridionali (Bucegi, FSgSra§, Parang,
Retezat-Godeanu, Tarcu). Acesta apare §i in masive mai joase din Carpajii
Orientali §i Occidentali, dar sunt cu deosebire paji§ti secundare rezultate din
defri§ari vechi.
1.4.2. Potenfialul turistic zoogeografic al faunei. Fauna, ca §i
vegetatia, se structureazS altitudinal, contribuind la individualizarea unor
biocenoze cu rol determinant in mentinerea echilibrului ecologic §i trofic.
Se constats o succesiune de asociatii faunistice, pornind din Delta
DunSrii, continuand cu zona de campie, zona colinarS, zona forestierS panS pe
culmile cele mai inalte in zona alpinS. Din punct de vedere turistic, intereseazS
doar o parte din faunS, importantS sub aspect cinegetic §i piscicol. In prezent,
fauna spontanS prezintS interes predominant §tiintific prin rolul pe care il are in
cadrui geosferei. Aspectul sportiv - turistic — constS din interesul pentru
recorduri §i ca§tigarea unor trofee cinegetice. Se poate mentine un echilibru
activ intre cele douS componente, dacS se exercitS un control riguros, atat de
cStre organele silvice, cat §i de cele implicate in protectia mediului.
- Fauna cinegetica este mobilul practicSrii unei forme de turism mai
exclusivist - a celui cinegetic - vanStoarea, practicatS de un numSr redus de
interesati excentrici, cu posibilitSti materiale. In cadrui acestei categorii, pot fi
incluse specii faunistice terestre, ornitologice (avicole), acvatice. Primele douS
categorii pot fi incluse in categoria vanatului cu blanS §i pene. Procurarea de
exemplare, trofee s-a realizat intr-un cadru legislativ relativ precis delimitat,
uneori riguros, exercitat de organele de specialitate ale Ministerului Mediului,
dar mai ales de organele silvice. Principalele domenii cu faunS de interes
cinegetic sunt Delta DunSrii, zona de campie, pSdurile din zona colinarS §i
montanS. Acestea se deta§eaza prin specii cinegetice caracteristice fiecSreia.
98
Etajul forestier este eel care adSposte§te cea mai mare varietate de specii de
interes cinegetic §i anume suide, capreolide, cervidee, mamifere mari de pradS
(ursidele). Se remarcS areale de interes cinegetic in cadrui cSrora predominS
anumite specii, de la care se pot recolta trofee (coarne, colfi, blSnuri). Astfel,
exists areale care oferS conditii propice dezvoltSrii cervideelor: in Carpatii
Orientali (Obcinele, Muntii Bistritei, BargSu, Harghita, Vrancea, BuzSu);
capreolide (capra neagrS - Rupicapra rupicapra carpatica), in special in zona
inaltS a Muntilor Rodna, Bucegi, FSgSra§, Piatra Craiului, Retezat; urside
(Ursus Arctos - Rodna, CSlimani, Gurghiu, Harghita, Vrancea, §ureanu); suide
(Sus scrofa scrofa) - in toate pSdurile de foioase, mai ales in cele din etajul
stejarului, la
contactul unit&tii colinare cu muntele sau cu campiile inalte, care-i ofera hrana
principals (ghinda §i jirul).
PSdurile de conifere §i la contactul cu pSdurile de foioase adapostesc
douS specii valoroase de pSsSri: cocoful de munte (Tetrao urogalus) $i cocoful
de mesteacSn (Lyrurus tetrix), protejate de lege §i conservat in c&teva areale in
Munfii CSlimani §i Cearcanu - Maramure§, unde exista o rezervatie
specializatS protejand aceasta specie rara (Cornedei - Ciungii BSlS$inii).
In zona stepicS §i silvostepicS este important vanatul cu pene,
A
cuprinzand specii, precum prepelija, potarnichea, fazanul. Intre speciile

protejate de specii este dropia. In Delta DunSrii, se gase§te cea mai mare
varietate de pSsSri (peste 250 specii), intre care multe pasari de apa, avand ca
principals sursS de alimentare pe§tele: specii de ga§te §i rate, egrete, lehede,
dar §i pelicanul (Pelecanus onocratalus), specie protejata.
Fauna piscicola contribuie la proliferarea turismului cu acela§i nume.
Categoria turijtilor ce practica acest sport este mult mai mare, iar fauna
acvaticS, prezentand interes, se succede din zona litorala a MSrii Negre, cu
specii mSrunte sau sturioni, continuand cu diversitatea piscicola a Deltei,
reprezcntatS mai ales de ciprinide, domeniul apelor statatoare din etajul campiei
unde predomina crapul §i alte specii, precum §tiuca, somnul, caras, plStica §i
continuand in etaje succesive, in domeniul cleanului §i mrenei, in zona colinara,
pana in zona montana (corespunzatoare pSdurilor de conifere), dominatS de
salmonide, unde se remarcS in primul rand pSstrSvul (Salmo trutha fario).
Exista in regiunea carpatica pSstrSvSrii avand atat rol de a pune la dispozifie
puiet pentru repopulare, cat §i pentru comercializare ( FSina, Sapan|a, Fiad,
Putna , Lacu Ro§u, Lep§a , Ghehn|a,Lunca Calnicului ,Brezoi, GilSu)
Exists §i specii protejate, datoritS pericolului disparipei acestora, cum
este lostri(a (Salmo hucho), eel mai mare salmonid de pe raurile de munte, incS
intalnit in unele sectoare ale Vi§eului, in aval de Vifeul de Jos, pe Bistrifa, in
amonte de lacul de acumulare de la Izvoru Muntelui, dar §i pe Some Jul Cald,
regenerate in crescStoria de la GilSu §i repopuland lacurile de acumulare din
amonte.
In scopul desfaûrarii in bune conditii §i controlata a turismului
cinegetic a fost edilicatfi o categorie specifics - cabana de vanStoare. Acestea in
numSr de peste 100 sunt diseminate in toate regiunile de interes cinegetic, cu
deosebire in regiunea carpaticS, fiind legate pozitional §i functional de celc
cateva sute de fonduri de vanStoare, cele mai multe concentrate in judetele
Maramure§, Suceava, Neamt. Caras-Severin,
A
99
Covasna, Sibiu, BuzSu, Alba. In ultimii zece ani, o parte din acestea au fost
aduse la un confort apropundu-se de douS stele, putand primi in conditii optime
turi§ti straini - vanatori, contra costurilor de rigoare. Desfa§urarea activitatilor
cinegetice are o traditie legislative veche, jumatatea §i cea de a doua parte a sec.
al XlX-lea. Cu toate excesele care au avut loc in ultimii zece ani, fondul
cinegetic al Romaniei se mentine in continuare valoros, iar prin masuri de
protecfie §i de ingrijire a acestuia, el poate fi regenerat in cativa ani.
1.5. Protectia mediului, a componentelor acestuia fi rolul sau in
conservarea patrimoniului turistic
A
In cadrui Mediului Geografie, ecosistemul montan complex a fost intens

modificat, ca urmare a activitatilor antropice indelungate §i diversificate,
datorita cre§terii numarului de locuitori, a cre§terii numarului de a§ezari §i a
sporirii necesitatilor pentru terenuri cultivate (acest aspect a afectat mai ales
regiunea de campie §i regiunea colinara).
A
Intreaga aceasta succesiune de determinari a condus la intensificarea

exploatarilor (cu deosebire a lemnului, ca materie prima pentru necesitati
variate) §i valorificarea tuturor resurselor naturale biotice §i minerale. Drept
urmare, au fost declan§ate numeroase dezechilibre in cadrui Mediului
Geografie, cu reprecursiuni asupra calitatii sale, §i cu riscul disparitiei unor
specii de plante §i animale devenite rare §i deci in mod imperativ necesar de a fi
protejate.
Procesul de despadurire, desfa§urat la nivelul tuturor zonelor geografice,
poate fi considerat cea mai profunda interventie asupra mediului naltural §i care
a condus la restrangerea dramatica a arealului forestier cu efecte in lant asupra
tuturor componentelor. Reactia vizavi de aceasta tendinta s-a materializat in
modificarea conditiilor microclimatice §i topoclimatice, modificarea regimului
de scurgere a apelor, rarirea, pana la disparitie, a unor specii de plante §i
animale. Aceste efecte profunde au determinat §i contrareactie - adoptarea unor
masuri concertate §i cuprinse intr-un corp legislativ, a cfiror aplicare are
posibilitatea sa conduca la A
diminuarea presiunii antropice asupra mediilor afectate. Intr-un cadru legislativ

coerent §i lansat inca din deceniul 4 al secolului trecut, au fost create
instrumentele §i modalitaîle prin care sunt decretate, organizate §i facute
efectiv functionale masurile de ocrotire a unor specii de plante §i animale sau
ale unor areale de protectie complexa, extinsa asupra unor ecosisteme vegetale,
animale sau componente morfo-peisagistice de interes §tiintific dar §i mai
general. Au fost realizate rezervatii §i parcuri in cadrui carora actiunile
coordonate §i concertate, de durata, cu caracter §tiin{ific §i practic au condus §i
dupa o perioada de vid legislativ vor conduce, pe de o parte, la crearea unui
concept §tiin{ific privind statutul, functia §i resursele necesare aplicarii, iar pe
de alta parte la aplicarea efectiva §i respectarea prevederilor §i necesitatilor
protectiei acestora.
Inca din deceniul HI al secolului trecut au fost initiate proiecte de
delimitare a unor zone care sa fie protejate de orice activitate economics, in
acest sens, in anul 1920, a fost ini{iatS §i declaratS prima rezervatie naturals
din Romania in Bucegi intr-o subunitate a acestora, Muntele Cocora.
DupS 1930, ca urmare a activitatii unor biologi de exceptie, Emil
Racovita, Alexandru Borza, a fost elaboratS fi statuatS, in 1935, Legea
100
protectiei mediului. Aceasta prevedea edificarea unor rezervatii intinse, in

cadrui cSrora sS se intervinS cu cat mai purine modificSri asupra stSrii
A - a •• • « •' • ••
inifiale. IncS de la inceput s-a sustinut ca in cadrui vutoarelor man rezervatii

naturale sS predomine componenta ftiintificS, cu caracter protectiv. Se stipula,
insS, posibilitatea accesului cu caracter recreativ - turistic (care in deceniul IV
era putin extins fi includea un numSr restrans de persoane pe ansamblul tarii,
fiind perioada de manifestare a turismului cu caracter elitist). Acest acces urma
sS fie rezolvat fi organizat special in unele areale periferice, cu extensiuni
diferite, unde prezenta turiftilor sS nu aibS efecte semnificative. DupS 1960,
aceastS orientare in cazul marilor rezervatii cu caracter complex urmSrefte tot o
functionare mixtS a acestora (protectie, valorificare economics limitatS, acces
turistic restrictional), cu atat mai mult cu cat la sfarfitul deceniului IX, turismul
montan, dupS o perioadS vizibilS A ,,
de regres, are fanse reale de relansare. In conformitate cu prevedenle non legi a

protectiei mediului, se va tine seama in delimitarea zonelor functionale a
marilor rezervatii ca sS se mentinS areale de extensiuni
A
diferite, accesibile diferentiat. In functie de prezenta unor componente de

exceptia ale cadrului natural, legat de asociatii de florS §i fauna, de fenomene
morfologice tinand de litologie sau de aspecte peisagistice complexe, se
preconizeazS o organizare functionalS diferentiatS. Actiunea de protectie a fost
(chiar dacS adeseori formal) fi in mod cert va fi extinsS la nivel national fi va
avea efecte de duratS in cadrui arealelor protejate.
A existat o disputS desfafuratS pe mai bine de o jumState de secol,
legatS de incompatibilitatea aparentS intre turism cu toate componentele sale
(amenajare, potential de comunicatie, circulate turisticS) fi protectia mediului.
Desigur, acest raport, in contextul unui turism cvasi-organizat, s-ar datora
presiunii crescande inevitabile cStre arealele cu peisaje geografice in principal
montane (forestiere fi alpine), care polarizeazS fluxuri turistice substantial.
Accesul masiv fi adeseori necontrolat s-a manifestat fi se manifests in
zona montanS. De aceea este necesar ca Legea protectiei mediului sS fie o lege
drasticS, cu mSsuri aplicabile fi mai ales aplicate. In conditiile unei organizSri
stricte fi a unui control a desfSfurSrii selective a circulatiei turistice, exists
posibilitatea de exercitare simultanS a celor douS functii (cu exemple clasice
existente in mari parcuri nationale ale lumii, printre care fi priraul pare national
infiintat in deceniul VIII al secolului XIX - Parcul Yellowstone din Stancof ii
nord-amercani).
Pentru ca cele doua activitati, de protejare §i turisticS, sa coabiteze,
totul depinde de doua aspecte esentiale, §i anume: organizarea rezervatiei sau
parcului care prezinta interes multiplu sa se faca pe criterii functional-
§tiintifice, conducand la posibilitatea de protejare a unor ansambluri geografice
vaste fi dezvoltarea unor activitati turistice profilate, cu forme specifice fi cu
acces gradual restrictiv pana la restrictia absolute in arealul rezervatiilor
ftiintifice integrate. In cadrui celui de al doilea aspect, baza materials
(amenajarile turistice) va trebui adaptata, structurata §i logic amplasata. In
cadrui acesteia vor avea pozifii diferite §i principii de edificare nuantata in
amplasarea diferitelor componente. Unitati le de cazare vor fi proiectate §i
dimensionate in concordanta cu gradul de incarcare suportata de zona.
Mijloacele de acces, de asemenea vor trebui selectate, potecile marcate
101
urmarind anumite trasee de versanti, de culmi secundare sau de creasta

principal. Mijloacele de transport pe cablu, in mod paradoxal, pot contribui la
protej area arealelor, prin evitarea accesului direct pietonal. Toate aceste
componente trebuie edificate pe principii ecologice, evitandu-se defri§arile fi
cautandu-se sa nu fie afectati versantii cu stabilitate labila sau reteaua
hidrografica. Consideram din acest punct de vedere ca a fost o mare gre§eala
edificarea drumurilor forestiere pe firul unor afluenti ai raurilor principale. De
asemenea, drumurile de acces trebuiau astfel proiectate §i executate, incat sa nu
afecteze versantii supufi unor procese de eroziune §i alunecare. Ca urmare a
tuturor acestor considerente, exista posibilitatea concreta de dezvoltare a unor
rezervatii naturale, extinderea acestora pana la nivelul de parcuri nationale §i se
va putea satisface bipolaritatea amintita (protectie fi turism).
Ariile protejate depa§esc 10 000 de km2, din care cea mai mare parte se
concentreaza in parcuri nationale, la randul lor existente predominant in arealul
montan. Prin legea nr. 137 din 1995 au fost decretate un numar de 16 parcuri
nationale dintre care trei fac parte din marile rezervatii ale biosferei: Parcul
National Retezat, Delta Dunarii fi Rezervatia Pietrosul Rodnei, inca cu cativa
ani inainte de aceasta data. Acestora urmeaza sa li se aplice regimul de
functionare legat de proiectarea, in scopul protectiei §i valorificarii turistice, a
urmatoai'elor zone: zona de rezervatie ftiintificS integrata (sau zonele) cu
restrictie a accesului fi a dotarilor turistice; zonele cu profil dominant turistic,
organizate pentru practicarea unor forme diverse de turism, zone favorabile
pentru amenajari functionale complexe, in care alaturi de turism, practicat
relativ intens §i sub forme complexe, pot sS coexiste fi afezari rurale cu
activitati economice nepoluante.
Cele 16 rezervatii ale biosferei §i parcuri nationale au suprafete cuprinse
intre 400 ha (defileul Portilor de Fier) §i peste 580 000 ha (Delta Dunarii).
Acestea se desfa§oarS in arealul unui singur judet (Parcul National Muntii
Retezat in Hunedoara, Cheile Nerei - Beu§nita, Rezervatia Muntele Semenic -
Cheile Cara§ului, ambele in judetul Cara§ Severin, Muntele CeahlSu in judetul
Neamt, Muntele Cozia in judetul Valcea, GrSdiftea Muncelului - Cioclovina in
judetul Hunedoara, Muntii MScinului, judetul Tulcea); pe teritoriul a doua
judete (Delta Dunarii in judetul Tulcea, Constanta, Defileul Portile de Fier in
judetele Cara§-Severin, Mehedinti, Rezervatia Muntii Rodnei, in judetele
Maramure§, Bistrita NSsSud Cheile Bicazului, Lacu Ro§u, in judetele Neamt,
Harghita, Muntii Piatra Craiului, in judetele Arge§, Bra§ov); la contactul a trei
judete (Parcul Muntele Domogled, Valea Cernei, Parcul National Munfii
Apuseni pe teritoriul judetelor Alba, Bihor, Cluj, Muntii Calimani in judetele
Mure§, Suceava, Bistrita NasSud); §i chiar desf5§urandu-se la periferia a patru
judete (Parcul National Muntii Bucegi, desfa§urat pe teritoriul judetelor
Dambovita, Arge§, Pahova, Bra§ov, cu posibilitatea organizSrii in sistem
„frange" inteijudetene integrate.
In 1935 a fost infiintat primul pare national din Romania - Retezat,
pornindu-se initial de la un areal de 10 000 ha, extins ulterior la 30 000 §i
A
ajungand astazi la 54 000 ha. In cadrui acestuia, rezervatia §tiintificS integrata

cu excluderea accesului turi§tilor are o pozitie excentricS fata de principalele
trasee montane (in bazinul ZlStuiei) §i ca urmare, are §anse sporite de
conservare, ceea ce-i confers §i astSzi un statut particular, in cadrui marilor
102
rezervatii complexe din Romania. Rezervatia §tiintificS integral, astfel

pozitionatS, §i fiind patronatS de Academia RomanS a intrat deja in con§tiinta
masei mari a turi§tilor ca §i spatiu de interdictie §i respectat ca atare.
Delta DunSrii, decretatS rezervatie a biosferei din 1991 este cea mai * »
extinsS dintre toate. De§i in anii 1970 - 1990, multe dintre arealele sale au fost
puternic modificate in tendinta de a li se da o functionalitate economics (culturi
intensive de orez sau suprafete piscicole) in ultimul deceniu multora din aceste
suprafete le este redatS treptat functia initials de zone umede, in cadrui cSrora
biotopurile se refac treptat. In cadrui acesteia, exists insular areale puternic
extinse apartinand rezervatiilor integrate, cu interdictia accesului (hasmacul de
pe Grindul Letea, pSdurea de pe Grindul Caraorman, Grindul SSrSturile §i
altele). Au fost proiectate un numSr de trasee turistice, utilizand transportul pe
apS cu nave de mici dimensiuni, astfel alese incat sS poatS fi parcurse areale cu
peisaj deltaic specific, farS a afecta mai ales coloniile de pSsSri protejate.
Parcul National CeahlSu, in perspectiva organizSrii sale, pe criteriile
amintite, va cuprinde peste 23 000 ha, organizate pe trei zone concentrice care
se muleazS pe acest masiv muntos de redusS extensiune spatiala §i delimitat
precis de unitatile montane inconjuratoare.
In cadrui acestuia, in partea centrals inaltS va fi rezervafia gtiiritifica
integrata, dezvoltatS pe 4000 ha §i care va cuprinde paduri seculare de amestec
(molid, brad, larice), bordura de jnepeni§uri §i golurile subalpine ce includ
Platoul Ocola§elor, Varfurile Ocola§u Mare, Ocola§u Mic §i Varful Toaca.
Accesul la aceastS zonS se va face pe trasee obligatorii sau prin realizarea in
perspectivS a unei telecabine intre DurSu §i Varful Toaca. Se va menfine ca
imitate de cazare singulars, Cabana Dochia.
A doua zonS circumscrisS primei va fi zona tampon care va cuprinde 55
% din suprafata parcului. In cadrui acesteia se va aplica un regim de
valorificare rationalS, turisticS, care sS asigure protectia rezervafiei §tiintifice
din partea centrals (Horeanu CI., §.a., 1982).
A treia zonS, spre exterior, zona de prepare, va cuprinde §i areale
locuite, a§ezSri rurale ce urcS pe vSile afluente ale Bistritei, Bistricioarei §i
Izvoru Muntelui. Aici vor putea fi realizate amenajSri turistice complexe, avand
ca suport §i bazS de pornire statiunea DurSu §i cabane de versant Fantanele §i
Izvoru Muntelui. Edificarea amenajSrilor turistice va fi astfel dimensionatS
incat sS mentinS un echilibru activ in cadrui zonei de prepare.
Realizarea §i fimctionarea acestui pare national va contribui atat la
mentinerea actualelor biotopuri neantropizate sau partial afectate, dar §i la
refacerea unor areale cu un nivel de degradare relativ ridicatS.
§i in cazul altor rezervatii §i parcuri naturale, organizarea acestora dupS
criteriile amintite va putea sS conducS la atenuarea unor dezechilibre
determinate de interventii brutale in intimitatea acestora (distrugerea
jnepeni§ului de pe versantul nordic al Muntilor Rodnei; decopertarea varfului
Negoiu Romanesc din CSlimani, pentru exploatarea sulfului; exploatarea de
calcare in carierS de la intrarea in Cheile Bicazului §i altele.
Celelalte cateva sute de rezervatii au un caracter mai exclusivist, in
sensul protejSrii unor specii rare de plante sau animale, reprezentand interes
§tiintific sau cu impact in ambianta locals. Acestea sunt destinatii pentru un
numar mai restrans de persoane, cu deosebire pentru grupurile organizate de
populatie §colarS.
103
In scopul conservSrii unor specii locale de plante sau a reproducer^

unor biotopuri specifice regiunilor cu climS caldS, au fost realizate marile
gradini botanice (Bucure§ti, Cluj, Ia§i, Jibou). De asemenea, pentru protejarea
unor areale forestiere viguroase, unde de asemenea au fost aclimatizate specii
de arbori proveniti din alte regiuni ale lumii, au fost edificate in timp parcurile
dendrologice, precum eel de la Arcalia, Simeria, Mocear-Gurghiu. Exists de
asemenea areale forestiere care au inspirat scriitori de geniu care au creat opere
literare cu valoare de perenitate (Codrii de Arama, Padurea de Argint, in
apropierea manastirii Varatec). Pe de alta parte, anumite specii de plante
ocrotite au §i valoare de simbol, inducand la organizarea unor manifestari cu
caracter simbolic popular (narcisele - Narcissus stellaris legat de care sunt
organizate sarbatori primavara la Poiana Vadului, in Depresiunea Fagara§ §i
Negrileasa, in Muntii Apuseni sau liliacul la Ponoare - Mehedinti).
2. Patrimoniul turistic antropic
2.1. Aspecte generate
Componentele acestei categorii de obiective au intrat, treptat, in aria de

interes turistic pe masura manifestarii tendintei omului modern de a se cunoa§te
pe sine prin cunoa§terea celor mai reprezentative realizari ale umanitaîi, sau
cele ale unor comunitaî, din cele mai vechi timpuri pana astazi. Este un reflex
firesc, care marcheaza grupuri tot mai man de persoane §i care determina astfel
intrarea in circuitul cunoa§terii, prin turism, a unor noi destinatii §i obiective,
cSrora li se adauga §i calitatea de atractivitate turistica, care, de§i
complementary sau derivata (fa{a de func{ia sau destinatia initiala) poate
deveni dominanta §i cu efecte benefice multiple.
Intrarea in aria de interes §i apoi in circuitele turistice consacrate a, din
ce in ce mai multe destinatii, rezultante in timp ale civilizafiei §i culturii, este
marcanta in Romania inca din a doua parte a sec. al XlX-lea, cand a§ezaminte
religioase §i unele localitati devin puncte de interes pentru turismul de
viligiatura elitist, care se contura §i marca §i prin acest aspect intrarea sigura a
(arii in epoca moderna. Fenomenul se accentueazS in perioada interbelica §i
mai ales in ultima jumatate a secolului trecut, cu un dublu impact: intrarea in
aria de interes a tot mai multor categorii de obiective antropice §i, implicarea
unui tot mai mare numar de persoane apartinand la categorii umane variate.
Aceasta components importanta a potentialului turistic §i-a adus astfel o
contribute esentiala la individualizarea turismului de masa, o alta caracteristica
a timpurilor actuate.
Atractivitatea turistica a obiectivelor de natura antropica are o conotatie
complexa. In primul rand aceasta se impune mai ales prin componentele
apartinand timpurilor istorice, prin simbolistica determinand impactul emotional
pentru realizari ale trecutului care sunt tot atatea jaloane in formarea civilizatiei
romane§ti actuale. In al doilea rand obiectivele in sine reprezinta realizari
efective carora caracteristicile lor structurale (dimensiune §i material de
constructie utilizat, stil, forma, culoare, ornament) le atribuie calitati precum
unicitatea sau originalitatea, ineditul, toate rezultand fie din solutii de edificare
sau prezentare, fie acela de amplasare intr-un context natural sau antropic care
le evidentiazS valentele.
104
Un atribut deloc neglijabil este §i acela al vechimii, al apartenentei la o

anumitS epocS social-istoricS, deoarece este §tiuta o alta trasatura a omului
modern, aceea de a gasi adeseori suport moral, in evadarea intr-un trecut
considerat, adeseori, ca ideal sau sursS de inspiratie, creatie, ori cunoa§tere.
Intregul ansamblu al obiectivelor de naturS antropica alcStuiesc un
potential valorificabil turistic in mod diferentiat, ca intensitate sau modalitate §i
tine de civilizatia materials, de culturS (de esentS spirituals) realizate in mod
treptat in conditii social-istorice diferite, toate dand adevSrata mSsurS a
valorilor autentice ale societStii.
2.2. Patrimoniul turistic cultural-istoric
Cuprinde mai multe categorii de obiective grupate prin Legea nu. 41 /

1995 in: monumente §i situ-uri arheologice; monumente §i ansambluri de
arhitecturS; rezervatii de arhitecturS §i urbanism; clSdiri, monumente §i
ansambluri memoriale; monumente de arts plasties §i comemorativS;
monumente tehnice; locuri istorice, parcuri §i grSdini (Candea Melinda §i
colab., 2000, p. 102). Acestea, la randul lor, se pot diferentia prin pozitii §i
amplasament, solutii tehnice, amplasarea intr-un anumit context, social- istoric,
destinatie initials, stare de conservare. Urmare a acestor caracteristici, obiectivul
se poate impune prin impact istoric, efect estetic, incadrare sau integrare
habitualS intr-un sit urban sau rural cu trSsSturi specifice, prin valoare de
simbol. Conform acestei clasificSri, exists astSzi in Romania in jur de 22 000
monumente, peste 650 muzee, colectii, case memoriale; peste 450 monumente
§i ansambluri arhitectonice foarte valoroase; peste 140 monumente §i situri
arheologice.
Luand in considerare §i analizand obiectiv toate aceste criterii §i
caracteristici, este necesarS realizarea unei analize etapice (pe criteriul istoric-
cronologic), deoarece trSsSturile §i valentele se regSsesc §i sunt specifice
categoriilor de obiective apartinand unei anumite epoci istorice §i concentrate
intr-un spatiu geografie determinat. De asemenea impactul emotional §i
interesul se leagS de un cumul de caracteristici ce actioneazS asupra
componentelor estetice §i cognoscibile ale persoanelor.
2.2.1. Vestigiile arheologice ce tin de preistorie fi de civilizatiile daca fi
romana. DatoritS vechimii lor §i a gradului adeseori precar de conservare
(datoritS timpului scurs §i a evenimentelor social-istorice) acestea sunt in
general mai slab reprezentate pe teritoriul Romaniei din punct de vedere al
numSrului. S-au pSstrat, totu§i, vestigii care prezintS mai ales interes jtiinfific,
pentru o categorie restransS de speciali§ti §i din care multe piese recoltate sunt
ad&postite in muzee de profil. Dar valoarea simbolicS a acestora are impact
asupra con§tiin{ei colective.
- Urine de locuire preistoricd din Neolitic sunt reprezentate cu
deosebire de cultura Cucuteni, cu central in Moldova §i cu numeroase situri
apartinand aceleia$i in sud-estul Transilvaniei la Ariu§d. Obiectele conservate
sunt reprezentate prin cunoscuta ceramica de Cucuteni, incizata cu motive
spirale. Aceleia§i etape preistorice ii apartin §i vestigiile de la Hamangia
(Ganditorul), apoi Tarpe§ti, Petre§ti §i Gumelnita. Cultura de tip Cucuteni, cu
ceramica-i caracteristica §i cu diferite faze de incizare a acesteia este intrata in
patrimoniul istoric cultural universal. Obiectele apartinand acestei culturi
105
constituie componente §i sectii importante ale unor muzee arheologice §i

colectii foarte bine apreciate.
A ______
In Epoca fierului, in ultimul mileniu i. Hr., aceste vestigii sunt mai

numeroase §i marcheaza spre sfar§itul ei civilizatia daco-getica, concretizata
prin cetafi de pamant la Stance§ti, Baia, Cotnari (Dealul C&t&lina), toate in
Moldova, Tinosul, Zimnicea, Radovanu, in partea sudica.
Civilizatia geto-dacicd desfa§uratS intre sec. V i. Hr. §i sec. I d. Hr.
aparjine Culturii Latene. Vestigiile sunt numeroase, de mari dimensiuni §i
reflects nivelul de dezvoltare, stractura §i organizarea sociala, precum §i religia.
- Vestigiile cele mai importante sunt concentrate in Transilvania. in
Muntii Ora§tiei s-a dezvoltat central politic al Regatului lui Decebal (spre
deosebire de Burebista, care avea capitala la Sucidava - Celei, in sudul tarii).
Acesta era format dintr-un complex de cetafi intSrite, amplasate in jurul
capitalei Sarmizegetusa Regia: Coste§ti, Blidara, Piatra Ro§ie, ce formau o
Centura periferica. La acestea se adauga alte cetafi, precum cele de la BSnita,
Cugir, CSpalna, Piatra Craivii (Apoulon), care realizau o a doua Centura de
cetafi montane. Dimensiunea §i complexitatea acestor obiective 1-au facut pe
Floras s& concluzioneze: „Dacii montibus inhaerent". Capitala regatului dac,
pe langa functia administrative §i de aparare, mai avea §i importanta functie de
centra religios dovedit de prezenta sanctuarelor,
A
altarelor §1 a marelui calendar de andezit. In afara de acest nucleu au mai

existat, pe un larg spatiu, numeroase a§ezari intSrite de tip dava, raspandite atat
in partea esticS a t£ri\9 langa Piatra Neamt la Batca Doamnei (Petrodava), apoi
in partea sudica, Sucidava. De asemenea, cet&fi dacice descoperite la Brad
(Sargidava), precum §i in localitati cum ar fi Covasna, Jigodin, Barbo§i,
construite in sistemul tipic dacic de combinare in zidurile fortificatiilor, a
lemnului, rocii §i pamantului. Pe harta lui Ptolemeu apareau
A
peste 40 de localitati cu apelativul „dava". In afara de a§ezari, au fost

descoperite tezaure din aur, care demonstreaza nivelul §i posibilitatile de
prelucrare a metalelor, in speta a metalelor pretioase: astfel tezaural de la
Stance§ti, Cotnari (cu coiful de parada), apoi eel de la Co{ofene§ti §i nu in
ultimul rand tezaurele in monezi de aur, acei Cosoni care sunt intalniji in marile
muzee arheologice ale lumii.
Vestigii aparfinand civilizafiei fi culturii romane. Dupa cucerirea
Daciei §i instalarea stapanirii romane, provincia Dacia Felix s-a dezvoltat dupa
modelul instituit de romani in teritoriile ocupate: dezvoltarea unei dense retele
de ora§e (evoluand de la stadiul de vila la eel de municipium §i coloniae) §i
a§ezari rurale (Vicus), dezvoltate frecvent pe vetrele a§ezarilor dacice
preexistente. S-au dezvoltat in primul rand capitala provinciei Ulpia Traiana
Sarmizegetusa Regia, amplasata in partea vestica a Depresiunii Hateg, unde au
fost construite numeroase temple (Liber Pater, Templul Augustalelor, Templul
lui Silvanus), forumuri, precum §i edificii care adSposteau o populatie de peste
15 000 locuitori. Reteaua de ora§e s-a dezvoltat in special in lungul drumului
roman ce pornea din Banat (de la Lederata), continuand cu Apulum, Potaissa,
Napoca Porolissum, care formau o adevarata axa de dezvoltare a provinciei.
Toate acestea dispuneau de construct importante. In doua dintre acestea erau
adapostite legiunile a V-a Macedonica la Potaissa §i a Xlll-a, Gemina la
Apulum. Centura periferica urbana ce marginea Apusenii servea §i exploatarilor
106
complexe de metale din cadrui acestora, ei fiind cea mai importanta sursa de aur
§i argint din cadrui Imperiului. Aceasta o dovede§te dezvoltarea unui mare
numar de a§ezari cu functie predominant miniera, precum Alburnus Major
(Ro§ia Montana), Ampelum (Zlatna).
Teritoriul provinciei era ap&rat intr-un sistem de castre romane care, odata
edificate, deveneau §i nuclee pentru formarea de a§ezari §i polarizare de
populatie (coloni§ti romani sau populatie autohtona). Aceste castre erau
construcîi impresionante, cu o fizionomie §i functionalitate tipica, ingloband
cantitati mari de materiale. Multe dintre acestea s-au conservat, chiar daca in
timp au constituit pentru comunitatile umane de mai tarziu surse de materiale de
constractie. Se remarca in primul rand aliniamentul de castre ce apara marele
drum imperial: Teregova, Tibiscum, Micia (Vetel), Apulum, Potaissa, Gilau,
Bologa urma apoi aliniamentul de castre romane formand Limesul Nordic
(Marghita, Porollissum - Moigrad, Bucium, Romana§i, Romita, Ca§ei, Ili§ua,
Orheiu Bistritei); Limesul Estic al carui castru extrem era Angustia (Bretcu);
Limesul Transalutan, pornind de la Turnu Magurele, continuand cu Bivolari
(Arutella), Romula-Malva, continuand prin Defileul Oltului pana in
Transilvania (castrele de la Caineni, Boiâ, Racovi|a); Limesul Danubian,
pomind de la Dierna-Or§ova, Drobeta §i continuand, initial pe partea stanga a
Dunarii cu transfer pe malul drept dupS parasirea Daciei. Cele mai mari castre
erau cele care adaposteau cele doua legiuni romane, eel de la Apulum, de peste
30 ha §i eel de la
Potaissa, de 23 ha. In afara de aceste vestigii au mai fost descoperite ferme
romane - Vila Rustica (Chinteni, Aiton) reprezentative pentru sistemul de
organizare §i de exploatare a pSmantului; resturi ale cunoscutului pod roman de
la Drobeta, construit de Apolodor din Damasc in anul 105 d. Hr., segmente din
drumul roman (Aiton §i Muntii BargSu), care a dovedit sistemul de construct al
vestitelor drumuri - Via romanae. Pe langa acestea, un monument care
marcheazS un moment important al istoriei daco-romane este eel de la
Adamclisi - Trophaeum Traiani, dedicat victoriilor romane ale ImpSratului
Traian din Dobrogea §i ridicat in anii 108-109.
Vestigii aparfinand civilizafiei fi culturii Greciei antice sunt
reprezentate de urmele ora§elor porturi de la Marea Neagra, colonizate in
special de ora§ul-stat Milet din Asia Mica, Histria, Tomis (Constanta), Callatis
(Mangalia), bine conservate §i dovedind legaturile existente intre coloniile
grece§ti de la Pontus Euxin §i populatia geticS din Dobrogea.
2.2.2. Obiectivele istorico-culturale din Evul Mediu
Evul Mediu s-a desfa§urat pe aproape un mileniu §i a fost decalat din
cauza unor conditii istorice specifice, comparativ cu Europa Centrals §i
Occidentals. A fost o perioada framantata, cu o mare labilitate politics §i
socials, determinatS pe de o parte de invazia mongolS din 1241, de dezvoltarea
feudalS a voievodalelor din Transilvania, Moldova §i Jara RomaneascS §i
impactul acestora cu marile puteri in extindere spatiala in momente istorice, in
detrimentul voievodatelor romane§ti (Imperiul Otoman, Imperiul Rus, Imperiul
Habsburgic). Ca urmare a tuturor acestor condi{ii, la care s-au adSugat
componenta religioasS-cre§tinS, adeseori cu tendinis divergentS, au condus la o
diversitate a individualizSrii materiale §i a acesteia.
2.2.2.1. Obiective cu caracter strategic din Evul Mediu. Acestea,
datoritS conditiilor istorice §i sociale amintite, au avut un rol important in
107
protejarea teritoriului de sub jurisdictia acestora, precum §i au stimulat

dezvoltarea in interiorul acestora sau in jurul lor a unor a§ezSri. Intre secolele
IV §i XVIII s-au impus din acest punct de vedere cetatile, avand in primul rol
de apSrare, dar care in timp, protejand ora§ele feudale, au contribuit la
dezvoltarea unor habitate specifice. In functie de vechimea acestora, de factorii
care au condus la edificarea lor (puterile centrale voevodale, nobilimea locals
sau comunitStile), acestea se diferentiazS ca §i monumentalitate, extensiune §i
fizionomie.
a
In primul rand se remarcS cetStile anterioare cuceririi maghiare §i care

in prezent sunt marcate de vestigii mai mult sau mai putin conservate, devenite
azi §antiere arheologice: Biharia (re§edinta voievodului
Menumorud), Dabaca (in Podi§ul Some§an, re§edinta voievodului Gelu) sau
Cetatea Coif (re§edinta a cnezilor romani din Hateg).
UrmeazS cetaî mult mai bine conservate, construite incepand din
secolul XIII, adeseori pe amplasamentul unor cetaji anterioare, distruse in
timpul invaziei tatare: Tauti, Vurp&r, Sibi§el, Deva, Garbova, Turnu Ro$u,
Rupea, Feldioara, Colte§ti (Trascau), Bologa, §iria, Ineu, Chioar, Ciceu. Multe
dintre acestea sunt intr-o stare de conservare precara, ca martori ai unor timpuri
trecute.
Din secolul XIV se dezvolta ora§ele cetati cu fortifica{ii periferice, de
multe ori cu mai multe randuri de ziduri, care au favorizat dezvoltarea unor
activitati manufacturiere §i au stimulat dezvoltarea urbana. in aceasta categorie
se impun cu deosebire burgurile feudale edificate de coloni§tii sa§i in
Transilvania (Siebenburgen): Bra§ov, Sibiu, Sebe§, Media§, Sighi§oara,
Bistrita, Reghin, dar §i alte ora§e intarite cu cetati, cum sunt: Cluj, Targu
Mure§, Fagara§, a carei cetate a fost mult timp re§edinta a domnitorilor din
Tara Romaneasca etc. Dintre acestea, foarte bine conservata este in primul rand
Sighi§oara, una dintre putinele cetati feudale §i astazi locuita §i avand o
functionalitate diversa. Este mai veche decat sec. XIII, iniîata in 1191 §i unde
cele 23 de bresle au construit zidul lung, intarit cu 14 turnuri, dintre
• A
care astazi se conserva doar noua. Intre acestea se remarca in zilele noastre
turnul cu ceas ce adaposte§te §i Muzeul de Istorie al ora§ului, casa lui Vlad
Dracul precum §i pasajul acoperit de acees in partea superioara a cetatii. Sibiul
mai are prezente astazi ziduri incluzand mai multe bastioane, precum al
Sfatului, Arhebuzierilor, Olarilor, completate in secolele XIV, XVI; Media§ul
cu bastioane le Faurarilor §i Cojocarilor, Sebe§ul cu Tumul Studentululi; Baia
Mare, cu Turnul lui §tefan, Tumul Macelarilor.
In sec. XVII pe vechi aliniamente de cetati au fost construite cetati
stelare in sistem Vauban, mai ales in partea vestica (Timi§oara, Arad, Oradea)
precum §i in partea central-sudica a Transilvaniei, la Alba Iulia. Toate acestea
sunt bine conservate, construite din caramida, avand mai multe §iruri de
fortificatii §i protejand in interior cladiri ale instituîilor administrative la
vremea respectiva. Sistemul de cetati Vauban a reprezentat pe vremea
respectiva o inovajie in domeniul fortificaîilor, menite sa reziste artileriei ce s-
a impus din ce in ce mai mult la asediul lor.
O categorie interesantS de fortificatii o reprezentau cetafile tarane§ti din
jumatatea sudica a Depresiunii Transilvaniei §i din Depresiunea Bra§ov §i care
aveau menirea de a apara comunitatile germane, sSse§ti de freeventele
108
incursiuni otomane §i tatare§ti din sec. XV-XVII. Se remarca in acest sens

cetafile Prejner, Ra§nov, Ghimbav, Calnic, Slimnic, Sasciori
In Moldova, fortifica(iile au fost realizate incepand din secolul XIV.
Acestea au fost fie cetati voievodale, care au condus la dezvoltarea unor ora§e,
precum Suceava, Targu Neamt, fie a avut rol de aparare la granita de est a
Moldovei cum sunt cetatile Orhei, Soroca, Tighina, Cetatea Alba. Unele dintre
acestea au fost distruse din ordinul sultanilor turci (Suceava, Targu Neamt) in
secolul al XVI-lea.
A
In Jara RomaneascS, cetatile au fost realizate in timp pornind de la nord

spre sud, §i care coincide cu direcfia de deplasare a capitalelor voievodatului
(Campulung, Curtea de Arge§, Targovi§te, Bucure§ti). intre acestea se impun
Cetatea Poienari, pe Arge§, Podul Dambovi{ei, Cetateni, menite sa apere
hotarul nordic de penetratie maghiara; pentru ca apoi sa se construiasca cetati in
lungul Dunarii (Corabia, Tuniu Magurele, Giurgiu, Braila) pentru a
preintampina expedifiile otomane. Unele dintre acestea au devenit mai tarziu
insa raiale turce§ti (Braila).
Castelele intarite au fost construite de voievozi feudali sau ordine
religioase, §i aveau menirea de aparare a unor domenii (castelul Hunedoara,
care a aparfinut lui Iancu de Hunedoara) sau castelul Bran, intarit de granita §i
vama intre Transilvania §i Tara Romaneasca. Acestea din urma au fost
construite in sec. XIII de teutoni, fiind ulterior preluat de Regalitatea maghiara
§i apoi intrand in jurisdicjia comunitatii sase§ti a Bra§ovului.
- Palate fi re§edinte voievodale, nobiliare. Acestea au fost realizate
incepand din sec. XVIII §i sc. XIX. Acestea au avut rol frecvent de re§edinte de
vara sau au fost parcuri de vanatoare. Se impun prin stil, amploare, precum §i
prin obiectele adapostite §i nu in ultimul rand prin parcurile vaste edificate in
jurul acestora.
Cele mai reprezentative se leaga de mari nobili §i boieri, precum §i de
principi care î-au impus punctul de vedere in privinta stilului grandorii
constructiei, structurii §i functiei acesteia. Unele dintre aceste obiective sunt
re§edinte amplasate pe mo§ii, altele se gSsesc in ora§e importante, la periferia
capitalelor sau in regiuni cu peisaje geografice §i poziîi ce favorizau astfel de
edificii.
A
Intr-o prima categorie se remarca castelele de la LSzarea,

Bon{ida,Arcalia, Jibou, Crs langa Sighi§oara, sau castelul de la Ruginoasa,
apartinand voievodului Unirii Alexandra loan Cuza; apoi pentru a doua situate
se remarca castelul Banfi din Cluj-Napoca, Palatul Principilor din Alba Iulia,
re§edin{a guvernatoralui Samuel Brackental din Sibiu §i palatul baroc din
Oradea (actualul sediu al Muzeului jarii Cri§urilor), casa Zapolya din Sebe§;
palatele domne§ti de la Stoene§ti, Potlogi, Mogo§oaia (construite de Constantin
Brancoveanu), iar in a treia categorie complexul de palate realizate la sfar§itul
secolului XIX §i inceputul secolului XX (Pele§, Peli§or, Foi§or, amplasate la
poalele Bucegilor, in apropierea manastirii Sinaia, §i care au contribuit la
na§terea §i dezvoltarea statiunii Sinaia.
in aceea§i categorie, pot fi incadrate §i curtile domne§ti din vechile
capitale feudale (Suceava, Targovi§te-Palatul Doninesc, Curtea de Arge§,
Bucure§ti - Curtea Veche).
109
Se remarca §i castelele care au functia de pavilioane de vanatoare, in

sec. XX preluand amenajari mult mai vechi: Savar§in, in jud. Arad, Gurghiu §i
Lapu§na, in judetul Mure§.
De o factura aparte sunt culele re§edinte boiere§ti din Tara Romaneasca,
avand arhitectura patrata, cu curte interioara, avand §i rol de aparare. Cele mai
multe sunt concentrate in Podi§ul Getic, mai ales in zona Valcei (culele
Maldare§ti, Cernate§ti, Izvoranu) §i Gorjului ( Curti§oara), precum §i alte
cateva zeci aflate intr-o stare de conservare precara. Acest tip de constructii mai
este intalnit §i la est de Olt, purtand numele de conac (Vacare§ti, Gole§ti). ,
2.2.2.2. Obiective culturale religioase
Acestea au o mare valoare arhitectonica §i mai ales simbolica, deoarece
au reprezentat focarele de cultura §i de conservare a religiei. Construite in
diferite epoci, au marcat evolufia social-istorice, ecumenica sau culturala
reflectand diferitele tendinte din perioada respectiva, precum §i influente. De§i
unele vechi de peste 7 secole, cea mai mare parte dintre acestea sunt bine
conservate §i au servit idealurilor unor comunita{i umane apartenente
ortodoxismului, cre§tinismului occidental romano-catolic, sau celui apartinand
Reformei. Pe langa importanta simbolica, obiectivele religioase reflecta unitar
§i evolufia stilurilor in constructiile religioase, acestea suferind numeroase
imfluente. Adeseori prin asimilarea unor componente stilistice consacrate §i
adaptarea lor la specificul autohton, s-au nascut adevarate stiluri originale.
Importanta lor turisticS, ca functie derivata, create in ultimele decenii,
pe masura introducerii acestora in circuite nationale §i internationale ale
cunoa§terii.
La o analiza comparative din punct de vedere al vechimii, a functiilor,
dar mai ales a stilurilor in care au fost realizate, se poate face o diferentiere in
mai multe categorii de a§ezaminte religioase. Din punctul de vedere al rangului
ecleziastic §i al modului de functionare, acestea sunt catedrale, biserici,
mSnastiri §i schituri.
Biserici foarte vechi din Transilvania, influence in momentul
constructiei de stilul romanic au adaugate adeseori influente autohtone.
Biserica din Densu§ poate fi considerate una dintre cele mai vechi §i
originale edificii religoase creatine din Romania §i din Europa. Materialul
utilizat provine dintr-un castru roman din apropiere sau chiar din eel adus de la
Ulpia Traiana Sarmizegetusa Regia. DovadS in sprijinul acestei afirmatii sunt
blocurile de roce fasonate pe care se gesesc inscriptii romane.
Unicitatea sa consta atat din integrarea materialului constructiv preexistent, cat
§i al stilului. Astfel, in contraforturile exterioare sunt incluse coloane de templu
roman, amvonul este sprijinit de patru stalpi, care provin din altare romane de
cult; turla, dreptunghiulara in partea inferioarS, trece treptat in partea de sus in
prisma triunghiulara. S-au conservat §i sectiuni de picture murala interioara de
influenza bizantina mult mai vechi de sec. XV. AlSturi de aceasta mai exists §i
alte obiective religioase foarte vechi §i anume cea de la Carti§oara, in
Depresiunea Fagara§ considerate cea mai veche bazilice in stil romanic din
Transilvania ridicate din ordinul cistercienilor, urmeazS bazilica in stil romanic
de la Herina (jud. Bistrita), biserice turn triplu etajate din sec. XIII. De
asemenea catedrala romano-catolice din Alba Iulia veche din sec. XII,
considerate eel mai important monument religios in stil romanic din
110
Transilvania, avand adeugate ulterior §i componente gotice (portalul gotic §i

frescene din sec. XVI). Acest monument a fost ridicat pe o A
construcîe romane, transformate apoi in biserice, posibil in sec. IX. In cadrui

acesteia, ca §i elemente ce sporesc valoarea arhitectonice istorice §i artistice,
sunt: mormantul lui Iancu de Hunedoara, voievod al Transilvaniei §i regent al
Ungariei, precum §i uria§a orge cu 2 209 tuburi, instalate in a doua parte a sec.
XIX.
O categorie aparte de edificii religioase o reprezinta bisericile catedrale
in stil gotic, influente a goticului tarziu din sec. XIV pane in sec. XVI din
Europa Occidental. Principalele caracteristici ale acestuia se manifeste in toate
cazurile: turnurile foarte inalte §i ascufite, navele foarte zvelte, cu tavanele
sprijinite de inervatii concentrice, prezenta vitraliilor cu subiecte religioase,
lipsa ornamentelor in interior, ceea ce le ofere o ambiante sobra, prezenta
contraforturilor de sprijin in partea externe. Dintre acestea se remarce Biserica
Neagra din Bra§ov, considerate cea mai mare catedrale gotice din Romania,
dispunand de toate caracteristicile stilului §i avand de asemenea o mare orge §i
o colectie valoroase de covoare. Acesteia i se adauge bisericile Sfantu
Bartolomeu §i mai ales Sfantu Nicolae din A
§chei, ambele dm secolul al XIH-lea. In Cluj-Napoca se impune biserica Sfantu

Mihail construite intre 1349-1480, precum §i biserica gotice fara turn. Alte
biserici gotice sunt in Sibiu, Sighi§oara, Targu Mure§, Miercurea Ciuc,
§umuleu din apropierea acestei localiteti, Lezarea ,Ditreu .
Bisericile din Moldova §i Tara Romaneasce se remarce nu atat prin
dimensiuni, cat mai ales prin unitatea compozitiei, prin armonia intre
dimensiuni, prin influente, mai ales bizantine, precum §i prin picture murale
interioare sau exterioare (fresce murale). Acestea au avut un rol important dupe
secolul XV, atat pe plan cultural, cat §i istoric. Multe dintre ele sunt ctitorii
voievodale §i in perioada lui §tefan eel Mare au reprezentat tot atatea marceri
ale rezboaielor §i victoriilor sale.
in Moldova se impune in primul rand la RSdauJi biserica Bogdana^
ctitoria Mu§atinilor §i necropolS a multora dintre acestea. Este consideratS cea
mai veche construct medievalS de zid din Moldova. La Suceava, vechea
capitala a Moldovei, in cadrui celor cateva zeci de biserici, se remarcS bisericile
MirSuti, Sfantu Gheorghe, Sfantu Dumitru (ultimele douS construite in sec.
XVI), Zamca. La Ia§i, ultima capitala a Moldovei, ora§ul cu cele mai multe
biserici, se remarcS in primul rand biserica Trei Ierarhi, ctitoritS de Vasile Lupu
in sec. XVI, originals prin stil, prin decoratia exterioarS, valoroasS pentru
pictura interioarS §i mai ales pentru faptul cS adSposte§te mormintele ctitorului
Vasile Lupu §i ale familiei sale, al lui Dimitrie Cantemir §i al voievodului
Unirii Alexandru loan Cuza. La acestea se adaugS biserica Golia, Sfantu
Nicolae eel Nou, dar §i bisericile fortificate
M1 . A .
avand rol de apSrare a Ia§ului (CetStuia, Galata). In afarS de acestea, mai exists
biserici reprezentative, ctitorii voievodale in localitSti mai mici, unele dintre ele
fiind cux\i domne§ti: HarlSu, Probota. In sudul tarii au fost construite incepand
din sec. XV, in Bucure§ti, numeroase biserici cum sunt Radu VodS, Mihai
VodS, Antim, Curtea Veche, Stratopoleos, Sfantu Gheorghe Nou.
ConcentrSri de monumente religioase mai exists in fostele capitale
Targovi§te, Curtea de Arge§ (Biserica DomneascS), Campulung sau in capitala
BSniei - Craiova - §i in alte ora§e.
A ___
In ora§ele Transilvaniei, astfel de monumente exists concentrate in

ora§ele din partea vesticS a tarii, Timi§oara, Arad, Oradea (cea mai
reprezentativS catedralS barocS din Transilvania) Satu Mare, Alba Iulia, Sibiu,
Targu Mure§, Bra§ov (Sfantu Bartolomeu, sau Sf. Nicolae din Schei).
De o mare important, mai ales pentru valoarea lor de simbol §i cu
deosebire pentru cS serveau colectivitSti numeroase, au fost §i sunt catedralele
metropolitane, precum cea romano-catolicS din Alba Iulia, dar §i cele ortodoxe
din Cluj, Alba Iulia (Catedrala Intregirii Neamului), construitS intre 1921-1933,
construitS in stil bizantin §i pictatS de Camil Ressu, Atanasie Demian §i Catul
Bogdan, apoi cele din Cluj-Napoca, Targu Mure§ (toate trei construite in
perioada interbelicS), Catedrala din Oradea, cea mai reprezentativS pentru
barocul transilvan sau Mitropolia Moldovei, pictatS de Gheorghe TStSrSscu §i
mai ales Patriarhia RomanS din Bucure§ti, ambele in stil bizantin.
- Manastirile sunt a§ezSri monastice cu organizare §i functii complexe, avand
in components pe langS bisericile ctitorite de voievozi §i mari boieri, spaîi de
habitat elementar (chilii, populate tot timpul de monahi, cSlugSri §i cSlugSrite);
ateliere manufacturiere §i chiar proprietSti fiinciare. Trebuie evidentiat faptul
cS panS la secularizarea averilor mSnSstire§ti din 1864, acestea detineau
intinse terenuri agricole §i pSduri care le-au permis sa ducS o bogatS viatS
monahalS, sprijinind pe de alta parte §i tipSrirea de carti. Numeroase mSnSstiri
au astazi muzee in care sunt prezentate toate aceste realizSri §i de asemenea
este relevatS istoria mSnSstirii §i regiunii. Se constats o grupare a mSnSstirilor
in anumite areale geografice, aceasta depinzand §i de pozitia geograficS la
contactul cu unitajile colinare §i de munte.
Cea mai reprezentativS concentrare de mSnSstiri se gSse§te in nordul
Moldovei, la contactul Podi§ului Moldovei cu regiunea montana a Carpatilor
Orientali. Acestea au fost construite in sec. XV, XVI, in perioada de maximS
inflorire a statului feudal Moldova §i prin ansamblurile construite, stilul
bisericilor, picturile murale externe, mai ales, dar §i ca urmare a pSstrSrii unei
efervescente culturale au concretizat o autentica rena§tere moldoveneascS. Se
remarca in primul rand cele cinci biserici cu picturi (frescS) muralS cu temS
religioasS §i anume: Voronet, Humor, Vatra Moldovitei, Sucevita, Arbore, apoi
celelalte mSnSstiri, ctitorii voievodale, Putna, ctitoria lui §tefan eel Mare,
Ra§ca §i Slatina, ctitorie a lui Alexandru Lapu§neanu §i Dragomirna, la nord
de Suceava.
a
In prima categorie, MSnastirea Voronet se deta§eazS prin stilul

arhitectural, dar mai ales prin pictura muralS externa, fiind supranumitS
„Capela Sixtina a Orientului,#. Pictura bisericii manastirii se remarca prin
compozitie, tematica, prin calitatea executiei (Cocean P., pag. 76, 1997) §i mai
ales prin predominanta „Albastrului de Voronef'. Manastirea a fost ctitorita de
§tefan eel Mare.
Manastirea Humor, ctitorie a logofatului TSnase Bubuioc, nu are turla,
iar pictura cu tematica religioasS este dominatS de culoarea ro§u intens.
Manastirea Moldovita, ctitoritS de Petru Rare§, se remarca prin acelea§i
trasaturi arhitectonice §i artistice, avand §i o puternica incintS intSritS.
Manastirea Sucevita reprezinta practic cea mai impozanta a§ezare
monahala din cele prezentate pana acum, este ctitoria fratilor Ieremia §i Simion
MovilS. Frescele murale, cu tematicS religioasa asemanatoare cu cele
anterioare sunt prezentate intr-o maniera mai aparte, iar culoarea dominanta este
verdele. Pe langS temele mari reluate in celelalte biserici, se adauga aici o temS
originals, „Scara Virtutilor". Zidul de incintS este masiv §i intSrit cu turnuri
pStrate §i conice.
Biserica Arbore intrege§te complexul mSnSstirilor cu biserici pictate
din nordul Moldovei, a fost construitS de Luca Arbore, portarul Sucevei, §i este
singura farS incintS intSritS.
ry
In extremitatea nordicS este MSnSstirea Putna, construitS §i ctitoritS de

§tefan eel Mare. Ea a fost realizatS intre 1466-1469 §i adSposte§te mormantul
domnitorului. Biserica este adSpostitS de asemenea cu un zid de incintS.
MSn&stirea Dragomirna, construita la inceputul sec. XVII, in timpul
Mitropolitului Moldovei, Atanasie Grimca, se remarca prin stilul construcfiei §i
mai ales prin zidurile puternice ale incintei. Fiind amplasata in apropiere de
Suceava, ea putea oferi adapost pentru locuitorii acesteia, dupS ce cetatea a fost
distrust.
- In zona Neamfului exista o a doua concentrare de manastiri. Manastirea
Neamt este cea mai veche din Moldova, sec. XIV, construita pe timpul lui
Alexandra eel Bun. A reprezentat un important centra de cultura feudala
moldoveneasca, aici funcfionand o tiparnita §i o §coala de grSmatici.
Agapia, construita in prima parte a sec. XVII, a fost pictata in interior,
spre sfar§itul anilor '80 ai secolului XIX de Nicolae Grigorescu. Manastirea
Varatec a fost construita in secolul XVIII, iar Manastirea Secu dateaza cam din
aceea§i perioada. Toate manastirile din zona Neamtului beneficiaza §i de un
peisaj geografie deosebit, avand in apropiere Cetatea Neamtului, localitatea
Targu Neamt §i a§ez&rile rurale cu vechi traditii raze§e§ti. Acest grap de
man&stiri este completat catre zona montana cu alte a§ezaminte monahale,
Sihastria, Sihlea, precum §i cele de la Valea Bistritei (Bistrita, Bisericani,
Pangarati).
Aliniamentul in manastiri este continuat in zona curburii cu Manastirea
Ca§in, Manastirile Soveja, Viforata; Cheia §i Suzana, pe Valea Teleajenului;
Manastirea Sinaia, construita la sfar§itul secolului XVII de Mihai Cantacuzino.
/V
In apropierea fostei capitale a Tarii Romane§ti, Targovi§te, se gase§te §i

MSnastirea Dealului, care se leaga istoric §i de domnia lui Mihai Viteazul.
A
In Subcarpatii Arge§ului se deta§eazS Manastirea Curtea de Arge§,

terminata in 1526 §i ctitorita de Neagoe Basarab. Aceasta se distinge prin stilul
arhitectonic specific, cu cele patru turle ,cate doua egale ca marime cele mici cu
o canelura oblica originala a§ezate in T, prin faptul ca adaposte§te mormintele
primilor regi ai Romaniei, Carol I §i Regina Elisabeta, precum §i ale Regelui
Ferdinand §i Regina Maria §i dupa anul 2000 al lui Carol al II-lea.
Legenda (mitul) Me§teralui Manole sta la baza unei intregi literaturi §i
filozofii legate de spiritul constructiv al poporalui roman, dar §i reversul
acestuia.
A
In Subcarpatii Valcei §i Oltului se distinge o alta mare grupare de

a§ezaminte monastice, comparativS ca semnificatie pentru Tara Romaneasca ca
gruparea de Manastiri din nordul Moldovei. Se deta§eaza aici in primul rand
Manastirea Cozia, construita la sfar§itul sec. XIV de catre Mircea eel Batran cu
o compozitie arhitecturala interesanta §i cu o pictura interioara conservata, care
ca§tiga §i prin pozifia de intrare in Defileul Oltului spre zona montana.
Manastirea Hurez poate fi considerata una dintre constructiile religioase
reprezentative ale feudalita(ii din Tara RomaneascS, impreunS cu Cozia. A fost
ctitorita de Constantin Brancoveanu, fiind considerata ca unul dintre cele mai
importante monumente de arta brancoveneasca din Romania. Sub aspectul
stilului arhitectonic, se constats o compozitie relativ eterogena, cu o imbinare de
stiluri bizantin, renascentist §i baroc, la care se adauga influence locale
individualizate in arcadele sustinute de coloane decorate. Pictura originala a fost
recent restaurata, inclusiv galeria portretelor. Catapeteasma, realizata din lemn
de tei este aurita. Dispune de asemenea §i candele, candelabre §i alte odoare
biserice§ti, toate formand un tezaur unic. Are o colecfie bogata de arta
bisericeasca §i o biblioteca valoroasa de cateva mii de volume.
A
In tot spa{iul dintre Olt §i Jiu exista cea mai puternica concentrare de
a§ezaminte monastice din Romania: Manastirea Turnu, care se aseamana cu
Cozia Veche, Manastirea Stani§oara, Manastirea Frasinei, Manastirea Govora,
Manastirea Surpatele, Manastirea Bistrita, Manastirea Arnota, ctitorita de Matei
Basarab, Manastirea Polovraci §i o multime de schituri.
O alta concentrare de manastiri in partea sudica a tarii o formeaza cele
din jural Bucure§tiului §i anume Cernica, Pasarea, Snagov, Plumbuita, apoi
Caldaru§ani.A
- In Transilvania, viafa monahaia ortodoxa a evoluat in conditii social-

istorice diferite fata de Moldova §i X^ra Romaneasca, din cauza unor lungi
perioade de restrictivitate §i chiar momente cand numeroase biserici au fost
distrase. S-au mentinut cateva manastiri cu mare impact in ortodoxismul
romanesc transilvan: Manastirea Ramet in judetul Alba (sec. XIV), Manastirea
Nicula (jud. Cluj), Manastirea Sambata (sec. XVII) ctitorita de Constantin
Brancoveanu, Manastirea Rohia din Maramure§, construita in sec. XIX.
- O alta forma de a§ezaminte monahale o reprezentau schiturile, edificii
de mici dimensiuni, adapostind cativa monahi §i aflate in pozifii greu
accesibile, in special in zona de munte. Multe dintre acestea prezinta
atractivitate prin literatura populara ce circuia vizavi de ele (chilia lui Daniil
Sihastra, in apropiere de Manastirea Putna); datorita pozitiei, a picturilor
realizate §i a unei vieji monahale ascetice (schitul Durau), pictat de Nicolae
Tonizza §i ucenicii sai; altele pentru faptul ca aici au facut penitenâ
personalitati ale culturii romane§ti (schitul Paitini§, locul unde a locuit §i creat
in ultimii ani Constantin Noica). Cele mai multe schituri sunt concentrate in
regiunea de contact subcarpatica cu Carpatii: schiturile Cetatuia, Nifor,
Dobra$a, in jud. Prahova; schitul Pe§tera de pe valea
Ialomifei sau schiturile numeroase de la vest de Olt (Ostrov, Jgheaburi, Iezeru,
Pahomie, Patransa).
Multe dintre catedrale, biserici §i manastiri, au devenit destinatii cu
ocazia unor sarbatori religioase, cu data calendaristica fixa, pentru pelerinaj, a
carui amploare cre§te de la an la an. Astfel, sunt manastirile (Agapia, Varatec,
Rohia, Sambata, Horezu; Ia§ul cu Mitropolia Sfanta Paraschiva (14 octombrie),
bisericile §umuleu de langa Miercurea Ciuc, sau Radna-Lipova, pentru
confesiunea catolica.
- Bisericile din lemn
Acestea reprezinta chintesenfa civilizatiei multimilenare a lemnului, de
o inspiratie aparte §i un rafmament estetic elevat. Sunt realizari tehnico-
arhitecturale de exceptie, folosind in exclusivitate lemnul. Pe teritoriul
Romaniei au fost recenzate un numar de 600 biserici din lemn.
Regiunea tipica pentru aceste monumente istorice §i de arhitectura o
reprezinta Maramure§ul cu un patrimoniu de cateva zeci de biserici din lemn, in
cadrui carora se manifesta influente reale ale goticului tarziu, mai ales
individualizat in turle. Acestea au fost edificate incepand din sec. XIV (Ieud,
Barsana), constructia lor continuand pana in sec. XVIII. Bisericile din lemn
sunt concentrate cu deosebire in Depresiunea Maramure§, dar au fost realizate
§i in zona exterioara acestuia, pe versantul sudic al muntilor vulcanici.
A ______
In Depresiunea Maramure§, cele mai multe biserici sunt in bazinul Izei:

Rona, Vadu Izei, Rozavlea, Barsana, §ieu, Botiza, Ieud (cea mai veche biserica
de lemn din Maramure§, atestata documentar in 1364), Bogdan Voda (fosta
Cuhea, capitala voievodului Bogdan I, devenit domnitorul Moldovei),
Dragomire§ti, Sali§tea de Sus, Sarbi, Sat §ugatag; cu deosebire in partea
superioara a acesteia, in bazinul Marei: Giule§ti, Harnice§ti, Dese§ti, Bude§ti,
Caiine§ti, Brebu. In bazinul Vi§eului, acestea sunt mai purine §i exista la
Moisei, Bor§a. Se remarca complexul monastic nou de la Barsana, care poate fi
considerat prin originalitatea componenjei acestuia, §i mai ales prin biserica
construita in eel mai autentic stil maramure§ean, unui dintre cele mai originale
din Romania. Turla bisericii de 56 m situeaza acest monument pe primul loc in
tara. Materialul folosit, lemn in exclusivitate, solutiile tehnice de imbinare ale
componentelor, pozitia complexului accesibil prin drumul judetean de pe Valea
Izei ii va conferi in perspective postura de prim centra monastic din Maramure§
§i o destinatie de pelerinaj de prima importanta. La acesta se adauga complexul
monastic Sapanta-Peri a carui biserica depa§e§te, prin inaitime §i stil tot ceea
ce s-a realizat pana acum in acest domeniu.
Pe langa valoarea arhitecturaia, aceste obiective adapostesc §i colectii
de icoane, manuscrise foarte rare (Codicele de la Ieud, secolul XIV), picturi pe
panza. a
In partea sudici a muntilor vulcanici se remarca biserica de la §urde§ti,

a c&rei turla la 54 m inaltime o situeaza pe locul II intre bisericile
A
de lemn din Romania. In arealul periferic judefului Maramure§, in Lapu§ §i

Chioar, exista de asemenea numeroase biserici de lemn, printre care se remarcS
Rogoz, Cup§eni, Libotin, SScala§eni, Plopi§, ceva mai recente decat cele din
Maramure§, edificate in sec. XVII §i XVIII.
Arealul cu biserici din lemn este extins in judetul Salaj cu bisericile de
la Fildu de Sus, Creaca, Hida, Purcaref, Ileanda, Zimbor, Sanmihaiu Alma§ului
(sec. XVII-XVIII). Acestea nu lipsesc de asemenea din Muntii Apuseni, cu atat
mai mult cu cat Tara Motilor este comparativ reprezentativa pentru civilizatia
lemnului, cu Maramure§ul. Bisericile de lemn, cu o arhitectura u§or diferita
fata de cea din Maramure§, sunt la Vidra, Ponorel, Lup§a, Garda de Sus,
precum §i in Beiu$, la Lazuri §i Rieni.
Arealul cu biserici de lemn i§i fac manifestata prezenta §i in partea
estica a Carpatilor Orientali, la Bilbor, Bro§teni, Targu Ocna, dar $i in partea
sudica a tarii, unde sunt in numar de cateva zeci. Aici se remarca cea mai veche
biserica de lemn din Tara Romaneasca, la Marita-Funduri, in cadrui comunei
Vaideeni, construita in 1532.
Bisericile din lemn cele mai reprezentative §i bine conservate vestigii
ale civilizatiei carpatice a lemnului, cu o arie de raspandire foarte mare,
predominante in Carpati, dar $i in regiunea deluroasa periferica, reprezinta inca
o data un factor de continuitate, §i legatura intrinseca.
- Bisericile intarite - fortificate (Kirchenburgen) sunt caracteristice mai
ales sudului Depresiunii Transilvaniei (Podi§ul Tarnavelor, Depresiunii
Sibiului, Depresiunii Fagara§ului) §i Depresiunii Bra§ov.
Sunt opera comunitatilor germane (sase§ti) din Transilvania §i au avut o
dubla functionalitate, religioasa §i de aparare. Acestea reprezinta obiective
dominante in cadrui habitatelor sase§ti, avand ca nucleu bisericile construite
frecvent in stil gotic, la care se adauga zidul de fortificatie din jurul lor,
desfa§urat adeseori pe mai multe aliniamente.
Una dintre cele mai reprezentative este biserica fortificata din Biertani,
inconjurati de trei randuri de ziduri, reprezentand un bastion de aparare, alaturi
de cetatile Sighi§oara §i Media;. Un timp indelungat, aceasta a fost §i sediu de
episcopie.
Numeroase localitati rurale din podi§ul Tarnavelor s-au dezvoltat in
jurul unor astfel de edificii, construite in intervalul sec. Xlll-sec. XVI: Bratei,
Darlos, Mo§na, Axente Sever, §eica Mare, Agarbiciu, Manarade, Saschiz,
Cisnadioara, Valea Lunga, Seleu§, §ona, §eica Mica (in arealul judetelor Sibiu,
Alba §i Mure5). In Depresiunea Bra§ov, acestea sunt prezente la Feldioara,
Codlea, Harman (jud. Bra§ov), Haita Mare, Ghelinta, Ilieni (jud. Covasna).
Se remarca atat pentru simbolistica religioasa, cat §i pentru valoarea
arhitecturala a edificiilor §i colectii adapostite, obiective religioase apartinand
§i altor comunitati §i confesiuni mai putin numeroase, dar prezente in
„peisajul" constructiilor religioase: edificii apartinand comunitatii musulmane,
turco-tStare - moschei ce se impun prin arhitecturS §i mai ales prin turnurile-
minaret (Constanta, Mangalia, Babadag); bisericile armenefti (din Bucure§ti,
Boto§ani, Gheorgheni, Dumbriiveni, Gherla); templele mozaice apartinand
comunit&tii evreie§ti (Bucure§ti, Cluj, Ia§i, etc.).
2.2.2.3. Complexele arhitectonice urbane se impun cu deosebire in
cazul ora§elor cu o evolutie indelungata, multiseculara, in cadrui cSrora s-au
dezvoltat, in partea centrals a lor, edificii cu stiluri diferite, deci cu fizionomii
variate, cu fimctionalitate initials diversS, toate incluse unor ansambluri care
creazS §i dau personalitate distinctS ora§elor respective.
Se remarcS in acest sens sit-urile urbane „intramuros", dezvoltate in
interiorul cetStilor medievale, al cSror ziduri au fost conservate mai mult sau
mai putin §i unde edificiile amplasate in lungul unor retele stradale care se
muleazS pe conditii morfologice diferite, pSstreazS conservatS ambianta
trecutului.
A
In aceastS categorie pot fi incluse in primul rand burgurile transilvane

(Bra§ov, Sibiu, Sebe§, Sighi§oara, Media?, Bistrita, Cluj- Napoca), in care sunt
conservate areale intregi cu construct^ de epocS §i unde conditiile locale de
relief §i reteaua hidrograficS au impus structura §i textura §i fizionomia de
ora§e feudale.
In partea vesticS, ora§ele de campie, cu extensiune spatialS mult mai
largS, au incS acele complexe habituale formate din obiective religioase, clSdiri
de epocS ce se in§iruie de o parte §i de alta a strSzilor §i care, prin infati§are,
amintesc incS de breslele atotprezente in Evul Mediu. In aceastS categorie pot
fi incluse ora§ele Timi§oara, Arad, Oradea, Satu Mare, dar §i Baia Mare.
A
In Moldova §i in Tara RomaneascS, conditiile social-istorice, dar §i cele

economice nu au permis dezvoltarea unor nuclee urbane, feudale, care sS se
deta§eze net de celelalte componente ale vetrelor dezvoltate in epoca moderns.
Ca urmare, in jurul punctelor intSrite (mai rar cetSti), s-au dezvoltat zone cu
fimctii administrative §i comerical-me§te§ugSre§ti.
Cu exceptia catorva din ora§ele din Moldova, care s-au dezvoltat langS
cetSti voievodale §i curti domne§ti (Suceava, Targu Neamt, Roman) sau in Jara
RomaneascS (Targovi§te), celelalte erau „ora§e deschise'* a cSror extensiune
nu a fost incorsetatS de ziduri de apSrare.
S-au dezvoltat §i aici zone strSzi cu activitSti specifice, comerciale sau
me§te§ugSre§ti, §i care dSdeau notS dominants ora§ului respectiv. Legat de
acest specific, au evoluat zona Lipscaniului, Podul Mogo§oaiei §i Curtea
Veche din Bucure§ti; zona centrals, dezvoltatS in jurul Palatului Domnesc de la
Targovi§te; Ia§ul, cu central istoric dominat de curtea DomneascS, Palatul de
cultura §i mai ales obiectivele religioase (Trei Ierarhi, Golia, Sfantu Nicolae eel
Nou §i in sec. XIX Mitropolia Moldovei) din care unele, prin pozijia lor
marginals, aveau rol de apSrare §i au marcat in secolul XX extensiunea vetrei
ora§ului spre sud (Galata, CetStuia); Suceava, care s-a dezvoltat in jural cetatii
construite de primul Mu§atin.
Capitala JSrii Romane§ti §i apoi capitala Romaniei, Bucure§ti, a avut
acelea§i tendinte de evolujie urbanS. Legat de functia sa politico-
administrativS din Evul Mediu §i cea comercial me§te§ugSreascS, se
individualizeazS patrulaterul cuprins intre Calea Victoriei, Bulevardul Unirii,
Bulevardul Carol §i Dambovita, in cadrui cSraia se impune complexul Curtea
Veche, zona Hanul lui Manuc §i mai ales zona comercialS a Lipscaniului.
A
In afara acestui context general, au existat ora§e in care s-au dezvoltat
complexe urbane, chiar dacS nu foarte mari, dar care prin modul de organizare
§i a§ezare in spatiu rSspundeau unor necesitSfi me§te§ugSre§ti comerciale.
Este cazul ora§ului me§te§ugSresc tipic Targu Secuiesc, cu o parte centrals
aproape circulars, din care se desprindeau peste 60 de strSzi,
A
unele in pasaj, fiecare cu specificul sSu me§te§ugSresc. In aceea§i situate este

§i municipiul Bistrita, personalizat in central sSu istoric §i prin aliniamentele de
clSdiri datand din feudalism §i epoca moderns, cu functii me§te§ugSre§ti §i
comerciale, in cadrui cSrora se individualizeazS Complexul §ugSlete.
2.2.3. Obiective culturale, cu funcfii turistice
In aceastS categorie sunt incluse categorii de edificii care se impun in
primul rand prin valoarea arhitectonicS intrinsecS a constracfiilor, dar mai ales
pentru functia de conservare, prin exponatele din cadrui lor, a unor componente
de civilizafie umanS reflectand fie segmente de tip istoric, fie componente de
civilizatie §i culturS tradifionalS ruralS, fie personalitS{i.
Muzeele fi colectiile au profiluri foarte variate §i concentreazS pe un
spatiu restrans exponate reprezentative pentru specificul cSraia le-au fost
destinate. Rolul acestora este de colectare, restaurare, conservare, popularizare
§i cunoa§tere. Din acest punct de vedere se disting muzee complexe, cu un
numSr de secîuni reflectand fiecare in parte un aspect caracteristic. in romania
exists peste 220 de muzee, dintre care peste 40 in Bucure§ti, fiecare cu un fond
bogat, valoros, apartinand patrimoniului national, dar §i al celui universal.
a) Muzeele de arta adSpostesc exponate din domeniul picturii, sculpturii
§i sunt organizate pe principiul apartenentei la arta romaneascS sau arta
universalS, in domeniile pictura, sculptura, muzica, literatura.
Muzeul de arta al Romaniei a fost inifiat la jumatatea sec. XIX §i §i-a
definitivat profilul §i continutul dupa 1950. Cuprinde, pe sectiuni, pictura
autohtonS din epoca moderns, din sec. XVII, sec. XIX §i are in components
colectii ale celor mai reprezentativi pictori §i sculpturi din acest interval (Barbu
Iscovescu, C. Rosenthal, Gh. TStSrSscu, Teodor Aman, Nicolae Grigorescu,
Ion Andreescu, §tefan Luchian, Teodor Paladi etc.). Sectiunea picturS este
completatS cu mari sculptori ai secolului XX, Constantin Brancu§i, C. Negrea,
I. Jalea, I. Irimeascu, Vida Geza. La aceasta se adaugS galeria universalS cu
pictori apartinand Rena§terii italiene (Tintoreto, G. Vasari, Carravagio) ai
picturii spaniole (El. Greco), flamande (Rembrand, Rubens) sau ai
Impresionismului (Monet, Renoir, Daumier, Sisley etc.).
Muzeul colectiilor din Bucure§ti reune§te colectii particulare (G.
Oprescu, K. H. Zambacian, I. Iser, V. Eftimiu etc.), donate §i care cuprind opere
de picturS §i sculpturS autohtonS §i universalS.
Muzeul Bruckental din Sibiu este adSpostit in Palatul baroc, fostul sediu
al guvernatorului Transilvaniei Samuel Bruckental §i dateazS din 1790. Prin
continutul colectiilor, prin numSrul de exponate (peste 1 milion), acesta este
unui dintre cele mai cunoscute institutii muzeale din Romania, atat pe plan
intern cat §i pe plan international.
Muzeul de arts din Cluj-Napoca, adSpostit in palatul baroc Banfi are
colectii importante ale pictorilor romani, indeosebi Aman, Grigorescu (donatia
Cioflec), Andreescu, dar §i colectii de picturS universalS.
Muzeul de arts din Ia§i este inclus muzeului complex cu numeroase
sectiuni, adSpostit in cadrui palatului de culturS, construit in stil baroc la
inceputul secolului XX §i unde pe langS colectii din T. Aman, Grigorescu,
Tonizza, sunt expuse §i picturi ale mae§trilor Veronese sau Murillo.
La acestea se adaugS muzeele de arts din Craiova (cu o colectie
valoroasS din sculpturile lui Constantin Brancu§i), Muzeul de arts din
Constanta, Timi§oara, etc.
b) Muzeele de istorie $i arheologie conservS prin exponate principalele
mSrturii ale trecutului la nivel national sau regional.
Muzeul National de istorie a Romaniei din Bucure§ti a fost reamplasat
intr-o constructie impunStoare, edificatS in ultima parte a secolului XIX. Este
eel mai complet prin continut, sectiuni §i colectii. Dintre exponatele ce prezintS
eel mai mare interes, se remarcS copia pe sectiuni a Columnei lui Traian, apoi
sectiunea tezaure, care grupeazS cele mai reprezentative vestigii arheologice, cu
valoare §tiintificS, dar §i efectivS prin metalul aur: tezaurele de la Moigrad,
Cucuteni-BSiceni, tezaurul de la Pietroasa Clo§ca cu puii de aur, recuperata din
tezaurul trimis la Moscova in 1916 (Coiful de aur de la Cotofene§ti, Rytonul de
la Poroina §.a.).
Muzeul de Istorie Arheologie din Cluj-Napoca adaposte§te in special
vestigiile arheologice din capitala Daciei Sarmizegetusa Regia, din capitala
provinciei romane Ulpia Traiana, vestigii din ora$ele antice romane ale
provinciei Dacia Felix, obiecte legate de istoria medievalS a Transilvaniei
(colectii de arta medievalS §i o colectie bogata de documente din perioada
Evului Mediu din Transilvania).
Muzeul de Istorie al Moldovei, organizat la inceputul secolului XIX,
care se remarcS prin colectia cuprinzand vestigii ale culturii Cucuteni, precum
§i cele ale antichitatii dacice §i romane (Cocean P., p. 81-84,1997).
Muzeul de Istorie §i Arheologie din Constanta, infiintat la sfar§itul sec.
XIX se remarca prin sectiunea de istorie antica, in cadrui careia sunt expuse
obiecte colectate in arealul dobrogean, legate de ora§ele porturi grece§ti,
Histria, Tomis, Callatis; vestigii preistorice, intre care se impune unicatul
„Ganditorul de la Hamangia".
Alte muzee cu profil istoric mai sunt: Muzeul de Arheologie de la Alba
Iulia, Muzeul Tarii Cri§urilor, dar §i muzee cu un profil mai aparte, cum sunt
muzeele arhivelor statului §i Muzeul Militar Central din Bucure§ti.
c) Muzeele etnografice dau o nota specifics muzeisticii romane§ti,
acestea conservand in incinte sau in spatii deschise componente §i ansambluri
legate de civilizatia materials §i cultura spirituals a poporului roman.
Se impun prin structura sintetica cele doua muzee din Bucure§ti, §i
anume Muzeul Satului §i Muzeul JSranului Roman.
Primul, initiat in perioada interbelicS de sociologul Dimitrie Gusti,
concentreaza intr-o incinta vastS, in aer liber, gospodSrii specifice tuturor
regiunilor tarii.
La nivelul provinciilor istorice, se remarca pentru Transilvania, cele trei
muzee etnografice, cu sectiuni in aer liber. Muzeul Tehnicii Populare din Sibiu,
amplasat in apropiere la Dumbrava Sibiului §i infiintat in 1962. Acesta
cuprinde un numar de cateva zeci de gospodarii, specifice din Transilvania,
amplasate intr-o ambianta apropiata de cea reala. De asemenea, are expuse
peste 10 000 de exponate legate de activitStile traditionale (olSrit, morarit,
prelucrarea lemnului §i a textilelor, pastorit, etc.).
Muzeul etnografic al Transilvaniei i§i are sediul intr-una din cladirile cu
rezonantS veche din secolul XVI, sediu al Dietei Transilvaniei pana in 1856 §i
locul in care s-a desfa§urat Procesul Memorandi^tilor. A devenit muzeu in anul
1922, primul director al acestui fiind geograful etnograf Romulus Vuia. La
colectiile existente in cadrui acestuia se adauga sectiunea in aer liber,
cuprinzand atat gospodarii tarane§ti tipice pentru Transilvania, cat §i instalatii
de tehnica populara.
Muzeul etnografic al Maramure§ului din Sighetul Marmatiei cuprinde
pe langa institutia propriu-zisa §i o sectiune in aer liber cu cele mai
reprezentative tipuri de gospodarii |arane§ti din Maramure§, dintre care cea din
1611 se remarcS in primul rand prin stilul §i modalitStile de constructie, §i in al
doilea rand prin materialul de constructie - realizat din stejari seculari (blSni de
stejar, cu grosime de peste 1 m §i lungi de 10 m) a cSror dimensiuni
demonstreazS vigurozitatea fondului forestier cu vechime la vremea aceea
aproape milenarS.
A
In afara de aceste muzee etnografice nationale §i cu reflectare

provinciala, exists un numSr de cateva zeci de muzee §i colectii etnografice
sSte§ti, grupate in regiuni cu vechi traditii de viatS ruralS: in Munfii Apuseni
(Muzeul Etnografic de la Lup§a, primul muzeu etnografic sStesc din JarS,
infiintat de invStStorul Pamfil Albu, in 1938 - 1939), Muzeul de la Rimetea,
A
Muzeul de la Beliu. In zona Bra§ov (Bran, Fundata, Comana, Rupea), BuzSu

(LopStari), zona Sibiului (RS§inari), zona Neamt (DurSu); sau muzee
etnografice amplasate in ora§e mici, ce se gSsesc in zone cu o civilizatie §i
culturS ruralS originals, in Moldova de Nord (RSdSuti, Gura Humorului),
Subcarpatii Curburii (VSlenii de Munte, Breaza) §.a.
O categorie cu caracter exclusivist o reprezintS muzeele care prin
tematicS, continut §i cu implicarea unor colectii particulare, provenite din
donatii, dau o notS aparte ansamblului de a§ezSminte muzeale din Romania.
A
In aceastS categorie pot fi incluse: Muzeul Ceasornicelor din Ploie§ti,

Muzeul Lingurilor de Lemn de la Gura Homorului, Muzeul Aurului din Brad
sau Muzeul Viticulturii §i Pomiculturii din cadrui Complexului Muzeal Gole§ti;
Muzeul Chihlimbarului din satul Colti, judetul BuzSu, Muzeul SSrii din SISnic
(jud. Prahova), Muzeul Trovantilor, din apropiere de Ocnele Mari (jud. Valcea),
sau Muzeul VanStorii de la Posada-Prahova.
d) Muzeele ftiintifice atrag atentia unei categorii mai restranse de
persoane cu un anumit grad de pregStire, dar §i pentru categoria de populatie
tanSrS studioasS. In cadrui acestei categorii sunt cuprinse muzeele de §tiinfa §i
tehnicS (Muzeul de Istorie Naturals „Grigore Antipa", Muzeul de Antropologie,
Muzeul Tehnic „Dimitrie Leonida"); gradini botanice care, in afarS de valoarea
§tiintificS, se disting §i prin implicarea ca spatii verzi amenajate in cadrui
ora§elor (Cluj, Bucure§ti, Ia§i, Jibou); gradinile zoologice (Bucure§ti, Sibiu,
Oradea, Targu Mure§); acvariul „Ioan Borcea", singurul de acest fel din
Romania, cu sediul in Constanta, in cadrui cSruia sunt prezentate in biotop
acvatic natural, speciile piscicole din Marea NeagrS §i specii de pe§ti exotici.
e) Casele memoriale se constituie tot ca institutii muzeistice de mai
micS amploare, in cadrui cSrora este conservatS memoria unor personalitSti
apartinand istoriei §i culturii. In cadrui acestora, exists sectiuni vizand prin
exponate (cSrti, fotografii de familie, documente) principalele etape ale
formSrii personalitStii §i cele mai reprezentative opere realizate de acestea.
Exista cateva sute de case memoriale, dintre care se impun prin
simboluri personalitatile evocate: Casa Memorials de la Ipote§ti, dedicatS lui
Mihai Eminescu, Casa Memorials de la Humule§ti - Ion CreangS, Casa
(muzeul) Memoriala de la Dorohoi - George Enescu, Casa Mihail Sadoveanu de
la Ia§i (devenitS sediul secîunii literare a Academiei Romane, Filiala Ia§i),
Casa Memorials de la FSlticeni - Ion Irimescu, Casa Memorials de la Hobita -
Constantin Brancu§i.
f) Bibliotecile, adeseori situate in construct de o mare importanta
arhitectonicS, adSpostesc fonduri valoroase, formate din manuscrise, tipSrituri
vechi, incunabule, documente pSstrate in colectii speciale, la care se adaugS
fonduri de carte din cele mai diferite domenii, pentru uzul general.
Se deta§eazS in primul rand Biblioteca Nationals, Biblioteca Academiei
§i bibliotecile filialelor acesteia; bibliotecile centrale universitare Bucure§ti,
Ia§i (Fundatia), Cluj-Napoca, ale cSror titluri §i volum de carte sunt dedicate
documentSrii §i cercetSrii §tiintifice academice §i universitare, dar §i pentru
alti solicitanti.
Intr-o categorie aparte intrS biblioteci care i§i au originea in donatiile
■ A
unor mecenafi care le-au oferit uzului public. In aceastS categorie intrS colectia
Hurmuzaki, apoi biblioteca Batianeum din Alba Iulia, care pe langS celelalte
colectii, adSposte§te §i componente bibliofile de importantS universalS §i
anume Codex Aureus (sec. XIII), Codex Burgundus (sec. XV) sau Cosmografia
lui Ptolemeu realizatS la sfar§itul secolului; Biblioteca Telechiana din Targu
Mure§ cu peste 40 000 volume.
- O categorie aparte, prin semnificatia istoricS §i impactul emotional, o
reprezintS monumentele istorice dedicate unor evenimente istorice cu
impact deosebit asupra destinului tarii: Trophaeum Traiani (ridicat in 108 - &
109 de cStre ImpSratul Traian), Monumentul istoric de la MSrS§e§ti,
Monumentul istoric de la Andria§ - Campulung, complexele de la Lipova,
Carei; crucea de pe Caraiman, complexul statuar de la Moisei; sau realiz&ri
artistice de excepfie care au marcat evolutia in domeniul artistic la nivel
universal (Complexul statuar de la Targu Jiu, realizat de Constantin Brancu§i,
cuprinzand Coloana Infinitului, Masa TScerii, Poarta SSrutului) La acestea se
adaugS grupurile statuare, in special statuile ecvestre, integrate complexelor
arhitectonice urbane §i dedicate unor personalitSti: §tefan eel Mare (la Suceava,
Ia§i, Vaslui), Mihai Viteazu (Bucure§ti, Alba Iulia, Cluj- Napoca, Sfantu
Gheorghe), Alexandra loan Cuza (Ia§i), Avram Iancu (Campeni), Matei Corvin
(Cluj-Napoca).
- PSrti integrate ale habitatului urban sunt §i parcurile integrate
ambiantei ora§elor §i avand un rol esential in definirea esteticii urbane a
localitStilor, precum §i ca „plSmani verzi" ai ora§elor §i destinatii cu caracter
de destindere §i recreere. Aceste spatii verzi au fost proiectate utilizand
134
modele ale unor amenajari similare din marile ora§e europene §i care prin
cre§terea speciilor (mai ales arboricole) in timp, au devenit puncte de referinta:
Bucure§ti (Ci§migiu, HerestrSu, Floreasca, Tei), Ia§i (Copou, personalizat §i
prin prezenta Teiului lui Eminescu §i a statuilor din lungul Aleii
PersonalitStilor), Targu Jiu (cu parcuri incluzand complexul Constantin
Brancu§i, Pite§ti (Trivale), Craiova, Targu Mure§, Timi§oara (cu parcurile din
lungul Canalului Bega.
2.2.4. Obiective economice realizate in perioada moderna fi
contemporana, cu funcfii turistice
Aceasta categorie de obiective se remarca prin amploarea edificiilor,
solutiile constructive utilizate §i nu in ultimul rand prin
integrarea acestora in mediul inconjurator caruia ii
diversified §i ii sporesc valentele turistice.
- Complexele hidrotehnice, formate din baraje, lacuri de acumulare §i
centrale electrice (cand acestea nu sunt subterane) au fost realizate in special
dupa 1960, cand in majoritatea raurilor principale din Carpati §i o parte din
afluenfii acestora au fost amenajari hidrotehnic. Prin aceasta a fost modificat in
mod esenjial cadrui natural, atat ca §i fizionomie §i esteticS a peisajului, cat §i
prin modificari introduse in climatele locale. Pe de alta parte, infrastructure
realizata in scopul edificSrii obiectivelor cu destinatie inifialS a fost preluata §i
adeseori modernizatS, contribuind la cre§terea potentialului de comunicatie in
zona.
Complexul hidroenergetic fi de navigafie de la Porfile de Fier,
considerat eel mai important obiectiv de aceasta nature din tara, se impune prin
barajul lung de peste 440 m, inalt de 55 m, avand in mod simetric la extremitSji
(pe malul romanesc §i sarbesc) cate o centrala electrics, cu o putere peste 100
de mgw. §i cate o ecluza.
Amenajarea hidroenergetica de la Izvoru Muntelui, pe Bistrita, prima de
aceasta anvergura de pe raurile interioare, se impune prin barajul de beton, inalt
de 127 m (baraj de greutate), in spatele caruia s-a format eel mai mare lac de
acumulare de pe raurile interioare (lung de 35 km §i avand un volum de apS de
1,2 miliarde m ), prima unde, pe malul acesteia, a fost relizat
un grup de amenajSri turistice.
Amenajarea hidroenergetica de la Vidraru, pe
Arge§, finalizatS in 1965, se deta§eazS prin amplasarea
sa la intrarea in Cheile Arge§ului, prin barajul din beton cu dublu arc, inalt de
127 m (al doilea ca inSltime din farS, dupS barajul de la Raul Mare Retezat),
premiers tehnicS pentru vremea aceea §i unui din pujinele baraje cu astfel de
caracteristici din Europa. La aceasta se adaugS §oseaua de acces parcurgand un
traseu spectaculos pe versantul drept al Arge§ului, in sectorul cheilor.
Amenajarea hidroenergetica de pe Lotru se compune dintr-un imens
baraj din anrocamente (eel mai mare din JarS), lacul de acumulare,
123
avand in aval alte douS amenajari integrate complexului Lotru (Bradet,

Malaia). Se remarca §i prin eel mai complex sistem de galerii de aductiune
subterana. De asemenea, dup& incheierea amenajSrii hidroenergetice, ca
premiera absoluta, a rezultat statiunea climaterica Voineasa, in urma adaptarii
edificiilor din faza de §antier §i transformarea acestora in componente
functionale ale statiunii.
Pe numeroase rauri din Carpati au fost realizate obiective economice cu
aceea§i funcfionalitate, care au devenit ulterior destinatii turistice foarte
solicitate: pe Buzau (Gura Siriului), pe Teleajen (Paltinu), pe Dambovita
(Petrimanu), pe Sebe§ (Oa§a, Galceag, Petre§ti), pe Timi§, pe Barzava
(Valiug), pe Bistra M&rului (Poiana Marului), pe Rau Mare, pe Some§ul Cald
(Tarni{a, Fantanele), pe Dr&gan (Floroiu), pe Iada (Le§u), etc.
- Podurile gi viaductele se remarca de asemenea prin amploarea lor
(lungime, latime, inaltime deasupra apelor) §i soluble constructive aplicate.
Exista o traditie veche in construct de poduri inca din antichitatea romanS, cand
peste Dunare se putea ajunge pe podul de la Drobeta, eel de langS de Celei
(construit de Constantin eel Mare §i care, prin deschiderea de peste 2400 m, era
eel mai lung din Europa), Podul de la Alfinun (Oltina) sau eel
de la Galafi.
jk
In aceasta categorie sunt incluse podurile de peste Dunare, intre
Cernavoda §i Fete§ti, dat in folosinta in 1895. Proiectantul §i constructorul,
inginerul Anghel Saligni, a folosit solutii tehnice novatoare pentru vremea
respectiva (otelul moale §i sistemul de nituire). Aceasta construc{ie ce se situa
in topul obiectivelor de acest fel din Europa a facut legStura intre Dobrogea
(respectiv litoral) §i restul tarii. Ulterior, pe Dunare, au mai fost construite,
podul rutier §i feroviar Giurgiu-Ruse, care a facut legitura intre Romania §i
Bulgaria §i in continuare intre Europa Centrala §i de Vest §i tarile din Balcani;
podul rutier de la Giurgeni-Vadul Oii §i podul rutier §i feroviar, nou, de la
Cernavoda, Fete§ti, dublandu-1 §i adeseori suplinindu-1 pe primul §i care se
constituie ca tronson obligatoriu pentru viitoarea autostrada Bucure§ti-
Constanta.
Viaductele fac parte din segmente de cale feratS sau §osea la traversarea
unor vai adanci, contribuind la scurtarea traseelor, in special in regiunea
montana. Contrastul decurge din inaltimea segmentului suspendat deasupra
v&ii. Se remarca prin prezenâ viaductelor, trasee de cale feratS, pe Valea
Trotu§ului, intre Comane§ti §i Ciceu, tronsonul Salva-Vi§eu de pe Valea
Salauêi sau eel din amonte de Magura Ilvei, in judetul Bistrita Nasiud.
Canalele sunt prezente in peisajul colinar jos §i arid al Podi§ului
Dobrogei, pe traseul Cernavoda-Agigea. Este cea mai importanta realizare de
acest fel din Romania, cu o lungime de peste 64 km, l&time de 120 m,
adancime 7 m §i dat in folosinta in 1984. Canalul Dunare Marea Neagra are §i o
ramificatie, Poarta Alba-Midia NSvodari. Canalul permite practicarea
turismului de croaziere, a sporturilor nautice §i pescuitului sportiv §i introduce
totodate o varietate in peisajul monoton dobrogean. Canalul Bega, realizat cu
mai mult timp in urma, se implica direct in constituirea imaginii urbane a
municipiului Timi§oara, oferindu-i un element in plus pentru cre§terea esteticii
acestuia, in contextul realizarii dualismului, canal-spatii verzi amenajate in
124
lungul sSu. Zona din lungul canalului este principala zone de agrement a
Timi§oarei.
2.2.5. Patrimoniul turistic aparfindnd civilizatiei fi culturii tradifionale
rurale.
Are o valoare materiale §i spirituals care deta§eaza aceasta categorie de
potential, dand un caracter de particularitate civilizatiei §i culturii romane§ti
rurale. Comparativ cu o colectie muzeala de profil, civilizatia §i cultura
populara este vie §i, inca, conservata, prezentand o putere de atractie deosebita,
in curba ascendents, tocmai in contextul bulversarii §i suprasolicitarilor vietii
urbane.
Civilizatia §i cultura traditionala rurala a suferit §i ea in ultima jumatate
de secol impactul lumii moderne, adaugandu-se in plus efectele penetratei
dureroase in mediul rural a socializarii agriculturii. Aceasta a condus (in zona
de campie §i colinara) la desfiintarea agriculturii traditionale, la desfiintarea
unor activitati seculare cu o valoare simbolica, la inlocuirea unor modalitati de
prelucrare a unor produse vegetale §i animale. Este un fenomen firesc, datorat
patrunderii civilizatiei mecanice §i care a avut acelea§i efecte in toate tarile
dezvoltate. Totu§i, regiunea montana carpatica §i arealele limitrofe i§i mai
pastreaza calitatea de conservatoare a valorilor traditionale, mentinute foarte
ades in formele sale originale. Aici influenza noului s-a manifestat mai atenuat,
filtrat §i nu a avut efectele distinctive din arealele amintite. Carpatii §i zonele
colinare imediat apropiate s-au caracterizat prin mentinerea §i in perioada
socialists a unui sistem social-economic bazat pe proprietate privatS-familiala,
care s-a constituit ca factor de stabilitate. Atat in zona montanS propriu-zisa, cat
§i in depresiunile intramontane, se pSstreaza in continuare regiuni cu o viata
social-economicS originala, conservand partial tipuri de agriculture traditional^,
dar productive, integrate notiunii de eco-dezvoltare empirics §i mai ales o viate
spirituale cu radecini seculare. Exista §i astezi §i pot fi localizate 50 de areale
sau zone unde aceaste tendinte este prezente, remarcandu-se printr-o vitalitate
deosebite, receptivitate la nou, dar §i rezistente in perpetuarea valorilor
traditionale. in aceaste categorie se remarce in primul rand „terile"
intracarpatice, precum $i cele din regiunile imediat limitrofe: Oa§, Maramure§,
Lepu§, Codru, Neseud, Bucovina, Secuime, Vrancea, Bra§ov, Oltului, Valcei,
Pedureni, Motilor.
A
In fiecare dintre acestea se conserve atat componente materiale cat §i

spirituale, care dau culoare §i atrag prin personalitate §i originalitate. Habitatul
rural din zonele amintite conserve, in continuare, componente materiale §i
spirituale cu impact din ce in ce mai mare asupra cererii turistice provenite din
tSrile ultradezvoltate.
Satul, ca §i comunitate de gospodarii, populatie §i spafrul funciar
valorificat se diferentiazS de la regiune la regiune pe un fond comun
A
ancestral. In cadrui acestuia, se impune suita de componente materiale care au

individualizat civilizatia lemnului eel mai bine conservata in regiunea carpaticS.
in afara de edificiile religioase, bisericile din lemn se impun in cadrui a§ezSrilor
rurale, gospodariile in edificarea cSrora a fost utilizat predominant de asemenea
lemnul, acestea avand o anumitS arhitecturS, o anumitS components cu
particularitSti functionale nuantate de la „tarS" la „tarS". Se deta§eazS in acest
sens casa propriu-zisS, cu un numSr variabil de camere, cu foi§oare sau tarnat,
125
cu acoperi§ in douS sau patru ape, adaptate fie zonelor de §es (depresiunile
intramontane), fie regiunilor muntoase propriu-zise. Acestora li se adaugS
dependinte pentru depozitarea produselor, pentru adSpostul animalelor §i altele.
Interiorul caselor se remarcS de asemenea prin modul de imbinare a
incSperilor, prin dotare cu mobilier traditional, prin componente precum lSzile
de zestre, prin instalatii de incSlzire. Se deta§eazS gospodSriile reprezentative
pentru Maramure§, in Bazinul Izei (cu deosebire pe Mara §i in special pe
afluentul acesteia, CosSu), in nordul Moldovei, in zona subcarpaticS a
Neamtului, in LSpu§, in Giurgeu-Ciuc, in zona Bran-RucSr, in zona
MSrginimii, in tinutul PSdurenilor, in Subcarpatii Valcei §i Gorjului, in Tara
Motilor.
A
In cadrui gospodSriilor se deta§eazS unele componente care reflects

simboluri durabile: portile din lemn maramure§ene, cu simbolul soarelui §i
funiei impletite (se remarcS Vadul Izei); portile din lemn, cu adSposturi pentru
porumbei, cum stmt cele din Ciuc, Odorhei sau nordul Depresiunii Bra§ov. O
altS components importantS o formeazS adSposturile pentru animale, adeseori
mai spatioase decat gospodSriile propriu-zise §i care simbolizeazS grija pentru
eel mai important sector al agriculturii traditionale montane — cre§terea
animalelor.
Activitdfile traditionale sunt incS conservate in multe din zonele
amintite, care se remarcS prin modalitSti originale de prelucrare a unor materii
prime obtinute pe plan local: prelucrarea lemnului, prelucrarea produselor
textile, chiar prelucrarea metalelor; olSritul traditional.
Ceramica tradifionala reprezintS incS o activitate bine conservatS,
utilizandu-se materii prime locale, modalitSti de ardere, pigmenti naturali
cromatici, dar §i modalitSti de fmisare, gravare, incizare. Exists incS centre
ceramice unde se produce §i astSzi in respectul acestor traditii, farS ca
producjia de serie §i ca§tigul sa conduca la aparitia kitch-ului: Bicsad, in Oa§ §i
Sacel, in Maramure§; Marginea, Radauti (cu vestita ceramics neagrS §i
cunoscujii cerami§ti din familia Colibaba, in jud. Suceava); Corund, in judetul
Harghita, Ive§ti, in Vrancea; Olar, in judetul Buzau; Oboga §i Romana, in
judetul Olt, Sascior, in judetul Alba; Vadu Cri§ului, in Bihor.
Prelucrarea lemnului se leaga de materia prima provenita din spatiul
forestier. Civilizatia lemnului in Carpati s-a conservat prin toate obiectele
produse, de la cele mai simple (tacamuri, vase din lemn, obiecte de
gospod&rie), pana la componentele unei gospodarii, biserici, §i mai ales
instalatii de tehnica populara (rSzboaie de tesut, intregul instrumentar pentru
apicultura traditionala, mori cu ciutura sau cu fScaie, piue; dar §i obiecte care,
prin cioplire §i increstare, prin ornamentare, incizare, transforms obiecte de
utilitate cotidianS in adevSrate opere de arta (linguri §i furculite, furci de tors,
etc.). Toate acestea sunt caracteristice cu deosebire pentru regiunile de cre§tere
traditionala a oilor, in zona mocSnimii Bra§ovului, a Marginimii Sibiului,
Subcarpatii Valcei, Tara Motilor (cunoscuta pentru realizarea ciuberelor, dar §i
a tulnicelor ca instrumente muzicale caracteristice zonei).
S-a dezvoltat o adevarata tehnica populara in utilizarea ingenioasa a
lemnului ca materie prima exclusiva, in producerea unor instalatii cu ajutorul
carora erau prelucrate materii prime, obtinute in cadrui economiei rurale,
adeseori cu caracter cvasiinchis: morile de apS, cu ax orizontal, intalnite pana
126
nu demult in numeroase a§ezari din Carpati (Maramure§, NSsSud, Neamt,

Bran-RucSr, Valcea, Gorj) §i care adeseori erau folosite §i ca forta motrica
pentru punerea in mi§care a joagSrelor sau instalatiilor de irigat; morile cu
facaie, cu ax vertical, precursoare ale modernelor turbine Pelton, utilizate in
hidrocentrale, morile cu ciutura, conservate §i devenite muzeu in aer liber, pe
una din vSile secundare din Muntii Banatului.
O alta activitate care se inscrie in categoria ocupatiilor, dar §i a
modalitatilor de prelucrare traditionala, este cea textila. In cadrui acesteia se
deta§eaza o gama largS de produse necesare in gospodaria taraneasca, de la
tesaturi de uz gospodaresc, §tergare, prosoape, fete de masS la tesSturi
decorative pentru interioare, la tes&turi de ceremonie (botez, nunti
inmormantari, dar mai ales realizarea costumelor traditionale). Intreg acest
ansamblu de tehnici populare utilizand materii prime textile naturale, dar de
provenienta diferita (lanS, in, bimibac, borangic) se impune §i ca arta populara
manifestata §i transmisa din generatie in generate, in localitati din Maramure§,
Bistrita Nasaud, Suceava (Bucovina), Neamt, Vrancea, Bran, FSgara§, Muscel
(ce se remarca mai ales prin realizarea maramelor de borangic), Valcea,
Mehedinti sau zona Tarnavelor.
Pictura pe sticla s-a impus ca me§te§ug vechi §i a ca§tigat notorietate
mai ales in Transilvania §i Moldova de Nord, tehnicile traditionale
imbogatindu-se §i ca urmare §i a influenjei sticlarilor proveniti din Tirol §i
Boemia. Cele mai importante centre de pictura pe sticla sunt in Transilvania, au
tematica predominant religioasa, §i pSstreazS anumite maniere de lucru, culori
naturale, o tehnica de conservare prin ardere, dar §i influente stilistice. AstSzi
mai exista doar cateva astfel de centre: Nicula, in judetul Cluj, Laz, in judetul
Alba, Sibiel-Sibiu, Arpa§ - jud. Bra§ov (Depresiunea Fagara§), Cincu in acela§i
judef, ca §i central de la Manastirea SambSta de Sus.
O ocupafie traditionala caracteristicS cu deosebire regiunii montane este
pastoritul. Este una dintre activitStile caracteristice poporalui roman §i a fost
cea mai bine adaptatS condifiilor naturale specifice regiunii montane. Cu
nuanfSri la nivelul Carpatilor, pastoritul a fost dominat de sistemul pendular, al
iernatului in zonele joase, in depresiunile intramontane sau submontane §i
varatului la munte. Ca urmare a acestui tip de pSstorit, in zona montana mijlocie
s-a extins prin defri§are subzona paji§tilor secundare, devenita baza furajera
esentiala pe timpul verii. Pa§unatul la munte a condus §i la dezvoltarea unui
habitat elementar temporar - stana, cu mai multe componente funcîonale,
avand ca material de constructie lemnul §i utilizand un instrumentar tipic pentru
fiecare componenta. Se remarca prin prezenta acestor elemente Munfii Rodnei,
Carpatii Curburii, Muntii Barsei, Munfii Fagara§, Muntii Candrel §i Sebe§, de
asemenea zona sudica a Carpatilor Meridionali, in Valcea §i Gorj, care au
devenit parte integrants a unui mare areal pastoral carpatic, in conditii social-
istorice specifice, determinand deplasSri §i cu caracter transhumant. Aceste
deplasSri cu caracter definitiv §i centrifug, au contribuit la extinderea
activitStilor pastorale §i in BSrSgan sau Dobrogea, contribuind la dezvoltarea
unei adevSrate re(ele de a§ezSri, purtand matricea satelor de provenien|S.
A
O components aparte este cea tinand de gastronomia traditionala. In

cadrui acesteia sunt utilizate materii prime obtinute prin mijloace de prelucrare
primarS (produse de morSrit) sau produse lactate rezultate prin fermentatie
127
biologicS (sortimente de cascaval, branzeturi) sau produse din carne,

condimentate §i conservate prin afumare. Aceste ultime douS categorii de
produse alimentare sunt caracteristice regiunilor de cre§tere a ovinelor in zona
Covasna-Vrancea, a mocSnimii Bra§ovului, §i MSrginimea Sibiului. Delta
DunSrii poate fi inclusS in aceea§i categorie de regiuni cu gastronomie
traditionala, doar cS de aceastS datS materia primS o constituie pe§tele.
Ruralul carpatic, prin specific al activitatilor, extrapolat atat la regiunea
intermontanS cat §i extramontanS, poate fi considerat §i o sintezS de cultura
traditionala ce reflects pe de o parte specificul local, dar §i integrarea
comunitatilor intr-un ansamblu de credinte, obiceiuri, tradijii, multe din acestea
cu radacini dinainte de era cre§tina.
Cea mai mare parte dintre acestea se leaga de momentele principale ale
viejii, na§tere, casatorie? moarte; de principalele date calendaristice, marcate de
sarbatorile din timpul anului; sau de momentele ce prefigureaza inceputul sau
sfar§itul unor activitati agricole.
Se pot distinge pe parcursul anului momente punctate prin diferite
manifestari, precum cele din calendarul bisericesc (sarbatorile de Pa§te,
Craciun, Boboteaza, Rusalii sau cele legate de momentele importante ale
personajelor cre§tine §i istoria cre§tinismului).
O a doua categorie o reprezinta sarbatorirea principalelor momente
legate de activitati agricole de primavara, vara, iarna sau de sarbatori pastorale:
impreunatul oilor, urcatul la munte, sambra oilor, coboratul de la munte.
Acestea sunt reflectate in manifestari populare colective atr&gand spontan §i la
date fixe locuitori din teritorii invecinate §i cu ocupatii asemanatoare. Au existat
inca din perioada precre§tina locuri de intalnire fixe cu date de asemenea
precise, avand ca finalitate §i schimbul de produse, legaturi familiale sau pur §i
simplu marcarea unui moment din scurgerea timpului, din incheierea sau
inceputul unor munci agricole. Acestea purtau numele de nedei, targuri,
sarbatori pastorale. De asemenea, aceste manifestari erau legate §i de momente
semnificative in evolujia ciclului vegetal al unor plante sau asociatii vegetale. §i
astazi sunt prezente (chiar daca organizarea acestora cu scop de popularizare le-
a deviat de la cursul lor firesc) targuri precum Targul de fete de pe Muntele
Gaina din 20 iulie, Targul Olarilor; festivaluri §i nedei, precum dansul fecioresc
de la Sibiu, Dansul batranesc de la Targu Mure§, Junii Bra§ovului, Nedeia
mocaneasca de la Covasna, Hora din Prislop; sarbatori de iarna cu costumatie §i
literatura folclorica in Maramure§, nordul Moldovei; iarmaroace, care sunt
targuri saptamanale, lunare sau anuale, precum iarmarocul de la Faiticeni (prima
duminica dupa Pa§te); Sambra oilor (Certeze-Oa§), Nedeia muntilor, de la
Fundata-Bra§ov.
Satul poate fi considerat o chintesenta a civilizatiei §i culturii
traditionale rurale, in special din zona montana, dar §i din alte regiuni ale tarii.
Prin fizionomie, prin structura gospodariilor, prin activitati traditionale,
tehnologie populara, obiceiuri §i traditii, acesta s-a constituit ca univers aparte
inclus intr-o retea ruraia apartinand acelor regiuni-tiri sau tinuturi care au dat
unitate coloanei vertebrale carpatice a Romaniei la care s-au grefat toate
celelalte tinuturi inter §i extracarpatice. Fiecare dintre acestea §i-au adus
contributia la realizarea ansamblului.
A
In Oa§ se mai pastreaza inca componentele satului traditional, cu

activitati pastorale, olarit (Vama), §i componenta etno-folclorica.
128
Maramure§ul reprezinta in totul sau exemplul eel mai caracteristic al

civilizatiei lemnului in Carpati, materializata in arhitectura satelor, in complexul
bisericilor de lemn, in componente traditionale ale gospodariilor, ocupatii
traditionale (pastorit, prelucrarea produselor textile, oierit, dar §i manifestari
folclorice legate de marcarea principalelor momente ale anului, de traditii
agrare).
Tinutul Nasaudului se remarca prin casele de lemn cu tinda §i tarnat,
prin existenta pana nu demult a podurilor din lemn acoperite (infundate),
obiceiurilor legate de activitati pastorale.
Zona Lapu§-Codru este reprezentate de acelea§i componente ale
civilizatiei lemnului, biserici din lemn, gospodarii §i port popular.
Hi
In Bucovina se conserve vechile a§ezari raze§e§ti, cu ocupatii

traditionale (olarit, prelucrarea lemnului, prelucrarea produselor textile, dar §i
cu manifestari culturale traditionale, mai ales cele din perioada iernii).
a
In zona Ciuc-Giurgeu §i Targu Secuiesc, populate predominant de secui,

se remarca a§ezarile cu case din lemn cu portile cu adaposturi pentru porumbei,
tehnicile traditionale de prelucrare a lemnului, precum §i cu obiceiuri §i traditii
specifice acestei comunitati.
Marginimea Sibiului, cu o comunitate de sate avand ocupatii
predominant pastorale (Re§inari, Saii§te, Jina, Gale§), au fost §i un rezervor
demografic important pentru regiunea extracarpatica. Legat de activitatile
traditionale, se conserve §i astazi in cea mai mare masure pastoritul traditional,
prelucrarea lemnului, a produselor textile (port popular), precum §i reflectarea
in viata spiritual, transpuse §i adoptate §i la sud de Carpati (Novaci, Horezu,
Vaideeni).
Mehedintiul se remarce cu deosebire in zona montane prin utilizarea
ingenioase a unor tehnologii (morile cu ciuture), ceramica traditionale, precum
cea de Sise§ti sau sarbatori traditionale (serbetoarea liliacului de la Ponoare).
A
Intreaga regiune subcarpatice sudice §1 sud-estice a fost un areal de

osmoze intre populatia autohtone §i populatia venite din Transilvania, astfel
incat activitetile §i obiceiurile traditional-locale au fost completate armonios cu
ocupatii §i traditii provenite din Transilvania: in Goij §i Valcea, constructii de
tip cula (la Curti§oara, Cemete§ti, Meidere§ti), ceramice, la Oboga §i Valcea,
picture pe lemn la Petri§; in Arge§, in cadrui prelucrerii traditionale a lemnului
se remarce lezile de zestre; in Muscel, prelucrarea traditionale a borangicului
(metesii) sub forme de marame; in Dambovita, tesutul covoarelor §i realizarea
ceramicii; Prahova, case specifice cu ceardac §i ceramica de Puchenii Mari; in
Buzeu, casele cu foi§or inalt de la Siriu §i Chio§d, olerit la Calvini §i Plopeasa,
cioplitul pietrei la Ciolanu; Vrancea care se remarce prin a§ezarile raze§e§ti
mari, prelucrarea textilelor, vase de lemn, ma§ti §i mai ales literature populare
(este „Patria Mioritei")-
Tara Mofilor s-a impus prin activitati: prelucrarea traditionala a
lemnului §i valorificarea acestuia in regiunile colinare §i de campie, prin
biserici din lemn, activitati de minerit (mai ales aur), mult mai vechi decat
inceputurile erei creatine, dar §i printr-o literature popular^ legate de acestea.
Bihorul, la contactul Apusenilor cu Dealurile §i Campia Vestice, se
impune prin prelucrarea lemnului (lezi de zestre la Budureasa), ceramica la
Leheceni, Leie§ti, Vadu Cri§ului, dar §i obtinerea varului.
129
O situatie interesanta in cadrui ruralului este atunci cand in aceea§i

localitate coabiteaza mai multe etnii. Este cazul a numeroase a§ezari rurale din
Depresiunea Bra§ov, unde au trait romani, sa§i, secui. A rezultat o ambiance
rurala originala, in cadrui careia existau cartiere cu arhitectura deosebite, erau
prezente edificii de cult apartinand ortodoxiei, romano- catolicismului §i
evanghelismului, §i de asemenea se manifestau obiceiuri §i traditii adeseori
transmise, adaptate, la care adeseori participa intreaga comunitate rurala.
IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1.
Aspecte generate
Potentialul turistic, conditiile istorice §i social-economice au
condiîonat in timp edificarea unei baze materiale (amenajari turistice)
complexe §i de dimensiuni in general crescande, polarizand fluxuri turistice
de o intensitate variabilS §i canalizate in functie de aceastS „ofertS turistica
secundara" (Snak O., 1976).
Baza materials cuprinde ansamblul mijloacelor de cazare, balneare,
de agrement, alimentatie, transport §i comunicatii, destinate satisfacerii
cererii turistice. Aceasta este cea care permite „fixarea la obiectiv" a turi§tilor
care intr-un interval de timp prestabilit, dar limitat, valorificS, prin
intermediul bazei materiale, componente ale potentialului turistic natural sau
antropic. Prin diversitate, dimensiuni, profil arhitectonic §i varietatea
formelor de manifestare ale acesteia, se impune in peisajul ale cSrui valente
turistice sunt sporite (unitSti montane, colinare, de campie, litoralul MSrii
Negre) §i face parte din ansamblul de mSsuri ce concurs la amenajarea
turisticS.
Dotarea cu bazS materials se face pe baza integrSrii armonioase §i
are la bazS urmStoarele principii: al flexibilitStii, functionalitStii maxime,
integrSrii armonioase, principiul retelelor interdependente §i, nu in ultimul
rand, principiul rentabilitStii, care sS stimuleze, direct §i indirect, efectul
multiplicator al activitSJilor turistice.
PanS in prima jumState a secolului XX, realizarea bazei materiale a
avut de cele mai multe ori un caracter aleator, neexistand o conceptie
A _
unitarS, fiind tributarS aspectului conjunctural. In ultimele decenii, dotarea

cu bazS materials turisticS a fost integratS unor proiecte urbanistice
complexe care, din pScate, se caracterizeazS adeseori prin monotonie,
urmSrindu-se mai ales functionalitatea acestora §i mai putin integrarea
armonioasS in ambianta naturals sau construitS. DotSrile turistice sunt cele
ce dau personalitate proprie in cazul amenajSrilor complexe care sunt
statiunile importante. (Fig. 7)
Realizarea oportunS a unei baze materiale turistice competitive
trebuie sS fie insotitS obiectiv, in timp, de o redimensionare a circulatiei
turistice, cu cre§terea numSrului de persoane implicate, a duratei sejurului
mediu, dezvoltarea turismului de masS, diversificarea formelor de turism. Pe
de altS parte, intre componentele bazei materiale turistice §i baza materiala
de interes general trebuie realizat §i mentinut un echilibru cu caracter
dinamic.
130
Subsist emul stapunilor bilneo-dimatice Subsistetnul

statiunilor
climatice
montane
Zonele turistice cuprinzand intravilanul stafninii
Compooeatele zone I or turistice ale statiunilor

-bftza mMerialide cazare
- baas terapeutic*
- baza de agrement fi spifiilc verzi
-unitlti dc alimetita(ic publicft
Fig. 7. Legaturi §i raporturi ierarhice in cadrui amenajarilor balneoturistice
2. Caracteristicile bazei materiale implicate in dezvoltarea turismului
2.1. Baza materiala specific turistica apare odata cu dezvoltarea intr-

un anumit teritoriu a turismului, fiind generatS exclusiv de turism. Se sprijina
pe baza tehnica generala §i este legata de nivelul de dezvoltare - modernizare
a acestuia.
A
In cadrui acestei categorii sunt cuprinse baza de cazare, baza de

tratament, baza de agrement, bazele sportive, unitati comerciale cu specific
turistic, categorii de cai de comunicatie utilizate exclusiv in turism. La acestea
se mai adauga §i alte dotari pentru servicii speciale, precum echipament
turistic de primire §i orientarea celor veniti catre destinafiile solicitate.
Dimensiunile §i diversitatea categoriilor de baza materiala turistica sunt direct
proportionate cu importanta ofertei turistice primare, cu impactul acesteia
asupra cererii turistice. Din aceasta cauza, problema dimensionarii §i
diversificarii este una dintre componentele cercetarii §tiintifice, iar de
concluziile rezultate §i aplicate vor depinde calitatea serviciilor oferite,
stimularea circulatiei turistice §i consumului de produse
131
turistice sau dimpotrivS vor conduce la disfunctii intr-un sens sau in

altul (fie de slabS utilizare a amenajarilor, fie dimpotrivS, de presiune,
saturare, aglomerare §i deci uzurS rapidS).
2.1.1. Capacitatea de cazare reprezinta elementul esential al bazei
materiale turistice de care este organic dependents insS§i dezvoltarea
activitSJilor turistice. Evolufia acesteia se confimdS pShS la detaliu cu
proporfiile §i orientarea turismului. Exists o continuS corelatie intre
mSrimea, structura §i gruparea bazei materiale de cazare cu intensitatea §i
canalizarea fluxurilor turistice sau cu aparitia de noi forme de practicare a
turismului, toate grefate pe un fond turistic complex.
Se remarcS o evolufie in timp a categoriilor de cazare, pornind de la
componenta clasicS, vila (existentS incS din perioada anticS romanS),
cunoscuta §i sub numele de casS de odihnS sau tratament, caracteristicS pana
la jumStatea secolului trecut §i dominants in aproape toate statiunile
balneoturistice din Romania; cabana, unitate adaptatS turismului montan;
hotelui, initial prezent mai ales in marile ora§e, pentru ca apoi sS se extindS
§i sS devinS adeseori dominant ca §i volum de locuri, dar §i ca impact
fizionomic. In perioada postbelicS a fost reconsideratS o altS formS de
cazare traditionalS - hanul turistic - devenit motel prin adaptarea functionalS
la specificul turismului automobilistic; popasul turistic, adaptat de asemenea
unui turism de masS cu o mobilitate accentuatS rutierS. Timp de o jumState
de secol aceste categorii au fost dominante, fiecare aducandu-§i aportul
diferenjiat in realizarea dimensiunilor §i structurii bazei de cazare. O
trSsSturS comunS a tuturor acestora era apartenenta la proprietatea de stat,
chiar dacS unit&Jile sub aspect organizatoric erau utilizate de diferite
institutii turistice sau neturistice, apartinand aceluia§i stat omniprezent. DupS
1990, se remarcS aparitia altor forme de cazare care i§i datoreazS existenta §i
functionalitatea unor initiative private (pensiuni turistice, sate de vacantS,
pensiuni familiale legate de turismul rural, bungalow).
Evolutia cantitativS pe ansamblul bazei turistice s-a facut continuu, cu
ritmuri diferite de cre§tere. Perioada de maxim cantitativ s-a inregistrat in
deceniul VIII al secolului XX, mentinandu-se panS la inceputul anilor '90,
cand Romania dispunea de peste 360 000 locuri de cazare apartinand la
categorii diferite §i avand concentrSri de asemenea diferite.
Ultimul deceniu al secolului trecut se caracterizeazS printr-un declin
al volumului bazei de cazare, inregistrandu-se o scSdere continuS panS la
280 000 locuri in anul 2000 de 19,6 %. AceastS tendintS a fost determinatS
de un complex de factori intre care se deta§eazS in primul rand uzura mai
ales a douS dintre categoriile de cazare, vilele §i cabanele, multe dintre
acestea ie§ind din uz sau nemaifiind solicitate din cauza conditiilor precare
132
oferite. Aceea§i tending este reflectatS §i de scSderea numSrului de unitati

turistice de la 3344 in 1990 la mai putin de 3100 in anul 2000. Scaderea
relativ redusS numeric a numarului de unitati, comparativ cu scaderea
numSrului de locuri / ansamblu a fost in mare parte atenuatS de edificarea de
unitati de cazare apartinand noilor categorii de cazare.
In conformitate cu cele afirmate, se remarca scSderi masive a
numarului de locuri, in cazul vilelor (-52,3 %), popasurilor turistice -
campinguri, (-43,2 %), cabanelor (-34,0 %), dar a motelurilor §i hanurilor (-
18,8 %) §i chiar hotelurile.
Aceasta tendintS este §i mai accentuata prin raportarea la numar de
unitati in cadrul fiecSrei categorii: pentru vile, - 109,1 %, pentru campinguri,
- 132,9 %, cabane, - 31,7 %. Se remarcS in perioada de dupa 1990 §i o
scSdere a interesului pentru taberele §colare, atat prin prisma conservSrii §i
modernizSrii spatiilor acestora (scadere de -20,7 %), precum §i a numarului
de tabere care s-au redus la jumState.
La nivelul judefelor se remarca o concentrare a bazei de cazare in
unitStile administrative care dispun de un potential turistic divers §i valoros,
amenajat complex. Se deta§eaza in acest sens judeful Constanta care
concentreazS peste 46 % din capacitatea de cazare a tarii, urmat de judejele
cu un potential turistic montan §i balnear amenajat complex: Valcea - 5 %;
Bra§ov - 3,8 %; Harghita - 3,5 %, Prahova - 3,1 %; Suceava - 3 %, §i prin
A
t
situafia sa particulars, capitala tarii, Bucure§ti - 4 %. In contrast cu acestea,

sunt judetele ce se desfa§oara predominant in regiunea de campie §i colinara,
§i unde valorificarea unui potential turistic mai sumar sub aspectul tipologic
§i cu o putere de atractie relativ redusa, este reflectata §i de gradul de
amenajare redus, cu ponderi nesemnificative in ansamblul bazei de cazare de
la nivelul tarii: Giurgiu §i Calara§i - 0,1 %; Boto§ani - 0,2 %; Teleorman -
0,4 %; Salaj - 0,6 % etc.
Ca §i tending a evolutiei bazei de cazare in ultimul deceniu al
secolului trecut, se pot distinge de asemenea, cateva situafii. Pe ansamblu,
scaderea este de aproape 20 %. Exista judete in care aceste scaderi sunt §i mai
accentuate, chiar daca detin potential turistic §i baza materials consistentS:
Neamt (-39,2 %) Olt (-35,4 %), Gorj (-38,1 %), Suceava (-83,3 %), Bucure§ti
(-65,1%), in acest caz existand tending de a £i scoase din circuit unitati
hoteliere, cSrora li s-au dat altS destinatie. Comparativ cu acestea, §i marea
majoritate care inregistreazS recul al bazei de cazare, exists §i situaîi in care
aceasta a crescut: Alba (+ 16,4%), Maramure§ (+31,2 %), Vrancea (+38,7 %)
§i la care, printre altele au contribuit unitSîle familiale, servind turismul
rural; Boto§ani (+39,3 %), in cazul cSruia este posibil sS fi avut influents
pozitia sa in zone de granitS.
133
La nivelul marilor regiuni naturale §i al categoriilor de concentrare al

amenajarilor turistice se menfine in continuare aceea§i ierarhie: statiunile din
regiunea litoralului Marii Negre, urmate de sistemul statiunilor
balneoclimaterice, dispersate in intreg arealul tarii, dar cu o mai mare
concentrare in regiunea montana, regiunea pericarpaticS externa §i interna §i
vestul tarii. In ordine urmeaza amenajarile turistice de cazare din Bucure§ti §i
re§edinta de judef. Pe locul IV se situeaza domeniul montan cu statiunile
climaterice montane §i amenajarile specifice din regiunea muntoasa propriu-
zisa.
O modificare de substanta a intervenit dupa 1990 in privinta
apartenentei unitatilor turistice. Daca inainte de aceasta perioada intreaga
baza turistica apartinea unor institutii ale statului, specializate in turism
(Ministerul Turismului, cu componentele sale ONT, OJT §i BTT) sau
apartinand unor ministere sau institutii (Oficiul Economic Central Carpati,
Uniunea Centraia a Sindicatelor, consiliile judetene, Ministerul Comertului
A
Interior, Ministerul Agriculturii, Ministerul Invatamantului, Uniimea Centraia

a Cooperativelor Me§te§ugare§ti), dupa aceasta §i in mod progresiv paleta
proprietarilor s-a diversificat prin aparitia unor categorii noi, care au „erodat"
continuu structura unitara anterioara. Astfel de la scindarea in cele doua
fonduri, FPS §i FPP, primul §i-a redus continuu ponderea in procesul de
privatizare realizata fie de catre societati comerciale, fie de catre societati
straine sau persoane fizice.
2.1.1.1. Caracteristicile principalelor categorii de cazare
- Hotelurile constituie principala forma de cazare care s-a impus in
ultimele patru decenii. Se caracterizeaza printr-o mare putere de adaptare,
oferind diferentiat confort superior tuturor celorlalte categorii. Pune la
dispozitia solicitantilor o gama variata de servicii. Gradul de inzestrare cu
unitati hoteliere este adeseori corelat cu nivelul de dezvoltare social-
economica a tarii respective. Ca urmare, hotelui este o reflectare fideia a
turismului unei tari. Este forma de cazare cea mai solicitata de catre turi§tii
international!, mai ales cele cu confort mediu §i ridicat.
Unui dintre criteriile de clasificare a hotelurilor este eel legat de
gradul de confort, prin care se ia in considerare calitatea §i diversitatea
serviciilor oferite turi§tilor intr-o ambianta adecvata. Confortul nu inseamna
numai componentele legate de camere §i dependinte, la acestea adaugandu-se
un pachet de servicii oferite (sub aspect numeric §i calitativ) prin intermediul
unui personal numeros §i calificat. Daca inainte de 1990, principalele
categorii de confort erau doar patru (grad I, II, III §i f3ra confort) ulterior
Romania a trecut la sistemul de clasificare occidental, cu 5 stele, in prezent,
134
ultimele trei categorii sunt reprezentate de un numar redus de unitati

hoteliere, injur de 100 (din totalul de peste 800 de unitati). Dintre acestea,
doar 20 sunt incluse in categoria 5 §i 4 stele. Nu totdeauna exista o corelatie
reaia intre clasificarea hotelurilor, calitatea serviciilor §i preturile percepute
pentru ansamblul serviciilor oferite. In categoriile de 5-4 stele se mai gasesc
cateva hoteluri din Bucure§ti, Crown-Plaza, Intercontinental, Ambasador,
Lido, Atenne Palace-Hilton.
Cele mai numeroase sunt hotelurile cu 2 stele, aproape jumatate din
total §i sunt amplasate in cele mai multe ora§e mijlocii §i mari, precum §i in
majoritatea statiunilor balneoturistice de importanta nationaia §i
international^.
Noua generatie de hoteluri, fie nou construite sau cele renovate,
modemizate §i cu cre§tere a confortului trebuie sa raspunda unor exigente
multiple legate §i de diversificarea agrementului (practicarea unor sporturi de
interior, existenta piscinelor acoperite, prezenta terenurilor de tenis). La
acestea se adauga dotari pentru satisfacerea exigentelor legate de turismul
profesional §i §tiintific (sali pentru congrese §i simpozioane, instalatii de
traduceri simultane, sali de conferinte, centrale telefonice cu legaturi directe
internationale, fax, conectare la Internet). Se mai adauga §i alte componente
auxiliare, magazine de specialitate, agentii cultural sportive, firme de
impresariat, oficii de schimb valutar, sucursale de banci sau bancomate, spatii
inchiriabile unor firme straine sau autohtone.
- Un alt criteriu de clasificare este acela dupa marime. Clasele de
A
marimi variaza de la tara la tara. In Romania se deta§eaza urmatoarele

categorii: hoteluri mici, sub 50 de locuri, mijlocii, 50-200 locuri, mari, 200-
500 locuri §i foarte mari, peste 500 de locuri. Acestea din urma sunt in numar
de aproximativ 40 de unitati, sunt de reguia hoteluri cu confort de 3, 4 §i 5
stele §i se gasesc amplasate in statiunile balneoturistice cu impact
international §i in cateva din marile ora§e ale tarii Din pacate, unele dintre
hotelurile foarte mari din statiuni balneoclimaterice sunt utilizate la mult sub
capacitate, acest fapt datorandu-se lipsei investitiilor de modernizare §i
precaritatea conditiilor oferite pe un fond de degradare continua. Este cazul
celui mai mare hotel din tara, la vremea edificarii sale, in 1975, Hotelui Hebe
din statiunea Sangeorz Bai.
Se remarca adevarate concentrari de hoteluri foarte mari in cateva
statiuni §i ora§e: Mamaia (Pescaru§, Meridian), Neptun (Apolo, Amfiteatru,
Romanta, Miortta, Doina, Balea), Bucure§ti (Intercontinental, Bucure§ti,
Atenn^ Palace-Hilton, Turist), Bra§ov §i Poiana Bra§ov (Carpati, Ciuca§).
In raport cu perioada de functionare §i durata medie a sejurului se
remarca in primul rand hotelurile cu functionare permanenta, cele din ora§e §i
135
stafiuni balneoturistice de importanta nationaia §i internationala §i hoteluri cu

durata de functionare sezoniera, predominant intalnite in regiunea litoralului
Marii Negre, unde, cu exceptia catorva unitati hoteliere balneare, cea mai
mare parte din ele sunt lipsite de instalatii pentru incalzire. Dupa durata medie
a sejurului, hotelurile se diferenfiaza in functie de turismul practicat. Astfel in
hoteluri din localitati urbane, sejurul este scurt, de 1-3
A
innoptari. In cazul hotelurilor din statiunile climaterice montane, sejurul

oscileaza intre 3 10 innoptari, iar pentru hotelurile de cura din statiunile
balneoclimaterice, sejurul depa$e§te 10 zile, ajungand chiar pana la o luna, in
functie de durata tratamentului prescris medical.
De altfel, hotelurile balneare reprezinta o categorie distincta datorita
A
profilului activitatii lor §i serviciilor oferite. In cazul acestora, s-a aplicat

sistemul „tout service", astfel incat intr-o incinta bine delimitata se ofera
cazare, alimentatie, tratament, agrement §i aceasta pe o perioada de mai
A
multe zile. In ansamblul unitatilor hoteliere balneare se distinge baza de

tratament in cadrui careia sunt valorificate resurse naturale terapeutice (ape
minerale, mofete, namoluri terapeutice) sau exista cabinete in cadrui carora se
pot oferi un numar variat de proceduri terapeutice medicale. De altfel, o
categorie distincta in cadrui personalului este §i cea apartinand personalului
medical cu pregatire superioara §i medie. Hoteluri §i complexe hoteliere
balneare au fost realizate dupa 1965 in cele mai multe dintre statiunile
balneoclimaterice (Vatra Dornei, Sangeorz-Bai, Baile Tu§nad, Sovata, Slanic
Moldova, Covasna, Slanic Prahova, Oiane§ti, Govora, Caiimane§ti- Ciciulata,
Baile Herculane, Baile Geoagiu, Baile Felix, 1 Mai, Amara, Lacul Sarat), dar
§i in cateva din statiunile litorale unde exista astfel de unitati (Eforie Nord,
Techirghiol, Neptun).
Tendinta de modernizare a statiunilor balneoturistice de dupa 1965,
dar §i in cazul statiunilor noi, edificate in sudul litoralului Marii Negre, se
leaga in mod organic de realizarea unitatilor hoteliere care, prin numar de
unitati, numar de locuri ce le cumuleaza §i mai ales prin impunerea ca §i
componenta esentiaia in arealul statiunilor, a condus la realizarea unor
adevarate concentrari hoteliere de dimensiuni §i functionalitati multiple. Din
acest punct de vedere se deta§eaza cele mai multe dintre statiunile din zona
litoralului Marii Negre: Mamaia, cu peste 50 de hoteluri ce totalizeaza mai
mult de 20 000 de locuri, Eforie Nord, cu peste 40 de hoteluri, totalizand o
capacitate de peste 10 000 locuri, Eforie Sud, cu 30 de hoteluri §i peste 4500
locuri, Neptun, cu 41 hoteluri, totalizand 15 000 locuri, Jupiter, cu 14
hoteluri, cu peste 4500 locuri, Cap Aurora, 10 hoteluri, cu aproape 3000
136
locuri, Venus, 25 de hoteluri cu peste 7500 locuri, Saturn, cu 18 hoteluri cu

peste 8500 locuri.
O a doua concentrare de unitati hoteliere exista in municipiul
Bucure§ti.
A
In cadrui statiunilor balneoturistice, componenta hoteliera poate sa

domine celelalte categorii de cazare, remarcandu-se complexele de unitati
hotelier-balneare concepute a funcjiona in jurul unor baze de tratament
comune (Vatra Dornei, Sangeorz Bai, Sovata, Covasna, Baile Herculane,
Baile Felix).
Pentru statiunile climaterice montane, aceea§i tendinta de modernizare
a condus la impunerea unitatilor hoteliere care participa cu o mare parte din
capacitatile de primire (Sinaia, Bu§teni, Predeal) sau in care numarul de
locuri din hoteluri domina net suma tuturor celorlalte tipuri de cazare (Poiana
Bra§ov).
- Vila (case de odihna sau tratament) reprezinta o categorie
traditionala, amplasata in statiuni balneoclimaterice §i climaterice montane
care au ca destinatie: tratament, odihna, agrement. Sunt constructii cu caracter
definitiv, cu capacitati de primire pana la cateva zeci de locuri, cu un grad de
confort redus, materializat prin camere cu mai multe paturi (trei, patru) decat
in cazul hotelurilor §i fara prezenta grupurilor sanitare in camera. Au rol
exclusiv de cazare. Aceasta categorie de cazare este cea mai veche §i cu
traditie in turismul romanesc, ajungand in perioada interbelica la maximum de
extensiune si satisfacand in acea perioada exigente de confort. Cea mai mare
parte din vilele construite intre cele doua razboaie mondiale §i chiar mai
inainte se remarcau printr-o armonioasa integrare in peisaj, prin stil
arhitectonic adaptat acestuia, preluand adeseori influente elvetiene §i austriac-
tiroleze. Ofereau conditii de evadare §i deta§are, in cadrui unor statiuni cu
constructii disparate, adeseori despartite de mici areale forestiere.
Reprezinta §i astazi o componenta de baza in cadrui capacitati de
cazare a unor statiuni, dar din cauza slabei solicit&ri din ultimele decenii, din
cauza degradarilor continue, datorita vechimii, dar §i lipsei investitiilor (vilele
constituiau destinatii pentru turi§tii sociali, veniti prin sindicat §i Ministerul
Muncii, din care cauzS incasarile necesare investitiilor erau reduse), acestea
au devenit destinatii din ce in ce mai putin solicitate, reprezentand un
exemplu tipic de neadaptare la noile exigente ale turismului. La nivel de
numar de unitati, vilele reprezinta eel mai dramatic exemplu de ie§ire din
circuitul turistic (eel putin temporal) de la peste 1900 unitati^ in 1990, la circa
900 in prezent. Predominanta acestei categorii de cazare reflectand lipsa de
raspuns la semnal a condus, in cazul unor statiuni, precum Borsecul, la
137
diminuarea pana aproape de incetare a activitatii acesteia (peste 80 % din

capacitatile de cazare ale Borsecului sunt formate A
din vile, cele mai multe avand o vechime de peste 6-7 decenii). In aceea§i
situatie, dar mai nuantata, se afla §i gruparile de vile din statiuni, precum
Sangeorz Bai, Vatra Dornei, Lacul Ro§u, Sovata, Baile Tu§nad, Sinaia,
Bu§teni, Predeal. In multe dintre cazuri vechii proprietari au intrat in posesia
proprietatilor nationalizate in 1948. Pe de alta parte, vilele, capacitati de
cazare de mici dimensiuni, vor putea fi mult mai u§or privatizate, cumpSrate,
putand apoi fi modernizate §i reintroduse in circuitul turistic la parametri
apropiati de exigenfele actuale.
- Motelul {hanul turistic).
Motelul ca forma moderns de cazare pentru un turism foarte dinamic,
legat de circulatia rutierS automobilisticS, a avut ca precursori in etapa
preindustrialS, hanurile §i popasurile de po§ta. Acestea indeplineau,
comparativ, acelea§i funcfii: gSzduirea pentru o noapte, respectiv schimbarea
echipajelor cu tracfiune hipo (un fel de service pentru secolul al XlX-lea).
Erau cunoscute hanurile din Bucure§ti: Hanul lui Manuc, Hanul
§erban VodS, Hanul Constantin VodS, Hanul Crefulescu sau altele amplasate
pe importante drumuri comerciale: Hanul Ancutei, in apropiere de Roman,
Hanul La FSgSdSu (eel de la care, practic, s-a pomit in dezvoltarea a ceea ce
s-a numit mai tarziu BSile Tu§nad).
Unele dintre acestea au fost repuse in circuit, modernizate, cu
pSstrarea stilului §i a atmosferei de epoca (Hanul lui Manuc, Hanul Ancutei,
fiind asimilate categoriei de cazare - motel).
Motelul se individualizeazS astfel prin amplasament, capacitate
(dimensiune), mod de organizare a componentelor in ansamblu §i prin
funcfionalitate.
Din punct de vedere al amplasamentului, in contextul specificului
acestei categorii de cazare, se disting cateva situafii specifice, in cadrui cSrora
se incadreazS cea mai mare parte a unitSîlor:
- amplasare a motelurilor in lungul principalelor artere rutiere: Carei
(Satu Mare), Piatra Craiului (Bihor), Izvoru Cri§ului, Luncani (Cluj),
BSlSu§eri (Mure§), Paralela 45 (Prahova), Urziceni (Ialomita), Har§ova
(Constanta), §ibot (Alba), Hanul Ancutei (Neamt).
- amplasare in lungul arterelor rutiere majore, dar legat §i de statiuni
balneoturistice importante §i de mari centre urbane: Izvoru Rece (Sinaia),
Vadul Cerbului (Bu§teni), Cozia (CSlimSne$ti), Brazilor (01Sne§ti), Gura
Lotrului (Voineasa), Izvoru Mure§ului, respectiv Dumbrava (Sibiu), Turistic
(Timi§oara), Ana Lugojana (Lugoj), Bucium (Ia§i), Snagov, SSftica
(Bucure§ti);
138
- amplasare legatS de trasee transcarpatice la intrare (ie§ire) din zona

montanS, in apropierea unor obiective naturale cum sunt lacurile de
acumulare sau obiective cultural istorice de rezonan{S: Bicaz, Poiana Uzului,
Moroieni, Paltinu, GilSu, respectiv Tismana, Agapia, Sucevita, Orlea,
Sarmizegetusa.
Din punct de vedere al marimii, motelurile au de la cateva zeci de
locuri panS la putin peste 100: RScSciuni - Folte§ti (Galafi - 10 locuri),
Tismana (40 locuri), Piatra Craiului (Bihor (42 locuri), Izvoru Mure$ului (96
locuri), Agapia (106 locuri).
Edificiile sunt putin dezvoltate pe verticals, cu eel mult doua nivele,
(parter §i etaj). Sub aspectul organizarii spatiilor, parcSrile in situajii clasice
ar trebui sa se afle in fata camerelor la care accesul trebuie sa se faca din
exterior prin intermediul unui palier. in arealul apartinator, dupa 1990, au fost
amplasate in foarte multe cazuri benzinarii, service-uri, spatii comerciale, cu
profil - produse de utilitate curentS.
Serviciile oferite de catre moteluri sunt sumare, comparativ cu
hotelurile, in conditia unei medii a sejurului de o inn op tare, in sezonul
estival, cu o circulate turistica intense, preluarea unei par|i din cererea pentru
cazare de scurta durata (frecvent in week-end), din unitatile turistice din ora§e
§i statiuni contribuie la diminuarea presiunii asupra acestora.
A
In sistemul actual de ierarhizare a unitatilor turistice, in functie de
gradul de confort, nici unui dintre cele care apartin categoriei hanuri nu este
clasificat, in timp ce motelurile apartin predominant la categoriile 1 - 2 stele
(in proportii aproape egale fiecare), in 74 % din cazuri.
De§i numarul unitatilor a crescut in ultimii zece ani de la 123 la 140
(moteluri §i hanuri), capacitatea de cazare cumulata s-a diminuat §i in acest
caz cu 18 %, dovada ca au aparut §i proliferat in special unitati cu capacitate
mica de primire.
- Cabanele, cronologic se situeaza pe locul III (dupa vile §i hoteluri).
Au devenit de la sfar§itul secolului XIX unitati de referinta pentru zona
montana propriu-zisa §i erau numite atunci case de adapost. Dupa un inceput
timid, cand au fost realizate primele unitati in Bucegi (Pe§tera Babele),
procesul de dotare cu cabane a unitatilor montane s-a intensificat (Dochia -
Ceahiau - 1904), pentru ca in perioada interbelica masivele cele mai
reprezentative sub aspectul potentialului atractiv peisagistic sa fie dotate cu
cabane: Muntii Barsei, Fagara§, Parang, Retezat, in Carpatii Meridionali,
Semenic, Muntii Apuseni, ca urmare a activitatilor asociatiilor de turism sau a
unor persoane implicate puternic in organizarea §i promovarea turismului
montan (M. Haret, pentru Muntii Bucegi, L. Tzaran, in cazul Muntilor
Apuseni).
139
A
In aceasta perioada s-a constituit cu adevarat reteaua de cabane in
num3r de peste 200 §i din pacate, ulterior, interesul pentru aceasta categorie
s-a diminuat, ca §i sprijinul material, in conditiile modificarii apartenentei §i
statutului acestora, precum §i a diminuarii eforturilor pentru modernizare §i
adaptarea cabanelor la exigentele noi.
Cabanele din zona montana inalta au rezistat in toata aceasta perioada,
devenind simboluri, puncte de referinta §i destinatii in masivele de mare
atractivitate, datorita §i a unei categorii aparte de "managed", cabanierii,
cunoscStori ai muntelui §i turi§tilor, cu traditie de doua generatii §i care sunt
pe cale de disparitfe.
A§a se explica §i numeroase accidente (incendii) declamjate dupa
1990, rezultat al neglijentei, care au condus la disparifia (chiar §i temporara)
a unor cabane cu valoare de simbol din regiunea carpatica (Balea Lac §i
Suru, in Muntii Fagara§, Bunloc in Piatra Mare). Ca urmare, declinul
cabanelor s-a accentuat §i mai mult dupa 1990, numarul acestora reducandu-
se dramatic ca numar de unitati (cu 25 %) dar mai ales ca §i volum al
spatiului de cazare (34,6 %).
Cabana r&m&ne, insa, in continuare unitatea turistica de referinta,
pentru regiunea montana trebuind reconsiderate anumite caracteristici ale
acesteia in raport cu noile exigente tinand de confort (disparitia in timp a
camerelor dormitor comune), acces §i nu in ultimul rand personal calificat,
dar mai ales dedicat muntelui. Cabana ca unitate de cazare traditionala §i cu
specific ofera §i astazi cele mai putine facilitate peste 50 % nefiind clasificate
pe stele, iar 34 % avand doar o stea. Este o situate particulars, din pacate
perpetuata, care face adeseori ca iubitorii muntelui sa-§i prefere propriile
corturi ca alternativa.
Din punct de vedere al pozitiei §i altitudinii, in cadrui masivelor
montane, care influenteaza accesul, dar §i intervalul §i durata de functionare,
precum §i clasificarea, se pot deta§a cateva categorii de cabana:
- cabane apartinand statiunilor, amplasate in perimetrul acestora sau
in apropiere, contribuind la completarea §i diversificarea posibilitatilor de
cazare, a functiilor statiunii, dar §i la intarirea legaturilor cu domeniul
montan: Suhard-Lacul Ro§u, Tivoli-Sovata, Cioplea-Predeal, Piscu Cainelui
- Sinaia, Junilor - Poiana Bra§ov, P31tini§, Semenic;
- cabane situate la poalele unor masive montane, constituindu-se ca
puncte de penetrate §i inceput de etapa in drumetiile montane: Izvoru
Muntelui (Ceahiau), Dambu Morii (Piatra Mare), Pe§tera Bucegi, Buta,
Rau§or (Retezat), Gatu Berbecului (Candrel), Cumpana (Fagara§);
140
- cabane amplasate in circurile glaciare: Balea Lac (Fagara§),

Pietrele (Retezat);
- cabane de culme sau creasta, situate in zona subalpina §i alpina:
Dochia (Ceahiau), Postavaru, Cristianu Mare (Postavaru), Varful cu Dor,
Babele, Omu (Bucegi).
Exista o strinsa legatura intre posibilitatile de acces, ca §i facilitate §i
diversitate a acestora, §i conditiile oferite. Din acest punct de vedere,
distingem cateva situatii:
- cabane amplasate in statiuni sau in lungul unor importante cai de
circulate rutiera (Dambu Morii, Cumpana);
- cabane accesibile prin mijloacele de transport pe cablu (Postavaru,
Cristianu Mare, Clabucet Plecare, Miorita, Babele);
- cabane accesibile prin mijloace de transport pe cablu, dar simultan §i
prin §osele modernizate: Cota 1400, Balea Lac, Balea Cascada, Semenic;
- cabane accesibile pe drumuri forestiere sau §osele montane alpine:
Rarau, Izvoru Muntelui, Sfanta Ana, Babele;
- cabane accesibile doar prin poteci turistice: Fantanele Dochia
(Ceahiau), Ciuca§, Piatra Mare, Pietrele, Balea, in Retezat, cea mai mare
parte a cabanelor amplasate in circurile glaciare in Muntii Fagara§.
A m
In afara cabanelor cu statut turistic propriu-zis, unele masive montane

greu accesibile §i lipsite in zona inalta, cu trasee dificile, de alte categorii de
cazare (cabane) au fost dotate prin contribujia unor asociatii turistice —
sportive, cu o categorie de cazare, refugiu alpin. Acesta este o construcfie
u§oara, bine ancorata (pentru a rezista in conditiile de iarna cu vanturi
puternice), de mici dimensiuni, cu o singura incapere §i lipsita de personal.
Ofera conditii minime de confort pentru sejur scurt §i este utilizata mai ales in
cazul declan§arii unor fenomene meteorologice nefavorabile (furtuni vara sau
viscole iarna).
Sunt amplasate mai ales in masivele intens solicitate, indiferent de
anotimp (Bucegi, Piatra Craiului, Fagara§), dar §i altele lipsite de alte
mijloace de cazare (Tible§, Calimani).
O categorie de o facturS particular^ o formeaza cabanele silvice de
vanatoare construite §i amenajate de organele silvice (Ocoalele Silvice) §i
servind turismului cinegetic dar §i piscicol. Sunt in numar de cateva zeci,
concentrate cu deosebire in zona montana (Maramure§, Bargau, Gurghiu,
Vrancea, Fagara§, Retezat, Sebe§), dar §i in zona colinara, de campie sau in
Delta Dunarii.
Prin amplasament sunt legate de fonduri de vanatoare §i piscicole
valoroase. O parte dintre ele au fost modernizate, putand satisface §i
141
exigentele unei cereri turistice internationale, cu caracter elitist, restransa

numeric, dar cu disponibilitati financiare consistente.
Campingul (popasul turistic), alaturi de motel se incadreaza in
categoria formelor de cazare apirute §i dezvoltate ca urmare a extinderii
turismului cu automobilul. Are acelea§i criterii de amplasare ca §i motelul §i
se caracterizeazS prin complementaritate, datorita sistemului de functionare
sezoniera (estival).
Aceasta unitate de primire este formata dintr-un complex de
constructii u§oare (casute cu doua, patru locuri), dispersate intr-un areal
perimetrat, inchis, §i suprafete pentru posibilitatea de instalare a corturilor
puse la dispozijie de camping sau cele ale turi§tilor, la care se adauga
componenta de primire, indrumare §i repartizare a turi§tilor, precum §i
unitSfi comerciale cu profil alimentar.
Campingurile stmt conectate la reteaua electrics, apS §i canalizare (de
regulS). Sunt amplasate in lungul marilor artere rutiere (Poiana SSratS,
Poiana Largu, Potoci, Strunga sau in apropierea unor ora§e Darste (Bra§ov)
sau statiuni balneoturistice (Covasna, Sovata, Borsec, BSile Tu§nad, cu
deosebire din punct de vedere numeric §i al capacitStilor de primire,
campingurile din statiunile din zona litoralului MSrii Negre, multe din acestea
din urmS putand adaposti chiar peste 1000 de persoane.
OferS o gamS sumarS de servicii, iar conditiile puse la dispozitie se
incadreazS in cea mai mare parte la o stea (peste 55 %) §i in categoria celor
neclasificate (peste 25 %).
Capacitatea lor de primire oscileazS de aceasta datS in limite foarte
largi, de la cateva zeci de locuri la mai multe sute (SISnic Moldova, Covasna,
Baile Tu§nad, Sovata, Sat vacantS Constanta, Olimp, Neptun) sau chiar
depS§ind 1000 de locuri in toate modalitStile de cazare (Baile 1 Mai sau
campingurile din statiunile litorale Jupiter, Saturn, Costine§ti).
De§i se remarca aceea§i scSdere dramatics a numSrului de unitati, de
la 191 la 82, intre 1990-1998 §i o reducere cu 43 % a capacitStii de cazare, se
poate remarca totu§i o tendinta de revigorare a unei pSrti a unitatilor turistice,
atat sub aspectul cre§terii capacity de gSzduire, dar §i a modernizSrii
acestora. Este cazul unor campinguri amplasate pe mari artere de circulate de
importanta europeana §i / sau a celor din apropierea unor ora$e cu potential
turistic natural §i antropic (FSget - Cluj-Napoca, Darste. Bra§ov, §trand -
Targu Mure§) sau a unor statiuni care i§i conserva vechile functii $i putere de
atractie (BSile Tu§nad, Covasna, Felix, 1 Mai, dar §i statiunile din zona
litoralS).
Taberele fcolore au inregistrat aceea§i tendintS ca §i marea categorie
clasicS de cazare, cu diminuarea a aproximativ 20 % a capacitStii de primire
142
utilizabile, ca urmare a ie§irii din circuit a numeroase unitSti ce nu

corespundeau unor conditii de minimS exigents, mai ales cele cu caracter de
improvizatie din spatiile §colare, transformate vara ad hoc in tabere. La
aceasta se adSuga §i scSderea interesului in primii ani pentru aceastS
categorie de cazare.
Taberele se disting prin cateva categorii de amenajare care au preluat
sistemul organizatoric anterior. Ele apartin MEC - Directiilor Taberelor,
Inspectoratelor §colare sau Ministerului SSnStStii. Se remarcS prin numSrul
de unitSti cumuland peste 1000 de locuri (se deta§eazS judetul Constanta, cu
13 complexe de primire, totalizand peste 11 000 locuri, intre care NSvodari
este poate singura statiune pentru populatia §colarS in sensul adevSrat al
cuvantului), judete cu un potential turistic natural ridicat, mai ales din zona
montana joasa §i colinara, care se remarca cu deosebire §i prin conditii
bioclimatice favorabile §i stimulative in perioada de cre§tere (Prahova,
Dambovija, Arge§, Bacau, Bra§ov, Cara§ Severin, Sibiu).
Acestea sunt amplasate §i functioneaza ca unitati distincte: Galaciuc
(jud. Vrancea), Blajoaia (jud. Cluj), Arie§eni (jud. Alba), etc.; sau in
numeroase statiuni balneoturistice (Calimane§ti - Caciulata, Covasna etc.),
adeseori profilate pe tratamentul unor afectiuni specifice varstei copilariei,
pulmonar-astmatice in primul caz, cardiologice in al doilea. Taberele sunt §i
amenajari cu caracter complex turistic in ora§e (cu deosebire in re§edinte de
A
judet). In acest ultim caz au fost intreprinse modernizSri §i reabilitari ale

spatiilor, astfel incat in afara vacanfelor, ele pot functiona §i ca unitati
turistice incluse circuitului general.
Dupa 1990, in contextul liberalizSrii §i adeseori legiferarii initiativelor
particulare, au proliferat alte cateva categorii turistice de mai mici dimensiuni,
dispersate pe spatii intinse, atat in cadrui a§ezarilor, dar §i al unitatilor
naturale apartinand predominant spatiului carpatic.
In acest sens eel mai remarcabil fenomen, prin proliferare §i
extensiune spatiala, este eel legat de pensiimile-gospodarii rurale, stimulate
in functionare atat prin lege, cat §i prin avantajele concrete ce se profileaza cu
conditia unei organizSri pe sistemul real asociativ §i cu sprijin concret prin
programe externe sau interne, atat in privinta amenajarilor de la nivel de
habitat elementar, panS la infrastructura de comunicatie, sistem de
promovare, cunoa§tere §i organizare a retelelor, precum §i in domeniul
pregatirii efective a familiilor implicate pentru a primi turi§ti straini §i
autohtoni (in probleme de organizare, desfS§urarea unui sejur, cu o durata
variabila §i a activitatilor ce sunt incluse acestuia, aspecte legate de insu§irea
a eel putin unei limbi de circulate internationala).
143
Regiunea carpatica concentreaza mai mult de % din numarul de locuri

cumulate de pensiunile familiale rurale (peste 3 900), dispersate in peste 110
localitati din 20 de judete apartinatoare, localitati amplasate in regiuni cu un
potential natural complex, dar §i cu un patrimoniu turistic antropic in cadrui
cSruia se deta§eaza fie obiective cultural istorice, dar mai ales cele apartinand
de civilizatia §i cultura traditionala rurala. (Fig. 8)
Ca urmare, regiuni precum Maramure§ul, Bucovina, Neamt, Bran,
Rucir, Tara Motilor, dar §i Dobrogea, mai ales localitatile strict legate de
litoral (Costine§ti, Vama Veche), de Complexul lagunar Razim-Sinoe
(Jurilovca) sau de Delta Dunarii (Cri§an, Mila 23, Mahmudia, Murighiol) s-
au incadrat acestei tendinte.
4.vrance
a v 7.
bran-
rucar
ipAdureni-
1.mara f.AL9A-BI HOG
mure? I.DELTA
DUNARII ,
1 2
BUCOVI UMargifrimea
NA 3. SIBIOLLI)
wf JtBANAT- ,
ami 4 iOEFILEUL
bar6au DUNARII
- ►13.VALC
EA
HiSAUD
$.
HARGHI
TA
0 4S 50 135km
Fig. 8. Areale reprezentative pentru amenajarile (pensiunile familiale)

dezvoltarea turismului rural
La aceste argumente se mai adauga §i faptul ca in regiunea montana,

in cea mai parte neintrata in procesul de socializarea a agriculturii de dupa
1962, a permis locuitorilor acesteia sa mentina activitati agricole traditionale
practicate in context familial, uneori cu caracter asociativ (mai ales pastoritul
de vara la munte), cu un caracter efectiv benefic. Perpetuarea situatiei in care
initiativa personaia a fost necesara in ca§tigarea existenêi, a condus la o
mentalitate diferita de cea a categoriei sociale implicata in agricultura marilor
unitati, de stat §i cooperatiste, fapt ce s-a manifestat rapid dupa 1990, in
gasirea de noi solutii, printre care turismul rural s-a dovedit o alternativa deloc
neglijabiia.
Turismul rural, materializat prin activitatea pensiunilor turistice rurale,
se remarca prin difuzie in spatiu dar §i o vizibila concentrare la nivelul unor
judete §i localitati: Maramure§, cu 25 de localitati, totalizand mai mult de 800
de locuri, in pensiuni, gospodarii rurale, Bra§ov, cu 10 localitati, cu peste
1100 de locuri; Suceava cu 11 localitati cu peste 350 locuri; Bistrita Nasaud
cu 9 localitati §i mai mult de 200 de locuri; Covasna cu 10 localitati,
totalizand peste 100 de locuri.
a
Intr-o alta categorie pot fi cuprinse judete cu mai putine localitati

implicate, dar in cadrui carora se realizeaza o concentrare puternica:
3c
Harghita, cu trei localitati, totalizand peste 240 locuri sau Alba, de asemenea
cu trei localitati cu 230 locuri.
/V
In ceea ce prive§te concentrarea le nivelul localitatilor, diferentele

sunt §i mai vizibile. Din acest punct de vedere se remarca deja o categorie de
localitati care prin capacitatile disponibile §i intens solicitate, tendinta
mentinuta §i sporita de la an la an (cu solicitari din ce in ce mai mari, mai ales
din partea turi§tilor straini). Ace§tia prefera fie venirea cu ocazia unor
sarbatori traditionale sau cu activitati specifice locului. Se impun ca a§ezSri
pilot care, in timp, vor putea constitui subiecte de analiza §i, prin extrapolare,
modele posibile de dezvoltare pentru alte localitati §i regiuni geografice:
Botiza, Vadu Izei, Ieud (jud. Maramure§), Vama, Iacobeni, Doma, Arini (in
jud. Suceava), Lunca Iivei, Prundu Barg&ului (jud. Bistrita Nasaud), Praid,
Lazarea (jud. Harghita), Cernat, Balvanio§, Covasna (jud. Covasna), Lep§a,
Soveja (jud. Vrancea), Moeciu, §irnea (jud.Bra§ov), Sebe§ul de Sus, Sibiel
(jud. Sibiu), Arie§eni, Garda de Sus, Albac (jud. Alba), Sancrai-Poieni,
Bologa (jud. Cluj).
De reguia, o gospodarie amenajata pentru a primi turi§ti are o
capacitate de 2 — 6 persoane (eel mai ades), dar exista §i situatii, mai rare,
cand se poate asigura un sejur de mai multe zile, chiar pentru grupuri de
cateva zeci de persoane, in cadrui acelea§i gospodarii (Ocna §ugatag, Bran,
Albac sau Sancrai).
Regedinfele secundare — casele de vacanta. Aparitia §i proliferarea
acestei categorii de dotari, cu efect indelungat pentru turism §i mediu, este o
alta trasatura a liberalizarii initiativei particulare, dupa 1990, in contextul in
care o persoana sau familie are dreptul de a dispune de mai multe spatii
amenajate (apartamente, case - case de vacanta).
Ca urmare, energiile §i acumuiarile realizate anterior s-au dupa
aceasta data au fost canalizate catre construirea sau procurarea de edificii §i
adaptarea acestora scopurilor propuse: case de vacanta, re§edinte secundare
apartinand populatiei provenind din mediul urban. Arealele alese predilect
pentru amplasamente se leaga de zone §i localitati rurale din spatiul montan,
colinar §i zona litorala, cu potential turistic natural sau antropic ridicat; de
a§ezari rurale aflate la distanta de cateva zeci de km de centrele urbane fata de
locuri de rezidenta a solicitantilor; de statiuni balneoturistice cu infrastructura
complexa, la care sunt racordate noile amenajari; sau de lacuri de acumulare
ale caror zone limitrofe au devenit adevarate aglomerari de astfel de unitati.
Se contureaza un fenomen actual interesant, avand un caracter
alcatoriu, inca, de constituire-conturare a unor adevarate „statiuni" (formate
deocamdata doar din case de vacanta de sine statatoare, neincluse urbanistic
entitatilor organizate spatial), care au devenit o realitate efectiva a spatiului
construit, fie ca apendice distincte ale complexelor turistice clasice (exemple
Breaza, Azuga, etc.) sau ansambluri distincte (Cornu - Prahova, Boga - Bihor,
Tarnita - Cluj, exemplele fiind mult mai numeroase).
A
In cea mai mare masurS, fenomenul case de vacanta - re§edinte

secundare nu este inclus in ansamblul mJsurilor §i conditiilor existente §i
prevSzute in P.U.Z.-uri. Din aceasta cauza, in multe din situafii, edificiile nu
raspund unor conditii impuse de catre acestea, fiind realizate fara autorizajie
de constructie. Efectul este de lunga durata, in contextul necesitafii in
perspective de integrare a acestora in structuri habituale coerente, dar §i
datorita faptului cS acestea nu sunt racordate la re tele organizate de
alimentare cu apa §i canalizare, putand deveni in timp factori de rise in
poluarea mediului hidric sau pedologic.
2.1.1.2. Aspecte cantitative §i calitative ale repartifiei bazei de
cazare
Repartitia spatiaia a capacit&filor de primire se reflecta in densitatea
acesteia la nivelul marilor unitS|i naturale. Ea este grupata in areale distincte
incluzand categorii de concentrare cu un grad diferit de complexitate, la care
se adauga dispersia maxima legata de locality predominant urbane, dar §i de
infrastructure rutiera de comunicatie.
Din acest punct de vedere se deta§eaz5 litoralul, care grupeazS pe o
fa§ie ingusta de cativa km §i lungS de peste 60 km, in jur de 44 % din totalul
capacitati de cazare a Romaniei. Ii urmeaza areale cu o dispersie accentuata, a
regiunii carpatice §i pericarpatice interne §i externe, care in cadrui statiunilor
balneoturistice concentreaza peste 18 % din unitatile de cazare. Cu o
condensare mai mare, se remarca statiunile climaterice montane, fie
concentrate pe aliniamente cum este eel din lungul Vaii Prahovei, fie la nivel
de mari regiuni carpatice, §i care totalizeaza peste 7 % din unitatile §i
capacitatile de cazare. Cei mai mare grad de dispersie a bazei de cazare este
eel aflat in localitatile urbane §i in lungul marilor trasee rutiere, ce totalizeaza
aproape 30 % din baza de cazare a tarii.
Ca urmare a acestei situatii, se inregistreaza mari diferenfe ale acestui
indice de la 1,5 locuri / km la nivelul tarii, 10-12 locuri la nivelul unor unitati
montane, 15-18 locuri in regiunea subcarpatica, pentru ca in cazul faciei
litorale densitatea sa depa§easca 425 locuri / km .
Din punct de vedere al complexitafii bazei de cazare se deta§eaza
gruparile de unitati turistice in statiuni balneoturistice §i mai putin a celor din
ora§e, unde exista eel mult trei categorii de unitati turistice de cazare.
Din acest punct de vedere, se pot distinge urmatoarele tipuri de
grupari de baze turistice:
- statiuni balneoturistice de importanta nationaia §i internationaia, cu o
baza de cazare complexa, incluzand cea mai mare parte din categoriile
amintite: statiuni balneoturistice (Sovata, Baile Tu§nad, Slanic Moldova,
Vatra Dornei, Calimane§ti-Caciulata, 015ne§ti, Govora, Baile Herculane,
Baile Geoagiu, Felix, 1 Mai); statiuni climaterice montane (Predeal, Bu§teni,
Sinaia, Poiana Bra§ov);
- statiuni de importanta nationals, cu un valoros fond turistic, dar cu o
baza de cazare limitatS tipologic §i depa§ita adeseori din punct de vedere al
confortului §i serviciilor oferite, din care cauza sunt astazi in regres (Borsec,
Lacul Ro§u, Paltini§, Stana de Vale); statiuni balneoclimaterice de importanta
nationals (Sangeorz BSi) §i internationals (Covasna) sau statiuni litorale
(Mamaia, Neptun, Jupiter, Saturn, Cap Aurora) cu bazS de cazare dominatS
net de hotel, pana la 80 - 85 %, care a fost edificatS in ultimele trei decenii;
- statiuni balneoturistice de importanta nationals §i locala a caror
bazS de cazare este dominatS de categoria vile (Izvoare, §uior, Balvanio§,
Paraul Rece, Valcele, Belij-Fantanele), sau hoteluri (Ocna §ugatag, Bor§a,
Durau, Soveja, Voineasa, Semenic);
- ora§e re§edin{e de judet §i capitala tarii cu baza de cazare dominata
de hotel §i completata adeseori cu moteluri §i popasuri turistice;
- obiective cu baza de cazare de tip hotel, cabana, motel, popas
turistic, amplasata pe cai rutiere in localitati rurale cu potential turistic sau in
zone montane. In aceasta categorie se remarca unitStile hoteliere cu astfel de
amplasament care, in perspectiva, vor deveni statiuni climaterice montane §i
pentru sporturi de iarnS (Piatra Fantanele, Balea Lac, Poiana Marului).
O alta clasificare §i ierarhizare se poate face in functie de marimea
bazei de cazare:
- statiuni cu peste 20 000 de locuri de cazare: Mamaia; statiuni cu o
capacitate de cazare cuprinsa intre 10 000 §i 20 000 de locuri (Eforie Nord,
Neptun);
- statiuni cu capacitate de cazare intre 5000 §i 10 000 de locuri:
(Sovata, Sinaia, Baile Herculane, Baile Felix, respectiv Venus, Saturn);
- statiuni care totalizeaza o bazS de cazare cuprinsa intre 2 500 §i 5
000 de locuri (Baile Tu§nad, Covasna, Poiana Bra§ov, 1 Mai);
- statiuni care totalizeaza o baza de cazare cuprinsa intre 1 000 §i 2
500 de locuri (Vatra Domei, Bu§teni, Sangeorz Bai, Baile Geoagiu,
Voineasa);
- statiuni cu mai putin de 1000 de locuri: (Lacul Ro§u, Durau, Cheia,
Soveja, Slanic Prahova, Ocna §ugatag, Bor§a, BSltSte§ti, Semenic, Vata de
Jos, Moneasa, Beli§-Fantanele);
A§ezSrile urbane, care au de asemenea o baza de cazare consistenta,
se deta§eazS prin capitala tarii, care depS§e§te 8 000 locuri, urmatS de marile
ora§e, centre dejudet §i importante centre turistice: Timi§oara, Cluj-Napoca,
Bra§ov, Constanta, care au peste 1000 de locuri. Celelalte a§ezSri urbane, in
functie de importanta lor social-economicS §i turistica, se ierarhizeazS in
ora§e cu capacitati intre 500 - 1000 locuri (Oradea, Arad, Sibiu, Targu Mure§,
Craiova, BacSu, Piatra Neamt); 100 - 500 locuri (Alba Iulia, Deva, Bistrita,
Miercurea Ciuc, Tulcea), iar celelalte au capacitati de cazare sub 100 de locuri
reprezentate mai ales de unitSti hoteliere mici §i mijlocii, cu un grad de
confort de 2 stele §i chiar o stea.
2.1.2. Componentele balnear-terapeutice fi cele cu caracter
agremental recreativ caracterizeazS statiunile balneo-turistice in primul caz,
§i statiunile climaterice montane, in al doilea.
2.1.2.1. Structurile turistice de tratament (terapeutice) s-au realizat,
diversificat §i modernizat prin valorificarea in timp a factorilor terapeutici
naturali, deosebit de variati, din punct de vedere al genezei §i caracteristicilor,
cu un spectru larg de efecte (apele minerale §i termale, emanatiile mofetice
uscate de CO2, namolurile terapeutice - peloidele). La acestea se adauga
dotSrile tehnice in domeniul investigatiei, analizelor medicale §i ameliorSrii
stSrilor de sSnState pe baza unei noi aparaturi §i instrumentar medicale, care
au contribuit la diversificarea procedurilor.
Toate acestea erau grupate in componentele de profil ale statiunilor
balneoclimaterice, urmand 0 anumitS organizare a activitStilor, in functie de
complexitatea §i diversitatea factorilor §i a procedurilor utilizate, care
completau §i mSreau efectul paleativelor naturiste.
PanS in prima jumState a secolului trecut, principalul tip de organizare
a componentei balneoterapeutice, in cadrui statiunilor, era eel in care acestea
constituiau unitSti de sine stStStoare, cu un statut aparte (pavilioane, cu mai
multe sectii). Acest mod de organizare s-a mentinut in cazul statiunii Borsec,
de exemplu, determinand, prin mentinerea sa, §i regresul statiunii.
Partial, prezenta acelor componente distincte mai este mentinut partial
§i in alte statiuni cu ape minerale §i termale, precum BSile Felix §i BSile
Herculane.
DupS 1965 a avut succes o nouS modalitate de organizare a
componentei balneare a statiunilor, integratS functional §i arhitectural
hotelurilor. Ansamblul formeazS un complex hotelier balnear, avand in
components adeseori mai multe hoteluri, legate prin pasaje inchise, cu
componenta-baza balnearS, cu capacitate de functionare la parametrii
unitStilor de cazare anexate. Unui dintre avantajele esentiale prezentate de
acest tip de organizare §i desfa§urare a activitStilor de tratament consta din
faptul ca era evitat contactul direct, in perioada de realizare efectivS a
procedurilor balneare cu componentele climatice (termic, hidric §i dinamic),
evitandu-se astfel riscul unor imbolnaviri precoce §i diminuarea efectelor
tratamentelor efectuate. Practic, cea mai mare parte din statiunile importante,
traditionale §i cu potential hidromineral valoros dispun de astfel de complexe
hotelier balneare, care funcfioneaza dupa aceste principii: Vatra Dornei,
Sangeorz Bai, Sovata, Baile Tu§nad, Covasna, Calimane§ti- CSciulata, Baile
Herculane, Geoagiu Bai, Felix, 1 Mai, dar §i complexele hotelier balneare din
zona litoralului, de la Eforie Nord (hotelurile Meduza, Delfinul, Steaua de
Mare) sau Neptun (complexul hotelier balnear Doina).
In cadrui acestei componente importante ale statiunilor, se realizeaza
tratamente clasice, avand la baza factorii naturali terapeutici, prin cura externa
(bai calde), cura interna, tratament cu mofete uscate, impachetari cu namol
terapeutic; bai de plante, proceduri complexe, avand la baza efectele electrice
§i diadinamice; gimnastica sportiva, desfa§urate atat in aer liber (bai de aer,
climatoterapie, jogging) sau in sali special amenajate (fitness sau gimnastica
aerobicS, gimnasticS medicals).
2.1.2.2. Amenajarile pentru agrement fi recreative sunt prezente atat in
statiunile climaterice montane §i pentru sportul de iarna, statiunile din zona
litoralului Marii Negre, in statiunile balneoclimaterice (cu o implicare mai
redusS, comparativ cu primele doua categorii), precum §i in ora§ele avand
amenajari sportive §i de agrement legate de unitatile hoteliere sau de sine
st&tatoare. Aceasta componenta contribuie la diversificarea profilului
functional al tuturor amenajarilor turistice, crescandu-le astfel puterea de
atractie, §i implicit volumul activitatilor manifestat atat prin efecte sociale, cat
§i de natura economico-financiara.
•A
Intre componentele cu efect agremental-recreativ se impun in primul

rand cele sportive, prezente cu deosebire in statiunile montane §i litorale §i
adaptate conditiilor §i profilului statiunilor respective: amenajari pentru
practicarea tenisului de camp, piscine in aer liber §i acoperite, terenuri
amenajate special pentru practicarea disciplinelor sportive cu caracter
individual sau de grup; amenajSrile pentru practicarea sporturilor de iarna,
yahting, sporturi subacvatice etc. in cazul statiunilor balneoclimaterice,
amenajarile pentru practicarea sporturilor sunt realizate selectiv, iar
activitatile sportive practicabile sunt selectionate pentru a nu intra in
contradictie cu paleta afectiunilor tratabile in statiunea respectiva sau
(afectiunile aparatului cardio-vascular sau cu caracter locomotoriu, etc.).
O a doua categorie o formeaza amenajarile - institutiile culturale, aici
fiind incluse bibliotecile, sali de spectacole, teatre, sali de concerte.
A ' . . .
In sfar§it, o a treia categorie o reprezinta amenajarile cu paleta diversa,

tin&nd de agrementul §i desf5§urarea activitatilor de noapte: discoteci, night
cluburi, sali de biliard, cazinouri, etc.
In cadrui amenajarilor turistice complexe, cum sunt statiunile
balneoturistice §i marile ora§e, exista alte cateva componente care se implica
prin functii, spatialitate §i trasaturi fizionomice distincte, toate aducandu-§i
contributia la marirea §i diversitatea posibilitatilor agrementale.
- Spafiile verzi sunt componente organice ale statiunilor
balneoturistice §i ora§elor, cu o functionalitate multipla. Au un rol social §i
recreativ agremental esenfial. Acjioneaza ca factor activ, terapeutic-curativ §i
recreativ-agremental; de protectie impotriva noxelor §i a poluarii
rnicroclimatelor; de reglare §i mentinere a echilibrului hidrologic §i a
fondului hidromineral din statiuni; ca factor estetico-peisagistic al cadrului
natural.
Prezenta spatiilor verzi in cadrui statiunilor sau a localitStilor cu
potential turistic, precum §i la interferenta cu spatiile forestiere invecinate, le
confers un loc deloc neglijabil. Pentru statiunile balneoturistice, pornind de la
cele de la nivelul mSrii la peste 1000 m (Predeal, P51tini§, Semenic,
BSi§oara) in categoria spatiilor verzi sunt cuprinse, pe de o parte, suprafetele
amenajate din intravilanul statiunii, in cadrui parcurilor, grSdinilor, areale
forestiere, la care se adauga areale silvice naturale, legate direct de acestea.
Dimensionarea spatiilor verzi este corelatS cu capacitatea de primire a
statiunilor, cu diseminarea acesteia in intravilan §i cu extensiunea zonelor
turistice din cadrui cSrora spatiile verzi pot §i trebuie sS ocupe intre 30 §i 60
%. In general cea mai mare parte a statiunilor se inscriu in acest parametru,
care oscileazS intre 25 §i 80 %. Extinderea §i componenta spatiilor verzi a
constituit §i constituie obiectivul nemijlocit al planurilor de amenajare
integrals, rSspunzand criteriilor functionale. Componenta, extensiunea §i
forma acestora diferS de la caz la caz, adaptandu-se conditiilor morfologice
locale, preluarea in cadrui acestora a unor areale forestiere preexistente,
adaptarea, in realizarea spatiilor verzi, a speciilor de arbori, arbu§ti sau plante
decorative, adaptate la conditii climatice locale. Spatiile verzi, mai ales
pSdurile-parcuri, au un efect multiplu, in primul rand terapeutic, dar §i unui
estetic vitalizant (Cacovschi V.C. 1978), determinat de structura
compozitionalS specifics, de arhitectura peisagisticS, toate subordonate
profilului ftmctional al statiunilor.
Aceste fitopeisaje sunt alcStuite dintr-o multime de componente:
trupuri de pSdure, alei §i spatii ocupate cu arbori plantati, boschete cu diferite
compozitii §i aranjamente; alei u§or inclinate, mSrginite de arboret, bazine cu
apS, fantani arteziene inconjurate de arbori §i arbu§ti.
Spatiile verzi, cu deosebire componenta arboricolS, introduc varietate
§i pitoresc in geometrismul clSdirilor §i strSzilor, creazS efecte spatiale
particulare, precum §i efecte de luminS §i cromaticS, ceea ce duce la
cre§terea puterii atractive. AceastS calitate este cu atat mai evidentS cu atat
unele spatii verzi §i-au individualizat personalitatea pe parcursul a aproape un
secol (Baile Herculane, Vatra Dornei, Slanic Moldova, Borsec, Sovata,
Sinaia, Calimane§ti-C&ciulata, Govora, Felix).
Statiunile climaterice montane sunt avantajate de contactul direct cu
arealul forestier spontan inconjurator, format din specii de varste diferite, §i
care poate fi amenajat conform cu necesitatile de activitati (plimbari, cure de
aer, atletism, etc.).
Statiunile de pe litoralul M&rii Negre, creatie in cea mai mare parte a
ultimei jumatafi de secol, au necesitat eforturi deosebite pentru corectarea
fizionomica prin crearea de spatii verzi, in contextul existentei unui climat
temperat, cu un accentuat grad de ariditate. S-a recurs la solutii interesante,
atat in privinja implantarii §i adaptarii unor specii arboricole incluse unor
ansambluri forestiere, dar mai ales in contextul conceperii spatiilor verzi in
mod diferentiat pentru statiunile propriu-zise, cu spatii construite dens §i unde
predomina unitatile de cazare de tip hotelier, comparativ cu ora§ele- statiuni
in cadrui carora spatiile verzi apartinand a§ez5rii propriu-zise au fost integrate
proiectului de amenajare complexa a zonelor cu functii turistice. in primul caz
se remarca spatiile verzi create in cadrui statiunilor Mamaia, Jupiter, Cap
Aurora, Venus, iar in al doilea caz eel de la Eforie Nord §i Sud §i mai ales
ansamblul realizat in cadrui ora§ului Mangalia - statiunea Saturn.
- Plajele sunt o componenta esentiala a statiunilor litorale, in contextul
realizarii triadei faleza, plaja, apa marii. Plajele constituie principala atractie
ce canalizeaza in cea mai mare parte deplasarea in timpul zilei a clientelei din
cadrui statiunii. Plaja are cateva caracteristici: dezvoltarea in lungime, latimea
acesteia, determinate fie de prezenja falezei, sau de existenta in imediata
apropiere a unor suprafete lacustre (lagune sau limane marine), care fac din
plaja intinse grinduri nisipoase litorale de mari dimensiuni, cum este eel de la
Mamaia sau eel care desparte lacul Techirghiol de mare, in cazul statiunilor
Eforie Nord §i Eforie Sud.
O alta caracteristica importanta a plajei este cea a compozifiei chimice
a nisipului (de natura calcaroasa sau silicioasa), de care depinde gradul de
absorbtie al radiatiilor solare U.V. De asemenea, calitatea plajei este legata §i
de granulometria particulelor nisipoase.
Accesul la plajS §i circulatia in arealul acesteia este necesar a fi astfel
gandit incat distanfele parcurse sa fie cat mai reduse, in general acelea§i
pentru toate unitatile de cazare §i, de asemenea, pentru evitarea aglomerarii pe
anumite segmente. Clasificarea plajelor (pe delfini) tine de o multitudine de
aspecte, in care, pe langa cele prezentate anterior, se mai adauga amenajarile
comerciale §i agrementale amplasate de reguia periferic, dar la mica distanta
de spatiile de practicare a curei de soare §i apa; de igiena plajei.
- Mjloacele de transport pe cablu fi amenajarile pentru practicarea
sporturilor de iarna sunt amenajSri in slujba exclusiva a desfa§urarii unor
activitati cu caracter turistic, agremental sportiv.
Mijloacele de transport pe cablu sunt utilizate pentru accesul comod
§i rapid in zona montanS, dar mai ales catre domeniile schiabile dotate cu
partii de schi amenajate. Actiunea de dotare a regiunii montane cu mijloace
de transport pe cablu a inceput incS din 1942, cand a fost construit primul
telescaun din {ani, in Muntii Semenic. Aceasta tendinta a fost reluatS dupa
1960, cand efortul s-a centrat in special pe construirea urmatorului telescaun /\
>■
la Predeal. In continuare, eforturile de dotare s-au intensificat, cu concentrarea
pe zona Prahova, Bra§ov, unde vor fi construite telescaune §i teleschiuri.
Anul 1970 a constituit §i anul de cotitura in deplasarea interesului in
investitii §i dotare masiva sub aspectul bazei materiale, turistice, marcat de
inifierea programelor de edificare a mijloacelor de transport greu pe cablu,
care a necesitat cheltuieli substantiate, tehnologie §i nu in ultimul rand
interventii semnificative in peisajul montan forestier, respectiv telecabinele.
Astfel, intre 1970 §i 1982 sunt realizate cele opt telecabine, dintre care trei in
Postavaru - Bra§ov (Tampa, in 1970, Poiana Bra§ov - Kanzel - 1971, Capra
Neagra PostSvaru in 1982), patru telecabine in Muntii Bucegi, legand
statiunile climaterice montane, Sinaia §i Bu§teni de acest masiv montan
(Sinaia - Cota 1 400 §i Cota 1 400 - cota 2000, date in functiune in 1971,
respectiv Bu§teni - Babele - in 1977 §i Babele-Pe§tera, in 1982, care leaga
Valea Prahovei cu Valea Ialomitei, peste Platoul Bucegi, traversand unui
dintre cele mai spectaculoase sectoare ale abruptului prahovean) §i doar una
A
in Munfii Fagara§ (Balea Cascada, Balea Lac, in 1979). In acela§i interval de

timp se mai construiesc telescaune §i teleschiuri in aceea§i zona montana
Prahova - Bra§ov, la care se adauga telescaunul §i teleschiul Paltini§, apoi eel
de la Mogo§a (Cianga N., Axente Maria, 1996).
Ca urmare a moderniz&rii statiunilor balneoturistice din regiunea
carpatica (unele statiuni balneoclimaterice devenind multifunctionale, §i ca
urmare a dotarilor cu mijloace de transport pe cablu §i a realizarii de partii de
schi amenajate) §i aparitiei de noi statiuni climaterice montane §i complexe
turistice, dupa 1980 au fost realizate mijloace de transport pe cablu u§oare
(telescaune §i teleschi) in cateva dintre acestea §i in paralel cu dotarea in
continuare a statiunilor consacrate pentru sporturi de iarna: in 1981 - telescaun
§i teleschi la Vatra Dornei, Bor§a, Piatra Fantanele, telescaun la Muntele Mic
$i Bunloc, telescaun la Sovata, Straja, Parang- Ranca, apoi teleschiuri la
DurSu, Izvoru Mure§ului, Arie§eni, etc.
De§i comparativ cu alte {Sri, Romania ocupS o pozitie relativ
modesta, efectul dotarii masivelor montane cu aceasta categorie a fost
beneficS pentru proliferarea sporturilor de iarnS.
DupS 1990, regimul acestor dotSri §i utilizarea lor au fost afectate
negativ, in contextul cre§terii preturilor de acces pentru persoane, dar §i a
preturilor de intretinere.
Sub aspectul concentrSrii mijloacelor de transport pe cablu §i a
partiilor de schi amenajate, deservite de acestea, la nivel de masive §i
statiuni,. exista cateva dintre acestea care se apropie sau chiar egaleazS
statiuni similare alpine europene. Este cazul in primul rand a statiunii Poiana
Bra§ov, cu noua mijloace de transport pe cablu (doua telecabine, o
telegondolS §i §ase teleschiuri), urmate de Sinaia, cu opt mijloace de
transport pe cablu (doua telecabine, doua telescaune §i patru teleschiuri)
Predeal, cu cinci mijloace de transport (douS telescaune, dintre care unul
dublu §i trei teleschiuri), Bu§teni cu trei mijloace de transport (doua
telecabine §i un teleschi). La acestea se adauga cateva statiuni §i complexe
turistice care dispun de cate doua mijloace de transport pe cablu, telescaun §i
teleschi (Vatra Domei, Piatra Fantanele, Bor§a, PSltini§, Muntele Mic) sau
cate un singur mijloc, telescaun (Straja, Parang) sau teleschi (Arie§eni,
Bai§oara, Izvoru Mure§ului, DurSu etc.). (Fig. 9)
Lungimea totals a traseelor deservite de mijloace de transport pe cablu
a ajuns la peste 5 000 m, impunandu-se Poiana Bra§ov, cu 10 500 m, Bu§teni,
cu 8 300 m, Sinaia, cu 7350 m, Predeal cu peste 4 700 m, Balea, cu peste 3
600 m, Vatra Dornei §i Bor§a, cu peste 3 500 m. Capacitatea potentialului de
transport cumulate depa§e§te 24 000 persoane / ora (Poiana Bra§ov, in jur de
7 000 persoane / orS, Bujteni §i Predeal, in jur de 2 500 persoane / ora fiecare.
Partiile de schi, amenajate §i accesibile cu ajutorul mijloacelor de
transport pe cablu, totalizeazS 76 000 metri liniari, din care aproape 3A sunt
concentrate in zona Valea Prahovei - Bucegi §i in Poiana Bra§ov. In ultimii
ani, cateva din aceste statiuni au fost dotate cu ma§ini de tasat zapada, cu
tunuri ce produc zapada artificials. De asemenea un numSr restrans de partii
sunt iluminate pentru practicarea non-stop a schiului.
Amenajarea partiilor de schi, bob, sSniute, trambuline, legate direct de
mijloacele de transport pe cablu, necesitS spre a fi omologate, un pachet
precis de mSsuri, care sS le facS conforme cu stas-urile internationale:
corectarea defectiunilor de traseu, pentru omogenizarea complexitSîi
partiilor, nivelarea §i inierbarea acestora, organizarea scurgerii apei, fixarea §i
consolidarea taluzelor.
BO BOCX-
MOGOÂ
R§A
POIANA
BRA$OV
SIN
AIA
Pentru construirea partiilor, sunt utilizafi

versanti cu dispozitie predominant nordica, cu
altitudini intre 1000, 2000 m, neafectati de avalan§e,
cu lungimi intre 1 - 3 km §i diferenfe de nivel intre 400
BU$TEN
!
LACU ROÛ
<0 St*t*n
mm TekcM
WVTRA —— Tekxhis
DORNEI MysMft
PH»*sd*' Ofi
- - -hrii
PRED atrmhtim ■
EAL ---
UrntXrAcmc
Fig. 9. Principalele domenii schiabile din Carpatii Romaniei.
- - -fntk
tmkraitMe
§i 1000 m. Aceste partii, cu traseu mai mult sau mai putin sinuos, parcurgand
sectoare cu pante variabile, trebuie s& aibS latimi de 20 - 30 m. Pentru
prelungirea duratei de utilizate sunt necesare mSsuri de intre tinere §i
conservare, atat a subasmentului, cat §i a zSpezii. Peisajul modificat prime§te
astfel noi componente: culoare
defri§ate §i amenajate pentru mijloacele de transport pe cablu §i
partie; statii terminale §i stalpii de sustinere intermediari. Toate sunt
compensate de posibilitatea de acces in zona montana rapid, silentios §i
nepoluant.
Ansamblul mijloacelor de transport pe cablu, partii de schi, bob
saniute, sunt parte componenta a amenajarii turistice a unei statiuni
climaterice montane §i pentru sporturi de iarna, precum §i spatiului sau
a
functional aferent. In faza proiectarii, este necesara calcularea §i corelarea

dimensiunilor, raportata la trei parametrii de baza: capacitatea de cazare a
statiunii, capacitatea orara a mijloacelor de transport, gradul de incarcare §i
capacitatea de coborare asiguratS de partiile de schi.
2.2. Baza materiala cu caracter general

2.2.1. Potentialul de comunicatie
9 |
Alaturi de celelalte componente ale bazei materiale, caile de

comunicaîa aduc o contribute importanta, orientand §i canalizand fluxurile
turistice spre areale geografice de importanta majora: regiunea montana,
litoralul Marii Negre, regiunile pericarpatice, interna §i externa, statiuni,
centre urbane §i spatii rurale cu fond turistic antropic. Infrastructure s-a aflat
intotdeauna in legaturi de interdependent*! cu amenajarile turistice §i
activitStile care valorifica potentialul turistic §i amenajarile turistice.
Varietatea, densitatea, dar mai ales gradul de modernizare a cailor de
comunicatie au dezvoltat sau, dimpotriva, au inhibat amenajarile turistice
dintr-o regiune data, chiar in situatia existentei unui potential turistic complex
§i valoros. In contextul unei amenajari turistice, cu faze cu succesiune logica,
infrastructure de comunicatie trebuie sa preceada amenajarea turistica
propriu-zisa.
Regiunea carpatica, prin pozitia sa centraia, in cadrui teritoriului
national, a avut rolul de liant intre teritoriile inter §i extracarpatice. Un
exemplu concludent in aceasta privinta este utilizarea Pasului Oituz inca din
Neolitic, dovedita de existenta arealului de civilizatie Cucuteni-Ariu§d. De
asemenea, din sec. II dupa Chr., se menfin fragmente din drumurile romane in
Pasurile Bratocea §i Tihuta.
Legaturile transcarpatice au fost stimulate §i intensificate ulterior, pe
parculrsul epocii feudale, cand s-au permanetizat drumurile traditionale,
pastorale, ale sarii, ale lemnului, ale pacurii §i au devenit de asemenea perene
legaturile socio-economice, culturale intre Moldova §i Tare Romaneasca, pe
de o parte §i importantele centre me§te§ugare§ti, comerciale §i culturale,
Bistrita, Bra§ov, Sibiu. Acestea se faceau prin succesiuni de pasuri: Proslop-
Tihuta-Mestecani§; Bucin - Vlahita - Bicaz; Oituz, Teliu -
BuzSu; Bratocea; Bran-RucSr; Turnu Ro§u - Cozia; Meri§or - Lainici; iar de
la sfar§itul sec. XIX, Pasul Predeal.
2.2.1.1. Caile de comunicafie fi transporturile feroviare au devenit
modalitatea de deplasare dominants de la sfar§itul secolului XIX §i pe tot
parcursul secolului trecut in Romania. CSile ferate au fost edificate in cea mai
mare parte intre 1854 §i 1914. De§i in prima parte realizarea sistemului
feroviar s-a facut disjunct, in contextul social-istoric de la sfar§itul secolului
XIX, incS din aceastS perioadS s-au realizat jonctiunile care ulterior, dupS
Marea Unire din 1918, au fost benefice, prin traseele transcarpatice, pentru
Romania.
In toata aceastS perioada Rom&nia s-a racordat la principalele
tronsoane feroviare europene, implicandu-se chiar in organizarea unor curse
care prin modul de concepere §i implicare, s-au constituit in adevSrate rute
feroviare turistice: cursa Orient Express, initiatS in 1883, ce lega Europa
Centrals, cu extindere panS in Europa Occidentals, cu Europa de Sud-Est,
avand ca destinatie finals Istambulul. Repartitia spatiala §i infati§area retelei
feroviare din Romania este adaptata §i se pliazS pe unitatea centrals
carpaticS, caracterizata prin cele douS tronsoane pericarpatic extern,
pericarpatic intern, cu caracter inelar, ambele legate prin trasee feroviare
transcarpatice, dublate aproape in totalitate de componente infrastructurale
rutiere.
§i in Romania, transported feroviar a fost eel mai implicat in realizarea
legSturii §i a schimburilor, inclusiv cu caracter turistic intre regiunii e (Srii.
Este o situatie care se men tine panS cStre a doua parte a secolului trecut, §i
este incS un indicator al nivelului de dezvoltare §i al veniturilor medii ale
populatiei, incS modeste.
Pe parcursul secolului XX §i dupS aceea, statiunile balneoturistice din
Romania au fost influentate prin cerere, legatS de acest mijloc de acces, de un
anumit nivel de dezvoltare, amenajare §i conservare a potentialului turistic
natural §i antropic.
Cea mai mare parte a statiunilor balneoturistice de importantS
nationals §i internationals, precum §i centrele urbane, au devenit accesibile,
din una, doua sau mai multe directii pe cale feratS. Exceptie au facut o serie
de statiuni balneoturistice, puternic dezvoltate inca inainte de impunerea
transportului feroviar §i care, ulterior, au fost influentate in evolutia acestora.
Pentru statiunile farS acces direct la cSile ferate, mai ales in contextul
in care s-a dat dimensiune turismului de masS, coordonat, directionat §i
fmantat prin organisme cu caracter social, lipsa accesului direct feroviar, care
ingreuneazS accesul §i reduce astfel puterea de atractie, a condus §i sub acest
aspect la declinul unor statiuni balneoclimaterice. Exemple clasice sunt:
Borsec, in Carpatii Orientali, Moneasa, in Muntii Apuseni, SISnic Prahova, in
Subcarpatii Curburii. In cazul acestora erau §i sunt necesare transbordSri, cu
implicaîi in consumul de timp, de obosealS §i cu diminuarea confortului inca
din faza ce preceda sejurul propriu-zis.
DupS 1965 s-au facut eforturi de modernizare a transportului feroviar,
in contextul dieselizSrii §i electrificSrii tractiunii §i chiar a parcului de
vagoane. Efortul §i investitive realizate in anii 1965 - 1975, nesprijinite
ulterior, au reu§it sa conducS la supravietuirea §i mentinerea cererii pentru
transportul feroviar §i in prezent, de§i preturile comparative cu cele ale
transportului rutier sunt deja in defavoarea transportului feroviar.
Exista astazi voinja de modernizare in contextul sporirii vitezei de
deplasare §i a cre§terii confortului oferit, acestea devenind o alternative la
turismul automobilistic.
Regiunea carpaticS a impus infa{i§area §i distributia principalelor
magistrate feroviare. Sistemul feroviar romanesc este reprezentat de cele opt
magistrale care leagS capitala de toate regiunile tarii, peste Carpati §i fac
legStura in continuare cu toate tarile Europei. In cadrui acestora exista inca
cateva tronsoane neelectrificate §i nedublate, situate pe intervale care leaga
refeaua feroviarS a tarii cu Europa Occidentals. Exemplul eel mai
caracteristic in aceastS privintS il reprezintS sectorul Cluj-Napoca - Oradea.
Pe ansamblul tarii §i legat de turismul balneoclimateric §i astSzi
transportul feroviar se mentine pe primul loc ca optiune. Din aceastS cauzS,
este deloc neglijabilS distanta parcursS, legSturile directe existente, timpul de
parcurgere §i ritmicitatea curselor zilnice cStre destinatia aleasS. In conditii
specifice §i legate de sezonul de maximS solicitare, sunt puse la dispozitie
trenuri speciale, care asigurS legSturi zihiice, fie la distante mai mari de
principalele centre solicitante, cum este capitala, cStre Covasna, Vatra
Dornei, Sangeorz BSi, statiunile din Subcarpatii Valcei, in tot timpul anului,
fie suplimentarea in sezonul estival §i - sau in weekend - de garnituri cStre
Valea Prahovei sau cStre litoralul MSrii Negre.
O categorie aparte o formau panS in anii '60 ai secolului trecut, caile
feroviare inguste forestiere, care au avut maximS expansiune in perioada
interbelicS, in regiunea carpaticS §i care s-au conservat pe cateva tronsoane
panS spre sfar§itul secolului trecut. Acestea ajunseserS sS se integraze
peisajului montan. Ulterior, fiind considerate depa§ite tehnic §i nerentabile,
au fost in mare parte dezafectate (sau transformate in cSi ferate cu ecartament
normal, cum a fost tronsonul Alba Iulia - Zlatna).
A
In prezent, au mai rSmas cateva trasee de cSi ferate forestiere, de

aproape 200 km lungime, intre care se conservS cea de pe Valea Vaserului,
intre Vi§eul de Jos §i FSina (incS funcjionala §i parcugand unui dintre
traseele de vale caipaticS, in defileu, tipice din Carpatii Orientali); o cale
feratS in curbura internS a Carpatilor, intre Covasna - ComandSu, posibil a fi
reactivatS mai ales in contextul in care pe traseul acesteia exists unui
dintre monumentele tehnice cele mai rare din Europa - un plan inclinat sau
calea feratS ingusta - MocSnita - dintre Turda §i Campeni, cu oarecare §anse
de revigorare a traseului feroviar carpatic de pe Valea Arie§ului, prin
reabilitarea mijloacelor de tractiune §i modernizarea parcului de vagoane
(existent inca in conservare).
Exista sectoare de cale ferata care, prin traseul parcurs, se constituie
ele insele ca destinatii turistice cu valoare peisagisticS. Se remarca in acest
sens traseul transcarpatic nordic, intre Ilva Mica - Gura Humor, traversand
succesiv doua pasuri de culme, GrSdSniJa §i Mestecani§; traseul
transcarpatic, intre One§ti §i Ciceu, cu numeroase tuneluri §i viaducte; traseul
transcarpatic, dintre Bra§ov §i Campina, pe vaile Timi§ §i Prahova,
parcurgand una dintre cele mai interesante din punct de vedere peisagistic
regiuni montane dezvoltate pe calcare §i conglomerate (Muntii Barsei §i
Muntii Bucegi) §i cea mai reprezentativS grupare de statiuni climaterice
montane din Romania; traseul transcarpatic din Defileul Oltului, parcurgand
regiunea de contact dintre Muntii FSgSra§ §i Grupa Parang, cu lacurile de
acumulare din spatiul carpatic, Tara Lovi§tei, cu a§ezSri rurale caracteristice
§i obiective turistice antropice (MSnSstirea Cozia, ctitoritS de Mircea eel
BStran, MSnSstirea Cornet, punctul de vamS Tumul Ro§u, vestigiile antice
romane (castrul Arrutela), sau complexul de statiuni din Subcarpatii Valcei;
traseul transcarpatic dintre Tara Hategului §i sudul tarii, traversand pasul de
culme Meri§or §i defileul Lainici, cu lucrSrile de arts pentru transportul
feroviar; traseul transcarpatic din Muntii Banatului, din Depresiunea Hateg
cStre Campia Lugojului, cu posibilitate de reintroducere in circuit a singurei
cSi ferate cu cremalierS din Romania peste Poarta de Fier a Transilvaniei;
traseul de pe Valea Mure§ului, intre Alba Iulia §i Arad, care strSbate una
dintre cele mai dense regiuni cu obiective turistice antropice, grupate in situ-
uri urbane §i a§ezSri rurale; traseul transcarpatic Cluj-Huedin-Oradea, ce
strSbate una dintre cele mai reprezentative sectoare de vale in defileu (a
Cri§ului Repede) din Romania, cuprinzand o mare aglomerare de obiective
turistice carstice; traseul de pe Valea Some§ului, ce traverseazS Jugul
Intracarpatic, cu legSturS intre Depresiunea Transilvaniei (cu centrele urbane
Cluj-Napoca - Bistrita - Dej) cu nord-vestul tarii (Jibou, Baia Mare, Satu
Mare).
LegStura feroviarS turisticS intre capitala tarii §i litoralul MSrii Negre
se mentine, in sezonul estival, alSturi de transportul rutier cu mijloace auto
proprii, principala legSturS, care prin vitezS §i, in parte, printr-un confort
amendabil, va satisface o cerere turisticS crescandS, care-§i manifests cu
adevSrat dimensiunea la sfar§itul fiecSrei sSptSmani, din intervalul iunie-
septembrie.
2.2.1.2. Caile de comunicafie rutiere formeaza o adevSratS refea ce
acoperS cu densitSJi diferite §i un grad diferit de modernizare intreg teritoriul
tarii. Principalele trasee rutiere de importanta nationals §i europeanS,
dubleaza §i completeazS traseul cailor ferate.
Repartitia teritoriala a principalelor cai de comunicatie rutierS repeta,
in mare, pe cea a cailor feroviare, completandu-le mai ales in regiunea
montana, pe traseele greu accesibile.
Implicarea in deplasSrile pe distance scurte §i mijlocii, revolutionarea
in domeniul constructiilor rutiere §i progresele realizate in domeniul
construcîei automobilistice, au facut din acestea principala posibilitate de
legSturS intre cei doi poli, ai cererii §i ofertei turistice, §i ceea ce e mai
important, implicarea in circuitul turistic, datorita liberei alegeri a traseului, a
regiunilor strabatute.
De asemenea caile de comunicatie rutiera §i transporturile auto au
condus la aparitia de noi tipuri de amenajare turistica (moteluri §i
campinguri) §i la proliferarea unor noi forme de turism.
Densitatea cailor rutiere este mult mai mare decat a celor feroviare §i
exists diferenfieri mult mai mari intre tipuri de cai rutiere reflectate in trasee
alese, in ecartament (lafime), nivel de modernizare §i intensitatea optiunii
pentru o anumitS categorie sau traseu apartinand unui drum national sau
international.
A
In contextul integrSrii inevitabile a Romaniei in structurile europene,

reteaua rutiera este unui din componentele esentiale care va facilita sau
dimpotrivS va intarzia aceastS comuniune. Eforturile in aceastS directie au
fost incepute incS de acum caîva ani §i pe langS clasicele deja, dar mai
puîn racordabilele E 68, E 70, E 60, E 85, E 81 sau E 87 se vor impune cu
acuitate in primul rand componentele nationale ce se vor racorda la marile
coridoare rutiere europene: Coridorul 4, pornind de la Berlin - Praga -
Bratislava - Viena - Budapesta - Arad (Timi§oara) - Sebe§ - Sibiu - Bucure§ti
- Giurgiu spre Bulgaria - Turcia (Istanbul) sau Grecia, cu variantele Arad,
Bra§ov, Bucure§ti; Bucure§ti - Constanta; Coridorul 9 face legStura intre
nordul Europei §i Tarile Balcanice: Helsinki, Kiev, CernSuti, Siret, Roman,
BacSu, Bucure§ti, Giurgiu, Ruse, Bulgaria, Turcia sau Grecia. In perspectivS,
Romania se va racorda §i la Coridorul 7 care va urmSri traseul DunSrii pe
cale rutierS.
Toate aceste trasee vor deveni componente ale drumurilor europene
modernizate, fie autostrSzi, fie §osele rapide §i se vor implica in mod
nemijlocit §i in canalizarea fluxurilor turistice spre Romania §i sud-estul
Europei sau dinspre Romania, cu caracter centrifug spre Europa.
Prezenta arcului carpatic, a carei fragmentare a permis
individualizarea, in timp, a numeroase trasee de legatura intre regiuni
geografice inter §i extracarpatice, cu un parcurs cu mare valoare peisagistica
§i urcand la altitudini diferite. Aceste trasee se constituie ca raze, acoperind
intreg teritoriul tarii, pornind de la extremitatea nord-vestica peste Pasul Huta
Certeze, ce leaga doua din „tarile" cele mai reprezentative din punct de vedere
al civilizatiei §i culturii traditionale, pana la inchiderea prin traversarea
Muntilor Mese§ului, prin Poarta Mese§ului §i a Jugului Intracarpatic in
lungul vaii Some§ului.
In cadrui acestui periplu se remarca trasee de inaltime apropiindu-se
de 2000 de m, mai ales Transfagara§anul, ce strabate una dintre cele mai
reprezentative regiuni montane cu relief glaciar din Romania - Muntii
Fagara§ (Alpii Transilvaniei) sau Transalpina, peste Muntii Parang legand
peste Pasul Urdele doua regiuni complementare ca §i civilizatie §i cultura, cu
influenta mai ales provenind din Transilvania (Novaci §i Poiana Sibiului).
Cea mai mare parte din caile rutiere nationale (internationale) §i
judetene au fost modernizate (asfaltate sau betonate) in perioada 1965 - 1975,
unele conservandu-se §i astazi, chiar daca conditiile de deplasare sunt mai
precare decat in urma cu trei decenii.
Traseele transcarpatice in sectoarele greu accesibile au necesitat §i
lucriiri de arta care se implied in ambianta complexa montana.
Pe de alta parte, traversarea Dunarii prin poduri rutiere continue o
tradifie inca din perioada antica in legaturile dintre regiunile §i tarile de la
nord §i sud de fluviu. Astazi, acestea se realizeaza peste barajul de la Gura
Vaii, peste podul rutier §i feroviar Giurgiu-Ruse, podul turier §i feroviar
Cernavoda-Fete§ti, implicat in completarea coridorului 4 sau podul rutier de
la Giurgeni-Vadu Oii. Posibilitatile de traversare ale Dunarii §i intensificare a
legaturilor cu sud-estul Europei vor fi extinse odata cu darea in functiune a
podului rutier dintre Calafat §i Vidin.
Pe langa §oselele de utilitate generaia, au fost realizate inca de la
sfar§itul secolului XIX, in regiunea carpatica, drumuri care au permis accesul
turistic intre zonele joase §i inalte ale Carpatilor, au scurtat distanta intre
regiuni de importanta turistica sau au ameliorat accesul catre unele statiuni §i
masive montane, prin posibilitati alternative.
Din acest punct de vedere se deta§eaza primul drum alpin din
Romania intre Sinaia §i Platoul Bucegilor. Aceasta orientare a fost continuata
in perioada interbelica, dar mai ales in intervalul de 10 ani. In aceasta ultima
parte s-a realizat legatura intre bazinele Bistritei §i Moldovei, peste Rarau, pe
traseul Chiril - Campulung; a fost construita §oseaua dintre Durau §i Izvoru
Muntelui permitand scurtarea accesului intre cele doua puncte, prin evitarea
ocolirii Lacului de la Izvoru Muntelui; a fost realizata §oseaua Baile Tu§nad -
Bicsad - Lacul Sfanta Ana; s-a facut jonctiunea cu Transalpina, cu acces catre
Depresiunea Petro§ani §i Valea Lotrului; s-a realizat legatura prin
Depresiunea Beiu§ cu Stana de Vale, statiunea Poiana Bra§ov este accesibila
nu numai prin Bra§ov, ci §i dinspre Predeal - Ra§nov.
Pe de alta parte, drumuri intens frecventate in Evul Mediu, astazi nu
sunt accesibile cu mijloace automobilistice de transport. Exemplul eel mai
semnificativ in aceasta privinta este drumul transcarpatic, intre Bazinul
Bistritei §i Some§ului Mare, dintre Carlibaba - §ant, care ar scurta, de
asemenea, accesul, dinspre estul tarii.
Deoarece zona forestiera se suprapune peste cea mai mare parte a
regiunii montane, caile de acces create pentru valorificarea economica ale
acesteia - drumurile forestiere - pot fi §i sunt utilizate in accesul sau chiar in
organizarea spatialS a unei zone turistice.
Traseele acestora urmeaza in general refeaua hidrografica, adeseori
puternic afectata, atat ca regim al scurgerii, cat §i ca potential biotic sau
versanti puternic inclinati, fapt ce a impus un mare volum de lucrari §i masuri
speciale pentru consolidare §i stabilitate.
Drumurile forestiere se desprind din reteaua rutiera judeteana §i
locala, de foarte multe ori modernizata §i, in situatia reducerii sau suspendarii
exploatarilor forestiere, pot deveni drumuri forestiere turistice la nivel
altitudinal mediu, care patrund in zona montana, pana la limita superioara a
padurii.
§oselele forestiere alcatuiesc o refea densa ce face legatura intre
poalele muntelui §i zona sa inalta, iar utilizarea lor crescanda in scopuri
•. m m (
tunstice va conduce la modernizarea celor mai reprezentative. In prezent, in

Carpati, exista peste 5 000 km drumuri forestiere, cu densitpti osciland de la
30 km /100 km2 pana la mai putin de 5 km /100 km2.
Se remarca trasee cu mare valoare peisagistica in Muntii Tible§ pe
valea Minghetului, trasee in Caliman, in Muntii Bistritei §i Giumalau, in
Muntii Vrancei, in Muntii Ciuca§-Zagan, in Muntii Barsei, Fagara§, Cindrel
sau in Muntii Apuseni, cu deosebire in lungul vailor care au sectoare de v&i
in chei (in Muntii Trascau, Bihor, Padurea Craiului).
Accesul pietonal direct spre zona montana inalta §i deplasarea in
cadrui acesteia se fac prin poteci turistice marcate. Acestea se desfa§oara de
la poalele muntilor, pe versanti §i in lungul culmilor montane, adeseori pe
vechile plaiuri, totalizand cateva mii de km. Dintre acestea se deta§eaza trasee
de acces in zona montana §i trasee de creasta sau de culme. Densitatea
potecilor turistice oscileaza foarte mult, de la densitati mari inregistrate in
masivele calcaroase conglomeratice, de mica extensiune spatiala, dar intens
solicitate de catre turismul montan pentru potentialul lor complex (CeahlSu,
Ciuca§, Bucegi, Piatra Mare, Piatra Craiului, Muntii Capatanii sau cu unele
exceptii Retezatul), pfina la valori foarte scazute, caracteristice masivelor
vulcanice §i fli§ului din Carpatii Orientali, Muntilor Parang sau GilSu -
Muntele Mare.
Un numSr destul de mare de masive montane nu dispun practic de o
refea constituitS din poteci turistice marcate, nu au ghiduri ca sS descrie
aceastS refea, iar rolul potecilor turistice este adeseori preluat de poteci
pastorale.
2.2.1.3. Transporturile navale au constituit in secolul XIX §i pana in
prima jumState a secolului trecut, unui din mijloacele preferate, pe DunSre §i
in croazierele de pe Marea NeagrS. Atu-xirile acestira constau in capacitatea
mare de transport, asigurarea unui confort ridicat, cost relativ scSzut,
comparativ cu celelalte mijloace de transport, posibilitatea de a cunoa§te
regiuni la mare distantS de tarS.
/V
In Romania sunt in curs sS fie reluate croazierele pe DunSre, atat in

aval, panS la mare, cat §i in amonte, strSbStand tSrile Europei Centrale. De
asemenea se intenfioneazS reluarea organizSrii croazierelor in Marea NeagrS,
cu destinatii Crimeea, Caucaz, Riviera BulgarS §i TurceascS, dar mai ales
excursii pe distante medii in bazinul MSrii Mediterane.
2.2.1.4. Transporturile aeriene au preluat, mai ales in conditiile
actuale de deplasare rapidS §i la mari distance, cea mai mare parte din
turismul international receptor, provenit de la mare distantS. Refeaua de
aeroporturi internationale constitute din Aeroporturile Bucure§ti-Otopeni,
Bucure§ti-BSneasa, Constanfa-Mihail KogSlniceanu, Timi§oara, Arad, Ia§i,
la care se vor adSuga Cluj-Napoca, Targu Mure§, Suceava vor deveni in
conditiile alinierii la standardele europene, de siguranta, confort §i pachete de
servicii, destinatii obi§nuite pentru turistmul international receptor.
Cursele sunt deservite de aparate apartinand unor linii aeriene
internationale, de cStre firma Tarom sau pe sistemul Charter. Exists o
tendintS de aliniere a flotei romane§ti §i a aeroporturilor pentru receptarea
oricSrei tip de navS aerianS.
Pe plan intern, legSturile se fac intre capitals §i cele 16 aeroporturi, in
ambele sensuri. Ponderea componentei turistice este incS redusS, dacS se ia in
considerare constul ridicat, comparativ cu eel al altor mijloace de transport.
V. CIRCULATIA TURISTICA
5
1. Aspecte generate
Circulatia turistica este una dintre cele trei componente esentiale

(alaturi de potentialul turistic §i baza materiala) ce concura la definirea
fenomenului turistic. Este elementul sintetic care reflecta eel mai fidel modul
§i nivelul de valorificare al potentialului turistic.
In acela§i timp, circulatia turistica este §i un fenomen geodemografic
complex, de mare amploare, constand in deplasari temporare de populatie
apartinand la diferite grupe de varsta, categorii sociale §i care, cantitativ, este
comparabil cu eel al deplasarilor pentru munca.
Efectul circulatiei turistice este combinat: social, contribuind la
posibilitafile de organizare a timpului liber, la profilaxia unor afectiuni,
refacerea potentialului biologic sau ameliorarea starii de sanatate, largirea
orizontului informational; de acumulare economica, mai ales pentru regiunile
receptoare de fluxuri turistice, care-§i valorifica perpetuu sau sezonier oferta
turistica primara, regenerabila prin amenajare §i adaptare.
Circulatia turistica are §i un caracter aleator, acesta decurgand din
substratul subiectiv al optiunii, iar volumul acesteia nu este intotdeauna direct
proportional cu eel al valorii patrimoniului turistic §i al amenajarilor bazelor
materiale. Problema esentiaia este de stimulare a circulatiei turistice, in
conditiile practicarii sale in limitele mentinerii echilibrului ecologic, pentru
atingerea parametrilor de eficienta, a ansamblului amenajarilor §i mentinerea
constanta a acestora, printr-o politica de valorificare complexa a tuturor
factorilor favorizanti. Aceasta include §i diversificarea paletei serviciilor,
cre§terea calitatii acestora, aducandu dupa sine, in mod inerent, aparitia de
noi forme de practicare a turismului.
Caracterul de continuitate sau sezonalitate a functionarii amenajarii
turistice, dependent de cererea turistica, la nivelul unuia sau raportat la un
interval de mai mulfi ani, pentru intreg ansamblul national sau la nivelul unor
unitati naturale ori antropice, dau acesteia (circulatiei turistice) imaginea de
vai succesiv, cu amplitudini diferite, cu un maxim in sezonul estival sau
maxime repetate la fiecare sfar§it de saptamana, cu inca un varf cu caracter
secundar in sezonul de iarna (raportat la nivelul unui an) sau in anii cand sunt
introduse in circuit noi obiective. Atunci, presiunea turistica se manifesta cu
deosebita intensitate. Se inregistreaza curenfi de circulate turistica foarte
den§i, suprapu§i in general marilor axe de comunicatie, supradimensionati in
functie de destinatii care pot fi areale (de exemplu litoralul Marii Negre in
sezonul estival) sau catre centre de polarizare (statiuni sau ora§e). Acestea
devin mai apoi, dupa impactul cerere-destinatie, puncte de dispersie
teritorialS la nivel local.
Aceasta situatie face ca circulatia turisticS la nivelul unei regiuni
geografice panS la nivelul tarii sa fie o succesiune de aglomerSri §i disipSri a
cSrei intensitate se atenueaza direct proportional cu indepartarea de ariile de
provenienfS ale turi§tilor.
Estimarea volumului circulatiei turistice este o problema deosebit de
complexS §i care comports un grad apreciabil de relativitate. Aceasta din
cauza faptului ca segmente importante de turi§ti, practicand anumite forme de
turism „scapS" evidentelor statistice. Se includ in aceastS categorie
persoanele ce practicS turismul de sfar§it de saptSmanS farS innoptare intr-o
unitate de cazare, cei care se deplaseaza pentru o singurS zi, precum §i cei
care tranziteaza prin regiunea respectivS.
Cat prive§te numarul de persoane care se deplaseaza in cadrui unei
regiuni geografice cu mare extensiune spatialS, acela§i subiect (turistiul) va fi
inregistrat in mod repetat de cite ori se cazeazS, reie§ind in final un numar
mai mare de persoane fizice decat eel real. Aceasta influenteaza estimarea
dimensiunii circulatiei turistice, de§i subiectul in cauza consumS de fiecare
data produsul turistic, §i cu acela§i efect economic. Aspectul subliniat este
valabil pentru cei care practica turismul de mare mobilitate, itinerant, in zona
montana sau cu destinafie obiective culturale §i mult mai pufin in cazul
turismului de sejur din statiuni.
2. Caracteristicile circulatiei turistice
Circulatia turistica in Romania a avut o evolutie sinuoasS in diferite

etape de dezvoltare ale acesteia. Astfel, pana in perioada interbelicS, turismul
era considerat un fenomen elitist, fiind implicate un numar relativ redus de
persoane apartinand unor categorii sociale cu posibilitate de practicare.
Dezvoltarea social -economics din perioada interbelica, la care se adauga
statuarea concediului de odihna platit au oferit conditiile pentru trecerea
treptatS la practicarea unui turism de masa, cu implicarea unui numar mult
mai mare de persoane, apartinand unor categorii sociale mai diverse.
Fenomenul s-a accentuat in special dupa 1955.
Pe de alta parte, panS in 1960, exista o circulate turistica aproape
exclusiv autohtona. DupS aceastS datS, in conditiile unei deschideri evidente
a Romaniei catre Tanle Occidentale, a lansarii politicii de amenajare turisticS,
orientata initial catre litoral, §i apoi cStre celelalte regiuni ale tarii,
determinata §i de o redresare economics vizibila, se remarcS o cre§tere a
cererii pentru produsul turistic astfel realizat in Romania §i din partea altor
tari, initial din cele cu regim social politic asemanator, §i mai apoi din tari
dezvoltate, precum Germania, Italia, Jarile Scandinave, Israel, SUA.
Orientarea fluxurilor turistice internationale era predominant
sezoniera, cu solicitarea in principal vara, pentru litoralul Marii Negre §i
iama, pentru sporturi de sezon, in stafiunea Poiana Bra§ov §i cele de pe valea
Prahovei, preferate cu deosebire de catre turi§tii din Germania Federala.
In acela§i timp, se remarca individualizarea unui autentic turism
autohton de masa, cu caracter dirijat §i mijlocit prin institutii turistice
specializate (Ministerul Turismului, OJT, Organizafiile sindicale).
Cu unele fluctuatii, circulatia turistica interna inregistreaza o cre§tere
continua, in toata aceasta perioada, pana in 1989, in timp ce cererea turistica
internationala s-a diminuat dramatic, incepand din perioada 1975-1980, cu
accentuarea acestei situafii nefavorabile in urmatorul deceniu §i datorita
degradarii bazei materiale, a diminuarii ca diversitate §i calitate a pachetelor
de servicii oferite, la care se adauga problema de viza, de obligativitate de
cheltuiala in valuta §i reducerea accesului in unitati de alimentafie publica §i
de agrement, intr-un interval restrictiv de timp (orele 10-21).
Atat circulatia turistica autolitona, cat §i cea internationala, a
A
inregistrat aceea§i tendinta de diminuare §i dupa 1990. Inlaturarea restrictiilor
amintite anterior nu a putut sa compenseze calitata indoielnica a bazei
materiale turistice, a serviciilor, cu atat mai mult cu cat prefurile in cre§tere
continua nu reflectau serviciile oferite.
Din punct de vedere al regimului circulatiei, se mentin, sezonul estival
ca varf de cerere, sezonul hivernal ca §i maxim secundar al acesteia, cu cele
doua diminuari in anotimpurile de tranzifie.
Din punct de vedere a dimensiunii §i directionarii fluxurilor turistice,
se pot observa trei tendinte:
- orientarea masiva in intervalul iunie-septembrie catre litoralul Marii
Negre §i catre statiunile care §i-au mentinut competitivitatea sub aspectul
ofertei turistice;
- circulatia turistica de propoitii substantial, cu o mai buna repartifie in
timpul anului, catre componentele sistemului balneoturistic romanesc;
- deplasarea cStre obiective turistice disparate, centre urbane sau catre
areale cu obiective turistice cultural istorice.
Se remarca mentinerea circulatiei turistice spre zona montana propriu-
zisS, cuprinzand o masa mai redusa de turi§ti, care vara practica turismul
pietonal de munte, iar iarna se orienteaza catre statiunile penru sporturi de
iarna.
In ceea ce priveijte turismul international, de dimensiuni mai reduse
comparativ cu turismul autohton, acesta i§i mentine preferintele existente §i
inainte de 1989: catre litoralul Marii Negre, in sezonul estival, care §i anterior
perioadei de deelin se menfinea ca principal areal de polarizare; statiunile
climaterice montane §i pentru sporturi de iarna din zona Prahova - Bra§ov,
mai putin in sezonul estival, cat mai ales iarna pentru sporturi de sezon (cu
deosebire turi§tii de origine germanS); un grup de statiuni balneoclimaterice
cu factori de curS recomandati pentru rezultate deosebite (apele termale de la
Felix §i BSile Herculane, apele minerale carbogazoase, in cazul Covasnei,
apele sSrate de la Sovata, nSmolurile terapeutice dar §i tratamentele
gerontologice in institutii de profil in arealul Bucure§tiului sau la staUunea
Neptun). Un al patrulea pol in reprezintS §i Bucure§ti, capitala tSrii, cu baza
turisticS cea mai moderns din tarS, stimuland turismul de cunoa§tere,
turismul de afaceri, simpozioane §i colocvii.
3. Principalii indici ce caracterizeaza circulatia turistica
3.1. Evolufia numarului de turifti este semnificativS pentru

tendintele care s-au manifestat in toatS aceastS perioadS. Pentru turismul
autohton s-a inregistrat un varf in 1989, dupS care volumul acestui indicator
s-a redus cu mai mult de 50 %. Exists in prezent semne de relativS
j| A
stabilitate §i un inceput de cre§tere, dupS 1998. In privinfa numSrului de

turi§ti strSini, tendinta de scSdere s-a mentinut constants in ultimele douS
decenii, cu o micS cre§tere in 1990, nesemnificativS, pe fondul dorintei de
cunoa§tere a situatiei reale a Romaniei §i, poate, din curiozitate. Contactul
direct cu realitSfile au condus la reluarea procesului de scSdere in volum. De
abia dupS 2000, firme internationale de prestigiu, care in anii '70, '80 s-au
implicat in orientarea de fluxuri turistice internationale spre Romania §i care
ulterior s-au retras (Neckerman), au revenit, la acestea adSugandu-se §i altele,
precum TUI.
Acest efect, care se dore§te a fi de duratS, se datoreazS §i inceputului
privatizSrii bazei turismului §i a unei posibile implicatii in aceasta a unor
lanturi turistice internationale.
3.2. Numarul innoptSrilor evidenfiazS aceea§i tendinfS de scSdere cu
peste 50 % pe ansamblu §i depa§ind acest procent in cazul innoptSrilor
realizate de turi§tii strSini.
DacS in cazul numSrului de turi§ti inregistrati, pe primul loc se situa
municipiul Bucure§ti, urmat de statiunile din zona montanS, statiunile
balneoclimaterice §i de zona litoralului MSrii Negre, ponderea innoptSrilor la
nivel de mari regiuni polarizatoare se inverseazS, pe primul loc situandu-se
litoralul MSrii Negre, urmat de statiunile balneoclimaterice §i municipiul
Bucure§ti. Acest fenomen se datoreazS duratei sejurului in statiuni care este
incomparabil mai mare, de la cateva zile panS la peste 12 zile, in conformitate
cu specificul turismului practicat in zona litorala sau a turismului cu o
motivatie precisS, in cazul statiunilor balneoclimaterice.
Mobilitatea circulatiei turistice se diferenfiaza in raport cu forma de
turism practicatS, reflectatS la randul ei de durata sejurului, minima in cazul
turismului itinerant automobilistic, medie, in cazul turismului de sejur
practicat in statiunile climaterice montane sau chiar litorale §i durata mare
(peste 15 zile) pentru statiunile balneoturistice consacrate. Pe ansamblul tarii
acesta a inregistrat o scadere sensibilS, cu nuantSri de la o categorie de
amenajare turistica la alta.
3.3. Gradul de utilizare a capacitatilor de cazare este un indice real
care reflects intensitatea valorificSrii potentialului turistic natural §i a bazei
, ............ A
de cazare prin care este utilizat acest potential. In toate categoriile de
amenajare turistica, dar §i la nivelul unitatilor naturale §i a celor
administrative se manifests o tendinta de scSdere a acestui indice, ceea ceA
f
conduce la o subutilizare cronicS §i acumularea de deficite financiare. In cei

10 ani, coeficientul de utilizare s-a redus de la 67,2 % la 36,9 % (Melinda
Candea §i colab. 1998). AceastS tendintS este mai atenuatS in cazul
hotelurilor, dar este de-a dreptul dramatics pentru hanuri unde aceasta s-a
redus de la peste 50 % in 1989 la putin peste 10 % in 1998; pentru cabane,
acest indice a scSzut de peste 2 ori, iar pentru taberele §colare, reducerea a
fost §i mai mare, de peste 4 ori. Se mai mentin stafiuni cu coeficienti de
cazare depS§ind 50 %, in cazul statiunii Covasna sau areale intens amenajate,
cum este litoralul MSrii Negre, unde coeficientul de utilizare se apropie de 50
%. La nivelul judetelor, situatia reals a puterii de atractie a obiectivelor
turistice ce formeazS oferta turisticS este reprezentatS de judefe in care gradul
de utilizare, de§i redus intre 45 §i 55 % (jud. Covasna, jud. Constanta,
Dambovtia) se gSse§te la distantS mare de alte judefe in care gradul de
utilizare a scSzut sub 25 % (Hunedoara, Teleorman, Vrancea) sau chiar sub
20 % (Vaslui).
3.4. Turismul international receptor a inregistrat o scSdere continuS in
ultimele douS decenii. De asemenea, §i aria de provenientS a turi§tilor §i
volumul venirilor s-a modificat. In prezent, eel mai mare volum de turi§ti
strSini provine din tarile vecine Romaniei, la care se adaugS in ordine
succesivS Germania, Israel, Italia, Franfa.
Turismul international emitent este o components a circulatiei
turistice, de altfel singura care a inregistrat cre§teri substantiate de la an la
andupS 1989 panS in prezent, aceastS tendintS accentundu-se si in anii care
urmeazS in conditiile in care interdictiile interne de naturS diferitS au fost
i>
eliminate.AceastS tendintS tinde sa ia proprtii pe fondul scaderii
competitivitafii ofertei turistice traditionale litorale §i a statiunilor
balneoclimate
i serviciilor,
cat tari cu un
turn piata
unde fur
cre§terea veni
remarca ca c
mat din punct de vedere a calitatii §i
urinate de Eg. diversitatii serviciilor froreturilor
occidentale in discordante, adeseori mai mari decat ale
Malta care unor an?at pe principii economice
se ; orientare sSnatoase ale economiei de i::eaza in mod
catr real concurenta. La aceasta se adauga §i
Thailanda, cu uunor categorii mai largi §i numeroase
i poate socio-umane. Se anfii preferenfiale, intr-o
observe prima faza Grecia §i Turcia, scntru ca
atragatoare di apoi sa se continue tendinta cu Tunisia §i
accentuare a . tarile Franta Italia Spania , Croatia,sau
statiunile din tari mai mici,precum a celor
s accesului cat anterioare.Pentru contrasezon se poate
solicitantilor i constata o r inatii la mare distanta ,din
vizelor, pent ; Asia de Sud-Est precum iL lul s3u,, in
pentru tarile n Canare, sau chiar in Antile. In ultimii ani
disparut ca lit se - rediorecfiuonare catre ofertele
turistice considerate mai v vecine,
In
Ungaria, Bulgaria.Se constata in ultimii
privtx catre
ani §i o n ului international emitent,
Jfirile vein pentru sporturi de iarna catre )ti lul
cea mai nr austriac, partial catre Elvefia §i Slovenia.
Pentru In privinta destinatii internationale
JI motivatia multiple, libertatea de mi§care a > t
pr cuno§tinJ|, ingradita dupa aceasta data de necesitatea
practicat in . obtinerii * i mai mare parte din destinatii,
micS, Austrl cu restrictii deosebite :v patiul Schengen ,
dar dupa 2002 §i aceasta piedica a i a
liberalizarii accesului catre aceste tari.
ssstinafiei, eel mai mare numar de turi§ti se orientau initial T pentru ca
ulterior romanii sa circule aproape fara restrictii rate a Europei,(exceptie
facand mai ales Marea Britanie).
âre pleaca in tarile Europei Occidentale, sau alte destinatii LUa consta din
cunoa§tere, in primul rand, vizita la rude, p odihna §i agrementul, cu sejur de
una-doua saptamani, I ii din Turcia, Grecia, dar §i din Croatia sau
in masura mai i in pondere, de la an la an, in statiuni din
Italia Franta,
zile, in conformitate cu specificul turismului practicat in zona litorala sau a
turismului cu o motivatie precisS, in cazul statiunilor balneoclimaterice.
Mobilitatea circulatiei turistice se diferenfiazS in raport cu forma de
turism practicatS, reflectatS la randul ei de durata sejurului, minima in cazul
turismului itinerant automobilistic, medie, in cazul turismului de sejur
practicat in statiunile climaterice montane sau chiar litorale §i durata mare
(peste 15 zile) pentru statiunile balneoturistice consacrate. Pe ansamblul tarii
acesta a inregistrat o scadere sensibilS, cu nuantSri de la o categorie de
amenajare turistica la alta.
3.3. Gradul de utilizare a capacitatilor de cazare este un indice real
care reflects intensitatea valorificSrii potentialului turistic natural §i a bazei
de cazare prin care este utilizat acest potential. In toate categoriile de
amenajare turistica, dar §i la nivelul unitatilor naturale §i a celor
administrative se manifests o tendinta de scadere a acestui indice, ceea ce
conduce la o subutilizare cronica §i acumularea de deficite financiare. in cei
10 ani, coeficientul de utilizare s-a redus de la 67,2 % la 36,9 % (Melinda
Candea §i colab. 1998). Aceasta tendinta este mai atenuatS in cazul
hotelurilor, dar este de-a dreptul dramatics pentru hanuri unde aceasta s-a
redus de la peste 50 % in 1989 la putin peste 10 % in 1998; pentru cabane,
acest indice a scSzut de peste 2 ori, iar pentru taberele §colare, reducerea a
fost §i mai mare, de peste 4 ori. Se mai mentin statiuni cu coeficienti de
cazare depS§ind 50 %, in cazul statiunii Covasna sau areale intens
amenajate, cum este litoralul Marii Negre, unde coeficientul de utilizare se
apropie de 50 %. La nivelul judetelor, situatia reals a puterii de atractie a
obiectivelor turistice ce formeaza oferta turistica este reprezentatS de judete
in care gradul de utilizare, de§i redus intre 45 §i 55 % (jud. Covasna, jud.
Constanta, Dambovita) se gase§te la distanta mare de alte judefe in care
gradul de utilizare a scazut sub 25 % (Hunedoara, Teleorman, Vrancea) sau
chiar sub 20 % (Vaslui).
3.4. Turismul international receptor a inregistrat o scadere continua in
ultimele doua decenii. De asemenea, §i aria de provenienta a turi§tilor §i
volumul venirilor s-a modificat. In prezent, eel mai mare volum de turi§ti
straini provine din tarile vecine Romaniei, la care se adaugS in ordine
succesivS Germania, Israel, Italia, Franta.
Turismul international emitent este o components a circulatiei
turistice, de altfel singura care a inregistrat cre§teri substantiate de la an la
andupS 1989 panS in prezent, aceastS tendintS accentundu-se si in anii care
urmeazS in conditiile in care interdicfiile interne de naturS diferitS au fost
eliminate.AceastS tendintS tinde sa ia proprfii pe fondul scaderii
competitivitatii ofertei turistice traditionale litorale §i a statiunilor
balneoclimaterice atat din punct de vedere a calitatii §i diversitatii serviciilor
serviciilor, cat §i a preturilor discordante, adeseori mai mari decat ale unor
tari cu un turism bazat pe principii economice sSnatoase ale economiei de
piata unde functioneaza in mod real concurenta. La aceasta se adauga §i
cre§terea venitului unor categorii mai largi §i numeroase socio-umane. Se
remarca ca destinatii preferential, intr-o prima faza Grecia §i Turcia, urmate
de Egipt, pentru ca apoi sa se continue tendinta cu Tunisia §i tarile
occidentale in special Franta Italia Spania , Croatia,sau tari mai mici,precum
Malta care se adauga celor anterioare.Pentru contrasezon se poate constata o
orientare catre destinatii la mare distantS ,din Asia de Sud-Est precum
Thailanda, cu litoralul sau,, in Canare, sau chiar in Antile. In ultimii ani se
poate observa §i o rediorectiuonare catre ofertele turistice considerate mai
atrSgStoare din tari vecine, Ungaria, Bulgaria. Se constats in ultimii ani §i o
accentuare a turismului international emitent, pentru sporturi de iarna catre
A
statiunile din Tirolul austriac, partial catre Elvefia §i Slovenia. In privinta

accesului catre destinatii internationale multiple, libertatea de mi§care a
solicitantilor a fost ingrSditS dupa aceasta data de necesitatea obtinerii
vizelor, pentru cea mai mare parte din destinatii, cu restrictii deosebite pentru
tarile din spafiul Schengen , dar dupa 2002 §i aceastS piedicS a dispSrut ca
urmare a liberalizSrii accesului cStre aceste tari-
In privinfa destinatiei, eel mai mare numSr de turi§ti se onentau initial
cStre tSrile vecine, pentru ca ulterior romanii sS circule aproape fSrS
restrictii in cea mai mare parte a Europei,(exceptie facand mai ales Marea
Britanie).
Pentru cei care pleacS in tarile Europei Occidentale, sau alte destinatii
motivafia principals constS din cunoa§tere, in primul rand, vizitS la rude,
cuno§tinte, dar §i odihnS §i agrementul, cu sejur de una-douS sSptamani,
practicat in statiuni din Turcia, Grecia, dar §i din Croatia sau in mSsurS mai
mica,dar crescand in pondere, de la an la an, in statiuni din Italia Franta,
Austria, Spania.
VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI
TURISTIC §1 AMENAJARILOR TURISTICE
(TIPURI §1 FORME DE TURISM)
1. Aspecte generate
Turismul, ca fenomen in continua mi§care comports trei faze cu
caracter ciclic §i de durate diferite: deplasare de la re§edinfa spre zona
turistica preferatS; consumarea timpului liber disponibil la destinafia turistica;
revenirea la activitStile cotidiene care marcheazS inchiderea circuitului (a
ciclului).
| X
|
Segmentul spatio-temporal intermediar este eel mai important. In

cadrui acestuia se produce, in mod nemijlocit, impactul turist - obiectul §i
scopul deplasSrii sale, cu influente reciproce.
Modalitatea de petrecere a timpului liber la destinafia turistica poate fi
abordatS §i analizata din multiple unghiuri de vedere. In functie de o serie de
criterii de abordare a acestui aspect, se pot surprinde §i analiza categorii
diferite de turism, cu individualizare in tipuri §i forme.
Unui dintre criteriile cele mai importante de abordare este eel legat de
A ' ' . ' . .
. . •
motivafia deplasarii. In functie de acest cnteriu se disting: un turism

balneoclimateric, conditional de prezenta unor factori naturali de cura
(climatici sau hidrologici), a unor amenajari caracteristice, prin intermediul
cSrora se valorificS ace§ti factori; turism de recreere, care este un tip
reprezentativ, determinat de polarizarea catre componente ale cadrului
natural; turismul cultural este reprezentativ, generat de obiective sau
complexe de obiective de origine antropica §i se remarca prin mobilitate,
dinamism §i un mare grad de dispersie; turismul complex imbinS toate cele
trei categorii amintite §i este stimulat de existenta unei oferte turistice de
mare valoare §i diversitate.
Alte criterii utilizate in identificarea modalitStilor de practicare §i a
efectelor acestora, se impun ca paleative la criteriul analizat anterior. Astfel,
in functie de provenienfa turiftilor, exista un turism intern, practicat de
turi§tii autohtoni, in interiorul teritoriului national sau un turism international,
cuprinzand turi§tii proveniti din alte tari, avand ca destinatie Romania,
motivatii diferite §i areale turistice preferate;
In functie de modalitatea de organizare, exists un turism neorganizat,
individual sau de grup restrans (familie) care solicits servicii turistice la
destinatie §i un turism organizat, de grup, in conditiile cand se recurge la
serviciile unei firme de intermediere (tur operatori), prin intermediul
cSreia se procurS seturi de servicii rezervate in devans de la destinafia
turisticS; mai exists un turism semiorganizat, combinatie dintre cele douS,
cand persoana sau grupul se deplaseazS in tara de destinatie, procurandu-
§i o parte din servicii de la firme de specialitate.
In functie de regimul circulatiei turistice, aceasta se poate desfS§ura
continuu pe tot parcursul anului, fund caracteristic cu deosebire statiunilor
balneoturistice cu regim permanent de functionare sau cu regim discontinuu sau
sezonier, legat de practicarea unor anumite activitSti dependente de conditiile
naturale predominant climatice. Este caracteristic in acest sens turismul estival
legat cu deosebire de destinatiile litoral maritime sau turimul hi vernal, de
practicare a unor sporturi dependente de stratul de zSpadS.
La destinatie, turistul petrece un sejur mai lung sau mai scurt, astfel
meat, durata sejurului devine un alt criteriu de clasificare in trei mari categorii:
turism de sejur de lungS durata, care este legat de statiunile balneoturistice §i
caracterizandu-se prin durate ale sejurului intre 20 §i 30 de zile §i chiar mai
mult; turism de duratS medie, incluzand sejururi intre 10 §i 20 de zile, legat tot
de statiunile balneoturistice, in special a celor climaterice montane §i marine $i
turism de scurtS duratS, pe douS, trei zile, la distante mici §i medii, §i practicat
adeseori la sfar§it de sSptSmanS (turism de weekend).
Alte criterii, care prin aplicare, conduc la surprinderea §i altor tipuri de
turism, sunt cele legate de gradul de mobilitate, criteriul structurii de varstS,
criteriul distantei parcurse de la re§edin(S pana la destinatia turisticS etc.
In cadrui acestei diversitSti de practicare, tinand de motivatii §i celelalte
criterii, se disting cateva modalitSti de bazS de practicare a turismului, care se
impun prin traditie, forme de exteriorizare, impact complex asupra arealelor
implicate §i gradul diferentiat de contribute in amenajarea turisticS a spatiului §i
in organizarea teritorialS generals.
2. Categorii principale de turism
2.1. Turismul balneoclimateric

Se practicS in statiunile profilate pe utilizarea in scopuri balneare a unor
resurse naturale, in special resurse hidromineraie §i termale, emanatiilor
mofetice, a nSmolurilor terapeutice, pe un fond climatic §i bioclimatic (montan,
de litoral marin sau de saline) cu efecte benefice. Se adauga acestora,
proceduri terapeutice §i tehnici moderae ce completeaza §i accentueaza
efectul factorilor naturali.
Este prima forma de turism practicata in ordine cronologica, care a
condus totodata la o forma coerenta de amenajare turistica — stafiunea — a
carei dimensiune §i complexitate a evoluat in timp. Calitatea factorilor
terapeutici naturali, modalitatea de amenajare spre utilizare a acestora,
puterea de atractie catre aceste componente de complexitate diferita, a condus
in timp la diferentierea ierarhica, in statiuni de importanta nationaia §i
internationala; statiuni cu impact regional §i statiuni de mica dimensiune §i
cu amenajari sumare, avand o importanta locaia. Turismul balneoclimateric
este practicat intr-un numar de cateva zeci de stafiuni care au alcatuit §i
alcatuiesc osatura sistemului balneoturistic romanesc, cu trixnitere in timp
pana la antichitatea romana, Acestea sunt prezente in toate marile regiuni
naturale ale tarii: in Carpati (mai ales in depresiunile intramontane) §i legate
cu deosebire de aureola mofetica (Vatra Dornei, Sangeorz BSi, Baile Tu§nad,
Slanic Moldova, Covasna, Baile Herculane, Geoagiu Bai, Moneasa, Vata de
Jos); in regiunea subcarpatica (Baitate§ti, Oglinzi, Targu Ocna, Slanic
Prahova, Sarata Monteoru, Pucioasa, Calimane§ti - Caciulata, Baile Govora,
Baile 01ane§ti, Bala, Sacel); in Depresiunea Transilvaniei, valorificand cu
deosebire apele minerale §i lacurile sarate (Sovata, Ocna Sibiu, Bazna,
Cojocna); in partea de vest a tarii, unde sunt valorificate in special apele
termale (Felix, 1 Mai, statiuni mai mici precum Calacea, Boghi§ sau in
localitati precum Marghita, Oradea, Satu Mare) sau statiuni disparate in
regiunea joasa colinara (Strunga) sau de campie (Amara, Lacul Sarat). La
acestea se adauga statiunea Techirghiol, profilata exclusiv pe valorificarea
unor factori naturali de cura (ape sarate §i namoluri sapropelice) §i partial
Eforie Nord §i Sud. Capacitatea de primire a acestora este de aproape 20 %
din totalul existent. Turismul in statiunile balneoclimaterice, de§i in prezent
marginalizat §i aparent desuet, ramane o categorie reprezentativa pentru
turismul romanesc, fata de care se manifesta in continuare un grad de
fidelitate accentuat, din partea unor categorii sociale §i de varsta (mai ales
categoria de varsta a Ill-a). Noile orientari ale turismului catre modalitati mai
dinamice §i catre diversitatea activitatilor, vor impune reconsiderarea
amenajarii lor viitoare, astfel meat ele sa devina oferte acceptate de categorii
mult mai variate de turi§ti. Aceste considerente, in situatia cand vor fi
aplicate (se are in vedere mai ales reconsiderarea de substanta a categoriei
vilelor, atat prin nivelul de modernizare pe care ar trebui sa-1 suporte, dar mai
ales prin reconsiderarea §i diversificarea functiilor acestora, toate posibile
printr-o privatizare oportuna).
A
In cadrui statiunilor §i a turismului practicat, se diferenfiaza nuantat

profile functionale care caracterizeaza unele statiuni, devenite emblema a
acestora: cardiovascular (Covasna, Vatra Dornei, Baile Tu§nad), afectiuni
digestive (Sangeorz Bai, Slanic Moldova), afectiuni ginecologice (Sovata),
afectiuni ale aparatului locomotor (in cazul statiunilor cu ape termale sau cu
surse hidromineraie clorurato-sodice de mare concentratie).
Specificul activitatii dominante impune adeseori restrictiv sejururi
mai ales in cadrui statiunii, dar §i cu deplasari la distante scurte, ceea ce
conduce la individualizarea ansamblului statiunilor ca §i categorii relativ
enclavice §i cu implicare redusS in cadrui spafiului inconjurator.
Diversificarea profilului functional va contribui la diminuarea acestui caracter
oarecum exclusivist §i nu in toate cazurile benefic.
2.2. Turismul climateric montan pentru odihna, agrement este o alta
forma de turism de statiune (sejur), practicat in cadrui statiunilor climaterice
montane dispersate in arealul Carpatilor cu o mai mare concentrare in arealul
Prahova - Bucegi §i Bra§ov. Este a doua categorie de turism §i forma de
amenajare turistica in ordine cronologica. Amenajarile turistice sub forma
statiunilor de dimensiuni diferite (de la aproape 5 000 de locuri pana la cateva
sute de locuri) §i cu dotSri aferente de o complexitate diferita, apartin in
exclusivitate spatiului montan §i sunt legate de componenta peisagistica
mulata pe factorul relief, precum §i pe conditiile climatice §i bioclimatice
stimulative pentru odihnS §i agrement.
Concentrarea traditionala §i cea mai importanta de statiuni din cadrui
Carpatilor este cea care se leaga de arealul amintit (Sinaia, Bu§teni, Azuga,
Predeal, Paraul Rece, Timi§ §i mai ales Poiana Bra§ov), la care se adaugS
statiuni disparate in teritoriu, dar a caror aparitie §i dezvoltare se leaga cu
deosebire de conditiile morfopeisagistice de exceptie (Durau, Cheia, Bor§a,
Muntele Mic, Bai§oara), dar §i de traditie (Paltini§).
Se remarca individualizarea unor nuclee de amenajari relativ sumare,
dar cu unitati reprezentative, care dispun astazi §i de componente conexe, dar
importante in perspective, astfel meat se constituie puncte de plecare pentru
noi statiuni (Piatra Fantanele, Balea Cascade, Poiana Marului).
O categorie in curs de edificare o poate forma §i grupul statiunilor
legate de prezenta unor acumulari lacustre din zonele montane (Voineasa,
Vidra, Valiug, Trei Ape, Beli§-Fantanele, Floroiu, Remeti).
Spre deosebire de turismul practicat in statiunile balneoclimaterice, in
situatia de fata durata sejurului este mult mai redusa comparativ cu paleta
diversS de activitati desfa§urate fie in cadrui statiunii, fie in regiunea
apropiata acesteia, fie la distance mai mari, in plinS regiune montana.
2.3. Turismul montan este o componenta importanta, care leaga, prin
profilul activitatii, cele doua categorii de statiuni, incluzandu-se in tendinta de
diversificare a activitatilor in statiune §i de conferire acestora a
polifuncfionalitatii, dar §i de includere a muntelui, prin caracteristicile sale
morfopeisagistice (altitudine, componente morfologice, energie, panta,
expozitie a versantilor) in circuitul turistic.
2.3.1. Turismul pentru sporturi de iarna este o forma de turism
sportiv, care se interconditioneaza cu celelalte activitati din statiunile
climaterice montane, fiind practic legat de aceste statiuni. Este dependent de
anumite conditii morfoclimatice, pe de o parte, de dotSri caracteristice in
spaîul mijlociu al muntelui, intre statiuni §i regiunea inalta, precum §i de
infrastructura specifics din statiunile ce servesc de baza de desfa§urare.
Practicarea turismului pentru sporturi de iarna este stimulatS §i de
crearea unei infrastructuri tehnice, formate din mijloace de transport pe cablu
§i partii amenajate. Se remarcS, din acest punct de vedere, cu o dezvoltare la
scara comparativS pentru Romania, regiunea montanS Bucegi — Muntii
Barsei, care concentreazS peste 60 % din mijloacele mecanice pe cablu din
lungimea partiilor §i din turi§tii care sunt atrasi de acest sport: Sinaia,
Bu§teni, Predeal, Poiana Bra§ov. Beneficiind de conditii naturale favorabile
§i alte statiuni, chiar §i balneoclimaterice, au prelungiri cStre zona montanS
sub forma domeniilor schiabile amenajate mai sumar: Mogo§a, Bor§a, Vatra
Dornei, Piatra Fantanele, DurSu, Sovata; in Carpatii Meridionali, Balea Lac
(care, in perspectivS, va deveni una dintre cele mai reprezentative statiuni
pentru sporturi de iamS din Romania), PSltini§, Ranca (Parang), Straja
(Muntii Valcan), Muntele Mic; in Carpatii Occidentali, Semenic, Arie§eni,
BSi§oara, Stana de Vale.
Dimensiunile turismului pentru sporturile de iarnS sunt limitate de
intervalul reslrictiv de practicare, raportat la perioada de iarnS, cu strat de
zSpadS favorabil, ca §i grosime, stabilitate §i persistentS. Intervalul de
practicare poate fi prelungit cu avansarea in altitudine unde, la peste 2000 m,
sezonul poate sS se extindS pe aproape 6 luni.
2.3.2. Turismul itinerant montan se leagS de zona montanS la peste
1500 m, fiind dependent de cSi de acces de o facturS aparte (poteci turistice,
drumuri forestiere), precum §i de factori naturali morfopeisagistici ce atrag o
categorie relativ restransS de iubitori ai muntelui.
2.3.2.1. Turismul de drumefie montana este foarte rSspandit §i
stimulat de valoarea peisagisticS de o mare diversitate a regiunii montane
inalte, dependents de substratul litologie §i de inveli§ul vegetal ce
inregistreaza etaj area altitudinala.
A
In cadrui periplului montan §i in functie de altitudine se strSbat o

diversitate de ecosisteme cu fizionomii proprii (forestier, subalpin §i gol
alpin) in cadrui cSrora se deta§eazS forme de relief legate de procese
morfologice glaciare §i postglaciare diferenjiate §i in functie de litologie.
Consacrate pentru drumetiile montane sunt masivele calcaroase §i
conglomeratice (RarSu, Ceahiau, Ciuca§-ZSgan, Bucegi, Postavaru, Piatra
Craiului, CSpStanii, Retezatul sudic, Muntii Bihor; masivele inalte, cu relief
glaciar (Rodna, FSgSra§, Parang, Retezat), masivele vulcanice, Gutai,
CSliman, Gurghiu, Harghita sau Metaliferi.
Punctele nodale in desfS§urarea drumetiei montane sirnt cabanele
amplasate in pozitii favorabile, alese atat din punct de vedere al accesului, cat
§i din punct de vedere al amplasSrii in apropiere de obiective turistice cu
impact.
2.3.2.2. Turismul - alpinism este o forma exclusiv sportivS a
turismului montan, practicat de o categorie restransa de persoane cu
aptitudini fizice deosebite §i antrenate special pentru aceasta. Practicarea
alpinismului solicits conditii morfologice deosebite: versanti cu pante
abrupte, ridicaji panS la verticals (chiar surplombati) §i energie de relief mare
de sute de metri.
Pentru aceastS formS de turism sunt preferate masivele calcaros
conglomeratice care prezintS abrupturi puternice la marginea platourilor
suspendate. Din acest punct de vedere se remarcS versanti de est §i nord-est
ai Muntilor Bucegi, cu peste 60 de trasee (Jepii Mici, cu 5 trasee, Caraiman,
cu 15 trasee, Co§tilea, cu 26 de trasee, Moraru, cu 10 trasee, Buc§oiu, cu 7
trasee.A
In afarS de Bucegi §i alte masive se preteazS la activitSti de alpinism:

RarSu, Muntii HS§ma§ (cu Cheile Bicazului), Muntii Piatra Craiului, precum
§i majoritatea sectoarelor de chei din Carpati (exemplu Cheile Turzii).
2.4. Turismul de litoral maritim se leagS de jumStatea sudicS a
litoralului MSrii Negre, cu cea mai importantS concentrare de amenajSri
turistice, reprezentand peste 40 % din totalul capacitStilor de cazare,
concentrate in 15 amenajSri complexe de tip statiune, a cSror mSrime
oscileazS de la 1000 de locuri la peste 20 000 locuri (Mamaia). Factorii de
atractie sunt reprezentati de complexul de elemente al zonei litorale (falezS,
plajS, fund putin adanc §i nisipos), la care se adaugS complexul de factori
climatici. Specificul valorificarii acestora reduce oferta turistica pe perioada
sezonului estival din iunie pana in septembrie. De§i in acest interval cererea
turistica este deosebit de intensa, mai ales cea autohtona §i in cre§tere cea
provenita din alte |ari, sezonalitatea reduce volumul de turi§ti, comparativ cu
alte categorii §i forme de turism, avand continuitate (cu fluctuatii in timpul
anului). Motivatia practicarii acestui turism este predominant de agrement §i
cura heliomarina. In circula(:ia turistica se implica toate categoriile de varsta
(cu exceptia celor cu restrict^ de sanatate) §i exists in cadrul complexului de
statiuni §i o oarecare specializare: functie balnearS predominant^ pentru
statiunea Techirghiol sau un si stem de amenajare turistica realizat pentru a
primi populatie §colara (Navodari) sau studenti (Costine§ti).
2.5. Turismul cultural este o forma reprezentativa a turismului de
mare mobilitate, desfa?urat mai ales cu mijloace automobilistice §i avand ca
motivatie existenta unui valoros patrimoniu cultural-istoric §i etno-folcloric
cu caracter original §i chiar uneori cu valoare de unicat.
Acesta se remarcS prin ample concentrSri de obiective, in arii de
civilizatie §i cultura. Se constata ca valoarea acestui patrimoniu este
accentuata §i de diversitatea sa, astfel daca in Oa§, Maramure§, Bucovina,
Neamt, Vrancea, Bran, Fagara§, Valcea, Hateg, Muntii Apuseni (Tara
Motilor) se distinge patrimoniul de origine pur romaneasca; in Podi§ul
Transilvaniei, in partea sa sudica, se conserva inca componente ale civilizatiei
§i culturii de origine germana (saseasca); in Harghita §i partea de nord a
judetului Covasna sunt prezente cu precadere componente de civilizatie §i
cultura maghiara (secuiascS), iar in cea mai mare parte a Depresiunii Bra§ov,
originalitatea rezida din interferenta (pana la scara localitatilor) a civilizatiei
§i culturii celor trei comunitati.
Turismul cultural utilizeaza o baza de cazare importantS, concentratS
mai ales in ora§e, dar este utilizata §i baza de cazare a statiunilor, precum §i
obiectivelor turistice ce se in§ira in lungul cailor de comunicatie (moteluri,
campinguri, popasuri turistice). Caracterul itinerant de mare mobilitate este
reflectat din numarul mare de persoane implicate, comparativ cu numarul
relativ restrans de nopti cazare inregistrate de catre ace§tia.
2.6. Turismul de sjar§it de saptamand - (de week-end)
S-a impus incepand din perioada interbelica, odata cu dezvoltarea
urbanizarii, determinatS de industrializare, tending ce a continuat §i s-a
A
intensificat mai ales in perioada 1960-1980. In paralel a crescut masa

populatiei concentratS in ora§e §i ocupata in activitatile acesteia.
Se deta§eazS, prin implicare, ora§ele mari §i mijlocii, cu mediu
puternic modificat, determinat de poiuare fizico-chimica, sonora, conditiile
agresiv-stresante de desfS§urare a activitatilor cotidiene, coabitarea in spatii
apartinand blocurilor de locuinte. Aceastfi situatie a impus cu necesitate
ie§irile la sfar§it de saptamana in afara ora§elor, determinate de nevoia de
odihna §i recreere.
Posibilitatile de dezvoltare ale turismului de sfar§it de s&pt&mana
sunt strans legate §i de dezvoltarea §i modernizarea c&ilor de comunicatie §i
mijloacelor de transport spre §i in interiorul areale lor de destinatie, precum
§i de existenta unor amenajari turistice care sa raspundS unor exigente relativ
limitate, avandu-se in vedere timpul scurt de §edere la destinatiile week-
endului.
Intensitatea turismului de sfar§it de saptamana, arealul sau de
extensiune in jurul ora§elor generatoare ale acestei forme de turism au fost
influentate negativ de legislate conjuncturale restrictive din anii '80, '90 care
au influentat negativ atat intensitatea acestui fenomen, cat §i aria de
implicare.
Turismul de week-end este direct proportional ca §i intensitate §i
extensiune spatiala cu marimea centrelor urbane generatoare de turi§ti §i de
prezenta la distante variabile a unor obiective sau areale cu factori de atractie
puternici. Se remarca din acest punct de vedere capitala tarii, Bucure§ti, care
genereaza cea mai puternica mi§care turisticS de sfar§it de s&ptamana, avand
destinatii multiple. Exista in primul rand o deplasare la distanta mica in jurul
Bucure§tiului cStre spatiul forestier, lacustru, in cadrui cSruia s-au
individualizat mari concentrari de resedinte secimdare - vile de
A •
vacant^. In a doua categorie intra destinatiile cu mare impact turistic de mare
putere de atractie, aflate la distanta de peste 100 km de capitala §i care
constituie principalele areale de concentrare pentru turismul de week-end. Se
remarcS din acest punct de vedere Valea Prahovei, catre care turismul de
sfar§it de saptamana se practica tot timpul anului; o a doua zona o formeaza
litoralul Marii Negre, cu turismul de sfar§it de saptamana practicat
predominant in sezonul estival de varS; §i o a treia directie, caracterizata prin
o pondere mai redusa, comparativ cu primele doua, este orientatS spre Valea
Ialomitei (in partea sudica a Muntilor Bucegi).
Practic, in jurul fiecarui ora§ exista un areal mai mult sau mai putin
extins, care intra sub incidenta turismului de week-end.
2.7. Turismul rural este o categorie aparte de turism cu un caracter
complex, avand anumite caracteristici, incluzand componente specifice, luand
anumite forme de manifestare cu efecte §i impact in mediul rural. (Fig. 10).
Cuprinde in primul rand activitate turisticS propriu-zisS (cazare,
pensiune, circulate turistica, derulare de programe), activitati economice
agricole sau cu caracter traditional; precum §i moduri de petrecere a
segmentului de timp liber pentru cei ce solicits acest turism. Presupune
dezvoltarea turismului in mediul rural, instransS corelatie cu economia locals,
ceea ce conduce la interdependenta dintre cele douS laturi.
Turismul rural s-a nSscut din dorinta de evadare intr-un mediu mai
putin amenajat, unde nivelul preturilor este modic, caracterizat printr-un
accentuat grad de elasticitate a serviciilor, care se vor putea adapta rapid la o
mare diversitate de situatii sau de preferinte ale turi§tilor.
Ca urmare a marii dispersii a ofertei turistice, principale §i secundare
(caracteristice cu deosebire arealului montan), turismul rural se remarcS prin
mai multe trSsSturi: echipamentele sale sunt difuze in teritoriu, clientela este
dispersatS; acoperirea ansamblului teritorial §i a structurilor pe fluxuri se face
farS a se §ine seama de limitele administrative.
Pe de altS parte, toate aceste caracteristici determinS §i un §ir de
ambiguitSti: turismul rural nu este neapSrat §i nu trebuie sS fie un turism
social pentru o clientelS modestS; nu se poate constitui ca o salvare a unei
agriculturi in dificultate; rentabilitatea turismului rural, in termeni strict
economici, este aleatorie; dar oferS pe de altS parte posibilitatea de
deschidere a ruralului, de integrare al unui segment al societStii in contextul
social-economic national, regional §i in functie de cererea turisticS
international, chiar §i global.
Prin toate acestea, turismul rural se poate defini ca un sistem
continand un ansamblu de elemente care in totalitatea lor influenteazS unui
sau mai multe elemente spatio-temporale. Aceste elemente sunt de douS
categorii: elementele structurale §i elementele functionale.
Sub aspect legislativ, au fost adoptate ordonante §i mSsuri menite a
crea facilitSti §i stimula dezvoltarea turismului rural in regiunile montane, in
Delta DunSrii §i pe litoralul MSrii Negre.
Din punct de vedere organizatoric au apSrut §i proliferat organizatii
profesionale non-guvemamentale care coordoneazS fenomenul turistic rural
la nivel national sau societSti comerciale §i fundatii care se implies la nivel
regional §i local.
Acestea s-au asociat la organizatii similare europene, cum este Euro-
Gites, fapt ce va facilita accesul liber la informatii cu privire la noutStile
europene din turismul rural; organizarea de schimburi de turi§ti; promovarea
reciprocS a ofertei turistice.
Foarte importante inCRE$TEREA
EDUCAJIE
NIVELULUI DE
aceasta etapa suntCONSERVAREA OCUPATIILOR

infinjarea §i sprijinireaTRADITIONALE
unor centre teritoriale inMENJINEREA POPULATIEI bi ZONA
areale de maxim interesMODERNIZ AREA CALLOR DE COMUNICATIE
turistic unde, pe langa
STIMULARE DE DOTARJ LOCATIVE ADAPTATE
componentele cadrului
natural, se impun §i TURISM CU REÊDINTA SECUNDARA (PROPRIE)
componentele antropice.
Satele unde se promoveazaTURISM DE AGRICULTURA DE LOISIR
turismul rural se remarca prin oTURISM DE WEEK-END
serie de componente: patrimoniul
TURISM CULTURAL
etno-folcloric, conditii morfo-
piesagistice §i bioclimaticeTURISM DE AGREMENT §1 ODIHNA
favorabile, activitati rurale traditionale sau cele in care exists posibilitatea
POTENJIAL DE Cumpfrare tecen
comunicatie pt. constr case
FOND LOC ATTV IN
dezafectare
AcnvrrATi ntADiTiONAiE CumpArare/case
\\ ELEM.DE CULTURA materiala.
spoutualA
LOCALTTATICU GOSPODARII Dobtadire
AMENAJATE prin
succesiuoe
R. HIDROMINERALE
BIOCLIMATICE
MORFOLOGICO
- PEJSAG1STICE
SERVICII VARIATE
COSTURIMODICE
ADAPTABTTITATE
DIFUZ1A IN TERITOKJU
Fig. 10. Raporturi deinterconditionare in cadrui turismului

rural
practicSrii unor forme de turism la scara locala: turism pentru sporturi
montane §i turism cinegetic (cu deosebire in regiunea carpatica), turism
piscicol, mai ales in Delta Dunarii.
S-au conturat deja zone cu a§ez£ri rurale implicate in turismul
montan, unde au fost testate §i clasificate un numar variabil de gospodarii, o
parte dintre acestea dovedindu-se apte pentru practicarea §i promovarea
turismului rural, sub forma turismului familial, a turismului in gospodarii-
pensiune sau a turismului spontan, toate putand deveni parti componente ale
ambiantei rurale.
VII. REGIUNI GEOGRAFICO-TURISTICE DIN ROMANIA
Comparativ cu evolufia turismului la nivel continental, Romania se inscrie

pe linia principalelor orientSri ale acestei activitati deosebit de dinamice, care
implica o multitudine de alti factori de naturS diferitS, pornind de la cei de
natura economics, continuand cu cei social-culturali §i culminand (pana nu de
mult), cu factorii politici, care s-au erijat in element decizional de dezvoltare.
Turismul desfa§urat pe teritoriul tarii noastre, a parcurs, in linii mari, toate
etapele caracteristice turismului european. Astfel, a existat, inca din sec. I e.n., o
utilizare a apelor termale din partea sud-vesticS, in scopuri terapeutice, la Baile
Herculane, Baile Geoagiu, unde se pSstreazS §i azi vestigii ale termelor romane.
Una din cele mai importante bogSJii naturale, apele minerale, au inceput a
fi utilizate in scopuri terapeutice, inca de la sfar§itul sec. XVIII, la Borsec,
pentru ca in secolul urmStor, amenajarile sub forma, statiunilor balneare cu ape
minerale sa se extinda pe intregul areal carpatic §i precarpatic. Turismul balnear,
cu unele fluctuatii legate de elemente de natura social-politicS, continua §i astazi
sa detinS unui din primele locuri.
Ulterior, la sfar§itul secolului al XlX-lea, intra in domeniul de incident^ a
turismului §i regiunea montana propriu-zisS, iar din secolul al XX-lea litoralul
Marii Negre.
Patrimoniul turistic de natura antropica (cultural-istoric), cu valoare de
unicitate,originalitate, sau cu specificitate regionalS care reflects etapele istorice
parcurse de societatea romaneascS §i contribuie la completarea ofertei turistice
primare a devenit un factor redutabil de atractie odata cu dezvoltarea
infrastructurii de comunicatii §i cre§terea mobilit&tii turistului.
In acest context, turismul romanesc poate fi sintetizat prin cateva
caracteristici ce-1 definesc:
- extraordinara diversitate a potentialului turistic natural cuprinzand
practic toate componentele sale: relieful (cu toate treptele altitudinale), cu
intreaga varietate de forme specifice muntelui, regiunilor deluroase §i campiilor;
hidrografia cu reteaua de rauri, lacuri de naturS diversS, apele minerale de o
bogStie §i varietatea hidrochimica unicS la nivel continental, Marea NeagrS §i
litoralul acesteia; factorul biogeografic variind de la peisajul deltaic la eel stepic,
forestier §i alpin;
- potentialul turistic antropic deosebit de variat, de§i pare lipsit de
monumentalitatea caracteristicS elementelor similare din Europa vesticS, reflects
fidel specificul autohton prin proportionalitate, stil §i mai ales prin components
(siturile urbane, mSnSstirile din nordul Moldovei, bisericile de lemn din
Maramure§, bisericile intSrite-fortificate, re§edintele feudale, rurale sau din
mediul urban). Acesta este completat prin elementele traditionale de cultura §i
civilizafie materials specifics mediului rural;
- amenajarea turisticS a patrimoniului, concretizeazS sub forma bazelor
de cazare, agrement, sportive, terapeutice §i concentratS sub forma statiunilor
balneoclimaterice, a amenajSrilor din ora§e, a obiectivelor singulare plasate in
regiunea montanS, sau in lungul magistratelor rutiere, reflects, pe de o parte,
puterea economics a statului (in 1989 Romania dispunea de aproape 200.000
locuri de cazare), dar §i strategia de dezvoltare, dominatS de un centralism
excesiv §i un singur proprietar - statul. CSutSrile actuale se orienteazS cStre
modalitSti care sS ofere o cat mai mare mobilitate §i mai ales flexibilitate in
atragerea circulatiei turistice §i deci in valorificarea elementelor componente
ofertei turistice;
- conditiile politice din ultimele decenii, dar §i situatia economics a marii
mase de turi§ti potentiali, impuneau predominant o circulate turisticS cu caracter
autohton, fluxurile centrifuge avand panS la sfar§itul anilor '90, o pondere
neglijabilS, iar selectivitatea acestora avand la bazS criterii de-a dreptul aberante.
Circulatia turisticS internationala stimulatS panS in anul 1975 printr-o
politics de preturi echilibratS, ce concorda cu oferta existentS (in cadrui cSreia
serviciile erau punctul eel mai vulnerabil), s-a atenuat, ca urmare a regresului
general al vietii social-economice romane§ti, ajungand de-a dreptul neglijabilS la
sfar§itul deceniului nouS.
Perioada de dupS 1990, este o etapS de cSutSri din toate punctele de
vedere, afectatS de caracterul prohibitiv al turismului determinat de politica de
preturi. In afara cadrului nou organizatoric in care urmeazS sS se dezvolte
turismul romanesc, se impun investitii masive in refacerea bazei materiale
existente, in extinderea acesteia §i mai ales, in redotare §i aliniere cu standardele
exigentele actuale ale turismului international, singurul care poate face ca
aceastS activitate sS fie viabilS, dar mai ales rentabilS.
Complexul de factori stimulativi, au conturat, pe parcursul a 100 de ani,
mai multe regiuni geografico-turistice.
1. Regiunea turistica a Carpatilor
Este cea mai complexS, iar in ordinea utilizSrii in scopuri turistice a

patrimoniului sSu, cea mai veche. Se caracterizeazS printr-un potential turistic
complex, cuprinzand atat fond turistic natural, cat §i antropic, o bazS materials
care-i situeazS pe locul secund §i o circulate turisticS intensS (la scara tarii
noastre), cu desfa§urare pe tot parcursul anului.
- In cadrui potentialului turistic natural, se deta§eazS prin varietate §i
valente turistice (putere de atractie) relieful (fondul morfoturistic) §i sursele
hidromineraie.
- Relieful Carpatilor se remarca printr-o varietate de forme a cSror geneza
evolufie sunt legate fie de structura litologicS, fie de factori de natura exogenS
(glaciatia cuaternarS), sau endogenS (vulcanismul).
- Relieful glaciar alpin este rezultatul activitati ghetarilor in timpul
glaciatiei cuaternare. Urmele activitatii de erodare a acestora se pSstreazS la
peste 1800 m altitudine. Acestea se individualizeazS in forme de relief
particulare, caracterizate prin mari contraste, deci spectaculozitate sporitS: creste
glaciare (sau custuri), inguste, adeseori zimtate ce au marcat limita dintre doi
ghetari de pe versantii opu§i, circuri glaciare, cu pereti abrupti, avand energii de
sute de m, vai glaciare cu profil in U §i cu porjiuni cu rupturi de pantS unde s-au
format cascadele, morene glaciare, cu depozite transportate de limbile fo§tilor
ghetari. Adeseori in circurile glaciare, ca urmare a pragurilor de la ie§irea din
circurile glaciare, a barSrii vSilor cu morenele ce au rSmas in urma topirii
ghetarilor de vale ( a limbilor ghetarilor), s-au format lacurile glaciare, cu
intinderi mici ( de cateva ha), adancimi de la cativa metri la cativa zeci de metri
§i continand apa, in general nepoluatS, provenita din topirea zSpezilor §i din
ploi.Se remarca concentrarea de lacuri glaciare in cea mai mare parte a grupelor
montane din Carpatii Meridionali( mai putin grupa Bucegilor) §i in Muntii
Rodnei, din Carpatii Orientali. Acest ansamblu peisagistic completat cu
vegetatie §i tufi§uri subalpine §i paji§ti alpine este specific celor mai inalte
masive din Carpati: Muntii FSgara§, Muntii Parang, Muntii Retezat, Muntii
Rodna §i partial Muntii Bucegi, unde datorita alcStuirii litologice sedimentare
(calcare §i conglomerate), crestele sunt mai putin evidente §i nu s-au pastrat
lacurile glaciare.
- Relieful pe calcare §i conglomerate datorita friabilitStii acestora, care a
facilitat actiunea agentilor extemi, precum §i datorita tectonicii, prezinta forme
specifice concretizate prin intinse platouri de inSltime in cadrui carora se mentin
martori de eroziune §i forme ale reliefului structural (de tipul Babelor §i Sfinxul
din Bucegi, sau Panaghia, Caciula Dorobantului, Piatra Lacrimata in Ceahiau,
Pietrele Doamnei in Rarau, Babele la sfat in Ciuca§). Aceste platouri sunt
marginite in general de puternice abrupturi cu microforme de relief ruiniform,
abrupturi cu energii de mai multe sute de metri, cum este eel de sub varful
Co§tila in Bucegi, care are 1000 metri, cea mai accentuata diferenta de nivel, pe
verticals, din tarS. in afarS de masivele amintite se mai pot enumera : HS§ma§u
Mare, Piatra Mare, PostSvaru (in Carpatii Orientali), Muntii Iezer, CSpStanii,
Mehedinti Valcan §i Cernei (in Carpatii Meridionali), Muntii Bihor,Codru
Moma §i PSdurea Craiului (in Apuseni).
Specifice reliefului pe calcare sunt §i vaile in chei, create de rauri care §i-
au adancit Cursul cu sute de metri §i intre ai caror perefi verticali este o distanta
de la cativa metri la cativa zeci de metri. Exemplul clasic pentru acest tip genetic
de vale il formeaza cheile Bicazului §i ai afluentilor acestuia (Bicajel §i
Sugau,Lica§). Acestuia i se alatura alte rauri cu sectoare spectaculoase de chei:
cheile Ialomitei, cheile Dambovicioarei, cheile Runcu (in muntii Valcan), cheile
Nerei §i Mini§ului (in Muntii Banatului), cheile Some§ului Cald, sau cheile
Galbenii (in Munfii Bihorului),multimea de sectoare de vai in chei, din Muntii
Trascaului §i NE Muntilor Metaliferi (din Muntii Apuseni).
- O forma specifica de relief pe calcare ca urmare a dizolvarii acestuia de
catre apa ce se infiltreaza sau care i§i formeaza cursuri subterane, este relieful
endocarstic - pe§terile. Acestea prin varietatea de forme de depunere a CaCo3
dizolvat - speoelemente, prin conservarea de fosile de animale de pe§tera (Ursus
spaeleus), sau prin urmele de locuire ale omului primitiv prezinta un interes
deosebit pentru numeroase categorii de persoane.
Prezenta pe§terilor este practic neglijabila in Carpatii Orientali, unde sunt
intalnite doar cateva, care sa prezinte interes pentru peisajul subteran (Izvoru
Tau§oarelor in Muntii Rodnei, pe§tera Sugau in Ha§ma§u Mare, sau Munticelu
in apropiere de cheile Bicazului ,pe§tera Bogata , pe§tera Mare de la Mere§ti
,ambele in Muntii Per§ani ) sunt mai numeroase in Carpatii Meridionali
(Dambovicioarei Muierilor, Polovragi, §ura Mare , Boliei ,Cioclovina-Ponoraci ,
Haiducilor , Clo§ani, etc.). Numarul acestora este insa foarte mare in Carpatii
Occidentali, atat in Muntii Banatului (pe§terile Comarnic,Gura
Ponicovei,Bohui), cat mai ales in Muntii Apuseni, unde se gasesc in numar de
peste 2000, de la caverne de la cateva zeci de metri, pana la Pe§tera Vantului, de
peste 45 km. In Apuseni, sunt pe§teri avand cursuri subterane active (Casa de
Piatra, Coiba Mare, Coiba Mica, Vadu Cri§ului), pe§teri ce adapostesc ghetari
fosili (Scari§oara, Focul Viu, Bortig). Pe§tera Ur§ilor de la Chi§cau, care pe
langa varietatea de speoelemente adaposte§te §i fosilele ursului de pe§tera, a fost
special amenajata pentru a fi vizitata, fiind din acest punct de vedere singurul
exemplu de acest fel de la noi.
- Relieful vulcanic este reprezentat de eel mai lung lant de mlinti vulcanici
stin§i din Europa: Oa§-Gutai-Tible§, Calimani-Giurgiu-Harghita. Daca in primul
caz (Oa§-Gutii-Tible§) se mai pastreaza doar platourile vulcanice, varfuri in
forma de cupola (in cazul Tible§ului), sau martori de eroziune (Creasta
Coco§ului in Gutai), in cazul partii sudice a muntilor vulcanici (Calimani-
Giurgiu-Harghita), se disting inca contururile vechilor cratere §tirbite de vaile ce
au patruns in interiorul lor, sistemul de vai cu caracter radiar §i adeseori puternic
adancite in cuvertura groasa de aglomerate vulcanice §i chiar lacuri cantonate in
cratere vulcanice ramase intacte (lacul Sfanta Ana din craterul muntelui
Ciomadu Mare). Raurile ce au strabatut muntii vulcanici §i-au creat
impresionante sectoare de defileu: defileul Toplita - Deda pe Mure§, defileul
Tu§nad §i Raco§ pe Olt.
- Elementul hidric se impune atat prin valoarea peisagisticS a retelei de
rauri §i a lacurilor cu intindere §i infati§are diferitS in functie geneza (lacurile
glaciare din muntii Rodnei, Lala, BuhSiescu, Ieserele, Fagara§-Balea, Capra,
Urlea, Podragu Mare; din Parang - Galcescu, Ro§iile; din Retezat - Bucura,
Zanoaga, Gale§, TSu Negru, TSu §tirbului - lacuri de baraj natural - Lacu Ro§u;
lacul de crater vulcanic Sfanta Ana; sau lacurile antropice, de acumulare de
interes energetic de pe Bistrita, Arge§, Lotru, Sebe§, Rau Mare, Some§u Cald,
sau eel de pe DunSre din sectorul Defileului); cat mai ales prin apele sale
minerale, cu §apte tipuri §i 31 subtipuri hidrochimice numai in Carpatii Orientali
(analizate §i clasificate la partea generala), unde sunt inregistrate §i doar partial
valorificate un numar de peste 2000 surse, la care se adauga §i apele minerale
termale din Apuseni, de la Moneasa, Vata de Jos, Baile Geoagiu, §i mai ales
apele termale de la Baile Herculane, de pe valea Cernei (in muntii cu acela§i
nume).
- in acest cadru fizico-geografic complex, s-a dezvoltat §i o originals
civilizatie §i cultura carpatice, cu nuclee in depresiunile intramontane, avand un
caracter complex §i totodatS original, materializatS fie sub forma unor edificii,
adeseori cu caracter de unicitate (bisericile din lemn din Maramure§, bisericile
intSrite din Depresiunea Bra§ov), a unor tipuri de a§ezari rurale ("crangurile" din
Muntii Apuseni, satele cu ocol intSrit din Bucovina sau din Culoarul Rucar-
Bran), a unor complexe urbane pSstrand nealterate vestigii feudale (Bra§ov,
Ri§nov, Bran, Codlea, Miercurea Ciuc), sau a unor areale rurale unde se
conserva intacte ocupatii §i obiceiuri traditionale (Maramure§, Campulung
Moldovenesc, Bra§ov, Rucar-Bran, Jinutul Padurenilor, Jara Motilor).
Forma principals de organizare turistica prin care se valorifica din punct de
vedere turistic aceste "surse" o constituie statiunile balneoturistice cu cea mai
mare densitate in Carpatii Orientali, unde se remarca Vatra Dornei, Sangeorz
Bai, Borsec, Baile Tu§nad, Slanic Moldova, Covasna (la care se adauga cateva
zeci de statiuni de importanta locala), sau statiunile cu ape termale din Carpatii
Meridionali (Baile Herculane), sau din Muntii Apuseni (Moneasa, Baile
Geoagiu, Vata de Jos). O a doua categorie o formeaza statiunile climaterice §i
montane: DurSu, Lacu Ro§u, Cheia, Poiana Bra§ov, din Carpatii Orientali;
Sinaia, Bu§teni, Predeal, Voineasa, PSltini§, Muntele Mic din Carpatii
Meridionali; Semenic, Stana de Vale, Bai§oara, Fantanele in Carpatii
Occidentali.AmenajSrile turistice de tip statiune au capacitSti de cazare cuprinse
intre cateva sute , la cateva mii de locuri ( dintre care BSile Herculane §i Sinaia
cu peste 5 ooo locuri), reprezentate de categoriile hoteluri, vile, camping-uri,
cabane §i mai recent pensiuni familiale rurale, pensiuni urbane precum §i
componenta cea mai dinamica- vilele de vacanta ( re§edintele secundare) Se
adauga la acestea bazele turistice de cazare din ora§ele Baia Mare, Miercurea
Ciuc, Sfantu Gheorghe, Bra§ov, mai ales. O categorie aparte o reprezinta
unitatile turistice de cazare disparate, fie in lungul principalelor cai de
comunicatie rutiere- camping-uri §i moteluri, sau in spatiul montan carpatic-
cabane §i refugii. Accesul catre toate aceste obiective §i in interiorul regiunii
carpatice este facilitat de fragmentarea reliefului §i de prezenta a numeroase
pasuri de culme §i trecatori de vale strabatute de artere rutiere §i cai ferate. De
asemenea, Carpatii Meridionali, cei mai inalti §i masivi, in comparatie cu
celelalte doua regiuni sunt traversati §i de §osele alpine la 2000 m
(Transfagara§anul §i Transalpina).In hinterlandul unor statiuni au fost realizate
mijloace de transport pe cablu, care fac legatura rapida cu domeniile schiabile,
sau cu regiunea montana inalta, completand reteaua de poteci turistice marcate,
drumurile forestiere §i pe cele cateva §osele alpine.
Circulatia turistica internationala este polarizata in areale turistice dotate cu
o infrastructure competitiva: Bra§ov §i Poiana Bra§ov, statiunile de pe Valea
Prahovei, cateva statiuni balneoclimaterice, care pe langa factori terapeutici de
exceptie (ape minerale, lacuri sarate, mofete), dispun §i de o baza materiala
competitiva (Covasna, Slanic Moldova)
Se practica turismul balneoclimateric ( de cura), turismul de
agrement( pentru sporturi de iarna §i drumetie montana), turismul cultural §i
turismul complex( aici poate fi inclus turismul rural).
2. Regiunea turisticS intercarpatica a Transilvaniei
Se remarca prin potentialul turistic de origine antropica. Aici exista vestigii

ale vechilor colonii §i municipii din provincia romana Dacia Felix: Apullum,
Potaissa, Napoca. Epoca feudala a fost marcata de edificarea ora§elor cetati in
incinta carora se pSstreaza §i astazi complexe arhitecturale, religioase §i laice,
precum §i cele de la Sighi§oara, Media§, Sibiu, Fagara§,Sebe§, Bistrita, Targu-
Mure§, precum §i cele adaugate in Cluj- Napoca, Alba-Iulia.
Dintre categoriile de obiective antropice cu atractivitate turistica prezentant
trasaturi specifice §i reprezentand categorii umane cu impact particular in spatiul
transilvan sunt bisericile intarite §i cetatile tarane§ti, concentrate in Dealurile
Tarnavelor, Depresiunea Sibiu §i Depresiunea Bra§ov, datorate comunitStii
germane-a sa§ilor transilvaneni, sau re§edintele feudale din spatiul rural. .
Cu mare impact emotional sunt §i a§ezamintele monastice ortodoxe, intre
care se remarca manastirile Rameti, Sambata de Sus, Nicula etc.
Alaturi de aceasta categorie stS §i potentialul balnear constand din lacurile
cu apS sSratS formate in fostele exploatSri de sare (unele din epoca romanS),
care au contribuit la dezvoltarea unor cunoscute statiuni balneare, precum:
Sovata, Ocna Sibiului, Cojocna, Ocna Mure§, Turda, sau apele minerale care s-
au implicat in geneza §i functionarea statiunilor Bazna, Jabenita, Ideciu de Jos,
Some§eni, BSija.
Amenajarile turistice sunt concentrate in statiunile balneare, cu deosebire
Sovata, una din putinele statiuni cu peste 5000 locuri( exceptand cea mai mare
parte a statiunilor litorale) §i in ora§e unde se remarca orientarea spre categorii
de cazare cu un grad de confort peste medie, de trei §i patru stele( aceasta
tendinta fiind caracteristica, cu deosebire, pentru municipiul Cluj Napoca).
Pozitia centraia a acestei regiuni a contribuit la o intensificare a circulatiei
autohtone, cu caracter centripet, dar §i la un tranzit turistic international spre
regiunea montana sudica §i sud-estica a Carpatilor, spre Bucure§ti §i mai ales
spre litoralul MSrii Negre.Intensitatea fluxurilor turistice se va accentua, pe de o
parte in conditiile aderarii la Uniunea Europeans §i concret prin realizarea in
urmatorii ani a autostrazii din cadrui Culoarului european IV §i a autostrazii
Transilvania ce va strabate in diagonals NV-SE, Depresiunea Transilvaniei.
3. Regiunea turistica vestica
Se suprapune din punct de vedere geografie peste Dealurile §i Campia

VesticS, unde s-a dezvoltat incS din feudalismul timpuriu Centura nord-sud, de
ora§e medievale fortificate: Timi§oara, Arad, Oradea, Satu-Mare §i ceva mai
tarziu Baia Mare. Aceste ora§e pastreaza §i astazi elemente ale vechilor
amenajSri feudale, intre care se deta§eaza cetStile stelare de tip Vauban. De
asemenea,in Campia Vestica §i la contactul Campiei Vestice cu regiunea
deluroasS au fost interceptate ape termale ce au contribuit la dezvoltarea
statiunilor cu impact national §i chiar international, Felix, 1 Mai §i a numeroase
statiuni mici precum CSlacea, Marghita Boghi§, Mese§eni Zalnoc, Ta§nad,
Aca§. La acestea se adaugS statiuni cu ape minerale carbogazoase-bicarbonatate,
Buzia§, Lipova, Tinea. Regiunea turisticS vestica este intens traversata de
fluxuri turistice internationale de tranzit (iar mai nou de un turism de sfar§it de
saptamana cu tarile invecinate). Statiunile cu ape termale polarizeazS un turism
de sejur( balnear, dar §i de agrement). Se impune tot mai mult turismul cultural
stimulat de obiective §i
;oo
complexe antropice dar §i de activitati care §i-au pus amprenta asupra peisajului
geografie.
4. Regiunea turistica estica

Cuprinde Subcarpatii §i contactul cu Carpatii Orientali pe o adancime de
10-2o km §i Podi§ul Moldovei. In cadrui acestui areal sunt conservate vestigii
cultural-istorice religioase cu caracter de unicat (in arhitectura §i arta picturalS,
universalS -fresca murala exterioarS (manastirile Voronet, Sucevita, Moldovifa,
Humor, Arbore, Putna) cinci dintre ele, aflate sub patronaj UNESCO, sau
obiectivele de cult din Neamt (Agapia, VSratec, Neamt, sau cele de pe valea
Bistritei). Ora§ele moldovene§ti, unele foste capitale, conserva vestigii ale
culturii feudale sub forma bisericilor, a constructor cu caracter strategic, precum
§i obiective de arta de data mai
A
recentS. In aceasta categorie sunt incluse Suceava, Ia§i, Piatra Neamt, Targu
Neamf, Roman, Boto§ani. In Subcarpati aparitia frecventS a apelor minerale
clorurate §i sulfatate a favorizat, inca din secolul trecut, dezvoltarea unor statiuni
balneare (Targu Ocna, Baltanesti, Oglinzi).
5. Regiunea turistica sudicS
Cuprinde Subcarpatii §i Podi§ul Getic, mare parte din Subcarpatii Curburii

§i Campia RomanS, la care se adauga §i Valea DunSrii. In cadrui acesteia,
Subcarpatii sunt favorizati de prezenta apelor minerale §i a lacurilor sSrate §i
sulfuroase-sulfatate, care au contribuit la dezvoltarea salbei de statiuni balneare
valcene (CSlimSne§ti-CSciulata BSile 01Sne§ti, BSile Govora,), sau a celor mai
mici din partea central-esticS, din judetele Dambovita ( Pucioasa §i Vulcana
Bai), Prahova ( SISnic), BuzSu ( SSrata Monteoru) , precum §i de vestigiile
istorice legate de fostele capitale ale jSrii Romane§ti, Campulung, Curtea de
Arge§, Targovi§te, sau de ctitoriile voievodale §i boiere§ti de la Cozia, Horezu,
Tismana. Subcarpatii sunt avantajati §i de un peisaj geografie variat, §i de
contactul direct cu regiunea montanS.
Campia RomanS, cu un relief monoton §i un climat arid este dezavantajatS
din punct de vedere peisagistic, compensate din acest punct de vedere fiind
arealele impSdurite, vestigii ale Codrului VlSsiei §i suprafetele lacustre din jurul
Bucure§tilor §i cele de pe Arge§ §i Olt. Se remarcS insS, potentialul turistic
antropic concentrat in ora§ele principale, mai ales in capitala tSrii Bucure§ti,
care prin functiile pe care le define , prin ansamblul urban unic, ca §i extensiune,
complexitate §i valoare §i obiectivele cultural- istorice §i religioase, dar mai ales
prin baza materials care se deta§eazS net, prin volum §i calitate de cea a
celorlalte centre urbane (capitala define cea mai mare concentrare de obiective
turistice de cazare in spatiul urban, care a fost privatizatS §i modernizatS,
totalizand peste 10 000 de? 96locuri). Prin toate acestea Bucure§ti se
impune ca una din cele mai reprezentative destinatii turistice ale fSrii, cu
deopsebire pentru turismul international §i in cadrui acestuia pentru manifestSri
actuale ale acestuia: turismul de afaceri, turismul de simposioane §i colocvii
§tiinfifice, sau politice.
DunSrea se impune prin ansamblul sSu peisagistic, prin rolul tot mai
important ca §i arterS fluvialS de legSturS intre fSrile Europei Vestice §i cele
din arealul MSrii Negre. Se adaugS aliniamentul ora§elor porturi dunSrene, cu
vestigii din Antichitatea Daco-RomanS ( in special Drobeta- Turnu Severin),
feudalS ,panS in Epoca Moderns . Ca lucrSri de arts se remarcS cele douS baraje
§i lacurile de acumulare aferente, dar §i podurile care traverseazS DunSrea,
dintre care vechiul pod feroviar dintre CernavodS-Fete§ti, " Anghel Saligny" se
deta§eazS prin grandoare §i solufiile constructive revolufionare la sfar§itul
secolului al XlX-lea.
6. Regiunea turisticS Dobrogeana
Se imparte, din punct de vedere geografic-turistic, in trei componente

distincte, atat din punct de vedere al caracteristicilor potentialului turistic, cat §i
al modului de amenajare turisticS a teritoriului, care se completeazS.
Se deta§eazS net Litoralul MSrii Negre, cu fa§ia de tSrm jos in jumStatea
nordicS §i inalt, cu falezS in partea sudicS, avand plaje intinse, cu nisip fin,
calcaros sau silicios condifionand diferenfiat gradul de absorbjie a radiatiei, in
special calorice; o mare la tSrm putin adancS §i cu fund, in foarte rare cazuri
stancos; apa care in lunile iunie - septembrie poate atinge 20-24° C, in general
nepoluatS, sau slab poluatS. La ace§ti factori naturali favorabili se adaugS
limanele marine cu apS sSratS, pe fundul cSrora s-a acumulat, in timp nSmol
sapropelic, cu calitSJi curative. De§i, orientarea circulatiei turistice are premize
incS de la inceputul secolului trecut( primele amenajSri turistice conducand, in
1906, la na§terea statiunii Mamaia), "explozia" s-a produs dupS 1960, cand in
mai multe etape s-a edificat intreaga bazS materials actuals, pe o lungime de
aproape 60 Km de {Sim, totalizand peste 120.000 locuri in baze de cazare
variate, concentrate in statiunile marine NSvodari, Mamaia Techirghiol, Eforie,
Costine§ti §i complexul Mangalia (cu sta{iunile Olimp, Neptun, Jupiter, Cap
Aurora, Venus, Saturn §i
/ V « . . .
Mangalia). In deceniile 7-9, litoralul MSrii Negre a devenit pnma regiune

turisticS a t&rii §i totodatS, cea mai importantS regiune pentru circulatia
turisticS internationals, legatS de tarile emitente de fluxuri turistice, prin toate
mijloacele de comunicatie, inclusiv cele aeriene.
Delta Dunarii poate fi considerate ca unicS din punct de vedere peisagistic.
Pe mai mult de 4000 km , se imbina o ambianta cu accente exotice, cuprinzand
paduri ( pe grindurile Letea §i Caraorman), suprafete cu stuf, brafe de ape, lacuri,
garle, mla§tini, dar §i o? 96extraordinara fauna avicola §i piscicola. Pe
grinduri se gasesc sate tipice Deltei Dunarii, sate pescare§ti (Cri§an,
Maliuc, Mila 23, Sfantu Gheorghe), cu o fizionomie proprie, cu o populate avand
obiceiuri §i ocupatii specifice. Mijlocul de comunicatie dominat (adeseori
exclusiv) este eel pe apa. Amenajarile turistice de la Lebada, Ro§u, Sulina,
Murighiol, reu§esc doar in parte sa faca fata afluxului de vizitatori. De altfel, o
mare parte a Deltei Dunarii va fi organizata intr-o mare rezervafie a biosferei,
unde pentru pastrarea echilibrului natural, accesul va fi interzis sau se va face
sub un control strict, respectand un regulament riguros.In anul 2oo6 amenajarile
de cazare in Delta Dunarii depa§eau 4000 locuri deta§andu-se Tulcea cu peste
1200 locuri, poarta de acces in Delta , la care se adauga Sulina in plina
expansiune, Cri§an, Mila 23, Dunavat, Mahmudia, Sfantu Gheorghe, unde
alaturi de cateva unitati hoteliere de mici dimensiuni se impun din ce in ce mai
mult pensiunile rurale familiale. Zona Murighiol-Uzlina este caracterizata de
dotari cu un ridicat grad de confort.Fosta statiune pentru tineret, Ro§u,
privatizata a fost adaptata la exigente facand fata §i cererii turistice externe. Se
constata §i patrunderea de investitii de capital strain ( de exemplu eel britanic, in
complexul turistic de langa Tulcea). Tot mai des pasagerii navelor de croaziera
oceanice cu stationare in portul Constata opteaza pentru excursii organizate in
Delata Dunarii.
A treia componenta, Podi§ul Dobrogei, cuprins intre Dunare §i Mare, este
un teritoriu de veche locuire, aici perpetuandu-se mai multe civilizatii in urma
carora au ramas vestigii antice grece§ti (la Histria, Constanta, Mangalia), daco-
romane (castrele sau monumentul refacut Tropheum Traiani de la Adamclisi),
autohtone §i orientale( cetatea Enisala, sau obiectivele religioase-moscheile din
Constanta. Mangalia,Babadag).Se impun, de asemenea, vestigiile paleocre§tine
precum §i a§ezaminte monastice, de la Coco§ §i Celic-Debe Peisajul vini-viticol
dobrogean, cu podgoriile Murfatlar, Ostrov sau Niculitel se impune in
diversificarea paletei atractive a Dobrogei.
VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY
The discipline Geography of Tourism was inaugurated in 1992 at the

College of Geoinformation and Tourism Prospection from Cluj- Napoca (today
the College of Geography of Tourism) and was further taken over by the
specialization Geography for the Human Geography study module.
The extremely complex issues analyzed in this first volume have been
integrated in six sections or chapters which further examine the factors that
account for tourism identity and development, as well as for the way in which
they materialized in tourism flow, i.e. tourism product "consumption", and in
types and forms of tourism.
The first chapter surveys the "main stages of tourism development" in a
chronological sequence with? 96special emphasis on their causal presentation,
given their direct bearing and influence on present tourism.
The survey goes back to the old balnear tourism, indeed acknowledged
during the ancient Roman period (130- 271 BC), when the thermal waters in the
south- western part of the country were used for balneary purposes, especially in
BSile Herculane- Ad aqua Herculi Sacras- Ad Mediam, testified by solid
evidence, such as the extant impressive archeological ruins (traces of ancient
thermal water collectors, basins and thermae, villas, temples dedicated to
Hercule) and also by epigraphic evidence, including tomb stones of prominent
Romans engraved with thankful texts addressed to the Roman Gods Asclepios
and Hygea for the beneficial effects of the thermal waters. Similar sites, but
nevertheless smaller in size, have been built at Geoagiu-Bai-Germisara Thermae
Dodonae and in Calan (Aque).
By way of extrapolation and interpretation a similar use has been
associated with the thermal waters of Moneasa and Felix-1 Mai, in the western
part of the country, the salty waters (sodic chloride) at Ocna Mure§ and Sovata,
and sparkling waters of Borsec, in the far eastern part of the Dacia Felix
province. Their design and structure was comparable to those of some thermal
resorts in the neighbourhood of Rome in Italy (Tivoli), or those existing
proximate to provinces, such as Gallia, or Panonia -Capital City: Aquinincum.
The beginning of Middle Ages did not perpetuate this phenomenon in
Europe. It was later on during the pre-industrial period, in the 18 century that, as
a consequence of the new favourable social, economic and historical
circumstances, that the once exploited thermal water resources were reevaluated
and new ones were discovered. Doctors, geologists, chemists, Germans,
Austrians, Romanians and Hungarians brought their valuable contribution to the
creation of the first balneological nuclei, thus stimulating the development of
those resorts which relied on hydro- mineral water for curative purposes. The
first such resorts emerged at Baile Herculane, Borsec, and were followed by
Vatra Domei, Valcele, Baile Tu§nad in the first half of the 19 century, most of
them located in the Carpafi Mountains. Soon thereafter, similar attempts were
made in the Transilvania Depression, at Ocna Sibiului, Sovata, Bazna, in the
Subcarpathian Mountains at Calimane§ti, Caciulata, Govora, and Baile 01ane§ti,
and in the west (1 Mai- Baile Episcopiei and Felix) etc. Some resorts, like Baile
Herculane or Slanic Moldova performed entertainment functions and were hence
visited by royal family members, as the resorts boasted complex developments
not at all inferior to the famous European resorts of the time, such as Baden-
Baden, Carlsbad etc renowned for their tradition.
In the second half of the 19th century and up to World War I both the
health-entertainment type and the mountain type of tourism developed, thus
further stimulating the growth of the first resorts: Sinaia became the first
mountain health resort and the summer royal residence in Romania, the first
town-resort in 1885, followed by Paltini§ in 1995, Semenic, Bu§teni and
Predeal. Soon thereafter, the? 96mountain region was crowded with chalets
like the ones at Pe§tera Babele in Bucegi, Dochia in Ceahiau, both linked to
the mountain regions through tourist gorges.
This is also the period of growth of seaside tourism, when the first seaside
resorts emerged: Mamia, Eforie, and Techirghiol.
The inter-war period is marked by the reconstruction of the former tourist
base strongly affected by the First World War, then, due to a most favourable
socio-historic and economic environment, Romania could engage upon the
difficult task of developing a modern and intense tourism. The old classic and
traditional resorts have undergone a modernising process, while new health
resorts come into being in the Carpathic region, including Bisad-Oa§, Valea
Vinului,Va{a de Jos, Covasna, Zizin or in Subcarpathians. New health resorts
mushroomed in the mountains (Lacul Ro§u in 1931, Cheia, Timi§ Stana de
Vale), while the seaside sites developed and expanded duly.
In terms of organizational enterprise, the National Tourism Organisation
was initiated and created on the 29 February 1936 and represented the first state-
run organisation vested with the power to coordinate the entire nation-wide
tourism activity.
In the period following World War II and until 1990 Romania faced a
different challenge, a new order, which was to bring about considerable changes
whose far-reaching effects lasted for half a century.
As the Romanian tourism has undergone several development stages,
each marked by distinct contradictory features, it has finally echoed all these
subsequent changes and influences. Thus, the economic declinc and the
socio-political instability enforced alongside an imposed coercive ruling
system against a deplorable natural disaster background (the draught of 1946-
47) have determined a strong drawback of tourism activities. This
unproductive period was further brought into the decline zone first by the
1948 'nationalization' process and then by the ulterior state-ownership take-
over process of all tourism units, eventually resulting in the massive
destruction of most of the small balneologie and health resorts in the inter-
war span. The state came to control and encourage the development of a
"unionist" type of tourism, a low quality tourism performed within the
framework of a re-modernized material base for ridiculously low prices or
free, a tourism that proliferated mass tourism.
The beginning of a revival in tourism became apparent only after 1960,
and was prompted both by the country's economic growth and the broader
links opened up to the western countries, that also showed new interest in
Romania as a tourism destination. Consequently, considerable investments
were made in the development of the southern part of the Black Sea coast
including: the reconstruction of the former resorts (Mamaia, Eforie Nord,
Eforie Sud), the setting up of a number of new resorts that have attracted
international tourists, and have increased tourism demand (Olimp, Neptun,
Jupiter, cap Aurora, Venus,? 96Saturn), and, finally, the creation of
exclusive youth resorts (Navodari and Costine§ti) fig 1.
During the same period, i.e. 1960-1975 the old traditional health resorts
were endowed with new hotels and complex hotel developments which
brought life to the classic scenery that had remained unchanged for half a
century.
Similar tourism developments and sites were built especially in larger
cities and also in other urban centres that had more than 200 000 inhabitants.
New holiday mountain resorts were created for winter sports (Bor§a,
Durau, Izvorul Mure§ului, Paraul Rece), and most of the Prahova- Bra§ov
resorts have been endowed with cable transport for access to mountain
regions, to the neighbouring regions (Sinaia, Bu§teni, Predeal, Poiana
Bra$ov) and the other resorts located in the Carpathic region.
The hydro-energetic developments, including dams, and acumulation
basins have also become the focus of tourism development of varied intensity
and concern.
The above mentioned period also served for the modernization of most
of the national and regional access roads.
The economic and social decline up to 1990 and thereafter have marked a
pronounced drop in tourism activities within the last years, and it is only in the
more recent years that a new vigurous legislative investment and organisational-
directed policy has been initiated to redress tourism.
The second chapter is dedicated to the survey of research activities and the
growth of Geography of Tourism within the higher education system.
Consequently, several stages with different qualitative development levels aire
under focus and examined, starting with the first significant descriptive- oriented
contributions and ending with the identification of a clearly defined and outlined
school of geography in tourism. The great merit of this school lies in the
clarification of its object and specific methods, in the initiation and completion
of an in-depth research, the organisation of both national and international
seminars on tourism issues and in numerous doctoral thesis published and well-
valued both in the country and ovreseas. Another great merit lies in the
development of a three-year higher geographic and tourism form of education
with a strong pragmatic character (tourism colleges) and in the creation of longer
tourism geography training modules within the faculties and academic
departments.
The largest and most prominant chapter due to the impressive amount of
information conveyed, is the third chapter entitled "Tourism potential" which
attempts to present, analyse and interpret the vast and complex categories of
tourism resources which had a major contribution to the development of tourism.
This calls further for a break down into two components, one belonging to
the natural environment and one to the anthropic one. The natural tourism
potential exhibits an extraordinarily diversified nature determined and caused by
the existence of a complex? 96natural setting, well- balanced and
harmoniously stratified, embracing the Black Sea, the low plain
regions, the hill regions and the Carpathians, which further influenced the
diversity and the structure of all other componets of the natural
environment(climate, rivers, and bio- pedology).
From amongst the complex natural tourism potential the Carpathic region
stands out for its remarkable diversity and impressive scenery and identifies
such sculptural- structural representative componets as: glaciar relief, volcanic
relief, limestones and conglomerates (especially the Karstic relief).
The bio-climatic and hydrological components (especially the
underground mineral and thermal waters) determined by relief, geographic and
lithologic evolution have contributed to the development of a health resort
system well represented and concentrated in the Carpathic and Subcarpathic
region, and along the sea table.
The anthropical herritage exploited touristically is the result of a long-
lasting evolution within a complex historical and social context, and generated a
strong cultural identity and civilization, that traces back the material and spiritual
inheritance of prehistoric, ancient time, the Middle Ages up to present time.
Every historical epoch is characterized by specific elements whose
outstanding value and diversity have ultimately shaped an overall harmonious
setting, encompassing material and cultural attractions, all of which were
examined throughout the book according to historical stages and categories.
Thus the Dacian-Roman period stands apart for its ancient Dacian vestiges
remnant in the Ora§tiei Mountains, i.e. the old Roman traces related to urban
cits, Roman camps, roads and bridges, and the equally old Greek sites,
represented by Greek colonies, old settlement- ports along the Black Sea coast
line.
The Middle Ages is the most representative period in respect of the
diversity of monuments and attractions. This diversity is accounted for by the
socio-economic and cultural- religious west European and Oriental influences
exerted in this period, this territory representing the cross road of Roman
Catholic Christian faith and Orthodox- Bizantic faith. Consequently, the
attractions of this period are representative of their initial function: defence
(fortresses, castles), typical feudal urban settlements discriminated by their
territorial location, and religious sites, individualized by age, style, form,
location and ultimately their function and cultural role. In this respect, the
monastic settlements, and especially the monasteries, deserve special
consideration as traces of Romanian Orthodoxism and samples of extraordinary
originality (the wood churches).
The cultural sites or attractions, including museeums and libraries must be
added to the already mentioned material and cultural sites.
Special emphasis is given to the survey of traditional rural civilization and
culture in the present study, ? 96due to its remarkable diversity within the
tourism component, territorially and culturally restricted to the
same Carpathic region.
The fourth chapter reflects the concrete materialization of tourism
development through the exploitation of both natural and anthropic tourism
potential. This development has been called for by the new tourism
accommodation demand, that identifies demand according to consumer demand,
and changes in time creating new types, comfort criteria and levels, and range of
services offered. From the list of of tourism components developed, the resort
represents a distinct, well individualized component, often integrated in larger
resort developments, more expanded and phisionomically and functionally more
diversified and complex.
The fifth chapter examines the touristic flow and focuses on volum,
motivational diversity, regional concentration, its permanent or seasonal
character, the tourists' places of origin, and the reciprocal conditioning rapport
between tourism potential, i.e. primary tourism offer on the one hand, and
tourism development, i.e. secondary tourism offer on the other, manifest against
the background of socio-historical and economic conditions specific for the east
European countries, throughthe tourists' preference shown to a particular tourism
poroduct.
During the 80s and the 90s the growth and diversification process of
tourism development coincided with both domestic and international tourism
demand. Thereafter, tourism development faced contradictory tendencies, as a
result of the wear and tear of tourism sites as part of the general social, economic
and political decline. This decline has continued until 1998 when a timid and
relative rise became apparent.
Tourism flow has been assessed in compliance with a number of
quantitative factors which reflect this phenomenon's characteristics: the
permanently falling number of tourists from 1989 onwards, night occupancy rate
that has dropped with 50%, and general occupancy rate which has similarly
dropped. A further discriminative indicator of tourism flow is duration of stay,
which highlights the attractiveness of the chosen destination.
The last part analyses the ways of increasing profitability as reflected in
types and forms of tourism. They emerged and imposed themselves depending
on the tourism stimulating factors. Among them, the reasons that caused and
determined the tourists' options for a certain tourism destination became more
diverse and therewith they diversified tourism offer.
After an argumentative survey of the criteria accounting for the
classification of Romanian complex tourism forms, the following forms were
highlighted: balneoclimatic/health tourism, mountain tourism for health and
entertainment, winter sports tourism, seaside tourism, cultural tourism, week-
end tourism and an emerging category of tourism, rural tourism.
Beside the former, a new chapter was elaborated and introduced, the 7-th,
entiled Geographical-Touristic? 96Regions from Romania. In its frame, the
specific traits of the following geographical-touristic regions are analysed
and highlighted: the touristic region of Carpathians, the touristic intercarpathian
region of Transilvania, the touristic Western Region, the touristic Eastern region,
the touristic Southern region, the Dobrogean touristic region.
BIBLIOGRAFIE
1. Badea L., Gru mazes cu H., (1975), Considerafii metodologice asupra

regionarii turistice a teritoriului Romaniei, Lucrarile celui de-al II-lea Colocviu
national de geografia turismului, Editura Sport-turism, Bucure§ti.
2. Barbier B., (1977), Les residences secondaires et Vespace roural frangais,
Revue Norois (extrait), nr. 95.
3. Barbier B., (1978), Ski et station de sport d'hiver dans le Monde, Wiener
Geographische Schriften, 51/52, Beitrage zur Fremdenwerkerrsgeographie, I,
Theil, Wien.
4. Barbu Gh., Snak O., (1981), Turismul ramurd a economiei nationale,
Turismul in economia nationaia, Editura Sport-Turism, Bucure§ti.
5. Baranescu Rodica, (1975), Turism fi alimentafie publico, Editura DidacticS §i
Pedagogics, Bucure§ti.
6. Berlescu Elena, (1971), Stafiunile balneare de-a lungul timpului fi azi,
Editura medicals, Bucure§ti.
7. Berlescu Elena, (1982), Dicfionar encoclopedic medical de
balneoclimatologie, Editura §tiinfificS §i enciclopedicS, Bucure§ti.
8. Berbecaru I., Botez M., (1977), Teoria jz practica amenajarii turistice,
Editura Sport-Turism, Bucure§ti.
9. Bleahu M., (1987), Turismul §i protectia peisajului, ocrotirea naturii §i a
mediului inconjurator, nr. 1, Editura Academiei R. S. Romania, Bucure§ti.
10. Bordeanu S., Doru M., (1978), Perspectivele dezvoltarii serviciilor turistice
in zonele montane, Studii de turism, vol. I, turism montan, Bucure§ti.
11. Borza Al., (1978), Construc(iile hidroenergetice §i turismul, Studii de
turism, vol. I, Turism montan, Bucure§ti.
12. Cacovschi C., (1978), Peisajul estetic vitalizant, Editura §tiintificS §i
EnciclopedicS, Bucure§ti.
13. Candea Melinda., Erdeli G., Simon Tamara, (2001), Romania. Potenfialul
turistic fi turism, Editura univ. Bucure§ti.
14. Candea Melinda, Simon Tamara,( 2006)+Potentialul turistic al Romaniei,
Editura UniversitarS, Bucure§ti.
15. Cebuc Al., Mocanu C., (1967), Din istoria transporturilor de calatori in
romania, Editura §tiintificS, Bucure§ti.
16. Cianga N., (1977), Cateva probleme asupra structurii fi capacitafilor de
primire ale statiunilor? 96balneoclimaterice din zona centraia a
Carpafilor Orientali, Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Geol.-Geogr., Cluj-
Napoca.
17. Cianga N., (1977), Cateva probleme asupra structurii fi capacitafilor de
primire ale stafiunilor balneoclimaterice din zona centraia a Carpafilor Orientali,
Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Geol.-Geogr., Cluj-Napoca.
18. Cianga N., (1979), Rolul stafiunilor din Carpati in dezvoltarea turismului,
Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Seria Geol.-Geogr., nr. 1, Cluj- Napoca.
19. Cianga N., (1980), Cateva probleme legate de circulafia turistica in Carpatii
Orientali , Lucrarile celui de-al V-lea Colocviu national de geografia turismului
(Bucure§ti, 1977).
20. Cianga N., (1980), Turismul in judeful Alba, Judetul Alba, Editura
Academiei, R. S. Romania, Bucure§ti.
21. Cianga N., (1981), Consideration geographique sur les villes-station
balneoclimatique des Carpates Orient ales, Revue Roumaine de G.g.G.-
Geographie, torn 25, nr. 2.
22. Cianga N., Maier A,, (1983), Lacurile de acumulare din Carpatii Orientali,
factor de creftere a potentialului fi circulafiei turistice, in vol. „Lacurile de baraj,
ambianfa naturala §i construitS, Cluj-Napoca.
23. Cianga N., (1984), Economia turismului in Depresiunea Transilvaniei,
Studia Univ. Babe§-Bolyai", Seria Geol.-Geogr., Cluj-Napoca.
24. Cianga N., (1985), Turismul in munfii Apuseni, Studia Univ. Babe§- Bolyai",
Geol.-Geogr., Cluj-Napoca.
25. Cianga N., (1986), Valorificarea potenfialului turistic natural din Carpatii
Orientali, in vol. „Probleme de geografie aplicata", cluj-Napoca.
26. Cianga N., (1987), Aparition et le developpment du tourisme dans les
Carpates, Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Geol.-Geogr., Cluj-Napoca.
27. Cianga N., Horhoi Elena, (1989), Problemes de geographie du tourisme
dans les Carpates orientales, in vol. „Karpacko konferencza Turistyczna
(Carpathians tourist Conference), Zeszyty Naukove Universitetu Iagiellonskiego,
CMLVII, Krakow.
28. Cianga N., (1996), Mijloacele de transport pe cablu - componenta
infrastructurala a peisajului fi a turismului carpatic, Studia Univ. Babe§- Bolyai",
Geogr., nr. 1,2, Cluj-Napoca.
29. Cianga N., (1998), Turismul din Carpafii Orientali. Studiu de Geografie
Umana, Editura Presa UniversitarS Clujeana, Cluj-Napoca.
30. Cianga N., (1998), Le role de la function touristique dans Iorganisation de
Vespace rural, in „Rural Space and Regional Development", Studia Cluj-
Napoca.
31. Cianga N., Rotar Gabriela, Dezsi §t. (1999), L'amenagement touristique des
franges interdepartamentales du nord-ouest de la Roumanie, Studia Univ.
„Babe$-Bolyai", Geographia nr. 2, Cluj-Napoca.
32. Cianga N., Cocean P. (2001), L'edification du systeme des stations
touristiques de la Roumanie,? 96Studia Univ. Babe§-Bolyai", Geographia nr.
2, Cluj-Napoca.
33. Cianga N.,(2001, 2002)^Romania. Geografia Turismului ( partea intai)
,Edit.Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca.
34. Cianga N., (2003\Geografie Turistica,Presa Universitara Clujeana, Cluj
Napoca.
35. Chabot G., (1964), La geographie du tourisme en France> Acta, geographica
Lavaniensia, vol. 3, Paris.
36. Cocean, P., (1997), Geografia turismului romanesc, Editura „Focul Viu",
Cluj-Napoca.
37. Cocean, P., (1995), Pe§terile Romaniei. Potentialul turistic, Editura Dacia,
Cluj-Napoca.
38. Cocean, P., Vlasceanu, Gh., Negoiesci, B., (2002)9Geografia Generala a
Turismului, Edit. Meteor Press, Bucure§ti.
39. Corvin, Tatiana, Makra St., (1967), Motelul - mici unitati pentru turism,
Editura Tehnica, Bucure§ti.
40. Farca§, L, Bente D., Trifa P., (1969), Indicele climatic-turistic. Aplicatii la
teritoriul R. S. Romania, Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Seria Geologia,
Geographia, fasc. 1, Cluj-Napoca.
41. Farca$, I., Ben|e D., Trifa P., (1970), Harta climatica turistica a R. s.
romdnia, Studia Univ. „Babe§-Bolyai", Seria Geologia, Geographia, fasc. 2,
Cluj-Napoca.
42. Ga§tescu P., (1971), Lacurile din Romdnia, Editura Academiei R. S.
Romania, Bucure§ti.
43. Giurcaneanu CI., (1956), Aspecte ale geografiei turismului, Natura nr. 3,
anul Vni.
44. Glavan, V., (2000), Turismul in Romdnia, Editura Economics, Bucure§ti.
45. Glavan, V., Stoian O., (1978), Potenfialul turistic montan din Romdnia.
Categorii de potential §i prioritati de valorificare in turism, in vol Studii de
turism, vol. II, Turism montan, Bucure§ti.
46. Grigore M., (1989), Defilee, chei $i vai de tip canion in Romdnia, Editura
§tiintific5 §i Enciclopedica, Bucure§ti.
47. Horeanu, CI., Borcea Margareta, (1982), Ceahlaul - viitor pare national, in
Ocrotirea naturii mediului inconjutator, nr. 1-2, Editura Academiei R. S.
Romania, Bucure§ti.
48. Ielenicz M., Comanescu Laura (2006), Romdnia. Potential Turistic. Edit.
Universitara, Bucure§ti
49. Mihailescu V., (1969), Geografie §i turism, Lucrarile colocviului National
de Geografia turismului (Bucure§ti, septembrie, 1968), Bucure§ti.
50. Muntele, I., Iatu, C., (2003), Geografia Turismului. Concepte, metode fi
forme de manifestare spafio-temporale, Edit. Sedcom Libris, Ia§i.
51. Muja S., (1984), Spafiile verzi in sistematizarea teritoriului fi
localitafilor, Editura Ceres, Bucure§ti.
52. Neac§u, N., (2000), Turismul fi dezvoltarea durabila, Edit. Expert, Bucure§ti.
53. Neagu Gh., Gologan Gh, (1978), Cercetari, rezultate fi realizari privind
schiul turistic, in vol. Studii de turism, vol. 2, Turism montan, Bucurejti.
54. Olaru, M., (1996), Munfii Banatului Resursele turistice naturale fi antropice,
Editura Hestia, Timi§oara.
55. Olaru, M., (2000), Munfii Banatului. Amenajarea fi dezvoltarea turistica,
Editura Hestia, Timi§oara.
56. Panaite Ludmila., (1974), Metolodogia cercetarii economico- geografice,
Universitatea Bucure§ti.
57. Patra§coiu N., Toader T., Scripcaru G., (1987), Padurea fi recrearea,
Editura Ceres, Bucure§ti.
58. Petrea Rodica, Petrea, D., (2QM),Turism Rural,Presa UniversitarS
Clujeana, Cluj Napoca
59. Petrescu Carmen, (1974), §coala romaneasca de geografia turismului,
Forum nr. 3.
60. Popovici I., (1977), Regiunile turistice din R. S. Romania, Studii §i cercetari
de G.G.G., seria Geografie, nr. 1.
61. Popovici I., Glavan, V,, Ghiriac D., (1976), Sistem de indicatori pentru
evaluarea potenfialului turistic, Revista Economic^, nr. 36.
62. Preda I. Jenu, A., (1981), Resurse de ape minerale fi termale, Note de curs
§i lucrSri practice, Universitatea Bucure§ti.
63. Pric&jan A., (1985), Substanfele minerale, terapeutice din Romania, Editura
§tiintific& §i EnciclopedicS, Bucure§ti.
64. Raboca N., Cianga N., Maier A.,(2001),Geopgrafie Economica,"Visile
Goldi§", University Press, Arad.
65. R&dulescu N. Al., (1946), Asupra geografiei turismului, Revista
geograficS, an II, fasc. I - IV, Bucure§ti.
66. Snak O., (1976), Economia fi organizarea turismului, Editura Sport- Turism,
Bucure§ti.
67. Surd, V,, Bold, I., Zotic, V., Chira Carmen, (2005), Amenajarea teritoriului fi
infrastructuri tehnice, Presa UniversitarS clujeanS, Cluj napoca.
68. Susan Aurelia, (1980), Geografia turismului (pentru uzul studenfilor), Cluj-
Napoca.
69. Swisewski C., (1980), Some Theoretical and Methodological Problems of
the Geography of Tourism, An. §t. ale Univ. „A1. I. Cuza" din Ia§i, sectiunea a
II-a b. (Geologie-Geografie),Tom XXVI.
70. §aabner-Tuduri Al., (1906), Apele minerale fi statiunile climaterice din
Romania, Editia a 2-a, Tipografia „Gutenberg", Bucure§ti.
217
71. §andru, I., (1966), Probleme de geografia turismului, Natura anul XVIII,
nr. 3.
72. §andru, I., (1970), Consideration sur la geographie du tourisme avec special
regard sur la Roumanie, Revue roumaine de G. G. G., Serie Geographie, torn
14.
73. $andru, I., (1985), Les principaux types de tourisme dans les Carpates
Roumaines, Memoriile sectiilor §tiinfifice ale Academiei R. S. Romania, seria
IV, torn V, nr. 1,1982, Bucure§ti.
74. §tefanescu, C., (1967), Stafiuni balneare fi climaterice din Romania, Editura
Meridiane, Bucure§ti.
75. Teodoreanu, Elena., (1984), Bioclima stafiunilor balneoclimaterice din
Romania, Editura Sport-Turism, Bucure§ti.
76. Tufescu, V., (1974), Romania, natura, om, economie, Editura §tiinfifica,
Bucure§ti.
77. Teposu, V., Pu§cariu V., (1932), Romania balneara fi turistica, „Cartea
Romaneasca", Bucure§ti.
78. x x x., Atlasul R.S.R. Romania, Institutul de Geografie, Editura Academiei,
R. S. Romania, Bucure§ti.
79. x x x., (1974), Factori terapeutici naturali din judetul Harghita, in vol.
editat de Consiliul Popular al judefului Harghita, Direcfia SanitarS.
80. x x x., (1984), Geografia Romaniei II, Geografia umana fi economica, Edit.
Academiei R. S. Romania, Bucure§ti.
81. x x x., (1987), Geografia Romaniei III, Carpatii Romanefti fi
Depresiunea Transilvaniei, Edit. Academiei R. S. Romania, Bucure§ti.
218

@ Cianga Nicolae - 2006 - Romania. Geografia Turismului PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

@ Cianga Nicolae - 2006 - Romania. Geografia Turismului PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

NICOLAE CIANGA

ROMANIA. GEOGRAFIA TURISMULUI

ROMANIA. GEOGRAFIA TURISMULUI

PRESA UNIVERSITARA CLUJEANA 2006

© 2006 Autorul volumului. Toate drepturile rezervate.

Tehnoredactare computerizata: Liliana Tomulet

Universitatea "Babe§-Bolyaiw Presa Universitara

1.1. Perioada romatta...........................................................13

2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania29

2.1.Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic antropic 29

Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania 48

IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1. Aspecte generate 129

VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC §1

(TIPURI §1 FORME DE TURISM)..................................181

3. Regiunea turistica vestica...............................................204

VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY................207

1.1. Perioada romatta...............................................................................13

pus amprenta §i pe turism. Efectele sale sunt vizibile in toate domeniile,

2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania.................29

2.1.Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic antropic

Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania.....48

IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1. Aspecte

VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI

(TIPURI §1 FORME DE TURISM).....................................................181

3. Regiunea turistica vestica..................................................................204

VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY...................................207

12.Cacovschi C., (1978), Peisajul estetic vitalizant, Editura §tiintificS §i

13.Candea Melinda., Erdeli G., Simon Tamara, (2001), Romania.

1.1. Perioada romatta...............................................................................13

2. Factorii ce au contribuit la evolutia turismului in Romania.................29

2.1.Potentialul turistic al cadrului natural §i patrimoniul turistic antropic29

Repartitia geografica a pe$terilor, cu potential turistic, din Romania.....48

IV. BAZA MATERIALA (AMENAJAREA) TURISTICA 1. Aspecte generate 129

VI. MODALITATI DE VALORIFICARE A POTENTIALULUI TURISTIC §1

(TIPURI §1 FORME DE TURISM).....................................................181

3. Regiunea turistica vestica..................................................................204

VIII. ROUMANIA. TOURISM GEOGRAPHY...................................207

12.Cacovschi C., (1978), Peisajul estetic vitalizant, Editura §tiintificS §i

Turismul, ca fcnomen, forma de valorificare liltr-o maniera a parte a

In ultima jama Late de sccol, Romania ca apartenentS la o lume ce s-a

Se poate remarca un indelungat proces istoric, in cadrui caruia se

1. Principalele etape de dezvoltare ale turismului

1.1. Perioada romatta

Dupa cucerirea Daciei §i instituirea provinciei Dacia-Felix, cu nivel de

aduceau multumiri pe aceasta cale demonstreazi cateva aspecte interesante.

1.2. Perioada dintre sec. al XVIII-lea -1850

Aceasta se suprapune peste inceputul cristalizarii rela^iilor capitaliste

chimi§ti romani), Ludovic Mrazec (geolog). Ace§tia efectueaza analize

1.3. Perioada 1850-1918

Aria de cunoa§tere a surselor hidromineraie §i termale se extinde

Covasna, in 1852 la Trieste, iar pentru apele minerale de la Borsec, la

infiintata tot in 1880, cu sediul la Sibiu, vestita S.K.V. (Siebenburgischen

1.4. Perioada interbelica

Este caracterizatS printr-o dezvoltare unitara §i a activitatilor

Geoagiu sau Vafa de Jos. In zona litorala, amenajarile se extind la sud de

Techirghiol, in cadrui sta^iunii cu acela§i nume. In zona montana propriu-

Fig. 1 Evolufia ediflcarii statiunilor balneo-turistice din Romania: 1.

Turismul balnear este favorizat de initiative benefice ale cercetarii

1931 ia fiinta, in cadrui invatSmantului medical, prima CatedrS de

aceea§i perioada, in cadrui Facultatii de Medicina din Ia§i, se fac

1.5. Perioada contemporana.

Aceasta include intreg intervalul de timp de dupa 1945 pana in zilele

preluata de stat §i transferata ca utilizare unor organisme cu caracter social,