2.

Metoda Froebel
Aportul lui Froebel la principiile lui Pestalozzi consta in elaborarea unui set de “daruri”,
(gifts) menite sa ajute copilul in joaca sa: o serie de obiecte aranjate in ordine
crescatoare a complexitatii, care incurajeaza descoperirea formelor, tiparelor,
simbolurilor. Froebel foloseste denumirea de gifts pentru toate materialele pe care le
foloseste in gradinita. Desi aceste obiecte pentru joaca nu sunt ele insele noi –sfere,
cuburi, bete, creioane, hirtii, adezivi – metoda de educatie integranta in care sunt folosite
este o noutate. Jucariile lui Froebel sunt simple, clare, facute din materiale bune; ele nu
incearca sa imite aspectul formelor naturale ci au un caracter generic. Din elementele
simple copilul poate construi forme complexe, mai mult simbolice decat transpuneri ale
unui obiect real. Crearea celor 20 de daruri ii ia lui Froebel cincisprezece ani (1835-
1859).

Primul dar este initial o sfera, fiind caracterizat de usurinta miscarii si reprezinta pentru Froebel un simbol al unitatii;
este prima forma activa, simbolizind o serie de elemente naturale: soarele, luna, bulele de sapun, etc.. Acest dar a fost
modificat ulterior, in forma sa finala fiind compus din 6 bile in culorile curcubeului, carora le-a fost atasat si un
mecanism de sustinere pentru a facilita observarea pendularii; acest dar era oferit copiilor intr-un cos.

Cel de-al doilea dar a fost conceput sub forma unui cub care, desi, ca si sfera, este un volum echilibrat, atrage atentia
asupra colturilor, muchiilor si fetelor, copilul observind acum diferentele intre primul si al doilea dar. Si acest dar a fost
modificat continind in forma sa finala, un cub, o sfera si un cilindru, toate din lemn foarte dur, fiind modulate dupa
dimensiunea de doi inci si prezentate copilului intr-o cutie de lemn.

Darul al treilea este initial un cub mai mare, modulat apoi dupa cele din al doilea dar, la doi inci, care se diviza in alte
patru cuburi mai mici, egale. Scopul sau era sa elaboreze un set de relatii parte – intreg, interior – exterior, egal –
inegal, multi-istrat – uni-strat. Sunt exemplificate directii in spatiu prin muchii si colturi ce ajuta logica in ordonare si
numarare.

Darul al patrulea este un cub masiv, tot de doi inci, divizat o data pe verticala si de trei ori pe orizontala, obtinindu-se
opt paralelipipede de dimensiuni egale. Acest dar subliniaza diferentele de poportii si dimensiuni, copiii trebuie sa
observe diferentele de echilibru, de rezistenta, fiind invitati sa faca aranjamente cu toate obiectele primite.

Darul al cincilea este tot un cub din lemn, de 3x3x3 inci, impartit si el, in 27 de cuburi cu latura de un inci, impartite la
randul lor ajungind la 39 de paralelipipede cu proportii diferite fata de cele din darurile anterioare. Cel de-al saselea dar
contine, intr-o prima varianta 27 de paralelipipede cu proportiile 6:9:12, iar in a doua varianta 36 de paralelipipede cu
proportiile 6:12:18. Acesta este ultimul din darurile tridimensionale. Celelate daruri, desi bidimensionale, creeaza o
imagine 3D, tranzitia fiind considerata echivalentul spre concepte mai abstracte.

Darul al saptelea introduce suprafete care constau in tablite patrate si rectangulare realizate din lemn lustruit, in
diverse formeHirtie colorata de diverse forme si dimensiuni este pusa la dispozitia copiilor pentru a fi suprapusa peste
tablite.

Darurile cu numerele opt, noua, cincisprezece, saisprezece si saptesprezece introduc elemente liniare ce ajuta copilul,
prin alcatuirea unei serii de tipare vizuale dimensionale, in familiarizarea cu notiunea de lungime. Darurile contin o
serie de betisoare de lemn, cercuri sau inele si sferturi de cerc confectionate din sirma argintie si fisii de hartie din care
se poate tese. Profesorii au fost instruiti sa nu incerce construirea de blocuri 3D prin suprapunerea betisoarelor decit
dupa un numar de lectii, dupa ce copii si-au insusit proprietatile pentru care a fost creat darul. Desi cel de-al noualea
dar (impletirea fisiilor de hirtie colorata) necesita multa indeminare si este , de multe ori, provocator si pentru adulti,
manevrarea lui ii ofera copilului dexteritate si este unicul dar care permite ca o singura “linie” sa se transforme in mod
continuu.

Darul al zecelea consta intr-o tablita pe care copii o folosesc, la inceput, pentru a copia desene pe baza unui tipar, iar
ulterior, folosesc acelasi tipar pentru propriile creatii. La baza acestui dar stau influentele teoriei lui Pestalozzi despre
importanta desenului in educatia copiilor.

Darul al unsprezecelea reprezinta punctul de final in deconstructia volumelor. De la cub, la impartirea lui in subunitati,
la elemente bidimensionale pina la punct. Acest dar consta intr-o bucata de hirtie pe care copiii o perforeaza, cu un ac
infipt in capatul unui creion de lemn, mai intii dupa o forma deja desenata, apoi creind din puncte imaginea dorita.

Cel de-al doisprezecelea dar, ultimul din categoria “desenului”, consta in realizarea de figuri geometrice prin cusut.
Acest dar ii incinta pe copii prin multitudinea de culori pe care le ofera si le da posibilitatea sa deseneze printr-o noua
metoda.

Darurile treisprezece, paisprezece si opsprezece sunt cele care ii atrag si mai mult atentia copilului prin culori. Ele
constau in taierea, teserea si impaturirea bucatilor mari de hartie colorata stralucitoare pusa la dispozitie. Daca bucatile
de lemn puteau forma figuri pe masuta de lemn, acum, pot forma figuri din hartie pe o baza la fel de maleabila,
stralucitoare si colorata.

Solid, plan, linear, punctual, linear, plan si acum, din nou, tridimensional. Pentru darul al nouasprezecelea, Froebel
foloseste betigase si conectori, initial boabe de mazare inmuiate in apa si ulterior bilute de ceara pentru a le da copiilor
posibilitatea sa creeze structuri tridimensionale, pe baza tuturor lucrurilor invatate din jocul cu darurile anterioare.
Darul cu numarul douazeci este cel care le da copiilor libertatea sa modeleze nestingheriti, fara nici un fel de tipare sau
constringeri si se bazeaza pe experienta acumulata din jocul cu primele optsprezece daruri si pe imaginatia
tridimensionala diferita rezultata din jocul cu cel de-al nouasprezecelea dar.

Structura darurilor lui Froebel este una extraordinara. Dorind sa le prezinte copiilor tot ce
i-ar putea ajuta sa inteleaga natura si principiile dupa care se stabilesc legaturile,
realizeaza o serie de obiecte cit mai simple pe care copiii le pot asocia usor lucrurilor
cunoscute. Descompune apoi aceste elemente pina copiii inteleg totul despre natura
acestora. Odata cele mai simple lucruri intelese, elementele originare sunt iar construite
si de-abia dupa aceasta, copilul poate trece la studiul unor lucruri noi.