Planul dezvoltat de idei pentru narațiunea Căprioara de Emil Gârleanu: idei principale, idei secundare

1.Căprioara își dezmiardă iedul cu dragoste. / EXPOZIȚIUNEA

Căprioara stă lângă iedul ei.

Iedul își așază capul pe spatele mamei.

Căprioara își linge puiul.

2.Fiindcă a venit vremea înțărcatului, căprioara trebuie să se despartă de puiul ei.

INTRIGA

Căprioara își privește puiul.

Un sentiment adânc de milă încolțește în sufletul căprioarei,

deoarece trebuie să se despartă de ied.

Căprioara scapă un muget înăbușit de durere.

Iedul deschide ochii.

3.Căprioara se îmbărbătează și pornește împreună cu iedul

spre țancuri.

DESFĂȘURAREA ACȚIUNII

Căprioara hotărăște să-l abandoneze pe ied la țancuri.

Căprioara sare în picioare și aleargă repede,

punând la încercare puterile iedului.

Cu toate că e speriat, iedul se ține voinicește în urma mamei.

4. Căprioara și iedul ajung în pădurea întunecată.

Căprioara și iedul intră în pădurea pe care o aveau de străbătut pentru

a ajunge la țancuri. Căprioara întrerupe alergarea și pășește cu precauție.

Apoi, ajung în inima întunecată a pădurii.

5. Când pătrund în luminiș, apare lupul. PUNCTUL CULMINANT

Cei doi ajung în luminiș. Căprioara, în primă fază adulmecă, iar mai apoi observă lupul. Acesta îi
pândea, privindu-l lacom pe ied.

6.Căprioara se jertfește pentru puiul ei.

Căprioara zbiară sfâșietor și sare disperată în mijlocul luminișului, între lup și ied. Lupul se repede
asupra căprioarei, fiind o pradă mai mare.
7. Iedul își continuă drumul, iar viața căprioarei se stinge. DEZNODĂMÂNTUL

Sub colții lupului, căprioara plină de sânge se prăbușește la pământ. Iedul, speriat, se topește în
adâncul pădurii. Mama își privește puiul cum dispare în pădure, după care se sfârșește.