Stetoscopul

Stetoscopul este un instrument medical acustic folosit pentru a asculta sunetele interne ale
corpului uman sau animal. Se foloseste adesea pentru a asculta actiunile inimii sau a respiratiei cuiva.
Este format dintr-un mic rezonator in forma de disc si doua tuburi conectate la cate o casca fiecare. In
combinatie cu un aparat de tensiune, este folosit pentru a masura tensiunea arteriala.
Mai putin comune, stetoscoapele mecanice sunt folosite pentru a asculta sunetele facute de
masinarii. Sunt folosite si pentru a verifica de scurgeri camerele de vid stiintifice si pentru diferite
sarcini de monitorizare la scara mica.
Se spune că timiditatea unui medic și normele sociale ale vremii au dus la inventarea primului
stetoscop, în 1816, în urmă cu mai mult de două secole. Pentru inventarea obiectului care a ajuns să
simbolizeze peste tot în lume profesia medicală este creditat medicul francez René Laënnec. Considerat
unul din cei mai străluciți medici ai vremii, Laënnec vedea zilnic foarte mulți pacienți, din toate mediile
și clasele sociale.
In 1816, Laennec, doctor tanar si timid, trebuia sa examineze regiunea precordiala a unei tinere
paciente suspectate cu o boala cardiaca. Legenda spune că Laënnec a fost cuprins de stânjeneală când a
fost chemat să consulte o tânăra domniță din clasa aristocrată. I s-a părut necuviincios să-și pună
urechea pe pieptul ei, dar nu putea nici să-i ceară să se dezbrace fără a șifona onoarea domniței și a
încălca normele sociale ale vremii. .
Gandindu-se la o solutie, a infasurat 24 de foi de hartie sub forma unui cilindru, plasand un
capat pe pieptul pacientei si celalalt la urechea sa. A fost surprins sa constate ca sunetele erau transmise
perfect, ba chiar mai mult, erau amplificate si clare. Pornind de la aceasta, Laennec si-a proiectat
primul instrument pentru „auscultarea mediată”, numindu-l stetoscop, dupa grecescul stethos=piept,
scopos = a examina, a vedea.
Folosindu-si talentul de tamplar. Laennec si-a deschis propriul sau atelier unde si-a confectionat
stetoscopul - un cilindru de lemn ce continea un tub ce avea 2 capete, unul auricular si celalat ptr
auscultat plamanii. Ba mai mult, a creat o piesa conica ce putea fi atasata ptr auscultatia cordului. De
atunci Laennec s-a dedicat studiului auscultatiei si afectiunilor toracice descriind pentru prima data
notiuni precum "ral", "suflu" sau "egofonie". In 1826 moare de boala pe care a studiat-o cel mai mult –
tuberculoza. Dar istoria dezvoltarii stetoscopului nu s-a incheiat, ci, din contra, cunoaste o panta
ascendenta.
In 1828, Adolphe Piorry incorporeaza stetoscopului sau o piesa din fildes, folosita in scop de
pleximetru. Cu timpul, stetoscopul sufera o serie intreaga de transformari: unele aveau cupa ovala
pentru a ausculta mai bine in spatiile intercostale, altele erau prevazute cu o extensie unde se putea
atasa un alt capat auricular – un fel de splitter folosit pentru examinarea impreuna cu studentii; au
aparut stetoscoape destinate pacientilor instariti, confectionate din materiale mai scumpe iar altele
purtau marca nationala: cele britanice erau gravate iar cele olandeze aveau cupa in forma lalelei regale.
Cele cu lungime considerabila erau destinate pacientilor grav bolnavi iare cele foarte scurte si in forma
de clopot erau folosite ptr auscultarea cordului fetal.
Stetoscopul monoauricular a fost folosit in exclusivitate pana la sfarsitul sec XIX/inceputul
secXX. De fapt mai sunt inca folosite in unele tari, iar cele obstetrice sunt inca la mare cautare.
In 1852 Dr George Cammann a confectionat primul stetoscop biauricular utilizabil, caruia i-au fost
aduse continue imbunatatiri: un sistem de mentinere in tensiune a bratelor, cupe interschimbabile,
tuburi elastice din cauciuc, iar in 1884 Aydon &Smith au creat un stetoscop ale carui capete puteau fi
folosite si pe post de garou sau sonda urinara – un adevarat gadget la vremea respectiva.
In 1900 Bazzi&Bianchi proiecteaza primul stetoscop cu diafragma, pentru o mai buna
auscultatie a frecventelor inalte. Putin mai tarziu se lanseaza "western electric 3A", primul stetoscop
atasat la un amplificator: volumul putea fi reglat si toate persoanele prezente la vizita puteau asculta – o
enorma economie de timp!
In 1960, mai putin cunoscuti pentru aparate foto si laptopuri, cei de la Hewlett-Packard sparg
piata lansand modelul Rappaport-Sprague, urmarind designul creat de Dr Howard Sprague si inginerul
Maurice Rappaport. Stetoscopul lor a fost considerat unul dintre cele mai bune instrumente de
auscultatie ale secolului XX.
Tot cam in aceeasi perioada, cardiologul David Littmann descria intr-un articol stetoscopul
ideal. Acesta includea o cupa deschisa pentru frecventele joase si o cupa acoperita, pentru inalte, un
resort pentru tensionarea bratelor si un tub flexibil ce putea fi pliat si transportat cu usurinta. Noutatea o
reprezenta piesa de auscultat ce cuprindea ambele cupe – cea acoperita si cea deschisa. Prin designul
sau simplu si eficient, Littmann a cucerit spitalele din SUA si apoi pe cele din Europa.
In 1999, Richard Deslauriers a patentat primul stetoscop cu reducere de zgomot exterior. Avea
doi lumeni paraleli ce contineau doua bobine de otel care disipau zgomotul ce se inflitra ca si energie
de caldura neauzita.
In zilele noastre, stetoscopul a devenit un simbol al medicului, ramanand un instrument la fel de
necesar in diagnostic…iar restul e istorie.