Siguranţa în funcţionare a automatelor programabile

Termenii «siguranţă în funcţionare» şi «disponibilitate» pentru echipamentele de

control electronic nu sunt întotdeauna clare şi uneori sunt chiar greşit interpretate.
Aceasta se poate explica pe de o parte prin caracteristicile diferite ale defectelor
echipamentelor de control electronic comparativ cu defectele sistemele
convenţionale. Pe de altă parte unele reglementări privind siguranţa şi protecţia au
devenit mult mai stricte în anumite domenii de aplicaţii în ultimii ani. Automatele
programabile pot înlocui automatizări discrete, realizate cu elemente
electromecanice, pneumatice sau electronice în logică cablată, în măsura în care ele
asigură cel puţin aceleaşi caracteristici de disponibilitate, siguranţă în funcţionare şi
fiabilitate ca şi celelalte elemente din sistem. Trebuie realizată o analiză aprofundată
privind tipul automatului programabil introdus, modul de conectare la proces şi felul
în care implementează prin program funcţiile de comandă, pentru ca prin utilizarea
automatului programabil să crească siguranţa întregului sistem, în raport cu aceea
asigurată de utilizarea unor tehnologii tradiţionale.

Fiabilitatea unui AP depinde în esenţă de alegerea, încercarea, utilizarea şi

interconectarea raţională a unui ansamblu de componente destinate să funcţioneze
într-un mediu dat. Pentru sisteme neredundante, ea este inferioară fiabilităţii
componentei celei mai puţin fiabile din automat. Fiecare producător de automate
programabile îşi testează produsul propriu în anumite condiţii de utilizare, anunţând
o anumită fiabilitate a automatului programabil produs. Variaţiile liniei de putere
(alimentare cu tensiune) precum şi alte perturbaţii pot afecta funcţionarea
dispozitivelor electronice precum automatele programabile. Există proceduri
universale de depanare şi întreţinere care se aplică tuturor dispozitivelor
electromecanice, inclusiv automatelor programabile. De asemenea există numeroase
proceduri unice de depanare care se aplică doar automatelor programabile. Toţi
producătorii de automate programabile au manuale complete de instalare şi depanare
pentru produsele lor. Acestea includ manuale de instalare şi operare, planuri
electromecanice de instalare, instalare electrică, siguranţă, protecţie şi mediu.
Factorii ce trebuie luaţi în considerare pentru a asigura funcţionarea continuă şi
sigură a automatelor programabile după instalare sunt:

a) spaţiul de instalare. Automatul programabil poate fi instalat într-un spaţiu liber,

deschis, însă cel mai adesea este instalat într-un spaţiu închis (carcasă metalică)
conform unor standarde stabilite de anumite asociaţii naţionale sau internaţionale din
domeniu. Instalarea automatului programabil într-un spaţiu protejat trebuie făcută
astfel încât să se permită o instalare adecvată a cablurilor de putere dar şi a celorlalte
cabluri ce intră sau ies, un acces uşor la toate componentele automatului programabil
şi la cabluri, atât în timpul operaţiei de instalare dar şi în timpul depanării sau al unor
modificări sau extinderi ulterioare.

b) temperatura. Automatul programabil are o limită superioară şi respectiv o limită

inferioară pentru temperatura de lucru, în mod normal acestea fiind 600 C şi
respectiv 0 0 C. Aceste limite nu trebuie să fie depăşite în timpul funcţionării sau în
timpul schimbărilor periodice (sezoniere) de temperatură. De exemplu, pentru un
automat programabil ce conduce un cuptor de tratare termică pot apare probleme în
timpul verii datorită temperaturilor ridicate dezvoltate în apropierea acestuia.

c) umezeala, praful şi atmosfera corozivă. Uneori este posibil ca un automat

programabil să trebuiască să lucreze într-un spaţiu cu umiditate ridicată. De aceea
trebuie luat în considerare nivelul de umezeală, care dacă este prea ridicat, poate
cauza defecţiuni electrice şi electronice. De asemenea praful poate astupa orificiile
de aerisire şi poate crea căi pentru scurtcircuite. Într-o atmosferă corozivă, care poate
apare atunci când automatul programabil conduce procese din industria chimică
(procese din combinate chimice) sau din industria petrochimică (din rafinării), unde
pot fi prezenţi vapori, aburi, fumuri, gaze oxidante, pot apare depuneri de oxizi pe
fire şi terminale care pot produce defecţiuni ale punctelor de conexiune. În toate
aceste cazuri automatele programabile trebuie instalate în spaţii închise protejate
corespunzător.

d) vibraţiile. Dacă unitatea centrală a automatului programabil este supusă la

vibraţii, transmise de la un echipament din apropiere ce produce vibraţii, atunci
automatul programabil poate funcţiona necorespunzător. Vibraţiile pot cauza
defecţiuni ale unităţii centrale şi reduc «viaţa» automatului programabil. Efectele
vibraţiilor pot fi reduse prin montarea unor elemente antişoc.

Siguranţa în funcţionare a unui sistem defineşte comportarea ansamblului AP -

element de execuţie - proces industrial în funcţionare normală sau în caz de avarie.
Pentru a evalua siguranţa în funcţionare a acestui lanţ trebuie luate în consideraţie
mai multe elemente:
• lanţul de achiziţie; o defecţiune oarecare în lanţul de achiziţie blochează funcţia de
prelucrare dinamică a semnalelor;
• lanţul de comandă;
• unitatea de prelucrare.

Dobândirea siguranţei în funcţionare a ansamblului automat programabil - proces

condus se poate obţine şi prin efectuarea unor autoteste la nivelul elementelor
menţionate. Siguranţa în funcţionare este capacitatea unui sistem electronic de
control de a satisface, într-o perioadă de timp specificată şi în anumite limite tehnice,
cerinţele impuse de către aplicaţia respectivă. În ciuda tuturor măsurilor luate pentru
a preveni defectările, nu există un procent de 100 % siguranţă în funcţionare.
Un grad ridicat al siguranţei în funcţionare poate fi obţinut prin luarea unor măsuri
vaste şi costisitoare de-a lungul dezvoltării şi producerii automatelor programabile
precum:
• utilizarea de componente de înaltă calitate;
• proiectarea tuturor circuitelor pentru cazurile cele mai dezavantajoase (dificile);
• testarea sistematică şi controlată de calculator a tuturor componentelor furnizate de
alţi producători;
• verificări vizuale în diferite etape ale producţiei;
• testarea în circuit a tuturor componentelor (de exemplu testarea asistată de
calculator) şi a interacţiunii cu celelalte componente din circuit;
• realizarea unui test continuu (de anduranţă) la o temperatură a mediului ridicată
pentru o perioadă de câteva zile;
• testarea atentă, finală, asistată de calculator;
• evaluarea statistică a tuturor defectelor apărute în timpul testării pentru a se iniţia
măsuri adecvate de corecţie etc.