Importanta energiei electrice

Când scriu aceste rânduri am în faţă o copie a unei gravuri din 1766 cu titlul de mai sus. Aceasta este
una dintre mărturisirile care atestă aplicarea electricităţii în terapeutica medicală începând din
secolul al XVIII-lea.

Se cunoaşte că primele generatoare de electricitate, care foloseau discuri de sticlă rotative fuseseră
descoperite chiar înainte de 1700. Spre sfârşitul secolului al XVII-lea au fost făcute cercetări
importante, dintre care se remarcă cele ale lui Otto von Guericke (1672) sau cele ale lui Robert Boyle
(1675), ultimul fiind şi membru fondator al Royal Society (1662). Aplicaţiile medicale ale acestor
descoperiri nu au fost posibile decât după descoperirea buteliei de Leyda (1775), care a condus la
stocarea şi transportul energiei electrice statice. Aceasta consta într-o sticlă acoperită pe ambele feţe
de un strat metalic - constituind astfel un fel de strămoş al condensatorului electric. Ea se încărca prin
cuplarea straturilor metalice la polii unui generator de electricitate. Mai multe astfel de butelii
încărcate erau utilizate pentru şedinţe de tratament, curentul electric fiind descărcat la locul dureros
sau acolo unde se bănuia a fi sediul unei suferinţe. Descărcările electrice erau, de regulă, însoţite de
scântei şi determinau contracţii musculare reflexe, modificări cardio-vasculare şi, adesea, durere şi
spaimă. Oricum, totul constituia un tablou impresionant. Cunoştinţele acumulate în domeniul
utilizării curentului electric în terapia medicală au fost sintetizate într-o carte publicată în 1766, de
către Johann Gottfieb Schäffer, intitulată „Medicina electrică sau forţa şi efectul electricităţii asupra
corpului uman şi a bolilor“. Acest autor era biolog şi medic şi utiliza terapia cu „scântei electrice“
pentru a trata boli în care existau durere şi/sau paralizie. Mai mult, el informează despre încercări de
utilizare medicală a fulgerului, din timpul furtunilor, când se utilizau fire metalice care conduceau
curentul de pe acoperiş la bolnav. Unele dintre aceste tentative „terapeutice“ s-au soldat cu decesul
pacientului, al doctorului sau a amândorura.