Sunteți pe pagina 1din 26

UNITATEA ȘCOLARĂ

LICEUL „PREDA BUZESCU” BERBEŞTI

TEMA proiectului:

REGULATOARE
AUTOMATE

Candidat: MĂRCULESCU G. CRISTIAN-FLORIN


Clasa: A XII-A F
Forma de învăţământ: ZI
Profil : TEHNIC
Domeniul de pregătire: ELECTRIC
Calificarea profesională: TEHNICIAN ÎN INSTALAŢII ELECTRICE
Anul absolvirii: 2019
Îndrumător de proiect: Prof. POPA DORINEL

2019

CUPRINS

Confidential C
Pag.
ARGUMENT 3
Capitolul I. NOŢIUNI GENERALE 6
Capitolul II. STRUCTURA REGULATOARELOR AUTOMATE ELECTRONICE 9
Capitolul III. CONSTRUCŢIA REGULATOARELOR AUTOMATE ELECTRONICE 10
3.1. REGULATOARE ELECTRONICE PENTRU PROCESE RAPIDE 10
3.2. REGULATOARE ELECTRONICE PENTRU PROCESE LENTE 11
3.2.1. REGULATOARE ELECTRONICE CONTINUE 12
3.2.2. OBŢINEREA COMPONENTELOR LEGII DE REGLARE 16
Capitolul IV. NORME DE SĂNĂTATEA ŞI SECURITATEA MUNCII ŞI P.S.I. 22
BIBLIOGRAFIE 24
ANEXE 25

ARGUMENT

În această lucrare voi vorbi despre regulatoare automate.

2
Confidential C
Reglarea automată este acel ansamblu de operaţii îndeplinit automat prin care o mărime
fizică este menţinuta la o valoare prescrisă, constantă fie își modifică valoarea la intervale de timp
date, conform unui anumit program.
Plecând de la condiţiile progresului tehnico - ştiinţific de automatizare a proceselor de
producţie și uşurarea cât mai mult a activităţii umane ajungem la concluzia necesitaţii reglării
automate a proceselor industriale și nu numai.
Pentru instalaţiile industriale aplicarea reglării automate are o importanţă deosebită. Spre
exemplu funcţionarea centralelor electrice , unde toate procesele tehnologice se intercondiţionează,
este necesara menţinerea în permanenţă a anumitor parametri la valori constante sau variaţia lor
între anumite limite. Toate acestea se fac prin reglare automată.
Am realizat tema regulatoare automate conform cerinţelor cuprinsului în doua părţi :
• Prima parte tratează noţiuni generale, mărimi caracteristice, elemente componente, scheme
funcţionale și figuri explicative despre regulatoarele automate. De asemenea în aceasta parte sunt
clasificate regulatoarele automate după caracteristicile constructive agentul purtător de semnal,
viteza de răspuns, etc.
• Partea a doua cuprinde noţiuni de detaliu despre regulatoarele cu acţionare continuă:
liniare, proporţionale, integratoare și derivate.
Pentru a exemplifica rolul regulatorului automat în anumite instalaţii tehnologice am descris
un tip de regulator proporţional hidraulic care menţine presiunea la parametrii nominali într-o
conductă de alimentare.
Elementul de execuţie cu ajutorul căruia este menţinută la valoarea prescrisa presiunea în conductă
este format dintr-un cilindru în interiorul căruia culisează un pistonaşi închizând și deschizând o
clapeta fixate în conducta de alimentare. Regulatorul proporţional hidraulic reglează în acest fel
presiunea fluidului .

Lucrarea de faţă realizată la sfârşitul perioadei de perfecţionare profesională în cadrul


liceului, consider că se încadrează în contextul celor exprimate mai sus. În acest proiect am
prezentat aparate analogice de măsurare. Lucrarea cuprinde capitole conform tematicii primite.

În capitolul I am prezentat noţiuni generale. Regulatorul automat are rolul de a prelua


operational semnalul de eroare, (obtinut în urma comparatiei liniar-aditive a marimii de intrare r si a
marimii de reactie y r, în elementul de comparatie) si de a elabora la iesire un semnal de
comanda u pentru elementul de executie.
Informatiile curente asupra desfasurarii procesului tehnologic se obtin cu ajutorul
traductorului de reactie si sunt prelucrate de regulatorul automat în conformitate cu o anumita lege
care defineste algoritmul de reglare automata. Algoritmii de reglare (legile de reglare)
conventionali, utilizati frecvent în reglarea proceselor tehnologice sunt de tip proportional-integral-
derivativ (PID).
O categorie mai importanta de regulatoare care se dezvolta în prezent sunt regulatoarele cu
reactie dupa stare. Utilizarea descrierii matematice intrare-stare-iesire ofera informatii complete
asupra comportarii dinamice a sistemului în ansamblul sau si permite, prin utilizarea ca marimi de
reactie a marimilor de stare, realizarea unor solutii mult mai avantajoase de reglare a proceselor,
folosind pentru aceasta regulatoare cu elemente proportionale.

Capitolul II conţine structura regulatoarelor automate electronice. Blocul regulator este alcatuit
din mai multe parti componente interconectate functional, care permit realizarea atât a legii de
reglare propriu-zise (exprimata analitic prin dependenta dintre marimea de iesire si marimea de
intrare), cât si a unor functii auxiliare de indicare, semnalizare a depasirii valorii normale pentru
anumite marimi, desaturare, trecere automat-manual etc.

3
Confidential C
Capitolul III conţine construcţia regulatoarelor automate electronice. Regulatoarele electronice sunt
realizate într-o diversitate larga de tipuri constructive si functionale, ca regulatoare unificate si, mai
rar, ca regulatoare specializate. Varianta unificataprezinta avantaje esentiale printre care
mentionam: permite o mare elasticitate în realizarea celor mai complexe scheme, cu un numar mic
de blocuri componente interschimbabile, conduce la o tipizare si uniformizare a panourilor de
automatizare, deci si la reducerea pretului si la îmbunatatirea conditiilor de exploatare, asigura
posibilitati sporite pentru o productie de serie.
Constructia regulatoarelor electronice difera în functie de utilizarea lor pentru reglarea
proceselor rapide sau lente, unde trebuie sa asigure constante de timp compatibile cu dinamica
procesului. Daca pentru reglarea proceselor rapide constantele de timp se obtin relativ usor si cu
precizie corespunzatoare, pentru procesele lente dificultatile sunt mult mai mari.
La noi în tara au fost realizate sistemele UNIDIN destinate reglarii proceselor rapide, iar
pentru procese lente sistemul unificat bazat pe principiul modularii si demodularii si sistemul
SEROM, cu circuite integrate, având semnale unificate multiple în tensiune si curent.
Domeniul proceselor rapide cuprinde acele procese tehnologice care se caracterizeaza prin
constante de timp pâna la 10 sec. Un exemplu tipic îl reprezinta procesele din domeniul actionarilor
electrice (reglari de pozitie, viteza, tensiune, curent etc.), al echipamentelor electroenergetice
(generatoare sincrone, invertoare etc.), sau echipamentelor electrohidraulice (reglarea turbinelor
hidraulice).
Domeniul proceselor lente se caracterizeaza prin constante de timp mai mari de 10 s si
cuprinde marea majoritate a proceselor industriale (industria chimica, metalurgica, industria
constructiilor de masini, industria materialelor de constructii, o buna parte din instalatiile utilizate în
industria energetica etc.). O alta caracteristica generala a proceselor lente consta în faptul ca timpul
mort nu este neglijabil si trebuie luat în consideratie în proiectarea regulatoarelor electronice.
Regulatoarele automate folosite pentru reglarea acestor procese trebuie sa asigure obtinerea unor
constante de timp mari, fapt care implica dificultati constructive cu atât mai mari cu cât se cere o
precizie de realizare a legii de reglare mai buna.
Se poate observa ca în afara de termenul util, de integrare a tensiunii de intrare, la iesirea
elementului integrator din schema analizata apar termeni paraziti care produc erori de integrare.
În primul rând se constata transferarea la iesire a tensiunii de decalare U d. Aceasta sursa de
erori este mica deoarece raportata la semnalul maxim de iesire (510 V) nu reprezinta decât
0.020.04 .
În al doilea rând apare un efect al integrarii acestei tensiuni reziduale si aceasta
componenta are o contributie redusa Tn cazul erorii totale de integrare, deoarece timpul Tn care
integrarea tensiunii U d duce integratorul la limitare este mult mai lung decât timpul de integrare al
tensiunii U i.
Efectul curentului de fuga al condensatorului este, de regula, redus. Micsorarea acestui efect
se obtine prin utilizarea unor condensatoare cu rezistente de izolatie mari.
Cel mai important dintre efectele parazite ramâne însa efectul de polarizare. Acesta se
manifesta printr-o cadere de tensiune pe rezistenta R (limitând prin aceasta valoarea ei) si prin
variatia curentului cu temperatura.

Capitolul IV conţine norme de sanatatea si securitatea muncii si P.S.I.


Pentru realizarea protecţiei împotriva atingerii directe, proiectantul sau orice electrician
autorizat care proiectează o instalaţie electrică definitivă sau provizorie trebuie să adopte una sau
mai multe din următoarele soluţii:
a) acoperirea cu materiale electroizolante a părţilor active (izolarea de lucru) aferente instalaţiilor şi
echipamentelor electrice;
b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare (protecţie prin carcasare);
c) îngrădiri fixe;
d) îngrădiri mobile;
e) protecţia prin amplasare (asigurarea unor distanţe minime de protecţie);

4
Confidential C
f) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau a echipamentului electric la care urmează a se efectua
lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
g) legări la pământ şi în scurtcircuit, direct sau prin dispozitive speciale (de exemplu prin
scurtcircuitoare, eclatoare, descărcătoare etc);
h) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
i) alimentarea la tensiune redusă de protecţie;
j) egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.
Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se aplice două măsuri de
protecţie: o măsură de protecţie principală care să asigure protecţia în orice condiţii şi o măsură de
protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale. Cele două
măsuri de protecţie trebuie sa fie astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă. În locurile puţin
periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare este suficientă aplicarea numai a
unei singure măsuri, considerată principală.
Pentru realizarea ei am studiat materialul biografic indicat precum şi alte lucrări ştiinţifice
cum ar fi: cărţi şi reviste de specialitate, STAS-ul. În acest fel am corelat cunoştinţele teoretice şi
practice dobândite în timpul şcolii cu cele întâlnite în documentaţia tehnică de specialitate parcursă
în perioada de elaborare a lucrării de diplomă.

Capitolul I. NOŢIUNI GENERALE

5
Confidential C
Regulatorul automat are rolul de a prelua operational semnalul de eroare, (obtinut în urma
comparatiei liniar-aditive a marimii de intrare r si a marimii de reactie y r, în elementul de
comparatie) si de a elabora la iesire un semnal de comanda u pentru elementul de executie, fig. 1.1.
Informatiile curente asupra desfasurarii procesului tehnologic se obtin cu ajutorul
traductorului de reactie si sunt prelucrate de regulatorul automat în conformitate cu o anumita lege
care defineste algoritmul de reglare automata. Algoritmii de reglare (legile de reglare)
conventionali, utilizati frecvent în reglarea proceselor tehnologice sunt de tip proportional-integral-
derivativ (PID).

Fig. 1.1

Implementarea unei anumite legi de reglare se poate realiza printr-o varietate destul de larga
a constructiei regulatorului, ca regulator electronic, pneumatic, hidraulic sau mixt.
Chiar si în cadrul aceleiasi categorii constructive se pot realiza variante diferite, fiecare
solutie oferind anumite avantaje din punct de vedere al preciziei de realizare a legii de reglare, a
pretului, a sigurantei în functionare si a flexibilitatii în exploatare.
În tabelul 1.1 se prezinta o clasificare generala a regulatoarelor automate.
Tabelul 1.1.
Clasificarea regulatoarelor automate
Dupa caracteristicile de transfer Dupa caracteristicile constructive
ale instalatiei tehnologice si functionale ale regulatoarelor
Regulatoare cu caracteristici de transfer Dupa tipul actiunii regulatorului:
invariante folosite în urmatoarele categorii de - regulatoare cu actiune continua, liniare sau
sisteme: neliniare;
- sisteme de stabilizare automata (r = ct.); - regulatoare cu actiune discreta, cu impulsuri
modulate sau numerice.
- sisteme de reglare cu program (r = f(t) Dupa constructia blocului regulator si a semnalelor
cunoscut); folosite:
- sisteme de urmarire (r = f(t) necunoscut - regulatoare unificate;
aprioric). - regulatoare specializate.
Regulatoare cu caracteristici de transfer Dupa natura purtatorului de informatie:
variabile: - regulatoare electronice;
- regulatoare adaptive; - regulatoare pneumatice;
- regulatoare instruibile; - regulatoare hidraulice;
- regulatoare extremale (optimizatoare - regulatoare mixte (electrohidraulice,
automate). electropneumatice).
Dupa viteza de raspuns a instalatiei Dupa tipul reactiei folosite:
tehnologice: - regulatoare cu reactie dupa marimea de iesire;
- regulatoare pentru procese rapide; - regulatoare cu reactie dupa variabilele de stare
- regulatoare pentru procese lente. (regulatoare cu estimatoare de stare).
Dupa numarul marimilor de iesire ale Dupa modul de instalare:
instalatiei tehnologice: - regulatoare de panou;
- regulatoare monovariabile; - regulatoare locale.
- regulatoare multivariabile.

6
Confidential C
Legile de reglare clasice (de tip P, PI, PID) se realizeaza în cadrul regulatoarelor cu
actiune continua cu ajutorul circuitelor operationale cu elemente pasive, instalate pe calea de reactie
a unor amplificatoare operationale (fig. 1.2).

Fig. 1.2

Daca factorul de amplificare K A al blocului amplificator este suficient de mare, comportarea


intrare-iesire a regulatorului este determinata numai de elementele si structura circuitului de reactie
operationala conform relatiei:

.
Prin alegerea convenabila a circuitului de reactie (care prezinta o anumita functie de transfer H C(s)),
se obtin diferiti algoritmi de reglare. Pentru legile de reglare tipizate, functiile de transfer ideale au
expresiile:
Regulator P:
Regulator PI:

Regulator PID:

unde K R reprezinta factorul de amplificare, T i constanta de timp de integrare, T d constanta de timp


de diferentiere, iar q factorul de interinfluenta.
Desi foarte avantajoasa din punct de vedere constructiv, aceasta metoda nu poate asigura
independenta parametrilor de acord ai regulatorului (K R, T i, T d).
Folosirea unor canale separate pentru prelucrarea operationala a semnalelor de eroare
elimina complet toate dificultatile aferente interinfluentei, asigurând realizarea functiei de transfer
(a regulatorului PID) cu un grad de interdependenta q = 0 si o independenta totala a acordarii
parametrilor K R, T i, T d. O astfel de solutie este prezentata în fig. 1.3.

Fig. 1.3

Varianta din figura 3.3. este caracterizata de un pret de cost mai ridicat, determinat de
utilizarea a trei amplificatoare operationale (fata de unul singur în schema din figura 3.2.), dar
avantajele functionale pe care le prezinta îi ofera perspective largi de utilizare în realizarea
regulatoarelor moderne. Realizarea legii de reglare PID în cadrul sistemelor de stabilizare automata
(r = const.) se face cu ajutorul unui regulator de tip PI (care are o constructie mai simpla) si a unui
bloc de tip PD, instalat pe calea de reactie, fig. 1.4.

7
Confidential C
Fig. 1.4

O categorie mai importanta de regulatoare care se dezvolta în prezent sunt regulatoarele cu


reactie dupa stare. Utilizarea descrierii matematice intrare-stare-iesire ofera informatii complete
asupra comportarii dinamice a sistemului în ansamblul sau si permite, prin utilizarea ca marimi de
reactie a marimilor de stare, realizarea unor solutii mult mai avantajoase de reglare a proceselor,
folosind pentru aceasta regulatoare cu elemente proportionale.
Pentru obtinerea unor performante superioare, legate de satisfacerea atât a regimului
stationar, cât si a regimului tranzitoriu, este indicata combinarea reglarii dupa stare cu reglarea dupa
iesire, fig. 1.5.
Estimatorul de stare ES primeste marimile u si y si elaboreaza starea estimata ,1 care se
utilizeaza în regulatorul automat ca marime de reactie. Reglarea combinata dupa iesire si stare
asigura obtinerea unor erori stationare nule pentru variatii treapta ale marimii de referinta si ale
perturbatiei.

Fig. 1.5

8
Confidential C
Capitolul II. Structura regulatoarelor automate electronice

Blocul regulator este alcatuit din mai multe parti componente interconectate functional, care
permit realizarea atât a legii de reglare propriu-zise (exprimata analitic prin dependenta dintre
marimea de iesire si marimea de intrare), cât si a unor functii auxiliare de indicare, semnalizare a
depasirii valorii normale pentru anumite marimi, desaturare, trecere automat-manual etc.
În fig. 2.1, se prezinta structura blocului regulator, tipica pentru marea majoritate a
regulatoarelor industriale.

Fig. 2.1

9
Confidential C
Capitolul III. Construcţia regulatoarelor automate electronice

Regulatoarele electronice sunt realizate într-o diversitate larga de tipuri constructive si


functionale, ca regulatoare unificate si, mai rar, ca regulatoare specializate. Varianta
unificataprezinta avantaje esentiale printre care mentionam: permite o mare elasticitate în realizarea
celor mai complexe scheme, cu un numar mic de blocuri componente interschimbabile, conduce la
o tipizare si uniformizare a panourilor de automatizare, deci si la reducerea pretului si la
îmbunatatirea conditiilor de exploatare, asigura posibilitati sporite pentru o productie de serie.
Constructia regulatoarelor electronice difera în functie de utilizarea lor pentru reglarea
proceselor rapide sau lente, unde trebuie sa asigure constante de timp compatibile cu dinamica
procesului. Daca pentru reglarea proceselor rapide constantele de timp se obtin relativ usor si cu
precizie corespunzatoare, pentru procesele lente dificultatile sunt mult mai mari.
La noi în tara au fost realizate sistemele UNIDIN destinate reglarii proceselor rapide, iar
pentru procese lente sistemul unificat bazat pe principiul modularii si demodularii si sistemul
SEROM, cu circuite integrate, având semnale unificate multiple în tensiune si curent.
Utilizarea circuitelor digitale integrate pe scara medie si pe scara larga a condus la
perfectionarea regulatoarelor numerice si la realizarea sistemelor numerice de reglare folosite în
cadrul sistemelor ierarhizate de automatizare.
În cadrul regulatoarelor electronice realizate cu circuite integrate (care reprezinta conceptia
actuala de implementare a legilor de reglare), problemele rezistentei la intrare, ale valorii
constantelor de timp, ale amplificarii si ale derivei nulului sunt strâns legate între ele si reprezinta
unele din problemele principale ale constructiei acestor regulatoare.

3.1 Regulatoare electronice pentru procese rapide

Domeniul proceselor rapide cuprinde acele procese tehnologice care se caracterizeaza prin
constante de timp pâna la 10 sec. Un exemplu tipic îl reprezinta procesele din domeniul actionarilor
electrice (reglari de pozitie, viteza, tensiune, curent etc.), al echipamentelor electroenergetice
(generatoare sincrone, invertoare etc.), sau echipamentelor electrohidraulice (reglarea turbinelor
hidraulice).
Sistemul unificat de reglare a proceselor rapide UNIDIN cuprinde atât aparatura de
masurare (traductoare de curent, de tensiune, de pozitie, de viteza, de rotatie etc.) cât si elementele
de prelucrare a informatiei (regulatoarele) si dispozitivele de comanda (complexul de comanda pe
grila) a elementelor de executie electrice (comutatoare cu tiristoare, amplificatoare magnetice,
masini electrice amplificatoare).
Schema generala a unui regulator continuu destinat proceselor rapide este prezentata în fig.
3.1 si cuprinde amplificatorul de c.c. notat cu A si caracterizat de impedantele de intrare Z i si iesire
Z e, de amplificarea în tensiune A u, impedantele de intrare Z 0 si Z 0* (Z 0* pe calea de prescriere iar
Z 0 pe cea de reactie a sistemului) si impedantele de reactie proprii regulatorului Z 1, Z 2 si Z 3.

Fig. 3.1

Semnalul de abatere u  care ajunge la intrarea regulatorului (raportat însa la calea de


reactie) este:

10
Confidential C
iar u e este tensiunea de iesire a regulatorului. În raport cu dispozitia elementelor de reactie se
defineste impedanta echivalenta a acestora:

.
Functia de transfer a amplificatorului A cu reactie va fi:

valabila pentru Z 0* = Z 0. Expresia (s) depinde de toate elementele de circuit din figura 3.7.
În cazul idealizat, când A u  , Z i  , si Z e  0, coeficientul (s) este unitar, rezultând
functia de transfer idealizata a regulatoarelor de forma:

.
Comportarea dorita se stabileste prin alegerea adecvata a elementelor de reactie Z 1, Z 2 si
Z 3, de obicei rezistente si/sau condensatoare.
În tabelul 3.1 se prezinta tipurile uzuale de regulatoare folosite, functiile de transfer si
raspunsurile indiciale corespunzatoare.

Tabelul 3.1
Tipul regulatorului Functia de transfer Raspunsul indicial
P

PI

PD

PID

Precizia de realizare a legii de reglare si comportarea regulatorului UNIDIN sunt


determinate, în afara de caracteristicile deosebite impuse amplificatorului electronic, si de calitatea
componentelor electronice pasive (rezistente si capacitati) din circuitul de reactie operationala care
trebuie sa aiba o precizie deosebita pentru a asigura invariatia caracteristicilor de transfer ale
regulatorului. Pentru aceasta se folosesc rezistente bobinate de mare precizie sau cu pelicula
metalica si condensatoare cu film plastic sau metalic.

3.2 Regulatoare electronice pentru procese lente

Domeniul proceselor lente se caracterizeaza prin constante de timp mai mari de 10 s si


cuprinde marea majoritate a proceselor industriale (industria chimica, metalurgica, industria
constructiilor de masini, industria materialelor de constructii, o buna parte din instalatiile utilizate în
11
Confidential C
industria energetica etc.). O alta caracteristica generala a proceselor lente consta în faptul ca timpul
mort nu este neglijabil si trebuie luat în consideratie în proiectarea regulatoarelor electronice.

3.2.1 Regulatoare electronice continue

Regulatoarele automate folosite pentru reglarea acestor procese trebuie sa asigure obtinerea
unor constante de timp mari, fapt care implica dificultati constructive cu atât mai mari cu cât se cere
o precizie de realizare a legii de reglare mai buna.
Regulatoare electronice cu modulare si demodulare
Pentru eliminarea acestor inconveniente, la realizarea regulatoarelor automate pentru
procese lente, una din primele variante constructive utilizeaza principiul modularii si demodularii
reprezentat în fig. 3.2. Aceasta solutie constructiva prezinta marele avantaj ca realizeaza
amplificarea în curent alternativ (unde nu apare problema derivei nulului) si totodata corectia se
realizeaza simplu, în curent continuu, circuitul de reactie negativa operationala fiind conectat între
amplificatoarele de curent continuu A 1 si A 2.
Modulatorul M si demodulatorul D, alimentate de la oscilatorul O, se realizeaza de regula cu
tranzistoare în regim de comutatie, cu diode varicap sau cu modulatoare magnetice.

Fig. 3.2

Solutiile moderne care folosesc amplificatoare operationale cu circuite integrate sunt


prevazute la intrare cu tranzistoare cu efect de câmp TEC, care asigura rezistente de intrare
comparabile cu ale tuburilor electronice.
În prezent exista în exploatare o mare varietate de regulatoare electronice tipizate cu actiune
continua, pentru procesele lente, care functioneaza pe principiul prezentat în figura 3.8.
La noi în tara acest principiu a stat la baza realizarii regulatoarelor asimilate dupa o licenta
Hokushin-Japonia.
Regulatoare continue cu circuite integrate
La întreprinderea de Elemente de Automatizare (IEA) Bucuresti, iar mai apoi la
întreprinderea de Electronica Industriala (IEIA) Cluj-Napoca a fost realizat un regulator electronic
pentru procese lente, care face parte din echipamentele sistemului unificat de reglare SEROM,
conceput si realizat în tara. Cele patru variante de regulator, denumite simbolic ELC 11311134
sunt realizate cu circuite integrate, în constructie modulara având semnalul de iesire continuu sau
discontinuu.
Regulatorul este prevazut cu elemente de interfata cu calculatorul pentru a putea fi folosit
atât în regim de supraveghere, cât si în conducerea numerica directa.
Regulatoarele electronice clasice destinate reglarii automate a proceselor industriale uzuale
realizeaza o functie de transfer idealizata de tip PID, de forma:

.
Efectele proportional, integral si derivativ sunt evidentiate cantitativ prin constantele K R, T i,
respectiv T d. Exista situatii practice în care este indicata folosirea unor regulatoare P, I, PI sau PD.
Regulatoarele PID aflate în fabricatie curenta satisfac si aceasta cerinta.

12
Confidential C
Considerând schema bloc simplificata a unui sistem de reglare automata (fig. 3.3), acesta s-
ar comporta ideal daca în orice moment de timp marimea de iesire ar reproduce instantaneu
variatiile marimii de intrare si ar fi insensibila la variatiile marimii de perturbatie.

Fig. 3.3

Efectul derivativ D conduce la amplificarea nedorita a frecventelor înalte, asa încât functia
de transfer reala în majoritatea realizarilor practice ale regulatoarelor electronice este de forma:

care evita salturile nepermise ale semnalului de iesire la semnal de intrare treapta. Din aceleasi
motive, adeseori efectul derivativ este introdus pe circuitul de masura.
Componentele proportionala si integrala ale legii de reglare se obtin cu ajutorul
amplificatoarelor operationale. Componenta derivativa se obtine indirect, cu ajutorul unui circuit
integrator plasat în bucla de reactie negativa a unui amplificator (fig. 3.4).
Functia de transfer echivalenta va fi:

Fig. 3.4

Factorul de amplificare A este dat de A = R 2/R 1 iar constanta de timp de derivare


T d = R dC d/ este ajustabila prin potentiometrul P.
Regulatoarele electronice pentru procese lente folosesc amplificatoare operationale de buna
calitate si realizeaza functii suplimentare de limitare simetrica sau nesimetrica a marimii de iesire,
compensarea tensiunilor de deriva, atenuarea semnalelor de frecvente înalte (zgomote), protectia
intrarilor etc. Totodata asigura valori în limite largi ale constantelor K R, T i, T d. Uneori, în locul
constantei de proportionalitate K R se utilizeaza notiunea de banda de proportionalitate BP, definita
ca procentul din domeniul marimii de intrare în regulator pentru care se produce o marime de iesire
de 100 %, de catre efectul P. Daca domeniul marimii de intrare este egal cu domeniul marimii de
iesire, atunci relatia dintre BP si K R este:
KR=100/BP [%].

Regulatorul PID continuu ELC 1132


Este un regulator cu structura PID, face parte din sistemul unificat cu circuite integrate
SEROM si este destinat utilizarii în bucle de reglare automata aferente proceselor tehnologice lente,
când elementele de executie sunt de tip continuu.

13
Confidential C
În functie de variantele de echipare: cu sau fara sursa interna de referinta, cu circuit de
reactie operationala ce permite obtinerea unei legi de reglare PI sau PID, se deosebesc diferite
variante ale acestor regulatoare.
Functional, se compara valoarea marimii reglate (de masura) cu cea prescrisa (de referinta),
rezultând abaterea de reglare care este prelucrata analogic. Se obtine marimea de comanda ce
actioneaza în sensul micsorarii abaterii de reglare. Semnalele de intrare se obtin de la traductoare,
înregistratoare, alte regulatoare, calculatoare de proces etc. si pot fi semnale unificate (în curent sau
tensiune) sau impulsuri modulate în durata (regim "calculator"). La iesire se obtine un semnal
continuu de curent unificat care se poate aplica fie elementului de executie, fie altui regulator
(reglare în cascada). Cuplarea cu un calculator se poate face fie în regim de comanda a referintei
(SCC) fie în regim de comanda a semnalului de iesire (DDC).

Ansamblul functional se gaseste într-o carcasa paralelipipedica, montat pe un sasiu glisant,


schema electrica fiind echipata pe module debrosabile, cu un panou frontal (fig. 3.5) având
elementele principale de comanda si semnalizare.

Fig. 3.5
1. Indicator abatere 6. Buton pentru echilibrare;
2. Indicator semnal de iesire; 7. Buton sensibilitate abatere;
3. Banda indicatoare referinta 8. Butoane actionare semnal
interna; iesire;
4. Buton comanda referinta 9. Comutator automatmanual
interna; A/M.
5. Comutator referinta internaexterna I/E;

Pe panoul frontal sunt prevazute urmatoarele elemente de afisare: valoarea semnalului


masurat sau a abaterii, valoarea referintei interne si/sau externe, valoarea semnalului de iesire. De
asemenea, pe panoul frontal operatorul poate actiona urmatoarele comenzi: selectarea modului de
lucru A/M/C (automat/ manual/ cu calculatorul), selectarea referintei I/E (referinta interna sau
externa), prescrierea referintei interne, comanda semnalului de iesire pentru functionarea în regimul
manual, echilibrarea referintelor, demultiplicarea cu 10 a sensibilitatii indicatorului de abatere.
Cu ajutorul butoanelor din interiorul regulatorului operatorul poate efectua urmatoarele
comenzi interne: prescrierea parametrilor de acordare BP, T i, T d; tipul de comanda, direct/ invers, în
functie de caracteristica elementului de executie ; stabilirea limitelor semnalului de iesire.
Parametrii de acordare sunt:
BP: 2500 % continuu; 21000 % la comanda speciala;
T i: 0.62000 s continuu pe trei trepte;
T d: 0,5800 s continuu pe trei trepte.
Limitarea inferioara a semnalului de iesire: 0 %.
Limitarea superioara a semnalului de iesire: 100 %.
Aparatul se compune din urmatoarele subansamble functionale:

14
Confidential C
1. Subansamblul de comanda si afisare: permite comanda manuala a referintei, a semnalului
de iesire, precum si urmarirea abaterii de reglare si posibilitatea de comutare pe referinta externa
sau pe functionare automata.
2. Placa de baza care este echipata cu sursa de alimentare, conectoarele pentru module
functionale si conectorul de cuplare la carcasa. Legaturile electrice se realizeaza prin cablajul placii
de baza.
3. Module functionale:
F807 - modul de intrare;
F926N - modul de derivare;
F929N - modul PI continuu;
F506 - modul convertor tensiune-curent;
F416 - modul sursa stabilizata de 15 V.
Structura generala a regulatorului corespunde fig. 3.6.

Fig. 3.6

Asa cum se poate observa si din structura prezentata în fig. 3.7, aceste regulatoare au o
functie de transfer de forma:

.
Modulul de intrare F807: îndeplineste functiile de conversie domeniu, de comparator si
amplificator de eroare. El primeste la intrare semnal de masura pe care îl compara cu referinta. În
cazul Tn care între aceste semnale exista eroare modulul genereaza un semnal (pozitiv sau negativ)
care se transmite Tn exterior pentru afisare pe instrumentul de abatere si cu semn schimbat
modulului PI continuu F929N.

Fig. 3.7

Totodata semnalul de masura amplificat astfel ca domeniul sau de variatie sa fie 10 V


este aplicat modulului de derivare.

15
Confidential C
Operatia de scadere se realizeaza cu amplificatorul operational A 2, care este prevazut cu
reactie negativa de filtrare a zgomotelor. Amplificatoarele A 1, A 3 si A 4 servesc, pentru adaptarea si
inversarea semnalelor de la intrarea acestora, precum si pentru filtrare.
Alimentarea amplificatoarelor cu 15 V se face prin filtre amplasate pe modul.
Modulul de derivare F926: realizeaza functia de derivare prin procedeul expus anterior. Solutia ca
elementul pentru derivare sa fie conectat în circuitul marimii masurate asigura micsorarea nivelului
de zgomot la modificarea de catre operator a marimii de referinta. Reteaua de derivare realizeaza o
constanta de timp de derivare între limitele 0,5÷800 s reglabila continuu, cu un potentiometru si în
trei trepte, cu ajutorul unor strapuri. Efectul derivativ poate fi anulat prin scoaterea modulului F926
si realizarea unei legaturi între intrare si iesire în conectorul modulului.
Modulul PI continuu F929: realizeaza functia proportional-integratoare. Banda de
proportionalitate se regleaza continuu cu ajutorul unui potentiometru în gama 2500 % iar
constanta de timp de integrare T i în limitele 0,62000 s continuu, cu un potentiometru si pe trei
trepte, prin realizarea unor strapuri corespunzatoare.
Modulul stabilizator F416: asigura alimentarea cu tensiune stabilizata de 15 V a întregului aparat.
Placa tensiunii de referinta: contine un etaj stabilizator de +10 V, care asigura tensiunea de
alimentare a potentiometrului de referinta interna.
La punerea în functiune a unei bucle de reglare, regulatorul se comanda manual pâna ce
procesul se stabilizeaza la valoarea data. Aceasta se face cu comutatorul A/M pe pozitia M (Manual)
cu ajutorul comenzilor directe asupra iesirii si a potentiometrului de referinta interna - comutatorul
I/E pe I (Intern).
Pentru acordare se procedeaza astfel:
- se fixeaza BP maxim (500 %); T i maxim (2000 s); T d minim (0,5 s);
- se da o variatie de câteva procente a semnalului de referinta interna si se comuta pe regim
automat. Se urmareste semnalul de masura (curba de raspuns). Se repeta operatia cu valori
inferioare pentru BP pâna la valoarea la care curba de raspuns devine oscilanta. Se majoreaza BP
fata de aceasta pozitie cu o treapta.
- valoarea pentru T i se stabileste în mod similar pe rând;
- în functie de tipul elementului de executie (cu actiune directa sau inversa) se aseaza comutatorul
de pe placa PI, Direct/Invers pe pozitia corespunzatoare.

3.2.2 Obţinerea componentelor legii de reglare

Obtinerea componentei proportional integrale


Pentru schema de integrator din fig. 3.8, scriind suma curentilor la intrarea inversoare
rezulta:

Fig. 3.8

în care semnificatia notatiilor utilizate este urmatoarea:


U d - tensiunea de decalare (offset);
I p - curentul de polarizare (bias);
I f - curentul de fuga al condensatorului.
Din relatia de mai sus se poate determina tensiunea de iesire:

16
Confidential C
sau sub forma operationala:

Din functia de transfer a unui element de integrare ideal se poate deduce:

unde R.C = T i.
Se poate observa ca în afara de termenul util, de integrare a tensiunii de intrare, la iesirea
elementului integrator din schema analizata apar termeni paraziti care produc erori de integrare.
În primul rând se constata transferarea la iesire a tensiunii de decalare U d. Aceasta sursa de
erori este mica deoarece raportata la semnalul maxim de iesire (510 V) nu reprezinta decât
0.020.04 .
În al doilea rând apare un efect al integrarii acestei tensiuni reziduale si aceasta
componenta are o contributie redusa Tn cazul erorii totale de integrare, deoarece timpul Tn care
integrarea tensiunii U d duce integratorul la limitare este mult mai lung decât timpul de integrare al
tensiunii U i.
Efectul curentului de fuga al condensatorului este, de regula, redus. Micsorarea acestui efect
se obtine prin utilizarea unor condensatoare cu rezistente de izolatie mari.
Cel mai important dintre efectele parazite ramâne însa efectul de polarizare. Acesta se
manifesta printr-o cadere de tensiune pe rezistenta R (limitând prin aceasta valoarea ei) si prin
variatia curentului cu temperatura.
O metoda de micsorare a acestor efecte consta Tn compensarea lor cu un circuit ca cel din
fig. 3.9. Metoda se bazeaza pe folosirea divizorului realizat cu rezistentele R 1, R 2 si dioda D,
compensarea curentului de polarizare fiind realizata de o fractiune din caderea de tensiune directa
de pe dioda D.

Fig. 3.9

Pentru o buna compensare a variatiei cu temperatura se recomanda ca divizorul sa fie format


din rezistente mici ca valoare.
O cerinta care se impune integratoarelor utilizate în constructia regulatoarelor consta în
modificarea timpului de integrare T i.
Pentru aceasta se pot folosii trei metode:
- modificarea rezistentei de la intrarea amplificatorului;
- modificarea pozitiei cursorului unui potentiometru plasat la iesirea amplificatorului;
- metode electrice.
Conform primei metode, pentru a modifica timpul de integrare care este definit prin relatia
T i = R.C, modificarea continua a capacitatii fiind greoaie, se poate proceda la modificarea Tn trepte
a capacitatii C si modificarea continua a rezistentei R.
A doua metoda consta Tn folosirea unui divizor la iesirea amplificatorului operational (fig.
3.10). În acest caz functia de transfer a circuitului va fi:

17
Confidential C
unde k reprezinta fractiunea din tensiunea de iesire aplicata circuitului de reactie (k max = 1).

Fig. 3.10

Considerând ca divizorul lucreaza Tn gol, T i va avea expresia:


T i = k.R.C.
A treia metoda consta Tn modificarea prin metode electrice a constantei de integrare (fig.
3.11). În acest caz valoarea acesteia este determinata în functie de un semnal extern, reprezentat de
regula prin tensiunea U.
Se poate arata ca valoarea constantei de integrare este data de:
T i = R ech.C = f(u).

Fig. 3.11

Schema are doua subansamble: circuitul cu amplificatorul A 1 formeaza blocul integrator, iar
circuitul cu A 2 formeaza un generator de tensiune Tn dinte de fierastrau a carui frecventa este
comandata de tensiunea U si care serveste pentru saturarea sau blocarea tranzistorului cu efect de
câmp.
Circuitul integrator (fig. 3.12) poate functiona Tn trei moduri: integrare Tn limite
predeterminate (reset), integrare între limitele amplificatorului (integrare), memorare (hold).
Functionarea Tn regim "reset". La închiderea comutatorului K 1, cu K 2 pe pozitia 2, circuitul
integreaza pâna la limita fixata de divizorul de tensiune R 1R 2. Prin aceasta operatie se pot fixa
conditiile initiale ale functionarii integratorului. Pentru R 1 = R 2, tensiunea U e se stabileste în final
la valoarea U r.

Fig. 3.12

Functionarea în regim "Integrare". La trecerea comutatorului K 2 pe pozitia 1 si deschiderea


lui K 1 schema integreaza tensiunea U i, tensiunea U e începând sa varieze de la o valoare -
U rprestabilita anterior în functionarea "Reset".
Functionarea "Hold". În timpul în care K 1 este deschis si K 2 se trece de pe o pozitie pe alta,
deci si acesta este deschis, capacitatea C i mentine sarcina acumulata anterior deschiderii
comutatorului. Functia "Hold" reprezinta de fapt un regim de memorare.
În cadrul regulatoarelor, circuitele de integrare functioneaza în doua dintre modurile
mentionate:

18
Confidential C
- functionarea în regim de integrare, când regulatorul lucreaza în regim "Automat";
- functionarea în regim de memorare când se trece în regim "Manual" sau "Calculator".
În regim "Manual" functia de reglare este preluata de un operator iar în regim "Calculator"
de un calculator (sistem DDC); comutatorul K 2 este pus în pozitia 3, aplicându-se astfel pe intrarea
neinversoare tensiunea provenita de la comanda manuala sau de la calculator.
Modul de functionare "Hold" asigura continuitatea tensiunii de iesire U e, când au loc
trecerile de la regimul A la M sau C si invers. În consecinta aceste comutari se fac fara soc si fara
reglaje prealabile (echilibrari), conditie de baza pentru functionarea regulatoarelor în sistemele de
reglare automata.
Pentru realizarea legii de reglare PI s-a experimentat industrial schema prezentata în fig.
3.13:

Fig. 3.13

Determinarea functiei de transfer se face în conditii idealizate având în vedere configurarea


schemei. Tensiunea de la iesirea amplificatorului A 1, care este marimea de comanda, este definita
de relatia:

,
dar tensiunea definita la iesirea amplificatorului A 2 poate fi determinata din relatia:

,
unde prin T i s-a notat constanta de integrare. Dupa transformari elementare, din
relatiile de mai sus se obtine:

.
Din functionarea blocurilor de reglare care contin o componenta integrala se cunoaste ca
este necesar ca amplificarea în c.c. sa fie cât mai mare. Din acest motiv se alege R 2 >> R 1 si atunci
din relatia de mai sus se defineste functia de transfer a blocului de reglare:

.
Avantajul acestei scheme consta în obtinerea componentele proportionala si integrala cu
coeficient de interinfluenta zero.
Obtinerea componentei derivative
Cea mai simpla cale pentru obtinerea componentei derivative consta în folosirea unei
rezistente pe reactie si a unui condensator pe intrare. Functia de transfer a circuitului în conditii
ideale, va fi:

unde T d = R.C reprezinta constanta de timp de derivare.

19
Confidential C
Fig. 3.14

La circuitele de derivare nu se pune problema marimilor reziduale ale amplificatorului


operational deoarece aceste marimi sunt lent variabile, iar sensibilitatea regulatorului este foarte
scazuta la frecvente joase. În schimb, problema principala care se pune la amplificatoarele de
derivare este problema zgomotelor si în principal a componentelor de zgomot la frecvente relativ
ridicate. Deoarece caracteristica amplificarefrecventa a derivatorului ideal este liniar crescatoare,
este posibil sa apara componente ale zgomotului care sa depaseasca marimea utila.
Acest fapt a facut ca la realizarea derivatoarelor pentru regulatoare de procese lente sa se
introduca în functia de transfer a derivatorului termeni care sa determine frângeri ale caracteristicii
amplificare frecventa, pentru atenuarea frecventelor ridicate.
Examinând functionarea circuitului de derivare în conditii reale, luând în considerare si
componentele parazite, se poate deduce o functie de transfer de forma:

,
unde  este o constanta.
Analizând aceasta functie de transfer se constata ca ea contine la numitor termenul
1+ T d.s care determina o frângere a caracteristicii de frecventa.
.

Fig. 3.15

În cele mai multe cazuri, prin introducerea unor capacităţi suplimentare se realizează o a doua
frângere a caracteristicii, pentru anularea totala a amplificarii la frecvente ridicate. În acest caz,
caracteristica de frecventa a unui circuit de derivare se reprezinta ca în fig. 3.15.
T 0 este constanta de timp creata de capacitatea indusa suplimentar, iar constanta .T d
determina primul punct de frângere a caracteristicii.
O metoda des utilizata pentru a obtine o astfel de caracteristica este prezentata în fig. 3.16.

Fig. 3.16

Functia de transfer a acestei scheme este:

.
.
Valorile T d si T 0 sunt determinate de factorii de la numitorul functiei de transfer.
Modificarea timpului de derivare se face în aceleasi moduri ca pentru integrator. Comanda
constantei de timp de derivare T d, în functie de un semnal extern se poate realiza în limite mai largi
în montajul din fig. 3.17:
20
Confidential C
Fig. 3.17

Blocul A 1 are în acest caz rol de sumator si de amplificator. Blocul A 2 si tranzistorul TEC
formeaza un integrator aflat pe calea de reactie a amplificatorului A 1, ceea ce confera acestuia în
final functia de derivare.
Rezistentele circuitului sunt astfel alese încât tensiunea de iesire este definita de relatia:

,
unde tensiunea de reactie este data de relatia:

.
Dupa unele simplificari, rezulta în final relatia:
.
Deci functia de transfer este:
, unde .
Folosind o tensiune externa pentru comanda tranzistorului TEC, rezistenta drena sursa a
acestuia se va modifica invers proportional cu aceasta tensiune si deci se va modifica R ech. Rezulta
astfel ca T d este în functie de tensiunea externa U si poate fi modificat de acest semnal exterior.

Fig. 3.18

O schema pentru obtinerea efectului derivativ a legii de reglare este prezentata în fig. 3.18.
Aceasta schema permite modificarea continua si în trepte a constantei de derivare si este prevazuta
cu o filtrare a zgomotelor de înalta frecventa. Pentru deducerea functiei de transfer se scriu ecuatiile
ce caracterizeaza functionarea circuitelor componente.
În final se obtine:

,
.
unde T d = f(k) T d1, T d1 = RC.
Constantele de timp parazite T 1 si T 2 sunt mult mai mici decât constanta derivativa T d.
Functia f(k) si constantele T 1 si T 2 sunt dependente de valorile rezistentelor de la intrarea si de pe
reactia amplificatorului operational. Se observa ca T d este definit prin doi factori, care pot fi
modificati independent prin schimbarea valorilor unor rezistente, respectiv rezistenta R 3 pentru
functia f(k) si rezistenta R pentru constanta de derivare T d1.

21
Confidential C
Capitolul IV. NORME DE SĂNĂTATEA
ŞI SECURITATEA MUNCII ŞI P.S.I.

Atat timp cat echipamentul electric se afla in exploatare, cele mai frecvente accidente se
datoaresc electrocutarii. Actiunea curentului electric asupra organismului omenesc are ca efect
provocarea de traumatisme externe (arsuri, ruperea tesuturilor, orbirea etc.) sau interne (tulburari ale
sistemului nervos, ale functionarii sistemului cardiovascular si ale respiratiei).
Accidentarea unei personae prin electrocutare se poate produce in urmatoarele conditii:
- cand persoana atinge concomitant doua elemente bune conductoare de electricitate, intre care
exista diferenta de potential electric (de exemplu atingerea a doua faze, atingerea unei faze si a
pamantului etc.);
- atingerea cu picioarele a doua puncte de pe sol, aflate la
- La motoarele electrice protejate numai prin sigurante si care nu au alte elemente de separatie in
fata acestora, inainte de inceperea oricarei lucrari pe circuitul de forta, se vor demonta aceste
sigurante, folosind manusi electroizolante si - in locuri umede - si o platforma electroizolanta, iar in
locul lor se vor monta capace de siguranta fara fuzibil, vopsite in rosu.
In cazul in care elementele de protectie electrica ale motorului, se gasesc in alte incaperi , in mod
suplimentar se va deconecta cablul de alimentare de la bornele motorului si se vor asigura
conductoarele acestuia cu degetare de cauciuc.
- Corpurile masinilor electrice si cele ale echipamentului din circuitul lor de forta trebuie sa fie
legate la pamant.
Bornele infasurarilor si cutiile terminale ale masinilor electrice trebuie sa fie inchise, astfel incat sa
fie imposibila ridicarea capacelor fara a demonta piulitele.
- Elementele in rotatie trebuie ingradite sau protejate de aparatoare (inele colectoare, curele de
transmisie, cuplele, ventilatoarele, partile deschise ale arborilor etc).
- Izolarea electrica a circuitului de forta, de pe care urmeaza a se demonte motorul electric, incepe
prin oprirea motorului, verificarea lipsei tensiunii, realizarea unei separatii vizibile, care se va bloca,
iar pe dispozitivul de actionare (heblu, intreruptor etc.) se va monta un indicator de interzicere: ''Nu
inchideti ! Se lucreaza
- Este interzis a se lucra la conductorul de legare la pamant atat timp cat motorul functioneaza si
alimentarea lui este conectata.
- La motoarele electrice se pot executa lucrari si pe baza de instructiune tehnica interna. Aceasta
insa nu exclude luarea tuturor masurilor tehnice si organizatorice care sunt necesare pentru
asigurarea deplinei securitati a personalului.
- Scoaterea placilor avertizoare si repunerea in functiune a motoarelor se vor face numai daca in
registrul sectiei respective s-a consemnat faptul ca lucrarea s-a terminat, precum si numele
persoanei care a comunicat acest lucru.
- In scopul prevenirii personalului de exploatare asupra pericolului de atingere a pieselor aflate sub
tensiune, in vecinatatea acestora se afiseaza inscriptii sau placarde specifice; pentru fie
- In scopul prevenirii personalului de exploatare asupra pericolului de atingere a pieselor aflate sub
tensiune, in vecinatatea acestora se afiseaza inscriptii sau placarde specifice; pentru fiecare fel de
tensiune si de curent se vor utilize notatiile prevazute in normative.
Pentru realizarea protecţiei împotriva atingerii directe, proiectantul sau orice electrician
autorizat care proiectează o instalaţie electrică definitivă sau provizorie trebuie să adopte una sau
mai multe din următoarele soluţii:
a) acoperirea cu materiale electroizolante a părţilor active (izolarea de lucru) aferente instalaţiilor şi
echipamentelor electrice;
b) închideri în carcase sau acoperiri cu învelişuri exterioare (protecţie prin carcasare);
c) îngrădiri fixe;
d) îngrădiri mobile;
e) protecţia prin amplasare (asigurarea unor distanţe minime de protecţie);

22
Confidential C
f) scoaterea de sub tensiune a instalaţiei sau a echipamentului electric la care urmează a se efectua
lucrări şi verificarea lipsei de tensiune;
g) legări la pământ şi în scurtcircuit, direct sau prin dispozitive speciale (de exemplu prin
scurtcircuitoare, eclatoare, descărcătoare etc);
h) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
i) alimentarea la tensiune redusă de protecţie;
j) egalizarea potenţialelor şi izolarea faţă de pământ a platformei de lucru.
Pentru realizarea protecţiei împotriva atingerii indirecte proiectantul sau orice electrician
autorizat care proiectează o instalaţie electrică definitivă sau provizorie trebuie să adopte una sau
mai multe din urmatoarele soluţii:
a) alimentarea la tensiune redusă;
b) legarea la pământ;
c) legarea la nul;
d) dirijarea distribuţiei potenţialelor;
e) egalizarea potenţialelor;
f) izolarea suplimentară de protecţie aplicată echipamentului electric (aparataj, utilaj, sculă etc);
g) izolarea zonei de manipulare a omului (izolarea amplasamentului);
h) protecţia prin separare;
i) protecţia automată împotriva tensiunilor de defect (PATD);
j) protecţia automată împotriva curenţilor de defect (PACD);
k) folosirea mijloacelor de protecţie electroizolante;
l) controlul permanent al rezisţentei de izolaţie.
Pentru evitarea electrocutării prin atingere indirectă trebuie să se aplice două măsuri de
protecţie: o măsură de protecţie principală care să asigure protecţia în orice condiţii şi o măsură de
protecţie suplimentară, care să asigure protecţia în cazul deteriorării protecţiei principale. Cele două
măsuri de protecţie trebuie sa fie astfel încât să nu se anuleze una pe cealaltă. În locurile puţin
periculoase din punctul de vedere al pericolului de electrocutare este suficientă aplicarea numai a
unei singure măsuri, considerată principală.
Pentru îndeplinirea condiţiei prevăzute mai sus trebuie aplicată cel puţin una din următoarele
măsuri de protecţie suplimentare:
a) egalizarea potenţialelor;
b) izolarea amplasamentelor;
c) legarea la o instalaţie de legare la pământ locală;
d) folosirea unor dispozitive automate de protecţie împotriva curenţilor periculoşi sau a tensiunilor
de atingere periculoase.
Echipamentele tehnice electrice la care este utilizată legarea la nul ca protecţie principală şi
la care se foloseşte legarea la pământ ca protecţie suplimentară, trebuie să fie racordate la instalaţia
de legare la pământ la care este racordată şi bara de nul a tabloului din care este alimentat
echipamentul tehnic electric.

23
Confidential C
BIBLIOGRAFIE

1. Băieșu, A-S (2012) - Tehnica reglării automate, Ed. Matrixrom,


Bucureşti
2. http://www.rasfoiesc.com/inginerie/electronica/Regulatoare-
automate
3. http://www.scritube.com/tehnica-mecanica/Regulatoare_automate

24
Confidential C
ANEXĂ

Structura de bază a unui regulator automat


RA - regulator automat; A – amplificatory; RC - retea de corectie; ER - element de prescriere a
referintei;EA - element de comanda manuala pentru acordarea parametrilor RA; ECP - element de
comparatie principal ; ECS - element de comparatie secundar ; CM - bloc de comanda manuala.

Regulator cu impulsuri(RI)
E1, E2: elemnete de eşantionare; ER –element de reţinere; EE –element de execuţie; P – process.

Schema bloc a regulatorului numeric


EPN – element de prescriere numerică a referinţei; CN- comparator numeric; RA – regulator
automat; I – interfaţa; D – display; ER – element de reţinere; CA/N – convertor analog / numeric;
CN/A – convertor numeric / analogic; EE – element de execuţie; P – process.

25
Confidential C
26
Confidential C