ARTA INTERVIULUI

Lawrence Grobel

ARTA INTERVIULUI

Lecții de la un maestru al meșteșugului

Titlul original al acestei cărți este How to Have a Good Day: Harness the Power of
Behavioral Sciences to Transform Your Working Life de Caroline Webb

Copyright © 2016 by Seven Shift, Ltd.

All rights reserved.

© Publica, 2016, pentru ediția în limba română

Toate drepturile rezervate. Nicio parte din această carte nu poate fi reprodusă sau difuzată în orice formă
sau prin orice mijloace, scris, foto sau video, exceptând cazul unor scurte citate sau recenzii, fără acordul
scris din partea editorului.

Acelor redactori care au spus „da” și n‑au spus „nu”,

Descrierea CIP a Bibliotecii Naționale a României și studenților mei care n‑au contenit să‑mi pună întrebări
WEBB, CAROLINE
     Cum să ai o zi bună: profită de ştiinţele comportamentale
pentru a-ţi transforma viaţa profesională
Caroline Webb;
trad.: Iulia Bertea.
Bucureşti: Publica, 2016

     ISBN 978-606-722-177-0

I. Bertea, Iulia (trad.)

159.9

EDITORI: Cătălin Muraru, Silviu Dragomir

DIRECTOR EXECUTIV: Bogdan Ungureanu

DESIGN: Alexe Popescu

REDACTOR: Silvia Dumitrache

CORECTOR: Paula Rotaru

DTP: Răzvan Nasea

Mulțumiri

O mulțumire nu este o dedicație deși, în acest caz, ar putea

să fie, fiindcă există câțiva oameni deosebiți pe care aș dori să‑i
nominalizez, cum ar fi redactorii de la Newsday (Stan Green și
Lou Schwartz) care, la începutul anilor 1970, mi‑au oferit șansa
de a intervieva nume bine cunoscute de public. Revistei
Playboy, care a permis acestei forme de exprimare jurnalistică –
interviul – să înflorească (mulțumesc, Hef și Christie); redacto-
rului meu actual de la Playboy, Steve Randall, care înțelege atât
de bine munca unui intervievator. Aș dori să‑i mulțumesc lui
Anne Volokh de la Movieline’s Hollywood Life, care a înțeles și
ea că interviul este un mijloc prin care poți să ajungi la inima
acelor persoane, despre care unii credeau că nu au așa ceva.
Apoi, sunt redactorii și jurnaliștii care au contribuit la scrierea
capitolelor 6 și 7. Șefului de catedră de literatură engleză de la
UCLA, Tom Wortham, care a crezut că acest subiect, tehnica
realizării interviurilor, merită să fie predat la facultate și mi‑a
acordat libertatea de a transforma notițele de seminar într‑un
manual. Apoi, mai e agentul meu, Noah Lukeman, care a publi-
cat el însuși două cărți și mi‑a redat încrederea în tagma mer-
curială a agenților. Redactorului meu, Carrie Thornton, care nu
m‑a amenințat că mă omoară când m‑am luptat cu ea în legă-
tură cu modificările pe care voia să le facă și care a dovedit că
are o răbdare uriașă și mult bun‑gust, de la început și până la
sfârșit. Vreau să‑i mulțumesc lui Mary Schuck, care a conceput
coperta cărții. Lui Elliott Gould și lui Al Pacino, a căror

Mulțumiri  Arta interviului       7

prietenie dovedește că nu e chiar așa de ciudat să ai încredere
într‑un jurnalist. Și lui Diane Keaton, care consideră că pentru
a rămâne în continuare prieteni n‑ar trebui să facem niciodată
Cuprins
un interviu. Apoi aș vrea să‑i mulțumesc lui J.P. Donleavy, un
­scriitor pe care l‑am citit și pe care l‑am admirat încă din
anii facultății, care a luat o pauză de la scris și de la viața de
fermier pentru a compune un cuvânt înainte fără pereche.
Vreau să‑i mulțumesc și soției mele Hiromi, care a ascultat Cuvânt înainte de J.P. Donleavy  ��������������������������������������������� 11
toate aceste povești și multe altele și încă își împarte viața cu Prolog. O abordare enciclopedică  �����������������������������������������  19
mine. Fiicelor mele, Maya și Hana, care încă nu înțeleg cum Introducere. Robert Mitchum, Adolph Eichmann,
vorbitul cu oamenii poate fi o meserie. Lui Zachary Intrater, reprimare sexuală și descoperirea propriei voci.
Ce să nu întrebi sau ce să faci într‑un interviu  ����������� 35
care, datorită pasiunii lui pentru cuvinte și poftei pentru citit, a
fost o resursă de încredere și un maestru Zen. Și‑apoi vreau să‑i
1. Tipuri de interviuri  �������������������������������������������������������� 55
mulțumesc fiecărei persoane căreia i‑am luat un interviu. Vă PRINT. CĂRȚI. RADIO. DOCUMENTARE. TELEVIZIUNE
mulțumesc tuturor.
2. Cum ajungi să faci un interviu  ������������������������������������  95
ÎNAINTEA FIECĂRUI INTERVIU TREBUIE SĂ DISCUȚI CU ANUMIȚI
OAMENI, SĂ TE DOCUMENTEZI, SĂ PREGĂTEȘTI ÎNTREBĂRI ȘI SĂ ÎNVEȚI
SĂ FII RĂBDĂTOR

3. Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  �������������������������������� 171

CĂUTÂND OCAZII DE A PUNE ÎNTREBĂRILE PE CARE LE DOREȘTI

4. „Nu vreau să vorbesc despre asta!”  ��������������������������� 261

CE SĂ FACI ATUNCI CÂND INTERLOCUTORUL TĂU EVITĂ SĂ DISCUTE
UN SUBIECT

5. Structură  ��������������������������������������������������������������������  293

CÂND DISCUȚIILE SE OPRESC

6. Editori, despre editare și așteptări  ���������������������������� 333

7. Alte voci/alți jurnaliști  ������������������������������������������������ 383

8. Intervievatorul intervievat  �����������������������������������������  447

Anexa I. Întrebările pentru Drew Barrymore  ���������������������� 473

Anexa II. La drum cu cel mai furios om din America  �������� 491

8       Arta interviului  Mulțumiri

Cuvânt înainte
J.P. DONLEAVY

Dacă expresia „adevărul este că…” are vreun înțeles, atunci

acesta e ceva brutal și precis, cu o notă de răzbunare discretă,
precum a folosit‑o Larry Grobel în cartea sa, The Art of the
Interview. Carte care, în ultimă instanță, e o definiție aprofun-
dată, de o sută de mii de cuvinte, a ceea ce înseamnă celebritate
și faimă. Ca să rezum totul într‑o propoziție – dacă acest volum
ar putea să îți ofere o lecție, ea ar fi: nu încerca să fii faimos,
fiindcă o să regreți. Dar, în ciuda acestui sfat tacit, nu există în
acest tratat vreun interviu cu un pustnic. Există, în schimb,
chiar și interviuri cu intervievatori. Ajungi, astfel, să‑ți faci o
idee despre ce înseamnă să fii faimos și ce lucruri inteligente
trebuie să spui ca să îți păstrezi imaginea. Totul este descris de
unul dintre specialiștii în realizarea unor interviuri, care își ana-
lizează subiecții la perfecție, începând cu tinerețea lor și până
la momentul în care cariera lor e în floare. Sunt expuse până și
acele motive care i‑au împins să cucerească faima. Doar că
există un clenci. Pentru ca Larry Grobel să‑ți ia un interviu, care
să te facă și mai faimos, trebuie să fii deja destul de celebru.
Ca unul care, de obicei, e copleșit de modestie și, totodată,
e cel mai nepriceput om din lume în rolul de persoană intervie-
vată, scrierea acestei prefețe m‑a făcut să mă simt nedumerit
și flatat, deopotrivă. Pentru că Larry Grobel mi‑a luat, cândva,
un interviu. Revista în care trebuia să apară era Newsday, dar
n‑a mai fost publicat niciodată acolo, ci, mai târziu, în cartea
lui Larry Grobel Endangered Species, care oferă cea mai bună

Cuvânt înainte  Arta interviului       11

descriere a locului unde îmi risipesc zilele, în prezent, cu o
lopată în mână, cufundat până la genunchi în mlaștina mea,
supraveghindu‑mi vitele și sperând că Dumnezeu va face pe
cineva să mă arate cu degetul și să spună: „Hei, știu cine ești”.
Dar să lăsăm deoparte toată această tristă încondeiere a
propriei persoane, care, îmi dau eu seama acum, nu e nimic
altceva decât un fals exercițiu de modestie. Cu excepția cazu-
rilor când vrei să eviți un pericol, e o trăsătură general umană
să dorești să nu fii ignorat. Chiar și când scriu asta, depind de
faptul că cineva, undeva, a auzit de mine. Așadar, fiind cel mai
bine cunoscut pentru faptul de a fi un necunoscut, îmi pun
întrebarea cum de i‑am atras atenția lui Larry Grobel? Pot doar
să presupun că asta se datorează faptului că a citit unul dintre
romanele mele sau poate pe toate, contribuind astfel la împli-
nirea visului oricărui scriitor – că cineva, undeva, o să deschidă
una dintre cărțile sale și o va citi captivat, pentru ca apoi să‑i
vorbească despre ea altcuiva, care, cu puțin noroc, va face la
fel. Oricum ar fi, sunt conștient că una dintre cele mai folosite
expresii, în Statele Unite – chiar dacă nu întotdeauna spusă‑n
gura mare –, e în mintea tuturor și se infiltrează în orice con-
fruntare verbală:
„La ce naiba mi‑ar folosi să am de‑a face cu tine?”
Această remarcă nu‑mi pare să fi fost adevărată atunci când
Larry Grobel mi‑a bătut la ușă, acum mulți ani. Ca să‑mi ia un
interviu, a străbătut cale lungă până în câmpiile din ținuturile
Westmeath*‑ului, unde se află casa mea, la mare depărtare de
alte așezări omenești. O casă a cărei faimă se datorează în
egală măsură faptului că James Joyce a trăit aici, cât și întâm-
plării că aici îmi duc eu veacul în ziua de azi.
*  Regiune din Irlanda. (n. red.)
12       Arta interviului  Cuvânt înainte
Și apoi, câțiva ani mai târziu, am constatat cu modestie că,
deși îmi mântui zilele în aceste ținuturi izolate, lumii chiar îi
pasă de mine. Am avut ocazia să cuget astfel când mi‑a parve-
nit o scrisoare de la Hollywood, locul de unde fiecare scriitor
vrea să primească un mesaj. Fiindcă poate însemna mai mult
bănet la un loc decât ai văzut vreodată, în viața ta. Ce voiau ei
de la mine era să obțină drepturile de ecranizare pentru Ginger
Man și A Fairy Tale Of New York, două dintre primele mele
romane. Iar cel ce semna scrisoarea nu era nimeni altul decât
Larry Grobel.
La fel ca orice scriitor serios, eram și eu suspicios față de
industria filmului, asta fiindcă nenumărate ecranizări ale unor
romane fie n‑au fost pe placul autorilor, fie nu s‑au potrivit cu
intențiile lor. Un scenariu trece probabil prin mâinile unei
duzini de scenariști, având tot atâtea variante și semnificații
câte au fost capetele care le‑au gândit. Iar un autor care privește
realizarea unui film ca pe o formă de artă nu e deloc încurajat.­
Iată de ce nu prea mă grăbeam să colaborez cu Hollywoodul
altfel decât ca observator. Dar fiul meu Philip, care avea oareșce
cunoștințe despre industria filmului, a citit cu atenție scrisoa-
rea și mi‑a spus că ar trebui să mă uit și eu peste ea. Când l‑am
întrebat de ce, mi‑a spus că acești oameni pe care îi reprezenta
pe‑atunci Larry trebuie că au mari sume de bani, dacă vor să
facă ceea ce și‑au propus. Plus că undeva, în tot acest schimb
de mesaje cu ei, rămas fără niciun rezultat, cea de‑a doua mea
soție, care știa și ea câte ceva despre Hollywood, a intervenit și
a hotărât să îi aducă la cunoștință lui Larry Grobel că, „dacă
vrei să ajungi la un rezultat cu ursul ăsta, cel mai bun lucru e
să‑l sui într‑un avion și să‑l duci la Hollywood”.
Și, cât ai bate din palme, m‑au și suit la clasa întâi.
Nu‑mi amintesc exact ce funcție avea Larry la vremea
aceea, știu doar că reprezenta departamentul de film de la
Cuvânt înainte  Arta interviului       13
Katz‑Gallin și părea să cunoască o mulțime de oameni din toată
țara: actori, producători, regizori, agenți, moguli din lumea fil-
mului, personalități politice, dar și câțiva titani ai literaturii.
Părea, în felul lui politicos și oarecum timid de a se comporta,
că nu e genul de persoană care intervievează persoane celebre,
însă nici nu părea să se ferească să fie văzut în locurile fierbinți
ale Hollywoodului și se ocupa îndatoritor de mine.
În cursul acestor vizite la Los Angeles, Larry și‑a dezvăluit
un alt aspect al personalității lui. Sensibil la interesul meu
excentric față de cei morți de la Hollywood și locurile lor de
veșnică odihnă, mi s‑a alăturat în explorarea obsedantei
semnificații pe care o aveau niște locuri care la Hollywood erau
mai degrabă tabu. Și despre care puțini la Hollywood voiau să
știe. Între noi s‑a născut o camaraderie comodă, iar Larry n‑a
avut nicio reținere în a vizita cimitire împreună cu mine. Prima
țintă a fost uimitorul Forest Lawn. Acest straniu refugiu pentru
morți, cu peisajul și cu mausoleul său masiv, este el însuși un
remarcabil monument arhitectural. Dar, în timpul aceleiași
vizite la Hollywood, unul dintre locuitorii săi în viață mi s‑a
impus atenției. O cunoștință a mea de pe vremea când studiam
la Trinity College din Dublin și care ulterior mi‑a devenit prie-
ten, tocmai încheiase de turnat un film și cu ocazia asta dădea
o petrecere. Știind Hollywodul ca‑n palmă, Larry s‑a oferit să
mă ducă acolo.
Pe drum, Larry mi‑a arătat unde au locuit unele figuri cele-
bre ale literaturii, precum Scott Fitzgerald. Dar, când a trebuit
să găsim adresa la care vechiul meu camarad dădea petrecerea,
am făcut o mulțime de ocoluri în susul și în josul unor alei,
sfârșind de fiecare dată într‑o fundătură. Larry a rămas perplex
când i‑am spus, în timpul căutărilor, că acest prieten al meu,
regizorul George Roy Hill, era el însuși o figură legendară a
Hollywodului. Faptul că l‑am găsit, în final, sărbătorind cu
14       Arta interviului  Cuvânt înainte
echipa sa de filmare într‑un modest bungalou situat pe o
străduță șerpuitoare fără nume, ascunsă într‑o suburbie a
Hollywoodului, l‑a pus pur și simplu în încurcătură pe Larry.
Dar pentru mine n‑a fost niciun fel de supriză. Când, în cele din
urmă, după multe false ocoluri, am localizat adresa și ne‑am
apropiat de micuța casă izolată, l‑am simțit pe Larry foarte sur-
prins de absența blitzurilor, a ziariștilor, a limuzinelor și a ori-
căror alte semne ale notorietății. I‑am explicat lui Larry că
George e un tip bizar și că de fapt e un om retras, pe care, din
câte știam eu, rar îl vedeai dând interviuri sau să ia masa în
restaurante scumpe. Iar Larry a înțeles imediat și s‑a lăsat
cuprins de misterul acestei aventuri, la fel ca în turul nostru al
cimitirelor și al camerelor mortuare, prezentând toate semnele
și instinctele unui adevărat scriitor, adulmecând cât putea mai
bine elementele bizare.
Înainte de a lăsa în urmă Hollywoodul și cimitirele sale,
Larry m‑a dus să mă întâlnesc cu o altă figură faimoasă, care ar
putea fi considerată o celebritate, anume Hugh Hefner, care
locuia în vila sa de playboy, înconjurat de piscine, peluze de
iarbă, pești exotici, femei atractive și avea chiar și un magazin
universal privat, plin de jocuri automate, în care Larry și cu
mine am fost încântați să intrăm și să jucăm pe gratis după pla-
cul inimii. Domnul Hefner a venit la întâlnirea noastră, de altfel
scurtă, îmbrăcat în pijamaua lui de mătase, dovedindu‑se un
gentelman timid și introspectiv. Și mi s‑a părut foarte potrivit
că Larry, care avea legături profesionale cu Playboy, ne‑a făcut
cunoscut că vrea să devină unul dintre cei mai mari intervieva-
tori din lume. Asta s‑a și întâmplat, el fiind cel care ni l‑a pre-
zentat pe Marlon Brando într‑unul din cele mai faimoase
interviuri publicate în revista Playboy, un interviu care ulterior
a fost publicat sub forma unei cărți, pe care mi‑a trimis‑o și mie.
I‑am lăsat cartea fiului meu Philip pe măsuța de lângă patul lui,
Cuvânt înainte  Arta interviului       15
ca să o citească când va veni în vizită în Irlanda. Gândin­du‑mă
că, poate nu se va osteni să citească un asemenea interviu, am
fost uimit să constat că citise cartea și că puteam să‑l întreb ce
credea despre Marlon Brando – mai jos îl citez:
„Marlon Brando e pur și simplu cel mai inteligent om din
Statele Unite.”
De fapt, remarca lui Philip m‑a făcut să‑mi dau seama că
Larry Grobel avea abilitatea să scoată de la oameni ce e mai Vreau să dispari! Și dă‑mi casetele alea nenorocite!
profund în ei, presupunând că aceștia ar fi avut ce să‑i dea, și antrenor Bob Knight

că el, Larry, ar trebui privit ca cel mai inteligent intervievator

din Statele Unite. O realitate pe care acest volum o demonstrea-
ză în mod strălucit și fascinant. Și cum însuși Larry o spune, The
Art of the Interview e o carte care se impune prin ea însăși. Și așa
s‑a și întâmplat – intervievatorul a devenit la fel de celebru sau
chiar mai celebru decât interlocutorii săi.

J.P. Donleavy, 2004

16       Arta interviului  Cuvânt înainte

Prolog
O abordare enciclopedică

Am devenit partener în procesul de autoînțelegere

a propriei lor personalități.
Gay Talese

Nu cu mult timp în urmă, m‑am numărat printre cei 10

invitați la un dineu la Steve Martin acasă. L‑am cunoscut pe
Martin pe vremea când și‑a lansat albumul de stand‑up
comedy, Wild & Crazy*, înainte de a începe să joace în filme.
Întâi i‑am luat un interviu pentru Playboy, apoi unul pentru
o revistă la care scriam sub pseudonim și încă unul pentru
revista Movieline. După interviurile astea a venit la mine acasă
la cină, apoi la cursul­pe care îl predau la UCLA**, iar de atunci
am ținut legătura.
La acea cină mai erau Joyce Carol Oates și soțul ei Ray
Smith, David Mamet și soția sa, precum și două poete, Susan
Wheeler și Carol Muske‑Dukes. Când Oates a fost întrebată de
unde îl cunoaște pe Steve, a spus că l‑a cunoscut prin interme-
diul meu și că în urmă cu câțiva ani îi luasem un interviu pentru
Playboy. A povestit apoi despre ceea ce fac, iar asta a generat o
discuție animată printre cei prezenți la cină despre cum este să

*  Autorul se referă la albumul de comedie A Wild and Crazy Guy, lansat de Steve Martin
în 1978. (n. red.)
**  University of California, Los Angeles. (n.red)

Prolog  Arta interviului       19

fii în ambele ipostaze, de intervievat și de intervievator. La un
moment dat, Carol Muske‑Dukes a spus: „Nu văd o dife­
rență prea mare între interviurile pe care le citesc, toate îmi par
la fel”.
M‑am zbârlit puțin, dar n‑am vrut să încerc să apăr atunci
unicitatea anumitor interviuri. În schimb le‑am povestit că în
timpul vacanței de vară dintre anul I și anul II de studenție am
vândut enciclopedii, iar experiența de comis‑voiajor m‑a
învățat cum să captez atenția oamenilor, cum să mă concen-
trez și, deși atunci n‑o știam, cum să devin un bun intervie­
vator. Mamet, care scrisese un scenariu clasic despre viața
unui comis‑voiajor (Glengarry Glenn Ross) și care avea o
predilecție pentru scrierea de scenarii despre escroci (The
Spanish Prisoner*, House of Games), era ochi și urechi. La fel și
ceilalți. Martin, cred, a cochetat cu ideea de a‑i înfige o furcu­
liță în ochi, dar și‑a amintit de Bedtime Story** și n‑a vrut să
se repete.
Să încep o carte despre arta și talentul de a face interviuri
povestind despre cum am învățat să vând Enciclopedii Colliers
unor străini, în casele lor, din Queens, Bedford‑Stuyvesant și
Long Island, poate părea puțin straniu, dar ai puțină răbdare.
Există o morală în povestea asta. De fapt, chiar mai multe.
Prietenul meu Johnny lucrase pentru Colliers cu o vară îna-
inte și avusese mare succes. Îl ajutasem atunci să învețe „teh-
nica vânzării”, dar nu mi‑a trecut nicio clipă prin minte că aș
putea încerca și eu până când el nu mi‑a sugerat asta. Faptul
că reușise să câștige în medie cam 200 de dolari pe săptămână,
la mijlocul anilor 1960, m‑a încurajat foarte mult.
*  Film distribuit în România cu titlul Prizonierul spaniol. (n. red.)
**  Film din 1964 cu Marlon Brando și David Niven, după care s‑a făcut un re‑make, Dirty
Rotten Scoundrels, cu Steve Martin în rolul principal. (n. red.)
20       Arta interviului  Prolog
Așa că iată‑mă în biroul din Long Island al Enciclopediilor
Colliers, stând într‑o cameră mică, alături de alte 10 persoane,
când pe ușă intră Morty.
— Bun, hai să trecem la treabă. Niciunul dintre voi nu știe
despre ce este vorba, cu excepția faptului că ați răspuns
anunțului din ziar, care vă promitea că veți câștiga niște bani în
fiecare săptămână dacă veți fi cinstiți și dedicați, nu‑i așa?
Nu, nu era așa – eu știam despre ce era vorba, dar niciunul
dintre cei prezenți acolo nu știa. Eu aveam un prieten implicat
în afacere, însă ei veniseră numai pentru că citiseră anunțul din
ziar. De‑asta păreau cu toții atât de încrezători – nu știau în ce
se bagă! Nu era nicio femeie printre ei, pentru că anunțul spe-
cifica în mod clar: se caută numai bărbați.
— Ceea ce facem noi e special – unii ar putea spune chiar că
ceea ce facem noi nici nu e, de fapt, „muncă”. Are legătură cu
educația și învățarea, și nu e vorba despre vânzarea unui pro-
dus. Trebuie să credeți asta, pentru că, dacă vă gândiți că veți
deveni comis‑voiajori, puteți pleca de pe‑acum.
Dumnezeule! Morty ăsta se pricepea, nu glumă. El era
directorul de vânzări, iar Johnny îmi spusese că reușea să
câștige 20 000 de dolari pe an (nu uitați, 20 000 de dolari era
pe‑atunci o sumă decentă) și probabil că ar fi urmat să devină
director regional înainte de sfârșitul verii. Absolvise dreptul și
trecuse examenul de barou, dar descoperise că a vinde cărți era
o afacere mult mai lucrativă.­
— Noi avem de‑a face cu enciclopedii, dar treaba noastră nu
e să le vindem. Enciclopediile despre care vă vorbesc eu nu se
găsesc și nu pot fi cumpărate din nicio librărie (ce enciclopedie
bună poate fi cumpărată din librării?), iar treaba noastră este,
credeți sau nu, să le dăm, de fapt, gratis.
Morty a făcut o pauză ca să dea timp scornelilor lui să‑și facă
efectul.
Prolog  Arta interviului       21
 — Exact! Veți juca rolul lui Moș Crăciun în plină vară! E la
fel de simplu ca un cântecel de grădiniță.
Morty s‑a uitat la fețele noastre. Cei care nu zâmbeau n‑aveau
să reziste mai mult de trei zile – iar Morty știa asta. Era treaba
lui să știe să evalueze potențialul cuiva de a deveni comis‑voia-
jor, tot așa cum învățase să „miroasă” un potențial client. În
afacerea asta nu puteai să pierzi timpul „hrănind cu lingurița”
și ducând muncă de convingere cu cei nesiguri pe ei. Perioada
de pre­gătire n‑a durat decât trei zile, însă au fost trei zile intense;
după aceea am fost distribuiți câte unui grup, duși într‑o anumită
zonă din Queens sau din Long Island și lăsați pe cont propriu
cinci ore. Într‑o astfel de afacere, singurul mod în care înveți
este făcând. Cei care nu pot vinde învață măcar atât: nu toată
lumea poate să ofere gratis enciclopedii la 365 de dolari colecția.
Ceea ce Morty și directorii lui de teren încercau să sublini-
eze era faptul că toți cei care lucrau pentru Colliers câștigau
bani și nimeni, dar nimeni, inclusiv fericiții beneficiari ai enci-
clopediilor, nu ieșea în pierdere. Pentru fiecare set de cărți pe
care reușeam să‑l plasăm (cuvântul „a vinde” era interzis cu
desăvârșire!), comisionul era de 87,50 de dolari pentru primele
10 seturi, 97,50 de dolari pentru următoarele 10 și un set com-
plet de cărți, gratis, dacă reușeai să plasezi 20 de seturi de enci-
clopedii (set pe care probabil l‑ai fi putut vinde apoi și să‑ți
oprești toți cei 365 de dolari). Se lucra între ora 5 după‑amiaza
și 10 seara, pentru că atunci puteai găsi acasă cele mai multe
cupluri, iar interesul nostru era să vorbim și cu soțul, și cu soția,
ca să nu se poată folosi de scuza că celălalt nu e de față ca să nu
ne primească. Directorul de teren, cel care ne ducea pe teren
în fiecare seară, primea 10 dolari pentru fiecare set de enciclo-
pedii plasat, directorul de vânzări, 20 de dolari, iar directorul
districtual și cel regional, Dumnezeu știe cât! După ce scădeai
22       Arta interviului  Prolog
toate aceste comisioane, un set de cărți valora cam cu 150 de
dolari mai puțin decât prețul plătit de cumpărător.
Cum ajungeau niște cărți care, teoretic, erau gratis, să coste
aproape 400 de dolari? Iată o întrebare bună. Răspunsul, așa
cum ar fi spus Morty, era la fel de simplu precum un cântecel
de grădiniță. Și la fel de amăgitor ca Morty însuși. Tehnica de
vânzare pe care trebuia s‑o deprindem în acele zile fusese pre-
gătită pentru companie de departamentul de psihologie al unei
universități recunoscute. Dura 80 de minute, de la început până
la sfârșit, iar dacă reușeai să reziști până la final, șansele de a
obține niște semnături pe un contract de vânzare creșteau până
la treizeci și ceva la sută. Dar, dacă a încheia o vânzare era greu,
partea cea mai dificilă era să intri în casele oamenilor. Nu
puteai să dai nimănui cărți gratis dacă nu reușeai să treci din-
colo de ușă.
În timpul celor trei zile de pregătire am fost făcuți să credem
că a lucra pentru Colliers era același lucru cu a juca rolul lui
Dumnezeu. Nu păcăleam pe nimeni și nici nu promiteam ceva
ce nu puteam oferi. La urma urmei, enciclopediile nu sunt un
lucru rău. Sunt doldora de informații și cunoștințe. Și reprezintă
o investiție în educație, la fel ca mersul la facultate. E bine să le
ai prin preajmă atunci când ai vreo întrebare la care nu poți
răspunde pe loc (cum ar fi, de exemplu, de ce e cerul albastru
sau de ce se îmbolnăvesc oamenii de depresie).
În pregătire nu aflam mare lucru despre cum să trecem pra-
gul casei oamenilor – asta pentru că nu există nicio metodă
sigură să‑l faci pe proprietar să nu se întrebe dacă ai putea avea
în geantă o armă. Frica joacă un rol important în viața proprie-
tarilor de case din suburbii și‑atunci când cineva sună la sone-
rie seara, iar cel de‑afară este un străin, oamenii se gândesc de
două ori înainte de a‑l pofti înăuntru.
Prolog  Arta interviului       23
 Ceea ce am învățat, în schimb, a fost cum să facem o pre-
zentare a produsului. În primul rând trebuia să‑i asigurăm pe
proprietari că nu vindem enciclopedii. Și făceam asta convin-
gându‑i că enciclopediile nu se găseau de vânzare pe piață.
Apoi le spuneam că suntem autorizați să dăm gratis un set
de enciclopedii câtorva familii din cartierul lor în schimbul a
două lucruri:
1. O scrisoare din partea familiei care primea gratis acele
cărți, scrisă la șase luni după ce le primea, în care să‑și
spună impresia despre Colliers. Puteau spune orice
voiau – nu ne așteptam să spună că le plăceau, dacă nu
era adevărat, chiar și în condițiile în care le primiseră
gratis. Le promiteam că nu le vor fi luate înapoi, indife-
rent ce‑ar fi scris în acea scrisoare. (Scrisoarea era,
firește, un truc, nu conta pentru nimeni și probabil s‑a râs
copios de cei care au trimis‑o.)
2. Cel de‑al doilea lucru care li se cerea, dacă acceptau enci­
clopediile, era să dea dovadă de bună credință, iar asta
presupunea să le actualizeze conținutul cumpărând un
anuar și făcându‑și abonament la biblioteca companiei.
Evident, dacă nu erau dispuși să actualizeze cărțile cel
puțin 10 ani, atunci însemna că nu meritau nici să le pri-
mească. Această parte din prezentare avea darul să‑i facă
să se simtă vinovați dacă ar fi refuzat să‑și actualizeze
enciclopediile, dar era, de asemenea, și partea în care
aduceam vorba despre bani, așa că abonamentul la bibli-
otecă a fost adăugat pentru a‑i ademeni pe cei care voiau
mai mult decât „ceva gratis”. Cu acel abonament, le spu-
neam noi, puteau găsi răspuns la orice întrebare, iar asta,
pentru suma ridicolă de doar 36,50 de dolari pe an, care
includea și anuarul, firește. Dar, îi atenționam noi, cu o
24       Arta interviului  Prolog
voce joasă, aproape șoptită, acest abonament era valabil
numai pentru primii 10 ani. După asta trebuiau să
plătească­la fel ca oricine altcineva care ar fi cumpă-
rat cărțile (odată ce ar fi ajuns pe piață) – dublu față de
prețul inițial.
Până la momentul când ajungeai să vorbești despre anuar
și abonamentul la bibliotecă, fericitul cuplu știa deja cum arăta
setul întreg de cărți (aveam fiecare în geanta diplomat un
model sub formă de acordeon al cărților), dar și un exem-
plar prescurtat al setului complet, arătându‑le temele diferi-
te, paginile frumos colorate, luciul fin al hârtiei și soliditatea
legăturilor.­
Totul părea așa de ușor încât de‑abia așteptam să mă apuc
de treabă. Petrecusem ore întregi în fața oglinzii repetând tot
scenariul. În timpul pregătirii avusesem ocazia să stau în fața
celorlalți și să le „vând” avantajul de a investi în viitorul copiilor
lor („Sigur, le puteți folosi și astăzi, nicio problemă, dar ia
gândiți‑vă peste cinci ani, când fiul dumneavoastră va fi sufici-
ent de mare încât să caute singur lucruri care‑l interesează – nu
va dori să aibă o enciclopedie depășită. Vremurile se schimbă
așa de repede, azi suntem pe Lună, mâine, pe Marte. Nu puteți
cumpăra o enciclopedie nouă în fiecare an, nu‑i așa? Firește că
nu; așa că singura modalitate de a le păstra la zi este…”). Eram
încrezător, îmi cunoșteam marfa, așa că voiam să încep să
câștig bani făcând pe tipul de treabă. La un câștig de 87,50 de
dolari pe fiecare set, nu trebuia decât să plasez un set pe zi și –
bingo! – mă alegeam cu 437,50 de dolari pe săptămână. Nu era
rău pentru o slujbă de vară.
Dar toate calculele și visurile pe care mi le făcusem s‑au
năruit la doar câteva ore după ce Alan, directorul meu de teren,
m‑a dus în ceea ce el numea „teritoriu virgin”, undeva în South
Prolog  Arta interviului       25
Shore, districtul Suffolk. N‑aș fi crezut niciodată cât de neprie­
tenoși pot fi oamenii dacă n‑aș fi mers din ușă în ușă, fără măcar
să pot să‑mi strecor nici vârful nasului înăuntru. „Ce vrei?”,
„Nu ne interesează”. „Ești bona? Unde ai fost până acum?”
Ce făceam greșit? Părul îmi era tuns scurt, cravata îmi stătea
dreaptă, arătam prezentabil. Problema, mi‑am dat eu seama
curând, era că arătam ca un comis‑voiajor. Iar eu nu eram
comis‑voiajor! Dacă ar fi știut că le dădeam cărți pe gratis!
În primele mele trei zile pe teren nu reușisem să trec pragul
niciunei locuințe, cu o singură excepție – stăpâna casei era sin-
gură, dezbrăcată, foarte dornică să mă asculte, dar, eram sigur,
nu și să cumpere:
— Intră puțin, mi‑a spus ea, soțul meu se va întoarce doar
peste câteva ore.
— Nicio fată nu face 87,50 de dolari, am mormăit eu.
— Ce‑ai spus? a întrebat ea.
— Nimic, doar un motto pe care l‑am învățat în timpul pre-
gătirii, am spus eu și am plecat, mai deprimat decât fusesem
vreodată în viața mea.
Uneori, după ora 10 noaptea, adesea aproape de 11, Alan
venea cu mașina la locul nostru de întâlnire – fie un felinar, fie
o cutie poștală. Îmi aruncam geanta diplomat în portbagaj și îi
spuneam cum mi‑a mers în ziua respectivă. Una dintre regulile
echipei noastre era să nu discutăm despre asta în mașină – ceea
ce era perfect normal. Imaginează‑ți un tip care reușise să
plaseze­trei seturi de cărți, gata să explodeze de entuziasm
că a câștigat 262,50 de dolari într‑o singură seară, stând lângă
unul care nu reușise nici măcar să‑și bage vârful nasului în
casa cuiva!
După cea de‑a treia seară de insuccese am intrat din nou la
pregătire. Asta însemna că mi se dădea o ultimă șansă înainte
să mi se explice că nu‑s făcut pentru meseria asta. M‑au trimis
26       Arta interviului  Prolog
pe teren cu unul dintre cei mai buni comis‑voiajori, Jim, și dato-
rită lui am învățat cum să pătrund în casele oamenilor.
Tehnica lui Jim era următoarea: își arunca geanta în cel mai
apropiat tufiș și apoi ciocănea energic la ușă. Când deschidea
stăpâna casei, îi zâmbea, se uita la carnetul din mâna lui și o
întreba dacă mânca vreodată jeleuri Jell‑O. Ea era descumpănită
de o astfel de întrebare, iar el își începea incredibilul său număr
cu jeleurile Jell‑O. Nu pomenea niciodată despre enciclopedii
sau orice altceva care să semene cu prezentarea unui comis‑voia-
jor. Ce descoperire! Nu mi‑ar fi trecut niciodată prin minte să
fac ce făcea el – vorbea cu proprietarii despre nimicuri, până când
îi convingea să‑l lase să intre ca să verifice și să vadă cu ochii lui
că nu aveau nici urmă de jeleuri Jell‑O în dulapurile din bucătărie
sau în frigider. Dacă ar fi găsit, le promitea un sfert de kilogram
gratis. Dacă nu găsea, le spunea că sunt singurii din cartierul lor
care nu mâncau Jell‑O. Le spunea orice, orice îi trecea prin minte,
doar ca să intre în casă și să îi facă să‑l asculte în continuare.
Odată ajuns înăuntru, le rearanja până și mobilierul, de obi-
cei muta un scaun din bucătărie în camera de zi, spunându‑mi
mai târziu că, dacă îi permiteau să facă asta, atunci știa că era
pe un teritoriu sigur, fiindcă pentru un bărbat casa lui era caste-
lul lui, iar dacă îi schimbai aranjamentul mobilierului însemna
că îi modificai și nivelul de confort. De fapt, preluai controlul.­
În seara aceea, Jim plasase doar un set de cărți, dar era mai
mult decât reușisem eu în trei seri. Mi‑am creionat strategia, iar
a doua zi eram pregătit.
La prima locuință în care am fost am reușit să plasez un set
de cărți. Mă simțeam extraordinar. După ce mi‑am ascuns gean-
ta diplomat, am bătut la ușă și mi‑a răspuns soțul, i‑am spus că
eram jurnalist sportiv la ziarul facultății și că făceam un sondaj
de opinie printre locuitorii din Long Island în legătură cu atitu-
dinea lor față de echipele Los Angeles Dodgers și San Francisco
Prolog  Arta interviului       27
Giants: îi vedea ca pe niște trădători*? Ținea cu Yankees sau Mets
pentru că erau echipele din orașul lui natal? S‑a întâmplat că
tipul era chiar un susținător fanatic al echipei Dodgers, așa că
am ajuns să vorbim o jumătate de oră întreagă despre celebrii
jucători Duke Snider și Pee Wee Reese, înainte de a‑i spune ce
noroc urma să dea peste el. Până în momentul în care soția sa
ni s‑a alăturat, noi eram deja prieteni de pahar, iar atunci când
le‑am spus că eram nou în branșă și că trebuia să selectez doar
un anumit tip de familie ca să dau cărțile gratis – anume, cele
cărora le plăceau copiii și care citeau ziarul – m‑au asigurat că
ei erau tocmai cei pe care‑i căutam.
— Nu plătim nimic, nu? m‑a întrebat amicul meu.
—  Pentru enciclopedie, nimic, am spus eu.
— Incredibil! s‑a minunat el.
— Da, am zis eu, așa e.
Aveam ceva emoții, pentru că venea ultima parte din pre-
zentare, cea în care aduceam vorba despre bani, dar până la
urmă s‑a terminat cu bine. I‑am explicat că putea plăti pentru
anuar și pentru abonamentul la bibliotecă cu banii de înghețată
sau țigări de pe o zi. Adică fie 10 cenți pe zi – banii de înghețată –
zece ani la rând, fie echivalentul în bani de țigări pe o perioadă
de aproape trei ani (în acele zile, un pachet de țigări costa mult
mai puțin decât în prezent). Nu exista, de fapt, niciun plan de
plată de 10 cenți pe zi, dar asta făcea ca prețul pentru cărților
să pară foarte mic, iar primul impuls al celor mai mulți oameni
era să accepte. În plus, aveam în geantă un catalog cu poze de
dimensiunea unei cărți poștale cu dicționare, atlase, cărți din
colecția Great Books, pentru copii, și cu biblioteci foarte ele-
gante din lemn de nuc, de culoare castanie sau din mahon,
finisate sau nu, din care urma să‑și aleagă alte gratuități dacă
*  Ambele echipe de baseball au fost înființate în New York în 1883 și s‑au mutat în Los
Angeles, respectiv San Francisco, în același an, 1958. (n. red.)
28       Arta interviului  Prolog
s‑ar fi hotărât pentru planul de plată în bani de țigări. În plus,
primeau și o casă de marcat de jucărie, care își schimba auto-
mat data după ce introduceai o monedă de 25 de cenți.
— Vă putem oferi toate acestea fără niciun cost suplimentar
pentru că, dacă alegeți planul de plată pe trei ani, atunci îi faceți
economie companiei, care șapte ani nu va mai plăti un contabil
pentru a‑i ține socotelile.
Tipul chiar credea că era util să‑și actualizeze enciclopediile
și că e destul de rezonabil să nu plătească mai mult decât valoa-
rea unui pachet de țigări pe zi pe următorii trei ani.
— Trebuia oricum să renunț la țigări de ani buni, ha, ha.
— Ha‑ha, bravo, bună alegere! am adăugat eu.
— Nu‑mi vine să cred ce aud, a zis soția lui. Domnul Joe
„două‑pachete‑pe‑zi”.
— Două pachete ați spus? am continuat eu, prinzând acest
fir neașteptat al discuției. Puteți primi chiar două seturi de enci-
clopedii gratis și ați trăi cu 10 ani mai mult!
— Hei, ce zici de asta?! și‑a întrebat el soția.
Am râs cu toții, apoi au semnat și mi‑au făcut plata inițială
de 10 dolari. M‑am grăbit să ies în stradă, înainte ca ei să se
răzgândească.
Nu există niciun sentiment pe lume care să se compare cu
cel trăit de un comis‑voiajor care și‑a plasat prima comandă și
știe că e mai bogat cu zece dolari – sau o sută, n‑are importanță.
Mintea face calcule incredibile în legătură cu timpul și banii:
noi conturi în bancă, mașini sport, călătorii peste hotare, tot
felul de modalități de a investi banii care vor curge gârlă, pe
măsură ce mergi din casă în casă, încercând să vinzi produsele.
Acest sentiment îți poate induce un avânt extraordinar, ceea ce
s‑a și întâmplat, în cazul meu – în seara aceea am reușit să mai
intru în alte trei case și să plasez un al doilea set de cărți. Eram
pe cai mari!
Prolog  Arta interviului       29
 Începutul prezentării mele devenea din ce în ce mai absurd,
pe măsură ce mergeam din ușă în ușă. Uneori spuneam că fac
un sondaj de opinie pentru o revistă, alteori îi întrebam dacă au
probleme cu corespondența nesolicitată. Dacă îmi deschidea
stăpâna casei, începeam prezentarea vorbind despre cosmetice
sau despre prețurile mari ale alimentelor și o întrebam ce păre-
re are despre asta. Dacă îmi deschidea soțul, vorbeam despre
sport sau politică – cu cine ați vota? Cu cine ați mai votat? Ați
vota cu altcineva acum? Dacă îmi deschidea un copil, atunci îl
rugam să mă lase să intru și să‑i cheme pe mama sau pe tatăl
lui – în felul acesta, eram deja în casă când veneau. Iar dacă la
ușă venea bunica, era cel mai bine: îi ceream un pahar cu apă
și totul era aranjat, eram înăuntru.
Odată intrat, șmecheria e să‑i faci să gândească pozitiv, să‑i
faci să dea din cap aprobator – indiferent cât de ridicole sunt
întrebările pe care le pui. Vorbești despre înghețată, apoi îi
întrebi: vă place înghețata, nu‑i așa? Despre televiziune: vă
uitați la televizor? Vreme: nu‑i așa că ploaia este bună pentru
gazon? Nu‑i așa că ploaia asta e groaznică? Strică așa o zi per-
fectă… Discul acela galben de pe cer e soarele? Vă plac banii?
V‑ar plăcea să câștigați mai mult? Aveți hobby‑uri? (E bine să
afli care le sunt hobby‑urile, te vei folosi mai târziu de informația
asta când le vei povesti despre modul în care abonamentul la
bibliotecă poate oferi informații despre fiecare din hobby‑urile
pe care le‑au menționat – creșterea peștilor gupi, mirositul de
lipici, colecționarea de timbre sau de sârmă ghimpată, orice.)
Totul e să‑i faci să dea din cap aprobator în continuare. Dacă
unul dintre ei pare deja convins, atunci concentrează‑te asupra
celuilalt: „Soția spune că îi plac copiii, dar dumneavoastră
păreți puțin sceptic, domnule. Asta din cauză că dumnneavoas-
tră nu vă plac copiii? Ați fost cândva și dumneavoastră copil,
nu‑i așa? Ha, ha” sau „Doamnă, nu păreți foarte convinsă când
30       Arta interviului  Prolog
vă spun că îmi păreți a fi o familie cu simț artistic. Acum, pe
bune, nu‑mi spuneți că nu vă interesează arta, când aveți aveți
ilustrații de Rockwell* pe toți pereții”. Da, da, da, da, da, da, da,
da…. cu cât mai des vor spune „da”, cu atât mai bine, pentru că
atunci când ataci miezul problemei vor fi atât de învățați să
spună „da”, încât vor continua să dea din cap aprobator, în timp
ce le strecori contractul sub nas și le întinzi pixul gata pregătit
să semneze.
Fiecare persoană care a dat enciclopedii pe gratis are în mod
sigur povești amuzante. O întâmplare pe care n‑am s‑o uit nici-
odată s‑a petrecut în Queens. Arătam unui cuplu de portoricani
cât de bine sunt legate enciclopediile. Fusesem instruiți să apu-
căm cartea de o singură foaie din volum și să‑l zgâlțâim, dove-
dind că nu va ceda, pentru că foile nu fuseseră lipite cu nu știu
ce marcă X de lipici, ci fuseseră cusute și prinse cu grijă. Am
făcut greșeala să apuc pagina de un colț, în loc să o apuc pe la
jumătate, și, în timp ce scuturam cartea deasupra măsuței lor
de cafea, pagina s‑a rupt, iar volumul a căzut peste masă,
împrăștiind cioburi de sticlă peste tot pe covor. L‑am sunat ime-
diat pe Morty, înainte ca ei să‑și dea seama ce se întâmplase,
iar compania a plătit toate daunele.
În unele locuințe în care am intrat, soțul și soția discutau în
contradictoriu și mi s‑a cerut părerea în legătură cu o chestiune
sau alta, ceea ce mă punea într‑o postură delicată fie față de soț,
fie față de soție. Altădată, o evreică a încercat să‑mi facă lipeala
cu nepoata ei, iar un bărbat singur – cu el însuși. În anumite
zone din Queens am fost abordat de drogați și de fete tinere,
care îmi promiteau delicii nemaivăzute („Nicio fată nu face
87,50 de dolari, nicio fată nu face 87,50 de dolari”, îmi tot spu-
neam eu, în minte).
*  Autorul face referire la Norman Rockwell, desenator, ilustrator și pictor american.
Lucrările sale se bucură de o foarte mare popularitate în Statele Unite. (n. red.)
Prolog  Arta interviului       31
 De câteva ori, când eram la partea cu abonamentul la biblio­
tecă, m‑am trezit că încep să promit că un astfel de abonament
îi poate ajuta la orice – vreți un proiect pentru o casă nouă? Se
rezolvă. O prăvălie? Scrieți la bibliotecă. Vreți să construiți o
rachetă care să ajungă pe Lună? Colliers vă ajută la orice oră.
Vreți să jefuiți o bancă? Sigur, cereți la bibliotecă planul băncii.
Indiferent ce voiau să știe, răspunsul îl găseau la bibliotecă –
acolo lucrau cele mai luminate minți din țară, gata să răspundă
la orice întrebare. (Mai târziu, Morty mi‑a spus că dacă o treime
dintre cei care își făcuseră abonament chiar ar fi utilizat servi-
ciul, compania Colliers ar fi dat faliment. I‑am dat dreptate.)
Cea mai deprimantă familie pe care am abordat‑o a fost una
în care a venit să‑mi deschidă ușa, în fugă, un băiețel de patru
ani, care a continuat să alerge până când s‑a lovit de plasa de la
ușă și a căzut pe spate.
— Băiatul meu este retardat, mi‑a spus tatăl. Dacă îl poți face
să înțeleagă măcar un lucru din cărțile astea, ți le cumpăr pe
toate imediat.
Probabil că aș fi continuat să vând enciclopedii și în ziua de
azi, însă m‑au împiedicat două lucruri: conștiința mea și faptul
că, din cele 13 seturi de cărți pe care le plasasem în două săptă-
mâni de lucru, am fost plătit doar pentru șase. Ceilalți șapte
clienți și‑au anulat comanda. În prima săptămână, credeam că
Morty și compania îmi fură comisioanele câștigate atât de greu.
Mă așteptam să primesc un cec de 525 de dolari și, în schimb,
am primit unul de doar 175 de dolari. Morty nu mi‑a spus nici-
odată despre comenzile anulate, iar când l‑am luat la rost mi‑a
spus că aș face mai bine să o las mai moale cu teatrul cu
abonamentul­la bibliotecă, sau oamenii vor începe să ne dea
în judecată.
În a doua săptămână cecul meu a fost mai mare, dar tot
jumătate din cât mă așteptam să fie. Vedeam că poți câștiga
32       Arta interviului  Prolog
bani frumoși din asta și știam că, dacă aș fi continuat să plasez
comenzi, aș mai fi câștigat, în continuare, dar nu mi se părea
corect. Ceea ce făceam noi era să vindem prestigiu și visuri: o
educație mai bună, învățare avansată, răspunsuri la întrebări
care, până atunci, nu primiseră niciodată răspuns. Ar fi fost mai
corect dacă recunoșteam că vindeam cărți. Insistam pe ideea
gratuității – însă cumpărătorii ar fi trebuit să se teamă de noi
chiar și când le făceam daruri.
Ceea ce nu mi‑am dat seama atunci este că, în cele două
săptămâni de vară în care sunam din ușă în ușă și intram în
viețile unor străini, am învățat câteva lecții care mi‑au folosit
apoi când am bătut la ușa unor sculptori africani, a unor piloți
de curse, vedete de cinema, romancieri, politicieni și laureați
Nobel. Ceea ce am învățat atunci este că, pentru a avea o
discuție cu cineva, în special cu cei pe care îi întâlnești prima
oară, trebuie să fii bine pregătit și să ai încredere în tine. Trebuie
să știi cum să începi o conversație. Cum să o duci mai departe.
Cum să o conduci. Cum să improvizezi. Cum să asculți. Cum
să fii cameleonic și să‑ți suprimi egoul. Cum să‑i faci pe oameni
să se simtă în largul lor. Cum să acționezi și să reacționezi la
situații. Cum să deții controlul. Cum să menții lucrurile într‑o
notă pozitivă. Cum să te ții la curent cu evenimentele actuale.
Cum să pui întrebări provocatoare. Cum să închei o conversație.
Faptul că am dat enciclopedii „pe gratis” mi‑a oferit, de ase-
menea, povești de spus la petreceri și în pauzele din interviuri.
Și tocmai asta e ceea ce vrei să obții din interviuri: povești.
Pentru că, atunci când cel cu care stai de vorbă are o poveste
bună de spus, oamenii vor vrea să o citească.
Această carte e plină de povești. Multe dintre ele sunt spuse
pentru a susține un punct de vedere sau altul. Nu mă aștept ca
la sfârșitul cărții să fii tentat să îți cumperi un reportofon și să
începi să pui întrebări prietenilor, membrilor familiei, vecinilor
Prolog  Arta interviului       33
sau vedetelor de cinema. Însă s‑ar putea să gândești diferit data
viitoare când vei lua în mână un ziar sau o revistă sau când te
vei uita la emisiuni precum Nightline, Dateline, Primetime,
Introducere
Beyond the Glory, On the Record sau 60 Minutes. Sau, cel puțin, Robert Mitchum, Adolph Eichmann,
dacă se va întâmpla vreodată să te afli la o petrecere, iar un poet
oarecare va spune că toate interviurile sunt la fel, îi vei putea reprimare sexuală și descoperirea
răspunde: „Asta pentru că, în facultate, n‑ai vândut niciodată propriei voci. Ce să nu întrebi sau
enciclopedii”.
ce să faci într‑un interviu

Realizarea unui interviu nu este deloc o treabă ușoară.

Oamenii cred că e ușor. E o prostie să crezi asta.
Oriana Fallaci

Robert Mitchum a fost, în descrierea regretatului George C.

Scott, singurul tip cu adevărat dur din industria filmului. Venind
din partea lui Scott, ale cărui escapade nebunești erau bine
cunoscute de toată lumea, remarca aceasta m‑a făcut să ezit
când agentul lui Mitchum m‑a sunat pentru a stabili o întâlnire
cu clientul său pe platourile de filmare de la That Championship
Season, în 1982. Îi intervievasem deja pentru revista Playboy pe
Marlon Brando, Al Pacino, Scott și Henry Fonda, iar Mitchum
ar fi fost următorul. Era genul de personaj despre care oamenilor
le plăcea să citească – a fost arestat pentru vagabondaj în
Savannah, Georgia, pentru ca după doar șase zile să evadeze
dintr‑un grup de deținuți legați unul de altul cu cătușe; a fost
arestat apoi în 1948, pentru posesie de marijuana și condamnat
pentru șase zile – a acceptat să i se facă fotografii în timp ce spăla
podelele închisorii cu mopul numai pentru a‑și păstra imaginea
de tip dur în ochii publicului. Robert Mitchum și‑a croit calea

34       Arta interviului  Prolog Introducere  Arta interviului       35

începând de jos. Până la statutul de stea de cinema și până la
roluri uluitoare, precum cel al predicatorului psihopat din The
Night of the Hunter* sau cel al unui fost condamnat nebun din
varianta originală a filmului Cape Fear**, Mitchum a săpat șanțuri,
a fost miner, marinar de punte și boxer profesionist.
Până la momentul în care l‑am întâlnit, jucase deja în 95 de
filme, în care avusese toate rolurile posibile, „cu excepția celor
de pitici și de femei”, cum el însuși spusese odată. Cei de la
Playboy alergaseră zeci de ani după el și erau nerăbdători să‑i
afle povestea, spusă cu propriile‑i cuvinte, în interviuri radio și
în articole tipărite.
Numai că Mitchum nu era sigur că voia să facă asta, așa că
întâlnirea noastră era doar ca să ne cunoaștem. Fără reporto-
fon, fără notițe, fără întrebări.
În ziua cu pricina m‑am învârtit toată dimineața pe platoul
de filmare, avându‑l alături de mine pe agentul lui de presă,
care‑și pierduse orice răbdare. Când s‑a anunțat pauza de
prânz, l‑am urmat în rulota starului. Mitchum nu era foarte pri-
etenos. Stătea și mânca un sandvici, sorbind dintr‑o băutură,
fără să‑mi arunce mai mult de‑o privire.
— Așadar, am spus eu, încercând să sparg tăcerea, e evident
că nu‑ți place să dai interviuri.
El continua să‑și mănânce sandviciul.
— Înțeleg asta. Dar ne pare bine că l‑ai acceptat pe ăsta, în
cele din urmă.
Mitchum a luat o gură din paharul cu băutură.
— Când i‑am luat interviu lui Brando, am fost pe insula lui,
am continuat eu, gândindu‑mă că dacă există vreun nume care
să‑l impresioneze, atunci ăsta e. I‑a luat o vreme să se simtă
*  Film distribuit în România cu titlul Noaptea vânătorului. (n. red.)
**  Film distribuit în România cu titlul Promontoriul groazei. (n. red.)
36       Arta interviului  Introducere
confortabil, am continuat eu, dar, odată interviul pornit, a mers
ca pe roate și am avut o săptămână foarte productivă.
Mitchum a mormăit ceva de neînțeles.
— Când vei fi gata să facem interviul, voi fi așa de pregătit,
că nu vei avea cum să te plictisești. Sunt o mulțime de lucruri
despre care am putea discuta.
Și‑a întors capul și s‑a uitat în spate. Auzea, măcar, ce‑i spu-
neam? Exasperat, l‑am întrebat pe șleau dacă vrea, într‑adevăr,
să facem interviul.
— Nu prea, a răspuns el.
Nu mai fusesem într‑o astfel de situație. Avusesem de‑a
face cu actori foarte reticenți la ideea de a da interviuri și care
le evitaseră cât de mult putuseră, vedete precum Brando,
Pacino, Barbra Streisand, Warren Beatty. Dar odată ce le accep-
taseră, oamenii ăștia măcar și‑au dat silința. Mitchum, în
schimb, părea de neclintit. Așa că m‑am decis să‑i fac o ofertă:­
— Domnule Mitchum, n‑am mai făcut asta niciodată, dar
văd că așa nu facem niciun progres. Ce‑ar fi dacă am înregistra
o oră de interviu și vedem ce iese? Dacă după asta nu sunteți
mulțumit, vă dau caseta și cuvântul meu că nu voi scrie nimic
despre dumneavoastră.
— Aici e problema, a zis el, această primă oră.
— Păi, de‑asta și sunt aici, am zis eu, nu‑mi fac decât meseria.­­
— Așa a spus și Eichmann.
— Pardon?!…
— Nu mi‑am făcut decât meseria – asta a spus și Eichmann.
— Comparați un interviu pentru Playboy cu ce le‑a făcut
Adolf Eichmann evreilor? am întrebat eu.
— E aceeași chestie.
Era rândul meu să rumeg la ceea ce spusese. Diferența era
că eu n‑aveam niciun sandvici din care să mușc și nicio băutură
care să‑mi spele gustul amar pe care‑l aveam în gură.
Introducere  Arta interviului       37
 — Agentul dumneavoastră de presă știe unde să mă găseas-
că, am spus în cele din urmă, în timp ce mă ridicam, și am ieșit.
Editorii mei n‑au fost foarte încântați când le‑am spus ce s‑a
întâmplat și au fost foarte dezamăgiți că Robert Mitchum nu
va mai apărea în paginile revistei. Nici eu nu eram prea
mulțumit de cele întâmplate, numai că m‑am gândit în felul
următor: ceea ce fac pentru a‑mi câștiga existența e ceva spe-
cial. Vorbesc cu vedete, cu figuri emblematice, adeseori
celebrități foarte retrase, pe care am reușit, într‑un final, să le
fac să vorbească despre sine pentru un public dornic să afle ce
au de spus. Dar Mitchum avea un dispreț evident pentru ziariști.
Îmi amintesc de discuția pe care am avut‑o cu Al Pacino, în
acea seară, la cină, și momentul când m‑a întrebat cum a mers
interviul cu Mitchum. Pacino a fost scandalizat – Mitchum
n‑avea niciun drept să se comporte așa și nici să spună ce a
spus. „Ești ziaristul care l‑a intervievat pe Brando, pentru
numele lui Dumnezeu! Cine se crede?!”
Ei bine, n‑am mai avut, apoi, niciodată ocazia să‑l intervie-
vez pe Robert Mitchum și să aflu cine se crede și am considerat
întotdeauna că a fost pierderea lui. Interviurile în profunzime
sunt revelatoare și oferă, adeseori, un portret real al celui inter-
vievat. Și sunt interviuri care dăinuiesc peste timp. Fac parte
din personalitatea unui actor la fel de mult ca oricare dintre
filmele lui. Și nu sunt deloc ușor de făcut.
Un interviu bun pare făcut dintr‑o bucată, ca și cum
conversația s‑ar fi desfășurat exact așa cum o citești. În realita-
te, deseori e nevoie de mai multe întâlniri, în situații diferite și
de multe înregistrări. Apoi, pe măsură ce interviurile sunt tran-
scrise, e nevoie de zile sau săptămâni de concentrare intensă
pentru a nota temele principale de discuție și pentru a le edita.
Unele dintre cele 48 de interviuri pe care le‑am înregistrat pen-
tru Playboy însumau, după ce erau transcrise, peste 500 de
38       Arta interviului  Introducere
pagini. A le prescurta în proporție de 90% este o sarcină monu-
mentală – implică citirea fiecărui cuvânt, sublinierea celor mai
interesante secțiuni, luarea unor notițe despre ce s‑a spus și
când, apoi reajustarea întregii informații, în așa fel încât forma
finală să pară o poveste spusă dintr‑o suflare. Pentru realizarea
unui interviu bun este nevoie de mai multe abilități: intervie-
vatorul trebuie să stăpânească arta conversației la fel ca o gazdă
de talk‑show, să gândească precum un scriitor, să înțeleagă
subtextul ca un psihiatru, să aibă ureche muzicală precum un
muzician, să poată selecta părțile cele mai bune precum un
redactor de carte și să știe cum să le îmbine într‑un mod expre-
siv, ca un dramaturg.
Nu m‑am gândit niciodată la multele fațete pe care le impli-
că realizarea unui interviu până când nu mi s‑a cerut să predau
la UCLA un curs despre tehnica realizării interviului, în urmă
cu câțiva ani. Președintele departamentului de limbă engleză
descoperise că absolvisem aceeași universitate la sfârșitul ani-
lor 1960, că aveam deci o diplomă în engleză și că reușisem
cumva să supraviețuiesc fără să devin profesor de limba engle-
ză. Universitatea avea 1 400 de absolvenți de engleză și era
interesat să afle cum reușiseră să se descurce aceștia, după ter-
minarea studiilor. Aș putea să țin un seminar despre arta
supraviețuirii în lumea reală?
Inițial, m‑am gândit să țin un curs intitulat „Ghidul unui
liber‑profesionist prin univers: cum să supraviețuiești după ce absol‑
vi o facultate de limbă engleză?”. Apoi am găsit o formulă mai
literară: „De la Tao Te Ching* la Four Quartets al lui T.S. Eliot”.
Apoi m‑am gândit să‑i „expun” pe studenți unor întâlniri cu
Jack Kerouac, Augie March, Ken Kesey și Merry Pranksters, Tom
Wolfe și William Vollmann. Am elaborat șase cursuri complet
*  Este vorba despre un text clasic chinez care a stat la baza taoismului, fiind una dintre
scrierile de bază ale filozofiei chineze. (n.red)
Introducere  Arta interviului       39
diferite, fiecare dintre ele, de fapt, niște călătorii pe drumul
supraviețuirii, într‑o lume care devine din ce în ce mai complexă
și mai terifiantă, de la an la an. Apoi m‑am gândit să compilez
totuși un curs, în care să vorbesc despre ceva la care chiar mă
pricep. În ce mod te pot ajuta interviurile să‑ți formezi deprinderi
de viață? Și‑așa am ajuns să mă refer la a vorbi, a asculta, a
analiza, a selecta și a edita segmente de text, lucruri pe care toți
intervievatorii le fac, fie că‑și dau seama de asta, fie că nu.
Eram însă pregătit să țin un astfel de curs? Doream cu ade-
vărat să împărtășesc tot ce învățasem în peste 30 de ani de jur-
nalism, astfel încât acești tineri absolvenți să poată intra pe
piața muncii, iar dacă îmi urmau sfatul, să ajungă să‑mi ia
locul? Le‑aș fi spus că, atunci când ești începător, dacă ai sufi-
cientă încredere în tine, vei fi dispus să lucrezi pe un salariu
foarte mic, sau chiar pe nimic, numai ca să demonstrezi ce poți
să faci, iar atunci, da, vei putea să‑ți găsești ceva de lucru.
Pentru că, dacă pe un redactor nu‑l costă nimic să vadă de ce
ești în stare, atunci sunt șanse mai mari să‑l impresionezi.
Până la urmă însă, mi‑am spus, la naiba cu toate astea, încă
n‑am descoperit fântâna tinereții. Barba mea căruntă nu‑i con-
vinge deloc pe redactorii care au jumătate din vârsta mea să‑mi
ceară să fac interviuri cu Eminem sau Britney Spears ori cu
gemenele Olsen. În urmă cu 20 de ani fusesem întrebat de un
redactor dacă vreau să scriu o carte despre cum să faci intervi-
uri și nu fusesem pregătit. Acum sunt.
Nici n‑am știut că sunt pregătit, până când n‑am început să
predau. Mi‑am limitat seminariile la un număr de 16 studenți,
care au trebuit să scrie un eseu despre motivul pentru care își
doreau să urmeze un astfel de curs. Iar răspunsurile au fost sufi-
cient de variate încât să facă totul interesant. Și deși am invitat
la curs diverse personalități – actori, scriitori, directori, produ-
cători, atleți, personalități din lumea televiziunii, agenți de
40       Arta interviului  Introducere
presă, impresari, editori – pe care studenții să‑i poată intervie-
va, scopul cursului nu era ca ei să devină jurnaliști, ci mai
degrabă să le dezvolte abilități care le‑ar fi fost utile în orice
domeniu vor dori să lucreze. La cursul meu n‑au venit doar
absolvenți de engleză și filologie, ci și studenți care aveau
ambiția să‑și continue educația în medicină, economie, film,
istorie și drept. Care aveau să lucreze în programe de reabilita-
re, în Americorps* sau în Peace Corps**.
Interviul este ceva care te inspiră. E provocator. Amuzant.
Citim cu toții interviuri în diverse reviste și în cărți; urmărim și
analizăm interviuri televizate, studiem jurnaliști buni, care
scriu texte pline de profunzime. Fiecare interviu necesită
pregătire­și e important să stăpânești tehnica descriptivă a
scrisului.­Întrebările trebuie să fie concise, să nu divagheze.
Răspunsurile trebuie editate pentru a elimina părțile plictisi-
toare. Și, cu toate că majoritatea interviurilor mele sunt cu
vedete, nu înseamnă că toată lumea trebuie să aibă o abordare
la fel de restrictivă – în definitiv, numărul vedetelor e destul de
limitat. Există foarte multe alte persoane care nu sunt
celebrități, dar pe care le poți intervieva și despre care se poate
scrie. Așa că, deși interviurile mele sunt cu persoane cunoscute
de toată lumea, ce se învață din ele este relevant pentru orice
alt tip de interviu. Și asta pentru că procesul este același: indi-
ferent că te pregătești pentru un interviu cu Tom Cruise sau cu
Tim Pruise, dacă nu‑ți faci lecțiile înainte, nu obții mare lucru
de la persoana intervievată. Realizarea unui interviu oferă
oportunități egale pentru succes sau eșec – ceea ce obții depin-
de direct de cât investești în asta.
*  Program al societății civile susținut de guvernul federal al Statelor Unite, fundații și
corporații și alți donatori, care îi implică pe adulți în servicii în slujba comunității. (n. red.)
**  Program american de voluntariat condus de Guvernul Statelor Unite, precum și o
agenție guvernamentală cu același nume. (n. red.)
Introducere  Arta interviului       41
 Iar ceea ce am învățat de la studenții mei este că, într‑ade-
văr, sunt multe abilități de viață care ar putea fi învățate prin
realizarea unui interviu. Dintre sarcinile pe care le‑au avut – să
se intervieveze între ei, să ia un interviu cu doi invitați sau cu o
persoană din domeniul în care și‑ar dori să lucreze după absol-
vire –, interviurile cu persoane din afara domeniului lor au fost
cele mai provocatoare și mai interesante. Dacă, de exemplu,
unul dintre studenți intenționa să meargă la Drept, i‑am suge-
rat acelei persoane să‑l intervieveze pe decanul uneia dintre
facultățile de drept la care intenționa să studieze. Dacă cineva
dorea să devină director, în Los Angeles se găsesc o mulțime
de directori de film care ar putea fi intervievați. Firește că inter-
vievarea unei persoane de care, ulterior, poate să depindă anga-
jarea ta sau care și‑ar putea aminti de tine e o treabă care‑ți
poate măcina nervii, dacă ești nepregătit. Dar asta era treaba
mea, să‑i ajut pe cursanți să se pregătească. Și de cele mai multe
ori rezultatele au fost pozitive. Știu asta pentru că le‑am citit
lucrările, iar la finalul cursului am primit mesaje de la cei mai
mulți dintre ei. Atunci când am început să scriu această carte,
n‑am intenționat să‑mi citez foștii studenți, ar fi părut că vreau
să vând cartea folosindu‑le mărturiile. Așa că‑mi cer scuze anti-
cipat. Intenția mea a fost mai degrabă de a arăta varietatea
situațiilor în care tehnica interviului se poate aplica. Scopul
principal al acestei cărți este de a arăta modul în care trebuie
să vorbești cu oamenii care „fac știrile”, dar majoritatea celor
care vor citi această carte nu vor lua niciodată interviu unor
vedete. Speranța mea este că, dacă vei urma recomandările
cărții și dacă vei citi printre rânduri, atunci vei ști de ce ai nevoie­
pentru a putea susține o conversație cu oricine. Sau, cel puțin,
asta mi‑au spus câțiva dintre studenții mei. Iată ce vreau
să spun: „Cursul dumneavoastră nu ne‑a învățat cum să ne
comportăm cu o celebritate”, mi‑a scris unul dintre ei într‑un
42       Arta interviului  Introducere
e‑mail, „ne‑a învățat cum să comunicăm. Ne‑a învățat să des-
coperim noi niveluri în care să ne simțim confortabil. Ne‑a
învățat cum să avem încredere în noi înșine”.
„Știu că mai am multe de învățat”, îmi scria altul, „dar acest
curs mi‑a arătat care sunt punctele mele slabe și, în același
timp, mi‑a oferit soluții la problemele cu care mă confruntam
și răspunsuri la întrebările pe care mi le puneam. Pentru mine,
acest curs a fost despre caracterul omenesc, iar în procesul de
studiere a perspectivelor individuale am învățat multe despre
mine însumi.”
Una dintre studente a obținut un interviu pentru o poziție
într‑o firmă de publicitate din Phoenix, Arizona. Nu s‑a dus
acolo pentru a‑l intervieva pe directorul firmei, ci pentru a fi ea
însăși intervievată. Dar a aplicat tehnicile pe care le învățase la
curs și mi‑a scris apoi, ca să‑mi povestească: „M‑am documen-
tat în legătură cu compania respectivă și mi‑am notat mai multe
întrebări în legătură cu compania, despre ce înseamnă publici-
tatea ca afacere, despre cariera de succes a directorului, despre
viitorul meu, practicile de stabilire de relații etc. De fapt, eu
l‑am intervievat pe el, pentru că eu eram cea interesată să obțin
ceva din asta. Așa că m‑am comportat ca și cum aveam de rea-
lizat un interviu pentru o revistă! Am stat de vorbă mai mult de
o oră. La sfârșit mi‑a spus că am fost una dintre cel mai bine
pregătite persoane pe care le intervievase. A fost realmente
impresionat pentru că, de fapt, îi pusesem întrebări generate
de răspunsurile lui și l‑am provocat să se gândească foarte atent
la ceea ce urma să răspundă. N‑au existat «timpi morți» în
conversație. Am avut mereu o întrebare de rezervă. Mi‑a mai
spus că am fost una dintre cel mai puțin emoționate persoane
pe care le intervievase.
Scopul meu, când m‑am înscris la acest curs, a fost să învăț
câteva lucruri care să mă ajute să‑mi construiesc o carieră în
Introducere  Arta interviului       43
publicitate și relații publice, și chiar m‑a ajutat enorm. Știu că
nu voi fi niciodată jurnalistă sau scriitoare, pentru că nu sunt
deloc bună la editarea unui text. Dar cursul acesta m‑a învățat
cum să fac față oricărui tip de interviu. Chiar dacă acum nu voi
obține ceea ce vreau, am suficientă încredere în mine încât să
continui să încerc”.
O altă studentă mi‑a descris slujba ei curentă: „Lucrez în
prezent ca director la un centru pentru tineri fără adăpost. Este
un centru comunitar de zi unde cei fără adăpost pot veni pentru
diverse servicii. Mai exact, sunt director la două centre comu-
nitare diferite, la unul lucrez cu normă întreagă, iar la celălalt,
cu jumătate de normă. La locul de muncă cu jumătate de normă
coordonez programul de schimb de seringi. Agenția la care
lucrez este un centru comunitar pentru cei bolnavi de HIV, așa
că ne ocupăm cu reducerea riscurilor. Una dintre specializările
noastre din programele de prevenție este să oferim seringi de
unică folosință celor care își injectează droguri. A fost o
experiență foarte interesantă pentru mine. Am ajuns să cunosc
mulți dependenți de heroină și de metamfetamină și învăț foar-
te multe despre consumul de droguri. Vă amintiți cât de curi-
oasă am fost atunci când Anthony Kiedis a fost la noi la curs și
câte întrebări i‑am pus în legătură cu perioada când el însuși
consuma droguri? Ei bine, și acum sunt la fel de curioasă. Slujba
pe care o am îmi menține vie această curiozitate, deși este și
foarte deprimantă. Uneori simt că fac muncă de jurnalist din
cauza felului cum interacționez cu persoanele alienate pe care
le întâlnesc la muncă. Cei cu care lucrez sunt încă foarte tineri
(au sub 25 de ani) și nu sunt încă nebuni de tot, dar la foarte
mulți dintre ei recunosc stadiile de început ale schizofreniei.
Iar abordarea acestor cazuri aduce puțin cu realizarea unui
interviu. Când fac o evaluare psiho‑socială unui client, trebuie
să pun o mulțime de întrebări personale despre trecutul lui și
44       Arta interviului  Introducere
despre stilul lui de viață. Și trebuie să fac asta cât mai discret și
eficient cu putință, în așa fel încât să nu devină suspicioși din
cauză că intru în detalii legate de viața lor personală. Ceea ce
fac este, practic, să mă documentez în legătură cu viețile lor. Și
folosesc o mulțime dintre tehnicile de intervievare pe care
le‑am învățat la curs. Întrebările care sugerează răspunsul și
întrebările de urmărire sunt, de fapt, aspecte importante ale
managementului cazurilor de care mă ocup”.
Și‑a mai fost ceva, un mesaj de la o tânără timidă, meticu-
loasă și profundă. „E ceva legat de procesul în care decurge
interviul care te face să nu te mai simți neînsemnat sau singur.
Cu riscul de a suna ca doamna Dalloway, pentru mine interviul
e ceva care îți permite să simți că ai o legătură personală pro-
fundă cu cineva care părea de neatins sau de neînțeles. Dar
cred că ne‑ați învățat ceva mai mult decât «Cum să faci un
interviu». În timp ce ne‑ați învățat cum să facem auzită vocea
celuilalt, pe mine m‑ați ajutat să‑mi descopăr propria‑mi voce.”
Poate că ăsta este și răspunsul la întrebarea „De ce să scriu
această carte?”. Nu cred că sunt mulți cei care consideră că,
învățând tehnica interviului, pot să se autodescopere, dar în
momentul în care începi să înveți, chiar asta se întâmplă: ajungi
să te descoperi pe tine însuți. Pentru că ajungi să‑ți descoperi
abilitățile și limitele. Pentru mine, a fost o călătorie în necunos-
cut, pentru că, indiferent cât de mulți oameni am intervievat,
niciodată nu știam la ce să mă aștept.
Când l‑am întâlnit prima dată pe Jean‑Claude Van Damme
la locuința lui din San Fernando Valley, erau peste 37 de grade
Celsius, iar el plutea pe o plută de cauciuc în piscina din curte.
„Scoate‑ți tricoul și vino aici”, mi‑a zis el. Nu eram pregătit să
încep interviul plutind în piscina lui, dar m‑am lăsat convins și
mi‑am așezat cu grijă reportofonul pe piept în timp ce pluteam
și eu alături de el. Disponibilitatea mea de a face asta l‑a făcut
Introducere  Arta interviului       45
să‑i placă de mine și m‑a invitat să ne continuăm discuția în
Pittsburg, unde urma să joace în următorul film. După ce ter-
mina de filmat – de obicei pe la zece seara –, lucram la interviu
în camera sa până la două‑trei dimineața, fumând țigări scum-
pe și bând vin bun.
Pentru interviul cu Luciano Pavarotti m‑am dus la New
York, Chicago și San Francisco, unde avea de susținut câte un
concert, și stăteam de vorbă noaptea târziu, după ce termina
spectacolele. Pentru cel cu Dolly Parton am călătorit prin toată
Virginia de Vest împreună cu ea, în autobuzul ei particular, și
am înregistrat atât în autobuz, cât și în camerele de motel unde
stătea după terminarea spectacolelor. Am jucat paddle tennis*
cu Al Pacino, am navigat și am jucat șah împreună cu Marlon
Brando, pe insula lui din Tahiti, am jucat baschet cu Elliott
Gould, am boxat cu Lucia Rijker, m‑am lăsat prins în lasou de
Kiefer Sutherland, sărutat de Halle Berry, hrănit cu sushi de
Nicole Kidman; am mâncat cârnați din carne de curcan cu
Robert Evans și sandviciuri ieftine cu Bruce Willis. Am călătorit
12 ore în mașină cu Bob Knight, la o lună după ce fusese con-
cediat de la Indiana University, am petrecut câteva zile împre-
ună cu proaspăt alesul guvernator Jesse Ventura, în timp ce se
acomoda cu funcția sa, și am hoinărit cu Anthony Kiedis, în
timp ce înregistra albumul By the Way, împreună cu ceilalți
membri ai formației Red Hot Chili Peppers.
Întrucât Christian Slater locuia lângă mine, în Hollywood
Hills, în perioada în care i‑am luat interviul, am putut să
pătrund în universul lui privat și să văd machetele navelor din
Star Trek și figurinele care‑i umpleau rafturile și atârnau din
tavan. Când vedetele nu vor să scriu despre locuința lor sau
când vor să evadeze din hotelul unde stau, adesea vin ele la
*  Un amestec între tenis și squash, regulile fiind asemmănătoare cu cele ale tenisului.
(n. red.)
46       Arta interviului  Introducere
mine acasă. Așa s‑a întâmplat cu Nicole Kidman, Chuck Berry,
Donald Sutherland, Jon Voight, Angelina Jolie, Kim Basinger,
Cameron Diaz, Alec Baldwin, Kurt Russell, Sharon Stone,
Bridget Fonda, Annette Bening, Patty Hearst și Harrison Ford.
Copiii mei erau deja obișnuiți cu toate aceste vedete care stă-
teau la noi în sufragerie sau aruncau la coș în curte. Face parte
din slujba de intervievator: trebuie să fii pregătit să faci pe
gazda, să‑i servești cu mâncare și să‑i întreții cu povești, să faci
totul pentru ca ei să se simtă în largul lor, astfel încât, atunci
când pornești reportofonul și începi să pui întrebări, să aibă
impresia că vorbesc cu un prieten. Nu este întotdeauna ușor să
fii așa de cameleonic, dar e ceea ce‑ți trebuie ca să fii un bun
intervievator.
Pregătirea pentru un interviu diferă în funcție de cel pe care
trebuie să‑l intervievezi. Vedete precum Anthony Hopkins,
Harvey Keitel, Goldie Hawn și Clint Eastwood sunt de mai mult
timp în industria filmului decât Kate Hudson, Hugh Jackman,
Heath Ledger, Christina Ricci sau James Franco, așa că, prin
comparație cu cei tineri, au făcut mai multe filme, s‑a scris mult
mai mult despre ei, în reviste și în cărți, iar cei cu care au lucrat
și care ar avea ce povesti despre ei sunt mai numeroși. Vedetele
mai tinere experimentează încă extazul cauzat de faimă – sunt
adesea pe un val care încă n‑a ajuns la mal, se simt invincibili
și dau pe dinafară de optimism. Vedetele mai în vârstă au expe-
rimentat suișurile și coborâșurile vieții de vedetă, au atins cul-
mile gloriei, și‑au pierdut faima, au fost la audiții pentru roluri
sau au acceptat roluri cameo, dacă așa au avut chef. Sunt mai
puțin optimiști, mult mai realiști în ceea ce privește efemerita-
tea celebrității și au o doză reconfortantă de cinism, care vine
din experiență. Unele dintre vedetele tinere de astăzi câștigă
mult mai mulți bani decât De Niro sau Hopkins, când erau la
început de carieră, iar asta le afectează comportamentul. Dacă
Introducere  Arta interviului       47
ei cred că nu merită milioanele pe care le câștigă, pot să‑și piar-
dă siguranța de sine sau să simtă că își irosesc viața. Vedetele
mai în vârstă sunt, deseori, mult mai experimentate în legătură
cu felul în care funcționează lucrurile. Dar toți, tineri și bătrâni,
trăiesc, de fapt, vieți ireale: li se poartă permanent de grijă, li
se oferă totul, sunt răsfățați de toată lumea. E nevoie de multă
tărie de caracter ca să vezi dincolo de această iluzie. Când
citești un interviu cu o vedetă, acesta e tipul de caracter pe care
merită să‑l cauți și în raport cu care să cântărești lucrurile.
Pentru mine este obligatoriu să mă documentez în legătură
cu cei pe care îi intervievez și să citesc tot ce găsesc despre ei,
astfel încât ajung să știu chiar mai multe lucruri despre ei decât
își amintesc ei înșiși. Sunt încrezător și stăpân pe mine însumi,
atunci când sunt pregătit, iar această încredere este esențială,
pentru că, dacă ei simt că sunt pregătit, vor ști că am luat totul
foarte în serios, iar dacă întrebările mele sunt provocatoare și
interesante pentru ei, le va plăcea și lor discuția.
Fiecare intervievator are un alt fel de a pune întrebările. Unii
își fac niște fișe cu ideile pe care vor să le discute. Eu prefer
să‑mi scriu întrebările – uneori ajung la vreo cinci sute. Asta nu
înseamnă că le pun pe toate, dar în acest fel știu care sunt
subiectele pe care vreau să le ating, iar dacă conversația
lâncezește, am soluții de rezervă. Dacă dintr‑un motiv sau altul
o întrebare declanșează anumite amintiri invitatului și ajungem
să vorbim tangențial cu subiectul, îmi place să las discuția să
curgă în acea direcție; astfel apar cele mai interesante lucruri,
într‑un interviu – de unde nu te‑aștepți.
Uneori ești în situația de a pune întrebări pe care invitatul
tău le‑a mai auzit de nenumărate ori. Dacă expresia feței tale
denotă un interes real și ai tonul potrivit, este totuși posibil să
primești răspunsuri serioase. De exemplu, eram cu Warren
Beatty, înainte de căsătoria sa cu Annette Bening, pe când
48       Arta interviului  Introducere
locuia într‑un apartament luxos la hotelul Beverly Wilshire.
Avea trei linii telefonice și toate sunau încontinuu – erau o
mulțime de femei care voiau să știe ce program are în continu-
are. Iar el reușea cumva să le răspundă tuturor și să stea de
vorbă și cu mine. (Dustin Hoffman remarcase odată că, pe când
erau împreună în holul hotelului discutând politică, la un
moment dat a trecut pe lângă ei o femeie foarte frumoasă.
Hoffman aproape că nici n‑o remarcase, dar Beatty, care n‑o
cunoștea, și‑a întins mâna și a apucat‑o pe femeie de antebraț.
Nu i‑a adresat niciun cuvânt, a continuat să vorbească cu
Hoffman, care își pierduse de tot concentrarea. Beatty și‑a ridi-
cat cealaltă mână și i‑a arătat femeii că va sta de vorbă cu ea în
scurt timp, după care și‑a continuat conversația cu Hoffman.)
În decursul acelei conversații cu Beatty, în care acțiunea parcă
plutea în aer, am avut ocazia să văd de aproape ce stil de viață
fabulos ducea. Citisem despre asta, însă acum aveam ocazia să
văd cu ochii mei. La un moment dat, în toiul uneia dintre
conversațiile noastre deseori întrerupte, nu m‑am putut abține
și, uitându‑mă în ochii lui, l‑am întrebat: „Cum e să fii Warren
Beatty?”. S‑a uitat la mine și pentru un moment am avut impre-
sia că îmi va arunca un răspuns superficial, dar apoi și‑a dat
seama că sunt serios. Cum era să fii Warren Beatty? „Am fost
întrebat asta de sute de persoane, dar am senzația că tu chiar
vrei să știi.” Avea dreptate. Chiar voiam să știu. Și mi‑a spus.
Interviul cu Barbra Streisand mi‑a luat nouă luni – de depar-
te, cea mai lungă perioadă pe care am petrecut‑o cu vreunul
dintre cei pe care i‑am intervievat. Am făcut greșeala să‑i spun
că nu voi preda înregistrarea până când nu vom fi amândoi de
acord că am spus tot ce avem de spus. Era, de altfel, un lucru
pe care‑l spuneam fiecăruia dintre cei pe care îi intervievam și
mă așteptam să termin într‑o sesiune sau două. Dar Streisand
este perfecționistă. Ori de câte ori îi puneam o întrebare care
Introducere  Arta interviului       49
avea chiar și numai o nuanță care ar fi putut să o facă interpre-
tabilă, întorcea întrebarea pe toate părțile, ca să vadă ce motive
aveam să i‑o adresez.
De exemplu, a disecat cu foarte mare atenție cuvintele con‑
trol și putere, de fiecare dată când le‑am folosit. Nu‑i plăcea
cuvântul putere pentru că îi amintea de Hitler, iar control, cre-
dea ea, avea „implicații negative”. Dacă o întrebam de ce insis-
ta să dețină controlul în tot ce făcea, îmi spunea: „În primul
rând, hai să clarificăm de ce spui insist”. Acest cuvânt nu‑i plă-
cea pentru că avea impresia că „a insista” nu făcea parte din
procesul creativ. Cât despre control, credea că este un termen
prea general și l‑a înlocuit cu „responsabilitate artistică”, spu-
nând: „Dacă prin a deține controlul vrei să spui că sunt total
dedicată și că țin foarte mult ca un proiect să iasă bine – atunci
da, e adevărat, îmi place să dețin controlul”. Dacă o întrebam
în legătură cu egoul ei, mă provoca cu o altă întrebare: „Ce este
„încrederea în sine” și ce este ego? Și de ce ar trebui anihilate?”.
Apoi examina aspectul ăsta în detaliu.
Realizarea unui interviu cu cineva ca Barbra Streisand poate
fi ceva deopotrivă captivant și epuizant. Intervievatorul trebuie
să fie tot timpul alert, gata să provoace și să se lase provocat.
Este o adevărată bătălie, uneori subtilă, alteori, nu, însă în acest
fel afli, deseori, nu numai cine este cel din fața ta, ci și cine este
persoana aceea anonimă care pune întrebările.
Interviurile cu celebrități sunt tipuri speciale de interviuri.
Trebuie să treci peste multe obstacole ca să ajungi la vedeta
respectivă, ai de‑a face cu impresari, agenți de presă, asistenții
acesteia. Nu e deloc distractiv. Fiecare dintre cei care lucrează
pentru câte o vedetă crede că munca pe care o face e crucială
și așteaptă respectul cuvenit. Îți vine să crezi, uneori, că ai în
fața ta artileria antiaeriană a relațiilor publice, în carne și oase;
50       Arta interviului  Introducere
pe de altă parte, acel agent de presă chiar crede că este ultima
frontieră între clientul lui și masele avide de informație, care
amenință cariera vedetei respective. Există, desigur, și alte
tipuri de interviuri: cele care implică o documentare pentru a
face portretul cuiva sau pentru a scrie articole cu caracter gene-
ral ori pentru a investiga sursele secundare, cele prin care se
obțin povești orale, materialele pentru ghostwriter‑i, cele făcute
pe scenă, în fața unei audiențe, sau pentru radio, televiziune,
documentare, biografii. Dar toate interviurile au în comun
același lucru: cel care pune întrebările trebuie să fie pregătit. Și
mai trebuie să fie empatic cu cel pe care îl intervievează – cele-
bru sau nu – și să țină tot timpul cont de faptul că întrebările pot
fi întotdeauna delicate pentru cel căruia i se adresează.
Am făcut odată o călătorie cu un prieten pe care l‑am sus-
pectat întotdeauna că are o viață secretă, așa că m‑a luat prin
surprindere când m‑a provocat să‑l intervievez, în timp ce con-
ducea de la Los Angeles spre La Jolla.
— De ce‑ai vrea să‑ți iau un interviu? l‑am întrebat.
— Pentru că tu ești profesionistul, mi‑a răspuns, tu ești cel
care vorbește cu vedetele. Hai să vedem ce poți face cu mine.
— Nu, am refuzat, n‑ar fi corect. Ești un novice, n‑ai putea
face față.
— Încearcă‑mă.
— Las‑o baltă, ți‑ar părea rău după trei întrebări.
— Pune‑mi, atunci, trei întrebări.
— Hai, te rog, să nu facem asta. E o zi atât de frumoasă, mai
bine ne bucurăm de călătorie și atât.
— Haide, fă‑o. Pun pariu cu tine pe o cină că n‑o să reușești
să mă faci să‑mi pară rău.
— Vei evita răspunsurile.
— Nu, voi răspunde la orice întrebare, dacă o vei pune cu
bună credință.
Introducere  Arta interviului       51
 — Fii atent ce‑ți dorești, s‑ar putea să regreți după aceea.
— Tu mă întrebi, eu răspund și‑apoi îmi faci cinste cu o cină.
— Ai vrut vreodată să te‑mbraci în haine de femeie?
— Ce întrebare mai e și asta? a sărit el.
— Vezi? Ți‑am spus! Hai s‑o lăsăm baltă, interviul nu e un
joc în care să faci tu regulile.
— Ok…ok, în regulă, a spus el, apoi a făcut o pauză. Da,
m‑am gândit, și chiar am făcut‑o.
Și‑apoi a‑nceput să‑mi povestească de câte ori s‑a furișat în
dulapul mamei sale pe când era doar un puști și cum a încercat
chiar să se și machieze. Chestia cu machiajul a fost un răspuns
bonus – urma să fie a doua mea întrebare. Dar dezvăluirile au
început cu această primă întrebare, ceea ce era mult mai mult
decât anticipasem. N‑aș fi vrut să aud toate lucrurile pe care mi
le spusese. Când a terminat, era transpirat.
— Ok, pune‑mi altă întrebare, mi‑a spus apoi, cu o octavă
mai sus în voce și cu dinții încleștați.
— Nu, las‑o baltă, i‑am spus, îți fac cinste cu o cină.
— Întreabă‑mă!
Am tras adânc aer în piept. Chiar voiam să fac asta cu el?
Voiam să merg mai departe? Voiam să‑l expun sieși? Situația
începea să devină sadică și nu voiam să merg mai departe, dar
el insista în continuare. Începusem să cred că avea, în
subconștient, o nevoie de a se ușura de o povară și, cumva, avu-
sesem nenorocul să fiu eu cel care să‑l ajute să facă asta.
— Haide, întreabă‑mă! mă îndemna el.
Așa că am făcut‑o:
— Ai făcut vreodată sex anal?
— Ticălosule! a spus el, ezitând între a‑mi răspunde și a mă
arunca afară din mașină.
Dar promisese să fie onest, așa că a continuat cu povești pe
care nu le voi relata aici. Voi spune doar că au început să‑i curgă
52       Arta interviului  Introducere
lacrimile imediat ce a fost invadat de emoțiile înăbușite atâta
vreme. Intuisem că era o greșeală să joc jocul acesta cu el. De
fapt, nu‑l intervievam cu‑adevărat – ce făceam semăna mai
mult cu jocul Adevăr sau provocare, cel pe care l‑a popularizat
Madonna. Și a însemnat și sfârșitul unei prietenii.
Au fost, trebuie să admit, întrebări crude, iar asta nu se face,
de obicei, când iei un interviu. Este nevoie să stai la povești ore
întregi cu cineva înainte să abordezi un subiect precum traves-
tiul sau dorințele sexuale reprimate; să le arunci așa, scoase din
context, este pur și simplu șocant. Nu se‑aștepta la asta și s‑a
simțit obligat să spună adevărul, chiar dacă asta avea să ne des-
partă pentru totdeauna, pentru că nu eram doar cunoștințe
ocazionale, care se întâlneau pentru prima dată cu ocazia unui
interviu – eram doi vechi amici care mergeau la nunta unui prie­
ten comun.
Și‑atunci, de ce vă spun toate astea? Pentru că povestea ilus-
treză ceea ce nu este un interviu, și‑anume, doar o serie de
întrebări dure, la obiect. Un interviu seamănă mai mult cu un
masaj – masezi întreg corpul, descoperi nodurile musculare și
încerci să le desfaci. E ca un dans în care conduci și speri ca
partenerul să te urmeze. Uneori se schimbă rolurile, el conduce
și tu îl urmezi, până când recâștigi controlul.
Așa că, fii atent ce întrebări pui. Ai putea fi surprins de
răspunsuri.
Introducere  Arta interviului       53
1 Tipuri de interviuri
PRINT. CĂRȚI. RADIO. DOCUMENTARE. TELEVIZIUNE

Un interviu bun ar trebui să fie precum un roman bun.

Harrison Salisbury

E greu să‑ți imaginezi o carte de non‑ficțiune, un ziar, o revistă, o

emisiune de radio sau de televiziune ori un program de știri fără interviuri.
Adică fără situații în care o persoană pune întrebări alteia, încercând să
obțină răspunsuri, căutând informații, o anecdotă sau niște bârfe. Un
interviu este o interacțiune între oameni. Cele mai multe sunt între doi
oameni față în față, dar există și interviuri în care fiecare participant poate
să fie, pe rând, intervievat și intervievator sau interviuri de grup. Odată
am intervievat fanfara unui liceu care mărșăluia chiar în sala lor de
gimnastică – puneam o întrebare către cineva sau unul dintre ei ridica
mâna să răspundă. Altă dată am intervievat, în sufragerie la mine, vreo
două duzini de artiști specializați în arta performance*, simțind o tot mai
mare apropiere de ei, pe măsură ce mă străduiam să pun întrebări
provocatoare unor oameni deja provocatori.

Munca de intervievator se vede peste tot.

Pumla Gobodo‑Madikizela, un psiholog clinician, a scris o
carte intitulată A Human Being Died Last Night: A South African
Story of Forgiveness. Pentru cartea asta, în 1997, s‑a dus la închi-
soarea din Pretoria ca să‑i ia un interviu lui Eugene de Kock în
*  Gen de artă care constă în transpunerea în spațiu și mișcare a unei imagini vizuale.
(n. red.)

Tipuri de interviuri  Arta interviului       55

legătură cu rolul pe care l‑a jucat în uciderea a trei polițiști de
culoare, când o bombă a explodat în mașina lor. De Kock era,
deja, un personaj demonizat de presă: fusese comandantul unei
escadrile a morții și torturase sud‑africani de culoare. Interviul
cu De Kock a durat șase luni, după care Gobodo‑Madikizela a
intervievat și familiile victimelor, pentru a le pregăti să depună
mărturie în procesul Adevăr și Reconciliere*. Cu siguranță, sar-
cina ei nu a fost ușoară.
Biografia lui Allen Ginsberg, scrisă de Barry Mile, cea a lui
Truman Capote, scrisă de Gerald Clarke, sau cea a lui William
S. Burroughs, scrisă de Ted Morgan, n‑ar fi văzut lumina tipa-
rului dacă autorii cărților n‑ar fi realizat și interviuri, ca parte a
cercetării lor. Pe de altă parte, Richard Ellman nu i‑a intervievat
niciodată pe Oscar Wilde sau pe James Joyce, A. Scott Berg n‑a
vorbit niciodată personal cu Max Perkins, cu Samuel Goldwyn
sau cu Charles Lindbergh, nici Norman Mailer cu Gary Gilmore;
David King Dunaway nu‑l cunoștea pe Aldous Huxley, Albrecht
Folsing nu l‑a intervievat pe Albert Einstein, iar Jeffrey Meyers
n‑a fost contemporan cu Joseph Conrad, cum n–a fost nici Neil
Baldwin, care a scris despre Thomas Edison – însă toți acești
scriitori au scris biografiile celor menționați folosindu‑se de
interviurile și articolele care existau deja despre ei și vorbind
cu oameni care le‑ar fi putut îmbogăți portretele.
Ideea aceasta este adevărată în cazul oricărei biografii scrise
vreodată: indiferent dacă cel despre care se scrie a trăit chiar și
cu 100 de ani în urmă, înainte de a vorbi despre el trebuie făcu-
tă o documentare serioasă – și asta implică a sta de vorbă cu un
discipol, cu un prieten sau cu un dușman, cu oricine ar putea
aduce informații în plus despre cel despre care vrei să scrii. Iar
*  În engleză, în original, Truth and Reconciliation. Este vorba despre o comisie a cărei
sarcină este descoperirea fărădelegilor comise în trecut de guvernul unei țări sau, în funcție
de circumstanțe, de persoane care nu fac parte din structurile statului. (n. red.)
56       Arta interviului  Tipuri de interviuri
nevoia de a sta de vorbă este, de fapt, nevoia de a face interviu.
Vă puteți imagina vreo carte a lui Studs Terkel* în care să nu
pună întrebări și în care cineva să nu vină cu răspunsuri? Pentru
ca povestea să iasă așa cum trebuie, cel care întreabă trebuie să
știe ce să întrebe, cum să întrebe și cum să asculte. Fără inclu-
derea unor interviuri bine făcute, am mai avea, în continuare,
ficțiune, seriale TV de comedie, filme de dramă, muzică, dar
când vine vorba despre non‑ficțiune, despre așa‑numitele emi-
siuni de tip reality și despre National Public Radio, ar mai rămâ-
ne puține lucruri de citit, de urmărit sau de ascultat.
Interviul sub formă scrisă
Cele mai multe interviuri în profunzime apar în presa scrisă:
în ziare, cărți sau online. Și e firesc să fie așa, textul scris oferă
mai mult spațiu decât radioul sau televiziunea. Majoritatea
interviurilor care apar la televizor pot fi condensate în câteva
paragrafe. După cum vom vedea în alte capitole ale cărții, un
interviu scris pentru un ziar sau o revistă înseamnă mai mult
decât să transcrii, pur și simplu, ce s‑a discutat. Se știe că scri-
sul, în general, implică un demers de rescriere, însă la fel de
adevărat este că toate interviurile necesită editare. Cuvinte,
propoziții și chiar paragrafe întregi trebuie plasate altundeva,
trebuie „curățate”, prescurtate sau chiar șterse. Și aproape toate
interviurile care se fac astăzi, indiferent de forma în care
urmează să apară (text tipărit, radio etc.), sunt înregistrate, pen-
tru simplul motiv că tehnologia există, iar departamentele juri-
dice cer acuratețe.
*  Louis „Studs” Terkel (1912–2008) a fost un autor, istoric, actor și crainic american. A
primit premiul Pulitzer în 1985, fiind recunoscut pentru istoria orală a americanilor de rând.
(n. red.)
Tipuri de interviuri  Arta interviului       57
 Când Norman Mailer a fost întrebat cum s‑a simțit atunci
când a fost intervievat, a spus că întotdeauna a fost încercat de
un sentiment de durere, pentru că „intervievatorul pune 1% din
el în întrebări, iar cel care răspunde trebuie să dea înapoi 99%.
Mă simt exploatat din primul moment în care începe interviul.
Bineînțeles, din când în când mai apare ceea ce se cheamă «un
interviu bun», dar chiar și‑atunci reportofonul «distruge» o
mare parte din atmosfera care se creează. Nu‑mi displace atât
de mult interviul, cât reportofonul”.
Truman Capote ura reportofoanele și mi‑a spus că el n‑a
folosit niciodată vreunul (deși suspectez că aversiunea lui era
de fapt o antipatie generală față de tot ce era electronic, fiind
născută din teama de a nu apăsa butonul greșit – Play (Redare),
în loc de Record (Înregistrare). Când a făcut interviurile pentru
cartea In Cold Blood* sau când l‑a intervievat pe Marlon Brando
în Japonia, în timp ce filma Sayonara, el s‑a bazat pe memorie.
Spunea că se întorcea în camera lui și scria tot ce spuseseră
persoanele­pe care le intervievase, umplând dulapuri întregi
cu notele și documentările pe care le făcea. Era meticulous,
lucra încet (i‑a luat un an întreg să‑i facă portretul lui Brando),
dar avea ureche bună și doar câțiva s‑au plâns de faptul că i‑a
citat greșit.
Lillian Ross preferă să „asculte cu atenție și să ia notițe”.
Nicholas Pileggi și Thomas Morgan nu agreează nici ei repor-
tofoanele.
Pentru Pileggi, autorul cărții Wise Guy: Life in a Mafia Family
(care a stat la baza filmului GoodFellas** al lui Martin Scorsese)
și care a lucrat pentru Esquire și New York, „problema cu repor-
tofonul este că te obosește”. „E mai puternic decât tine. Îți
*  Carte apărută și în limba română cu titlul Cu sânge rece, traducere din engleză de
Constantin Popescu, Editura Polirom, Iași, 2011. (n. red.)
**  Film difuzat în România cu titlul Băieți buni. (n. red.)
58       Arta interviului  Tipuri de interviuri
toarnă înapoi totul, exact așa cum le‑ai înregistrat. Iar dacă
încerci să derulezi înainte, ai senzația că ai pierdut lucruri
importante. Nici n‑apuci să‑ți dai seama, că ai și devenit sclavul
reportofonului.”
Morgan, care a publicat deopotrivă ficțiune și non‑ficțiune
și a scris pentru Harper’s, Look, Esquire și Holiday, crede că
reportofonul inhibă: „Faptul că‑l înregistrezi îl inhibă pe inter-
vievat într‑o mai mare măsură decât atunci când stai și iei
notițe. În parte, e de înțeles, pentru că acesta îți poate spune
oricând că ai înțeles greșit ce‑a spus”.
Are dreptate! Scriam odată despre antreprenorii din dome-
niul cumpărăturilor prin poștă și am stat de vorbă cu unul care
avea o astfel de afacere. Mi‑a arătat, foarte mândru, o carte pe
care o publicase cu 60 de cenți și pe care o vânduse apoi cu 9
dolari. Când articolul a fost publicat, l‑a sunat pe redactorul
meu și a negat c‑ar fi zis ceea ce scrisesem despre el. Eram în
Florida pentru un alt interviu, când m‑a sunat editorul și mi‑a
spus că afaceristul amenință să ne dea în judecată. „Lasă‑l”,
i‑am zis, „am totul înregistrat.” Probabil că omul avusese o
pierdere de memorie și uitase că am înregistrat tot ce vorbisem,
pentru că, odată ce acest lucru i‑a fost reamintit, și‑a retras
plângerile.
Ceva similar s‑a întâmplat câțiva ani mai târziu, când l‑am
intervievat pe Vincent Bugliosi pentru Playboy. I‑am luat inter-
viul în perioada în care O.J. Simpson părea scăpat de acuzația
de omor (sau așa credea Bugliosi, la fel ca mulți alții), iar fostul
procuror din Los Angeles avea o mulțime de lucruri de spus
despre asta și multe alte chestiuni. Dar în timp ce interviul era
încă la șpalt, Bugliosi a reușit, nu știu cum, să obțină o copie și
le‑a spus celor de la conducerea revistei că el n‑a zis nimic din
ceea ce apărea în text. A fost așa de deranjat de tot ce scrisesem
încât a tăiat mare parte din interviu și și‑a rescris răspunsurile.
Tipuri de interviuri  Arta interviului       59
Editorul m‑a sunat să mă întrebe dacă aveam înregistrarea
interviului cu Bugliosi. I‑am spus că da. Mi‑a spus apoi ce făcu-
se Bugliosi și i‑am zis că dacă lui Bugliosi i se permite să schim-
be interviul, atunci nu vreau ca numele meu să apară ca autor
(mai târziu am aflat că asta se mai întâmplase o dată, când
Bugliosi fusese intervievat de David Sheff, iar Sheff a cerut apoi
ca numele să nu‑i mai apară pe versiunea finală a interviului).
În cele din urmă, Playboy a publicat interviul în varianta pe care
le‑o dădusem eu. Bugliosi nu m‑a mai căutat niciodată, iar dacă
aș fi fost rugat să‑i mai iau un interviu, aș fi refuzat politicos.
Prima vedetă pe care am intervievat‑o, Mae West, nu mi‑a
dat voie să folosesc reportofonul. Când l‑am scos ca să‑l pun pe
masă, parcă mi‑aș fi desfăcut șlițul de la pantaloni – a fost pur
și simplu șocată.
— Oh, nu! Oh, nu! Nu poți folosi chestia aia, lasă‑l deoparte…­
— Dar facem un interviu, am bâiguit eu. Era primul meu
interviu pentru revista Newsday, ediția de sâmbătă. Nu vrei să
facem totul cum trebuie?
— I‑am dat voie odată unui reporter să folosească reporto-
fonul, iar el a transformat înregistrarea într‑un interviu audio,
mi‑a spus ea cu tonul ei nazal cunoscut. Nu voi mai permite
niciodată să se întâmple asta.
— N‑aș putea să semnez un angajament că nu voi transfor-
ma înregistrarea într‑un interviu audio?, am întrebat‑o.
Mă prinsese complet nepregătit cu insistențele ei de a nu
înregistra interviul.
— Pune‑l deoparte și întreabă‑mă, a zis ea.
Din fericire, luasem un blocnotes cu mine, iar apoi am stat
toată noaptea și‑am încercat să redau cât mai fidel ceea ce voise
să spună.
Ray Stark, producătorul a patru dintre filmele lui John
Huston, avea și el o aversiune pentru interviurile înregistrate.
60       Arta interviului  Tipuri de interviuri
Când m‑am întâlnit cu el ca să‑l intervievez în legătură cu fil-
mele The Night of the Iguana*, Reflections in a Golden Eye**, Fat
City*** și Annie pentru cartea mea The Hustons, s‑a uitat la repor-
tofon de parcă era o bucată de carne stricată.
— Pot folosi un blocnotes, i‑am spus eu, dar nu înțeleg de ce
nu vrei să te asiguri că vei fi citat corect.
— Pur și simplu nu‑mi plac lucrurile astea, mi‑a răspuns el,
dar, după o scurtă discuție de încălzire, mi‑a dat voie să‑l
pornesc.
Nici Avei Gardner, care a jucat și ea în The Night of the
Iguana, nu‑i plăcea să fie înregistrată. Când m‑am întâlnit cu
ea la Londra pentru un interviu, mi‑a spus că nu poate vorbi cu
un reportofon între noi pe masa de cafea. O intimida prea tare.
Așa că am pus reportofonul sub masă, ca să nu‑l vadă, strategie
care se pare c‑a dat roade.
Trei dintre cei pe care i‑am intervievat, Jerry Lewis, George
C. Scott și Elizabeth Hurley, și‑au adus propriile reportofoane.
N‑aveau încredere în jurnaliști și spuneau că fuseseră citați greșit
în trecut. „Fac asta pentru că și‑au bătut joc de mine”, mi‑a spus
Lewis. „Nu suport rahaturile astea din partea reporterilor.”
Hurley mi‑a spus că, după ce fusese implicată într‑un proces
împotriva unui tabloid, avocații ei au instruit‑o să folosească un
reportofon de fiecare dată când vorbește cu jurnaliștii. Scott nu
mi‑a spus niciodată de ce își aducea propriul reportofon; și‑l
pornea, pur și simplu, apoi începea să bea Bloody Mary și uita
cu desăvârșire de el. N‑a întors niciodată casetele pe partea
cealaltă­și nici nu s‑a deranjat să le schimbe în timpul multelor
ore pe care le‑am petrecut împreună vorbind, pe ambele coaste
ale Americii.
*  Film difuzat în România cu titlul Noaptea iguanei. (n. red.)
**  Film difuzat în România cu titlul Imagini într‑un ochi de aur. (n. red.)
***  Film difuzat în România cu titlul Paradisul. (n. red.)
Tipuri de interviuri  Arta interviului       61
 ◊ ◊ ◊
Deși respect munca lui Capote, Pileggi și Morgan, nu sunt
de acord cu ei în legătură cu folosirea reportofoanelor. Cred, de
asemenea, că un jurnalist bun nu trebuie să se bazeze numai
pe reportofon. La începutul anilor 1970, pe vremea când scriam
pentru ediția de sâmbătă a revistei Newsday, am intervievat un
bărbat pe nume Slim Hennicke pentru un articol despre istoria
aviației în Long Island. Hennicke era un fost pilot care dădea
reprezentații în zonele rurale la începutul secolului XX și avea
povești incredibile despre cum se parașuta din avioane biplane,
ținându‑se numai de o bucată de pânză care se i se umfla dea-
supra capului, iar apoi, după ce ateriza în siguranță, colecta
bani de la spectatori. Subsolul lui era ticsit de suveniruri avia-
tice și am stat de vorbă câteva ore bune printre busturile lui
Lindberg și Clarence Chamberlin, propulsoare de lemn, căști
de piele și motoare ruginite, care echipaseră acele avioane isto-
rice. Când am făcut pauza de prânz, m‑am dus la un vagon‑resta-
urant* de peste drum și mi‑am verificat echipamentul. Și‑am
descoperit că reportofonul nu înregistrase niciun cuvânt din tot
ceea ce vorbisem cu Hennicke. Atunci am învățat că, înainte de
a „muri” de tot, bateriile mai au putere să învârtă caseta, dar
nu suficientă cât să înregisteze. Nu credeam c‑aș fi fost vreoda-
tă în stare să reproduc din memorie tot ceea ce‑mi spusese
Hennicke, așa că, atunci când m‑am întors la el, i‑am pus din
nou aceleași întrebări pe care i le pusesem și înainte. Din feri-
cire, Hennicke era un bătrân căruia îi plăcea să spună povești
și nu s‑a supărat c‑a fost nevoie să le repete.
După experiența asta, am folosit întotdeauna două reporto-
foane, în care puneam de fiecare dată baterii noi.
*  În engleză, în original, diner. (n. red.)
62       Arta interviului  Tipuri de interviuri
Înregistrarea unei conversații cu reportofonul îți poate da
un sentiment fals de securitate, pentru că se poate strica fără
să‑ți dai seama – pot să‑i moară bateriile sau să se prindă
banda –, dar, în ipoteza că totul funcționează cum trebuie, îți va
permite să te concentrezi mai bine pe ceea ce s‑a spus și să răs-
punzi fără să fie nevoie să stai tot timpul cu nasul în blocnotes
și să încerci să notezi ce se spune. Totuși e o idee bună să notezi
unele fraze pe măsură ce le asculți, mai ales atunci când per-
soanei cu care stai de vorbă îi place să sară de la un subiect la
altul. Astfel, te poți uita peste notițe și să revii la ceva ce s‑a
discutat, când vrei să cercetezi o chestiune mai amănunțit.
Sfatul meu, în privința reportofoanelor, este să folosești
două în același timp și să îți faci rost de modele din cele mai
vechi, de metal, și nu de plastic. Sunetul celor metalice este mai
clar, iar cele de plastic au un bâzâit care se înregistrează pe
bandă. Prefer, de asemenea, reportofoanele cu microcasete,
pentru că sunt mai discrete, necesită mai puțin spațiu când faci
interviuri lungi, au loc pentru patru sau cinci casete (dublu,
dacă folosești două aparate), iar modelele performante, pre-
cum Olympus 100 sau 200, înregistrează la fel de bine ca acelea
mari. Îmi place să folosesc casete de 90 de minute și să înregis-
trez pe viteză mai mică, pentru că așa pot să înregistrez trei ore
pe o singură casetă (încă mai caut un reportofon digital care să
distingă și să convertească vocea în text, atunci când descarci
înregistrarea în calculator – când va exista așa ceva, transcrie-
rea va fi de prisos și vei economisi mult timp și bani).
Un ultim pont: pornește reportofonul cât de repede poți.
Asta este exact contrariul a ceea ce crede Ken Auletta, care
scrie pentru New Yorker. El preferă să nu‑și pornească reporto-
fonul sau să‑și deschidă blocnotesul imediat; în schimb, îi place
„să stau de vorbă un pic, înainte de interviu, ca să nu‑i las
senzația celui căruia urmează să‑i iau interviul că vreau să‑l
Tipuri de interviuri  Arta interviului       63
exploatez”. Înțeleg ce vrea să spună Auletta. Dar din experiența
mea știu că, dacă nu pun imediat reportofonul pe masă, am
pierdut controlul asupra interviului și e posibil să am nevoie de
câteva zile până să‑l recâștig.
Când l‑am intervievat pe Marlon Brando pe insula lui, de
fiecare dată când încercam să scot reportofonul, el îmi zicea
„mai târziu”. După trei zile de plimbări și discuții am fost
cuprins de frustrare, pentru că nu‑mi dădea voie să înregistrez
nimic. În cele din urmă, l‑am pornit pur și simplu în timp ce
stăteam și priveam marea, rezemați de coliba lui cu acoperiș de
paie. Atunci s‑a uitat la mine și‑a spus că cele mai bune discuții
se petrec în liniște. Și în următoarele 30 de minute asta am și
înregistrat!
Când m‑am dus prima dată la New York să‑l intervievez pe
Al Pacino, mi‑am scos reportofoanele imediat ce i‑am trecut
pragul.
— De ce să nu mai așteptăm puțin? m‑a întrebat el.
Numai că, în loc să le pun deoparte, i‑am spus:
— De ce să nu le pornesc acum și să uităm, pur și simplu,
de ele?
— În regulă, a răspuns el, ridicând din umeri, bănuiesc că
știi ce faci.
A alege între înregistrarea unei conversații sau a lua notițe
ar putea părea o chestiune tehnică, la fel ca problema de a hotă-
rî când să pornești reportofonul. Dar e vorba, de fapt, despre
acele lucruri subtile care te ajută să stabilești tonul pentru tot
ceea ce va urma. Dacă, pur și simplu, scoți reportofonul, îl
pornești și‑apoi începi să vorbești, transmiți că știi ce ai de
făcut, fără să ceri permisiunea și fără să‑i lași celui intervievat
posibilitatea de a alege. Problema e să‑l faci pe cel căruia vrei
să‑i iei interviu să uite cu totul de reportofon, ceea ce ar putea
fi chiar mai simplu, uneori, decât să‑l faci să uite că iei notițe.
64       Arta interviului  Tipuri de interviuri
În ambele situații, este vorba despre a deține controlul. Dacă
cedezi controlul încă de la început, va fi foarte greu să echili-
brezi situația.
Cărți
Poate crezi că interviurile aparțin mai degrabă de
non‑ficțiune, dar și scriitorii buni de ficțiune au nevoie deseori
să înțeleagă ce gândesc personajele lor, în ce constă locul lor de
muncă și ce‑i motivează. Unii autori de romane polițiste, pre-
cum Elmore Leonard sau James Ellroy, fac muncă de teren sau
apelează la investigatori care vorbesc cu criminali, avocați,
judecători sau paznici la închisoare. Cei care abordează aspecte
sociale, precum John Updike sau Joyce Carol Oates trebuie, de
asemenea, să‑i asculte pe cei ale căror povești pot constitui
apoi, subiectul ficțiunii lor. Pentru scriitorii de romane istorice,
cum ar fi Gore Vidal sau Howard Fast, ceea ce au spus înaintașii
noștri devine sursă de inspirație pentru scrierile lor.
În ceea ce‑i privește pe scriitorii de non‑ficțiune, dacă sunt
suficient de norocoși încât să scrie biografia cuiva, atunci tre-
buie să aibă material. Asta presupune intervievarea persoanei
respective – un proces care poate lua luni întregi și, uneori,
chiar ani. Pentru asta trebuie să te pregătești exact așa cum te
pregătești pentru un interviu amplu care urmează să apară
într‑o revistă, adică făcând cercetări. Dacă cel intervievat este
cooperant, atunci se poate să primești ajutor de la cei din preaj-
ma lui. Atunci când John Huston a fost de acord să scriu o carte
despre familia lui, i‑am cerut în primul rând agendele lui tele-
fonice; în al doilea rând, i‑am cerut să scrie o scrisoare în care
să‑i roage pe cei ale căror nume apărea în agendele telefonice
să coopereze cu mine.
Tipuri de interviuri  Arta interviului       65
 Huston avea agende telefonice diferite pentru țări diferite
și, împreună cu scrisoarea aceea, s‑au dovedit a fi neprețuite.
Iată scrisoarea pe care mi‑a scris‑o Huston:
Dragă Larry,
Din ceea ce mi‑ai spus, e clar că ești decis să atingi toate
aspectele vieții mele. Înțeleg că țelul tău este să faci un portret
detaliat al familiei mele, începând cu tatăl meu și terminând cu cele
mai tinere generații. Ai sprijinul meu total pentru a‑i contacta pe
acei prieteni sau asociați care crezi tu că ar putea să‑ți fie de ajutor
în realizarea proiectului tău. Sunt convins că vor spune numai
adevărul în legătură cu ce își amintesc și că‑ți vor oferi o perspectivă
inedită asupra trecutului meu.
Îți urez mult succes,
Cu sinceritate,
John Huston
Fără acea scrisoare, oameni ca Ava Gardner, Paul Newman,
Olivia de Havilland, Roman Polanski sau Prima Doamnă Nancy
Reagan, retrași și reticenți când e vorba să apară în mass‑media,
și probabil zeci de alte persoane, n‑ar fi acceptat să stea de
vorbă cu mine. Faptul că Huston a scris în acea scrisoare că ei
vor trebui să vorbească cu sinceritate („îți vor spune adevărul
în legătură cu ce își amintesc”), le‑a dezlegat limba multora.
Nici nu mai știu de câte ori am auzit: „Nu pot să cred că John
vrea să spunem adevărul! Niciodată n‑aș fi crezut că voi ajunge
să povestesc aceste lucruri!”.
Când Montel Williams m‑a rugat, în vara lui 2003, să lucrez
cu el la o carte despre viața lui, după ce fusese diagnosticat cu
scleroză multiplă în 1999, am simțit că e vorba despre un
subiect important, dar n‑am avut nicio idee despre calvarul
66       Arta interviului  Tipuri de interviuri
prin care trecuse, până să stau de vorbă cu el. Când mi‑a poves-
tit despre tentativa lui de suicid, am știut că va fi o carte foarte
bună, că va avea mult dramatism – dar asta trebuia să vină de
la el. Una e să spui că cineva a avut o tentativă de suicid, alta,
să rememorezi toate detaliile și cu totul altceva, să‑ți convingi
interlocutorul să dezvăluie ceea ce e îngropat în memoria lui.
Fiecare zi în care stăteam de vorbă genera noi întrebări, care
îmi veneau în minte seara, după ce mă întorceam în camera de
hotel. În săptămânile care au urmat am săpat tot mai adânc în
amintirile lui, până când amândoi ne‑am simțit secătuiți de
această experiență. Pentru mine însă, acesta avea să fie doar
începutul: a trebuit să împart toate acele conversații înregistra-
te în capitole și să descopăr care este vocea lui autentică, într‑o
narațiune care avea să se numească Climbing Higher.
Sunt apoi cei care vor să scrie o carte despre ei înșiși, dar nu
sunt dispuși să vorbească deschis despre sine. Aici e o mare
problemă. Am fost în situația asta cu patru mari vedete și cu alți
doi oameni foarte talentați din spatele scenei, care m‑au anga-
jat să‑i ajut să‑și scrie cărțile, însă totul a rămas în stadiul de
proiect. Unul dintre ei s‑a temut să atingă subiectul nevralgic
al întâmplărilor care l‑au dus, în cele din urmă, la închisoare.
Altul mi‑a vorbit foarte sincer despre problemele pe care le‑a
avut în copilărie cu mama sa, plus câteva întâmplări care impli-
cau perversiuni sexuale, dar când și‑a văzut cuvintele pe hârtie
a dat înapoi, refuzând să le publice. Altul, un cântăreț faimos,
n‑a vrut să vorbească despre căsnicia sa eșuată, despre proble-
mele pe care le‑a avut cu drogurile sau despre relațiile din
tinerețe cu mafia, iar pe măsură ce ocoleam astfel de subiecte,
și‑a dat seama că, de fapt, nu are sens să scrie o carte care lasă
pe dinafară atât de multe aspecte din viața lui. Un alt personaj,
care lucra la o companie importantă, fusese sărit de la numirea
la președinția firmei și, după ce a citit tot ce‑mi spusese, a
Tipuri de interviuri  Arta interviului       67
descoperit că era mult mai afectat de acest lucru decât crezuse,
iar asta l‑a făcut să renunțe. O altă personalitate de la Hollywood
a vrut să‑și scrie biografia, dar n‑a vrut să încalce clauzele de
confidențialitate pe care le avea cu foștii ei clienți. Cum acesta
era un personaj care impresariase unele dintre cele cunoscute
nume din lumea filmului, dacă n‑ar fi scris despre toți aceștia,
n‑ar mai fi avut o poveste interesantă pentru public. Semăna cu
ce mi‑a spus odată Elliott Gould, că ar vrea să scrie o carte, dar
să nu scrie nimic despre prima lui soție, Barbra Streisand. I‑am
spus că nu poate face asta, pentru că ar fi ca și cum Hugh Hefner
și‑ar scrie memoriile, dar n‑ar pomeni nimic despre sex.
Când însă e vorba despre oameni care chiar vor să fie
deschiși și se întâmplă ca tu să fii cel ales să lucrezi împreună
cu ei, atunci poate fi o sarcină provocatoare, care să merite efor-
tul. Unii jurnaliști și‑au făcut o meserie – una bine plătită – din
a‑i ajuta să‑și scrie biografia pe oameni precum James Earl
Jones, Chris Rock, Jackie Chan, Sophia Loren, Tim Allen,
Richard Pryor, Ava Gardner, Henry Fonda sau Marlon Brando.
Se întâmplă rar ca astfel de jurnaliști să scrie ceea ce se cheamă
literatură adevărată, dar o poveste bună, intrată pe mâna unui
povestitor bun, îți poate aduce un bun procentaj din drepturile
de autor.
Radio
În martie 2003 am fost invitat să țin un „master class” des-
pre tehnica interviului și să particip la o masă rotundă despre
Truman Capote, împreună cu George Plimpton și Dick Cavett,
la cea de‑a 17‑a ediție a festivalului Tennessee Williams din
New Orleans. După curs mi‑a luat un interviu Fred Kasten,
directorul WWNO, postul regional al National Public Radio.
68       Arta interviului  Tipuri de interviuri
Și‑a instalat aparatul de înregistare într‑o bibliotecă aflată la
etajul clădirii unde ne aflam și prima lui întrebare a fost când
am început să scriu. I‑am spus că asta s‑a întâmplat pe când
aveam 10 ani și mă dădeam drept reporter la ziarul școlii, ca să
pot afla istoria celor mai vechi case din Jericho, Long Island,
zona în care locuiam. Apoi i‑am povestit despre toate poeziile
care mi‑au fost refuzate de revistele cu acoperire națională pe
când aveam 13 ani și despre cum am câștigat un premiu al revis-
tei Newsday la 15 ani, la un concurs de eseuri despre istoria
Americii. Pe măsură ce vorbeam, mă întrebam de ce mă lasă să
continui – știam că nu asta voia să afle. Dar Kasten, care lucra
la radio de 20 de ani, avea răbdare și m‑a lăsat să vorbesc. După
aceea l‑am întrebat despre tehnica pe care o folosea.
Mi‑a spus că deseori își începe interviurile cronologic – deși
știa că nu prea folosea informațiile despre primii ani de viață –
pentru că asta îl făcea pe invitat să se obișnuiască cu interviul.
„Când faci un interviu pentru radio, ai avantajul că poți folosi
vocea acestor oameni, care spune la fel de multe despre ei ca și
cuvintele pe care le rostesc”, mi‑a spus el. „Cel mai complicat
e să‑i faci pe invitați să se înțeleagă pe ei înșiși cu adevărat. Cei
care au mai fost intervievați și‑au pregătit dinainte povestea
despre primii lor ani de viață. Dar eu îi întreb oricum despre
asta, ca să‑i ajut să se relaxeze și să‑i fac să vorbească. Însă
vreau să aud adevărata lor voce, și nu discursurile pregătite
dinainte.”­
Mă întrebam cât îi lasă pe interlocutori să vorbească înainte
de a‑i întrerupe pentru a le pune o întrebare ori pentru a încerca
să schimbe subiectul. Mi‑a spus că cel care l‑a sfătuit în legătură
cu asta a fost Ira Glass și că de‑atunci i‑a urmat sfaturile înde-
aproape. „Înainte de a‑și începe propriul program, This
American Life, Ira Glass a făcut foarte multă muncă de editare
în redacția de știri a postului public de radio, NPR, iar regula
Tipuri de interviuri  Arta interviului       69
lui e de 45 de secunde. Poți da o singură voce 45 de secunde, pe
urmă trebuie să o întrerupi și să treci la un nou subiect, imediat
ce ideea precedentă a fost asimilată. Am aplicat tehnica asta,
iar munca mea s‑a îmbunătățit.”
David Isay, a cărui muncă la NPR i‑a adus premiile Polk si
Peabody, nu aplică regula de 45 de secunde:
— Nu sunt de acord cu Ira, mi‑a spus el când l‑am sunat să
vorbim despre metodele lui, dar ăsta este stilul lui. Am avut
invitați pe care i‑am lăsat să vorbească 7 sau 8 minute, adică
atâta timp cât au avut ceva interesant de spus. Dar cred în prin-
cipiul conform căruia, în radio, mai puțin înseamnă, de fapt,
mai mult. Într‑un articol tipărit poți să faci o parte de introdu-
cere, poți divaga și‑apoi să revii, dar la radio suntem contracro-
nometru. În momentul în care îți derutezi ascultătorii cu ceva,
i‑ai pierdut. Fiecare secundă trebuie să fie perfect „plănuită”.
Materialele pe care le pregătim pentru postul public au 8, 12 sau
22 de minute. Cel mai lung material are o durată de 22 de minu-
te. Atunci când realizez o emisiune radiofonică, îmi imaginez
că‑mi iau ascultătorii pe sus și că‑i port de‑a lungul poveștii
timp de 22 de minute, sau cât de mult durează aceasta, iar apoi,
la final, îi las jos, fără ca ei să‑și dea seama. Dacă apare vreo
eroare sau povestea e confuză, acest lucru nu se întâmplă. O
poveste radiofonică are o structură liniară, nu poate fi prea
complicată. Trebuie să te facă să participi total la ea. Pot să‑mi
dau seama relativ repede dacă cineva e bun la asta sau nu. Dacă
nu e bun, e ca și atunci când încerci să faci un avion să aterize-
ze – faci tot ce poți să aduci avionul cât mai repede la sol și să
pleci de‑acolo.
Isay este recunoscut pentru materialele sale foarte extinse
despre închisori și ghetouri, pentru proiectul său radiofonic
despre cultura populară americană ori pentru serialul său în 10
episoade despre transmisiunile radio în idiș, de altădată.
70       Arta interviului  Tipuri de interviuri
— Munca de documentare pe care o fac este exhaustivă.
Citesc, vorbesc cu oameni și aflu tot ce e omenește posibil des-
pre un subiect anume, înainte de a‑l prezenta la radio. Duc totul
la extrem. Întotdeauna am la mine o pagină plină de întrebări.
Errol Morris, care a realizat documentarul The Thin Blue Line,
îi extenuează pe cei cu care lucrează – face interviuri lungi de
câte 24 de ore. Pentru mine, o poveste reușită este o combinație
între ceea ce s‑a spus, cum s‑a spus și energia de‑acolo – toate
aceste elemente fac materialul respectiv să fie electrizant. Ceea
ce, când vorbim despre subiectele tipărite, ar fi echivalentul
unui citat bun. După o oră și 15 minute de interviu totul începe
să se dilueze, așa că încerc să acopăr subiectul în acest interval.
Mai e un aspect: cei pe care îi intervievez n‑au mai dat interviuri
înainte și nu au ce să ascundă. N‑am de‑a face cu oameni
celebri. Întrebarea pe care le‑o adresez întotdeauna este „Ce
părere ai despre faptul că dai acest interviu?”. Nu intervievez
pe nimeni dacă ei nu cred că e o experiență pozitivă. Refuz să
discut despre ceea ce vom vorbi în interviu până când nu por-
nesc aparatul de înregistrare. Principiul în care cred este să nu
am nimic de ascuns, sinceritate absolută cu cei intervievați.
La fel ca majoritatea intervievatorilor buni, Isay și‑a format
urechea pentru a surprinde acele vorbe inspirate pe care aproa-
pe că le vezi materializându‑se în titluri de prima pagină sau în
formulări memorabile, când sunt ascultate la radio. „Văd scân-
tei ieșind din gura oamenilor, ca un fel de electricitate pură”,
spune el, apoi adaugă: „Un interviu iese cu adevărat în evidență
atunci când reușești să surprinzi o emoție, un moment real,
autentic. Poate fi orice – lacrimi, ceva amuzant sau evocarea
unor emoții. Radioul este un mediu potrivit pentru a spune
povești emoționante. Munca mea este viața mea. 24 de ore pe
zi. Când lucrez, învăț cel mai mult despre mine însumi. Când
fac un interviu, a‑l asculta pe celălalt este o experiență
Tipuri de interviuri  Arta interviului       71
profundă, mai ales când stai de vorbă cu oameni care n‑au mai
fost intervievați sau care nu au putut să‑și spună povestea îna-
inte. Între mine și ei se formează o adevărată legătură. Sunt ca
un fascicul laser… sunt atât de concentrat când ascult, încât e
extenuant. La final sunt complet epuizat, de parcă aș fi alergat
la maraton”.
Isay s‑a apucat de radio la 22 de ani, pe când era student la
medicină. A renunțat la o carieră de medic pentru una de jur-
nalist de radio, dar gândește încă precum un medic: „Fac inter-
viurile la radio ca și cum aș opera – știu că trebuie să scot ficatul,
intru, deschid, caut organul respectiv, îl tai felii și îl scot. Nu
renunț până când nu‑l găsesc. Odată ce l‑am găsit, mă port cu
casetele mele de parcă ar fi diamante. Nu mă despart de ele”.
Susan Stamberg este persoana la care toți cei de la NPR se
uită cu admirație și venerație. Și‑a început cariera la acest post
de radio în 1972 și a fost gazda emisiunii All Things Considered
timp de 14 ani înainte de a se ocupa de alte două emisiuni de la
postul public, Morning Edition și Weekend Edition. Estimează că
a intervievat 20 000 de oameni în cariera sa de 30 de ani în
NPR, iar când a fost întrebată unde ar plasa postul public de
radio în peisajul media, a spus „La vârf!”: „Marele nostru
dezavantaj­este că nu poți împacheta peștele într‑o emisiu-
ne de radio, ca într‑o hârtie de ziar*. Oamenii spun că, dacă
televi­ziunea s‑ar fi inventat înaintea radioului, toți ar vorbi
despre­această nouă invenție, radioul. Îl poți asculta din mers,
îl poți lua în buzunar și nu trebuie să te‑așezi și să te uiți la el
toată ziua”.
*  În engleză, în original, fish wrap – termen care desemnează ziare sau reviste de o
calitate jurnalistică atât de proastă, încât sunt bune doar ca „să împachetezi peștele proaspăt”
în ele. (n. red.)
72       Arta interviului  Tipuri de interviuri
Documentarele
În 2003 a fost lansat un film care, în opinia mea, ar fi meritat
mai multă atenție decât a primit. S‑a numit Interview with the
Assassin și, din momentul în care mi‑am dat seama cine ar fi
putut fi presupusul asasin, m‑am minunat că filmul ăsta nu
fusese făcut mai devreme. Majoritatea americanilor cred că
Lee Harvey Oswald n‑a acționat singur în noiembrie 1963, când
a fost ucis președintele John F. Kennedy. Teoriile conspirațiilor
dau vina pe comuniști, fasciști, exilații cubanezi anti‑Castro,
FBI, CIA, anumiți congresmeni sudiști, chiar și pe
vicepreședintele de atunci. S‑au scris sute de cărți, iar Oliver
Stone a abordat acest subiect în filmul său, JFK. Neil Burger a
fost cel care a venit cu ideea unui documentar cu accente iro-
nice*: ce‑ar fi dacă un al doilea asasin, cel care a apăsat, de fapt,
pe trăgaci, ascuns după gardul de pe dâmbul acoperit cu
verdeață situat în fața mașinii lui Kennedy, ar fi încă în viață și
ar vrea să mărturisească? Ce‑ar fi dacă ar locui într‑un cartier
liniștit, iar vecinul lui de peste drum ar fi un cameraman pen-
sionar? Anne Rice a avut ideea genială a unui interviu cu un
vampir; Burger și‑a imaginat un interviu cu cineva care ar fi
putut demonstra că asasinarea lui Kenedy a fost, de fapt, rezul-
tatul unei conspirații. În film, dezvăluirile acestui personaj ima-
ginar sunt documentate cu o mulțime de probe reale. A fost
ilustrarea perfectă a ceea ce regizorul Jean‑Luc Godard spunea
odată: „Atunci când faci un film, poți alege între ficțiune și
documentar. Dar indiferent cu care gen vei începe, inevitabil
ajungi la celălalt”.
În 2004, la festivalul de film Sundance au fost trimise 541
de filme documentare, din care au fost alese 40. Un număr
*  În engleză, în original, mockumentary sau mock documentary. (n. red.)
Tipuri de interviuri  Arta interviului       73
mult mai mare de documentare au fost făcute în scopuri indus-
triale, comerciale și artistice. Documentarele includ adesea
interviuri. Fog of War este un documentar care conține intervi-
uri fără ocolișuri cu fostul secretar al apărării, Robert
McNamara. Capturing the Friedmans include interviuri cu
diferiți membri ai familiei Friedman, necesare pentru a înțelege
ce s‑a întâmplat cu Arnold Friedman, capul familiei. Pentru
realizarea documentarelor sale premiate Roger & Me și Bowling
for Columbine*, Michael Moore și‑a folosit tehnicile neobișnuite
de interviu pentru a‑i lua prin surprindere pe directorii execu-
tivi ai GE** sau pe președintele NRA***, Charlton Heston. În
funcție de cine este regizorul unui documentar, interviurile pot
fi foarte bine planificate sau spontane. Uneori, regizorul nu
urmărește un răspuns profund, ci o imagine vizuală cu impact.
Câteodată, se întâmplă ca persoana intervievată să nu răspun-
dă la întrebare, iar asta spune la fel de mult ca atunci când o
persoană vorbește pe larg despre subiect. Motivul e că docu-
mentarele sunt, la fel ca televiziunea, experiențe vizuale. Îți
formezi o opinie la fel de bine observând limbajul trupului unei
persoane, cât și ascultând ceea ce spune. Dacă cineva se uită
direct în cameră și spune „N‑am întreținut relații sexuale cu
acea femeie”, aceste cuvinte dobândesc greutatea unei
declarații sub semnătură, care, dacă se dovedește că persoana
în cauză a mințit, poate fi scoasă la iveală. Dacă o persoană
spune „L‑am împușcat pe președinte” și își propune să dove-
dească asta, nu poți să‑l privești cu neîncredere, trebuie să
asculți tot ce are de spus și abia apoi să decizi dacă îl crezi sau
nu. În mod cert, e de datoria celui care face interviul să pună
*  Film difuzat în România cu titlul Cântec pentru un masacru. (n. red.)
**  GE – General Electric. (n. red.)
***  NRA – National Rifle Association, organizație americană ce susține dreptul de a poseda
și purta armă și care respinge orice reglementări guvernamentale în această privință. (n. red.)
74       Arta interviului  Tipuri de interviuri
întrebările potrivite și să fie atent să vadă dacă cel care răspun-
de este o persoană controversabilă sau cineva care a falsificat
adevărul istoric.
Uneori însă, e foarte dificil să obții ceea ce vrei dintr‑un
interviu filmat: invitatul tău stabilește un timp limitat pentru
conversație, își urmărește propriile sale interese, nu dorește să
meargă în direcția pe care vrei tu s‑o urmezi și, în plus, pentru
că ești acolo cu o cameră și cu o echipă întreagă de filmare,
situația nu e întotdeauna favorabilă unei comunicări firești.
Când Nick Broomfield a intervievat‑o pe Aileen Wuornos
pentru cele două documentare pe care le făcea despre ea, Aileen
Wuornos: The Selling of a Serial Killer și Aileen: The Life and Death
of a Serial Killer, a descoperit că Wuornos – care era condamna-
tă la moarte și își aștepta rândul pentru a fi executată – era foar-
te dornică să vorbească cu el, pentru că „avea o mulțime de
lucruri pe care voia să le transmită, o întreagă listă de subiecte”.
Broomfield avea să povestească ziarului L.A.Times, în 5 ianuarie
2004, că „a fost foarte greu să țin în mână frâiele interviului,
să o fac să vorbească și despre altceva decât despre obsesia ei
cu poliția. Este singurul film dintre cele pe care le‑am făcut în
care am simțit că sunt, mai degrabă, un canal de transmitere a
informațiilor, decât cel care decide direcția în care merge
interviul”.
Când Patty Jenkins, scriitoare și regizoare americană, se
documenta pentru filmul Monster*, în care rolul lui Wuornos
era jucat de Charlize Theron, a corespondat și cu Aileen
Wuornos, dar a hotărât să n‑o intervieveze, după cum a declarat
aceluiași ziar, L.A. Times: „Aileen voia să‑și impună propriile
interese. Și nu voiam să merg pe aceleași idei pe care merseseră
și celelalte documentare: voiam să prezint o cu totul altă perioadă
*  Film difuzat în România cu titlul Monstrul. (n. red.)
Tipuri de interviuri  Arta interviului       75
din viața ei. Nu știu ce‑aș fi putut obține dintr‑un interviu cu ea.
Nu știu nici dacă ar fi avut încredere în mine atunci”.
Documentariștii se confruntă cu numeroase obstacole,
atunci când trebuie să facă interviuri. Adesea, regizorul docu-
mentarului nu este intervievator și‑atunci petrece mai mult
timp cu pregătirea filmării decât cu pregătirea întrebărilor.
Pentru că este un mediu vizual, nu te poți aștepta ca filmarea
cuiva care vorbește să capteze interesul audienței. Trebuie să
jonglezi cu locuri și cadre, cu felul în care cade lumina pe cel pe
care îl intervievezi și cu felul în care lucrurile pe care le spune
pun povestea în mișcare. Când Martin Scorsese a angajat șapte
regizori să se documenteze pentru serialul The Blues, difuzat pe
PBS, provocarea, pentru fiecare dintre aceștia, a fost să‑i sin-
cronizeze pe cântăreți și muzica lor cu ceea ce spuneau. La fel
s‑a întâmplat și cu serialul documentar despre jazz al lui Ken
Burns sau cu serialele sale despre baseball, Războiul Civil și
Mark Twain. Când aceste documentare includ interviuri pen-
tru a contura un punct de vedere, interviurile nu sunt, neapărat,
piesele centrale ale filmului. De aceea este foarte important ca
aceste interviuri să fie cât se poate de interesante, așa încât ceea
ce se spune într‑un documentar să fie la fel de captivant ca ima-
ginile arătate (este o practică obișnuită folosirea vocii narato-
rului în timp ce comentariul acestuia este ilustrat cu imagini).
De asemenea, un interviu poate fi folosit pentru a contrazice
imaginea arătată – un politician poate nega participarea la o
demonstrație, în timp ce imaginea îl arată acolo; o persoană
poate povesti despre rolul decisiv pe care l‑a jucat în acțiunea
de curățare a unui râu, în timp ce camera este focalizată pe
apele poluate.
Este important ca, atunci când îi ceri permisiunea celui pe
care îl intervievezi să folosești interviul pe care îl vei înregistra,
să filmezi asta. În același timp, nu uita că, deși filmarea unui
76       Arta interviului  Tipuri de interviuri
interviu este mai scumpă decât înregistrarea audio, acest lucru
n‑ar trebui să fie un impediment în a filma cât mai mult – pur
și simplu lasă camera să meargă în timp ce pui întrebări și obții
răspunsuri. Cel intervievat are nevoie de timp ca să se simtă în
largul lui în fața camerei, așa că fă tot posibilul să îl faci să se
relaxeze. Pune întâi întrebările ușoare, lasă‑ți interlocutorul
să‑și „găsească vocea” și fii bine pregătit, astfel încât să‑l poți
conduce în direcția în care dorești. Din moment ce interviurile
sunt filmate, camera poate surprinde deseori detalii grăitoare,
așa că nu‑ți bombarda interlocutorul cu întrebări lungi.
Întrebările trebuie să fie precise și concise. Și pregătește între-
bări care să poată scoate la suprafață cât mai multă emoție de
la invitatul tău. Dacă în colțul ochilor lui se va ivi o lacrimă,
camera o va surprinde. Acea lacrimă poate fi la fel de emoțio­
nantă sau de grăitoare ca lucrurile pe care le spune persoana
respectivă.
Când faci un documentar trebuie să eviți interviurile plicti-
sitoare, conversațiile statice, repetițiile. Și nu vrei nici să‑ți
întrerupi interlocutorul… dacă acesta face o pauză, lasă liniștea
să umple camera până când începe să vorbească din nou.
Adesea, tăcerea poate crea mult dramatism… Dacă invitatul
acoperă un subiect anume, nu trebuie ca ceea ce a spus acesta
să fie repetat de altcineva. Asigură‑te că‑ți cunoști materialul;
că știi ce ai și ce‑ți trebuie.
Televiziunea
În orice zi, când deschizi televizorul, dai peste un interviu,
din zorii zilei și până noaptea târziu. Te trezești cu emisiuni
precum Today Show, Good Morning America sau The Early Show
și‑i vezi pe Matt Lauer și Katie Couric sau Diane Sawyer și
Tipuri de interviuri  Arta interviului       77
Charles Gibson… Apoi urmează emisiunile de la prânz cu Regis
Philbin, tipele de la The View, Jenny Jones, Maury Povich.
După‑amiază dai peste Ricki Lake, Oprah Winfrey, Montel
Williams, Sharon Osbourne, Ellen DeGeneres, Dr. Phil. Seara
îi poți urmări pe veteranii de la 60 Minutes sau pe cei de la
Dateline, Primetime sau 20/20. La posturile tv prin cablu îi poți
urmări pe Larry King, emisiunea Hard Ball a lui Chris Matthews,
Bill O’Reilly, Hannity & Colmes, Jules Asner, Bob Costas, per-
sonajele din emisiunile The Best Damn Sports Show, Period.
Și‑apoi târziu, după știrile nopții, urmează Jay Leno, David
Letterman, Ted Koppel, Chris Brury, Charlie Rose, Jon Stewart,
Conan O’Brien și Jimmy Kimmel – toți, intervievatori cu stiluri
diferite. Și dacă nu‑ți place ce vezi, poți oricând să te uiți la emi-
siunile satirice: emisiunea Jimmy Glick a lui Martin Short,
show‑ul Da Ali de pe HBO sau interviurile simulate ale regre-
tatului Chris Farley, care încă pot fi revăzute la emisiunea
Saturday Night Live. Ce au în comun toți acești oameni de tele-
viziune cu cei care fac interviuri pentru ziare și reviste? Foarte
puțin, de fapt.
Jurnalistul Sydney Schanberg, ale cărui reportaje din New
York Times despre Cambodgia au stat la baza filmului The
Killing Fields*, remarca: „Ceea ce fac cei ca Tucker Carlson,
Chris Matthews și Bill O’Reilly, gazdele emisiunilor transmise
de companiile de cablu, ar putea fi considerat jurnalism dacă
ar face o muncă de documentare adevărată. Dar ei n‑au timp
pentru asta, iar scopul emisiunilor lor este altul. Ei nu sunt
ziariști, ci realizatori de spectacole. Și multă lume a început să
confunde jurnalismul cu o formă de divertisment”.
Am aflat ce înseamnă televiziunea foarte repede, atunci
când am fost rugat de Playboy să încerc să reproduc interviurile
*  Film difuzat în România cu titlul Câmpiile morții. (n. red.)
78       Arta interviului  Tipuri de interviuri
din revistă în emisiuni de televiziune transmise în direct. Am
realizat cam 50 de interviuri televizate cu oameni precum Miles
Davis, Truman Capote, Luciano Pavarotti, Norman Mailer,
Betty Friedan, Mamie Van Doren, Marilyn Chambers, Shelley
Winters, Natalie Cole, Neil Simon și Allen Ginsberg. Am încer-
cat să‑mi folosesc sensibilitatea de ziarist în acest demers, dar,
inevitabil, regizorul acelor emisiuni mă chema deoparte și îmi
atrăgea atenția că trebuie să pun întrebări scurte și de efect și
să nu‑i dau voie interlocutorului să divagheze. Cu alte cuvinte,
ceea ce voia el erau extrase sonore*. Telespectatorii nu sunt
obișnuiți cu vorbăria, ci își doresc să audă din prima chestii
„spumoase”. Alex Haley ne‑a spus povești minunate despre
viața și activitatea lui, dar el era un povestitor, iar istorisirile lui
durau cinci, șase, șapte minute. Când a trebuit să edităm inter-
viul, astfel încât acesta să aibă, în total, opt minute, n‑am putut
folosi niciuna dintre poveștile spuse de el. La fel s‑a întâmplat
și cu Alex Ginsberg, care a vorbit despre CIA și despre războiul
din Vietnam, detaliind toate escrocheriile din culise, de care
țara n‑avea habar, dar în final n‑am folosit decât declarațiile lui
despre sentimentele incestuoase pe care le avea pentru tatăl
lui, pentru că erau mult mai scurte și mai puțin complicate
decât vederile sale politice.
Primul interviu pe care l‑am făcut pentru televiziune a fost
cu legendarul fotograf de la Hollywood George Hurrell, în 1982.
De la el au rămas unele dintre cele mai cunoscute fotografii ale
unor vedete precum Joan Crawford, Faye Dunaway, Errol
Flynn, Greta Garbo, Johnny Weissmuller și Mae West. Ne‑am
dus în studioul lui, unde se stabilise echipa cu cele două camere
de filmat. În mijlocul studioului erau două scaune, pe care
urma să stăm Hurrell și cu mine. Odată microfoanele instalate
*  În engleză, în original, sound bite. (n. red.)
Tipuri de interviuri  Arta interviului       79
și camerele de filmat așezate în spatele meu, am început inter-
viul. După câteva minute, sunetistul ne‑a întrerupt – era o pro-
blemă cu unul dintre microfoane. L‑a reglat și am luat‑o de la
capăt. Deja nu mă mai simțeam în largul meu: să o luăm de la
capăt? Nu eram obișnuit cu așa ceva… Dar am făcut‑o, și două
minute mai târziu am fost opriți din nou, de data asta unul din-
tre reflectoare trebuia mutat pentru că făcea o umbră pe fața lui
Hurrell. Am început din nou, dar n‑au trecut nici 30 de secunde
până când regizorul ne‑a întrerupt, spunându‑ne că era ceva
neclar cu imaginea – camera era poziționată în așa fel încât
Hurrell ieșea ușor din cadru… Așa că sunetistul și cameramanul
l‑au ridicat pe Hurrell cu scaun cu tot, mutându‑l cu câțiva cen-
timetri la dreapta. Eram împietrit. Asta m‑a scos complet din
ritm. Eram așa de scârbit de felul în care se purtau cu invitatul
nostru în propriul lui studio, încât aproape că mi‑a venit să vărs
în paharul cu apă. M‑am scuzat, mi‑am scos microfonul și
m‑am dus la regizor, spunându‑i în șoaptă:
— Nu‑mi dau seama ce faci, dar asta e o treabă de amatori.
Nu vreau să fiu întrerupt încă o dată. Poziționează camerele și
luminile așa cum trebuie și, odată ce începem să vorbim, lasă
camerele să meargă.
M‑am întors la locul meu, mi‑am cerut scuze lui Hurrell și
am făcut interviul. Mai târziu, în timp ce luam prânzul, mi‑am
cerut din nou scuze de la Hurrell, care mi‑a spus:
— Nu poți să te superi din cauza unor astfel de lucruri. Am
fost pe platourile de filmare timp de 50 de ani și ceea ce am
învățat în toți acești ani este că, pentru o echipă de filmare,
talentul este doar o altă piesă de decor, e ca o mobilă care poate
fi mutată de colo‑colo.
Din experiența asta am învățat că, pentru a face un interviu
televizat reușit, trebuie să‑ți cunoști foarte bine echipa de fil-
mare, să știi cum îl cheamă pe cameraman, pe cel cu luminile
80       Arta interviului  Tipuri de interviuri
și pe sunetist, să vorbești cu regizorul, să aveți cu toții aceeași
idee în legătură cu ceea ce faceți. Ei trebuie să înțeleagă cum
lucrez eu, tot așa cum eu a trebuit să învăț asta din experiența
cu Hurrell.
Ce‑am învățat de la Hurrell nu m‑a ajutat când am intervi-
evat‑o, la New York, pe Betty Friedan. Ca să filmăm întâlnirea
dintre Playboy și autoarea cărții The Feminine Mystique, una
dintre sursele de inspirație ale mișcării feministe, am închiriat
o cameră la Drake Hotel. Conversația părea să curgă fără nicio
problemă, până când am adus în discuție numele lui Phyllis
Schlafly, ale cărei vederi antifeministe o deranjau pe Friedan.
— Nu vreau să vorbesc despre ea, mi‑a spus Friedan, și a dat
să se ridice.
— E în regulă, putem să sărim peste asta, dar nu te ridica,
pentru că ai microfon, i‑am spus eu.
Apoi am întrebat‑o de ce o enervează atât de tare Schlafly.
De data asta Friedan s‑a ridicat în picioare, și‑a scos micro-
fonul care era prins de bluză și mi‑a spus că nu mai vrea să facă
interviul.
Am calmat‑o pentru a doua oară și am convins‑o să‑și pună
microfonul la loc. Am început să vorbim despre altceva, iar la
un moment dat am spus că e interesant faptul că interviul nos-
tru urma să fie difuzat pe canalul Playboy. Ca și când n‑ar fi
știut acest lucru, Friedan s‑a ridicat de pe scaun a treia oară – de
ce stătea ea de vorbă cu cei de la Playboy? Era o femeie ușor de
indispus, care dusese multe bătălii și care n‑avea, pur și simplu,
puterea să ducă încă una în acea zi. Îi era mai ușor să renunțe.
Am insistat însă ca ea să stea și să termine interviul și,
cumva, nu știu cum, a acceptat. Toate astea în timp ce‑mi spu-
neam că scenele în care ea se ridicase de trei ori să plece ar fi
dat foarte bine pe ecran. Am mai schimbat de câteva ori peli-
cula până s‑a făcut ora 5, când regizorul mi‑a spus că la acea oră
Tipuri de interviuri  Arta interviului       81
echipa trebuia să plece, iar orice minut în plus trebuia plătit
suplimentar, așa că ar fi vrut să încheiem. I‑am spus că aș mai
avea nevoie de încă 15 de minute, pentru că nu avem încă un
final. Dar el nu voia să mai stea, iar eu nu‑l cunoșteam nici pe
el și nici echipa lui – venisem de la Los Angeles, iar ei erau cu
toții din New York. I‑am spus însă că nu trebuie să‑și facă griji
în legătură cu cheltuielile suplimentare, urma să mă ocup eu de
tot. A șușotit ceva cu cameramanul, apoi mi‑au spus că pot să
continui, iar eu am întrebat‑o pe Betty Friedan cum și‑ar dori
să‑și amintească lumea de ea. O întrebare simplă, dar această
femeie arțăgoasă s‑a înmuiat toată, contemplându‑și propria
nemurire, și și‑a făcut o autoevaluare teribilă, care era exact
ce‑mi trebuia pentru final. Când a terminat, i‑am mulțumit și
am condus‑o până la ieșirea din hotel. Apoi m‑am întors în
cameră și i‑am spus regizorului:
— Ce mă bucur că am insistat să filmăm ultima parte. Dă
sens întregului interviu.
El s‑a uitat la mine fără urmă de stânjeneală și mi‑a spus:
— N‑am filmat finalul.
— Ce vrei să spui? l‑am întrebat eu.
— Ai făcut așa un caz din chestia asta, că i‑am spus camera-
manului să se prefacă că filmează. N‑am pus peliculă în camera
de filmat.
Eram furios, dar ce puteam face? Rămăsesem fără final. În
avion, în timp ce mă întorceam în L.A., am încercat să privesc
partea plină a paharului: Friedan încercase de trei ori să renunțe
la interviu, se ridicase de pe scaun și voise să plece, iar eu
reușisem s‑o fac să se răzgândească. Poate că erau suficiente
elemente care să facă acest interviu memorabil.
Dar, odată ajuns în L.A., când am vizionat casetele, am
văzut că ori de câte ori Friedan se ridica de pe scaun și se înde-
părta, camera rămânea fixată pe scaunul gol. Cameramanul nu
82       Arta interviului  Tipuri de interviuri
și‑a întors camera după ea niciodată. Niciuna dintre declamațiile
ei nu mai avea sens, la nivel vizual. Eram extrem de dezamăgit.­
O altă lecție învățată din munca în televiziune: când respon-
sabilitatea interviului este pe umerii tăi, nu lucra cu oameni pe
care nu‑i cunoști. Și înainte să începi să filmezi asigură‑te că l‑ai
făcut pe cameraman să înțeleagă următorul lucru esențial:
camera trebuie să fie tot timpul fixată pe invitat. Dacă acesta se
mișcă, dacă își schimbă locul, camera trebuie să‑l urmărească.
Dacă subiectul se mișcă, asta face și camera.
O vreme, simțeam că învăț tot timpul ceva nou despre tele-
viziune, iar asta avea deseori legătură cu pregătirea pentru a
face față neprevăzutului. Am plecat din nou la New York ca să
o intervievez pe Morgan Fairchild, care regiza o piesă de teatru
pe Broadway. Închiriasem pentru toată dimineața teatrul unde
repeta ea și am stabilit ca interviul să înceapă la ora 9 dimineața.
La ora 7 însă, am primit un telefon de la producător, care mi‑a
spus că Fairchild este bolnavă și că n‑o să poată veni la interviu.
Pentru că eram deja pregătiți pentru un interviu și fiindcă echi-
pa de filmare și teatrul trebuiau, oricum, plătite, indiferent că
filmam sau nu, am încercat să mă gândesc pe cine aș putea
chema în ultimul moment în locul ei. Mi‑am sunat un prieten
care lucra pentru postul de televiziune ABC și cu care am încer-
cat să găsim pe cineva. Am eliminat toate femeile, pentru că
femeile trebuiau machiate și noi eram în contratimp. Același
lucru era valabil și pentru majoritatea bărbaților, dar când a
rostit numele lui Charles Grodin, mi‑am spus că ar fi posibil,
dacă l‑aș putea convinge. Așa că l‑am sunat pe Grodin la ora 7
și jumătate dimineața, scuzându‑mă și explicându‑i întreaga
situație. A fost de acord să vină la teatru la ora 9, așa că am
răsuflat ușurat. Aveam un subiect.
Dar apoi am intrat în panică: nu eram pregătit să‑l intervie-
vez. Știam prea puține despre el, cum ar fi că jucase în
Tipuri de interviuri  Arta interviului       83
Rosemary’s Baby*, The Heartbreak Kid, Heaven Can Wait** și în
filmele Muppet, ca personajul de care era îndrăgostită Miss
Piggy (asta se întâmpla înainte să filmeze Midnight Run*** cu De
Niro și, de asemenea, cu puțin timp înainte de a avea propria
emisiune). Mintea mea era fixată pe Morgan Fairchild (și pe
Norman Mailer, pe care urma să‑l intervievez în curând). Așa
că m‑am dus la teatru și i‑am întrebat pe cei câțiva membri ai
echipei de filmare ce știau despre el. Știau mai puțin decât
mine. Când Grodin și‑a făcut apariția, i‑am mulțumit pentru că
a acceptase să vină, deși fusese anunțat din scurt și m‑am scu-
zat dinainte pentru lipsa mea de pregătire. Apoi ne‑am dus pe
scenă, ne‑am pus microfoanele, iar camera a început să filmeze.­
— Am întrebările pregătite pentru Morgan Fairchild și pe
cele pe care urmează să i le pun lui Norman Mailer, i‑am spus.
Cu care doriți să încep?
— Le aleg pe cele pentru Morgan, a zis Grodin.
Și‑am început interviul… dar, inutil să menționez, n‑a fost
un interviu memorabil.
O întâmplare memorabilă, ceva de povestit între prieteni, a
fost atunci când mi‑am făcut apariția la un hotel din Los
Angeles ca să o intervievez pe Marylin Chambers, vedeta porno
din Behind the Green Door. Chambers era genul de personaj
care, după părerea mea, trebuia neapărat intervievat pentru
canalul Playboy. Întrebările pe care le pregătisem nu semănau
deloc cu cele pe care le puneam altor invitați – de exemplu, erau
despre poziții sexuale, numărul de parteneri cu care făcuse sex
simultan, ce gust are sperma europenilor, comparativ cu a ame-
ricanilor și a asiaticilor. M‑am gândit că, dacă e să faci un
*  Film difuzat în România cu titlul Copilul lui Rosemary. (n. red.)
**  Film difuzat în România cu titlul Raiul mai poate aștepta. (n. red.)
***  Film difuzat în România cu titlul Cursa de la miezul nopții. (n. red.)
84       Arta interviului  Tipuri de interviuri
interviu cu o vedetă porno, atunci trebuie să intri în discuții
despre pornografie.
Nu eram însă pregătit pentru încă o persoană în cameră –
sunetistul, care purta un microfon cu braț.
— Ce‑i asta? l‑am întrebat pe regizor.
— Vrem să filmăm scena asta cu microfonul cu braț, mi‑a
spus el.
— Dar lavaliera ce are? E mai ușor cu lavaliera… iar camera
e mică, suntem unul lângă altul, microfonul cu braț ne distrage
atenția.
— Hai să încercăm așa de data asta.
— Nu‑mi place, am zis eu, am nevoie de un motiv serios ca
să te las să folosești microfonul cu braț.
Regizorul m‑a luat deoparte și mi‑a șoptit:
— Uite ce‑i, la ultimul ei interviu la radio, Marilyn Chambers
i‑a făcut sex oral celui care‑i lua interviul.
— Așa, și?, am întrebat eu.
— Ne‑am gândit că poate o va face din nou, iar dacă am folo-
si un microfon cu braț, nu‑i va fi așa ușor.
— E vorba de televiziune aici, nu de radio, am zis. Oamenii
pot vedea totul. De unde știi că rândul trecut n‑a fost o invenție?
Nu va face asta.
— Nu se știe niciodată.
— Dar eu știu, pentru că sunt însurat, am un copil. Chiar
dacă ea ar vrea să facă asta, crezi că aș lăsa‑o?
Regizorul s‑a uitat la mine de parcă i‑aș fi pus cea mai tâm-
pită întrebare pe care o auzise vreodată. Nu i‑a trecut nicio clipă
prin minte că, dacă Marylin Chambers ar fi vrut să‑și demon-
streze tehnicile orale, s‑ar putea ca eu să nu vreau același lucru!
Inutil să mai spun că, în cele din urmă, am făcut interviul.
Hugh Hefner l‑a văzut și a fost de părere că era mult prea șocant
ca să fie difuzat și a insistat să‑l reedităm. Iar în afară de
Tipuri de interviuri  Arta interviului       85
întrebările care l‑au șocat pe Hefner, n‑am făcut nimic altceva
care ar fi putut să o pună pe soția mea într‑o situație jenantă.
Scriitoarei Oriana Fallaci nu‑i plac ziariștii de televiziune,
„pentru că jurnalismul de televiziune produce intervievatori
care nu gândesc”. Are dreptate doar parțial. Sunt și câteva
excepții.
Unul dintre cei mai buni intervievatori de televiziune pe
care i‑am văzut este cineva care nu lucrează în televiziune, iar
asta este dincolo de puterea mea de înțelegere. Este vorba des-
pre Roy Firestone. I‑am urmărit evoluția de la postul local CBS
până la ESPN, unde a început seria de interviuri pentru emisi-
unea Up Close, apoi a fost mutat la emisiunea de o oră cu subiec-
te speciale. Punctul lui forte este faptul că intervievează
sportivi, iar pentru aceste interviuri a câștigat șase premii
Emmy și șapte premii Ace. A vorbit cu peste 4 000 de sportivi,
iar asta nu este o treabă ușoară, pentru că sportivii nu se expri-
mă întotdeauna clar. De obicei sunt tineri, talentați, semidocți
și milionari. E greu să‑i faci să se dezvăluie în fața camerei. Și
totuși Firestone a reușit să‑i facă pe mulți dintre acești Adoniși
să‑și descopere latura emoțională. A fost chiar parodiat în fil-
mul Jerry Maguire, în scena în care Cuba Gooding stă de vorbă
cu el și‑i spune: „N‑o să mă faci să plâng!”. Și firește că Firestone
îl face să plângă.
Care e secretul lui? Cum reușește Firestone să descopere
persoana vulnerabilă din spatele măștii de erou?
— În sport, sunt foarte puțini oameni care știu să facă inter-
viuri bune, spune Firestone. Cei mai mulți au o abordare super-
ficială, de genul: „Cum te simți acum? Trebuie să fie grozav după
victorie”. Majoritatea jurnaliștilor sportivi sunt foarte prozaici,
lipsiți de imaginație. N‑am fost niciodată interesat de abordarea
asta. Pe mine nu mă interesează tehnica unui atlet; pe mine mă
86       Arta interviului  Tipuri de interviuri
interesează drumul pe care l‑au urmat ca să ajungă acolo unde
sunt. Încerc să descopăr momentele hotărâtoare, tumultul, îngri-
jorările, ciudățeniile, capriciile, fiecare colțișor ascuns din
existențele oamenilor. Cum intră într‑o cameră, cum abordează
ceea ce fac. Sunt interesat de slăbiciunile lor, mai mult decât de
punctele lor tari; sunt fascinat de obsesiile oamenilor, de relațiile
interrasiale și cum ne înțelegem între noi, în general. Mulți dintre
critici nu văd partea umană din ceea ce fac, dar interviurile mele
sunt conduse de inimă. Și tocmai așa ajung la inima celui cu care
vorbesc: Sugar Ray Leonard mi‑a vorbit despre infidelitate, Lyle
Azaro, despre moartea sa iminentă, Wade Boggs mi‑a povestit
despre moartea mamei sale, Arthur Ashe, despre dragostea pe
care i‑o poartă fiicei sale. Mă interesează, de asemenea, relațiile
dintre părinți și copii: Frank Barkley mi‑a povestit despre fiul
său, Charles; Magic – despre tatăl lui. Am fost denumit „Barbara
Walters” a sportului, pentru că foarte mulți sportivi au lăcrimat
în timpul emisiunii mele. Într‑un an, am intervievat 65 de sportivi
și unul din patru a plâns. Mickey Mantle, George Brett, Magic
Johnson… Dennis Rodman, când a vorbit despre fetița lui,
Emmett Smith, povestind despre bunica lui care l‑a crescut și
care era paraplegică. În cele mai multe cazuri este vorba despre
familie, dar nu asta vrea, în cele din urmă, toată lumea să afle
despre un sportiv – ce anume îl motivează? Una dintre cele mai
profunde declarații din emisiunea mea a fost în același timp și
cea mai simplă, atunci când antrenorul lui Washington Bullets,
Wes Unseld, a spus: „Cel mai bun lucru pe care l‑a făcut vreodată
tatăl meu a fost s‑o iubească pe mama”. Asta m‑a impresionat.
Cu siguranță nu seamănă cu abordarea lui Mike Wallace sau a
lui Larry King. Este ceva complet diferit.
Bob Costas crede că punctul forte al lui Firestone este empa-
tia. „Oamenii știu că este bun la suflet. Scopul lui nu este să‑și
distrugă invitatul. Nu încearcă să se joace de‑a prinselea cu ei.”
Tipuri de interviuri  Arta interviului       87
Ceea ce Costas admiră cel mai mult la prietenul și colegul lui
este dorința lui Firestone „de a pune întrebări care trec dincolo
de informațiile pe care le știe toată lumea, pentru a arunca o
privire în viața acelei persoane. L‑a întrebat pe Pete Rose cum
ar fi pentru el să fie femeie – asta nu e o întrebare pe care să i‑o
pui lui Pete Rose, ci una care te face să spui: «Uau! Roy e dispus
să se joace cu focul»”. (Răspunsul lui Rose la întrebarea lui
Firestone a fost: „Cred c‑aș fi o femeie foarte urâtă!”.)
În timp ce se gândea dacă să rămână în televiziune sau să
continue să joace rolul de iscoditor de suflete – devenit un
brand personal – în emisiuni difuzate la radio sau pe internet,
Firestone avea deja câte o poveste despre fiecare dintre sporti-
vii pe care îi intervievase sau pe care încercase să‑i intervieve-
ze. Este la fel de dedicat și muncește la fel de mult ca oricare
dintre sportivii cărora le‑a luat interviu, iar aici intră cei mai
buni dintre aceștia. E un one‑man show. Citește cu voracitate,
se uită la fiecare clip și la fiecare eveniment în care este implicat
cel pe care îl va intervieva, își scrie singur întrebările, introdu-
cerile și finalul. Negociază el însuși cu agenții, cu impresarii și
cu cei din anturajul marilor staruri. Își ascultă și își editează
singur interviurile, încearcă întotdeauna să se perfecționeze.
„N‑am fost niciodată o primadonă”, îmi spune între două tele-
foane și faxuri. „Nu mă feresc de munca de jos.”
Motivul pentru care preferă interviurile televizate celor tipă-
rite este pentru că includ un element de spectacol:
— Într‑un interviu care apare într‑o revistă nu vezi emoția
celui cu care vorbești, sunt mult mai stăpâni pe sine. La cele
televizate e vorba despre a surprinde un moment, toată lumea
urmărește, toată lumea ascultă, iar cel intervievat „se aprinde”.
25 dintre cei pe care i‑am intervievat au plâns în timpul inter­
viului și nu cred că ar fi făcut‑o dacă ar fi dat interviu pentru
o revistă.
88       Arta interviului  Tipuri de interviuri
Urmărindu‑i pe cei care i‑au luat locul la ESPN, nu poți decât
să te întrebi ce au în cap cei care conduc rețeaua de televiziune.­
— Asupra celor care fac interviuri cu oameni din lumea spor-
tului există presiunea de a aduce numele cele mai mari, precum
Shaq, Kobe, Allan Iverson, Barry Bonds, așa că sarcina lor este
din ce în ce mai dificilă, spune Firestone. Pentru că sportivii se
schimbă, a trebuit să mă reinventez – nu mai vor să vină în stu-
dio pentru un interviu. Trebuie să te duci tu la ei, și asta numai
dacă acceptă să dea interviul – iar chestia asta e valabilă, prac-
tic, în cazul tuturor celor cu adevărat valoroși. Acceptă să facă
interviul numai în condițiile în care acesta nu presupune mari
eforturi din partea lor. Iar viitorul acestui tip de interviu nu
sună deloc bine, pentru că din ce în ce mai multe vedete vor
spune „la naiba cu reporterii ăștia” și își vor îndruma fanii spre
propriul site de pe internet.
Nu toate interviurile țintesc jugulara invitatului și nu toate
urmăresc să creeze controverse sau să surprindă latura
emoțională a celui intervievat. În timp ce Firestone a trebuit să
se confrunte cu idiosincraziile unor regizori care își închipuiau
că știu mai multe decât el în materie de interviuri, deși ei înșiși
nu făcuseră niciunul, există oameni precum Connie Martinson,
ale căror interviuri literare apar pe posturile publice cu susținere
guvernamentală și care nu trebuie să suporte capriciile și jude­
cățile celor care preferă numitorul comun, în locul unui unicat.­
Martinson, absolventă a Wellesley College, este o intervie-
vatoare foarte convingătoare și este una dintre cele mai bune
din televiziune. Emisiunea ei, Connie Martinson Talks Books, nu
apare în Ghidul TV local, în schimb poate fi urmărită în biblio-
tecile publice din toată țara. Timp de 30 de ani, Martinson a stat
de vorbă cu scriitorii despre despre creațiile lor literare, iar lor
le place să vină în emisiunile ei pentru că este foarte bine
Tipuri de interviuri  Arta interviului       89
pregătită. Spre deosebire de majoritatea jurnaliștilor de la radio
și televiziune, care au citit doar coperta interioară a cărții pentru
a‑și face o idee despre ce e vorba, Martinson chiar citește cărțile
despre care vorbește. Își ia notițe, își marchează paginile cu
post‑it‑uri și se referă la aceste pasaje în interviurile ei. Astfel
că, în loc să‑l roage pe scriitor să vorbească despre cartea sa,
Martinson va aborda ea însăși teme specifice, reușind, astfel,
să scoată ce‑i mai bun din scriitorul respectiv – bineînțeles, odată
ce acesta își va reveni din uimire, pentru că, de obicei, scriitorul
rămâne fără replică când își dă seama că un jurnalist de televi-
ziune chiar i‑a citit cartea. Martinson nu urmărește să‑și pună
invitatul într‑o situație jenantă, rolul ei este să ofere telespec-
tatorilor ei o jumătate de oră de discuții inteligente. Când, la
final, îl roagă pe scriitor să‑i dea un autograf pe carte, acesta,
inevitabil, îi mulțumește. Pentru că ea reprezintă cititorul ideal.
Un alt reporter foarte bun este Brian Lamb, de la C‑SPAN,
a cărui emisiune, Booknotes, a devenit preferata scriitorilor de
non‑ficțiune. „Nu încercăm să‑i facem să plângă în timpul
interviului”, i‑a spus Lamb Sylviei A. Smith, într‑un interviu
pentru Journal Gazette. „Vreau să aflu cine e persoana din fața
mea, fără să devenim sentimentali.” Cum reușește Lamb să
facă asta? În primul rând le citește cărțile și pune întrebări sim-
ple și la obiect. „În acest domeniu foarte competitiv, care este
televiziunea”, spune el, „jurnaliștii cred că trebuie să pună
întrebări intelectuale, erudite, care să arate cât sunt ei de geni-
ali. Nu‑mi pasă dacă telespectatorii cred că sunt deștept sau nu.
Asta nu este o emisiune pentru intelectuali. Mulți dintre cei
care m‑au auzit punând întrebări foarte comune s‑au întrebat:
«Dumnezeule, de ce pune întrebările astea tâmpite?».”
Răspunsul lui? „Vreau să aflu niște răspunsuri.”
Ce a învățat Lamb, care a intervievat peste 800 de autori,
este că cei mai mulți jurnaliști de televiziune „detestă spațiile
90       Arta interviului  Tipuri de interviuri
goale. Televiziunile comerciale nu le îngăduie să facă pauze.
Cei care fac interviul consideră că e aproape normal să pună
cuvinte în gura oamenilor. Pun întrebări închise. De exemplu,
își întreabă invitatul: «Nu‑i așa că George Bush este un
președinte grozav?». Ei bine, ăsta‑i opusul întrebării «Ce fel de
președinte credeți că este George Bush?». În a doua variantă,
intervievatorul nu le influențează răspunsul. Nu îi forțează să
spună «Nu, nu cred că este un președinte bun». Interviul poate
să decurgă și în acest fel, însă ei nu sunt obișnuiți cu asta”.
Intervievatori de o competență extraordinară, precum
Lamb sau Martinson, nu sunt buni pentru televiziunile comer-
ciale. Cei mai mulți dintre intervievatorii cu adevărat inteligenți
nu „dau bine pe cameră”, indiferent ce înseamnă asta. Alții însă
au un șarm special. Kate Couric este drăguță și exuberantă;
Diane Sawyer este dulce, dar înșelătoare, va încerca să scoată
totul de la tine cu amabilitate și sinceritate; Oprah Winfrey și
Barbara Walters sunt impresionante; Jay Leno și David
Letterman sunt comedieni care se joacă cu invitații lor. Larry
King, Charlie Rose, Ted Koppel, Tim Russert și cei din echipa
de la emisiunea 60 Minutes nu sunt foarte captivanți, dar sunt
niște supraviețuitori, sunt „în peisaj” de multă vreme și ne‑am
obișnuit cu ei. King este precum un unchi bonom cu invitații lui
și reușește să‑și suprime orice urmă de mândrie pe care ar
putea să o aibă, pentru că aduce în emisiune oameni care nu
sunt dispuși să‑și dezvăluie sufletul la televizor. Ted Koppel
este un maestru – e suficient de isteț încât să nu te lase să bați
câmpii sau să spui minciuni. Tim Russert este gazda emisiunii
Meet the Press și știe să pună întrebările potrivite politicienilor
pe care îi are alături în emisiune. Charlie Rose reușește să invite
oameni interesanți, iar cu entuziasmul său aduce în discuție
subiecte care depășesc linia interviului, adesea ajungând să
Tipuri de interviuri  Arta interviului       91
răspundă el însuși întrebărilor pe care le pune, înainte ca invi-
tatul să aibă ocazia să o facă.
Dar televiziunea are în plus avantajul imaginii. Felul în care
arăți este uneori la fel de important ca ceea ce spui. Este cazul
lui Matt Lauer, tuns zero – fie nu‑l suporți din cauza asta, fie ți
se pare în regulă. Pomeții lui Maria Shriver par uneori să iasă
prin piele și nu poți să nu bagi asta de seamă. Oprah are o pro-
blemă cu greutatea și totuși te uiți la emisiunea ei și nu acorzi
așa de multă atenție invitaților pe cât îi acorzi ei. Este cu ade-
vărat reality TV, iar pentru ca oamenii să se uite, trebuie să arăți
bine sau să fii interesant. Trebuie să‑ți asumi înfățișarea fizică.
Dacă fața ta nu arată bine și dacă machiajul nu reușește să
ascundă asta, nu vei ajunge să ai o carieră în televiziune. Dacă
ai un tic nervos, scoate‑ți din cap televiziunea. Dacă ești la fel
de deștept precum Stephen Hawking, dar suferi de vreo mala-
die care îți modifică vocea sau poate atrage o atenție exagerată
asupra ta, atunci ia în considerare o carieră în presa scrisă.
Cu toate astea, cele mai multe informații le luăm de la tele-
vizor. Deci, dacă vrei să fii jurnalist de televiziune, ține cont de
următoarele sfaturi:
IA LECȚII DE DICȚIE, DE ELOCINȚĂ.
MERGI LA CLUBURI DE DEZBATERI.
IA LECȚII DE POSTURĂ ȘI ÎNVAȚĂ CUM SĂ‑ȚI PĂSTREZI CALMUL.
FĂ SPORT.
ÎMBRACĂ‑TE BINE.
GĂSEȘTE‑ȚI UN COAFOR ȘI UN MACHIOR BUN.
92       Arta interviului  Tipuri de interviuri
FII MAI PUȚIN VORBĂREȚ.
PREGĂTEȘTE‑TE, ATUNCI CÂND TREBUIE SĂ IEI UN INTERVIU.
ÎNVAȚĂ SĂ PUI ÎNTREBĂRI SUCCINTE ȘI LA OBIECT.
ÎNVAȚĂ IMPORTANȚA EXTRASELOR SONORE.
ÎNVAȚĂ CE ÎNSEAMNĂ TIMPUL ÎN TELEVIZIUNE.
NU ÎȚI LĂSA INTERLOCUTORUL SĂ DIVAGHEZE, DAR NICI NU FI
NEPOLITICOS CÂND VREI SĂ SCHIMBI SUBIECTUL.
FII CONȘTIENT CĂ, DACĂ INTERVIURILE NU SUNT „LIVE”, CELE MAI
MULTE DINTRE ELE POT FI EDITATE, AȘA CĂ, DACĂ GREȘEȘTI, O
POȚI LUA DE LA CAPĂT.
În iarna lui 1985 am fost intervievat de Jane Pauley la emi-
siunea The Today Show în legătură cu cartea mea Conversations
with Capote. Înainte de a pleca la New York pentru acest inter-
viu am stat de vorbă cu cineva care o cunoștea și care m‑a rugat
s‑o salut din partea lui. Aveam emoții. Capote îmi spusese atât
de multe lucruri revoltătoare și mi‑era teamă că Pauley îmi va
cere să povestesc câteva dintre acele bârfe – ce m‑aș fi făcut
dacă încurcam numele? Firește, când ne‑am întâlnit, i‑am
transmis salutările cunoștinței noastre comune, iar ochii i s‑au
luminat. Slavă Domnului, îl cunoștea! Apoi mi‑a spus: „Prima
mea întrebare este despre lista lui Capote cu oamenii pe care‑i
urăște. Ce‑ai putea să‑mi spui despre asta?”. Mai aveam vreo
30 de secunde până când urma să se aprindă lumina roșie (care
arăta că începem), iar Pauley trebuie să fi văzut că mă albisem
tot la față. Era exact întrebarea de coșmar la care n‑aș fi vrut să
răspund într‑un interviu pe postul public de televiziune. Aș
Tipuri de interviuri  Arta interviului       93
putea să menționez vreo persoană care îi plăcea? M‑am uitat la
Jane Pauley cu cea mai rugătoare privire de care eram capabil
și i‑am spus:
2 Cum ajungi să faci un interviu
ÎNAINTEA FIECĂRUI INTERVIU TREBUIE SĂ DISCUȚI CU ANUMIȚI
OAMENI, SĂ TE DOCUMENTEZI, SĂ PREGĂTEȘTI ÎNTREBĂRI ȘI
— De ce nu mă întrebi cum am ajuns să‑l întâlnesc? SĂ ÎNVEȚI SĂ FII RĂBDĂTOR
Apoi s‑a aprins becul roșu, ea s‑a uitat la cameră și și‑a înce-
put introducerea. Parcă a trecut o eternitate până când mi‑a pus
prima întrebare și, mulțumesc lui Dumnezeu!, a avut milă.
Când am terminat, tot ce mi‑am putut spune este că e impor- Majoritatea interviurilor bune se învârt în jurul remarcilor „Glumești?”,
tant să știi pe cineva care îl cunoaște pe cel care îți va lua „Spune‑mi ce n‑ai mai spus nimănui până acum” sau „De ce?”.
interviul. Diane Sawyer

Dacă te gândești la un interviu ca la un proces care decurge pas cu pas,

atunci primul pas este să ți se încredințeze sarcina de a face un interviu,
fie că tu ai o idee pe care o prezinți unui redactor, fie că redactorul e cel
care îți sugerează o temă sau un interlocutor. Se întâmplă ca ideea
respectivă să nu vină de la redactor, ci de la un producător de filme ori
de la un profesor – de fapt, de la oricine ar vrea, astfel, să ajute la
realizarea proiectului. Dar, indiferent cine sugerează subiectul interviului,
odată ce începi să te gândești la el, următorul pas este să o convingi pe
persoana respectivă să discute cu tine. Apoi, presupunând că
interlocutorul acceptă, urmează pregătirea pentru interviu. Despre asta
voi discuta în acest capitol.

Ce se întâmplă după ce ți se încredințează

să faci interviul?

Ești student și profesorul îți dă de făcut un proiect. Vrei să

angajezi un constructor ca să‑ți extinzi casa, dar ai auzit numai
povești enervante despre constructori și vrei să găsești unul
bun. Sau lucrezi pentru școală ori pentru ziarul local, iar

94       Arta interviului  Tipuri de interviuri Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       95
redactorul îți cere să iei interviu unui muzician care urmează
să vină în oraș peste câteva zile.
Ce o să faci în continuare?
N‑ar fi o idee rea să încerci să afli câte ceva despre persoana
căreia îi vei lua interviul, înainte de a începe să dai telefoane.
Nu e indicat să te documentezi prea mult – e posibil ca persoana
cu care vrei să vorbești să nu aibă timp sau să nu vrea să stea de
vorbă cu tine – dar e bine să vadă că ești cât de cât în temă. Cu
cât știi mai multe despre cineva, cu atât ai mai multe șanse să
stabilești o legătură cu persoana respectivă. Iar pentru asta,
documentează‑te – pe internet, la bibliotecă, din ziare sau revis-
te. Gândește‑te că mergi la vânătoare și ai nevoie de muniție.
Odată ce ai obținut niște informații, poți să‑l suni pe cel cu care
vrei să vorbești. Dacă nu este o vedetă sau președintele unei
companii, îl poți aborda direct. În caz contrar, trebuie să
vorbești cu secretara, cu asistentul sau cu agentul de presă al
persoanei respective. Toți aceștia vor să știe de ce vrei să discuți
cu șeful sau cu clientul lor. Dacă este o sarcină de serviciu,
atunci trebuie să spui asta de la bun început. Dacă este doar
pentru informarea ta personală, trebuie să fii pregătit să explici
acest lucru. În general, cei mai mulți sunt dispuși să vorbească
și adesea se simt flatați că cineva vrea să stea de vorbă cu ei.
Însă cei care au un agent de presă sunt mult mai selectivi. Când
ai de‑a face cu astfel de persoane, pregătirea este esențială.
Dacă doi jurnaliști îl sună pe muzicianul despre care vorbeam
mai devreme pentru a‑i cere un interviu, iar unul dintre ei
spune „Redactorul mi‑a cerut să fac interviul ăsta, dar eu nu
v‑am ascultat niciodată muzica, ați putea să‑mi trimiteți un
CD?”, iar celălalt spune: „Sunt extrem de entuziasmat de posi-
bilitatea de a face acest interviu pentru că vă știu creațiile, iar
cuvintele și muzica dumneavoastră m‑au emoționat profund”,
cine crezi că va căpăta interviul?
96       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
Sunt întotdeauna surprins de cât de nepregătiți sunt
jurnaliștii înainte de a solicita un interviu sau chiar și când
merg să se întâlnească cu persoana pe care doresc să o intervie­
veze. În turneele de promovare a cărților mele, în emisiuni de
radio și televiziune am întâlnit jurnaliști care mi‑au spus „N‑am
avut ocazia să răsfoiesc cartea pe care ați scris‑o” (ce să mai
vorbesc de citit!), „dar m‑am gândit că ați putea spune dum-
neavoastră despre ce este vorba și cum a fost să o scrieți. Și care
este persoana cea mai interesantă pe care ați intervievat‑o? Pe
cine ați dori cel mai mult să intervievați?”.
(În cartea sa, The Spooky Art, Norman Mailer spune: „Într‑un
turneu de promovare a unei cărți ești un obiect care va fi mani-
pulat cât mai eficient cu putință. Cariera celui care îți ia inter-
viul evoluează sau se prăbușește în funcție de cât de bine te
manevrează. Mai mult – și pe asta poți să pui pariu – trei din
patru intervievatori nu ți‑au citit cartea. Asta îi face să pună
întrebări de genul: «Spuneți‑mi câteva cuvinte despre cartea
dumneavoastră». După ce ai răspuns la astfel de întrebări de
câteva ori, începi să te simți de parcă limuzina în care mergi a
rămas fără benzină și trebuie să o împingi la deal”.)
Într‑una dintre emisiunile de televiziune la care am fost
invitat, producătorul/regizorul/intervievatorul emisiunii mi‑a
zis că ar vrea să mă filmeze de‑a lungul unei zile întregi. L‑am
întrebat dacă știe cu ce mă ocup, pentru că o zi din viața mea –
dacă nu iau interviu cuiva – e la fel de interesantă pe cât e să
privești cum crește un bambus. M‑a întrebat dacă i‑aș putea
trimite câteva materiale informative. Cum nu locuia foarte
departe de mine, i‑am sugerat să vină pe la mine ca să se fami-
liarizeze cu locul și să vadă ce anume ar vrea să filmeze și, desi-
gur, îi voi da bucuros și materialele ca să se poată pregăti. A fost
de acord că e o idee foarte bună, dar bineînțeles că n‑a mai
venit decât în ziua stabilită pentru filmare, când el și echipa lui
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       97
au pierdut toată dimineața încercând să aleagă ce cadre să fil-
meze și din ce unghi. Și când, în cele din urmă, au fost gata să
începem, tipul mi‑a spus: „Uite, n‑am avut timp să mă docu-
mentez, așa că îți voi pune câteva întrebări generale și tu vei
veni cu detaliile. E bine așa?”.
Ei bine, nu. Nu e bine așa. Dar trebuia să fac să fie bine, pen-
tru că alternativa era să le cer să plece. Știam că interviul pe
care îl va face nu avea să fie foarte bun – cum ar fi putut?! Nu
pregătise nicio întrebare provocatoare, lăsa la latitudinea mea
să povestesc sau nu anumite lucruri – iar când îți lași interlocu-
torul să preia controlul interviului, nu va fi niciodată la fel de
interesant și de provocator ca atunci când tu, intervievatorul,
conduci interviul, știi încotro mergi și ești bine pregătit.
Nicolas Pileggi spunea odată: „Cel mai important lucru,
atunci când faci un interviu, este să știi atât de multe despre
interlocutor, încât nici să nu mai fie nevoie să‑i iei un interviu”.­
Iar Barbara Walters e de părere că: „Dacă vrei să faci un
interviu în profunzime, atunci trebuie să știi îngrozitor de multe
lucruri despre persoana respectivă, cu siguranță suficient de
multe ca să‑ți dai seama când el sau ea nu spune adevărul, nu
spune toată povestea”.
Thomas Morgan crede că greșeala cea mai mare pe care o
poate face cel care realizează interviul este „să nu fie suficient
de bine pregătit încât să știe dinainte la ce întrebări trebuie să
răspundă interlocutorul”.
Pe de altă parte, interviul pe care Diane Sawyer i l‑a luat lui
John Updike a fost un eșec pentru că s‑a întins în prea multe
direcții. „Eram copleșită de admirație, iar în astfel de situații e
mai bine să nu te pregătești prea mult și să lași lucrurile să
meargă de la sine.”
Dick Cavett este și el de aceeași părere: „Printre primele
greșeli pe care le‑am făcut la începutul carierei mele a fost și
98       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
aceea că mă pregăteam prea mult și pe urmă intram în panică,
pentru că aveam atât de multe lucruri de discutat, la care nu
voiam să renunț. Și apoi nu mă mai puteam concentra pe nimic”.
Dacă asculți părerile tuturor celor care fac interviuri, ajungi
la concluzia că nu există o rețetă sigură pentru a face un inter-
viu, ceea ce este absolut adevărat. Dar prefer să fiu mai degrabă
bine pregătit, decât nepregătit. Sunt mult mai relaxat și simt că
am lucrurile sub control atunci când știu încotro mă îndrept și
sunt mult mai dispus să explorez subiecte paralele.
Agenții de presă
Cum iei legătura cu persoana cu care vrei să faci un interviu?
Dacă este om de afaceri, om de știință, profesor, agent imobi-
liar, procuror, sportiv sau oricine altcineva, atunci primul pas
este să dai un telefon acolo unde lucrează și să ceri să vorbești
cu el. Cel mai probabil, vei vorbi întâi cu secretara sau asistenta
persoanei respective, căreia îi poți explica de ce vrei să te
întâlnești cu cel în cauză. Poți, de asemenea, să le trimiți o scri-
soare la locul de muncă, în care să le ceri permisiunea pentru
interviu și pe urmă să dai telefon. Dacă vrei să faci un interviu
cu un scriitor, atunci trebuie să iei legătura cu editorul acestuia.
Sună la departamentul de relații cu presa al editurii și vorbește
cu cineva de acolo.
Dacă vrei să faci un interviu cu o vedetă de cinema, atunci
trebuie să iei legătura cu agentul de presă al vedetei respective
(cu excepția lui Marlon Brando, care nu are). Iar dacă n‑ai idee
cine este acesta, atunci trebuie să iei legătura cu Screen Actors
Guild* și îți vor spune ei. Pe urmă suni la firma pentru care
*  În traducere aproximativă, „Sindicatul actorilor americani”. (n. red.)
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       99
lucrează agentul, vorbești cu asistentul acestuia și‑l rogi să‑ți
dea numele și numărul de telefon al clientului lor. Și de‑aici
începe distracția!
„Agenții de presă devin puternici numai dacă refuză, selectiv, să
își promoveze clienții… Cea care întruchipează cel mai bine rolul de
barieră este Pat Kingsley, șefa PMK/HBH*. Ea îi reprezintă pe Tom
Cruise, Al Pacino și Jodie Foster, printre mulți alții… Kingsley respinge
cererile jurnaliștilor așa de des și cu atât de mult zel încât i se spune
«Dr. Nu». Lynn Hirschberg, colaboratoare a revistei Times Magazine,
spune: «Lui Pat Kingsley nu‑i pasă deloc de jurnalism. Pe Annie
Liebovitz o lasă zile întregi să facă fotografii unei vedete, în timp ce
unui jurnalist îi lasă doar o oră pentru un interviu».
Kingsley a spus că «publicul nu este nici pe departe la fel de
curios precum ziariștii, când vine vorba despre vedete. Oamenii vor
să vadă fotografii frumoase, atât. Așa că vreo două ore ar trebui să
fie de ajuns pentru a realiza profilul unei vedete – de obicei însă,
sunt de acord cu o oră și jumătate. Unii ziariști nu le‑ar mai da
drumul niciodată!»”
— Tad Friend, The New Yorker, 23 septembrie 2002
„În ziua de azi, cultura divertismentului depinde enorm de cultul
personalității vedetelor – universul întreg se învârte în jurul lor. Iar
agenții de presă sunt propagandiștii acestei culturi, promovând un
nou soi de religie. Ei nu doar promovează o vedetă; sunt niște figuri
ecleziastice pentru întreaga cultură a info‑divertismentului.”
— Jon Robin Baitz, dramaturg și scenarist (People I Know)
Din păcate, agenții de presă au dobândit o putere deloc bene-
fică în industria divertismentului. Dacă actorul pe care îl repre-
zintă este o mare vedetă, agentul lui poate decide dacă tu, ca
jurnalist, vei avea vreodată ocazia să‑i iei un interviu. Tot ei,
*  Agenție de relații publice. (n. red.)
100       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
agenții, sunt cei care vor stabili condițiile de desfășurare a inter-
viului, timpul pe care îl vei avea la dispoziție și se vor asigura că
nu vei reuși să iei legătura cu clientul lor înainte de ora stabilită.
Agentul de presă e ca un câine de pază, mereu o piedică între
ziariști și vedete. Agentul de presă este plătit de star, nu de tine,
iar dacă scrii ceva ce ar putea să o supere pe vedeta respectivă,
atunci ar putea să o piardă drept clientă, ceea ce firește că nu
vrea să se întâmple. Tu nu ești decât o bătaie de cap, pentru el.
Dacă lucrezi pentru o revistă importantă, s‑ar putea să fii o băta-
ie de cap necesară, dar tot o belea rămâi. Iar dacă ai scris de rău
despre alte vedete, agentul de presă l‑ar putea suna pe redactorul
tău și să‑i spună că vedeta pe care o reprezintă nu vrea să stea
de vorbă cu tine. Când redactorul își dorește cu disperare inter-
viul cu acea vedetă, s‑ar putea să fie de acord să trimită un alt
jurnalist. Se pare că pentru un interviu apărut în revista Rolling
Stone, în urmă cu câțiva ani, Tom Cruise a respins 14 jurnaliști
până când a fost de acord, în cele din urmă, cu cel care a acceptat
să scrie un articol binevoitor și necontroversat despre el.
Lucrurile n‑ar trebui să stea așa. Redactorul ar trebui să fie
de partea jurnalistului… dar un interviu cu o vedetă foarte
cunoscută „vinde” revista, iar redactorii știu asta, la fel și agenții
de presă. Această atitudine îl pune pe jurnalist într‑o situație
dificilă. Să vrei să‑ți faci profesia fără compromisuri înseamnă
să scrii un articol sincer, fără lingușeli. Dar, dacă scrii adevărul –
iar adevărul supără –, asta se poate întoarce împotriva ta, mai
târziu. Nu există o soluție simplă pentru astfel de situații. Atunci
când faci interviul‑portret al cuiva este foarte ușor să‑l colorezi
cu propriile tale percepții; iată de ce prefer interviul sub formă
de „întrebări și răspunsuri”, în cazul unei vedete. Dacă, să
zicem, un star dă foc unei toalete publice când ești tu de față,
această întâmplare e un detaliu picant în interviul pe care i‑l vei
lua. Sigur, e amuzant să scrii despre așa ceva, dar e foarte posibil
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       101
ca persoana respectivă să regrete că a stat de vorbă cu tine, iar
data viitoare când îl vei suna pe agentul de presă pentru a stabili
un interviu cu o altă vedetă pe care o reprezintă, s‑ar putea să
fii refuzat. Într‑un interviu „întrebări și răspunsuri”, întrebi
acea persoană de ce a pus focul în toaleta respectivă și îi lași
timp să‑ți răspundă. În felul acesta, eviți să‑ți proiectezi propri-
ile conflicte freudiene asupra problemei respective, dându‑i
ocazia interlocutorului să se eschiveze sau să‑și sape singur
groapa.
Firește, și în situația asta tot va trebui să treci de agentul de
presă ca să ajungi la vedeta respectivă.
Voi povesti, în continuare, prin ce coșmar am trecut atunci
când am încercat să‑i iau un interviu cuiva pe care îl mai inter-
vievasem înainte. Când guvernatorul statului Minnesotta, Jesse
Ventura, a anunțat în vara lui 2002 că nu va mai candida pentru
un nou mandat, l‑am sunat pe redactorul meu de la Playboy și
i‑am spus: „Hai să vedem dacă vrea să ne mai dea un interviu”.
Iar el a fost de acord. Primul nostru interviu cu guvernatorul,
publicat în noiembrie 1999, se prea poate să fi contribuit la
decizia lui de a nu mai candida și a doua oară – după publicarea
interviului, sondajele au arătat o scădere a popularității sale cu
20 de procente, de la 70 la 50%. Motivul – faptul că avea o gură
slobodă: făcuse niște afirmații despre religie, oamenii grași și
femeile din Marină, care au dat naștere la o furtună mediatică
ce nu s‑a domolit o lună. N‑a negat niciodată cele spuse, dar a
considerat că imaginea lui a fost afectată din cauză că Playboy
trimisese interviul celor de la Associated Press cu o săptămână
înainte de apariția pe piață a revistei – cei de acolo ar fi citat
afirmații scoase din context, iar cititorii n‑au avut la dispoziție
interviul integral, astfel încât să poată încadra corect răspunsu-
rile pe care le dăduse.
102       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
Așa că l‑am sunat pe directorul lui de comunicare și am
încercat să‑i vând următoarea idee: guvernatorul, fiind la ulti-
mul său mandat, nu mai trebuie să‑și bată capul cu ce vor spune
alegătorii, poate fi liber să spună lucruri pe care nu le‑a putut
spune câtă vreme fusese guvernator și că publicitatea generată
astfel i‑ar putea fi de folos pentru planurile pe care le‑ar fi avut.
Directorul lui de comunicare i‑a transmis cererea mea lui
Ventura, care a acceptat să‑mi acorde un interviu, dar nu îna-
inte de încheierea mandatului. Așa că am așteptat până în ianu-
arie 2003 și l‑am sunat pe tipul de la comunicare, care mi‑a spus
că guvernatorul își angajase un agent de la Hollywood și că
trebuia să tratez cu el, de‑acum înainte. L‑am sunat pe agent și
mi‑a spus că nu știa nimic despre cererea mea, dar că va vorbi
cu Ventura și va reveni cu un telefon. Dar, pentru că nu s‑a prea
grăbit să mă sune, după o săptămână l‑am căutat eu, din nou.
„Lipsește de la birou”, mi‑a spus secretarul lui, dar îi va trans-
mite mesajul. A doua zi, secretarul m‑a sunat și mi‑a spus că
șeful lui, agentul, mă va căuta în după‑amiaza aceleiași zile,
lucru care nu s‑a întâmplat. În următoarea lună am dat zeci de
telefoane și mi se spunea de fiecare dată că tocmai ieșise din
birou sau era bolnav. Așa că l‑am sunat din nou pe directorul
de comunicare, deși acesta nu mai lucra pentru Ventura, care
mi‑a spus că nu eram singurul care se plângea de noul agent al
lui Ventura și mi‑a promis că îi va transmite mesajul meu fos-
tului său șef. Răspunsul lui Ventura a fost: „Să‑l sune pe agent”.
După alte câteva încercări, asistentul agentului mi‑a spus că
de problema asta se ocupa acum noul agent de presă de la
Hollywood al lui Ventura. Așa că am sunat‑o. Era amabilă, dar
nu foarte grăbită să‑mi rezolve cererea. I‑am spus că aveam un
termen‑limită, că numărul din iulie al revistei Playboy era ținut
pe loc din cauza acestui interviu – pe care ar trebui să‑l facem
până la sfârșitul lui februarie, în așa fel încât să fie gata la 5
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       103
martie, când aveam termenul de predare (numărul pe iulie iese
pe piață cu o lună mai devreme, iar revista are nevoie de mate-
riale cu trei luni înainte). Mi‑a spus că guvernatorul era îngrijo-
rat din cauza faptului că, la ultimul nostru interviu, declarațiile
sale fuseseră scoase din context – cum puteam să‑l asigurăm că
așa ceva nu se va mai întâmpla? I‑am spus că i‑aș putea cere
redactorului să nu mai trimită o copie a interviului celor de la
Associated Press cu o săptămână mai devreme și că asta ar
putea fi o soluție a problemei. Cât despre ce citate aleg
editorialiștii de la Associated Press din interviul pe care îl trimi-
tem, noi nu puteam face nimic în privința asta, dar, cel puțin,
interviul din Playboy ar apărea cam în același timp. Apoi a vrut
să fie sigură că titlul de pe coperta revistei va conține numele lui
Ventura și i‑am spus că asta n‑ar trebuie să fie o problemă – la
apariția primului său interviu, Playboy titra: „Jesse Ventura, vii-
torul președinte?”.
„Vreau să discut despre toate astea cu redactorul tău”, a zis
ea, așa că i‑am dat numărul lui de telefon. Mi‑a spus că‑l va suna
chiar în după‑amiaza aceea. N‑a făcut‑o, și‑atunci i‑am sugerat
redactorului s‑o sune el. A sunat‑o, dar n‑a răspuns; la fel și a
doua zi. Redactorul m‑a sunat apoi pe mine, mi‑a spus că nu dă
de ea și să încerc și eu. Am sunat‑o și am vorbit cu asistentul ei,
dar tot n‑am reușit să vorbesc cu ea. În cea de‑a treia zi, redac-
torul a sunat‑o din nou; mi‑a povestit că a țipat la el șase minute,
spunând că nu se poate să o hărțuim și să o presăm în felul aces-
ta – redactorul era nedumerit, și pe bună dreptate. Ea fusese cea
care voise să vorbească cu el, iar el n‑a făcut decât să dea curs
invitației. I‑a mai spus și că are un termen‑limită peste două
săptămâni și voia să știe dacă trebuie să găsească un alt subiect
pentru numărul de iulie. Când i‑a explicat toate astea, agenta
de presă a pretins că nu știa nimic despre un termen‑limită.
104       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
Când editorul mi‑a povestit întâmplarea, i‑am spus că nu
era sinceră, că îi explicasem că numărul pe luna iulie trebuie să
fie gata în iunie, că discutaserăm chiar și despre titlul de pe
copertă și despre noul loc de muncă al guvernatorului la postul
de televiziune MSNBC, pe care urma să‑l ia în primire în
curând, și că era cel mai bun moment pentru a face un interviu.
Până la apariția interviului, Jesse Ventura ar fi avut la dispoziție
câteva luni ca să se acomodeze cu rolul de gazdă a unui
talk‑show, ar fi avut deja o audiență, sau ar fi avut nevoie de
una, iar Playboy îl putea ajuta în privința asta, pentru că avea o
audiență mult mai mare decât MSNBC (400 000 de telespec-
tatori la o oră de vârf, în comparație cu cele 3 milioane de citi-
tori, câți avea Playboy). Așa că, indiferent cum priveai lucrurile,
Ventura avea numai de câștigat.
Am fost apoi îndrumat către directorul de comunicare de la
MSNBC, care mi‑a răspuns imediat. Era de părere că un inter-
viu pentru Playboy trebuia să fie în topul listei de cereri de inter-
viuri care‑l vizau pe noul prezentator al postului de televiziune.
I‑am spus prin ce trecusem. „Nu trebuie să mă convingi de
nimic, Ventura trebuie să‑ți dea interviul. Singura problemă e
că termenul‑limită este prea aproape, pentru că în următoarea
săptămână și jumătate e plecat în vacanță”, mi‑a spus el. Asta
însemna că ne mai rămânea cam o jumătate de săptămână, am
zis eu. Cu toate filmele de succes care urmau să apără în vară,
pentru numărul din august probabil că urma să fie programat
un interviu cu o vedetă, deci interviul trebuia neapărat să apară
în iulie. Sigur, tipul de la MSNBC înțelegea, dar trebuia să vor-
bească cu Ventura și‑apoi cu agentul și cu agentul lui de presă,
ca să fie sigur că toată lumea e pe aceeași lungime de undă.
Cum Ventura lipsea – era undeva la soare –, trebuia să așteptăm
până când avea să se întoarcă.
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       105
 Toate astea, pentru un interviu de câteva ore cu un om care
fusese luptător, primar, guvernator și care, cel mai probabil,
peste șase luni avea să fie un fost realizator de talk‑show. Îți poți
face, așadar, o idee despre cât de frustrant este să interacționezi
cu agenții de presă. Iar pentru un liber‑profesionist, tot efortul
acesta înseamnă muncă neplătită. Dacă, în cele din urmă,
Ventura ar fi refuzat interviul la întoarcerea din vacanță și dacă
Playboy ar fi hotărât că nu vrea să mai publice un interviu cu el
în numărul din toamnă, fiindcă n‑ar mai fi fost de actualitate,
atunci tot efortul de a ajunge la el și de a‑l intervieva ar fi fost
egal cu zero, iar timpul meu ar fi valorat tot atât.
Până la urmă, nu i‑am mai luat interviul lui Ventura.
Izbucnirea războiului din Irak i‑a amânat debutul în televiziu-
ne, iar el a dispărut de pe firmament. Nu mai era de actualitate.­
A fost o vreme, cu ani în urmă, când jurnaliștii nu depindeau
de agenții de presă, așa cum se‑ntâmplă astăzi. În prezent, dacă
vrei un interviu cu Jodie Foster, agentul ei îți va spune, așa cum
mi‑a spus și mie, că sunt două aspecte pe care e interzis să le
abordez: orientarea ei sexuală și John Hinckley*. Dacă accepți
cele două condiții, atunci poți să‑i iei un interviu lui Jodie
Foster, dacă nu, nu. Simplu. Și dacă le accepți și apoi le încalci,
atunci chiar Jodie va rezolva situația și îi va spune agentului ei
că înțelegerea a fost încălcată. Credeți că acel agent își va mai
găsi alți clienți?
Ca o paranteză – tot ce‑am povestit până acum nu este doar
coșmarul jurnaliștilor, ci și al fotografilor. Și ei trebuie să trateze
cu agenții de presă și să le accepte condițiile. În decembrie
2001, Liz Smith, o jurnalistă care scrie o rubrică preluată de mai
*  John Warnock Hinckley Jr. a încercat să‑l asasineze pe președintele Statelor Unite,
Ronald Reagan, încercând să o impresioneze pe Jodie Foster. (n. red.)
106       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
multe reviste*, a vorbit despre manevrele la care trebuie să
recurgi ca să ajungi să o ai pe Jennifer Aniston pe coperta unei
reviste. „Întâi trebuie să‑l faci pe temutul Stephen Huvane,
PR‑istul ei, să stea de vorbă cu tine – și asta, doar ca să‑ți spună:
«Nici vorbă, nu se poate». (Stephen Huvane le‑a detronat pe
Pat Kingsley și pe Nancy Seltzer din poziția de cele mai de
temut agente de presă de la Hollywood). Dar chiar dacă se
întâmplă să‑l prinzi pe Huvane într‑o zi bună și să fie de acord
să‑i iei un interviu clientei lui, trebuie să‑i mai promiți că nu vei
publica o fotografie cu Aniston zâmbind. Nu se dă în vânt după
fotografiile în care i se văd dinții. Și nici după cele din profil. Lui
Aniston nu‑i place cum arată nasul ei atunci când este fotogra-
fiată din profil. Și totul poate să ia sfârșit dacă pieptănătura ei
seamănă cu cea a lui Rachel, personajul pe care l‑a interpretat
în serialul de televiziune Friends**. Lui Aniston îi plac foarte
mult fotografiile cu ea în care zâmbește ușor afectat. Îi place să
zâmbească un pic afectat.”
Asta nu înseamnă că trebuie să fii o marionetă, ci că, pur și
simplu, trebuie să găsești modalități inteligente de a‑ți pune
întrebările și de a primi răspunsuri interesante. Este o adevăra-
tă provocare, ce‑i drept. Când, în cele din urmă, am reușit să
fac interviul cu Barbra Streisand, după un an de încercări, n‑am
mai tratat cu agentul ei –, am insistat să tratez direct cu ea.
Pe vremea aceea, Streisand lucra cu Kris Kristofferson la
filmul A Star is Born***. Regizorul, Frank Pierson, nu era prea
mulțumit de relația cu vedeta și cu producătorul Jon Peters,
care era și iubitul ei. De altfel, înainte ca filmările la film să se
fi încheiat, a scris un articol de prima pagină în revista New
York, cu titlul: „Războaiele mele cu Barbra și Jon”. Articolul a
*  În engleză, în original, syndicated column. (n. red.)
**  Serial difuzat și în România cu titlul Prietenii tăi. (n. red.)
***  Film difuzat și în România cu titlul S‑a născut o stea. (n. red.)
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       107
înfuriat‑o pe Streisand așa de tare, încât a decis să răspundă tot
printr‑un articol, iar cum eu tot insistam să‑i iau interviu atât
pentru Playboy, cât și pentru ediția de duminică a revistei
Newsday, reprezentantul ei m‑a sunat și m‑a invitat să ne întâl-
nim la studiourile Todd‑AO din Hollywood. M‑am dus și când
și‑a făcut apariția, înconjurată de cinci dintre oamenii din staf-
ful ei, a venit direct la mine și m‑a întrebat, fără nici măcar să
mă salute: „De ce mă urăște presa?”. Am făcut un pas înapoi și
am trecut în revistă o listă de motive. Cei din spatele ei au sus-
pinat la unison. Nimeni, se pare, nu‑i vorbise vreodată atât de
„pe șleau”. Streisand, în schimb, m‑a privit cu alți ochi și mi‑a
cerut să o urmez în sala de proiecții, unde ne‑am așezat în două
fotolii somptuoase de piele și ne‑am uitat la o variantă nepre-
lucrată a filmului ei. Când s‑a terminat, s‑a întors către mine și
m‑a întrebat:
— Ei bine? Ce zici?
Iar replica mea a fost:
— O să câștigi o mulțime de bani.
Răspunsul a fost, se pare, pe placul ei, așa că mi‑a spus să
iau legătura cu agentul ei, ca să stabilesc o întâlnire pentru
interviu.
— Uite ce‑i, Barbra, i‑am zis eu, mi‑a trebuit un an ca să
ajung la tine, nu vreau să încep să‑l sun pe agentul tău în fiecare
săptămână ca să stabilim o întâlnire. Dacă vrei, într‑adevăr, să
facem interviul ăsta, dă‑mi numărul tău și te sun eu, direct.
Streisand s‑a gândit puțin și‑apoi mi‑a scris, cu mare atenție,
numărul de telefon pe un colț mic de hârtie galbenă. Am
sunat‑o a doua zi și am stabilit o zi în care să ne întâlnim și să
începem interviul.
Când am ajuns la locuința ei din Holmby Hills, a coborât
scările și mi‑a întins două foi de hârtie.
— Uite, a zis, semnează astea și putem să‑i dăm drumul.
108       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
Am citit ce mi‑a dat să semnez: o declarație din partea mea,
în care afirmam că are drepturi totale asupra interviului, că îl
putea edita sau că putea opri publicarea acestuia; casetele deve-
neau proprietatea ei și trebuia să‑și dea acordul în ceea ce
privește versiunea finală a interviului. I‑am spus că nu pot să
semnez.
— Ce vrei să spui? Toți cei care îmi iau interviuri semnează
așa ceva, a zis ea.
— Ei bine, în primul rând, nu eu am scris această declarație,
ci avocatul tău. În al doilea rând, n‑am lăsat niciodată din mână
frâiele asupra unui interviu. În al treilea rând, îmi ceri prea
mult. În al patrulea rând, dacă semnez hârtia asta, renunț la
drepturile mele ca jurnalist și devin un fel de secretar. În al cin-
cilea rând, mă legi de mâini chiar înainte de a începe. Șase: te
consideri artist, iar eu consider că ceea ce fac eu este tot o
formă de artă. Semnarea acestei scrisori anulează tot ce știu eu
să fac. Prefer să nu fac interviul.
Ne aflam într‑un impas. Nici ea nu era mulțumită de situație,
dar nici eu. Era un interviu foarte important pentru mine – era
primul pentru revista Playboy – și eram gata să renunț la el pen-
tru că aveam niște principii în care credeam cu tărie. După
aproape 10 minute, Streisand a luat o hotărâre: declarația scrisă
de avocatul ei în numele meu nu avea să mai fie semnată. Așa
că ne‑am mutat pe o canapea în fața șemineului și mi‑am scos
reportofoanele. Apoi a sunat telefonul.
Era avocatul, voia să știe dacă semnasem hârtia. „Nu”, a
răspuns Streisand, n‑o semnasem, dar avea de gând să accepte
interviul chiar și așa.
Telefonul a sunat a doua oară.
Era Jon Peters, care voia să știe și el același lucru și a primit
același răspuns.
Telefonul a sunat a treia oară – era managerul ei.
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       109
 — A semnat?
— Nu.
— Cum adică, nu? Trebuie să semneze!
— Vorbește tu cu el, i‑a zis Streisand și mi‑a întins telefonul.­
Am pus telefonul la ureche și l‑a auzit spunând: „Nu vreau
să vorbesc cu el, ce dracu’?!”.
I‑am dat receptorul înapoi lui Streisand:
— Nu vrea să vorbească cu mine, i‑am spus eu.
Și‑așa a început interviul nostru, care s‑a transformat
într‑un maraton care a durat nouă luni.
Câțiva ani mai târziu i‑am luat un interviu Barbarei Walters,
care mi‑a confirmat că, atunci când Streisand mi‑a spus că toți
cei care o intervievează semnează acel angajament, vorbea
serios. Streisand fusese invitata Barbarei Walters la prima
ediție a emisiunii ei de televiziune, la o oră de maximă
audiență, și singurul motiv pentru care Streisand a acceptat
interviul a fost pentru că Walters i‑a permis să aibă controlul
editorial. Când am întrebat‑o pe Walters de ce a fost de acord
cu asta, mi‑a spus: „Nu mai făcusem o astfel de emisiune. De
fapt, nimeni nu mai făcuse o emisiune cu interviuri la o oră de
maximă audiență. Agentul de‑atunci al Barbrei Streisand m‑a
sunat și mi‑a spus că ea și Jon Peters sunt de acord cu interviul,
dar că Streisand vrea să aibă controlul editorial. Abia venisem
la postul ABC. Relația noastră cu Streisand a fost așa de difici-
lă, încât după experiența asta am hotărât că niciodată, sub
nicio formă, nu vom mai ceda controlul editorial al unui inter-
viu. Și n‑am mai făcut‑o”.
În acea perioadă, agentul Barbrei Streisand îl reprezenta și
pe Frank Sinatra. Ani la rând încercasem să‑l intervievez pe
Sinatra, fără niciun rezultat: agentul lui mă refuzase
110       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
întotdeauna. Când mi‑am dat seama că nu avea de gând să‑mi
aranjeze un interviu cu Sinatra, m‑am decis să‑l ocolesc, așa
că i‑am trimis o scrisoare avocatului lui Sinatra, iar acesta i‑a
trimis‑o, la rândul lui, agentului de presă, care m‑a sunat.
„Crezi că poți ajunge la Frank Sinatra trecând peste mine?”,
m‑a întrebat el. „Ei bine, îți urez succes. Și nu te mai obosi să
iei legătura cu mine altădată.” Era furios, își arăta mușchii, iar
eu n‑am reușit niciodată să‑i iau un interviu lui Sinatra.
Ceva asemănător s‑a întâmplat cu Al Pacino. Pe vremea
când filma cea de‑a treia parte din Godfather*, toate revistele
voiau un interviu cu el. Am fost contactat de diferiți redactori
care știau că scrisesem despre el în trecut și că aveam o relație
de prietenie. (Asta e o situație mai complicată: un jurnalist
n‑ar trebui să fie prieten cu cei pe care îi intervievează. Uneori
însă, se întâmplă asta, iar în această situație cel mai bine e să
îți înștiințezi redactorul, astfel încât el să poată decide dacă
vrea sau nu să mai lucreze cu tine.) Unul dintre redactorii care
voia un interviu cu Al Pacino era de la Entertainment Weekly,
revistăcare tocmai se lansase pe piață și voiau să le arate celor-
lalte publicații că poate fi un competitor serios. S‑au oferit să
mă plătescă de două ori mai mult decât oricare altă revistă,
dar nu credeam că Al Pacino are chef să dea interviuri, așa că
nu i‑am spus nimic despre asta. Apoi s‑a întâmplat să mă duc
la New York, unde am petrecut ceva timp împreună. În drum
spre dentist, mi‑a spus că trebuie neapărat să fie înapoi la o
anumită oră, pentru că avea întâlnire cu un jurnalist de la
revista Interview.
— Al, l‑am întrebat, dai interviuri? Dacă vrei să vorbești cu
ei, ține cont că mai am vreo șase cereri de interviu de la alte
reviste.
*  Film difuzat și în România cu titlul Nașul. (n. red.)
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       111
 — Care te plătește cel mai mult? m‑a întrebat el.
— Entertainment Weekly, i‑am spus, vor un articol de prima
pagină.
— Atunci, hai să mergem cu ei.
Am luat legătura cu cei de la EW și în curând aveam în mână
un contract cu ei. O săptămână mai târziu însă, primeam un
telefon de la agenta de presă a lui Pacino, care era foarte ner-
voasă că urma să scriu acest articol pentru o publicație nouă,
fără să fi aranjat asta cu ea.
— De ce nu mi‑ai spus și mie? m‑a întrebat ea.
— Am crezut că îți spune Al, am zis eu.
— Nu el trebuia să‑mi spună, ci tu. E treaba ta.
— Nu, nu e treaba mea, i‑am zis eu, nu eu sunt clientul tău,
el este.
— Numai pentru că ești prieten cu el, nu înseamnă că poți
să treci peste mine. Sarcina mea este să‑i fac o strategie. Știi că
el nu dă prea multe interviuri, iar revista asta nu este potrivită
pentru el, în acest moment. Dacă tu crezi că poți să mă ignori,
așteaptă să vezi ce se va întâmpla când o să încerci să faci un
interviu cu un alt client de‑al meu, cu care nu ești prieten.
N‑a fost o conversație prea amuzantă. Situația luase o întor-
sătură urâtă. Mi‑am dat seama că Al Pacino îmi făcea o favoare,
dar acum totul se întorcea împotriva mea. Îmi luasem angaja-
mentul de a‑i lua un interviu și nu voiam să renunț, dar știam
că‑mi făcusem un dușman. Agenta lui Pacino era unul dintre
cei mai influenți agenți de presă de la Hollywood.
În cele din urmă, interviul a fost publicat, Pacino a pozat
pentru copertă, era o fotografie care i‑a plăcut, iar mai târziu,
când s‑a nimerit să mă aflu în biroul agentei, am observat că o
avea înrămată pe perete.
◊ ◊ ◊
112       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
În vara lui 2001, înainte ca Halle Berry să câștige Oscarul
pentru rolul din Monster’s Ball*, i‑am luat un interviu pentru
revista Movieline. A venit la mine acasă și am stat de vorbă
aproape cinci ore, iar după ce interviul a fost publicat, Halle
mi‑a trimis de la Londra, unde filma Die Another Day**, un buchet
de flori cu un bilet foarte amabil. Până în acel moment, Berry
nu prea era luată în serios ca actriță – spre deosebire de felul
cum se raporta ea însăși la meseria de actor –, iar agentul ei mi‑a
spus că se poate ca articolul să o fi ajutat în cursa pentru Oscar.
N‑aveam nicio părere în legătură cu asta, nu puteam spune că
e așa sau nu, însă am descoperit, în cercetările pe care le făcu-
sem, că Berry e o personalitate fascinantă: fusese un copil foarte
ambițios, câștigase câteva concursuri de frumusețe, excelase la
școală, dar provenea dintr‑o famile destrămată și abuzivă.
Suferise de diabet fără să știe, fusese bătută de bărbați, eșuase
în prima ei căsnicie, cu un jucător profesionist de baseball, iar
în prezent făcea mari eforturi ca să aducă pe micile ecrane –
împotriva tuturor așteptărilor – povestea unei alte femei de
culoare, Dorothy Dandridge***. Halle Berry era o supraviețuitoare,
cineva care avusese de suferit de pe urma ideilor preconcepute,
care mai avea încă de învățat despre relații, căreia presa îi făcuse
o imagine negativă pentru că părăsise locul unui accident, dar
care avea mare încredere în forțele proprii.
Așa că, atunci când revista Playboy mi‑a cerut să‑i iau un
interviu pentru numărul din ianuarie 2003, n‑am crezut că voi
întâmpina atât de multă rezistență din partea agentei ei de
presă. Numai că asta se întâmpla după ce Berry câștigase
*  Film difuzat în România cu titlul Puterea dragostei. (n. red.)
**  Film din seria James Bond. (n. red.)
***  Este vorba despre filmul Introducing Dorothy Dandrige, difuzat în România cu titlul V‑o
prezentăm pe Dorothy Dandrige!. Halle Berry a jucat rolul principal, dar a fost și unul dintre
producătorii executivi ai filmului. (n. red.)
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       113
Oscarul, iar regulile se schimbaseră. Berry era o actriță mult
mai căutată, iar agentul ei jongla cu toate cererile jurnaliștilor
de a ajunge la ea. Ea lucra, de asemenea, la alte două filme noi
și încerca să‑și țină căsnicia pe linia de plutire (revista Enquirer
scrisese că soțul ei, Eric Benet, era dependent de sex, și că se
internase într‑o clinică de reabilitare). Se duseseră zilele în care
mergea singură acasă la un jurrnalist pentru o discuție pe înde-
lete, într‑o după‑amiază. Acum un ziarist se putea considera
norocos chiar și numai dacă primea promisiunea unui interviu
cu ea.
Agentul ei a încercat, câteva luni, să‑mi facă loc în progra-
mul foarte încărcat al clientei sale. Termenul de predare al
interviului era la mijlocul lui septembrie și de fiecare dată când
stabileam ceva concret, întâlnirea era anulată. Ba era la Londra,
ba în Vancouver, ba în altă parte. Când se afla în Los Angeles,
între filmări, agentul ei îmi promisese că o să ne întâlnim. Dar
n‑a fost să fie așa. Și când, în cele din urmă, am stabilit o întâl-
nire, agentul ei mi‑a dat doar două ore să fac interviul.
Amintindu‑mi cât de ușor fusese să vorbesc cu ea și cât de
multă plăcere îi făcuse lui Halle interviul nostru, i‑am trimis
agentului ei de presă un e‑mail, rugându‑l să‑mi lase mai mult
timp la dispoziție: „Vreau să‑mi fac treaba cât mai bine. O
conversație pe fugă nu e în favoarea nimănui. Nu e în avantajul
meu, cel care pun întrebările, pentru că trebuie să fiu tot timpul
cu ochii pe ceas și să scurtez răspunsurile. Și nici pentru per-
soana căreia îi adresez întrebările, care trebuie să se uite în
ochii mei, în timp ce eu sunt mereu cu gândul la ce va urma și
nu sunt îndeajuns de atent la ce se spune, știind că timpul trece.
Din punctul meu de vedere, interviul acesta va reprezenta un
document istoric, pe de o parte, iar pe de alta, se apropie mai
mult de artă decât multe astfel de scrieri. De aceea încerc să
114       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
câștig ceva timp în plus… doar pentru purta o discuție mai rela-
xată, și nu pe fugă. Cred că înțelegi ce‑mi doresc”.
Dar agentul ei de presă n‑a înțeles. Din punctul ei de vedere,
trebuia să mă consider norocos că primisem două ore cu clienta
ei cea mai importantă. Și, dacă voiam interviul, trebuia să iau
un avion către Vancouver, acolo unde Berry filma continuarea
la X‑Men.
Așa că am făcut toate pregătirile necesare, mi‑am luat bilet
de avion, am rezervat o cameră la hotel și am închiriat o mașină
pentru săptămâna următoare, dar a trebuit să anulez totul când
mi s‑a spus că programul lui Berry s‑a modificat și că trebuia să
plec la Vancouver chiar a doua zi. Firește, asta avea să coste
Playboy mai mulți bani.
Când am ajuns la Vancouver, am fost înștiințat că trebuia să
iau legătura cu agenta lui Berry. Zicea că are „vești bune și vești
proaste”. Am oftat. Chestia asta cu veștile bune și veștile proas-
te devenise un obicei și începea să mă obosească. Era a șasea
oară când folosea expresia asta. Prima dată, vestea bună era că
Halle Berry îmi va da interviul; iar vestea proastă – nu foarte
curând. A doua oară, vestea bună – Halle se va întoarce în Los
Angeles și vom face atunci interviul; vestea proastă – aveam
doar două ore la dispoziție. A treia oară, vestea bună – Halle ar
putea să‑mi acorde mai mult timp; vestea proastă – interviul va
trebui făcut în Vancouver, după termenul meu de predare. A
patra oară, vestea bună – Halle este disponibilă la sfârșitul lui
august, iar vestea proastă – îmi acordă doar două ore. A cincea:
vestea bună – Halle are la dispoziție toată ziua, dar vestea
proastă – datorită unei schimbări în programul ei de filmare,
trebuie să fiu acolo mâine. Iar de data asta vestea proastă era
că aveam, din nou, doar două ore la dispoziție și că trebuia să
începem la ora 10, a doua zi dimineața, pentru că după‑amiaza
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       115
trebuia să lucreze. Iar vestea bună? Că făceam, în cele din
urmă, interviul!
Așa că, în seara aceea, mi‑am revăzut întrebările în timp ce
luam cina. Am eliminat 40 din cele 160 de întrebări pe care mi
le pregătisem, sperând că, dacă voi putea pune o întrebare pe
minut, voi reuși. (Și când mă gândesc că, în urmă cu mai mulți
ani, refuzasem șansa de face un interviu cu Sophia Loren pen-
tru Playboy din cauză că îmi putea oferi numai șase ore!)
În dimineața următoare am ajuns la reședința unde stătea
Halle, în North Vancouver, cu 15 minute mai devreme decât ora
stabilită. Fotograful și cele două asistente aranjau camera de zi,
iar agenta ei era acolo, pentru a se asigura că la miezul zilei
eram gata să‑mi iau rămas‑bun. Halle a coborât la timp, iar în
următoarele 15 minute a pozat pentru fotografiile care urmau
să apară în revistă. Mi‑am dat seama că pierd din timpul meu,
așa că am început să‑i pun întrebări simple, cum ar fi dacă ar
prefera să filmeze în Canada pentru continuarea la X‑Men, sau
în Anglia, acolo unde turnase unul dintre filmele din seria
Bond, Die Another Day. Când Halle a ezitat să‑mi răspundă,
fotograful, care era canadian, a sărit: „Spune «Canada»!”. Apoi
am întrebat‑o care actor dintre cei care jucaseră rolul lui James
Bond era preferatul ei, iar fotograful a răspuns primul: „Spune
«Connery»!”. Când mi‑am dat seama că am de‑a face cu un
imbecil care nu înțelege că rolul lui acolo era doar să facă foto-
grafii, și nu să răspundă la întrebări în locul ei, m‑am aplecat
spre el și i‑am șoptit politicos „Taci!”. Apoi i‑am zâmbit lui
Halle și am ascultat‑o lăudându‑l pe Pierce Brosnan.
De cele mai multe ori când intervievez pe cineva, sunt doar
eu cu persoana respectivă. Așa îmi place mie. Uneori însă, nu
poți controla circumstanțele. Prima dată când i‑am luat inter-
viu lui Halle Berry am fost numai noi doi, însă acum agenta ei
nu ne îngăduia timpul pe care l‑am avut atunci. Și n‑avea de
116       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
gând să ne lase singuri. A stat pe treptele care duceau către
camera de zi tot timpul interviului. Și când am adus în discuție
subiectul sensibil legat de infidelitatea soțului ei, Halle a înce-
put să vorbească despre acest punct de cotitură dureros din
căsnicia ei, dar agenta a intervenit, spunându‑mi clar și răspicat
că răspunsul ei era suficient și că trebuia să trec la întrebarea
următoare. Comportamentul agentei de presă era deplasat și
inutil. Halle știa cum să se apere și singură, era fermecătoare și
vulnerabilă, și se pricepea foarte bine să‑și exprime punctul de
vedere. Instinctul îmi spunea să revin asupra subiectului și să‑i
pun și alte întrebări legate de acest subiect sensibil, tocmai pen-
tru că fuseserăm întrerupți. Cred că dacă o vedetă are nevoie
de ajutorul agentului ei pe parcursul unui interviu, atunci nici
n‑ar mai trebui să se deranjeze să dea interviuri, pentru că evi-
dent are ceva de ascuns.
Fiindcă o mai intervievasem pe Halle înainte, am putut
trece peste flecăreala de la început direct la întrebările care mă
interesau și am reușit, astfel, să fac interviul în cele două ore.
Dar, dacă asta s‑ar fi întâmplat prima dată, mă îndoiesc că am
fi putut ajunge așa de departe. Apoi, la sfârșitul lui 2002, am
constatat că apăruse deja un număr excesiv de interviuri și arti-
cole de prima pagină, pe care agenta ei le aranjase pentru ea în
reviste precum Vogue, Essence, Cosmopolitan, Entertainment
Weekly. Interviul pentru Playboy era doar unul dintre multele
care fuseseră publicate. Și‑apoi mai erau toate acele emisiuni
de televiziune, prezența ei la Larry King, la People in the News,
la CNN, aparițiile de la Entertainment Tonight și Access
Hollywood și la toate celelalte emisiuni locale de divertisment.
Era prea multă publicitate pentru un film în care ea nici măcar
nu juca rolul principal. De ce nu s‑a lăsat mai mult timp între
toate aceste apariții în mass‑media? De ce avea nevoie Halle
Berry de așa multă publicitate? Nu știu răspunsul la această
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       117
întrebare, dar am înțeles de ce agenta ei nu dădea mai mult de
două ore pentru un interviu: pentru că pur și simplu înșira inter-
viurile unul după altul, înecând, astfel, orice declarație intere-
santă pe care o făcea într‑un torent de apariții în mass‑media.
Cine‑și mai amintește ceva din ce a zis?
Așadar, ce e de învățat de aici? În primul rând, să ai de‑a face
cu agenții de presă este o povară. Slujba lor este să‑și protejeze
clienții și adesea sunt prea protectivi, iar interacțiunea cu ei
poate fi frustrantă. Numai că nu trebuie să lași asta să te descu-
rajeze. Să sperăm că vedetele se vor plictisi, până la urmă, să
facă numai interviuri flatante, cu jurnaliști care au stabilit mult
prea multe întâlniri, și le vor spune agenților lor de presă că nu
au nevoie să fie atât de cocoloșiți. Să sperăm… Dar, ca să fim
realiști, trebuie să obții cât mai mult în limita de timp pe care o
ai la dispoziție și în legătură cu subiectul pe care trebuie să‑l
acoperi. Trebuie să găsești modalități ca să‑l faci pe interlocu-
tor să se deschidă în fața ta, punându‑i întrebări provocatoare,
care l‑ar putea stimula să vină cu răspunsuri originale. Iar dacă
vei avea vreodată nevoie de un motiv să nu fii nemulțumit pen-
tru că nu iei interviuri unor oameni faimoși, atunci acesta e: nu
ești nevoit să negociezi cu un agent de presă; nu mergi la un
interviu cu mâinile legate. Firește, asta înseamnă și că nu vei
ajunge să stai de vorbă tête‑à‑tête cu Halle Berry, dar nu pentru
asta ai ales să faci jurnalism, nu‑i așa?
Cum să te documentezi
și cum să‑ți pregătești întrebările
Sunt multe moduri în care poți ajunge să fii bine informat,
dar, până la urmă, totul se reduce la munca de documentare.
În funcție de cine este cel căruia te pregătești să‑i iei un interviu,
118       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
trebuie să citești cărțile pe care le‑a scris, la care a colaborat sau
despre care a scris ori cărțile care tratează teme care au legătură
cu activitatea lui. Dacă e actor sau actriță, trebuie să‑i vezi fil-
mele, să citești articole apărute în presă și recenzii, să stai de
vorbă cu cei care au lucrat cu persoana respectivă. Dacă te
pregătești să îi iei un interviu unui om de afaceri, citește raportul
anual al companiei la care lucrează, dar și rubrici de economie
din ziare, pune‑te la curent cu istoria companiei și cu evoluția
pieței. Dacă e vorba despre oameni de știință, istorici, geologi,
matematicieni sau alte persoane din lumea academică, învață
tot ce poți despre domeniul lor de expertiză, citește articole sau
cărți din zona lor de interes (dacă vei sta de vorbă cu un geolog,
n‑ar fi rău să citești una dintre cărțile lui John McPhee*; dacă e
vorba despre un matematician, sunt multe cărți accesibile care
te vor familiariza cu domeniul numerelor). Când mă pregăteam
să‑l intervievez pe Linus Pauling**, știam că nu voi putea înțelege
conceptele din chimie care l‑au condus la elaborarea teoriei
generale a anesteziei, dar i‑am citit cartea No More War! și i‑am
putut pune întrebări profane despre importanța cercetării sale
și cum a reușit să îmbine pasiunea pentru știință cu atitudinea
morală de dezobediență civilă.
Dacă intervievezi actori, intră pe internet și citește ce s‑a
mai scris despre ei, uită‑te la filmele lor, urmărește‑le emisiu-
nile de televiziune, citește recenziile despre filmele lor (mai
ales pe cele critice), du‑te la bibliotecă și roagă‑l pe bibliotecar
să‑ți dea să citești tot ce are despre persoana respectivă. Pe raf-
turile din biblioteca mea am zeci de cărți biografice despre
actori, despre anumite ere cinematografice (precum Easy
Riders, Raging Bulls, The Gross, The Grove Book of Hollywood,
*  Scriitor american, considerat unul dintre pionierii non‑ficțiunii creative. (n. red.)
**  Chimist american, laureat al Premiului Nobel pentru chimie (1954) și al Premiului Nobel
pentru pace (1962). (n. red.)
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       119
Reel Power, Hollywood Remembered), toate cărțile Paulinei Kael,
colecții de recenzii, interviuri‑portret sau eseuri de John Simon,
Terence Rafferty, James Agee, Dwight Macdonald, Stanley
Kaufman, Lillian Ross, Andrew Sarris, Rex Reed, Tom Burke,
Richard Schickel, Roger Ebert, François Truffaut, Kenneth
Tynan, Alexander Walker, David Mamet, cărți de bârfe precum
Inside People, Dish, Fame, ghiduri cinematografice precum cel
al lui David Thomson, Biographical Dictionary of Film, Film
Encyclopedia al lui Ephraim Katz sau Movie Encyclopedia sem-
nată de Leonard Maltin. Când iau un interviu cuiva din indus-
tria filmului, mă uit la indexurile acestor cărți ca să văd dacă
cel pe care urmează să‑l întâlnesc este menționat.
Dacă le vei lua interviu unor scriitori, trebuie să citești ce‑au
scris aceștia și despre lucrurile care îi interesează. Când l‑am
intervievat pe Elmore Leonard, am citit 14 dintre romanele lui;
când am intervievat‑o pe Joyce Carol Oates, am încercat să
citesc genuri diferite – eseurile ei, poeziile, povestirile scurte,
piesele de teatru și romanele. Pentru interviul cu Saul Bellow
am citit din nou cărțile pe care le citisem în tinerețe, cum ar fi
Henderson the Rain King*, The Adventures of Augie March** și încă
vreo cinci sau șase cărți. Am citit, de asemenea, toate eseurile
și cărțile pe care le‑am putut găsi despre romanele lui. Pentru
interviul cu Truman Capote, i‑am citit toate cărțile, dar și multe
dintre articolele scrise despre el. Pentru a‑l intervieva pe James
A. Michener, care a scris romane de câte 1 000 de pagini, am
selectat câteva cărți din perioada de început, câteva din cea de
mijloc a carierei lui și alte câteva dintre cele mai recente. Când
ne‑am întâlnit, mi‑a spus că avem la dispoziție numai o zi. I‑am
*  Carte apărută și în limba română cu titlul Henderson, regele ploii, traducere din engleză
de Vali Florescu, Editura Polirom, Iași, 2007. (n. red.)
**  Carte apărută și în limba română cu titlul Aventurile lui Augie March, traducere din
limba engleză de Nadina Vișan, Editura Polirom, Iași, 2008. (n. red.)
120       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
spus că pregătisem 56 de pagini de întrebări scrise la un rând și
care aveau legătură cu ce citisem. Mi‑a zis că ar fi bine să înce-
pem la ora 8 în dimineața următoare, ceea ce am și făcut… și
am stat de vorbă până la 10 seara. M‑a invitat să revin a doua
zi dimineața la ora 8 și scenariul s‑a repetat. La fel s‑au petrecut
lucrurile și în a treia zi, și într‑a patra. La finalul celei de‑a cin-
cea zi eram extenuat, iar Michener era gata, în sfârșit, să se
întoarcă la romanul pe care îl scria când îl întrerupsesem.­
Când Jeanne Zelasko, reporterița de la televiziunea Fox
Sports, a fost desemnată să acopere cursele de la Daytona 500,
nu știa de ce șeful ei crezuse că se poate descurca cu un astfel
de subiect, câtă vreme nu știa nimic despre NASCAR. A avut
două săptămâni la dispoziție ca să se pregătească. „Primul
lucru pe care l‑am făcut când am ajuns la Daytona a fost să mă
duc la o librărie”, povestea ea mai târziu. „Am citit toate cărțile
pe care le‑am putut găsi acolo despre NASCAR, inclusiv
NASCAR for Dummies.” Documentarea pe care a făcut‑o a con-
dus‑o într‑o lume cu totul nouă, unde participanții erau acce-
sibili, iar reportajele ei – extraordinare. „Interviurile după
opririle la standuri sunt la fel de importante ca și interviurile cu
jucătorii după un derby. Simți, efectiv, cum îți crește nivelul de
adrenalină. Numai că asta se întâmplă de 4‑5 ori, nu doar o
dată, fiindcă sunt 4 sau 5 opriri la standuri într‑o cursă.”
Pe soția mea o deranjează faptul că revistele au început să
ne invadeze locuința. S‑au adunat teancuri peste teancuri peste
tot, în șifoniere, în dulapuri, pe rafturi, în cutii depozitate în
garaj, în camerele celor două fiice ale noastre – acum sunt libe-
re, că au plecat de‑acasă –, pe podeaua din dormitorul nostru,
pe scaunele nefolosite din sufragerie, pe fiecare treaptă care
duce la biroul meu de la etaj și, firește, în băi. The New Yorker,
Atlantic, Rolling Stone, Details, GQ, Esquire, Playboy, Diversion,
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       121
Movieline’s Hollywood Life, Vanity Fair, Spin, Newsweek, The Los
Angeles și NY Times Sunday Magazines, Entertainment Weekly,
ANOTHER, Smithsonian, National Geographic, Interview, Mother
Jones, Golf Digest, Maxim, Detour… se înmulțesc precum
muștele. Și de fiecare dată când primesc o ofertă pentru un abo-
nament anual la nu știu ce revistă, la mai puțin de un dolar
exemplarul, nu pot să rezist. „Este pentru documentare”, îi
spun soției mele, deși ea știe prea bine că n‑o să am timp să le
citesc. În schimb, le răsfoiesc pe toate când le primesc, mă uit
la cuprins, îmi arunc ochii pe fiecare pagină, îmi notez artico-
lele de care sunt interesat… apoi le pun mai întâi pe noptieră,
după aceea le mut în teancuri într‑un colț al camerei, apoi la
parter, unde le clasific și le repartizez în diferite locuri din casă.
Asta pentru că știu că atunci când mi se încredințează un inter-
viu, primul lucru pe care îl fac este să examinez revistele pe
care le am, ca să găsesc ce s‑a mai scris despre persoana respec-
tivă. Și ceea ce nu găsesc acasă, caut pe internet sau la bibliotecă.­
Iată, de exemplu, interviul pe care l‑am făcut în 2003 cu Drew
Barrymore. Când redactorul revistei Movieline m‑a sunat și m‑a
întrebat dacă pot pregăti un interviu cu ea într‑o săptămână,
am găsit imediat două interviuri cu ea apărute în aceeași revistă,
un articol de prima pagină în Rolling Stone, unul în fosta revistă
Talk și interviul din Playboy. Cinci articole importante despre o
actriță de 27 de ani, apărute între 1998 și 2001. Dar în anul care
trecuse de la apariția acelor interviuri, Drew se măritase și
divorțase de Tom Green, produsese cu succes Charlie’s Angels*,
dar și continuarea acestuia, și era implicată în filme precum
Confessions of a Dangerous Mind**, Duplex, So Love Returns,
Barbarella și A Confederacy of Dunces, fie ca actriță, fie ca pro-
ducătoare, așa că știam că voi găsi informații noi despre ea.
*  Film difuzat în România cu titlul Îngerii lui Charlie. (n. red.)
**  Film difuzat în România cu titlul Confesiunile unei minți periculoase. (n. red.)
122       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
Am reușit să găsesc și câteva articole pe internet: „A Whole
New Drew” în revista Premiere, „For Real This Time” și
„Kidding Aside” în People Weekly, „Drew Love”, din Canadian
TV Guide, un interviu scurt care a apărut în FHM, „Drew
Confessions” din Allure, „Personal Best” din US Weekly, „The
True Drew” din revista Rosie, „This Girl Gets Through
Anything” din YM, „The Risk It took For Love” în Marie Claire,
„The New Drew” din Harper’s Bazaar și „Tom, Drew Divvy Up
Assets” din E! Online News. În timpul unui zbor spre New York
am găsit, lăsat pe scaunul de lângă mine, un număr din revista
InStyle care avea o reclamă cu Drew și Silent Movie Theater din
L.A., din care reieșea că e protectoarea acelui loc. Iar într‑o
recenzie semnată de producătoarea Lynda Obst la cartea scrisă
de Mollie Gregory, intitulată Women Who Run the Show, am citit
cuvintele acestea, pe care le‑am subliniat conștiincios, le‑am
decupat și le‑am adăugat la „dosarul” despre Barrymore, tot
mai voluminos: „Am remarcat pentru prima dată o schimbare
în sistemul de valori al Hollywoodului când am citit că Drew
Barrymore, o femeie pe care o știu deșteaptă și ambițioasă,
neagă îngrozită că ar fi feministă. Dintr‑odată, părea de la sine
înțeles că feminismul e o chestie demodată. Ceea ce mi s‑a
părut uimitor”.
Poate te întrebi de ce petrec așa de mult timp citind articole
despre această tânără actriță? Am luat‑o pe Drew Barrymore ca
exemplu, dar adevărul este că, indiferent pe cine intervievez,
fac aceeași muncă de documentare, pentru că vreau să știu cât
mai multe despre persoana respectivă, înainte de a începe
să‑mi scriu întrebările. În felul acesta am șanse să vin cu ceva
nou. Nu vreau să scriu ceva ce s‑a mai publicat în altă parte.
Vreau să fac un pas înainte, să obțin cât mai multe informații
noi cu putință. Și singurul mod în care pot face asta este să știu
ce s‑a mai scris deja.
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       123
 Așa că citesc cele mai noi articole apărute, subliniez tot ce
cred eu că n‑a mai apărut în alte reviste, iar apoi trec prin
însemnările pe care le am ca să concep niște întrebări. În con-
tinuare, îți voi arăta, concret, cum are loc acest proces.
Aproape fiecare articol despre Drew Barrymore face referire
la aceleași date biografice: apariția ei de mică în filmul E.T.,
modul în care Steven Spielberg a jucat pentru ea rolul unei
figuri paterne, faptul că tatăl ei a abandonat‑o, că a avut o
mamă indiferentă, care o lăsa să meargă în cluburi când nu era
nici măcar adolescentă, faptul că a început să consume de tim-
puriu cocaină și marijuana, că s‑a internat, la 14 ani, într‑o cli-
nică de psihiatrie, despărțirea de mamă pentru mai mult de 10
ani, prima ei căsnicie, care a durat mai puțin de o lună, perioa-
da ei de vegetarianism și cea când a renunțat să mai fie vegeta-
riană, momentul în care și‑a arătat sânii în emisiunea lui David
Letterman. În regulă, știm toate aceste lucruri, de ce să le
punem din nou pe tapet? E pur și simplu inutil, pentru că majo-
ritatea celor care cumpără o revistă dedicată filmului ca să
citească un articol despre Drew Barrymore știu deja toate aces-
te detalii. Cititorii ar vrea să afle ce a mai făcut în ultimul timp,
cum gândește în prezent. Dar, bineînțeles, în trecutul ei sunt
atât de multe întâmplări interesante, încât e greu să renunți la
oportunitatea de a‑i pune câteva întrebări care nu i‑au mai fost
puse înainte.
Așadar, ce am aflat din fiecare articol pe care l‑am citit și nu
aflasem din celelalte?
Din Playboy am aflat că este reîncarnarea bunicului ei John,
că tatăl ei este deopotrivă nebun și genial, dar și un vagabond
venit din iad, că momentul cel mai profund din viața ei a fost
când, la vârsta de trei ani, i‑a spus mamei sale că vrea să fie
actriță. Că e dependentă de comedie, că a făcut promisiuni pe
care nu le‑a putut respecta, că îi este frică de igienă și de
124       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
mâncare, că pe vremea când a fost chelneriță a scuipat în cafea-
ua unui client și că după părerea ei Adam Sandler este cel mai
minunat bărbat din lume. Din câteva numere ale revistei US am
aflat că, pe când era în New York, pentru fi gazda emisiunii
Saturday Night Live, a fugit de le studiourile NBC pentru că
auzise despre primele cazuri de antrax din oraș. Jonathan
Kaplan, regizorul filmului Bad Girls*, a spus că Drew îi amintește
de Jodie Foster. Autorul unui articol din revista Talk o considera
exact opusul lui Jodie. Tot în revista Talk, Drew Barrymore
povestește despre momentul în care era pe platourile de filmare
de la Charlie’s Angels, în timp ce Tom Green, logodnicul ei de
atunci, își făcea o operație de cancer testicular. Tot din revista
Talk am aflat că îi plac Charles Bukowski și T.S. Eliot și că a fost
prima actriță – după Streisand și Fonda, în anii 1970 – care a
produs ea însăși filmele în care a jucat, construindu‑le, astfel,
după propriul gust și a mai și câștigat o grămadă de bani. În cele
două interviuri date revistei Movieline a povestit despre incendiul
care i‑a mistuit casa ca despre o întâmplare care a avut un sens
spiritual. A mai spus că îi place să se uite la filme vechi în care
au jucat membrii familiei ei, că șeful ei de la Miramax, Harvey
Weinstein, a fost mentorul ei, iar Madonna, unul din primele
ei modele de viață, că vrea să regizeze și că într‑o zi va fi o mamă
bună. (Dar ziua aceea era încă departe, dacă e să ne luăm după
declarația lui Drew din revista Rosie: „Sunt prea egoistă acum
ca să am copii”.) Tot din Rosie am aflat că Drew s‑a considerat
„un copil neastâmpărat și precoce, care credea că știe totul”. În
Marie Claire a mers puțin mai departe, zicând: „Eram războinică,
un mic coșmar, total scăpată de sub control”, iar din Rolling
Stone am aflat că nu mănâncă ciocolată și îi este frică de ocean,
că se crede nebună, c‑a fost profund mișcată de cartea
*  Film difuzat în România cu titlul Fetele rele cuceresc Vestul. (n. red.)
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       125
Conversations with God și nu crede că este posibil să o iubească
cineva. A oferit chiar și o definiție a iubirii: „Cineva care te ajută
și pe care îl ajuți, și cu care ești împreună în această aventură
minunată a vieții”. Pentru revista Premiere a declarat că telefonul
ei nu sună foarte des și că nu este genul de persoană căreia cineva
s‑ar gândi să‑i dea un rol. A mai spus că ea și cu Tom Green erau
„făcuți să fie împreună” și că „universul nu‑i împiedică pe
oameni să se găsească unii pe alții… depinde numai de tine să
n‑o dai în bară”. A mai vorbit și despre faptul că a făcut consiliere
psihologică și că nu a întâlnit‑o niciodată pe sora ei vitregă. În
People Weekly am găsit informația că fiica de 8 ani a lui Courtney
Love și Kurt Cobain i‑a fost domnișoară de onoare la nunta cu
Tom Green și că au instalat un banner uriaș în care se ura „La
mulți ani” unui cuplu imaginar, pentru a‑i păcăli pe paparazzi.
În Canada, revista TV Guide a fost singura care a vorbit despre
faptul că Drew a fost extrem de rănită că Saturday Night Live a
luat‑o peste picior în legătură cu incendiul care i‑a distrus casa.
Din FHM am aflat ce calități caută ea la un bărbat și ce a găsit la
Tom: „Este amuzant, extrem de înțelegător, îi place aventura,
este un om bun, știe să comunice și mă inspiră să fac lucruri
bune în viață și să fiu o persoană bună”. Allure a scris că la pre-
miera filmului Charlie’s Angels de la Palatul Buckingham, Drew
Barrymore a stat lângă Prințul Charles, pe care l‑a făcut să râdă
când i‑a atins sânul lui Lucy Liu, din greșeală. În Marie Claire a
vorbit despre cât de ironic e faptul că atât ea, cât și mama ei, au
pozat pentru Playboy și au avut ca iubiți cântăreți tineri. În YM
spunea că nu‑i place să‑i judece pe ceilalți și că a plâns când a
citit o scrisoare de la partenerul ei Nan Juvonen, care îi scria cât
de mult o apreciază. În Harper’s Bazaar am citit că și‑a tăiat
primele fire de păr albe, punându‑le la păstrare într‑o pungă
Ziploc și că întotdeauna încearcă să‑și aranjeze sânii ca să pară
mai mici. Conform revistei E! Online News, Tom Green a primit
126       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
o casă în valoare de 2 milioane de dolari, iar ea a păstrat‑o pe
cea din Los Angeles, plus o diferență de 307 603 de dolari.
Toate vorbele bune despre Tom și dragostea mare pe care i‑o
purta m‑au făcut să mă întreb ce nu a mers în relația lor, de ce
o pasiune atât de mare s‑a stins așa de repede? Știam că urmea-
ză să aflu asta de la ea, dar am vrut să‑mi fac singur o idee în
legătură cu posibilul răspuns. Și, în sfârșit, în numărul din 12
ianuarie 2002 al revistei People Weekly am găsit răspunsul: „În
emisiunea Tonight Show din 1 noiembrie, Barrymore a recunos-
cut că în căsnicie îi place să dețină controlul”. N‑am văzut acea
emisiune, dar era exact ce căutam. Cel care înaintase divorțul
fusese Tom Green. „Marele glumeț” pur și simplu n‑a suportat
să fie controlat de cineva, iar Drew, care provenea dintr‑o fami-
lie disfuncțională, n‑a avut suficientă încredere în partener încât
să renunțe la o parte din controlul asupra propriei vieți. Apoi, în
Marie Claire, a povestit că o atrag „băieții răi” și că asta valida,
într‑un fel, faptul că ea însăși era o „fată rea”, dar că ceea ce‑i
alunga din viața ei, în cele din urmă, era faptul că le stătea tot
timpul în cale, iar asta îi făcea claustrofobi. Iată un aspect ce
merită explorat. Pentru asta faci muncă de documentare!
Fiindcă interviul este un pact, o înțelegere între tine și cel pe
care vrei să‑l intervievezi, trebuie să te asiguri că nu‑l vei plictisi.
Vrei să obții răspunsuri noi, pline de vioiciune, și cea mai bună
metodă să te asiguri că așa va fi este să‑i poți pune întrebări noi
și provocatoare, să mergi mai în profunzime decât cei de dinainte.
Nu contează dacă e vorba despre Drew Barrymore, John Ashcroft,
Don DeLillo sau Matt Groening – dacă ești plătit să iei interviu
cuiva, slujba ta este să faci cel mai bun interviu posibil, iar pentru
asta trebuie să citești tot ce se găsește despre persoana cu care
vrei să stai de vorbă, trebuie să analizezi, să cântărești ce s‑a
spus, să cauți nuanțe, subtilități, gânduri care n‑au fost exprimate
pe de‑a‑ntregul și‑apoi să faci săpături într‑o anumită direcție.
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       127
 Iată cum procedez eu.
După ce închei cu munca de documentare, scriu întrebările
și apoi le pun cât de cât în ordine, astfel încât, în timpul inter-
viului, să pot să mă uit la un titlu scris cu majuscule, îngroșat și
subliniat – ca de exemplu FAMILIE sau RELAȚII sau
ADOLESCENȚĂ –, și să am la dispoziție o serie de întrebări
având legătură cu fiecare temă. Am descoperit că, atunci când
ții informațiile în ordine, ajută conversația să meargă înainte,
în special când ești constrâns de timp. (Ken Auletta lucrează la
fel. „În general”, spune el, „când planific un interviu, grupez
laolaltă anumite întrebări. Astfel controlez ritmul interviului.”)­
Toate întrebările pe care le‑am pregătit pentru Drew pot fi
găsite în Anexa 1, la sfârșitul acestei cărți, dar în acest capitol
voi cita câteva dintre întrebările pe care le‑am scris după ce am
citit interviurile menționate mai sus, alături de răspunsurile lui
Drew, pentru a arăta cum te poți folosi de afirmațiile cuiva pen-
tru a săpa mai adânc.
Odată ce am pus întrebările pe hârtie într‑o ordine care să
imite o conversație imaginară, sunt pregătit să stau de vorbă cu
Drew. Pregătisem 160 de întrebări, ceea ce înseamnă, de obi-
cei, cam trei ore de interviu – în mare, o întrebare pe minut. Am
constatat însă că în prima jumătate de oră pun mai puține între-
bări decât în ultima jumătate, când la un moment dat spun ceva
de genul: „Nu mai avem mult timp la dispoziție, dar mai am o
mulțime de întrebări, așa că hai mai bine să vedem la câte ai
putea răspunde”. Dar până atunci suntem deja încălziți și inter-
locutorul meu își dă seama cam ce vreau să obțin – cât mai
multe afirmații cu valoare de citat. Mai departe, lucrăm împreu­
nă la asta.
Interviul cu Barrymore a durat cinci ore, dar pentru o vreme
n‑am fost sigur că‑l voi mai face, cu toată pregătirea mea, pen-
tru că a tot fost amânat din cauza programului ei de filmări.
128       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
Inițial, trebuia să îl facem într‑un weekend, apoi în timpul săp-
tămânii, apoi într‑o zi în care era liberă și nu călătorea nicăieri.
Când, în sfârșit, am reușit să stabilim o zi, agentul ei de presă
m‑a sunat și mi‑a spus că Drew vrea să‑mi vadă CV‑ul. Făceam
interviuri de peste 30 de ani, intervievasem câștigători de pre-
mii Nobel, Oscar, Emmy și Grammy, artiști celebri, scriitori,
oameni de știință, oameni de afaceri și nimeni, niciodată,
nu‑mi ceruse CV‑ul. Drew Barrymore mi l‑a cerut, așa că i l‑am
trimis și am așteptat să văd dacă înțelegerea noastră mai rămâ-
nea în picioare. M‑a chemat în ziua stabilită, așa că mi‑am
strâns echipamentul, mi‑am printat întrebările și‑am pornit
către studiourile Sony din Culver City.
Am stat în trailerul ei și am reușit să‑i pun majoritatea între-
bărilor între sesiunile de filmări pentru continuarea la Charlie’s
Angels. Interviul cu Barrymore este un interviu bun. Conține
multe afirmații care merită să fie citate, iar redactorul meu a
fost mulțumit, pentru că Drew a spus lucruri pe care nu le spu-
sese înainte. Din punctul meu de vedere, acesta este criteriul
după care se poate stabili calitatea unui interviu. Cât de original
este? Cât de fascinant? Cât de provocator? Cât de multe replici
ar merita citate?
Care au fost lucrurile cele mai interesante pe care le‑a spus
Drew în ziua aceea? Ei bine, iată câteva dintre ele.
comentariu Î: Într‑o emisiune la radio ai spus că viața este
Informația asta o am de la mai frumoasă datorită formației Beatles. E
un prieten. M‑am gândit adevărat?
că este un mod potrivit de
a începe o conversație.
BARRYMORE: Am știut că vei fi diferit de ceilalți
intervievatori. Da, acestea sunt lucrurile care
contează cu adevărat. Radioul public și încercarea de a‑l salva, mai ales
când are legătură cu Beatles. În fiecare lună îmi aleg câte un alt cântec
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       129
de‑al Beatleșilor – acum ascult din nou „It’s Only Love”. Dar îmi place și
„Yes It Is”. Și versiunea cântecului „Mother Nature’s Son”, de pe albumul
Anthology. În urmă cu mai mulți ani cineva mi‑a dat o carte ciudată, The
Guide to the Advanced Soul, pe care, dacă o deschizi, indiferent ce
problemă ai avea, dai peste un pasaj care ți se potrivește, ca un fel de
prăjiturele norocoase cu răvaș, doar că e ceva mult mai profund. Pentru
mine, cântecele celor de la Beatles sunt același lucru. Indiferent ce dilemă
ai avea, un cântec de la Beatles te va ajuta să găsești răspunsul. Îmi plac
și pentru că poți face dragoste pe ele, că poți conduce, poți găti, poți face
curățenie, poți fi trist sau fericit – muzica lor se potrivește cu tot ce
trăiești.
Î: Din punctul tău de vedere, cine se compară azi cu Beatles?
BARRYMORE: Îmi place mult Beck – este preferatul meu. Îmi creează
aceleași stări ca Beatles. Tocmai am fost la două dintre concertele lui. Îi
știu toate cântecele și versurile. Beck face azi exact ce‑au făcut cei de la
Beatles, în vremea lor – explorează genuri muzicale, instrumente, stiluri
și culturi diferite – e ceva incredibil. Beck cântă folk, rap, big band*,
country, ritmuri disco din cele mai ciudate –,
îmi place când cineva se ridică dincolo de comentariu
etichete și clasificări. Este genul de remarcă
ce îți permite să schimbi
subiectul cu ușurință.
Î: Afirmația asta ți se potrivește și ție.
Următorul film produs de compania ta este Duplex, în care tu și cu Ben
Stiller puneți la cale uciderea unei femei în vârstă pentru a‑i lua
apartamentul. Pare a fi o comedie neagră. Îl consideri inovator în
vreun fel?
*  Orchestră de jazz cu 15‑20 de instrumentiști. Muzica de big band a devenit populară
în anii 1930 și 1940. (n. red.)
130       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
BARRYMORE: Da, sigur. La NPR se vorbea despre felul în care The
Graduate* a schimbat industria filmului, într‑o vreme când nu se
produceau decât filme western și musicaluri. Când mă gândesc la regizorii
mei preferați – Preston Sturges, Hal Ashby –, mă întreb de ce nu mai sunt
oameni ca ei și filme ca ale lor? Dar, de fapt,
încă se mai fac – mă gândesc la filmele lui Wes comentariu
Anderson, Spike Jonzes. Vor exista întotdeauna Întrebarea se referea la
filmul ei, dar ea a ales să
oameni care vor face filme extraordinare, care
vorbească despre regizorii
sunt inteligente, nebunești, interesante și care favoriți, din trecut și din
prezent, și despre filmul ei
îți stimulează mintea. Îmi plac foarte mult
preferat, pe care îl discută
comediile, chiar și cele comerciale – am nevoie amănunțit. Așa că, deși
trece de la un subiect
de ele ca de un medicament. Dacă am avut o
la altul, ne dă totuși o
zi proastă, pune‑mi o comedie cu Jim Carrey și mulțime de informații
m‑ai pus pe picioare! Woody Allen mi se pare despre filmele care‑i plac.
cel mai mare comedian al tuturor timpurilor,
dar filmele lui sunt așa de greu de înțeles, încât trebuie să cunosc foarte
bine desfășurarea filmului ca să mă bucur de el, altfel îmi spun: „Doamne,
nici anul trecut n‑am înțeles ce a vrut să spună cu chestia asta”. Annie
Hall este filmul meu preferat – este cel mai complex film care s‑a făcut
vreodată. Woody Allen încalcă toate regulile, dar și dărâmă toate zidurile.
Este și comedie, și dramă, dar și o poveste despre dragoste și viață, ceva
care îți rupe inima. În final, personajele nu rămân împreună. Filmul
merge înainte și înapoi, acțiunea nu este liniară, ci narativă. Și are cea
mai bună scenă din tot cinemaul, când personajele merg pe plajă și nu
se văd decât algele rostogolite de vânt – ei nici măcar nu apar în cadru,
nu li se aude decât vocea. Nu există o logică în felul în care se desfășoară
povestea, se întâmplă prea multe lucruri în același timp, și totuși e ceva
coerent. Datorită unor astfel de opere mi‑am ales să fac filme.
*  Film difuzat în România cu titlul Absolventul, cu Dustin Hoffman în tolul principal.
(n. red.)
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       131
 Î: Într‑o recenzie a cărții Women Who Run the Show, publicată în ziarul Despre TOM GREEN:
L.A. Times, producătoarea Lynda Obst a scris următoarele lucruri despre
schimbările apărute în modul în care femeile văd feminismul: „Am Î: Ai crezut că ai găsit tot ce‑ți puteai dori la Tom: „Este amuzant, extrem
remarcat imediat schimbarea în sistemul de valori al Hollywoodului când de înțelegător, îi place aventura, este un om bun și știe să comunice, mă
am citit că Drew Barrymore – o femeie pe care o știu deșteaptă și inspiră să fac lucruri bune în viață și să fiu o persoană bună”.
ambițioasă – neagă îngrozită că este feministă. Dintr‑odată, părea de la
sine înțeles că feminismul e o chestie demodată. Ceea ce mi s‑a părut BARRYMORE: E‑adevărat.
uimitor”. Ai fost conștientă că ai reușit să șochezi o producătoare de talia
lui Obst? Î: Atunci ce a lipsit?

comentariu BARRYMORE: Până acum, nu. Cred că BARRYMORE: [Pauză lungă. E prima dată în comentariu
Iată o afirmație memorabilă. multor feministe le‑a venit să mă ia de păr, timpul interviului când răspunsul nu vine pe Pauza în vorbire arăta că
când mi‑au citit afirmația. Când eram loc] Capacitatea de a vedea întregul tablou. este încă un subiect care o
adolescentă, feminismul era ceva care afectează profund.
Încrederea, care se construiește în timp. A fost
nu‑mi plăcea deloc, mi se părea că nu lasă loc pentru iubirea față de un o mare problemă pentru noi.
bărbat. Conținea prea multă ură la adresa bărbaților. Nu‑mi plac bărbații
care oprimă femeile, sunt o luptătoare pentru Î: Răspunsul ăsta e cam abstract. La ce te referi
comentariu
drepturi egale. Nu vreau să cred că femeile comentariu când vorbești despre „întregul tablou”?
Adesea oamenii răspund
sunt mai bune sau superioare, vreau doar ca Din nou, răspunsul ei într‑un mod care te
oferă posibilitatea de a nemulțumește, așa că
femeile și bărbații să fie egali. Nu văd de ce‑ar BARRYMORE: Mă refer la abilitatea de a da timp
schimba, ușor, subiectul, nu‑ți fie teamă să‑i întrebi
fi altfel. Dar sunt de acord că a fost nevoie de pentru a trece la altul, din nou, să‑i provoci să fie relației tale să crească. Nu știam cum să ne
oarecum înrudit. mai expliciți.
feministe, fiindcă ele au deschis drumul pentru descurcăm cu relația noastră, din cauza
ca o femeie de vârsta mea să poată avea lipsei încrederii și a
oportunitățile pe care le am și eu. comentariu
timpului.
Mi‑ar fi plăcut să dea mai
multe exemple, dar asta
Î: Apropo de oportunități, unde ai ajuns cu filmul Barbarella? Î: V‑ați „trăit” relația în ochii publicului. A fost a fost tot ce‑am scos de la
ea. Era cazul, așadar, să
o greșeală? abordez subiectul din alt
[Mi‑a răspuns, dar în loc să transcriu întregul interviu, aș vrea unghi.
să arăt aici cum se trece de la un subiect la altul și cum se BARRYMORE: Da.
construiește un interviu bazat pe noi informații obținute în urma
muncii de documentare]. Î: Vei proceda altfel în viitor?

132       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       133
 BARRYMORE: Da. BARRYMORE: În cele mai multe din situații era

comentariu
așa: fă cum zic eu.
Î: A fost mai mult un spectacol decât o relație, cu Tom? Bingo!
Î: Așteptările tale au fost: faci cum vreau eu sau
comentariu
BARRYMORE: Mă simțeam de parcă eram la „la revedere”?
Ce spune ea este revelator.
circ.
Vorbește despre căsnicia ei.
BARRYMORE: La fel a fost și pentru el. Când e vorba despre a avea
Î: Lui i s‑a părut la fel sau i‑a făcut plăcere? așteptări, dacă o ții numai pe a ta, până la urmă celălalt va face cum vrei
tu, numai că oamenii nu funcționează așa.
BARRYMORE: Ei bine, mare parte din slujba lui avea legătură cu asta. Iar
eu am intrat în jocul lui, pentru că am crezut că ne distrăm și că e Î: Iar asta te irită, te frustrează, te înfurie, te comentariu
amuzant, numai că întotdeauna trebuie să rămâi cine ești cu adevărat, face să‑ți ieși din fire? Încerc să înțeleg mai bine
nu poți deveni o altă persoană. ce vrea să spună ca să pot
încheia subiectul ăsta. Nu
BARRYMORE: Din ce în ce mai puțin pe măsură poți să tot insiști cu același
Î: La emisiunea Tonight Show ai recunoscut că, uneori, voiai să deții ce îmbătrânesc, dar cealaltă latură a mea vrea subiect, la un moment
dat trebuie să treci mai
controlul în căsnicie. A fost asta o problemă pentru Tom? așa de mult să‑i facă pe ceilalți fericiți, încât departe.
mă dau peste cap pentru a fi pe placul celorlați.
BARRYMORE: N‑a fost o problemă pentru mine și Tom, mă refeream mai Iar în trecut mi s‑a întâmplat să uit cu totul
mult la mine. Cea mai mare dezamăgire pe care am trăit‑o în relațiile ce‑mi doream eu.
mele se poate rezuma printr‑un singur cuvânt: așteptări. Ar trebui să
poți, cumva, să renunți la a mai avea așteptări, ceea ce nu înseamnă că Î: Nevoile tale s‑au ciocnit adesea cu cele ale
comentariu
nu‑ți vor lipsi anumite lucruri și că nu vei avea speranțe. Sunt anumite tatălui tău, care n‑a prea fost lângă tine. Ai
Vezi cum am trecut de la
cerințe și compromisuri pe care partenerii le fac într‑o relație pentru a‑l un tip de relație la alt tip
vorbit foarte deschis despre cât de mult te‑a
ajuta pe partener să facă față anumitor temeri, de relație? dezamăgit tatăl tău, despre care ai spus că e
unor aspecte ale propriei personalități sau nebun, geniu și un vagabond venit din iad. Cât
comentariu
unor lucruri din trecutul lor. Și poți să faci de nebun și ce fel de geniu?
Când răspunsul nu e clar,
continuă să întrebi. toate astea cu blândețe. Dar prea multe
așteptări îi înnebunesc pe oameni. BARRYMORE: „Nebun”, pentru că nu și‑a asumat niciodată nicio
responsabilitate. E interesat de ceilalți numai în măsura în care aceștia
Î: Iar așteptările au fost… ca totul o să fie perfect? Că va fi o relație cu pot să aibă grijă de el. Are tot felul de fobii ciudate care îi schilodesc viața.
totul specială? Și este genial, pentru că e incredibil de inteligent pe plan spiritual. Și e
un geniu absolut, pentru că este un afurisit de poet nebun. Spune lucruri

134       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       135
 pe care simt că trebuie să le notez imediat. Îmi zice: „Fato, am nevoie de cred ce curaj aveam când eram copil. Nu eram deloc rușinoasă. Acum nu
mâncare”, iar eu îl întreb „Ți‑e foame?” și el răspunde: „Foame? Mi‑e prea mai seamăn cu cea de atunci.
foame din ziua în care m‑am născut!”. Sună
grozav, nu‑i așa? Iar pe urmă vorbește despre comentariu Î: Ai un frate vitreg și două surori vitrege, toți mai mari decât tine…
Buddha care licărește într‑un colț sau despre Drew a spus adesea
tufișul cu care face sex și care tremură când în interviurile pe care BARRYMORE: Am două surori vitrege? Eu știam comentariu
le‑a dat că tatăl ei era
trece pe lângă el. Iar eu îi spun: „Nu pot avea nebun etc., dar nu a dat doar de una. Avantajele documentării.
niciodată amănunte. Aici Citisem despre cele două
grijă de tine, ești prea nebun”. Dar e ca poezia
o face. Nu mi se păruse un surori vitrege, le știam și
unui geniu. Relația cu tata este singura relație tip chiar atât de nebun, Î: Blyth și Jessica? numele, dar răspunsul ei
până la întâmplarea cu face dintr‑odată lucrurile
din viața mea care este la fel de importantă pe
tufișul… mai interesante.
cât e de profundă, dar de la care n‑am avut BARRYMORE: Nu o cunosc pe Jessica. Doar am
nicio așteptare. Când eram copil nu știam cum auzit de ea…
să fac să n‑am așteptări de la tata, dar odată ce‑am ajuns la adolescență
am făcut pace cu el. Nu poți aștepta nimic de la el și primești orice îți Î: Cine e?
oferă, oricât ar fi de puțin. E doar un om nebun, care‑și duce zilele într‑o
lume care pentru mine e interesantă și frumoasă. Dar nu e tată în BARRYMORE: Nu știu!
adevăratul sens al cuvântului, nu va avea niciodată grijă de mine. E o
persoană care ia, nu care dăruiește. Dar accept lucrul ăsta. Relația cu Î: Există șanse să fie sora ta vitregă?
mama e diferită. În copilărie, aveam alte așteptări de la ea.
BARRYMORE: Nu mi s‑a explicat niciodată clar. Nu e ca și cum am avea
Î: Spielberg își amintește că atunci când aveai șase ani i‑ai spus că ai fi reuniuni de familie în care să vorbim despre asta.
făcut mai bine o scenă din E.T. Îți amintești?
Î: Deci cei pe care‑i cunoști sunt Blyth și John?
BARRYMORE: Nu‑mi mai aduc aminte când a fost, dar în rest îmi amintesc
aproape tot, ca și când ar fi fost ieri. Țin minte că‑mi cerea să inventez BARRYMORE: Nu m‑am întâlnit niciodată cu Blyth.

comentariu
replici, ceea ce mă intimida. Dar era în

E.T. este un film clasic, deci

părerea ei despre film este mină
de aur pentru fanii înfocați ai
filmului, dar mi‑a plăcut mai
mult când a povestit despre
cum a lucrat cu Woody Allen.
regulă. Sunt sigură însă că a fost mult mai
puțin intimidant decât ar fi fost acum.
Când Woody Allen mi‑a cerut să improvizez,
am simțit că mă ia cu leșin. Dar la șase ani
eram mult mai îndrăzneață. Nu‑mi vine să
comentariu Î: Jonathan Kaplan, regizorul filmului Bad Girls,
N‑aș fi avut de unde să spune că îi amintești de Jodie Foster. Cei de la
știu asta, dacă nu m‑aș fi
revista Talk au scris că ești exact opusul lui
documentat.
Jodie. Oameni diferiți, percepții diferite. Care
dintre ei te‑au descris mai bine?

136       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       137
BARRYMORE: Cred că suntem foarte diferite. Ea are o grație extraordinară, interesantă despre ce nu pot face. Arată‑mi cum să ajung acolo. Ezit
care mie îmi lipsește. A dovedit o inteligență și o scrupulozitate la care întotdeauna să folosesc termenul de self‑help, pentru că sună ciudat, dar
eu pot doar să visez. Dar îi respect mult consecvența, longevitatea și a‑ți explora mintea și a fi mult mai conștient de tine însuți te face o
dragostea pentru film. Faptul că a ajuns să regizeze este un țel foarte persoană mai bună.
important pentru mine. Am văzut‑o întotdeauna ca pe un model. Și,
apropo, a fost cea mai mișto puștoaică. Uită‑te numai la filmele ei vechi – Î: Bunicul tău este subiectul unei povestiri celebre – Raoul Walsh i‑ar fi
era o bunăciune! ridicat corpul de la morgă și l‑a dus la locuința
comentariu lui Errol Flynn. Știi ceva despre legenda asta*?
Î: Mai ai primul tău fir de păr alb? Chiar înainte de a merge
să‑i iau interviul, un
prieten mi‑a reamintit BARRYMORE: Tata a spus că nu e adevărat, dar
BARRYMORE: Da, îl păstrez într‑o pungă de plastic pe care am scris: despre acest incident, apoi mi‑a dat de înțeles că așa a fost, deci nu
întrebându‑se dacă era
„Primul meu fir de păr alb”, iar George Clooney a scris pe cealaltă parte a adevărat. Am căutat știu ce să cred. Au făcut o parodie după
pungii: „Și ultimul”. Dar n‑a fost să fie așa, încep să am tot mai multe. E povestea asta în cartea lui povestea asta în filmul S.O.B. Sper să fie
Errol Flynn, My Wicked,
înspăimântător. Dumnezeule, îmbătrânesc. Văd și mici riduri, sunt tot Wicked Ways. Răspunsul adevărat. Sper din toată inima că, atunci când
felul de lucruri care se schimbă. lui Drew mi‑a oferit voi muri, prietenii mei o să‑mi fure cadavrul de
finalul acestui interviu.
Ceva mai devreme, când la morgă și o să facă o petrecere.
comentariu
Î: Ce alte lucruri mai păstrezi? o întrebasem despre
Știam despre firele de Beatles, a fost o întrebare
păr alb, dar ceea ce mi‑a sugerată tot de un prieten.
BARRYMORE: Păstrez o mulțime de lucruri. Îmi mai spus la întrebarea Iată deci că începutul și Cum convingi pe cineva să‑ți dea
următoare mi‑a permis să
place să păstrez bilete de concert, fotografiile o descopăr mai bine.
finalul interviului au fost un interviu
realizate cu sugestii venite
pe care le fac, o pană pe care o găsesc pe plajă, de la prieteni. Merită să ai
prieteni! Între momentul în care nepoata lui
cutii de chibrituri de la restaurante, dopuri de
plută de la sticle de vin băute într‑o noapte specială, lumânarea de pe William Randolph Hearst, moșteni­toarea
tortul aniversar al cuiva. Dacă cineva îmi scrie un bilet, îl păstrez. Mai ales celui mai mare conglomerat media privat din America, fusese
dacă e de la vreun iubit. răpită de S.L.A.** din apartamentul ei din Berkeley, la 4 februarie
1974, și arestarea ei, 19 luni mai târziu, la 18 septembrie 1975,
Î: Câți ani ai făcut terapie? când a fost condamnată la 7 ani de închisoare, Patricia Hearst

BARRYMORE: Se fac 14 ani deja. Acum am un terapeut incredibil de bun.
Nu mi‑a plăcut niciodată să merg la psihologi care sunt de acord cu tot
ce spun și îmi zic că sunt o persoană bună. La naiba cu toate astea!
Spune‑mi ce probleme am, vreau să le rezolv, și hai să purtăm o discuție
*  John Barrymore este bunicul lui Drew Barrymore, un cunoscut actor american. A fost
prieten bun cu Eroll Flynn, care a scris în memoriile sale că regizorul Raoul Walsh a ridicat de
la morgă cadavrul lui John Barrymore și l‑a dus acasă la Errol Flynn, unde l‑a proptit de un
scaun, că să‑l găsească Errol Flynn când se întorcea acasă. (n. red.)
**  Symbionese Liberation Army – Armata de Eliberare Simbioneză. (n. red.)

138       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       139
apăruse pe coperta revistelor Time și Newsweek (dar și în Rolling
Stone, U.S. News & World Report și, multe alte publicații) de
peste 12 ori, stabilind recordul pentru cele mai multe apariții pe
coperțile revistelor în cea mai scurtă perioadă. Autograful ei pe
oricare dintre coperțile acestor publicații este considerat, printre
colecționarii de astfel de suveniruri, un fel de Sfânt Graal, pentru
că nu era de acord să semneze pe oricare dintre ele. Știu asta
chiar de la ea, când i‑am pus dinainte numărul 2 din 1976 al
revistei Newsweek și am rugat‑o să‑mi dea un autograf. „Nu dau
autografe”, mi‑a spus, „iar când oamenii îmi trimit astfel de
reviste, ceea ce se întâmplă tot timpul, le păstrez. Nu le înapoiez
niciodată.”
Asta a fost una dintre numeroasele dezvăluiri pe care doam-
na Hearst mi le‑a făcut când m‑am întâlnit cu ea. Iată însă cum
am ajuns să fiu norocosul jurnalist care i‑a luat un interviu lui
Patty Hearst pentru Playboy (în martie 1982), după ce făcuse
doi ani de închisoare, înainte ca președintele Jimmy Carter să
o grațieze.
Într‑o zi m‑a sunat Christie Hefner și mi‑a spus:
— Patty Hearst vine cu soțul ei la noi să luăm micul dejun
împreună, vii și tu?
— Ca să încerc să o conving să‑mi dea un interviu? am între-
bat eu.
— Nu se știe niciodată, a zis Christie.
Hearst și Christie Hefner se întâlniseră cu ani în urmă.
Amândouă erau tinere, aveau legătură cu mass‑media și s‑au
plăcut una pe alta. Am fost sigur că, imediat după ce Patty a fost
răpită, Christie se va gândi să‑și angajeze bodyguarzi.
Așadar, m‑am dus la reședința Playboy, locuința tăticului
Hugh și a iepurașilor lui, mereu alții. Christie locuia în Chicago,
dar venise în L.A. cu treburi. Acest mic dejun era una dintre
acele treburi.
140       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
Era ora 8 dimineața când am trecut prin foaierul de marmură
spre sufragerie, unde erau deja Christie, Patty și Bernie Shaw,
soțul ei (care îi fusese bodyguard, înainte). Christie a făcut pre-
zentările și m‑am alăturat discuției lor politicoase, superficiale –
genul acela de conversație pe care o porți când, de fapt, te
gândești la cu totul altceva. În definitiv, alături de noi era femeia
care se aflase în centrul celei mai ample operațiuni de căutare
conduse de FBI, în toată istoria Americii – un fel de Osama bin
Laden al acelor vremuri. După ce fusese legată la ochi și ținută
de răpitori într‑un dulap 57 de zile, Patty s‑a hotărât să li se ală-
ture. A înregistrat un mesaj audio pe o casetă care a fost difuzată
pe toate posturile de radio și de televiziune din țară, în care spu-
nea: „Mi s‑a oferit șansa de a alege între a fi eliberată într‑o zonă
sigură sau a mă alătura Armatei de Eliberare Simbioneze, ca să
lupt pentru libertatea mea și pentru libertatea tuturor celor
oprimați. Am ales să rămân și să lupt… Mi s‑a dat numele Tania,
după cel al unei tovarășe care a luptat alături de Che [Guevara]
în Bolivia… Am aflat cât de corupți sunt porcii ăștia care ne con-
duc, iar tovarășii mei mă învață cum să‑i atac fără niciun fel de
milă”. Apoi, alături de banda asta de opt revoluționari plini de
zel, au jefuit câteva bănci, ucigând, din greșeală, o trecătoare
fără nicio vină, pe nume Myrna Opsahl. Au stat în câteva case
conspirative din Sacramento, San Francisco, Anaheim și L.A.,
până când poliția din Los Angeles a primit un pont în legătură
cu locul în care stăteau și l‑a incendiat, ucigându‑i pe cei mai
mulți dintre membrii bandei. Hearst, împreună cu Bill și Emily
Harris au scăpat, pentru că erau plecați să jefuiască un magazin
de articole sportive. Câteva luni după aceea, Hearst era convin-
să că, dacă s‑ar fi predat, ar fi fost ucisă. Procurorul General al
SUA a afirmat că era convins că Patty Hearst e teroristă, iar ea
credea că părinții ei nu mai voiau să audă de ea. Așadar, chiar și
atunci când a rămas singură, nu s‑a gândit să se predea. Era,
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       141
efectiv, prizoniera propriei minți, o minte care fusese spălată și
în care se înrădăcinase convingerea că revoluția este singura
soluție și că porcii de polițiști trebuie lichidați.
„Unde e Patty?” devenise laitmotivul acelor zile – întrebarea
se afla pe buzele tuturor, fiind prezentă în toate conversațiile
de la cină din toată America. Părea că toată lumea avea o părere
în legătură cu asta. Fusese o victimă sau se convertise de bună-
voie? Era o femeie tânără și vulnerabilă care fusese spălată pe
creier de o bandă de haimanale sau era o moștenitoare răsfă­
țată, care descoperise posibilitatea unei aventuri printre mem-
brii unui grup de activiști cu vederi de extremă stânga?
După ce fusese prinsă și interogată de psihiatri, avocați și
alți reprezentanți ai legii de–a lungul a mii de ore, ce mai rămă-
sese din ea? Cine fusese cu adevărat și ce devenise acum?
Asta îmi trecea prin minte în timp ce dădeam untul de la
unul la altul, îmi puneam sare pe omletă și vorbeam despre cât
de frumoși erau peștii koi din iazul de lângă piscină.
— Apropo de bazin, a zis Hearst în timp ce ne terminam
cafeaua, mergem în jacuzzi?
— Sigur, a răspuns Christie, vii cu noi, nu‑i așa?, m‑a întrebat
ea.
— Bineînțeles, i‑am răspuns, simțindu‑mă deja puțin incon­
fortabil.­
Nu eram pregătit pentru întorsătura pe care o luau lucrurile.
N‑aveam costum de baie și nu eram sigur dacă îmi trebuia unul.
Nu știam care era eticheta pentru astfel de bălăceli matinale.
— Ne putem schimba în vestiarele din grota artificială, a zis
Christie. Larry, sunt dulăpioare în care găsești costume de baie,
alege‑ți unul de acolo.
Eram ușurat. Nu voiam ca lipsa unui abdomen bine lucrat
să mă împiedice să îi pun Patriciei Hearst marea întrebare –
dacă ar fi de acord să stăm de vorbă vreo câteva zile.
142       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
Dar aveam să primesc următoarea lecție: la reședința
Playboy nu prea ajung bărbați cu talia peste 80 de centimetri.
Cel puțin asta lăsau să se înțeleagă costumele de baie din dula-
purile de acolo. Erau peste 30 de costume de baie, și în niciunul
dintre ele nu‑mi încăpea posteriorul. Până la urmă, în ultimul
dulăpior pe care l‑am verificat, am găsit un slip pregătit, proba-
bil, pentru eventualitatea că printre invitați se va afla un luptă-
tor de sumo – era mai mare cu peste 20 de centimetri în talie!
Chiar și cu șireturile bine strânse, am fost nevoit să țin perma-
nent de el, ca să nu‑mi cadă în vine.
— Ce ți s‑a întâmplat?, m‑a întrebat Patty Hearst când am
ajuns, în sfârșit, acolo unde se găseau bazinele cu jacuzzi.
Era ca o peșteră construită deasupra solului, cu lumină difu-
ză și cu difuzoare mascate inteligent sub formă de pietre artifi-
ciale. Actorul Robert Culp a descris odată locul acesta de
petreceri drept „un minunat și opulent pântec matern”.
— A trebuit să dau un telefon, am mințit eu, în timp ce îmi
strângeam bine cu mâna costumul de baie și mă cufundam în
apa fierbinte, între Christie și Patty.
Bâști!
Pe măsură ce apa mi se urca până la brâu, tot așa se ridica
și slipul meu, ca o parașută a unui mic animal.
— Ce dracu’…? a zis soțul lui Patty, încercând să‑și ascundă
un hohot de râs.
Așa că am încercat să‑l imit cât mai bine pe inspectorul
Clouseau, când încearcă să ignore gorila de peste 200 de kilo-
grame din fața lui, în timp ce împingeam în jos costumul îmbi-
bat, ca să scot apa și aerul afară din el.
— Apropo, Patty, am spus, trecând rapid peste acest moment,
te‑ai gândit să dai interviuri pentru a‑ți promova cartea?
Așa am reușit să o conving pe Patty Hearst să dea singurul
interviu detaliat despre chinul prin care trecuse cu S.L.A.,
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       143
despre viața ei ca „Tania”, despre perioada în care a fost fugară
și despre prinderea ei, despre anii în închisoare și, în cele din
urmă, despre eliberare.
Așa că, dacă o să ai vreodată ocazia să te întâlnești cu cineva
care ține capul de afiș al ziarelor, acceptă fără să stai pe gânduri.
Și fii deschis la orice, fără să uiți că obiectivul principal este să
obții acel interviu.
Firește, nu întotdeauna iese așa cum vrei. În 2003, când
cursa pentru nominalizarea candidatului la președinție din par-
tea Partidului Democrat devenise tot mai aprigă, am avut oca-
zia să fiu invitat la un mic dejun de strângere de fonduri pentru
senatorul din Carolina de Nord John Edwards. Era cel mai
tânăr dintre potențialii candidați și Playboy voia un interviu cu
el. Dar redactorul mi‑a spus că senatorul refuzase. Mi‑am zis
că n‑am nimic de pierdut dacă mă duc la acel mic dejun și stau
de vorbă cu el, la sfârșit. Când i‑am fost prezentat senatorului,
i‑am vorbit fără ocolișuri:
— Domnule senator, am înțeles că nu vreți să dați interviu
pentru Playboy, dar permiteți‑mi să vă spun de ce ar trebui
totuși să o faceți: nu sunteți concurentul cu cei mai mari sorți
de izbândă; sunt câteva semne de întrebare legate de lipsa
dumneavoastră de experiență și de faptul că sunteți foarte
tânăr; n‑ați fost în armată, iar după septembrie 2001 și războiul
din Irak este evident că alegătorii vor un lider care să înțeleagă
domeniul militar. Numai aripa dreaptă a alegătorilor va fi
deranjată de faptul că veți da un interviu pentru Playboy, dar nu
aceștia sunt alegătorii dumneavoastră. Când Jimmy Carter a
ținut capul de afiș al ziarelor cu interviul din Playboy, asta n‑a
părut să‑i dăuneze – de fapt, o mulțime de tineri au votat cu el
datorită sincerității cu care a vorbit în acel interviu, iar asta pro-
babil l‑a ajutat să fie ales. E un risc, dar tot un risc este și și să
144       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
candidezi la președinție. Interviul va atrage și mai mult atenția
electoratului numai pentru că este vorba despre Playboy, așa că
ar putea fi un risc care merită asumat.
Spusesem totul dintr‑o suflare, dar avusesem doar câteva
minute singur cu senatorul și mi‑am încercat norocul cum am
crezut mai bine.
— N‑am refuzat niciodată interviul, mi‑a spus el, nici nu
știam despre așa ceva. Cred că trebuie să discutați cu cei de la
departamentul de comunicare.
La acest răspuns, am început să sper. În următoarele câteva
săptămâni am interacționat cu o mulțime de oameni din echipa
lui Edwards, încercând să stabilesc o întâlnire. Am stat de vorbă
cu doi avocați care îl consiliau pe probleme juridice, cu agentul
de presă și cu asistentul lui, cu secretarul de presă, cu secretarul
general, cu directorul de comunicare, cu un consultant inde-
pendent și cu un sondator de opinie. Unul dintre avocați mi‑a
spus că senatorul îmi va da interviul, iar secretarul lui de presă
mi‑a spus că nu va face asta. Am fost rugat să aștept, am fost
pasat de la unul la altul, iar în cele din urmă mi‑am dat seama
că nu voi reuși să fac interviul cu senatorul John Edwards pen-
tru Playboy. Și‑am mai înțeles că Edwards era un alt politician
care nu vrea să‑și contrazică sondorii de opinie și care nu și‑ar
fi asumat riscuri la început de campanie (iar un interviu pentru
Playboy reprezintă întotdeauna un risc, nu numai din cauza a
ce se spune, dar și pentru că anumite segmente ale societății
noastre încă nu sunt de acord cu faptul că femeile pozează dez-
brăcate). Un politician care, în cele din urmă, n‑a mai primit
nominalizarea pentru alegerile prezidențiale din 2004. Singurul
lucru pe care Bush îl avea și nu l‑am văzut la democrați a fost
disponibilitatea de a‑și asuma riscuri. Nu sunt de acord cu ris-
curile pe care și le‑a asumat, dar măcar a lăsat impresia că este
o persoană care își asumă deciziile pe care le ia. Edwards mi‑a
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       145
demonstrat că încă nu era în situația să ia decizii. Era încă
legat de partid.
Când mă uit înapoi și mă gândesc de câte ori a trebuit
să‑mi fac reclamă mie, ca ziarist, sau publicației pentru care
lucram pentru a obține un interviu, mă întreb cum de‑am mai
continuat în această profesie. În anii 1970 și 1980 nu era așa
de greu, în afară de cazul când cei pe care voiai să‑i intervie-
vezi erau Brando sau Streisand. Dar odată cu trecerea timpu-
lui publicațiile au proliferat și un număr tot mai mare de
reviste au intrat în competiție pentru numele cele mai cunos-
cute. Uneori m‑a ajutat că eram „cel care îl intervievase pe
Brando”, dar alteori,­nu, mai ales când persoana pe care o
„curtam” era nesigură pe ea și credea că nu era la înălțimea
lui Brando.
Modul în care încerc să‑i conving pe cei cărora vreau să le
iau interviu să‑l accepte este să le spun că voi fi pregătit, că nu
le voi irosi timpul, că voi face tot ce‑mi va sta în puteri nu
numai să‑i provoc, dar și să‑i stimulez. Îmi amintesc că, odată,
Alec Baldwin era cam nehotărât, așa că a cerut să mă vadă.
Ne‑am întâlnit în trailerul lui, aflat pe platourile de filmare, și
a început să‑mi spună despre ce nu voia să vorbească – practic,
nu voia să discute despre nimic din ceea ce mă interesa pe
mine. Dar ce puteam face? Fusese foarte clar în privința asta:
nu mă întreba despre toate aceste lucruri, iar dacă totuși vrei
s‑o faci, atunci n‑o să‑ți dau interviul. Așa că am fost de acord,
m‑am dus acasă, mi‑am revizuit întrebările, apoi m‑am întors
și primul lucru pe care mi l‑a spus a fost: „Știi că ți‑am spus
ieri că nu vreau să mă întrebi unele lucruri? M‑am răzgândit!
Întreabă‑mă orice”. Asta am și făcut. Iar când articolul a fost
publicat, m‑a sunat turbat de furie: „De ce‑ai scris toate lucru-
rile acelea?! Ți‑am spus că nu vreau să vorbesc despre ele!”.
146       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
◊ ◊ ◊
După cum îți amintești din ceea ce povesteam în legătură
cu Streisand, ceea ce a convins‑o, probabil, să‑mi acorde inter-
viul – renunțând la clauza prin care interviul era proprietatea
ei – a fost faptul că i s‑a părut interesant că eram un coleg
„artist”. În cazul lui Brando, e posibil să fi contat vederile mele
liberale și faptul că fusesem în Peace Corps, lucru despre care
i‑am povestit la telefon când am aranjat interviul pentru Playboy.­
Uneori nu‑i nevoie să convingi pe cineva să‑ți dea un inter-
viu, câteodată oamenii vin ei la tine cu un subiect, dar asta se
întâmplă foarte rar. De exemplu, după ce a făcut închisoare
pentru că a atacat un ofițer de poliție din cauză că ar fi lovit‑o
pe prietena lui, Christian Slater m‑a căutat și mi‑a spus că vrea
să‑mi dea un interviu despre ce i s‑a întâmplat, fiindcă nu voia
să‑și petreacă tot restul vieții vorbind despre asta. (Îl mai inter-
vievasem o dată înainte și vorbisem despre el într‑o emisiune
de televiziune, E! True Hollywood Story.) Voia să‑și spună
povestea, o dată și pentru totdeauna. Voia ca textul să apară în
Rolling Stone și mă întreba dacă sunt interesat. I‑am sunat pe
cei de la Rolling Stone, ei au fost de acord și am făcut interviul
(vezi capitolul următor). Dar asta e o întâmplare destul de
neobișnuită. Cel mai adesea, tu ești cel care dă telefoanele,
vorbești cu asistenții și agenții de presă, îți susții cauza și
explici de ce clientul lor ar trebui să‑ți dea interviul.
Cum să convingi un interlocutor indecis
Ce faci atunci când persoana care a acceptat să fie intervie-
vată se răzgândește în ultimul minut? Te‑ai documentat, ți‑ai
pus întrebările pe hârtie, ți‑ai concentrat toată atenția asupra
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       147
acestei persoane poate chiar săptămâni întregi, uneori chiar
mai mult… și‑apoi, pe neașteptate, ți se spune că interviul nu se
mai face. Este dezamăgitor, ca și atunci când afli că piesa de
ceramică pe care‑ai descoperit‑o este, de fapt, un fals sau că
ediția princeps pe care‑ai găsit‑o după luni de căutări este o
ediție de serie.
Mi s‑a întâmplat asta, din diferite motive, cu Alfred
Hitchcock, Fred Astaire, Leonard Bernstein, Debra Messing,
Robert Zemekis, Chuck Barris, Johnny Depp, Aretha Franklin,
Jennifer Love Hewitt, Jack Nicholson, Colin Farrell, Norman
Mailer, Henry Fonda și Willie Shoemaker. Uneori, persoana
respectivă renunță din cauza unei schimbări de program; alte-
ori, pentru că își dau seama că revista în care au acceptat să
apară interviul publică fotografii cu femei goale; câteodată,
pentru că nu se pot hotărî care fotograf să le facă pozele; alteori,
pentru că se îmbolnăvesc, sunt nesiguri pe ei sau sunt prea
ocupați. Și, uneori, din motive pe care nu le vei afla niciodată.
Când apar totuși astfel de situații, încerc întotdeauna să
conving persoana respectivă să se răzgândească. Deseori este
o pierdere de timp – odată ce cineva a hotărât că nu vrea să fie
intervievat, e greu să‑l faci să‑și schimbe hotărârea. Dar pe trei
dintre cei care mi‑au spus nu în ultimul moment am reușit,
până la urmă, să‑i fac să se răzgândească.
În cazul lui Henry Fonda, soția sa Shirlee a fost cea care l‑a
făcut să se răzgândească, după ce el s‑a plâns că nu este pregătit
să vorbească cu nimeni despre viața lui. Se întâmpla în 1981,
când Fonda era bolnav și se stingea încet, iar Shirlee nu era pre-
gătită să‑l piardă. Credea că, dacă aș fi reușit să‑l fac să vorbeas-
că, ar fi început să se gândească la viață și la familie, la cariera
și la albinele lui și, spera ea, și‑ar fi putut reveni. M‑a sunat și
mi‑a cerut să ne vedem. „Crezi c‑ai putea să stai de vorbă cu
Henry câteva zile – de fapt, cât mai mult timp posibil?”, m‑a
148       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
întrebat ea. „Acum nu vorbește deloc, dar, dacă l‑ai putea con-
vinge să stea de vorbă cu tine o oră sau două în fiecare zi, ar fi
o bună terapie pentru el.”
Era prima dată când mi se întâmpla asta. Nu mi se ceruse
niciodată să lungesc un interviu cât de mult posibil. De obicei,
era invers. Când am ajuns acasă la Fonda, înainte de a se așeza
să stăm de vorbă, cineva l‑a ajutat să se ridice din scaunul în
care stătea și s‑a plimbat încet prin cameră, vreo 15‑20 de minu-
te. Din cauza lipsei exercițiului, vocea îi era răgușită, dar
memoria încă îi era vie, iar Shirlee, care ne asculta din bucătă-
rie, era mulțumită să audă din nou vocea soțului ei. Chiar și
atunci când era irascibil sau arțăgos. Mai ales atunci!
Când secretarul lui Norman Mailer mi‑a spus că scriitorul,
aflat într‑un turneu de de promovare a cărții sale (Ancient
Evenings, apărută în 1983), nu are timp pentru un interviu, am
fost așa de dezamăgit încât i‑am trimis o telegramă care m‑a
costat 90 de dolari (asta se întâmpla înainte să se inventeze
faxurile și e‑mailurile), în care îi spuneam că în adolescență îi
citisem romanele și că am admirat întotdeauna modul în care
gândea. I‑am explicat cât de temeinic mă pregătisem pentru
interviu și că n‑ar trebui să nu respecte o înțelegere. Cred că i
s‑a făcut milă de mine pentru că am cheltuit atâția bani pe o
telegramă și s‑a răzgândit.
Willie Shoemaker, celebrul jocheu, acceptase să‑mi dea un
interviu. Mă documentasem, îmi pregătisem întrebările și eram
pe punctul de a pleca de acasă pentru a mă întâlni cu el, când
m‑a sunat, spunându‑mi că s‑a mai gândit la interviul nostru și
că, pur și simplu, nu crede că ar avea mare lucru de spus. I‑am
spus că tocmai ce pornisem spre el, că drumul până la el avea
să‑mi ia cam două ore și jumătate și că, dacă va fi de aceeași
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       149
părere când voi ajunge, eu o să fac, pur și simplu, cale întoarsă.
Nu se aștepta să nu accept un refuz, dar a fost de acord cu pro-
punerea mea, cât timp înțelegeam că nu era de acord să‑mi
acorde un interviu. Când am ajuns, m‑a poftit înăuntru și am
stat de vorbă câteva ore. M‑a invitat să mă duc cu el la hipo-
drom să‑l văd călărind (asta se întâmpla în 1982, înainte de
accidentul de mașină în urma căruia a rămas paralizat), apoi
ne‑am întors acasă și am mai stat câtva timp de vorbă. La
sfârșit, când mi‑am revăzut materialul, mi‑am dat seama de ce
i se spunea Silent Shoe*: pentru că nu era foarte clar în expri-
mare. Îmi răspunsese la întrebări, fără să‑mi dea niciun detaliu
grăitor, nu‑mi spusese nicio istorisire amuzantă. A trebuit
să suplinesc eu aceste amănunte prin felul în care am pus
întrebările­ – un lucru asupra căruia mi‑a atras atenția redacto-
rul, când mi‑a respins interviul, spunându‑mi că „întrebările
sunt mai bune decât răspunsurile”. Interviul n‑a mai văzut
lumina tiparului.
Uneori câștigi, alteori pierzi. Interviurile cu Mailer și Fonda
au meritat efortul în plus; Shoemaker era un personaj suficient
de cunoscut încât să merite să insiști să‑ți dea un interviu, în
ciuda rezervei sale. Ar fi trebuit să transform acea conversație
cu Shoemaker într‑un interviu‑portret al acestuia, adică să folo-
sesc doar acele replici care erau ieșite din comun și să constru-
iesc povestea în jurul acestora. Nu poți face nimic atunci când
n‑ai material, așa că nu abandona la primul „nu”. Dar la fel de
adevărat este că nu poți de fiecare dată să faci pe cineva să se
răzgândească, iar dacă nu reușești nici la a doua sau la a treia
încercare, atunci mai bine cauți pe altcineva.
*  În traducere aproximativă, „papucul tăcut”. (n. red.)
150       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
Cum să înveți să fii răbdător
Marlon Brando m‑a întrebat odată cum de continui să inter-
vievez actori. Cât de multe au ei, de fapt, de spus? M‑am gândit
la asta de‑a lungul timpului – în definitiv, odată ce l‑ai intervi-
evat pe Brando, pe care mulți îl consideră cel mai mare actor
american, de ce să le mai iei interviuri unor actori care nu sunt
de același calibru? Însă pe mine nu m‑a deranjat asta niciodată,
pentru că, așa cum a spus odată John Travolta publicului de la
emisiunea Actors Studio, „majoritatea oamenilor sunt intere­
sanți, trebuie doar să le pui întrebările potrivite”.
Unul dintre cele mai fascinante lucruri pe care le‑am desco-
perit stând de vorbă cu actori, dar și cu scriitori, cântăreți și cu
oricine altcineva, este că nu există două persoane la fel, fiecare
are o poveste a lui și e de‑ajuns să zgârii puțin la suprafață ca să
descoperi ceva special. Dar e nevoie de răbdare ca să descoperi
această unicitate.
Am învățat ce înseamnă să ai răbdare atunci când l‑am
intervievat pe Elliott Gould, în 1974.
Întâlnirea cu Gould fusese stabilită de agentul lui de presă
pentru ora 9 seara, la locuința lui închiriată din Beverly Hills.
Am ajuns la timp, împreună cu agentul de presă, dar Gould, nu.
Ușa de la casă era deschisă, așa că am intrat și ne‑am pus pe
așteptat, dar după o oră agentul lui mi‑a spus că avea altundeva
de mers, așa că am rămas singur în casă. Până a apărut Gould
a mai trecut o oră. În timp ce‑mi pregăteam reportofonul ca să
înregistrez, el a pornit televizorul, iar eu i‑am spus că nu pot
înregistra nimic dacă televizorul este pornit.
— Să mergem, atunci, în cealaltă cameră și să punem un disc
cu Marvin Gaye, a zis el.
— Putem asculta muzică sau putem face interviul, dar nu le
putem face pe amândouă în același timp, am zis eu.
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       151
 Gould n‑a avut nicio reacție. I‑am zis, în treacăt, că și eu sunt
din Bensonhurst, Brooklyn. El mesteca niște alune. Știam că
fusese purtător de cuvânt pentru siropul de ciocolată U‑Bet de
la Foxe și am adus asta în discuție. „Da, e o informație corectă”,
a zis el. Nu își ceruse scuze că întârziase două ore la întâlnirea
noastră și nu reacționa la încercările mele de a sparge gheața.
Se poate să‑l fi iritat că nu am vrut să fac interviul în timp ce
mergea și televizorul sau în timp ce cânta Marvin Gaye și, ca să
fiu sincer, nu știam ce să fac mai departe. L‑am întrebat de când
locuia aici, în Beverly Hills, dacă s‑a mai întors vreodată în
Brooklyn și ce părere are despre Dodgers. N‑a răspuns nimic.
În cele din urmă, am zis că poate nu era momentul potrivit pen-
tru interviu, era târziu și am fi putut încerca din nou în altă zi.
— Cum adică? m‑a întrebat el, ca și când s‑ar fi trezit din-
tr‑un vis. Vorbim, nu?
— N‑aș prea spune că asta facem.
— Nu poți să arunci, pur și simplu, cu întrebări și să te aștepți
să primești și răspunsuri. E nevoie de timp. Nu știu exact ce
anume vrei să afli, dar eu vorbesc cu tine, iar tot ce trebuie să
faci este să stai să asculți. Vrei puțină friptură?
— E aproape miezul nopții, am spus. Am mâncat acum câte-
va ore.
— Mama mea a făcut‑o. Mai mănâncă o dată.
— Mama ta locuiește cu tine?
— A ta locuiește cu tine?
— Ai locuit în aceeași cameră cu părinții tăi până la 11 ani,
nu‑i așa?, l‑am întrebat eu, încercând să ajung, astfel, de la frip-
tură la perioada copilăriei lui.
— Așa e. Ne‑am comportat ca niște animale nenorocite,
încercând să fim ceva ce nu eram. Multă vreme am crezut că e
ceva în neregulă cu mine, iar asta m‑a făcut foarte nesigur. Nu
152       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
știam suficient de multe despre mine ca să pot fi persoana care
trebuia să fiu. Nu exista niciun fel de armonie.
— Asta se întâmpla în perioada în care ți‑ai schimbat numele
din Goldstein în Gould?
— Da, s‑a întâmplat la TV, la o emisiune stupidă, unde tre-
buia să cânt și să dansez cu un grup de copii. Cei de la emisiune
mi‑au spus: „Numele tău e Gould, nu Goldstein”. Nici măcar
nu mi‑l schimbasem legal, dar nici nu contează, pentru că ești
așa cum te cunoaște lumea, nu contează cine ești cu adevărat!
Uneori sunt Elliott Goldstein. Elliott Goldstein este mult mai
tânăr decât Elliott Gould, așa că uneori trebuie să fiu Elliott
Goldstein. Apoi îmi spun: „La dracu’ cu Elliott Goldstein”. Dar
câteodată îmi place să fiu Elliott Goldstein. Sunt mai multe
lucruri de descoperit la Elliott Goldstein decât la Elliott Gould.
Elliott Gould este doar mai convenabil.
Cuvintele lui cuprindeau, pe undeva, o declarație existențială
despre identitate și faimă pe care nu o descifrasem încă. Dar
începusem să‑mi dau seama cum gândea Gould – mintea lui
semăna cu un jucător de baseball care aleargă când la stânga,
când la dreapta, căutând o luminiță care să‑l ajute să înainteze.
Când am încercat să aprofundez direcția asta legată de dubla
sa personalitate, a schimbat macazul și a decis că nu are, de
fapt, o personalitate duală. „Elliott Gould, Elliott Goldstein,
Elliott Goldstein, Elliott Gould – sunt una și aceeași persoană”,
a zis el.
Indiferent însă cine era acea persoană, îmi era greu să‑mi
dau seama ce fel de om era din vorbele pe care mi le spunea.
După prima sesiune de interviu, care a durat două ore, am tran-
scris conversația și mi‑am dat seama că pe hârtie nu avea niciun
sens. Am mai făcut încă două sesiuni de interviu, ascultându‑l
cum dădea răspunsuri excentrice la întrebările mele directe.
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       153
 De exemplu, când l‑am întrebat ce valori au cei din industria
cinematografică, comparativ cu oamenii care n‑au nimic de‑a
face cu filmele, mi‑a răspuns printr‑un cuvânt: lăcomie.
— Asta creează denaturări și deviații, a mai adăugat el.
Pădurile dispar, iar viața e anihilată. Văd toate scenariile scien-
ce‑fiction devenind realitate, cu roboți care ne guvernează. Noi,
oamenii, suntem magnifici… dar și foarte corupți. Suntem
lacomi. Ne omorâm între noi. Nu știm ce să facem cu viața
noastră. Și, cu toate astea, potențialul nostru poate fi canalizat
în multe direcții, putem fi orice. Ne‑a trebuit o mulțime de timp
să ajungem unde am ajuns și uite ce s‑a întâmplat în ultimii 20,
50 de ani. Ceea ce vom avea aici, pe Pământ, va fi foarte ase-
mănător cu ceea ce visa Hitler să facă din omenire, și nu mă
refer doar la farsa socio‑politică a conformității. Când vom
ajunge acolo, vom fi doar niște roboți, nu vom mai avea
conștiință, ăsta va fi sfârșitul nostru. Apoi vom deveni extrate­
reștrii pe care‑i căutăm noi în spațiu. Vom deveni toate lucrurile
de care ne temem acum.
Nu uitați, acesta e un interviu cu o celebritate. Redactorul
se aștepta să citească ce credea Elliott Gould despre căsnicia
lui cu Barbra Streisand, despre colaborarea cu Robert Altman,
filmul M*A*S*H și The Long Goodbye, și despre faptul că era pri-
mul actor american care lucrase cu regizorul Ingmar Bergman.
Până acum aflasem doar ce credea el în legătură cu omenirea
și spațiul cosmic și de fapt îl încurajam să continue în același
mod prin încercarea mea de a‑i înțelege afirmațiile – ce păreau
să fie produsul direct al fluxului conștiinței, mai degrabă decât
al gândirii lucide.
— Multe dintre lucrurile pe care mi le spui se referă la uma-
nitate, în general. Nu prea vorbești la persoana întâi. Este ăsta
rezultatul unei analize?
154       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
— Cred că am folosit o dată persoana întâi, mi‑a răspuns el.
Nu există, de fapt, decât un singur creier și o singură viață. Ideea
e să fii suficient de deschis și să ai suficientă încredere în tine
încât să accepți că informația e acolo, oriunde s‑ar afla. Este ca
sigla Universal care apare în filme sau ca centura lui Saturn.
Orice fel de informație ar exista, oriunde ai fi, va veni la tine.
Dar ceea ce primeam eu nu era însă pe placul redactorului
de la Newsday, după cum aveam să aflu când i‑am trimis tran-
scrierea interviului. „Parcă e drogat”, mi‑a zis el, „nu putem
tipări așa ceva.” Nu dădusem greș niciodată cu un interviu,
înainte, și n‑aș fi vrut să nu se aleagă nimic de timpul petrecut
împreună, așa că l‑am întrebat pe Gould dacă e posibil să mai
discutăm o dată, ca să văd dacă pot obține ceva mai accesibil.
Când am ajuns la Gould, acasă la el erau doi iepurași
Playboy, actorii James Caan și Warren Berlinger, plus încă patru
prieteni de‑ai lui. Muzica urla, oamenii mâncau, în aer mirosea
a marijuana. Când am intrat, Elliott se juca la un automat cu
bile. I‑am spus că interviul fusese respins, dar că sunt sigur că
putem scoate ceva mai bun dacă mai stăm de vorbă.
— Dă‑i înainte, întreabă‑mă orice, mi‑a zis el cu voce ridica-
tă, încercând să acopere zgomotul din casă.
Mi‑am dat seama că nu‑l voi putea lua de lângă automatul
la care se juca, așa că mi‑am scos reportofonul și l‑am întrebat
ceva despre filmul A Glimpse of Tiger, la care auzisem că lucrase
în 1970, dar pe care nu‑l terminase. Era adevărat că studiourile
Warner Bross încasaseră o sumă mare de bani de pe o poliță de
asigurare făcută pentru acel film, pentru că susținuseră că
Gould era nebun?
— Da, a zis el, fără să‑și ridice privirea de pe automatul cu
bile. M‑am gândit să‑i dau în judecată și să cer despăgubiri pen-
tru că mi‑a fost afectată imaginea.
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       155
 Unul dintre prietenii lui Gould auzise discuția noastră și i‑a
sugerat să nu vorbească despre asta în interviu, dar lui Gould
nu‑i păsa: dacă asta voiam să știu, îmi va spune. Nu știam deta-
liile, așa că nu puteam să‑i pun decât întrebări generale despre
acea întâmplare. Iar el mi‑a povestit că David Carradine a fost
cel care i‑a dat prima dată să consume LSD, substanță cu care
a continuat apoi să se drogheze; că mergea pe platoul de filma-
re cu o suzetă în gură sau cu pieptul dezgolit și acoperit de dis-
chete demachiante, reușind să o sperie pe partenera lui din
film, Kim Darby, și pe regizorul filmului, Anthony Harvey. În
același an, Gould apăruse pe coperta revistei Time, fiind consi-
derat cel mai de succes actor din acel an, însă în perioada
respectivă Gould devenise tot mai irascibil și mai nervos. Când
i‑a spus lui Harvey că n‑a înțeles scenariul la fel de bine cum l‑a
înțeles el și că ar trebui să‑i lase pe actori să joace fără să le mai
dea indicații inutile, producătorul Ray Stark a angajat câțiva
oameni de ordine care să stea tot timpul pe platoul de filmare.
Când Gould le‑a văzut armele prinse în jurul taliei, a protestat:
„Nu‑mi cereți să vin într‑un loc unde cineva e gata să mă
împuște în orice moment. Fac tot ce spuneți voi, dar nu sub
amenințarea pistoalelor”. A părăsit apoi platoul de filmare ca
să se calmeze, iar când s‑a întors și a spus că e gata să reia fil-
mările, i s‑a spus că nu mai e cazul. S‑a dus la Stark, al cărui fiu
murise de curând, iar acesta l‑a întrebat: „Elliott, ce‑mi faci?
Vrei să fac infarct?”. Gould i‑a spus că nu vrea să pățească nimic
rău, mai ales după ceea ce se întâmplase cu fiul lui, moment în
care Stark s‑a înfuriat și a încercat să‑i tragă un pumn lui Gould.
Stark era mult mai scund și mai în vârstă decât Gould, iar Elliott
nu voia să se bată cu el, așa că a făcut un pas înapoi, iar Stark a
căzut. Numai că zvonul care s‑a răspândit a fost că Gould l‑a
lovit pe Stark, ceea ce a dat naștere la și mai multe neînțelegeri.
Filmul a fost anulat, iar studioul a angajat doi psihiatri care să
156       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
depună mărturie că Gould e nebun. Pe baza celor două mărtu-
rii, compania Fireman’s Insurance Fund a plătit o jumătate de
milion de dolari. Nimeni nu a discutat cu Gould – nici măcar
cei doi psihiatri. Nu pare deloc o chestie legală, dar așa merg
lucrurile la Hollywood. Acum ești pe val, a doua zi ești dat la o
parte, pe motiv că reprezinți un pericol. În următorii patru ani
și jumătate, Elliott Gould n‑a mai lucrat pentru niciun studio
de film important.
— Au oprit filmările după doar o săptămână, a spus Gould
cu voce tare.
Toată lumea din casă a devenit brusc atentă. Până și
iepurașii Playboy și‑au dat seama că era vorba despre ceva foar-
te serios.
— De șase ani și jumătate mergeam la un psihanalist și
niciunul dintre cei doi psihiatri nu s‑a deranjat să stea de vorbă
cu el. De‑aia am ajuns să fac filme proaste pentru companii
independente, pentru că nu puteam fi asigurat.
Gould părea dispus să vorbească despre lucruri pe care acto-
rii le discută foarte rar cu presa, așa că i‑am sugerat să conti­
nuăm interviul în altă cameră. Ne‑am dus la etaj, în dormitorul
lui, și am continuat să vorbim despre cele două căsnicii, despre
copiii lui, despre faptul că, în timpul unui interviu pentru
Playboy, fumase iarbă – subiecte care știam că îi vor satisface
gustul pentru bârfă redactorului meu.
— Vrei să te întâlnești cu Groucho?, m‑a întrebat Gould după
ce îi pusesem majoritatea întrebărilor.
Am plecat de la el de acasă și ne‑am dus să ne întâlnim cu
unul dintre idolii din tinerețe ai lui Gould.
Groucho Marx stătea în pat și se uita la televizor, ignorând
telefonul care suna. Când am intrat în casă, i‑a spus lui Elliott
să răspundă la telefon.
— Nu mai sună, a zis Gould.
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       157
 — Răspunde oricum, a zis bătrânul actor de comedie.
Elliott a ridicat receptorul și a zis „Alo?”, ca și când se
aștepta ca la capătul firului să fie cineva.
Când m‑a prezentat, Groucho s‑a uitat la barba mea și a zis:
— Ar trebui să te bărbierești.
— Și tu, a zis Gould și a adus aparatul electric de ras al lui
Groucho.
Cu o mână ținea bărbia țepoasă a prietenului lui, iar cu cea-
laltă îl bărbierea. Groucho părea mulțumit. Avea 86 de ani, era
fragil, pe cap purta o beretă, iar ironia lui era la fel de ustu­
rătoare ca pe vremea când juca împreună cu frații săi. Elliott
era unul dintre puținii actori tineri care recunoscuse geniul
lui Groucho și îi prezentase omagii publice. Indiferent cât de
excentric ar fi fost Gould, cu Groucho revenea cu picioarele pe
pământ.
Pentru mine, Gould a reprezentat o experiență edificatoare.
Mi‑a permis să mă apropii de el într‑un cu totul alt mod decât
celelalte celebrități pe care le întâlnisem în acea perioadă. Nu
era interesat de „informație”, nu voia să vorbească despre
lucruri care apăruseră deja în presă, nu voia să se repete. Avea –
și are încă – o gândire eclectică, iconoclastă și originală, iar asta
a constituit un obstacol pentru cei care n‑au vrut sau n‑au încer-
cat să înțeleagă modul în care gândea. Gould m‑a învățat să
ascult cu atenție; m‑a provocat în același fel în care m‑a provo-
cat lectura scrierilor lui James Joyce. Gould era exemplul per-
fect al unei persoane capabile să dea frâu liber fluxului
conștiinței. Cum avea să‑mi spună mai târziu, intenționa să mă
ducă la un alt nivel și voia să vadă dacă eram dispus să merg
acolo cu el. Cel de‑al doilea articol pe care l‑am scris despre el,
după cele cinci sesiuni de interviuri, s‑a intitulat „Prietenul
meu, Elliott Gould”. „Am fost surprins”, mi‑a spus el 25 de ani
mai târziu, „pentru că nu știam că suntem prieteni. Dar
158       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
presupun că tu ai văzut ceva ce eu n‑am văzut. Eu doar încer-
cam să comunicăm.”
Cum să devii cameleon și actor. Cum să te comporți
diferit cu interlocutori diferiți
Cunosc jurnaliști care nu se simt în largul lor atunci când
intervievează pe cineva. Aceștia sunt oameni înclinați spre
introspecție, care preferă să lucreze de acasă și să nu fie nevoiți
să‑și pună diferite măști ca să stea de vorbă cu persoane pe care
nu le cunosc. Sau au un ego așa de puternic, încât nu sunt
dispuși să și‑l reprime atunci când întâlnesc altă persoană cu
un ego la fel de puternic. Primul lucru pe care tu, ca intervieva-
tor, trebuie să fii dispus să‑l faci este să‑ți reprimi propriul ego.
Așa cum spunea cândva Gay Talese, „interviul înseamnă să‑ți
muți atenția de la personalitatea ta și să ți‑o îndrepți către celă-
lalt, pe care să poți să‑l întrebi «Cum e să fii tu»?”.
Într‑un articol scris în 2004 în memoria prietenului său John
Gregory Dunne, jurnalistul Tim Rutten de la L.A. Times l‑a citat
pe Dunne, spunând: „În esență, lumea este împărțită în două
categorii: cei care sunt complet fascinați de drama care se
petrece în propria lor viață și cei care sunt total neinteresați de
ei înșiși. Eu sunt complet indiferent la ceea ce se petrece în
viața mea, iar această indiferență m‑a făcut să fiu interesat în
mod autentic de ceilalți oameni și de poveștile lor. Fiecare din-
tre jurnaliștii buni pe care i‑am întâlnit s‑au bucurat de aceeași
libertate – lipsa egocentrismului”.
Ca să poți fi un intervievator bun, trebuie să devii cameleon,
să‑ți schimbi culorile personalității ca să te potrivești cu
dispoziția persoanei pe care o intervievezi. Asta poate să însem-
ne că trebuie să te îmbraci într‑un anumit fel, să te bagi pe sub
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       159
pielea cuiva sau să lingușești. Sunt jurnaliști care spun că n‑ar
face niciodată asta pentru un interviu. Părerea mea este că,
atunci când un jurnalist nu poate să obțină interviul, ar fi bine
să fie dispus să facă tot ceea ce este necesar.
„Realizarea unui interviu presupune talent în interacțiunile
sociale”, este de părere Marie Brenner. „Trebui să știi să asculți.
Nu trebuie să‑ți fie teamă să‑ți exprimi punctul de vedere și să
pui întrebări directe, însă în așa fel încât să nu‑l îndepărtezi pe
interlocutor. Iar dacă în copilărie ai fost la multe petreceri,
atunci vei reuși destul de bine să faci asta, pentru că realizarea
unui interviu implică de asemenea seducție, spectacol, flirt,
încredere și o anumită vivacitate spirituală.”
De exemplu, când l‑am intervievat pe Jerry Lewis, în 1975,
a trebuit, practic, să întrerup interviul, pentru că acesta era
foarte refractar. Am luat o pauză și i‑am povestit cum, copil
fiind, a trebuit să‑mi scot amigdalele și doctorul mi‑a spus să
încerc să nu vorbesc câteva zile. Numai că, a doua zi, m‑am
uitat la televizor, la unul dintre filmele cu Martin și Lewis* și am
râs așa de tare, că m‑a durut gâtul tot restul săptămânii.
Povestea asta personală a avut un efect miraculos asupra lui
Lewis, al cărui limbaj corporal s‑a schimbat total. Dintr‑odată,
nu mai eram inamicul, ci un prieten. L‑am lingușit puțin, dar
nu l‑am mințit; n‑am făcut decât să‑i împărtășesc un moment
din trecutul meu din care s‑a întâmplat să facă parte, ca să obțin
rezultatul dorit.
Când i‑am intervievat pe Cheech și Chong**, modul în care
m‑am documentat și atitudinea mea au fost foarte diferite față
*  Este vorba despre un duo de comedieni americani, alcătuit din Dean Martin și Jerry
Lewis. (n. red.)
**  Este un duo comic câștigător al premiului Grammy, format din Richard „Cheech” Martin
și Tommy Chong. (n. red.)
160       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
de atunci când am stat de vorbă cu Henry Fonda sau Linus
Pauling. Am fost mai mult un ascultător la interviul cu Robin
Williams și Sid Caesar, am avut o atitudine mai serioasă cu Saul
Bellow și Arthur Miller, am flirtat cu Grace Jones și Dolly
Parton. Când George C. Scott a preparat o carafă de Bloody
Mary, am băut cu el. Când Kurt Russell mi‑a testat curajul,
lăsându‑mă la comanda avionului său când zburam peste un
lanț muntos, am încercat să nu‑l las să vadă ce emoții aveam.
Când Allen Ginsberg m‑a sărutat pe aeroportul din Laguna,
m‑am purtat cât de firesc am putut. Când Van Damme mi‑a
oferit un trabuc foarte tare sau când alții, pe care n‑o să‑i
numesc, mi‑au dat țigări de marijuana, nu le‑am refuzat, dar
am făcut tot ce‑am putut ca să nu‑mi pierd concentrarea. Când
Al Pacino a vrut să ne măsurăm forțele la scandenberg sau când
Lucia Rijker a vrut să boxeze, am intrat în joc. Dar când Marlon
Brando mi‑a dat să mănânc un sandvici cu brânză și șuncă,
l‑am lăsat în farfurie.
Nu mănânc șuncă.
Fii cât mai instruit
Criticul de film Joel Siegel povestește cum l‑a întâlnit pe
Orson Welles în camera verde a emisiunii Good Morning
America, la începutul anilor 1980. Siegel și‑a amintit că Welles
interpretase The Shadow* la radio și l‑a întrebat dacă a contri-
buit în vreun fel la construirea personajului.
*  Este vorba despre o colecție de povestiri publicate în reviste de ficțiune (pulp magazines,
în engleză), care au văzut lumina tiparului între anii 1896 și 1950. Personajul principal, The
Shadow, este considerat prototipul supereroului, de exemplu Batman, care își fac datoria nu
cu ajutorul unor superputeri, ci datorită inteligenței și bogăției. Orson Welles a dat glas
personajului The Shadow într‑o emisiunie la radio. (n. red.)
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       161
 — N‑am fost primul care l‑a interpretat pe Shadow, a spus
Welles. Primul a fost Robert Hardy Andrews.
Siegel știa cine este Robert Hardy Andrews.
— E cel care l‑a creat pe Jack Armstrong*.
Welles a fost impresionat.
„Am învățat un lucru în legătură cu interviurile”, povestește
Siegel în cartea sa Lessons For Dylan, „dincolo de aparența de
conversație familiară. Este important să demonstrezi de la
început că nu ești un prostănac.”
Cu cât știi mai multe, cu atât șansele ca interviul să iasă
bine sunt mai mari. Pare un lucru evident: dacă ești citit, dacă
ai văzut multe filme, dacă ai studiat istoria sau ai ceva cunoș­
tințe științifice, dacă știi câte ceva despre mecanică și despre
terapiile alternative, dacă poți desfunda o scurgere blocată, dacă
poți să ungi o ușă care scârțîie, dacă poți să înlocuiești un tub
de neon lung de 15 m, dacă știi să arunci la coș sau să joci tenis,
baseball, table, șah și poker, toate aceste cunoștințe s‑ar putea
dovedi utile atunci când intervievezi pe cineva. Când era tânăr,
Marlon Brando l‑a impresionat pe Tennessee Williams când i‑a
înlocuit becul. Vrei să‑l impresionezi pe Christopher Walken?
Gătește‑i. Pe Sandra Bullock? Dovedește‑i că te pricepi la țevărie.
Goldie Hawn? Citește câte ceva despre filosofiile orientale.
Diane Keaton? Trebuie să ai cunoștințe de artă și fotografie.
Nick Nolte? Arată‑i că te pricepi la grădinărit. Dolly Parton?
Spune‑i ce știi despre fantome și spiriduși. Richard Feynman?
Tobele bongo!
Când am aflat că atât lui Steve Martin, cât și lui Oliver Stone
le plac romanele lui J.P. Donleavy, am știut că aveam un subiect
comun de discuție. Când am citit că Drew Barrymore e o mare
admiratoare a poeziei lui T.S. Eliot, mi‑am notat câteva
*  Este personajul principal dintr‑un serial de aventuri pentru tineri, pus în scenă la
radio. (n. red.)
162       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
întrebări despre volumul lui de poezii, Four Quartets*, ca să văd
cât de serioasă e pasiunea ei.
În concluzie: citește. Uită‑te la filme. Fii curios. Hrănește‑ți
creierul. Învățătura face bine. Niciodată nu vei putea spune că
e de ajuns cât cunoști.
Fii la curent cu tot ce se întâmplă
Pe lângă toate cele spuse mai sus, este de asemenea impor-
tant să fii la curent cu tot ce se întâmplă. Dacă asta presupune
să știi ce s‑a mai întâmplat în box, ce încasări au avut filmele la
sfârșit de săptămână sau care sunt cele mai urmărite programe
de televiziune, conform sondajelor Neilson, atunci trebuie să
faci și asta. Dacă undeva se desfășoară un război, o lovitură de
stat, un atac terorist sau a izbucnit o boală nouă, care face pră-
păd într‑un anumit colț de lume, atunci pune‑te la curent cu
toate astea. E adevărat: locuim într‑un sat global. Ceea ce se
întâmplă în Orientul Mijlociu afectează bursa de pe Wall Street;
dacă în China nu poate fi controlată răspândirea sindromului
respirator acut sever sau dacă în Africa SIDA continuă să facă
ravagii, informează‑te îndeajuns încât să poți vorbi despre asta.
Într‑un interviu întotdeauna va fi loc pentru întrebări și răspun-
suri legate de chestiunile la zi.
După atacul cu bombă de la Oklahoma, am vrut să aflu păre-
rea lui Saul Bellow despre personalitatea lui Timothy McVeigh
și Terry Nichols. Totodată, am încercat să fac legătura între un
personaj din cărțile lui și un alt atacator nebun:
— În Herzog, am remarcat eu, l‑ai descris pe Moses Herzog
ca pe o persoană foarte agitată și aflată într‑o stare mintală
*  Poem apărut și în limba română, cu titlul Patru cvartete, Editura Univers, București,
1971. (n. red.)
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       163
vecină cu nebunia, care simțea nevoia să se situeze în răspăr cu
orice, inclusiv cu viața lui intelectuală. Acea descriere i s‑ar
putea potrivi și lui Ted Kaczynski sau Unabomber.
La care Bellow a răspuns:
— Se poate să fie așa, dar, după ce am citit manuscrisul lui
Kaczynski în ziar, consider că e opusul lui Herzog, din punct de
vedere intelectual. Kaczynski nu avea deloc un intelect impre-
sionant. Situația lui demonstrează doar că poți fi un matemati-
cian strălucit și, în același timp, un prostovan cu un IQ mare.
Uneori, trebuie să fii extrem de convingător
Sun la soneria apartamentului penthouse de la hotelul
Beverly Hills și îmi deschide Warren Beatty. El se uită la mine,
eu mă uit la el. Din ce‑am citit, am ajuns la concluzia că este o
persoană extrem de reticentă în interviuri. Așa că m‑am îmbră-
cat într‑un fel care să‑l surprindă: un costum african fugu – de
fapt, o simplă bucată de pânză în dungi, mult prea largă, semă-
nând cu rochiile purtate de gravide ca să‑și acopere kilogramele
în plus –, iar când privirea mea o întâlnește pe‑a lui, ridic ară-
tătorul spre el și îi spun: „Bună, Warren”. Mă poftește înăuntru,
iar mai târziu mă invită să rămân și la cină.
Alt moment: sunt cu Sandy Gallin, fostul manager al unor
vedete precum Dolly Parton, Cher, Mac Davis și Florence
Henderson. A acceptat să‑mi vorbească despre viața lui, dar îmi
spune direct că n‑a citit niciodată o carte și că nu se poate con-
centra mai mult de patru minute. Îi spun doar atât: „Închide‑ți
telefoanele și hai să stăm lângă piscină”, iar următoarele patru
ore vorbim fără întrerupere.
164       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
◊ ◊ ◊
Barbra Streisand mă privește cu precauție din nou, în a patra
întâlnire pe care o avem. Interviul devine o sarcină imposibilă.
M‑a poftit la ea, a acceptat să dea interviul, dar nu a putut să
lase garda jos nici măcar un moment. Așa că‑i spun:
— Uite ce‑i, Barbra, faci ca totul să fie foarte greu. Fie ai
încredere în mine, fie nu. Dacă nu poți, opresc interviul și cu
asta, basta. Dacă poți, nu mă pune în situația de a trebui să‑ți
recâștig încrederea de fiecare dată când ne întâlnim.
Când Sharon Stone întârzie la întâlnirea de prânz, pe care
am stabilit‑o la un restaurant ales de ea, din San Francisco, mă
uit împrejur și observ că e aglomerat. Va fi un coșmar să transcriu
înregistrarea interviului, dacă rămânem aici. O întreb pe
chelneriță dacă e vreun separeu liber, iar ea mă îndrumă cu
amabilitate. Sharon Stone sosește, dar insistă să rămânem în
sala principală a restaurantului, unde poate fi văzută. Abia
ne‑am întâlnit, dar îi șoptesc la ureche: „Crede‑mă, știu ce fac”.
Pe urmă mă întorc și pornesc spre separeu. Îmi încerc norocul
cu o divă temperamentală. Dacă nu mă urmează, îmi pot lua
adio de la interviu. Dar ea mă urmează. Face mofturi o oră îna-
inte de a începe să povestească, dar merită. Stăm împreună cinci
ore întregi. Interviul e foarte bun, cu multe replici memorabile.­
Patty Hearst nu vrea să recunoască faptul că i‑a plăcut să fie
Tania, alter egoul ei care a ajutat‑o să jefuiască bănci alături de
membrii S.L.A. Dar e treaba mea să‑mi dau seama dacă există
ceva din „Tania” în ea. Să o enervez. Să o fac să spună ceva
amenințător. Însă ea nu vrea să vorbească despre asta, iar între-
bările mele încep să o enerveze.
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       165
 — Presupun că ești conștientă că, atunci când ai devenit
„Tania”, ai aprins imaginația multor oameni.
La care ea îmi răspunde în batjocură:
— Poate că ție ți‑am aprins imaginația.
— Ei bine, „Tania” a fost un simbol al nesupunerii, al spiri-
tului de frondă, al luptei cu sistemul, într‑o vreme când mulți
oameni simțeau la fel.
— Mă uimește să te aud vorbind în acești termeni, mă pro-
voacă ea. Cred că povestea asta e, de fapt, despre violență.
Despre o răpire violentă. „Tania” n‑a existat niciodată decât ca
o fantezie pentru mulți oameni.
Și apoi furia ei, reținută mult timp, erupe:
— Ai o imagine cu adevărat ciudată despre această organi­
zație, S.L.A.! Crezi că totul a fost o mare aventură, ceva roman-
tic! Te identifici atât de mult cu personajele din povestea asta,
totul e atât de incitant pentru tine, că nu te poți controla. Mă
deranjează foarte tare să‑mi dau seama că „Tania” a existat cu
adevărat în imaginația oamenilor ca tine – că încă mai trăiește
în imaginația ta!
Am reușit. Am făcut‑o vorbească. Iar mai târziu, când o
întreb dacă încă îi mai place să vâneze, ea îmi răspunde:
— Da: porci, căprioare, rațe.
Mă întreb cu voce tare: ce altceva i‑ar mai plăcea să împuște?
— Poate pe tine.
Apoi Patty adaugă:
— Fiecare vânător îmi va da dreptate. Vor gândi: ce fraieră e
că mai stă de vorbă cu tipul ăsta!
Uneori e nevoie să te comporți ca un ticălos sau să‑l tachi-
nezi, să‑l lingușești sau să‑l întărâți pe interlocutor ca să spună
ceva provocator, dar asta face parte din „fișa postului” unui
intervievator. Trebuie să gândești foarte rapid, să schimbi cu
166       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
promptitudine direcția unui interviu, să demonstrezi că ești
competent și să deții controlul. În domeniul acesta contează
foarte mult prima impresie, deci gândește‑te cum apari în ochii
celuilalt, ce postură ai, cum zâmbești, cum îi strângi mâna.
Dacă limbajul trupului tău exprimă încredere, iar abilitatea ta
de a provoca poate fi interpretată, totodată, ca jucăușă sau sin-
ceră și neamenințătoare, atunci forța pe care o emani va fi
acceptată drept ceea ce este: siguranță de sine.
Uneori trebuie să pui întrebări prostești
Nu‑ți fie teamă să pui întrebări prostești sau simple. Nu tre-
buie să ai vreo inhibiție în a pune întrebări sau să te lași intimi-
dat de interlocutor. Câtă vreme întrebările prostești pot fi
editate și înlocuite cu unele mai potrivite, în funcție de răspuns,
totul e în ordine. Dacă nu te aude nimeni, atunci cine va ști?
Când redactorul tău vrea ca tu să faci interviul,
dar interlocutorul tău preferă pe cineva
pe care îl cunoaște
Ceva mai înainte am vorbit despre agenții de presă care vor
să aleagă jurnalistul, înainte de a le permite clienților lor să
accepte un interviu. Dar, uneori, chiar vedeta respectivă are în
vedere un anumit ziarist și nu va fi de acord să stea de vorbă cu
altcineva. Redactorul‑șef de la Playboy a vrut ca eu să‑l intervi-
evez pe Johnny Depp atunci când filma în Irlanda. Depp a fost
de acord cu interviul, iar eu m‑am pregătit, însă în ultimul
minut Depp a zis că vrea alt jurnalist. Playboy a trebuit să ia o
decizie: fie să mă păstreze, chiar dacă asta însemna să piardă
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       167
interviul, fie să accepte cerința lui Depp. Cu ani înainte, aceasta
era o situație foarte ușor de rezolvat: nu pui un nebun șef la
ospiciu. Pui piciorul în prag: nu invitatul e cel care decide ce
ziarist va face interviul. Revistele erau citite datorită jurnaliștilor
care scriau pentru ele. Ți‑l poți imagina pe redactorul de la
Esquire, în anii 1960 sau 1970, spunându‑i lui Norman Mailer
sau lui Gay Talese* că subiectul unui viitor interviu‑portret vrea
alt ziarist? Acele zile par însă foarte departe astăzi. Revistele se
întrec între ele pentru a avea nume mari pe copertă. Dacă
Playboy i‑ar fi spus „Nu” lui Depp, el ar fi stat de vorbă cu cei
de la GQ, Details sau Rolling Stone, toate aceste reviste având
un avantaj semnificativ în fața Playboy, și anume coperta.
Playboy rareori pune fotografia unui bărbat pe copertă.­
Așa că Depp a primit ziaristul pe care îl dorea, iar Playboy –
interviul cu Depp.
În 2002, revista Movieline a vrut ca eu să fac un interviu cu
Kevin Spacey. Îmi place Spacey, este un actor minunat, un om
foarte dedicat, care luptă pentru cauzele care contează. Dar
Spacey prefera un alt ziarist, cu care mai lucrase, iar editoarea
mea a fost pusă în situația de a rămâne fidelă alegerii sale
inițiale sau să capituleze în fața unui actor pe care îl voia însă
pe coperta revistei și care era invitat, de asemenea, la unul din-
tre evenimentele organizate de revistă. Ghici cine nu l‑a inter-
vievat pe Spacey?
Totul e să nu uiți că, în astfel de situații, nu e nimic personal.
Nu îi mai întâlnisem pe Depp și pe Spacey, deci ei nu mă refu-
zau pe mine, ca persoană. Pur și simplu voiau să vorbească cu
cineva cu care mai lucraseră, cu a căror muncă erau familiarizați
sau despre care știau că sunt bine informați în privința lor, ceea
ce îi făcea să se simtă mai în siguranță. Trebuie să te aștepți la
astfel de situații. Nu toată lumea știe cât de bine îți faci treaba!­
*  Cei doi autori au colaborat cu Playboy. (n. red.)
168       Arta interviului  Cum ajungi să faci un interviu
Cum e să mergi cu caviar la interviu
Pe vremea când juca în serialul de televiziune Dynasty, Joan
Collins era foarte sexy. Suficient de sexy încât să i se propună
să pozeze goală pentru Playboy. Suficient de sexy pentru a fi
subiectul unui interviu pentru Playboy, în 1984. Suficient de
sexy pentru a avea pretenții neobișnuite. Cu o zi înainte de data
stabilită pentru interviu, secretara ei m‑a sunat și mi‑a spus că
doamna Collins ar dori să aduc o conservă cu caviar și o sticlă
de șampanie Crystal.
„Se pare că ne vom distra”, mi‑am spus eu, întrebându‑mă
ce va spune editorul meu despre această cheltuială neașteptată
de 300 de dolari.
— Iar doamna Collins ce va aduce la această petrecere, în
afara minunatei ei persoane? am întrebat eu.
— Va aduce cartofii, mi‑a răspuns asistenta ei.
Cum spuneam la începutul acestui capitol, interviul este
un proces care decurge pas cu pas. Primești sarcina de a face
interviul, te documentezi și, dacă situația o cere, aduci șam­
pania și caviarul. De ce n‑ar putea începe un interviu într‑un
mod festiv?
Cum ajungi să faci un interviu  Arta interviului       169
3 Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
CĂUTÂND OCAZII DE A PUNE ÎNTREBĂRILE PE CARE LE DOREȘTI

Interviul e ca o ședință de psihanaliză. La final, eu voi fi gol, iar tu vei avea

reportofonul plin. E un sentiment straniu. Am senzația că, după ce vei pleca, eu
voi continua să mă intervievez pe mine însumi. Am avut un vis azi‑noapte, se
făcea că interviul acesta e așa de bun încât oamenii nu mai voiau să fac filme,
voiau doar să dau interviuri. În visul acesta ne vedeam pe amândoi călătorind
peste tot în lume și făcând interviuri – câte trei pe zi, timp de șase săptămâni…
Al Pacino

În regulă, ai primit sarcina să faci un interviu. Te‑ai documentat, ți‑ai

scris întrebările și ai stabilit data când te vei vedea cu interlocutorul tău.
Interviul se conturează amenințător înaintea ta precum o gorilă de peste
200 kilograme sau ca o bucată mare din plăcinta ta preferată: fie ești
agitat și ți‑ai pierdut somnul înaintea zilei celei mari, fie ești plin de
nerăbdare. Un lucru însă e cert: mintea ta este concentrată pe ceea ce ai
de făcut. Orice altă grijă este lăsată deoparte: facturile neplătite,
telefoanele la care încă n‑ai primit răspuns, o relație plină de probleme,
prietenul bolnav, biletul de loterie câștigător pe care încă nu l‑ai încasat –
toate acestea sunt împinse într‑un ungher îndepărtat al minții tale. Tot
ce contează acum este ceea ce se întâmplă după ce ai bătut la ușă și
interlocutorul tău și‑a făcut apariția. Zâmbește sau este îngrijorat? Se uită
la tine sau prin tine? Se uită la ceas sau la pantofii tăi? Te cercetează la
fel de amănunțit cum faci și tu? Ce urmează să se întâmple?

Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       171

Cum să‑ți controlezi emoțiile
În 1973, când am început să intervievez ceea ce editorul
revistei Newsday numea „nume bine cunoscute de public”, am
fost surprins să constat ce emoții aveam. Petreceam ore întregi
repetând întrebările, ca un actor care își repetă replicile. Iar
când am ajuns față în față cu Lucille Ball, Carol Burnett sau
Cher, simțeam că iau foc. Încercam să ignor transpirația care
îmi picura de pe frunte. Gura îmi era foarte uscată. Voiam să
par calm și relaxat, dar abia puteam să pun întrebările fără să
simt că‑mi pierd vocea. Nu înțelegeam de ce mă simțeam așa:
aveam toate întrebările pregătite, oamenii aceia mă așteptau,
nu aveam niciun motiv să mă simt așa. Nu trebuia decât să le
înregistrez răspunsurile și să plec de‑acolo.
În loc să‑mi fac griji în legătură cu situația asta, am hotărât
că, dacă așa mă simt, atunci trebuie să învăț să‑mi stăpânesc
emoțiile. Să ai emoții înaintea unui interviu e ca și atunci când
ai emoții înainte de a urca pe scenă, când joci baseball și aștepți
lovitura unui aruncător foarte rapid sau când trebuie să dai tes-
tele SAT*, LSAT** ori MCAT***. Din cauza emoțiilor, adrenalina îți
inundă corpul. Iei situația foarte în serios. Vrei să reușești. Nu
vrei să dai greș.
Am învățat că mă ajută dacă, înainte de a mă întâlni cu
interlocutorul, stau în mașină câteva minute și trag adânc aer
în piept. Apoi repet o mantră pe care am descoperit‑o când mă
documentam în legătură cu Meditația Transcedentală. Îmi
verific echipamentul, mă mai uit peste întrebări și mă gândesc
*  Este un test standardizat folosit pe scară largă pentru admiterea la facultate în Statele
Unite. (n. red.)
**  Este un test standardizat folosit pentru admiterea la facultățile de drept. (n. red.)
***  Test standardizat cu administrare computerizată, folosit pentru admiterea la facultățile
de medicină. (n. red.)
172       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
la mine însumi ca la un fel de pistolar modern. Treaba mea e
să‑mi pun la pământ adversarul (da, începusem să‑i privesc pe
cei pe care urma să‑i intervievez, oricât de impozanți erau, ca
pe niște adversari). Știam că, indiferent pe cine aș fi intervievat,
ar fi fost evaziv și depindea numai de mine să‑l determin să se
deschidă. Nu știam exact cum urma să fac asta, dar, dacă voiam
să reușesc și să primesc mai multe interviuri, trebuia să găsesc
o cale.
Nu există o metodă sigură cu privire la ce ai de făcut, pentru
că fiecare intervievator se comportă diferit în astfel de situații.
Știu că unul dintre jurnaliștii revistei Playboy are niște emoții
grozave de fiecare dată când merge să ia un interviu: transpiră
foarte tare, își șterge fruntea cu șervețele, se bâlbâie… dar
reușește să câștige încrederea interlocutorilor. Cred că le este
foarte milă de el și încearcă să‑l liniștească. Nu este soluția pe
care aș recomanda‑o, dar, cel puțin în cazul lui, funcționează.
Am mai descoperit că multe vedete devin agitate atunci
când văd reportofonul pe masă, știind că tot ce vor spune
urmează să fie înregistrat. Așa s‑a întâmplat cu De Niro când
ne‑am întâlnit prima dată – am văzut teamă pe fața lui. Am
văzut cât de stânjeniți s‑au simțit Al Pacino, Ray Romano, Jack
Nicholson, Kim Basinger și Ava Gardner. Atmosfera din încă-
pere se transforma. Era ca și cum nervozitatea mea li se trans-
fera lor – astfel, m‑am simțit mai ușurat. Disconfortul lor mă
liniștea.
Nu este un lucru rău să ai emoții înaintea unui interviu, tre-
buie doar să‑ți înțelegi reacțiile. La fel cum vorbitul în public
este spaima numărul 1 a multor oameni, intervievarea cuiva
poate fi, de asemenea, o perspectivă foarte stresantă, pentru că
persoana pe care o întâlnești este, de obicei, mult mai cunos-
cută decât tine. Ea nu se află acolo ca să‑ți ceară sfatul, tu ești
acolo ca să asculți ce are ea de spus. Există un dezechilibru
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       173
natural în această dinamică. Ceea ce trebuie să înveți este să
schimbi această situație în favoarea ta.
Cea mai bună modalitate de a scăpa de emoții este să fii pre-
gătit. Pentru că pregătirea naște încredere. Iar încrederea răz-
bate în exterior.
Vorbind cu „stelele” și cu experții
Deși vedetele primesc multe lucruri gratis, se bucură de
beneficii, sunt salutate de necunoscuți pe stradă și rugate să
dea autografe, asta nu înseamnă că sunt, mai puțin, oameni în
carne și oase; și ele răcesc și au dureri de cap, la fel ca toată
lumea; iar într‑o zi vor fi rugate de un paparazzi să se dea la o
parte, pentru că n‑au fost recunoscute. Robert Downey Jr. se
prea poate să fie unul dintre cei mai cunoscuți actori, dar are o
problemă serioasă cu drogurile. Winona Ryder e frumoasă de
pică și e o actriță foarte bună, dar are aceleași porniri* ca noi
toți când vede prețurile exorbitante pe care le au hainele de la
Saks – despre care se știe că nu merită banii la care sunt vân­
dute. Marlon Brando se prea poate să stârnească admirația
colegilor lui actori, dar are o problemă cu greutatea, pe care
n‑ai vrea s‑o primești la pachet cu talentul și faima sa, și
probleme­familiale pe care nu le‑ai dori nici celui mai mare
dușman al tău.
Fiecare vedetă care îmi vine în minte are probleme cu care
n‑ai vrea să te confrunți. E adevărat, ele au, de asemenea, o
mulțime de bani, case mari, mașini frumoase, acces la avioane
private, fani înfocați care se năpustesc asupra lor, iar pe coperta
revistelor apare fotografia lor, nu a ta. Dar unde sunt acum
*  Aluzie la faptul că Winona Ryder a fost surprinsă furând din magazinul Saks, în 2002.
(n. red.)
174       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Clark Gable, Marilyn Monroe, Rudolph Valentino și Humphrey
Bogart? În același loc în care vei ajunge și tu când vei muri. Fie
îngropat, fie într‑o nișă într‑un zid, fie transformat în cenușă.
Încearcă să‑ți amintești asta când ești pe punctul de a‑i tele-
fona unei mari vedete sau când te pregătești să suni la ușa unui
expert care se bucură de succes. Adu‑ți aminte ce scria poetul
Shelley în Ozymandias:
„Două enorme picioare din piatră, fără trunchi,
Se ridică în deșert… Lângă ele, în nisip,
Pe jumătate îngropat zace‑un chip sfărâmat, încruntat…
…Și pe soclu aceste cuvinte stau săpate:
«Numele meu e Ozymandias, regele regilor!
Priviți lucrarea mea, voi, cei puternici și disperați!
Nimic nu mai rămâne în urma decăderii…»”
Și‑apoi amintește‑ți ce i‑a spus Polonius fiului său Laertes:
„Mai presus de orice: fii tu însuți”.
Acesta este un sfat demn de luat în seamă: fii tu însuți. Nu
încerca să fii altcineva decât ești. Oamenii celebri au detectoare
de minciuni. Ei recunosc foarte ușor un prefăcut atunci când
întâlnesc unul, mai ales un jurnalist închipuit.
Cum să‑l faci pe interlocutorul tău să se deschidă în
fața ta: cum știi când poți să‑i explorezi temerile și
anxietățile, traumele și problemele financiare?
Vei descoperi adesea în timpul muncii de documentare că
nu toți cei pe care plănuiești să‑i intervievezi s‑au născut cu o
linguriță de argint în gură. Cei mai mulți știu ce înseamnă
suferința. Unii și‑au pierdut un membru al familiei, au fost vic-
tima unui abuz, au avut un părinte alcoolic care l‑a abuzat pe
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       175
celălalt părinte, și‑au pierdut banii într‑o schemă piramidală
sau au fost exmatriculați de la școală și au suferit de depresie.
Cu alte cuvinte, sunt oameni obișnuiți, și mulți dintre ei au
cunoscut „săgețile și praștia norocului vrăjmaș”* și adesea nu
vor să vorbească despre asta. Dar, dacă știi toate astea, atunci
ar fi bine să încerci să afli și ceva răspunsuri. În funcție de
delicatețea și înțelegerea cu care pui întrebările personale, vei
căpăta răspunsuri emoționale sau revelatoare.
Aproape toți cei pe care i‑am intervievat au trăit în trecut un
eveniment neplăcut, despre care am știut că trebuia să‑i întreb.
Și cu toate că întotdeauna îmi pregătesc întrebările, nu știu nici-
odată exact cum voi formula întrebarea sau când anume o voi
pune, în timpul conversației. Dar în majoritatea cazurilor știu
că voi ajunge și la astfel de momente.
Când Dylan McDermott avea cinci ani, mama lui a fost
împușcată mortal de prietenul ei. Se prea poate să fi fost un
accident; însă, la fel de bine, ar fi putut fi și o crimă. Lui
McDermott nu i‑a fost niciodată ușor să vorbească despre asta.
Anjelica Huston avea șaptesprezece ani când mama ei și‑a pier-
dut viața într‑un accident de mașină, în timp ce se afla în Franța
cu o prietenă. Moartea mamei ei a chinuit‑o pe Anjelica toată
viața. Lui Elizabeth Shue nu i‑a fost niciodată ușor să vorbească
despre pierderea fratelui ei mai mare, care, în timpul unei reu-
niuni de familie, a sărit cu coarda pe deasupra unui lac și și‑a
pierdut viața. Ava Gardner a uitat să‑l aștepte la aeroport pe
Howard Hughes, pentru că a vrut să‑l vadă pe fostul ei soț,
Mickey Rooney. Când Hughes s‑a întors acasă, i‑a tras o bătaie
de i‑a învinețit ochii. Ava a pus mâna pe un clopoțel de alamă,
i‑a tras una în gură și i‑a spart un dinte. Apoi a luat un scaun și
*  În engleză, în original, „The slings and arrows of outrageous fortune”. Versul este din
Hamlet, actul 3, scena 1. (n. red.)
176       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
era cât pe ce să‑i dea cu el în cap, dar a fost oprită de servitoa-
rea ei. Pierce Brosnan și‑a pierdut prima soție din cauza can-
cerului ovarian. Copil fiind, James Earl Jones se bâlbâia așa de
tare încât, o lungă perioadă, n‑a scos niciun cuvânt. Familia lui
Jim Carrey și‑a pierdut casa și au fost nevoiți să locuiască
într‑un cort. Nick Nolte a fost arestat pentru că a vândut ordine
de plată false. Rodney Dangerfield a trăit până la 75 de ani cu
o depresie nediagnosticată. Senatorul John Edwards și‑a pier-
dut fiul de 16 ani într‑un accident de mașină, un subiect pe care
a refuzat întotdeauna să‑l discute public. James Garner a fost
umilit atât de mult de mama lui vitregă încât a fost pe punctul
de a o sugruma. Tatăl lui Halle Berry le bătea adesea pe mama
și pe sora ei, iar odată aproape că a omorât câinele în bătaie.
Jamie Lee Curtis nu s‑a simțit niciodată apropiată de tatăl ei,
Tony, pe care îl numea „fantoma”. Sally Field și‑a trăit aproape
întreaga viață fără prieteni. Meryl Streep și‑a pierdut iubirea
vieții, pe John Cazales, din cauza unei boli. Tatăl lui Sylvester
Stallone îi spunea fiului său că e un „prost”, iar în copilărie îi
montase o cușcă deasupra patului, pentru a‑l ține închis în
cameră, în timp ce mama lui Truman Capote îl lăsa pe acesta
singur în camera de hotel, când avea doi ani. Anthony Kiedis
și‑a pierdut cel mai bun prieten din cauza unei supradoze, iar
apoi a trebuit să se lupte el însuși cu dependența de droguri.
Christian Slater a avut și el probleme cu alcoolul și cu droguri-
le, din cauza cărora s‑a internat în mai multe rânduri la dezin-
toxicare. Alex Haley a câștigat premiul Pulitzer pentru cartea
Roots, dar apoi a trebuit să îndure umilința de a fi fost acuzat
că a plagiat câteva capitole din carte. Norman Mailer a ajuns
într‑un spital de boli mintale pentru că, la o petrecere, și‑a
înjunghiat soția. Roman Polanski a trebuit să fugă din America
din cauză că nu a vrut să fie judecat că a întreținut relații
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       177
sexuale cu o minoră. Joyce Carol Oates a fost urmărită de un
obsedat. Bob Knight și‑a pierdut postul de antrenor al echipei
de baschet Indiana University pentru că a încălcat o rezoluție
care stipula toleranță zero față de comportamentele agresive,
iar acest lucru, în opinia lui, i‑a distrus reputația și viața.
Harvey Keitel s‑a judecat pentru custodia fiicei lui cu fosta lui
soție, Lorraine Bracco, pentru că se temea că prietenul acesteia
era pedofil.
Exemplele ar putea continua, dar cred că e suficient ca să‑ți
dai seama cât de dificil este să abordezi astfel de subiecte… și
totuși, dacă le‑ai ignora, ar însemna că nu ți‑a făcut bine trea-
ba. Astfel de subiecte sunt întotdeauna greu de abordat, iar
întrebările, greu de pus. Trebuie să simți în ce direcție se
îndreaptă conversația. Trebuie să găsești o modalitate de a
pune întrebările importante. Trebuie să fii atent la nuanțele
fiecărei conversații, așteptând momentul potrivit – care poate
să apară pe neașteptate, cum mi s‑a întâmplat în 1990 cu
Charlie Sheen, când acesta mi‑a cerut să opresc reportofoane-
le în mijlocul interviului. Voia să mă întrebe cum ar trebui să
abordeze ceea ce s‑a întâmplat cu prietena lui – era vorba des-
pre un incident care a implicat folosirea unei arme de foc. Nu
știam despre ce vorbește, nu citisem nimic despre asta în tim-
pul muncii de documentare. Dar era un subiect pe care nu‑l
puteam rata: Charlie Sheen mi‑l punea pe tavă! Așa că i‑am zis
că cel mai bine ar fi să‑l întreb pur și simplu despre ce era
vorba, iar el să‑și spună propria versiune a poveștii. A fost de
acord, eu am pornit reportofonul și uite‑așa m‑am ales cu un
material extraordinar (o să vezi mai departe în capitolul ăsta
cum a decurs interviul).­
Când cel cu care vorbești este dispus să‑și arate vulnerabi­
litățile, nu da înapoi. Dacă pierzi acea oportunitate, s‑ar putea
178       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
să nu te mai întâlnești cu ea, odată ce persoana respectivă își
recapătă calmul și devine mai defensivă.
Ține minte însă: cele mai dificile chestiuni pe care le poți
aduce în discuție nu sunt legate de sex, de abuzurile din trecut
sau de respingere, ci problemele financiare. Iar lecția asta am
învățat‑o când i‑am luat un interviu lui Warren Beatty. După ce
am discutat câteva ore cu el, în apartamentul său de la hotel,
am căzut de acord să continuăm interviul la telefon. L‑am
sunat a doua zi și l‑am întrebat despre cele câteva sute de mii
de dolari pe care le datorase cândva Fiscului. Nu știam despre
asta mai mult decât citisem în presă, dar simpla menționare a
subiectului l‑a făcut pe Beatty, deja precaut, să se bâlbâie îngro-
zitor: „Ăăă, știi, cred că… putem face asta mai târziu? Am ceva
de făcut acum, te sun eu”.
Dar nu m‑a mai sunat niciodată. Și nici n‑am mai reușit să
ajung la el.
Așadar: nu începi NICIODATĂ un interviu vorbind despre
bani și taxe. Nu aduce NICIODATĂ vorba despre asta când ești
la jumătatea interviului. Așteaptă până când ai terminat de pus
toate celelalte întrebări și abia atunci poți să aduci în discuție
chestiunile financiare.
Cum să‑i faci pe cei cărora le iei interviu
să aibă încredere în tine
Să luăm o situație: ești pe punctul de a te întâlni cu cel căruia
îi vei lua interviul. Interlocutorul tău e prudent – în fond, este
pe cale să‑și pună sufletul în mâinile tale. E posibil să fi citit câte
ceva din interviurile tale anterioare, dar nu te cunoaște personal.
S‑a ars de câteva ori înainte și nu are încredere în tine, dar e
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       179
firesc să fie așa. Îi zâmbești. Dacă ai timp, povestește‑i ceva
personal – fă tot ce poți ca să se relaxeze. Nu începe să iei notițe
din primul moment, nu porni imediat reportofonul, stați de
vorbă, pur și simplu. Încearcă să‑i demonstrezi că nu ești un
monstru, că nu‑i ești dușman, că nu te afli acolo ca să‑ți clădești
reputația pe seama remarcilor lui egoiste și răutăcioase. Ești acolo
doar ca să‑ți faci cât mai bine meseria și vrei ca interlocutorul­
să coopereze cu tine, tot așa cum cooperează cu un partener de
afaceri sau cu un regizor. Dacă totuși nu reușești să‑i câștigi
încrederea, încearcă măcar să obții câteva afirmații egoiste și
răutăcioase, pentru că altfel interviul va fi plictisitor și tern și
s‑ar putea ca pe viitor să nu mai capeți alte angajamente.­
Vorbind despre vremurile în care era un singuratic, Warren
Beatty mi‑a spus că majoritatea jurnaliștilor cu care stătuse de
vorbă nu voiau doar să‑i ia un interviu; adesea aveau câte un
scenariu pe care își doreau ca el să‑l citească sau experiențe fizi-
ce pe care sperau să le împărtășească cu el. În cele din urmă,
Beatty ajunsese să se teamă de oricine voia să stea de vorbă cu
el. Și nu e singurul. Pe de altă parte, cine l‑ar putea învinovăți
pe jurnalistul care scrisese acel scenariu, care i‑ar fi putut aduce
o grămadă de bani, odată ce o mare vedetă ar fi jucat în filmul
făcut după el? În fond, jurnalistul ajunsese să intervieveze una
dintre acele vedete care i‑ar fi putut schimba viața, așa că de ce
să nu‑i arate și scenariul cu pricina, odată interviul încheiat?
Firește că vedeta respectivă va fi politicoasă și va spune că‑l
va citi. În fond, tocmai ce a stat de vorbă cu tine o oră sau două
pentru interviul pe care îl dorește ziarul sau revista la care
lucrezi și n‑ar vrea să te supere spunându‑ți adevărul: anume,
că nu‑ți va citi scenariul și că, de fapt, îl scoate din sărite că i
l‑ai adus.
180       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Pe de altă parte, dacă ești o persoană foarte atractivă, iar
vedeta respectivă nu are nimic altceva planificat după interviul
vostru, atunci, cine știe? De fapt, au fost câțiva editorialiști foar-
te cunoscuți care au câștigat bani frumoși povestindu‑și hârjo-
nelile din dormitor cu Marilyn Monroe, Ava Gardner,
Montgomery Clift sau Errol Flynn. Că aceste povești sunt ade-
vărate sau nu, n‑am de unde să știu, însă n‑am nicio îndoială
că Beatty nu mințea atunci când mi‑a spus că majoritatea
ziariștilor care‑i luaseră interviu aveau și alte interese.
Nu uita că oamenii pe care vrei să‑i intervievezi se pricep la
asta, doar dacă nu sunt cumva la primul interviu. Te miros încă
de la ușă dacă ai un scenariu pe care vrei ca ei să‑l citească. Și
nici nu vor să audă despre cine știe ce eveniment de caritate
care ar avea nevoie de prezența unei vedete sau despre vreo
carte pe care ai scris‑o și care s‑ar vinde mult mai bine dacă i‑ar
face ei reclamă. Iar dacă cel cu care vrei să stai de vorbă nu are
încredere în tine, nu se va simți în largul lui în preajma ta, iar
interviul nu va fi unul reușit. Iar visul de a împărtăși câteva
momente de comunicare reală, odată interviul încheiat, sau de
a mai sta de povești peste câteva săptămâni, va rămâne doar
un vis.
Așa că, dacă vrei să câștigi încrederea interlocutorului tău
(ceea ce sigur că îți dorești, pentru că, dacă are încredere în tine
că vei ști cum să tratezi subiectele foarte personale sau sensi-
bile, se va deschide mai mult), atunci nu te duce la interviu cu
un plan secret. Nu fii necinstit cu persoana pe care o intervie-
vezi, dar nici cu tine însuți. Jurnalismul este o profesie onora-
bilă și demnă. Fii mândru de ceea ce faci! Fii mândru că un
editor a avut încredere că poți să iei interviul și străduiește‑te
să faci o treabă bună. Interviul, odată publicat, va fi răsplata ta,
dar și biletul câștigător pentru angajamentele viitoare!
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       181
Când să fii „egalul” interlocutorului
și când să păstrezi distanța
Nimeni nu se așteaptă de la tine să știi la fel de multe ca
persoana pe care o vei intervieva în legătură cu domeniul ei de
activitate. Pentru că, dacă ai ști, de ce i‑ai mai lua un interviu?
Dar asta te face să te simți „inferior” celui cu care vorbești?
Sper că nu. Oricum, nu așa ar trebui să gândești înainte de a
întâlni persoana respectivă. Desigur, nu trebuie nici să te con-
sideri superior interlocutorului. Pentru că, indiferent de ceea
ce crezi despre tine însuți, asta se va reflecta în atitudinea ta.
Cel mai bine este să ai o atitudine cât mai neutră și să te
gândești că vei purta o conversație interesantă despre orice
subiect pe care‑l vei aduce în discuție.
În ceea ce mă privește, odată ce am terminat munca de
documentare, mi‑am scris întrebările și sunt pregătit, înseam-
nă că am ajuns să cunosc acea persoană destul de bine și ar
trebui să pot purta o conversație cu ea. Iar faptul că sunt pre-
gătit mă face să am încredere în mine. Și, fiindcă am încredere
în mine, consider că sunt egalul persoanei căreia îi voi lua un
interviu. Uneori trebuie să depun mult efort ca să‑mi înving
neîncrederea, mai ales atunci când urmează să vorbesc cu
laureați ai premiului Nobel, matematicieni, experți în progra-
mare sau alte capete luminate. Astfel de oameni mă intimi-
dează destul de ușor, dar eu, în loc să mă las intimidat,
zâmbesc în sinea mea și mă gândesc că, printre lucrurile pe
care le știu, cu siguranță sunt unele la care mă pricep mai bine
decât interlocutorul. Așa că suntem chit. În plus, eu sunt pe
locul șoferului, eu sunt cel care pune întrebările, cel care con-
trolează direcția în care merge conversația noastră. Sunt cu
adevărat egal cu Richard Feynman, Joyce Carol Oates, John
182       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Huston, Saul Bellow, Linus Pauling, Henry Moore? Chiar are
nevoie de răspuns întrebarea asta? Atunci când întâlnesc
oameni ca ei trebuie să cred că‑i voi putea antrena într‑o
discuție atât de interesantă, încât îi va face pe cititori să
lase totul deoparte ca să citească până la capăt interviul. Și
singura modalitate de a mă simți confortabil și încrezător este
să știu exact unde vreau să ajung, în ceea ce‑l privește pe
interlocutor.
Acestea fiind spuse, există momente când cel cu care vor­
bești te întreabă dacă ai citit cărțile unui anumit scriitor sau
dacă ai înțeles un anumit concept. Este firesc să încerci să eviți
răspunsul și să treci la un alt subiect, pentru că nu vrei să pari
nepregătit. Numai că asta e o manevră riscantă, uneori scapi
ușor dând aprobator din cap, iar alteori ți se poate cere să ana-
lizezi un subiect care te depășește.
Hemingway susținea că are un detector de minciuni foarte
bun. Știa când scriitura sună fals sau când oamenii sunt prefă­
cuți. Înainte de a pleca în Tahiti pentru interviul cu Marlon
Brando, am făcut un pact cu mine însumi – să nu spun că știu
ceva ce nu știu, fiindcă mă gândeam că Brando, cel mai mare
actor al Americii, trebuie să aibă un foarte fin detector de min-
ciuni. Era, în același timp, un jucător. Eram sigur că m‑ar fi
depistat imediat dacă aș fi pretins că știu ceva despre care
n‑aveam habar. Și, firește, când ne‑am întâlnit, m‑a întrebat
dacă‑mi place să joc șah. I‑am spus că da și mi‑am dat seama
imediat că am făcut o greșeală, pentru că, deși știu să joc șah,
nu sunt foarte bun, nu pot gândi în avans mai mult de două
mișcări. Dar Brando și‑a scos tabla de șah și, imediat ce și‑a
dat seama că nu sunt un partener pe măsura lui, a încercat să
facă în așa fel încât jocul să fie mai interesant. A pus, în mijlo-
cul tablei, o bucată de carton, ca să nu ne vedem unul altuia
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       183
piesele, și a spus că le putem aranja așa cum dorim. Apoi a dat
la o parte bucata de carton și s‑a uitat la pozițiile mele. Am
încercat să fac o mișcare inspirată și mi‑am plasat regina în
prima linie. După trei mișcări mi‑a luat‑o cu turnul, iar după
această mișcare mi‑a dat șah și mat și n‑am mai jucat alt meci.
Cum să menții controlul asupra interviului
În primăvara lui 1973 am călătorit la Los Llanos și în deșertul
Guajira din Columbia, împreună cu fotograful Victor Englebert,
pentru un articol ce urma să apară în ediția în limba spaniolă a
revistei National Geographic. Pe alocuri, călătoria a fost extenuan-
tă: am traversat deșertul pe jos, ne‑am cățărat pe munți de sare,
am călărit cai sălbatici. Victor avea două genți foarte grele în care
erau aparatele de fotografiat, iar eu, un creion și o agendă. Și deși
m‑am oferit să‑l ajut pe Victor la bagaje, m‑a refuzat: „Nu las pe
nimeni să‑mi care echipamentul, în felul ăsta nu pot da vina pe
cineva dacă ceva se pierde sau e furat”.
Victor mi‑a spus că, atunci când s‑a dus să locuiască cu dife-
ritele triburi nomade din Africa, nu și‑a pus film în aparat în prima
săptămână, mima doar că face poze, până când nomazii s‑au
obișnuit cu el și n‑au mai încercat să pozeze, lăsându‑se surprinși
în poziții firești.
Victor deținea mereu controlul asupra muncii sale. Își dăduse
seama exact ce merge și ce nu pentru el, iar asta se vedea în foto-
grafiile lui, minunate, care fuseseră publicate în cărți și reviste din
lumea întreagă.
Același lucru e valabil și în cazul unui interviu. E foarte ușor
să pierzi controlul interviului. Dar tocmai în asta constă provoca-
rea, nu? Dacă ești norocos și reușești să intervievezi un politician
184       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
iconoclast, precum fostul luptător Jesse Ventura, atunci pot să
apară niște surprize. Dar dacă dai peste unul experimentat, așa
cum sunt majoritatea politicienilor, va trebui să te gândești bine
ce vrei să scoți de la el. Cel mai adesea trebuie să recurgi la echi-
valentul fotografiilor cu camera goală, fără film. Banda e ieftină,
timpul însă, foarte scump. Este foarte greu să obții un interviu
interesant și revelator cu un politician sau cu o vedetă de cinema,
dacă n‑ai timp la dispoziție. Dar, dacă reușești acest lucru, asta e
pentru că ai reușit să menții controlul asupra situației.
La un moment dat, pe la începutul interviului cu Robert
Evans*, când vorbeam despre câte afaceri a făcut la el acasă, a
început să‑mi povestească despre cum el, împreună cu Warren
Beatty, Jack Nicholson, Sue Mengers și Robert Towne, obiș­nuiau
să‑și facă unul altuia poze:
— Aș vrea să‑ți arăt un film despre mine, s‑ar putea să‑ți fie de
ajutor, s‑a oferit el.
Dar știam că, dacă aș fi acceptat, ar fi trebuit să opresc inter-
viul și aș fi ajuns să mă uit la niște filme făcute de el, despre el
însuși – nimic altceva decât o probă de vanitate. Cum nu am vrut
să pierd controlul interviului, i‑am spus:
— Nu, nu, hai să continuăm interviul, pot vedea filmul și mai
târziu.
Așa că am continuat să vorbim. La un moment dat mi‑a spus
că n‑a fost un bun director executiv, iar câteva clipe mai târziu s‑a
lăudat că șase ani, cât s‑a aflat la cârma studiourilor Paramount,
le‑a transformat din niște studiouri de duzină în „cele mai mari
studiouri din istoria cinematografică”.­
Și, înainte să mai spună ceva, am intervenit:
— Și cu toate astea spui că ai fost un director prost.
*  Producător american de film, cunoscut pentru munca la filme precum Rosemary’s Baby,
Love Story, The Godfather. (n. red.)
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       185
 A spus că așa e, a fost un director prost, și ne‑am continuat
discuția, iar eu am reușit să controlez direcția interviului, con­
centrându‑mă pe dificultățile pe care le‑a întâmpinat ca director
de studio.
Mai târziu, Evans mi‑a vorbit, neoficial, despre o scrisoare
foarte dură pe care i‑a scris‑o lui Stanley Jaffe, pe atunci preșe­
dintele consiliului de conducere al studiourilor Paramount, în
legătură cu filmul Sliver. Era o scrisoare foarte dură și aș fi vrut să
includ acest subiect în interviu, așa că l‑am întrebat dacă pot
menționa că a scris acea scrisoare. Cerându‑i permisiunea, am
pierdut controlul interviului, pentru că l‑am lăsat pe Evans să
decidă dacă o pot sau nu folosi:
— Poți să spui că am scris scrisoarea aia despre Sliver pentru
că eram foarte implicat. Explicația asta ar fi în regulă.
Abia după alte câteva întrebări și după ce am schimbat subiec-
tul am reușit să recâștig controlul. Asta s‑a întâmplat când i‑am
pus o întrebare dificilă despre viața lui personală:
— În 1989 te gândeai tot mai des la sinucidere, așa că ai hotărât
să te internezi într‑un spital de boli psihiatrice. Poți să‑mi
povestești mai multe despre perioada asta?
Pe Harrison Ford, care foarte rar se întâmplă să renunțe să
controleze interviul, am încercat să‑l fac să vorbească despre poli-
tică (în fond, interpretase rolul președintelui în filmul Air Force
One) și i‑am pus o întrebare despre președintele Clinton. Pe
atunci, Clinton avea probleme cu Whitewater și cu Paula Jones.
Ford mi‑a zis:
— N‑am nimic de spus.
— Cum așa?, l‑am întrebat eu.
— Din cauza felului în care e pusă întrebarea, în primul rând.
Întrebarea se concentrează numai pe aspectele negative.
186       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Am încercat să‑mi susțin punctul de vedere, și anume că,
atunci când vorbim despre caracterul moral și etic al președintelui,
aspectele negative sunt cele care contează, dar Ford n‑a mușcat
momeala. Iată de ce Ford nu e un interlocutor foarte interesant.­
Chiar și în astfel de situații, treaba ta este să obții cât mai
multe informații de la cel cu care stai de vorbă. După cum spunea
și Ted Koppel, „nu există interlocutor plictisitor”. Koppel înțelegea
foarte bine, de asemenea, cât de important era să ai controlul
asupra interviului: „Dacă lași frâiele interviului în mâinile celui-
lalt, ești pierdut”.
Ai încredere în propria ta personalitate
Următoarea chestiune intră în categoria lucrurilor care nu
pot fi învățate de la cineva. Dacă ai o personalitate plăcută, dacă
poți fi amuzant, dar și serios, dacă îi poți face pe oameni să
râdă, dar și să plângă, dacă poți să dai dovadă de sensibilitate,
compasiune și de empatie, atunci oamenii vor vorbi cu tine și
vor avea încredere în tine. Dacă, în schimb, ești băgăreț, nesu-
ferit, egoist, narcisist și nu suporți să nu fii în centrul atenției,
atunci canalizează‑ți talentul scriitoricesc în altă direcție, apu-
că‑te de scris romane, poezii sau piese de teatru.
Pe de altă parte, Harrison Salisbury, jurnalist la New York
Times și câștigător al unui premiu Pulitzer, spunea: „Cred că
intervievatorul este doar o ureche. El poate ghida doar puțin
interviul, nu el este subiectul în discuție. El poate crea o atmo-
sferă, așa încât persoanei intervievate să‑i vină ușor să vorbeas-
că, dar nu trebuie ca personalitatea lui să se reflecte în interviu…
Unii ziariști spun: «Eu cred asta și asta». Nu e stilul meu. Poate
fi amuzant, dar nu asta numesc eu interviu”.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       187
 Așadar, ai de ales. Exprimă‑ți personalitatea. Sau, dimpotri-
vă, n‑o face – fii doar urechea care ascultă și cel care ghidează
discuția. Ai de unde să alegi. Fă ceea ce ți se pare potrivit.
Bun, l‑ai lăsat pe interlocutor să fie în centrul
atenției; acum e rândul tău
Cei mai mulți oameni au un motiv anume pentru care
acceptă să dea un interviu. Cel mai adesea, pentru că au ceva
de vânzare: o carte, un film, vor să promoveze o activitate, un
eveniment, pe ei înșiși; vor să atragă atenția asupra unei cauze
la care țin foarte mult, poate candidează pentru o funcție poli-
tică sau poate cred că este în avantajul lor să apară în presă.
Știind asta, poți să hotărăști dacă vei începe interviul cu subiec-
tul pe care ei abia așteaptă să‑l discute sau să aștepți până adre-
sezi toate întrebările pe care le‑ai pregătit, pentru ca apoi să
aduci în discuție ceea ce‑i interesează. Eu merg pe ambele
variante,­în funcție de cât timp am la dispoziție. Dacă știu că nu
am o limită de timp, atunci nu mă deranjează să încep interviul
cu ceea ce îl interesează pe interlocutorul meu în mod spe­
cial. Dar, dacă am la dispoziție o perioadă limitată, atunci abor-
dez subiectele care îl interesează pe interlocutorul meu doar
la urmă. Asta pentru că e mai ușor să obțin timp suplimentar
când partenerul de discuție are ceva despre care vrea neapărat
să discute!
Cum recunoști un interviu bun
Niciodată nu știi când un interviu bun se transformă
într‑unul extraordinar, dar, dacă ești atent și îți asculți
188       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
interlocutorul, „urechea” ar trebui să‑ți spună când e cazul să
insiști pe un anumit subiect.
Când l‑am intervievat pe Mel Gibson, în 1995, l‑am întrebat
despre moartea mamei sale, iar el mi‑a spus că ea a fost liantul
care a ținut totul laolaltă, în familia lui. Apoi l‑am întrebat:
„Crezi în viața de apoi? Și crezi că o vei reîntâlni acolo?”.
Iată cum a decurs discuția:
GIBSON: Absolut! Nu există nicio dovadă pentru asta, însă trebuie să
existe viață după moarte. Altfel de ce se mai vorbește despre răsplata pe
măsura faptei? Trebuie să existe viață după moarte, pentru că și eu, și
Hitler am locuit pe aceeași planetă, iar eu n‑o să mă duc în același loc ca
el sau ca Pol Pot.
Răspunsul lui m‑a făcut să continui să‑i pun întrebări despre
acest subiect și, după cum vei vedea, opiniile lui nu sunt cele pe
care te‑ai aștepta să le auzi de la o figură publică.
Î: Există iad?
GIBSON: Absolut!
Î: Cum îți imaginezi tu că arată diavolul?
GIBSON: O bestie cu opt limbi și patru coarne și care scoate foc și
pucioasă. Probabil mai rău decât orice ne putem imagina, așa după cum
paradisul e ceva mai bun decât orice ne putem imagina.
Dacă n‑ar fi fost așa de vizual și de specific în descrierea sa,
probabil că nu m‑aș fi gândit să‑i pun următoarea întrebare, dar
răspunsul lui și ceea ce a urmat au dat, cu siguranță, sare și
piper interviului.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       189
Î: Crezi în teoria evoluției sau crezi că Dumnezeu l‑a creat pe om după
chipul Său?
GIBSON: Ultima variantă.
Î: Deci nu accepți că ne tragem din maimuță?
GIBSON: Nu, cred că asta e o mare tâmpenie. Dacă ar fi așa, cum se face
că maimuțele încă există? Cum se face că nu s‑au transformat încă în
oameni? E o teorie frumoasă, dar nu pot s‑o accept. E cam lipsită de
credibilitate. Și datarea cu carbon, care îți spune de cât timp se află ceva
pe Pământ, cât de exactă e această metodă? Am acasă o carte de‑a lui
Darwin și e plină de chestii amuzante. Unele dintre lucrurile scrise acolo,
cum că girafele au gâtul lung ca să poată ajunge la frunzele de pe ramurile
înalte ale copacilor, sunt adevărate, dar nu cred că teoria lui e corectă
integral.
Î: Înțeleg că nu ești foarte liberal atunci când vine vorba despre celibat,
avort, controlul nașterilor…
GIBSON: Se insistă prea mult pe astfel de teme. Acestea nu sunt probleme
reale. Nu se poate nici măcar discuta cu argumente pro și contra în
legătură cu ele.
Î: Nu se poate?
GIBSON: Nu.
Pentru un ziarist, răspunsurile lui Gibson sunt aur curat!
Am vorbit cu sute de vedete de cinema și niciuna nu a expri-
mat ­opinii atât de rigide, în mod oficial. „Cum se face că
maimuțele nu s‑au transformat încă în oameni?” – dacă asta nu
190       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
e mană cerească pentru un jurnalist, atunci nu știu ce altceva
ar putea fi!
Același sentiment de exaltare l‑am trăit și în 1994, când
l‑am intervievat pe Anthony Hopkins – de fapt, Sir Anthony
Hopkins, după ce Regina Angliei l‑a ridicat la rang de cavaler.
Hopkins a spus lucruri scandaloase, dar în alt fel: a îndrăznit să
se lege de marele bard. Ceea ce, în anumite cercuri, poate fi
considerată o erezie la fel de mare precum punerea sub semnul
întrebării a teoriei evoluției de către Gibson. Hopkins este un
cinic, dar vorbește despre meseria lui într‑un mod foarte clar și
convingător. Discutam despre cum a trecut de la un rol într‑o
piesă de Shakespeare la unul într‑un miniserial TV, ceea ce eu
consideram că e un pas înapoi în cariera lui.
Î: Dacă bine înțeleg, nu vezi valoarea și virtutea nici în ce îl privește pe
marele bard și nici la tine?
HOPKINS: Nu‑mi place virtutea și nu‑mi place valoarea. Nu‑mi plac
actele de vitejie. De ce ar trebui să fim amabili? Ceva din mine nu suportă
asta. Nici tatăl meu nu suporta toate astea. Nu spun că eu nu sunt
prefăcut, sunt la fel de fals ca oricine altcineva. Cu toții suntem șarlatani,
cu toții avem defecte, cu toții suntem mincinoși și nimeni nu poartă
mantia perfecțiunii toată viața. Dar este ceva în caracterul uman ce nu
pot suporta. Cui îi pasă de un teatru construit acum 400 de ani? Cui
îi pasă? Dărâmați‑l! Cui îi pasă? E un lucru mort. La fel de mort ca
și afurisitul de bard. Dacă interpretarea asta a lui Lear e mai bună
decât cealaltă… cui îi pasă? Joci un rol pe care alți 15 000 de actori l‑au
jucat înaintea ta. Cum naiba să găsești ceva nou? Chestia asta e un
adevărat coșmar.
Î: Dar ești de acord cu truismul că orice actor ar trebui să joace Hamlet?
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       191
HOPKINS: Cei mai mulți actori vor să joace Hamlet când sunt în perioada
lor de nebunie. Am trecut și eu prin asta. Cred că e o dorință nefastă.
Î: Deci actorii ar trebui să nu‑și mai dorească să joace Shakespeare?
HOPKINS: Presupun că e bine să fi trecut prin asta. Am interpretat și eu
câteva roluri, dar nu găsesc că e o experiență care te îmbogățește. Nu știu
de ce‑l joc. Nu‑mi place Shakespeare, aș prefera oricând să fiu în Malibu.
Ultimele două afirmații merită cu siguranță să fie citate și
te‑aștepți să fie preluate de vreo revistă de scandal… dar
Hopkins era în vervă, așa că am trecut de la Shakespeare la
actori, în general, ca să văd ce avea de spus despre colegii lui de
breaslă. Iar Sir Anthony nu m‑a dezamăgit.
Î: Ești dur când vorbești despre profesia de actor. Ești la fel de cinic și când
vine vorba despre colegii de breaslă?
HOPKINS: Ce‑i așa de special în a fi actor? Actorii sunt neînsemnați. Cei
mai mulți dintre actori sunt oameni simpli, cu o gândire simplă, care doar
cred că sunt complicați. Filme? Actori? Ce‑s astea?
Hopkins și‑a continuat diatriba, iar eu am continuat să‑l pre-
sez, dar când intervievezi pe cineva care vrea să vorbească liber
și sincer, atunci tu, ca intervievator, trebuie să continui să pui
întrebări până când cel intervievat își va fi exprimat toate
emoțiile și opiniile. Iar când cel cu care stai de vorbă este un
câștigător al unui Premiu Oscar, așa cum e Anthony Hopkins,
nu trebuie să te lași intimidat de cruzimea sau de cinismul lui –
trebuie să profiți de deschiderea de care dă dovadă față de tine
și să mergi mai departe.
192       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
◊ ◊ ◊
Charlie Sheen nu este un actor de Oscar, precum Hopkins,
dar este la fel de bun în interviuri. Sheen este un om care a avut
o viață foarte aventuroasă și nu ascunde asta. Îi place să vor-
bească și să spună povești despre el. Îți oferă genul acela de
informații pe care orice jurnalist speră să le obțină, atunci când
face un interviu. Iată un interviu din 1990, în care Sheen
povestește cum s‑a ocupat cu furtișaguri mărunte, cum și‑a ata-
cat profesoara de engleză și cum și‑a împușcat din greșeală
prietena în momentul în care își încărca arma.
„Am petrecut patru zile până când am fost arestat”, mi‑a
povestit Sheen. „Am folosit chitanțe de la cărți de credit pe care
le‑am adunat din coșul de gunoi de la hotelul Beverly Hills.
I‑am spus directorului de hotel că îmi lăsasem o lucrare de
sfârșit de semestru în holul hotelului și m‑a lăsat să o caut în
coșul de gunoi. Am luat toate chitanțele de la cărțile de credit
și‑am început să dăm telefoane la magazine din Westwood,
întrebând dacă acceptă și comenzi prin telefon. Și‑așa am
comandat televizoare, walkmanuri, bijuterii, ceasuri și le spu-
neam: «O să‑l trimit pe fiul meu să le ridice». Așa că ne‑am dus
și le‑am luat pe toate, ba, mai mult, am putut să optăm să fie
ambalate în hârtie de cadou. O crimă cu sânge rece, nu‑i așa?
Când te uiți în ochii vânzătorului, iar el te întreabă: «Doriți să
vă împachetăm cadoul de doi lei în hârtie de cadou?».”
Când unul dintre prietenii lui cei mai buni a fost prins
într‑un magazin de articole foto, Sheen a fost implicat și el.
„Eram în fața clasei, la ora de desen, în ultimul an de liceu,
când în clasă au intrat doi polițiști și mi‑au spus: «Ești arestat
pentru falsificarea cărților de credit». Aveam 17 ani. Trebuia să
găsesc o cale de scăpare. M‑am dus la secție și l‑am turnat pe
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       193
prietenul meu, le‑am dat toate chitanțele și am povestit tot ce
făcusem. Ce am făcut a fost vrednic de dispreț și ilegal, dar, la
naiba, merita să încercăm.”
N‑a fost exmatriculat atunci, dar a reușit s‑o dea în bară
pentru că n‑a promovat examenul la limba engleză. „Aveam
nevoie de un C ca să promovez cursul acela, pentru că, dacă nu
l‑aș fi trecut, aș fi fost exclus din echipa de baseball. Testul ăla
era o porcărie, iar pentru că n‑am avut o scutire de la părinți
pentru absențele din ziua precedentă, profesoara nu mi‑a dat
voie să dau testul. Așa că am făcut o scenă în fața întregii clase.
Am luat hârtiile de la test, le‑am rulat și am făcut din ele o
minge de hârtie pe care i‑am aruncat‑o profesoarei drept în
frunte. Din cauza loviturii i‑au căzut ochelarii. Profesoara stă-
tea în fața mea, încremenită, iar eu, în toiul unui acces de furie,
i‑am spus că are noroc că n‑o omor. Apoi n‑am știu ce porcării
să mai zic – a fost un moment penibil, așa că m‑am îndreptat
spre ieșire, iar în drum spre ușă mi‑a apărut în cale coșul de
gunoi, pe care l‑am înșfăcat și l‑am aruncat în tablă.”
Lăsând în urmă anii de liceu, Sheen a devenit un star de
cinema, a început să aibă de‑a face cu femei și cu… arme.
„După ce actrița Rebecca Schaeffer a fost omorâtă într‑o
seară de un nebun, în fața casei sale, sau după ce John Lennon
a fost împușcat și cu amenințarea continuă pe care tot mai
mulți nebuni o reprezentau pentru celebrități, am început să
port la mine o armă – dacă aș fi fost amenințat, voiam să pot
riposta. Aveam la mine un Magnum 22 mic, cu cinci gloanțe.
L‑am purtat în buzunarul din spate al pantalonilor mai mulți
ani. Într‑o dimineață, eram în baia de jos, iar prietena mea
Kelly era la etaj. Când a vrut să‑mi mute pantalonii de pe cân-
tarul pe care îi pusesem, arma a căzut din buzunarul de la spate
pe linoleum și s‑a descărcat. Slavă Domnului, glonțul n‑a
lovit‑o direct, ci a lovit vasul de toaletă din apropiere. Kelly a
194       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
fost atinsă doar de cioburile de porțelan desprinse din toaletă
și de plumbul din glonț. Am auzit împușcătura și, pentru că
avusesem de‑a face cu destule arme de foc, am știut că zgomo-
tul n‑a fost făcut de căderea sticlei de șampon în cadă. Am știut
imediat că e un foc de armă. M‑am repezit la etaj și am găsit‑o
pe Kelly stând în picioare, în lenjerie intimă, ținându‑se de
încheietura mâinii și sângerând în mai multe locuri. În acel
moment am intrat în panică. Am pus mâna pe telefon, neștiind
dacă să sun la 411 sau la 911. Au fost clipe îngrozitoare. Au venit
paramedicii, dar și poliția, pentru că fusese vorba despre un
incident cu o armă de foc. Poliția nu m‑a reținut din cauză c‑am
împușcat‑o. Kelly a fost dusă la spital, de unde i‑au dat drumul
în aceeași zi, după ce i‑au pus patru copci, două la încheietură
și două la gambă. Mă simțeam vinovat: dacă lucrul ăsta trebuia
să i se întâmple cuiva, eu ar fi trebuit să fiu acela! Am fost
norocoși că glonțul n‑a lovit‑o direct. Și după ce mi‑am recupe-
rat arma de la poliție, unde o ținuseră 72 de ore, am aruncat‑o
în ocean: emana o energie nesănătoasă. A fost un punct de coti-
tură în propria‑mi filosofie referitoare la portul de armă. Aș
prefera să învăț cum să‑l dezarmez pe cel care mă amenință, în
loc să port un pistol. Asta nu înseamnă că le‑am aruncat pe
toate din casă. În vremurile în care trăim și în meseria noastră,
simt că portul de armă e necesar. Dacă un nebun vrea să intre
peste mine și să‑mi facă rău, va avea surpriza să intre într‑un
arsenal și‑l voi lua la ochi.”
Cu astfel de afirmații, nu‑i de mirare că editorilor de reviste
le plac interviurile cu Charlie Sheen. În interviul nostru, Sheen
a dezvăluit trei momente sensibile: furtul, atacul asupra profe-
soarei lui și incidentul cu arma. Un interviu bun ar trebui să aibă
cel puțin un moment dramatic sau două, ca acela când antre-
norul echipei Indiana, Bob Knight, s‑a confesat, recunoscând
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       195
că pentru el a fost o tragedie atunci când l‑au concediat, sau
când Patty Hearst a glumit, spunând că i‑ar plăcea să mă
împuște. Ori când Halle Berry a spus că, indiferent cât de des-
chisă la culoare ar fi pielea ei și indiferent dacă mama ei e cau-
caziană, ea nu va fi văzută niciodată ca fiind albă. Când apar
astfel de momente în timpul interviului, folosește‑le! Dacă ceea
ce ți se spune te emoționează, mai mult ca sigur că asta îi va
emoționa și pe cititori. Așa că dă‑i înainte! Atunci când ai găsit
un subiect de natură să provoace emoție, nu‑l lăsa din mână.
Cum să reperezi chestiile concrete
Oamenii vorbesc adesea în termeni generali. Spun doar „a
fost o perioadă dificilă pentru mine” și se opresc aici. Tu ești
cel care trebuie să întrebe „Cât de dificilă?” sau „De ce a fost
greu?”. E foarte frustrant să te întorci de la un interviu, să
asculți înregistrarea și să dai peste declarații generale care n‑au
fost puse sub semnul întrebării. Trebuie să te focalizezi precum
un laser atunci când ți se răspunde la întrebări, pentru că scopul
tău e să obții răspunsuri detaliate, amănunte, exemple. Nu te
lăsa amețit de vorbele frumoase ale câte unui politician, când
de fapt tu vrei să afli care este părerea lui despre o anumită pro-
blemă și care sunt argumentele lui. Nu lăsa un om de afaceri să
arunce cu cifre și statistici, când ceea ce vrei de la el este să știi
care e profitul și care sunt pierderile pe care le are. Nu lăsa o
vedetă care a făcut o declarație provocatoare în trecut să se
eschiveze, atunci când aduci subiectul în discuție. Este aproape
o artă să eviți răspunsul la întrebări. E arta de a arunca cu praf
în ochi. Nu lăsa pe nimeni să te poarte cu vorba.
196       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Cum să faci față neprevăzutului
Aici se vede în ce măsură știi să asculți. Dacă tot ce vrei este
să obții răspunsuri la întrebările pe care le adresezi, s‑ar putea
să nu auzi ce ți se spune. Și uneori se‑ntâmplă ca persoana
intervievată să vorbească despre ceva tangențial, în raport cu
subiectul, dar care este mai interesant decât ce i‑ai propus să
discute. Și asta poate însemna un interviu bun.
În interviul meu cu guvernatorul Jesse Ventura pentru revis-
ta Playboy, l‑am întrebat despre droguri și prostituție. În opinia
lui, acestea erau infracțiuni consensuale*:
— Cei care comit infracțiuni consensuale n‑ar trebui închiși.
N‑ar trebui nici măcar să‑i judecăm. Sunt infracțiuni împotriva
ta însuți.
L‑am întrebat dacă ar legaliza aceste activități, consumul de
droguri și prostituția. A început atunci să‑mi spună cât de bine
ar fi dacă prostituția ar fi legalizată, ca în Nevada.
— Dacă ar fi legalizată, fetele ar avea certificate de sănătate,
sindicate, pachete salariale, ca în orice altă meserie, și ar fi mult
mai bine.
— Dar acesta nu e un punct de vedere foarte popular în
America, nu‑i așa?
La această întrebare Ventura mi‑a dat un răspuns care a
generat multe controverse, atunci când interviul a fost publicat.­
— Nu, nu e un punct de vedere foarte popular – și asta din cauza religiei.
Religia e o înșelătorie și un sprijin emoțional pentru oamenii săraci cu
*  O infracțiune consensuală – consensual crime, în engleză, în original – este o activitate
ilegală în care cei care participă la ea nu dăunează fizic nonparticipanților și nici nu le afectează
proprietatea. Unii dintre cei care susțin pedepsirea prin lege a acestor fapte argumentează că
ele încalcă norme culturale, iar unii participanți pot fi considerați victime, în ciuda acordului
consimțit. (n. red.)
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       197
duhul, care își găsesc puterea numai când fac parte dintr‑un grup. Religia
îi încurajează pe oameni să‑și bage nasul în treburile altora. Eu trăiesc
după principiul regulii de aur: poartă‑te cu ceilalți așa cum ai vrea să se
poarte și ei cu tine. Religia vrea să le spună oamenilor cum să‑și trăiască
viața.
Când l‑am intervievat pe Freddie Prinze Jr., am observat că
rafturile bibliotecii sale erau goale și l‑am întrebat de ce:
— Nu prea citesc. Mă interesează mai mult benzile desena-
te, jocurile video…
Nu m‑am așteptat la un astfel de răspuns, dar asta m‑a făcut
să duc conversația într‑o altă direcție. Tot ce a urmat în acest
interviu este o consecință a faptului că în iarna lui 2000 Prinze
m‑a invitat să facem interviul la el în dormitor și am văzut, ast-
fel, acele rafturi goale.
Î: Ce benzi desenate citești cel mai des?
PRINZE: Titlurile mele preferate sunt X‑Men, Dead Pool și Hell Boy.
Î: Le și colecționezi?
PRINZE: Da, am o tonă de reviste la mine în birou.
Î: Care sunt cele mai valoroase reviste pe care le ai?
PRINZE: Am X‑Men, de la ediția a doua până la ediția a zecea, ediția a
șaisprezecea, edițiile 20‑30; ediția 11 din Spiderman, a patra din Silver
Surfer, a patra din Fantastic Four. Cea mai valoroasă este ediția a doua
din X‑Men – probabil că face câteva mii de dolari.
198       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Î: L‑ai întâlnit vreodată pe Stan Lee*?
PRINZE: Da, chiar recent. E cel mai cumsecade om de pe pământ. Mi‑a
făcut viața frumoasă în copilărie. Am avut mari emoții și am anulat prima
întâlnire cu el. În copilărie, copiilor ca mine li se spuneau că sunt ciudați,
dar azi sunt numiți creativi și geniali. „Ești homosexual, ești un tâmpit” –
așa mi se spunea. Când eram copil, nu prea m‑am acomodat în niciuna
dintre școlile unde am fost și așa am început să citesc benzi desenate și
să mă identific cu personajele create de Lee – personaje mulțumite
cu cine erau, care au devenit eroi și au schimbat sau au salvat lumea.
Aceste personaje m‑au făcut să cred că totul poate să fie bine… iar acum
chiar așa este, totul e bine. Totul e nemaipomenit. Sunt cu adevărat
fericit, îmi place unde am ajuns în viață, fac lucruri grozave și, deși știu
că sună ciudat, simt că‑i datorez asta în foarte mare măsură lui Stan Lee.
Pentru că atunci când copiii râdeau de mine, mă duceam acasă și citeam
benzile lui desenate și intram într‑o altă lume, unde mă simțeam bine în
pielea mea.
Î: De ce râdeau copiii de tine?
PRINZE: Când eram copil trăiam mult în imaginar. Încă mai fac asta.
Eram singurul copil la părinți, nu aveam un tată cu care să joc fotbal sau
alte activități pe care le fac băieții împreună cu tații lor, așa că mi‑am
făcut prieteni imaginari. Mi‑am creat în imaginar o lume plină de
supereroi, în care luptam alături de X‑Men împotriva lui Magneto și a
Apocalipsei. Era o lume adevărată, pentru mine. Îi vedeam aievea pe toți
acei supereroi și chiar mă apăram de Magneto, care arunca niște stâlpi
imenși de fier în mine, și contraatacam. Copiii mă vedeau sărind încolo
și încoace pe terenul de joacă și mă credeau un ciudat. Făceam toate
*  Scriitor american de benzi desenate și, de asemenea, creatorul personajului Spiderman.
(n. red.)
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       199
astea singur, fără niciun prieten, pentru că lor nu li se părea amuzant.
Însă pentru mine era foarte distractiv! N‑aveam frați sau surori, iar pe
strada mea erau numai fete, care voiau să se joace „de‑a familia”, iar mie
nu‑mi plăcea asta. Așa că mă distram jucându‑mă singur; profesorii mei
credeau că sunt bolnav și m‑au trimis la un consilier. Când te comporți
astfel, copiii râd de tine.
Î: Și de ce te credeau homosexual?
PRINZE: Pentru că mă găseau ciudat. Făceam asta și la 12 ani. O să fiu
cinstit – încă mă mai joc așa. Am un sistem audio aici, în dormitor, și pot
să dau volumul foarte tare și am un spațiu imens în care pot să mă
desfășor. Pentru mine, asta înseamnă distracție. Locuiesc singur, iar când
mă plictisesc sau când mă simt singur, îmi imaginez scenarii și le pun în
scenă. Și de fiecare dată e altfel, pentru că e vorba despre propria
imaginație. Când copiii văd pe cineva care e cam prea mare ca să se mai
joace astfel, li se pare ciudat. Iar copiii pot fi răi, pot spune lucruri precum
„Ciudatule! Homosexualule!”.
Î: Ai avut vreodată curajul unui supererou ca să ripostezi?
PRINZE: M‑am bătut, dar nu‑mi place să mă bat. Mă simt foarte prost
când îi fac rău cuiva. Odată am rănit rău un copil, rău de tot…
Î: Câți ani aveai?
PRINZE: 17. L‑am lovit în față, i‑am spart nasul și l‑am rănit puțin și la
spate.
Î: Cum s‑a întâmplat?
200       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
PRINZE: Era băut. S‑a întâmplat la una dintre puținele petreceri la care
am fost în timpul liceului. Nu cunoșteam pe nimeni și nu știam ce să fac,
așa că făceam pe barmanul, turnam bere tuturor, încercând să mă
integrez. Era furios pentru că încercam să mă integrez acolo, poate că
prietena lui mă plăcea sau poate că eu încercasem să mă împrietenesc
cu unul dintre prietenii lui, nu știu de ce. Dar, când am ieșit de după bar,
m‑a împins din spate, am căzut și toată lumea a început să râdă. M‑am
ridicat și‑am încercat să merg mai departe, dar a venit după mine, așa că
ne‑am încăierat. Iar când a căzut la pământ, am continuat să‑l lovesc.
Când am terminat, pur și simplu nu mi‑a plăcut ce făcusem.
Î: În timp ce‑l loveai, erai conștient de ceea ce făceai?
PRINZE: Știam foarte bine ce fac. Nimeni n‑a încercat să ne despartă,
pentru că îi sâcâia pe mulți.
Î: Când era adolescent, Sylvester Stallone s‑a bătut cu un tip mult mai
mare decât el și a spus că atunci și‑a dat seama că pumnii săi parcă erau
„încărcați”. Ai avut aceeași senzație?
PRINZE: Nu m‑am simțit la fel. Știam exact ce se întâmpla și ce făceam,
dar am continuat să‑l lovesc pe acel băiat până când fața lui s‑a umplut
de sânge. N‑am vrut să mă opresc, până când a început să plângă.
Am vorbit despre carieră, despre viața lui amoroasă, lucru-
rile standard pe care te aștepți să le auzi într‑un interviu cu un
actor, dar episodul cu bătaia, în care Prinze a continuat să‑l
lovească pe acel băiat „până când fața lui s‑a umplut de sânge”,
a fost elementul care a dat greutate acestui interviu cu un actor
tânăr și prea puțin cunoscut. Și n‑am fi ajuns la acest episod
dacă nu l‑aș fi întrebat despre benzi desenate și despre Stan Lee.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       201
Cum ajunge cineva șovin
În vremurile acestea, aflate sub semnul corectitudinii poli-
tice, se întâmplă foarte rar ca o figură publică să spună lucruri
„incorecte politic”, mai ales despre rasă, religie și gen. Când
cineva are ceva negativ de spus despre femei, homosexuali,
negri, musulmani, evrei sau despre oricine altcineva, atunci
ceea ce obții, ca jurnalist, este nu numai un interviu bun, ci și
unul care îți dă mult de gândit. Iar dacă găsești pe acel cineva
dispus să susțină aceste idei, interviul va fi citat de toate ziarele
de scandal și de editoriale, ceea ce îl va face pe redactorul tău
foarte fericit, pentru că o astfel de expunere duce, de cele mai
multe ori, la creșterea vânzărilor publicației.
Când fostul procuror Vincent Bugliosi a început să‑mi
povestească, în interviul pe care mi l‑a acordat, în 1997, pentru
revista Playboy, despre faptul că, în copilărie, tatăl lui era șeful
familiei, l‑am întrebat dacă tot așa stau lucrurile și cu el și cu
soția lui, Gail.
— Da, eu sunt șeful, a răspuns Bugliosi.
Am știut imediat că ar fi amuzant dacă aș continua pe ideea
asta și aș fi vrut s‑o fac la modul jucăuș. Bugliosi e un tip dur,
încrezut, căruia nu‑i place să dea dovadă de slăbiciune. În tim-
pul interviului am discutat despre o mulțime de subiecte. Mi‑a
spus lucruri fascinante despre Charlie Manson, O.J. Simpson,
despre asasinarea lui J.F. Kennedy și despre războiul împotriva
drogurilor. Dar ce fel de tip e acela care spune că, în mariajul
lui, el e șeful?
Î: Cine ia deciziile importante în famile?, l‑am îmboldit eu să răspundă.
BUGLIOSI: Eu. Intrăm într‑o zonă în care sunt sigur că voi fi criticat, dar
eu cred că cineva trebuie să fie șeful. E o copilărie să nu‑ți dorești să fii
202       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
șef – e ca și atunci când doi copii se joacă în nisip și spun: „Acum facem
ca mine, apoi ca tine”. Căsătoria, familia sunt ca niște organizații. Și, ca
în orice altă organizație, cineva trebuie să fie la conducere.
Î: Femeile se vor bucura să audă asta, am spus eu, simțind că nu era
nevoie să mai adaug nimic în afara acestui comentariu, pentru ca el să
continue.
BUGLIOSI: Dar asta nu înseamnă că am o atitudine de superioritate față
de femei. Dacă oamenii nu acceptă ideea că bărbatul trebuie să fie la
conducere, atunci întrebarea este: ar fi de acord ca femeia să conducă?
Aș vrea să văd un aranjament între două persoane și în care niciunul
dintre cei doi să nu fie la cârmă și totuși să funcționeze. Cum să reușești
în viață dacă nimeni nu conduce și fiecare merge în direcții diferite?
Mă gândeam la propria mea căsnicie și că soția mea s‑ar fi
uitat la mine ca și când aș fi fost de pe planeta Marte dacă i‑aș
fi spus că eu sunt șeful, în căsnicia noastră. L‑am întrebat pe
Bugliosi:
Î: Credeți în egalitatea în căsnicie?
BUGLIOSI: Cred în egalitatea dintre un bărbat și o femeie în toate
domeniile, cu excepția căsniciei. În căsnicie, femeia trebuie să aibă un rol
de subordonat, nu pentru că bărbatul este superior, ci pentru că fiecare
organizație trebuie să aibă un conducător și este mai natural ca bărbatul
să conducă.
Nu eram sigur dacă vorbeam despre o unitate militară sau
despre o relație între doi oameni, așa că am continuat să‑l
îmboldesc, pentru că bănuiam că discuția va duce către acel
gen de locuri comune sforăitoare despre cum bărbații sunt cei
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       203
care găsesc răspunsul la întrebările fundamentale, cum ar fi Î: Soției îi place să iasă în oraș mai mult decât vă place dumneavoastră?
cine ar trebui să meargă la război, ce‑ar trebui să facem în
privința colonizării spațiului și dacă subțierea stratului de ozon BUGLIOSI: Da.
va deveni o problemă și mai gravă în următoarele două secole,
în timp ce femeile se ocupă de lucruri mărunte ale vieții, cum Î: Ieșiți și dumneavoastră mai mult, din cauza asta?
ar fi ce mașină ar trebui cumpărată, ce‑ar trebui să mâncăm, ce
spectacole trebuie văzute și câți copii ar trebui să aibă o familie. BUGLIOSI: Da.
Așa că l‑am întrebat pe Bugliosi:
Î: Când mergeți la un film, cine îl alege?
Î: Credeți, așadar, că într‑o căsnicie o femeie trebuie să aibă un rol
anume? BUGLIOSI: Firește, o las pe ea, pentru că filmele sunt mai importante
pentru ea decât pentru mine.
BUGLIOSI: Da, mai puțin atunci când acest lucru nu este posibil din
punct de vedere economic. Cred că locul femeii este acasă. Nu spun că Î: Dar dacă ea vrea să iasă și dumneavoastră, nu, atunci cum faceți?
trebuie să fie supusă sau că îndeplinește un rol mai puțin important, așa
cum afirmă feministele. Cineva trebuie să stea acasă, să aibă grijă de copii BUGLIOSI: Iese cu prietenele ei.
și să gătească, iar acesta e un rol pe care femeile îl îndeplinesc mult mai
natural decât bărbații. Nu știu de ce feministele cred că a lucra într‑o Î: Cine a mobilat și decorat casa?
lume a afacerilor extrem de competitivă și nesigură este de preferat
statutului de casnică. Dar, desigur, dacă femeia își dorește asta și soțul e BUGLIOSI: Ea, firește. Tot timpul intră și ies oameni din casă, nici nu știu
de acord, atunci e‑n regulă. Numai că eu nu cred că o astfel de situație cine sunt. Ea se ocupă de toate astea.
este în avantajul lor.
Î: Cine plătește facturile?
Era timpul să‑l prind, să‑i arăt cât de mult ceea ce spunea se
transforma în clișeul despre care pomeneam ceva mai devre- BUGLIOSI: Carnetul de cecuri este la ea și ea le plătește. Ea are grijă
me. Așa că l‑am întrebat: de tot.

Î: Gătiți? Dacă am fi fost la tribunal, aș fi spus „Nu mai am alte

întrebări,­domnule judecător” și mi‑aș fi încheiat pledoaria.
BUGLIOSI: Nu. Cafea este tot ceea ce știu să fac. Și pâine prăjită. Dar era un simplu interviu, nu o judecată – iar în fața mea era
doar un bărbat căruia îi plăcea să aibă convingeri ferme în orice

204       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează? Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       205
privință. După cum se vede, astfel de întrebări pot fi foarte
revelatoare, uneori.­
Bugliosi nu e singurul care vorbește foarte deschis ce crede
despre rolul femeii. Mel Gibson nu s‑a temut niciodată să se
exprime într‑o manieră relaxată însă complet lipsită de tact pe
această temă. Am descoperit asta atunci când l‑am întrebat
dacă femeilor ar trebui să li se permită să devină preoți. „Nu”,
a răspuns el, iar când l‑am întrebat de ce, mi‑a spus: „O să am
necazuri după ce o să spun asta, dar bărbații și femeile sunt pur
și simplu diferiți. Nu sunt egali. Nimeni nu este egal cu altcine-
va. Femeile sunt pur și simplu diferite. Sensibilitățile lor sunt
diferite”. Iar când i‑am spus că feministele vor găsi cuvintele
lui ofensatoare (de fapt, el a spus mult mai multe lucruri în
chestiunea asta), mi‑a răspuns: „Feministele nu mă plac, și nici
eu pe ele”.
Bătălia dintre sexe
Când bărbații vorbesc astfel despre femei, nu e de mirare că
unele dintre ele cred că bărbații sunt niște porci. Și asta e doar
una dintre replicile care merită citate. Halle Berry era foarte
sensibilă când venea vorba despre prima ei căsătorie, cu jucă-
torul de baseball David Justice. Mariajul lor se terminase urât
și nu‑i plăcea să vorbească despre asta. Totuși e greu să eviți
acest subiect când îi iei un interviu. Și atunci am procedat
astfel:
Î: Într‑un interviu pentru revista People, David Justice a făcut două
comentarii pe care aș vrea să le aduc în discuție.
206       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
BERRY: Sunt numai minciuni. Dacă le‑a spus el, sunt minciuni. Nici nu e
nevoie să mi le citești, îți spun de pe acum că sunt minciuni. [Râde]
Î: Iată unul dintre ele: „Cât am fost cu ea, m‑am simțit întotdeauna de
parcă ar fi trebuit să calc pe coji de ouă”. Cum interpretezi asta?
BERRY: Tâmpenii!
Î: A doua: „Era întotdeauna suspicioasă. N‑am întâlnit niciodată o fată
care să facă atât de ușor crize de nervi”.
BERRY: Dacă soțul tău te‑ar înșela cu prostituate, striperițe sau alte
paparude cu fustă, ai reacționa la fel. Punct.
Din răspunsul ei au răzbătut toată pasiunea și emoția. Nu
poți să scoți mai multe de la ea despre prima ei căsnicie, dar
cred că e suficient ca să‑ți faci o idee de ce n‑a mers acea relație.
Actrița Lesley Ann Warren mi‑a povestit cât de chinuitor a
fost pentru ea să‑și accepte corpul, care s‑a dezvoltat devreme.
„Mi‑a fost foarte greu să‑mi accept propria sexualitate”, mi‑a
spus ea. „Îmi uram sânii, îi uram! Aveam 13 ani și toți băieții îmi
acordau atenție, dar îi interesa numai corpul meu.”
Am întrebat‑o dacă prima ei experiență sexuală de la vârsta
de 17 ani a fost memorabilă:
WARREN: A fost oribilă. N‑a fost niciun pic de afecțiune. Mi‑a plăcut mult
de el. Credeam că sunt îndrăgostită, dar el nu era. Avea 24 de ani și s‑a
purtat oribil. N‑a fost niciun pic de tandrețe și delicatețe, îmi amintesc
asta foarte bine. După aceea m‑am dus acasă și m‑am băgat în patul
meu de fetiță și am plâns la nesfârșit.
Î: Ai vorbit cu părinții tăi despre asta?
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       207
WARREN: Da, am vorbit și cu mama, și cu tata. Tata a fost dezamăgit, dar
s‑a purtat cu multă dragoste. Mama s‑a supărat foarte tare. S‑a înfuriat
și asta nu m‑a ajutat deloc.
Î: Cât de mult ți‑a displăcut ideea de sex după povestea asta?
WARREN: Aveam coșmaruri în care îmi apăreau penisuri gigantice. Jur.
N‑am mai fost deloc interesată de sex.
Sexul a fost dintotdeauna un subiect interesant, dar mulți
preferă să nu vorbeasă public despre asta, ceea ce e de înțeles.
Uneori mi se pare că, odată cu proliferarea revistelor pentru
bărbați (ca și a celor pentru femei, precum Cosmopolitan),
discuțiile despre primul act sexual, despre sexul din tinerețe,
despre ce înseamnă sexul bun sau oribil, despre cât de mult sex
să faci sau despre lipsa de sex transformă acest subiect într‑unul
mai puțin interesant decât este, în realitate. Sexul ar trebui să
fie un act intim între doi adulți care consimt să facă asta. Dar,
bineînțeles, sexul este, de asemenea, unul dintre subiectele cele
mai importante pentru foarte multe ziare, reviste și posturi de
televiziune. Dacă nu te simți confortabil să aduci în discuție un
astfel de subiect în timpul interviului, dar redactorul tău ți‑o
cere, trebuie să fii onest în legătură cu asta. Spune‑i interlocu-
torului că te deranjează să vorbești despre sex, scuză‑te pentru
faptul că îi invadezi intimitatea și vezi dacă persoana respectivă
este înțelegătoare și vrea să îți spună totuși ceva. Dacă nu, cel
puțin ai încercat; mergi mai departe și trage învățămintele de
rigoare. Dacă subiectul îți este inconfortabil, atunci n‑ar trebui
să‑ți dorești să lucrezi pentru revistele care caută astfel de
subiecte. Există o mulțime de ziare, reviste și posturi de televi-
ziune și nu toate așteaptă de la propriii jurnaliști să obțină rela-
tări precum cea a lui Lesley Ann Warren despre coșmarurile ei.
208       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Goldie Hawn și‑a început cariera ca dansatoare; după absol-
virea liceului a intrat în lumea animatoarelor de club*, dansând
pe mese în cluburi sordide, „unde bărbații stăteau cu «aia»
scoasă din pantaloni”. Era o lume sordidă, populată de bețivi,
camionagii și onaniști. Pe măsură ce‑și spunea povestea, am
simțit nevoia s‑o întreb dacă în perioada aceea a întâlnit doar
scursuri. Iar răspunsul ei a fost o poveste pe care am conside-
rat că trebuie s‑o las așa, nemodificată, pentru că ilustrează
perfect ceea ce trebuie să suporte, uneori, tinerele care vor să
reușească într‑o profesie. Este o poveste despre favoruri sexu-
ale cerute în schimbul unui rol, spusă de o persoană care n‑a
făcut niciun compromis:
HAWN: Pe vremea când abia venisem în New York, am trecut printr‑o
întâmplare mai aparte. Mă duceam la un casting pentru o slujbă de
model, când un bărbat m‑a oprit pe stradă și mi‑a spus: „Ai o față foarte
neobișnuită”. Dacă mi‑ar fi spus că sunt frumoasă, aș fi știut imediat că
vrea să mă aburească și aș fi plecat. Dar a spus exact ceea ce trebuia
și‑apoi mi‑a servit o mulțime de absurdități.
„Al Capp, caricaturistul, caută actori pentru un film după Li’l Abner**,
în care este un personaj minunat numit Tenderleif Ericsson, iar tu pari
perfectă pentru rol. Ai mai jucat înainte?”
Iar eu i‑am spus: „Da, am jucat Romeo și Julieta”, și m‑am urcat în
Cadillacul lui, spunându‑mi: „Minunat! Merg pe Bulevardul Amsterdam
într‑un Cadillac nou‑nouț decapotabil; mama și tata nu vor crede
niciodată când le voi spune ce mi s‑a întâmplat!”.
În mașină, bărbatul îmi spune: „Trebuie să fii drăguță cu dl Capp,
pentru că te poate ajuta foarte mult”.
*  În engleză, în original, go‑go dancing. (n. red.)
**  Este vorba despre o bandă desenată care a fost publicată în multe ziare din Statele
Unite, Europa și Canada. Autorul benzii desenate este caricaturistul și umoristul Al Capp sau
Alfred Gerald Caplin. (n. red.)
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       209
 Eram foarte emoționată.
M‑a pregătit pentru această vizită cam două săptămâni, spunându‑mi
că voi câștiga o grămadă de bani și că voi deveni o adevărată vedetă. Mă
gândeam: „Doamne, voi putea să pun tapet pe toți pereții din casa
mamei”. Așa că mi‑am învățat replicile și m‑am dus, foarte emoționată,
la el acasă. Valetul lui și‑a făcut apariția și a zis:
„Domnul Capp ar dori să turnați ceaiul. Domnului Capp îi place să
privească o doamnă servind ceaiul.”
Așa că m‑am așezat și așteptam ca domnul Capp să apară.
A dat buzna, cu piciorul lui de lemn. Era o adevărată prezență. Mi‑a
spus cu o voce foarte profundă:
„Goldie, am auzitt atâtea despre tine! Am înțeles că ești o fată foarte
drăguță. Va trebui să muncești foarte, foarte mult ca să primești rolul.”
Era îmbrăcat într‑un halat de baie.
„Domnule Capp”, am spus eu, „sunt dansatoare și știu ce înseamnă
să muncești din greu.”
„Bine”, mi‑a zis el, „acum te rog să te ridici și să începi să citești.”
Așa că am început să citesc foarte tare.
„Goldie”, a zis el, „vorbește încet pentru camere, pentru că ei te aud.”
Căzusem în capcană. Chiar credeam că omul acela voia să mă ajute.
Apoi mi‑a spus să traversez camera și să‑mi închipui că ochii lui erau
camera de filmat, să iau șiragul de mărgele portocalii pe care îl aveam la
gât și să mi le bag în gură și să mă port ca o imbecilă. Iar eu, ca o tâmpită,
am luat mărgelele și mi le‑am băgat în gură și m‑am purtat ca o imbecilă.
Am devenit din ce în ce mai nervoasă. Simțeam că urmează să se
petreacă ceva ciudat.
„Vrei să te duci la oglindă și să‑ți ridici fusta?”, mi‑a spus el. „Pentru
că eu cred că ai fi potrivită s‑o interpretezi pe Daisy Mae.”
Eram foarte mândră de picioarele mele, nu‑mi era rușine să mi le
arăt, așa că mi‑am ridicat fusta.
„Mai sus”, a zis el.
Mi‑am mai ridicat‑o câțiva centimetri.
210       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
„Mai sus.”
Am mai ridicat‑o alți câțiva centimetri. În cele din urmă, am ajuns la
punctul de la care nu mai exista cale de întoarcere și mi‑am spus:
„Asta e, nu o ridic mai sus.”
Domnul Capp mi‑a spus: „Vino și așază‑te lângă mine”, iar în
secunda următoare s‑a dezgolit complet, cu o erecție imensă!
M‑am uitat la el și am început să tremur toată. Am aruncat scenariul
pe jos și‑am făcut ce‑ar fi făcut orice evreică de treabă, cuminte, care avea
să crească mare și să se mărite cu un dentist. I‑am spus:
„Domnule Capp, nu voi obține niciodată o slujbă în acest fel.”
La care el mi‑a spus:
„Oh, le‑am avut pe toate. Toate vedetele de cinema au trecut pe la
mine. N‑o să reușești niciodată în meseria asta, n‑ai nimic, ești un
nimic.”
A început să tragă în jos de mine, iar eu am ieșit în fugă din
apartamentul lui, plângând.
Î: Urâtă poveste. Ăsta a fost sfârșitul?, am întrebat eu.
HAWN: Aproape. După un an, cam în aceeași lună, mă oprește pe stradă
un evreu tânăr și arătos, care îmi spune: „Iertați‑mă, trebuie să vă opresc,
aveți un chip foarte neobișnuit. Îl știți pe Al Capp?”. Am început să țip!
Căutând în trecutul cuiva după indicii
Joyce Carol Oates se numără printre scriitorii cei mai proli-
fici, cu o operă dintre cele mai variate, care au existat vreodată
în profesia asta. Cărțile sale explorează adesea partea întune-
cată a vieții: găștile de fete, violul în adolescență, criminali în
serie, răzmerițe, conflicte rasiale. Când m‑am dus să‑i iau inter-
viu, la locuința ei din Princeton, unde și predă, căutam să
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       211
descopăr ce anume îi influențase modul de a gândi. Când
mi‑a spus că avea o malformație la una dintre valvele inimii –
numită tahicardie – care îi făcea inima să bată mai tare, să
intre în hiperventilație și să leșine, din când în când, am
început­să înțeleg ce o motiva: simțea că ar putea muri în orice
moment, așa că nu avea timp de pierdut. Dar temele acelea
sordide pe care le aborda? Trebuia să sap mai adânc în trecutul
ei. Am găsit un răspuns, chiar dacă doar pe jumătate, în copi-
lăria ei.
Oates mi‑a povestit că la vârsta de 9 sau 10 ani a fost moles-
tată. „Și nu i‑am putut povesti mamei, pentru că fusesem
amenințată să nu spun nimic. Dar n‑am uitat niciodată c‑am
fost hăituită, schilodită. Retrospectiv, cred că a fost extrem de
important pentru mine să trăiesc acele experiențe timpurii în
care am fost o victimă neajutorată, pentru că mă ajută – sau mă
obligă – să simpatizez cu victimele. Știu cum e să fii o victimă.
Făceam parte dintr‑o lume în care aproape toți cei care erau
slabi erau victimizați. Asta pare să fie condiția umană: să se ia
cineva de tine, să fii victimă.”
Și totuși, când am ajuns să discutăm despre ce i s‑a întâm-
plat lui Desiree Washington, adolescenta care a fost violată de
Mike Tyson în 1991, Oates și‑a arătat, în mod surprinzător,
simpatia pentru… fostul campion. „Refuz să mă uit la un boxer
a cărui condiție fizică este o insultă la adresa unui mare sport”,
mi‑a spus ea. „Am fost șocată când Tyson a luptat cu Buster
Douglas, deși nu era într‑o formă bună. N‑am crezut c‑o să‑și
bată joc de titlul la categoria grea. Bineînțeles, am putut să‑mi
explic din punct de vedere intelectual toată această situație –
Mike Tyson nu se antrenase. Însă emoțional, când l‑am văzut
în ring, nu mi‑a venit să cred ce prost luptă. Pentru mine, asta
a fost mai neplăcut și mai straniu decât ce făcuse în viața lui
particulară – lucruri pe care le pot înțelege. Nu tolerez violul
212       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
unei tinere, însă înțeleg un astfel de act mult mai bine decât
faptul că un tânăr campion la categoria grea intră în luptă fără
să se antreneze. Pentru mine a fost șocant.”
Iată, așadar, un exemplu despre cât de complexă poate fi o
persoană. Cum să reconciliezi ceea ce i s‑a întâmplat lui Joyce
în copilărie cu faptul că a deranjat‑o mai mult că Mike Tyson a
avut peste greutatea permisă într‑un meci pentru titlul de cam-
pion, decât faptul că violase o tânără câștigătoare a unui con-
curs de frumusețe – lucru pentru care avea să ajungă la
închisoare? Nu e treaba mea să răspund la astfel de întrebări;
treaba mea e să le sădesc în mintea cititorilor, care pe urmă vor
găsi singuri răspunsurile.
Problemele cu părinții
Relațiile dintre părinți și copii sunt întotdeauna o mină de
aur pentru interviuri, dar nu e niciodată ușor să aduci la
suprafață astfel de lucruri. Ce copil n‑a fost traumatizat de
mama și tatăl lui? Ce copil nu s‑a revoltat împotriva părinților?
Ce copil n‑a intrat în bucluc și n‑a fost pedepsit?
Când cel pe care‑l intervievezi acceptă să ridice, chiar și
foarte puțin, capacul de pe cutia Pandorei a vieții lui de familie,
declarațiile pot fi revelatoare. Iar dezvăluirile sunt sarea și pipe-
rul unui interviu.
Allen Ginsberg și părinții lui
Când poetul Allen Ginsberg a vorbit despre părinții lui, a
fost atât de brutal de sincer și de deschis, încât ar fi lăsat pe
oricine cu gura căscată.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       213
Î: Cum a reacționat tatăl tău la publicarea poemului Howl, în care vorbești
așa de deschis despre lucruri foarte personale?
GINSBERG: A fost foarte dificil. Poemul ăsta a fost cel mai mare obstacol
dintre noi, pentru că, atunci când l‑am scris, nu intenționam să‑l public.
Nu m‑am gândit să fac literatură, l‑am scris pentru plăcerea mea. Nu
voiam neapărat să scriu poezie, ci să spun ce gândesc cu adevărat. Ținând
cont de aceste lucruri, am considerat că nu pot să‑l public. N‑am vrut
să‑mi batjocoresc tatăl, când am scris: „S‑a lăsat futut în cur de marinari
arătoși și a țipat de plăcere*”. Și nu voiam ca el să citească asta pentru că,
dată fiind relația noastră, ar fi fost foarte stânjenitor. N‑am vorbit
niciodată cu el serios despre sex și, în mod cert, între noi exista ceva
erotic, la nivel subliminal, ceva despre care mi‑ar fi greu să vorbesc. Dar
era ceva foarte puternic. Fără ca el s‑o știe. Așa că trebuie să‑l fi deranjat
teribil când a citit poemul.
Î: Dar mama ta unde era când a citit prima dată Howl?
GINSBERG: Mama era nebună – era internată într‑un spital de boli
mintale. Credea că oamenii se plimbă încolo și încoace pe holul
apartamentului ca să‑i dea cu spray otrăvitor în ochi, că sunt oameni care
stau în stația de autobuz de peste drum doar ca s‑o spioneze și că bunica
se urcă pe scara de incendiu, îmbrăcată în haine vechi, ca să‑i dea, și ea,
cu spray otrăvitor. A fost o situație foarte dificilă. I‑am trimis volumul
Howl la spitalul Pilgrim State, unde era internată înainte să sufere un
accident cerebral. Cu o jumătate de an în urmă, când am vizitat‑o, nu
m‑a recunoscut. Credea că sunt spion. A fost foarte tulburător – mi‑a
venit să plâng. Faptul că nu m‑a recunoscut mi s‑a părut a fi limita
dezumanizării și‑a bolii și‑a nebuniei.
*  În engleză, în original, „Who got fucked in the ass by handsome sailors and screamed
with joy”. (n. red.)
214       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Î: S‑ar putea spune că n‑ai mai avut copilărie din momentul în care s‑a
manifestat boala mintală a mamei tale.
GINSBERG: Da, cred că da. N‑am avut parte de dragoste maternă, iar asta
mi‑a provocat multă suferință. A devenit un laitmotiv în tot ce am făcut.
A trebuit să am grijă de mama și din acest motiv n‑am vrut să mai am
niciodată grijă de altă femeie. Pur și simplu, era prea mare bătaia de cap;
a fost o datorie groaznică pentru mine. Probabil că asta m‑a înstrăinat de
corpul femeii, și de mirosuri, și de sânge.
Î: Într‑adevăr, acum nu mai e niciun mister, e clar despre ce e vorba când
scrii că între tine și uitare e o femeie necunoscută. Te‑ai întrebat însă de
ce ți‑e teamă de crăpătura care te respinge?
GINSBERG: Vorbesc despre vaginul mamei mele. Din moment ce a trebuit
să am grijă de ea, după cum am zis, era o situație oribilă.
Vorbind despre mame, l‑am rugat pe Ginsberg să comenteze
relația prietenului său Jack Kerouac cu mama lui:
Î: Ținând cont că l‑ai studiat pe Freud, probabil că ai niște aprecieri
interesante de făcut în ceea ce privește relația lui Jack Kerouac cu mama lui.
GINSBERG: A fost o relație interesantă. Se îmbătau amândoi și vorbeau
între ei în cel mai murdar limbaj pe care l‑am auzit vreodată. Ea nu i‑a
plăcut pe niciunul dintre prietenii lui, în special pe evreii cu barbă. La fel,
nu i‑a plăcut nici de [William] Burroughs sau de soția lui Jack ori de vreuna
dintre prietenele lui. Jack era foarte apropiat de o pictoriță, o femeie
puternică, bună la suflet. Odată, mama lui l‑a tras deoparte și i‑a spus:
„N‑am încredere în ea, e o vrăjitoare, am văzut‑o ascuțindu‑și cuțitele la
lumânare”. Nu‑i plăcea nici de mine, pentru că sunt homosexual. Odată,
Jack mi‑a spus că mama lui e la fel de nebună ca a mea, dar că nu vrea s‑o
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       215
arunce „câinilor eternității”, așa cum zicea c‑am făcut eu. Așa că a fost
nevoit să îndure tot felul de lucruri oribile. Îmi amintesc și acum expresia
asta folosită de el, „câinii eternității”. Dar a plătit cu prețul propriei vieți
faptul c‑a stat cu ea.
Ellen DeGeneres și părinții ei
Când am întrebat‑o pe Ellen DeGeneres despre decizia ei
de a‑și recunoaște public orientarea sexuală, am vrut să aflu și
care a fost reacția familiei ei la dezvăluirea făcută. Iată
răspunsul:
DEGENERES: Ca fată, n‑am știut că sunt lesbiană. Îmi plăceau foarte mult
băieții. Dar, dacă mă uit în urmă, îmi dau seama acum cât de mult îmi
plăceau fetele și că mi se întâmpla să mă îndrăgostesc de câte una. Însă
n‑am experimentat niciodată o relație cu o fată.
Am fost norocoasă că părinții nu m‑au gonit de‑acasă și că nu m‑au
renegat, atunci când au aflat – asta se întâmplă cu foarte mulți copii. Pe
băieți, tații îi bat sau îi alungă de‑acasă. E oribil. Mama n‑a înțeles atunci
și a fost șocată. S‑a dus la bibliotecă și a început să citească despre
homosexualitate, iar mai târziu a ajuns să scrie cărți pentru a‑i ajuta pe
părinți să înțeleagă mai bine și să facă față situației. Tata n‑a spus nimic.
Iar fratele meu – nu‑mi amintesc ce a simțit.
Am ajuns însă în punctul în care mi‑am dat seama că e greșit să vrei
să‑ți trăiești viața în așa fel încât să te încadrezi în niște norme impuse
de alții. Cei mai mulți oameni fac asta. Se îmbracă într‑un anumit fel
pentru că este modul acceptat de a se îmbrăca, se comportă într‑un
anumit fel pentru că au fost condiționați și domesticiți – au fost învățați
prin recompensă și pedeapsă ce este acceptabil și ce nu. Dar mi‑am dat
seama că viața mea este doar a mea și am obligația să fiu cinstită cu mine
însămi. Așa că a trebuit să mă distanțez de toate regulile pe care
216       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
societatea le‑a stabilit în legătură cu ceea ce este acceptabil și ce nu. A
trebuit să‑mi ascult vocea interioară, care de atâtea ori ne ghidează. Iar
mie îmi spunea să fiu exact cine sunt.
John Huston și mama lui
John Huston a fost un om extrem de complex. Când sculp-
torul Jan de Swart l‑a întâlnit, spre sfârșitul vieții, i‑a spus:
„V‑am citit autobiografia – probabil că aveți vreo trei sute de ani,
dacă ați trăit atâtea!”. Într‑adevăr, Huston a avut o viață bogată
și variată. A fost boxer semiprofesionist, un pictor destul de
bun, scriitor de povestiri scurte, scenarist, regizor, actor,
colecționar, jucător de cărți și tată. A avut cinci soții, o duzină
de amante și a trăit ca emigrant în Irlanda și Mexic. Aveam des-
pre ce vorbi când m‑am hotărât să‑i scriu biografia, a lui și a
familiei lui, dar nu m‑am decis să fac asta decât atunci când
mi‑a spus că mama sa – o aventurieră și un adevărat personaj,
în felul ei – a încercat de trei ori să‑și scrie memoriile. Huston
i‑a pus manuscrisele deoparte, ca să le citească atunci când ar
fi fost pregătit, dar nu era pregătit nici măcar la 80 de ani și
atunci mi‑am dat seama că, dacă vreau să‑l înțeleg cu adevărat,
trebuia să sap mai adânc în relația cu mama lui. Mi‑a dat însem-
nările ei, spunându‑mi: „Citește‑le și spune‑mi dacă ar trebui
să le citesc și eu”. Am tot vorbit despre viața lui aproape doi ani,
până la moartea sa, în 1987. Cea mai mare parte a timpului am
discutat despre mama lui. Iar în cele din urmă mi‑a povestit
unele lucruri care cred că‑l vor ajuta pe cititor să înțeleagă felul
în care s‑a purtat cu femeile și de ce n‑a rezistat niciuna dintre
relațiile lui.
Le‑am intervievat pe câteva dintre femeile care l‑au iubit și
toate s‑au referit, inevitabil, la relația cu mama lui ca fiind cheia
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       217
înțelegerii felului lui de a fi. „A fost personajul central din viața
lui”, mi‑a spus Olivia de Havilland* la Paris: „Întotdeauna am
avut impresia că e obsedat de o fantomă dinăuntrul lui. Părea
să fie mânat de ceva distructiv. Dacă asta nu se datora mamei
lui, atunci era ceea ce își închipuia el despre mama lui”.
Când am încercat întâia oară să vorbesc despre relația lor,
Huston mi‑a spus: „E o situație complicată. Hai s‑o lăsăm pe
altă dată”.
Mi‑a luat mult timp. A trebuit să citesc manuscrisul mamei
sale și să intervievez o mulțime de persoane care aveau câte
ceva de spus despre ea. Iar în cele din urmă, datorită perseve­
renței mele și a faptului că Huston a înțeles, într‑un final, că
trebuie să vorbim despre mama sa, mi‑a povestit tot. N‑a fost
deloc ușor. I‑am pus întrebări despre personalitatea ei, despre
sentimentele ei în legătură cu mariajul eșuat cu Walter Huston,
despre caracterul ei nomad, simțul disciplinei, independența,
convingerile ei religioase, dovezile ei de dragoste și așteptările
pe care le avea de la el. Iar când am scris The Hustons am editat
numeroasele noastre discuții legate de mama lui, astfel încât
le‑am redus la opt paragrafe, care, speram eu, arătau în ce
măsură era dominat de ea și, în egală măsură, sentimentul lui
de sufocare și de dezamăgire.
„Am sentimente amestecate în legătură cu mama mea”,
spunea Huston. „Pe de o parte, era o personalitate extraordi-
nară; pe de alta, simțeam că mă sufocă. Nu pentru că mă urmă-
rea pas cu pas, ci pentru că aștepta de la mine să fim extrem de
apropiați… Era un munte de contradicții… se putea minți la fel
de ușor pe ea însăși ca și pe ceilalți. Odată a dezvoltat o parali-
zie isterică… A fost o persoană foarte nervoasă, aproape nevro-
tică, dar și foarte virtuoasă. Se spovedea, dar nu se împărtășea.
*  Actriță cunoscută în special pentru rolul din Pe aripile vântului, în care a jucat rolul lui
Melanie Hamilton. (n. red.)
218       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Pretindea că e creștină – sau poate chiar era, habar n‑am care e
adevărul. Eu râdeam de ea, iar asta o făcea să plângă. Odată
l‑am caricaturizat pe Iisus sub forma unui personaj dramatic
absurd, iar când l‑a văzut, a izbucnit în lacrimi. Când eram
copil, m‑a bătut de câteva ori cu cureaua. Îmi amintesc că îmi
cerea să‑i spun că îmi pare rău și că n‑o să mai fac niciodată.
Eu, ascultător, repetam după ea, iar ea se oprea.”
James Garner și mama lui vitregă
În 1994 l‑am intervievat pe James Garner, care mi‑a povestit
că și‑a pierdut mama la vârsta de patru ani, iar un an mai târziu
tatăl lui s‑a recăsătorit cu o „ticăloasă nenorocită”, care din
când în când îi trăgea „câte o bătaie soră cu moartea”.
L‑am întrebat dacă ea este cea care îl forța să se îmbrace în
rochie și‑i spunea Louise atunci când greșea cu ceva:
GARNER: Da, de unde știi? Eram undeva la țară, într‑un mic magazin, și
a trebuit să mă ascund, pentru că m‑a făcut să mă simt extrem de prost.
După asta, frații mei mă tachinau și mă strigau „Louise”, iar asta ducea
întotdeauna la bătaie.
Î: Cât de des se întâmpla asta?
GARNER: Oh, Doamne, foarte des. Cum făceam ceva greșit, cum trebuia
să mă îmbrac în rochia aceea.
Î: Când ai ripostat prima dată?
GARNER: Cam pe la 13 ani. Am pus‑o jos. Am trântit‑o pe pat și‑am
strâns‑o de gât. Tata și cu fratele meu au trebuit să mă tragă, efectiv, de
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       219
pe ea. Pot să înțeleg cum răzvrătirea unui puști poate să ducă la crimă.
Nu sunt de acord cu asta, firește! Dar nu știu ce‑aș fi făcut. Pentru că se
purta foarte rău cu mine. Foarte rău! Sunt sigur că nu i‑aș fi dat drumul
decât atunci când n‑ar mai fi respirat, pentru că știam că, dacă se ridică
de jos, o să mă omoare în bătaie. Apoi tata și cu fratele meu m‑au ținut
ca ea să mă bată cu biciul. Însă acela a fost momentul când căsnicia
dintre ea și tata s‑a destrămat.
O discuție puternică, revelatoare, neașteptată. Nu se întâm-
plă des ca, vorbind cu un simbol al filmului de televiziune, pre-
cum Garner, să obții declarații atât de sugestive și șocante. De
cele mai multe ori, întâlnești pe cineva ca Ray Romano*, care a
refuzat un interviu pentru Playboy pentru că era îngrijorat de
ceea ce ar fi putut crede fiica lui mai mică. Dar și pentru că
simțea că nu are prea multe de spus.
Christina Ricci și tatăl ei
Christina Ricci n‑a vrut să vorbească despre tatăl ei și, cu
toate că în general încerc să evit replicile de tip „da” sau „nu”,
în acest caz însăși scurtimea și directețea răspunsurilor trans-
mite ceva din suferința ei:
Î: Care este astăzi relația cu tatăl tău?
RICCI: N‑am vorbit cu el de șase ani.
Î: Îți pare rău?
*  Actor și comedian american câștigător al unui premiu Emmy. Este cel mai bine
cunoscut pentru rolul din filmul de comedie Everybody Loves Raymond. (n. red.)
220       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
RICCI: Nu.
Î: A încercat vreodată să ia legătura cu tine?
RICCI: Nu.
Drew Barrymore și tatăl ei
Drew Barrymore, pe de altă parte, e dispusă să discute des-
pre tatăl ei absent. Nu se ferește să vorbească despre
experiențele ei din tinerețe, iată de ce este o provocare să scoți
ceva nou de la ea. Am văzut, în capitolul 2 al acestei cărți, cum
a răspuns la întrebarea despre cât de nebun și de genial era tatăl
ei. Iată, în continuare, ce spune despre un incident care a apărut
în presă – unul aproape incredibil, dar tocmai de aceea un bun
subiect de discuție:
Î: Ai exagerat cu ceva atunci când ai povestit despre cum tatăl tău ți‑a
ținut mâna deasupra flăcării unei lumânări pentru a‑ți demonstra ce este
durerea?
BARRYMORE: Chiar așa făcut! Mi‑a ținut mâna acolo câteva secunde.
Aveam trei sau patru ani. Și mi‑a vorbit despre triumful minții asupra
materiei, despre faptul că poți să îți depășești durerea prin puterea minții.
Era adeptul filosofiei yoga, al budismului și al filosofiei orientale.
Halle Berry și tatăl ei
Copiii din cupluri divorțate sau cu părinți care s‑au despărțit
se luptă întotdeauna să înțeleagă ce a mers rău între părinții lor.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       221
Deseori sunt obligați să‑l aleagă pe unul dintre ei, lucru care nu
le este niciodată ușor. E plăcut să auzi pe cineva povestind cât
de mult s‑au iubit părinții lui și că a avut o familie ideală, dar
un astfel de interviu e plictisitor. Poate de aceea se scrie atât de
puțin despre asemenea situații. În continuare, Halle Berry
vorbește despre tatăl ei.
Î: Părinții tăi s‑au despărțit când tu aveai patru ani. L‑a vorbit vreodată
mama ta de rău pe tatăl tău, după ce acesta a plecat?
BERRY: Tata o abuza foarte mult pe mama. L‑am văzut cum o bătea. De
cele mai multe ori, mama nu prea avea lucruri frumoase de spus despre
el. Numai că întotdeauna a încercat să facă diferența între relația lui cu
noi și cea dintre ei, chiar dacă era un soț de tot rahatul și o bătea cumplit.
Ne‑a încurajat să‑i facem loc în viețile noastre ca tată. Eu nu l‑am văzut
de la patru ani până la zece ani, când s‑a întors la noi. Mama a zis: „Îi mai
dau o șansă”. Asta fiindcă voia ca el să facă parte din viețile noastre. A
locuit cu noi un an, în 1976, și a fost cel mai rău an din viața mea. Cel
mai rău. O bătea pe sora mea, dar pe mine nu m‑a bătut niciodată. Îmi
amintesc o scenă cu câinele nostru – aveam un pui de bichon maltez.
Într‑o seară, la cină, l‑a aruncat dintr‑o parte în cealaltă a camerei, iar
câinele aproape că și‑a secționat limba. Tot sângele acela și imaginea
câinelui zburând prin cameră – ăsta e primul lucru care‑mi vine în minte
când cineva mă întreabă despre tata. Îmi amintesc că plângeam și mă
rugam: „Doamne, fă să plece, iar viața mea să revină la normal”. Mă
rugasem să se întoarcă, înainte, dar după întâmplarea asta mă rugam să
plece. Mama plângea, apoi începeau să se certe. Mi‑era foarte frică.
222       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Oliver Stone și tatăl lui
Interviurile cu Oliver Stone sunt bune, pentru că nu are nicio
reținere – poți afla de la el, de exemplu, că mama lui l‑a dus
într‑o colonie de nudiști pe când avea nouă ani, iar tatăl lui a
plătit pentru prima sa experiență sexuală cu o prostituată, când
avea 15 ani. Am citit undeva că i‑a condimentat băutura tatălui
său cu LSD, așa că i‑am cerut detalii. Iar Oliver s‑a conformat:
STONE: Consumam foarte mult LSD și marijuana și vorbeam ca un copil
negru: „Man. Groovy. Wow*.” Asta îl scotea din minți pe tata. În Vietnam,
m‑au influențat foarte mult soldații negri, de la ei am învățat să fumez
iarbă. Am fumat iarbă toată viața. Pe tata îl deranjau foarte tare obiceiurile
pe care le căpătasem în război. Cum nu prea aveam bani, am locuit o
vreme cu el. La un moment dat, ajunsesem să ne certăm foarte mult și
pur și simplu m‑am săturat. I‑am pus porcăria aia de drog în scotch.
Jucam șah, când dintr‑odată s‑a schimbat la față. [Râde] Ne aflam la o
cină destul de ciudată în Hamptons… Tata stătea în grădină, se ținea de
un copac și totul se învârtea cu el… Eram 13 persoane la cina aceea. Tata
s‑a întors când eram în mijlocul cinei, s‑a lăsat o liniște adâncă de puteai
auzi zgomotul tacâmurilor în farfurii, iar tata a zis: „Cine‑i Iuda, la masa
asta?”. S‑a uitat în jur, iar eu am reușit să‑mi păstrez o expresie serioasă.
A fost o seară ciudată, iar el și‑a ieșit din minți. Dar i‑a și plăcut.
Anthony Kiedis și tatăl lui
Anthony Kiedis este solistul trupei Red Hot Chili Pappers.
Părinții lui au divorțat când el era mic, iar la 11 ani Kiedis s‑a
mutat la tatăl lui, în Los Angeles. Tatăl lui, care urmase cursuri
*  În traducere aproximativă, „Omule. Mișto. Uau”. (n. red.)
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       223
de actorie și jucase în câteva filme, era un părinte permisiv, care
nu credea că trebuie să‑și ascundă viciile față de fiul său; dim-
potrivă, l‑a făcut părtaș la obiceiurile lui proaste. Anthony a
crescut foarte repede.
Î: Când ai fumat iarbă prima data?
KIEDIS: Am fumat iarbă cu tata în 1973, la 11 ani. Când am venit la Los
Angeles, credeam că tata e un tip supertare. Fusese întotdeauna, de la
distanță, eroul meu, pentru că mereu îmi trimitea câte ceva din călătoriile
lui din toată lumea – tricouri și mărgele și diferite obiecte de artă din
Anglia, scrisori, din Franța, fotografii cu fete, de la Hollywood –, iar eu îmi
spuneam că are o viață mult mai interesantă decât viața mea din
Michigan. Așa că atunci când m‑am mutat la el și l‑am văzut fumând tot
timpul iarbă, cu prima ocazie am luat de la el și am fumat, și mi‑a plăcut
foarte mult! M‑a dus direct într‑o lume de vis și eram din cale‑afară de
bucuros să mă aflu acolo. În mintea lui, credea că e un tată bun, așa cum
și‑ar fi dorit să fie tatăl lui pentru el. Credea că dacă îmi oferă genul ăsta
de experiențe îmi lărgește orizontul, tot așa cum îmi dădea să citesc
romane de Hemingway, mă ducea la filme de Woody Allen sau mă lua cu
el prin lume. La 12 ani consumam deja Quaaludes și Tuinals. Cred că
aveam 14 ani când am tras prima dată cocaină pe nas. Am început să‑mi
injectez cocaină pe la 18 și tot atunci am renunțat la facultate. Urma
să‑mi definitivez educația într‑un cu totul alt loc.
Părinții și copiii lor
Reversul unei discuții cu cineva despre părinții lui este fap-
tul că vei afla ce înseamnă pentru el să fie părinte. În cele mai
multe cazuri, te aștepți ca interlocutorul să fie mândru de copiii
lui; rar se întâmplă ca un părinte să spună ceva rău despre ei.
224       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Iar când partenerul de discuție este onest, interviul are șanse
să fie captivant. Iată câteva exemple.
Jerry Lewis și fiul său
Î: Într‑un interviu din 1973 spuneai că fiul tău Gary a fost distrus
emoțional de războiul din Vietnam. Într‑un articol este citată afirmația
ta: „Mai bine ar fi murit acolo”. Chiar ai spus asta?
LEWIS: Da, am spus asta, iar când am spus‑o, exact așa simțeam. Eram
foarte supărat. Nu credeam că pentru el mai exista vreo șansă, s‑a întors
de‑acolo o legumă – și știu ce copil am adus pe lume. În cea mai mare
parte din viața lui a fost un tip extraordinar.
Henry Fonda și fiul lui
De la Henry Fonda am obținut una dintre cele mai suprin-
zătoare dezvăluiri, într‑un interviu pe care i‑l luasem dintr‑o
perioadă în care câștigase Oscarul pentru un rol în filmul On
Golden Pond*. La un moment dat am adus în discuție un inci-
dent relatat de fiul său, Peter.
Î: Fiul tău, Peter, a spus că atunci când era adolescent a fost atacat de trei
huligani care l‑au agățat de un gard în New York și i‑au bătut cuie în
palmă. Ce‑ți amintești despre asta?
FONDA: [furios] O minciună!
Î: Dar asta a spus Peter.
*  Film difuzat în România cu titlul Pe lacul auriu. (n. red.)
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       225
FONDA: Are o imaginație dată dracului și este un mincinos compulsiv!
Știu că n‑ar trebui să spun asta despre fiul meu, dar nu e nimic adevărat
din ce susține! Pe vremea aceea încă mai locuia acasă și îl vedeam în
fiecare zi – nu crezi c‑aș fi știut dacă a fost crucificat, dacă i‑ar fi bătut
cineva cuie în palme? Imposibil să fie adevărat!
După ce a apărut interviul, am primit un bilet de la Fonda în
care spunea că regretă că a spus ce a spus despre fiul lui Peter,
dar că înțelege că am dreptul să public acele lucruri. Am fost
impresionat că a știut să facă diferența între dreptul lui la inti-
mitate și responsabilitatea mea jurnalistică.
Anthony Hopkins și fiica lui
Anthony Hopkins n‑a vrut să vorbească despre fiica lui
Abigail, acum actriță, din cauza comportamentului lui irespon-
sabil ca tată, când ea era mică. „N‑o să scoți nimic de la mine”,
m‑a avertizat atunci când am adus asta în discuție. „Nu vorbesc
despre acele aspecte din viața personală care ar putea fi dure-
roase pentru fosta mea soție și fiica mea.” Știam că în filmul
The Good Father interpretase un personaj care trebuia să își dea
frâu liber mâniei față de soția lui. Când l‑am întrebat despre
asta, mi‑a spus: „Nu știu despre ce era vorba în blestematul ăla
de film”. Apoi și‑a amintit o scenă în care personajul îi arăta
soției patul copilului lor, retrăind sentimentul de vină pe care
l‑a simțit față de soția lui, Abigail, când s‑a despărțit de ea.
„Într‑una din scene, m‑a copleșit un sentiment de vină, lucru
care nu mi se mai întâmplase niciodată înainte. Am reușit întot-
deauna să‑mi țin în frâu emoțiile, dar atunci pur și simplu
mi‑am pierdut controlul. Mi‑a fost rușine și m‑am înfuriat rău
pe mine însumi. E prima dată când am recunoscut că ceva mă
226       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
afectează, pentru că întotdeauna am încercat să‑mi neg emoțiile.
Experiența asta m‑a cam zdruncinat.”
Mărturisirea asta ne‑a adus înapoi la fiica lui. „Ne‑am apro-
piat acum câțiva ani”, mi‑a spus, „când a stat cu noi. Dar își
făcea propriul număr, încercând să mă impresioneze sau să mă
manipuleze, și‑atunci am renunțat. M‑am retras. Întotdeauna
mă îndepărtez de oameni. Încerc să nu‑i las pe cei din jur să‑mi
ia prea mult din energie. Odată ce cineva încearcă să se apropie
prea mult de mine, să‑mi cunoască gândurile și sentimentele și
să mă controleze, îi spun «La revedere», uneori pentru totdeau-
na. Nu‑mi place să fiu controlat de nimeni.”
„Nici chiar de propria ta fiică? Mai ales după toți anii în care
ați stat departe unul de celălalt?”, am întrebat eu.
„Din punctul meu de vedere, puteam să n‑o mai văd nicio-
dată”, mi‑a spus el cu răceală. „Adevărul e că pentru mine nu
contează, trebuie să fim duri și cruzi cu ceilalți, să ne trăim pro-
priile vieți; e un mod foarte egoist de a privi lucrurile, dar eu
n‑am conștiință.”
Montel Williams și copiii lui
Î: Când s‑a născut fiul tău, ai spus că pentru prima dată în viață ai trăit un
sentiment de imortalitate.
WILLIAMS: Îmi pare rău dacă deranjează pe cineva ce o să spun acum, dar
sunt un tip plin de testosteron: sunt bărbat. În societatea noastră, când o
femeie să căsătorește, aceasta ia numele bărbatului – așa te alegi cu un
nume de familie. Dacă în familia mea nu s‑ar fi născut un băiat, clanul
Williams s‑ar fi sfârșit. Am trăit acel sentiment de imortalitate atunci când
mi‑am dat seama că numele meu de familie va fi dus mai departe pentru
încă o generație. Sunt mândru că am un fiu, e parte din ființa mea.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       227
Î: I‑ai scris fiului tău: „Am investit mai mult sens în viitorul tău decât în
cel al surorilor tale”. Cum s‑au simțit fiicele tale?
WILLIAMS: Am stat de vorbă cu fiica mea mai mare despre asta, iar ea
m‑a întrebat: „Eu sunt primul tău copil, de ce nu simți la fel și pentru
mine?”. Iar eu i‑am spus: „Ashley, ce simt eu e la fel”. Cred că relația
dintre un tată și fiul lui e diferită de relația dintre un tată și fiica lui. N‑am
spus că e mai bună, ci diferită. Cred că sunt un tradiționalist tipic.
Bineînțeles că voi vorbi cu fiul meu despre masturbare, prezervative, sex…
Vorbesc și cu fiicele mele despre sex, dar, asta e clar, între bărbați și femei
există diferențe pe care nu putem să le negăm.
Jean‑Claude Van Damme și fiul lui
L‑am întâlnit prima dată pe Jean‑Claude Van Damme în
timpul unui zbor spre San Diego, când mergeam amândoi la o
convenție despre benzi desenate. Fiul lui de șapte ani, Kristofer,
era cu el și avea cămașa scoasă din pantaloni. Van Damme a
insistat ca băiatul să‑și aranjeze hainele. În avion, s‑a mai ener-
vat și din cauză că fiul lui a lăsat jumătate de pepene nemâncat.
L‑am întrebat, mai târziu:
Î: Cât de strict ești ca părinte?
VAN DAMME: Cred că un tată trebuie să fie strict. Trebuie să‑ți pregătești
copiii pentru viața într‑o junglă… Însă trebuie să fii foarte atent cu ei,
altfel le nenorocești viața. Un cuvânt rostit de mama sau de tatăl lor poate
să‑i marcheze.
Î: I‑ai tras vreodată o palmă fiului tău?
228       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
VAN DAMME: Da, o dată.
Î: La fund?
VAN DAMME: Nu, peste față. I‑am spus ceva, nu m‑a ascultat și a
continuat. M‑am enervat foarte tare, iar el m‑a insultat. Astăzi, fiul meu
mă respectă foarte mult.
Î: De ce ai insistat atât să‑și bage tricoul în pantaloni? E doar un copil.
VAN DAMME: Pentru că nu‑mi place.
Î: Dar copiii de azi poarte haine care atârnă, pantalonii le cad sub talie de
li se văd chiloții.
VAN DAMME: Ăsta nu e stil, arăți ca un vagabond așa. Și sunt toți grași
și au platfus. Du‑te la mall și uită‑te la ei, toți copiii au picioarele strâmbe,
în X, nu fac niciun sport, joacă jocuri pe calculator zi și noapte.
Î: Și le răspund înapoi părinților și nu‑și fac întotdeauna temele.
VAN DAMME: Asta‑i America pentru tine. Dar nu și pentru mine.
Î: Nu‑ți place să vezi o felie de pepene mâncată pe jumătate.
VAN DAMME: Asta pentru că atunci când am venit în America n‑aveam
bani să‑mi cumpăr un iaurt Danone. Mersul la Taco Bell era o sărbătoare
pentru mine, savuram mâncarea de acolo de la prima până la ultima
înghițitură. Chiar dacă aș avea milioane, miliarde, trilioane de dolari,
copiii mei își vor termina de mâncat pepenele. Pentru că l‑am plătit, am
muncit pentru pepenele ăla.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       229
Î: Și dacă vor protesta, spunând că nu le e foame?
VAN DAMME: Atunci îi trimit la culcare. Voi țipa la ei. Sunteți copiii mei
sau ce? Nu‑mi vorbiți așa, sunteți sângele meu. Sunteți nebuni? Și o să
pun pepenele în frigider, iar a doua zi, când se vor trezi, îl vor mânca. Nu
o să mănânce nimic altceva până nu termină pepenele. În Europa avem
o zicală: „Cine fură astăzi un ou, mâine va fura un bou”. Dacă îmi răspunzi
obraznic pentru o felie de pepene, ce vei face mai târziu când vei avea o
mașină? Dacă tatăl tău îți spune ceva, e datoria ta de fiu să‑l asculți. În
viață trebuie să ai respect pentru lucruri. Pepenele acela reprezintă viața.
Î: Ești un tată dur.
VAN DAMME: E datoria mea.
Coșmaruri: când interviul pur și simplu nu merge
Adesea, ca să‑i faci pe oameni să se destăinuie, trebuie să
pui întrebarea potrivită, să atingi subiecte care au o semnificație
emoțională pentru ei. Poate să fie vorba despre o problemă din
trecut cu unul dintre părinți sau una mai recentă, care are legă-
tură cu copilul lor. Poate să fie vorba despre sentimentele față
de sexul opus, despre dificultățile avute în a‑și construi o cari-
eră, un moment stânjenitor sau, dimpotrivă, un sentiment de
mândrie pentru o anumită realizare. Sunt însă situații când,
indiferent de întrebarea pe care o pui, interlocutorul nu e coo-
perant sau dă răspunsuri neinteresante, neinspirate sau facile.
Unora, precum Robert De Niro sau Harrison Ford, pur și simplu
nu le place să vorbească; alții, precum Chris O’Donnell, James
Franco sau Freddy Prinze Jr., n‑au multe de spus (i‑am pus
230       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
odată o întrebare filosofică lui O’Donnell, iar el mi‑a zis că tatăl
lui s‑ar pricepe mai bine ca el să‑mi dea un răspuns). Alții, ca
John Updike, Steve Martin sau Meryl Streep, preferă să‑și păs-
treze energia și s‑o investească în munca lor, decât să se epui-
zeze în interviuri revelatoare. Iar apoi sunt cei ca Elliott Gould,
care, după cum am arătat mai devreme, vorbesc întruna, dar
când ajungi să editezi interviul, îți dai seama că nu prea ai ce
alege, că interlocutorul îți scapă printre degete ca mercurul.­
Prima dată când l‑am intervievat pe Steve Martin, pe când
turna The Jerk*, primul lui film, nu s‑a clintit din spatele birou-
lui. A stat tot timpul așezat și mi‑a răspuns monoton la toate
întrebările – nici urmă din energia sau sclipirea comedianului
pe care o văzusem pe scenă ori când filma. Martin era un actor
de comedie foarte talentat, care, mai târziu, s‑a dovedit a fi și
un scriitor foarte spiritual și amuzant, însă nu era la fel de inte-
resant într‑un interviu. Iar când editorul se‑așteaptă să aduci
ceva amuzant, firea tăcută și serioasă a lui Martin poate trans-
forma o sarcină care inițial părea ușoară într‑o corvoadă. Cum
Steve acceptase să pozeze pentru copertă într‑un scutec, alături
de doi iepurași Playboy, știam că cititorii se așteptă la ceva amu-
zant, așa că a trebuit să‑i avertizez de la început că vor citi un
interviu cu un actor de comedie care „ne va arăta o altă față”.
Iată cum a început:
Î: Poza de pe copertă te înfățișează ca fiind un personaj amuzant – un tip
sălbatic și nebun. Îți vei intra în acest rol în interviu?
MARTIN: Mi‑e greu să fiu amuzant non‑stop vreme de 14 zile, sau cât va
dura interviul ăsta. Nu pot să‑mi ascund adevărata natură un timp așa
*  Film difuzat în România cu titlul O invenție de milioane. (n. red.)
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       231
de îndelungat. Voi fi amuzant însă când îmi vei pune o întrebare la care
nu vreau să răspund.
Î: M‑am gândit să începem cu copilăria ta și apoi să înaintăm spre…
MARTIN: Nu interesează pe nimeni locul unde am crescut și alte lucruri
de genul ăsta. E plictisitor. Nici pe mine nu mă interesează astfel de
informații. Când citesc un interviu și ajung la partea în care se povestește
despre copilăria celui intervievat, dau imediat pagina.
Î: Ce te interesează atunci?
MARTIN: Singurul lucru interesant, pentru mine, este viitorul.
Î: Cum îți vezi viitorul?
MARTIN: Habar n‑am. Nici măcar nu știu ce planuri am. Așa că nu pot
vorbi despre asta.
Î: Hai să ne lămurim: trecutul ți se pare plictisitor și nu poți vorbi despre
viitor. Prezentul trece, probabil, prea repede, așa că despre ce ne mai
rămâne să vorbim? Despre sex?
MARTIN: Ei bine, câtă vreme nu ajungem la „Te‑ai culcat cu Linda
Ronstadt*?”. De fapt, sunt reticent în a vorbi despre sex, despre prietenele
mele sau despre fostele prietene, pentru că e un lucru care ține de viața
personală și are impact asupra unor persoane care nu s‑au gândit
niciodată că vor ajunge în gura presei.
Î: Deci despre trecut, nu, despre viitor, nu, despre sex, nu. Ce zici de politică?­
*  C ântăreață americană de muzică rock, câștigătoare a 11 premii Grammy. (n. red.)
232       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
MARTIN: Nu pot vorbi despre asta, pentru că nu știu ce se întâmplă în
acest domeniu. Găsește pe cineva care se pricepe la politică.
Î: Cu alte cuvinte, nu ai prea multe de spus.
MARTIN: Teoretic, dai un interviu pentru că ai de spus lucruri interesante.
Dacă aș avea lucruri mărețe de spus, le‑aș spune într‑o piesă de teatru,
într‑un film sau în altă parte. Când am ceva de exprimat, o fac, în mod
ascuns, prin arta mea. Asta înseamnă artă.
Î: Ce vrei să spui?
MARTIN: Uite un exemplu. Nu poți pur și simplu să spui „Viața nu merită
trăită”. Trebuie să scrii un roman care să spună că viața nu merită trăită.
Într‑un interviu, nu mai ești deloc artist; ești o persoană care spune
lucrurilor pe nume.
Î: Uiți că există o artă a conversației.
MARTIN: E‑adevărat. Am refuzat toate celelalte cereri pentru interviuri,
pentru că vreau ca acesta să aibă o semnificație.
Î: Ceea ce va fi o adevărată provocare, date fiind restricțiile pe care ți le‑ai
impus.
MARTIN: Interviurile pe care le‑am făcut în trecut sunt așa de redundante!
Superficiale. Fie spui tot, fie nu spui nimic.
Î: Sunt total de acord. Ar trebui să ne oprim aici sau continuăm?
MARTIN: Evident, acesta e momentul în care ajung să spun totul.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       233
Î: Minunat. Bine, păi…
MARTIN: Cu toate că sunt câteva lucruri despre care sunt hotărât să nu
vorbesc.
Î: Să o luăm de la început. Ești actor de comedie. Acesta este un interviu.
La naiba cu toate restricțiile! Am o primă întrebare: cine e cea mai
amuzantă persoană din America astăzi?
Și în sfârșit am început, dar punerea în scenă de mai sus a
semănat cu un monolog de comedie al cărui scop era să coboa-
re nivelul de așteptare al cititorilor. Astfel, când am început să
vorbim despre locul de unde provenea și despre opiniile lui, a
fost ca și când aș fi primit un bonus! (Apropo, pentru Martin,
persoana cea mai amuzantă e Richard Pryor*.)
În cele din urmă, Martin chiar a avut multe de spus, singura
problemă a fost să stabilim modul în care vom comunica pe
parcursul interviului.
Cât despre tânărul actor James Franco, nici acum nu știu
sigur ce a avut de spus sau dacă este capabil ori nu să se expri-
me. I‑am luat interviu după ce terminase filmările la City by the
Sea**, unde interpretase rolul fiului lui Robert De Niro, un copil
cu probleme, și la Sonny, filmul de debut al lui Nicolas Cage ca
regizor, în care jucase rolul unui prostituat. Era pe punctul să
plece în Australia, unde urma să înceapă filmările la The Great
Raid***, bazat pe o poveste adevărată despre salvarea unor soldați
americani din Filipine, în timpul celui de‑al Doilea Război
Mondial. Cariera lui era în ascensiune, fără discuție. Câștigase
*  Actor de comedie american, pe numele lui întreg Richard Franklin Lennox Thomas Pryor
III. (n. red.)
**  Film difuzat în România cu titlul Amprenta unui asasin. (n. red.)
***  Film difuzat în România cu titlul Marele raid. (n. red.)
234       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
un Glob de aur, în 1999, pentru interpretarea lui James Dean
într‑un film biografic difuzat pe TNT, pe urmă a făcut parte
din distribuția filmului Deuces Wild*, apoi a jucat în filmul de
mare succes Spiderman, în care a interpretat rolul prietenului
lui Toby McGuire, fiul ticălosului Green Goblin (jucat de
Willem Dafoe).
Știam foarte puține despre Franco din cele câteva interviuri
publicate, pentru că niciodată nu se dezvăluise cu adevărat.
Știam doar că la 18 ani plecase de‑acasă, din Palo Alto, unde
tatăl lui lucra la o companie din Silicon Valley, iar mama lui
scria cărți de povești. Intenția lui era să urmeze cursurile
UCLA, însă a renunțat la acest proiect după un an – nici nu a
mai ajuns să se înscrie la Departamentul de teatru. În schimb,
a început să colaboreze cu compania de teatru Actor’s Playhouse
a lui Robert Carnegie, a urmat câteva cursuri de pictură la Cal
Arts, în Valencia, a studiat cu câțiva pictori și s‑a decis să urme-
ze actoria. („Pictura e minunată, pentru că e un act personal,
nu depinzi de deciziile unui regizor sau ale unui producător.
Actoria însă a fost o adevărată salvare pentru mine. Este ceva
atât de expresiv și de eliberator.”) A mai primit un rol într‑un
miniserial TV intitulat To Serve and Protect, a jucat într‑un
episod­ din Profiler**, apoi în filmul Freaks and Geeks, despre
care s‑au scris recenzii excelente, dar care a fost anulat în mai
puțin de un an, iar apoi a câștigat rolul pentru interpretarea lui
James Dean.
Când am terminat de vorbit, știam la fel de puține despre
Franco ca la început, pentru că nu era pregătit să se dezvăluie.
„Cred că un actor nu are de câștigat expunându‑se prea mult”,
mi‑a spus el. „Dacă vrei să joci roluri diferite, nu e o idee bună
să dezvălui prea multe lucruri din viața ta personală, pentru că
*  Film difuzat în România cu titlul Așii sălbatici. (n. red.)
**  Serial difuzat în România cu titlul Profiler: Psihologia crimei. (n. red.)
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       235
acele lucruri ajung să te definească.” Lui Franco îi displăceau,
așadar, întrebările personale. Dacă Franco a învățat ceva jucân-
du‑l pe James Dean, a fost nu doar să încerce să fie el însuși, așa
cum i‑a spus Dean lui Dennis Hopper, care, la rândul lui, i‑a
transmis sfatul lui Franco, ci și să‑și păstreze viața privată
pentru­el. Să mențină discuția la nivel abstract, să nu dea răs-
punsuri foarte specifice. Să nu intre în jocul preferat al intervi-
evatorilor: care sunt cărțile tale preferate? Dar actorii preferați?
CD‑urile preferate? Benzile desenate? Preferințele culinare?
„Nu, nu”, răspundea el, întorcându‑și fața și făcând un gest
cu capul de parcă ar fi vrut să devină un balon, ridicându‑se
peste toate întrebările acelea iritante, separându‑și mintea de
trup. „Nu, nu mă mai întreba asta; nu, nu știu.”
Dar, firește, știa. Totul nu era decât teatru. Era personajul
pe care îl juca atunci când i se lua un interviu.
Iar eu i‑am pus următoarele întrebări: ai vreo scenă prefe-
rată, în filmul Spiderman? Care este rolul care a constituit cea
mai mare provocare pentru tine? Care sunt filmele în care ai
refuzat să joci? La ce universtăți din Ivy League* ai fost acceptat
și de ce ai ales tocmai UCLA? Care a fost media ta la testele
SAT? Care sunt scriitorii tăi preferați? Ce cărți ți‑au mers la
inimă? Care ți se par cele mai memorabile replici din filme? La
ce filme ai vrea să vezi un remake? Colecționezi ceva – ediții
princeps, tablouri? Ce înseamnă banii, pentru tine? Dacă ai
putea să trăiești într‑un tablou, pe care l‑ai alege?
Franco a răspuns la toate acestea cu „Nu”.
— Care a fost cea mai dificilă scenă în care a trebuit să joci?
— Nu, nu vreau să răspund la asta, mă dezvăluie pe mine, în
cele mai adânci aspecte.
Ce i‑am răspuns?
*  Cele mai bune universități din America. (n. red.)
236       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
— Ăsta nu poate fi numit interviu. Într‑o zi, cineva va fi tri-
mis de un ziar să facă un interviu lung cu tine, dar acel cineva
nu voi fi eu.
Uneori câștigi, alteori pierzi, dar întotdeauna trebuie să îți
faci treaba. Dacă Freddie Prinze Jr. spune că nu citește cărți,
dar face colecție de benzi desenate, întreabă‑l despre benzile
lui desenate. Dacă Bette Midler te confundă, când deschide ușa,
cu cel care îi livrează comenzile, transformă totul într‑o glumă
și fă mereu haz pe tema asta, pe parcursul interviului. Dacă
Steve Martin nu vrea să vorbească despre trecut, prezent sau
viitor, fă din asta un punct de plecare pentru discuție. Dacă Mae
West se uită cu groază la reportofon, scoate un carnet de notițe.
Nu uita niciodată să iei cu tine un carnet de notițe.
Când trebuie să pui întrebările dificile
Momentele cele mai dificile din timpul unui interviu sunt
acelea în care întrebările tale îl fac pe interlocutor să se simtă
inconfortabil. Una dintre sarcinile jurnalistului e să pună între-
bări dificile. Dar există modalități de a face asta fără să te alegi
cu nasul spart, cu ochiul învinețit, cu reportofonul distrus sau
cu anularea interviului. Asta înseamnă să ai tact.
„Să‑l întrebi pe un sportiv ce‑l face să aibă succes e ușor”,
spunea Roy Firestone. „Să pui întrebări care, cu siguranță, îl vor
face pe interlocutor să se simtă inconfortabil – cum ar fi, să‑i
întrebi pe baschetbaliști despre substanțele cu care se dopează,
despre procesele pentru stabilirea paternității sau despre copiii
din afara căsniciilor – poate fi foarte neplăcut, dar trebuie să
găsești o cale sau alta de a face asta. Era o vreme când aborda-
rea unor astfel de subiecte era considerată o indiscreție – ba
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       237
chiar și atunci când subiectele nu erau atât de personale. Astăzi
însă, este necesar să pui astfel de întrebări. Matt Lauer, realiza-
torul emisiunii The Today Show, l‑a intervievat pe Paul
McCartney la puțin timp după ce soția lui a murit de cancer de
sân. McCartney susține în mod activ cauza drepturilor anima-
lelor – tot mai mulți oameni, de altfel, sunt de părere că anima-
lele n‑ar trebui să fie folosite în cercetările medicale. Lauer l‑a
întrebat: „Dacă ai fi știut că viața soției tale ar fi putut fi salvată,
ai fi fost de acord cu experimentele pe animale în cadrul cerce-
tărilor pentru cancerul de sân?”. Foarte bună întrebare! Însă
imediat după aceea, McCartney a spus ferm: „Interviul s‑a ter-
minat!”. Așa că trebuie să ai foarte mare grijă. Jim Murray, de
la ziarul L.A. Times, a spus odată despre întrebările mele că
„parcă sunt învelite în ciocolată”, cu toate că știu să pun punctul
pe i. Mi‑a plăcut felul în care a pus problema. Să zicem că tre-
buie să‑i pun o întrebare lui Barry Bonds* în legătură cu faptul
că și‑a bătut soția. Aș putea să o formulez astfel: „Știi, Barry,
cred că în fiecare relație există momente de care partenerii nu
sunt mândri și pe care le regretă. Date fiind speculațiile în legă-
tură cu căsnicia ta, există vreun astfel de moment?”. Cred că e
mai bine așa, decât să‑l întrebi direct: „Ți‑ai bătut vreodată
soția?”. Ce vreau să spun este că aș formula întrebarea în așa
fel încât să‑i las persoanei respective puțină demnitate – cu alte
cuvinte, într‑un mod în care să nu‑i produc disconfort. Nu s‑a
spus niciodată despre mine că aș fi un intervievator care își ia
interlocutorul prin surprindere. Poți să‑l tragi de limbă pe inter-
vievat cu multă diplomație.
În interviul cu Saul Bellow am vrut să aduc în discuție opinia
că nu scrie la fel de bine despre femei ca despre bărbați, însă
*  Fost jucător profesionist de baseball. (n. red.)
238       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
am căutat să formulez întrebarea în așa fel încât să obțin un
răspuns. Faptul că l‑am pus în compania lui Faulkner și Melville
sigur n‑a fost un lucru negativ. Dar am știut că, indiferent cum
l‑aș fi întrebat, tot n‑ar fi fost mulțumit.
— Joyce Carol Oates spunea că nu‑i vine în minte niciun
romancier care să scrie convingător despre femei, am început
eu. Te‑a menționat pe tine, pe Faulkner și pe Melville ca exem-
ple de mari scriitori care n‑au creat niciodată un personaj femi-
nin de mare profunzime. Care romancier a reușit să surprindă
cel mai bine felul în care gândește și simte o femeie?
— E o întrebare pe care ar trebui să o pui unei doamne, a
răspuns Bellow, din moment ce nu sunt aici în calitate de miso-
gin, ci de scriitor care a pierdut trenul în ce privește sexul opus.
Interviul ăsta e doar pentru femei? E o încercare de a le oferi o
nouă victimă? O figură pe care s‑o urască? Una e să scrii despre
femei într‑o vreme când femeilor le place să citească despre ele
însele și altceva e să scrii într‑o epocă ideologică în care femeile
te citesc doar ca să vadă dacă te ridici, ideologic, la înălțimea
standardelor lor.
Categoric, am fost pus la punct. Pe de altă parte, am obținut
un interviu excelent.
Pe Lucille Ball am auzit‑o spunând la emisiunea The Tonight
Show că „nu și‑ar dori să mai trăiască mai mult de cinci ani”.
Asta era Lucy! Toată lumea o iubea pe Lucy Ball! A fost o
afirmație șocantă și trebuia neapărat s‑o întreb în legătură cu
asta, în interviul pe care i l‑am luat în 1976. Am păstrat asta
pentru final, când am întrebat‑o direct dacă vorbea serios.
Uneori ceea ce pare o întrebare dură se dovedește a fi una care
lasă loc unui răspuns plin de profunzime.
„Afirmația mea a creat mare agitație, atât în familia mea,
cât și în jumătate din țară”, a spus Ball. „Am primit o mulțime
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       239
de scrisori și mesaje. Cred c‑ar trebui să evit să mai fac astfel
de declarații. Firește că am pentru ce să fiu recunoscătoare. Nici
nu știu de ce am spus acel lucru, de fapt. Presupun că din cauză
că am pierdut foarte mulți oameni apropiați și multe dintre
lucrurile care îmi plăceau, odinioară, s‑au schimbat. Copiii au
crescut. Nu‑mi mai doresc foarte multe lucruri de la viață. Nu
spun că‑s lipsită de ambiții sau că n‑am niciun plan – în momen-
tul de față am început mai multe lucruri decât pot duce. Dar…
nu știu. Imediat după emisiune, ai mei m‑au trimis la doctor. Și
asta fiindcă doctorul a sunat și era foarte supărat pe mine. Am
spus: «În regulă, îmi pare rău, îmi cer scuze. Ar trebui să fiu
recunoscătoare». Dar am vorbit serios. Mama mea are 84 de
ani și e fericită ca un bondar. Familia e bine, fratele e bine, la
fel și copiii lui, și totul e în regulă. Poate că dacă aș fi avut o viață
plină de griji, n‑aș mai fi spus ce‑am zis. Dar totul e în regulă –
de ce să mai trăiesc încă 20 de ani? Întrebarea asta s‑a născut
în subconștient. Nu sunt nefericită. Sunt stânjenită că duc o
viață atât de bună. Toate lucrurile sunt în ordine, în viața mea.”
Viața lui Christian Slater nu era nici pe departe în ordine în
vara lui 1997, când, împreună cu prietena lui, s‑a dus la aparta-
mentul lui Petra Brando* din Los Angeles, unde a consumat
droguri și a băut alcool, și‑a ieșit din minți, a venit poliția și în
cele din urmă a ajuns la închisoare. A doua zi a aflat că și‑a atacat
partenera și că a lovit‑o de mai multe ori în față, că s‑a legat de
prietenul lui Petra, că a lovit cu piciorul în stomac un îngrijitor
pe nume Castro, iar atunci când au venit polișiștii l‑a atacat pe
unul dintre ei în casa scării, încercând să‑i ia pistolul. Slater nu‑și
mai amintea nimic, dar, dacă era adevărat, știa că trebuia să se
interneze din nou la dezintoxicare (mai intrase în încurcă­tură
*  Fiica adoptivă a lui Marlon Brando. (n. red.)
240       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
de două ori, în 1988 și 1989; prima oară a condus sub influența
alcoolului, iar a doua oară a fost implicat într‑o cursă de urmărire
cu poliția în West Hollywood și a lovit cu piciorul în cap un ofițer
de poliție în timp ce încerca să escaladeze un gard, în momentul
în care ajunsese cu mașina pe o alee înfundată).
După cum avea să se dovedească mai târziu, relatarea din
presă și ceea ce E! Entertainment reconstituise într‑o docu‑dra-
mă de o oră despre Slater, în emisiunea True Hollywood Story,
nu corespundeau cu faptele. Sau, cel puțin, cu ce îi relatase lui
Slater unul dintre personajele principale din acea seară, și
anume femeia pe care se presupune că o lovise. Dar asta nu mai
conta: răul fusese făcut, Slater își pierduse controlul, iar pe 9
decembrie 1997 a fost condamnat la 90 de zile de închisoare,
pe care urma să le facă la închisoarea orașului LaVerne. Știam
că Slater are propria versiune a celor întâmplate, dar atunci
când i‑am luat interviul pentru revista Rolling Stone știam, de
asemenea, că trebuia să‑i pun întrebări pe baza informațiilor
apărute în presă.
Am început cu o variantă a întrebării pe care Jay Leno i‑a
adresat‑o lui Hugh Grant, după ce‑a fost prins cu o prostituată
în mașină. „Ce naiba s‑a întâmplat atunci?”, l‑am întrebat pe
Christian. „Cauza principală a problemelor mele e faptul că
m‑am născut! Restul sunt doar detalii”, mi‑a răspuns el.
Printre „detaliile” respective, mi‑a zis el, e și faptul că s‑au
spus o mulțime de minciuni. Am folosit asta ca să aduc în
discuție ceea ce apăruse în presă și, chiar dacă erau întrebări
care mi‑au adus răspunsuri de tipul „da” sau „nu”, am reușit să
pun acest subiect pe tapet și să dezvolt discuția din acel punct.
Î: Ce minciuni s‑au spus?
SLATER: Cea mai dureroasă este că am bătut‑o pe fata aceea.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       241
Î: Și n‑ai bătut‑o?
SLATER: Nu.
Î: Adică n‑ai tăbărât pe ea strigând: „Nemțoaică împuțită, o să ne omori
pe toți”, în timp ce‑i cărai pumni, așa cum a apărut în reconstituirea
făcută de E! Entertainment?
SLATER: Nu.
Î: Și n‑ai fost dat afară de prietenul Petrei Brando?
SLATER: Nu.
Î: Și nici nu l‑ai lovit în stomac pe îngrijitorul acela pe nume Castro?
SLATER: Nu știu, n‑am idee.
Î: Când au venit polițiștii, ai înșfăcat arma unuia dintre ei?
SLATER: Nu știu. Nu‑mi mai amintesc nimic. Ca să fiu foarte sincer, știu
că m‑am dus acolo, că am luat o mulțime de droguri și că am băut foarte
mult. Nu m‑am bătut cu fata aia, de fapt, m‑am bătut cu un tip. După
bătaia cu el, am încercat să mă sinucid sărind de la balcon, dar câțiva
m‑au prins și m‑au tras înapoi. Am făcut ușa praf încercând să ies
de‑acolo. Am aflat totul a doua zi, chiar de la tipa respectivă. Polițiștii
mi‑au spus că am bătut‑o pe fată, așa că primul lucru pe care l‑am făcut
a fost să o sun, să văd cum se simte. Am sunat‑o, ea mi‑a spus ce s‑a
întâmplat – lucruri pe care nu mi le aminteam –, iar eu am fost oripilat
și șocat de informațiile pe care ea mi le dădea, și anume că versiunea
polițiștilor era departe de adevăr și că nu mă bătusem cu ea. Cu toate
acestea, a fost umilitor. Am întrebat‑o dacă pot să trec pe la ea s‑o iau și
242       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
să mergem undeva unde să putem vorbi, iar ea a acceptat. M‑am dus,
am luat‑o, ne‑am dus la mine și mi‑a spus niște chestii despre un tip care
a fost cu noi – că i‑a mințit pe polițiști, ca să nu‑l aresteze.
Î: Îți amintești că ai încercat să te sinucizi?
SLATER: Îmi amintesc că m‑am dus în acel apartament – se afla la etajul
14 –, că am ieșit pe balcon și că mi‑a trecut prin cap să fac asta. M‑am
speriat și nu era nimeni acolo față de care să mă simt suficient de apropiat
încât să stăm de vorbă. Eram într‑un loc unde nu mă simțeam confortabil.
Și, odată ce am început să beau și să iau droguri, m‑am comportat ca
atare. Nu gândeam clar – de fapt, nu gândeam deloc! –, substanțele
chimice îmi afectau creierul și voiam, pur și simplu, să pun punct.
Am vorbit despre arestarea lui, despre timpul petrecut la
închisoare, despre ce au spus părinții lui și scrisorile primite de
la fani. Am încercat să‑i înțeleg comportamentul raportân-
du‑mă la viața starurilor de la Hollywood.
Î: Nu cu mult timp în urmă spuneai că admiri comportamentul
neconvențional al unor staruri de la Hollywood, de la Jimmy Dean la
Roman Polanski și Jack Nicholson. Pare că te‑ai simțit obligat să urmezi
mottoul acelor vedete pomenite în cartea Hollywood Babylon*: trăiește‑ți
viața pe repede‑înainte, mori tânăr și lasă în urmă un cadavru frumos. În
1948, imaginile publicate în presă, cu Robert Mitchum spălând podeaua
închisorii, nu i‑au afectat cu nimic cariera. Te‑ai gîndit la asta în timp ce
erai în închisoare? Că probabil și tu ai ți‑ai creat propria legendă?
SLATER: Închisoarea a fost un dar, un miracol, am avut timp să‑mi dau
seama că am trăit 29 de ani într‑o celulă pe care am creat‑o eu însumi.
*  Carte scrisă de regizorul avangardist Kenneth Anger, care prezintă în detaliu scandalurile
sordide în care au fost implicate multe vedete de la Hollywood, între anii 1900 și 1950. (n. red.)
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       243
De fapt, am fost mai liber în închisoare decât am fost vreodată. Sincer, ani. Nu s‑a ajuns la tribunal, cazul a rămas doar comentariu
asta am simțit. Am avut nevoie de singurătate. Iar Dumnezeu mi‑a dat la nivel de acuzație, dar presa a preluat subiectul Acesta este un exemplu
exact ce aveam nevoie. și s‑a ajuns la vorbe destul de urâte. Evident, nu de întrebare scrisă după
interviu. Nu era nevoie
Pe de altă parte, nu sunt foarte mândru de ce s‑a întâmplat. Nu sunt este un subiect despre care să vorbești cu să‑i spun lui Keitel cine
nici fericit. Probabil că a trebuit să învăț această lecție, într‑o formă sau ușurință, dar ești dispus să spui câte ceva despre sunt Bracco și Olmos.
Dar pentru cititori, care
alta. Sper ca din experiența mea să învețe și alții. Au fost multe momente ce se întâmplă? e posibil să nu știe nimic
în care îmi venea să spun „Ajunge! Nu mai suport!”. În cele din urmă am despre ei, e important să
oferi astfel de informații,
reușit, pentru că știam că nu sunt singur, știam că sunt oameni care mă KEITEL: N‑o să‑ți pun bețe în roate, așa că dă‑i cât mai succint cu putință
iubesc și pe care îi iubesc și eu. Despre asta este vorba, în esență. Trebuia înainte, întreabă ce‑ai de întrebat. și, de asemenea, în așa
fel încât să nu conțină
să încep să mă schimb, pentru că ajunsesem să mă urăsc. Simțeam că acuzații la adresa lui
sunt fals, că sunt un escroc, un prefăcut. Nu mai puteam să‑i privesc în Î: Crezi că fiica ta Olmos (avocații revistei
comentariu nu vor permite niciodată
ochi pe cei din jur. Observă că am folosit
locuiește cu un posibil ca o afirmație nedovedită
cuvântul „posibil”. E pedofil? să apară ca și când ar fi
important să te asiguri că adevărată). Ceea ce l‑am
Unul dintre cele mai dificile subiecte este cel legat de moles- persoana în discuție nu va întrebat pe Keitel a fost, de
tarea copiilor, mai ales când asta implică oameni faimoși. avea motive să te dea în KEITEL: A fost acuzat fapt, ultima propoziție din
judecată. întrebare.
Harvey Keitel n‑a fost niciodată cunoscut ca fiind ușor de inter- de asta, dar neagă.
vievat, iar când l‑am întâlnit, în 1995, se auzea că se luptă cu
fosta lui soție, Lorraine Bracco, pentru custodia fiicei lor. Î: În numărul din 25 iulie 1994 al revistei New
Motivul? Keitel aflase că actualul soț al lui Bracco, actorul comentariu
York, Olmos a spus despre tine că ești „vicios și
Încerc, evident, să‑l provoc
Edward James Olmos, ajunsese la o înțelegere cu familia unei dereglat” și „scăpat de sub control”. A mai
pe Keitel să se ia de Olmos,
fete minore pentru a renunța la acuzația de molestare, plătin- pentru a condimenta spus: „De fapt, el n‑o vrea pe Stella, se folosește
du‑le o sumă mare de bani. Osmos nu a fost condamnat pentru interviul; era mai bine de situația asta ca să ne facă rău, mie și lui
decât să intrăm în chestii
nimic, dar Keitel era suficient de îngrijorat încât să vrea ca fiica avocățești. Lorraine”.
lui să nu locuiască în aceeași casă cu Osmos. Era un subiect
foarte delicat și trebuia să am mare grijă cum voi pune întrebă- KEITEL: Știe că asta e o minciună. Există dovezi
rile. Comentariile de pe margine arată la ce mă gândeam și la tribunal că a plătit 150 000 de dolari familiei presupusei victime și că
subtextul întrebărilor mele. a ajuns la o înțelegere cu părinții ei, care l‑au acuzat de abuz sexual.

Î: Îmi imaginez cât de greu trebuie să‑ți fie să te lupți cu Lorraine Bracco Î: Încerci să obții custodia totală a fiicei tale?
pentru custodia fiicei voastre, Stella. Lorraine este căsătorită cu Edward
James Olmos, care în 1992 a fost acuzat de molestarea unei fete de 14 KEITEL: Suntem într‑un proces pentru custodie, da.

244       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează? Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       245
Î: Când ați divorțat, ai fost de acord ca Lorraine să aibă custodia? Această hotărâre a intrat în vigoare în data de 22 octombrie 1993, cu o
mică modificare în ianuarie 1994, în urma mărturiei fetei mele, care avea
KEITEL: Da. Am intentat proces pentru custodie numai atunci când am 14 ani la momentul respectiv. De atunci, Olmos și Bodie, fiul lui, au dat
aflat despre suma plătită de Olmos. și alte declarații, iar decizia Curții a rămas aceeași.

Î: Ce‑ai făcut când ai aflat? Î: Tot în articolul din revista New York, Lorraine comentariu
susține că ești „motivat de gelozie și de ură”. Iar Acesta este un
KEITEL: Întâi i‑am sunat pe părinții fetei, care n‑au vrut să stea de vorbă într‑o scrisoare pe care a trimis‑o aceleiași reviste exemplu de întrebare
foarte dureroasă,
cu mine. Am fost șocat, pentru că îi cunoșteam. Apoi am sunat‑o pe New York în data de 8 august, Lorraine scria: dar amortizată prin
Lorraine – nici ea n‑a vrut să vorbească cu mine. „Keitel este o persoană distructivă și citarea unei declarații
apărute într‑o revistă.
autodistructivă. Gelozia și dușmănia față de
Î: Dar cu fata care a făcut aceste acuzații împotriva lui ai vorbit? fericirea mea, în noua mea căsnicie, au atins un
nivel incredibil”.
KEITEL: Da.
comentariu KEITEL: N‑o să fac niciun comentariu despre
Î: Olmos suține că n‑a vrut decât să‑și protejeze comentariu Asta e, măcar am încercat… mama fiicei mele.
fiul adolescent, care i‑a frânt inima acelei fete. Știam despre cazul acesta,
mă documentasem. Fiind Î: Se spune că Michael Jackson a oferit o sumă mare de bani familiei
un subiect atât de delicat,
KEITEL: Fiul lui n‑a fost niciodată acuzat de încercam să înaintez pas copilului care l‑a acuzat de ceva similar. În aceste condiții, mai crezi că
nimic. cu pas. sistemul judiciar este echitabil?

Î: Ai vorbit cu fiica ta despre suspiciunile tale legate de Olmos?
KEITEL: Nu vreau să discut despre asta, vreau doar să spun c‑am făcut
tot ce‑am putut să mă asigur că fiica mea e în siguranță, având în vedere
faptul că nu am custodia.
Î: Cum ai făcut asta?
KEITEL: Există, în momentul ăsta, o hotărâre judecătorească prin care i
se interzice să rămână singur cu fiica mea fără să fie de față un adult.
KEITEL: E un subiect care ar trebui mediatizat mai
comentariu
mult. Problema asta ar trebui discutată de toți
Am lărgit puțin aria
părinții, pentru a‑și proteja mai bine copiii. Și e o discuției, dar ar trebui
zonă foarte sensibilă. De aceea Linda Fairstein, de totuși să revin la cazul
nostru specific.
la biroul procurorului din Manhattan, a înființat o
divizie specială de anchetare a infracțiunilor sexuale. A fost prima din țară,
cred, care le‑a oferit copiilor un loc unde să meargă să discute despre
abuzurile la care sunt supuși. Copiii au nevoie de protecția noastră.
Î: Ai stat de vorbă cu ea?

246       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează? Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       247
KEITEL: A fost singura care mi‑a dat informații. Ea mi‑a spus despre
acuzația de molestare și despre înțelegerea financiară făcută de Olmos.
N‑am știut nimic din toate astea timp de un an. Abia atunci au intrat în
acțiune avocații mei.
Î: Ai avut o discuție față în față cu Olmos, referitor la aceste acuzații?
KEITEL: Nu vrea să stea de vorbă cu mine.
Î: Dar ai încercat?
KEITEL: Da.
Î: I‑a fost teamă să discute cu tine?
KEITEL: Nu contează. O astfel de discuție putea avea loc doar înainte de
a încheia înțelegerea aceea secretă pentru a ascunde de mine acuzația
de pedofilie.
Î: Înainte de a apărea această problemă, ai declarat pentru revista
Interview: „Abia aștept să‑mi văd fata trăindu‑și viața după cum crede ea
de cuviință, fără ca mama ei sau eu s‑o împovărăm cu păcatele noastre”.
Crezi că mai e posibil?
KEITEL: Nu.
Î: Ți se pare trist?
KEITEL: Da, foarte trist.
Î: Ea știe ce se întâmplă?
KEITEL: Da.
248       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Î: Va fi pusă în situația de a alege între cei doi părinți?
KEITEL: Am obligația de a‑mi proteja fiica, pentru mine asta e o datorie
sfântă.
Și Miles Davis, marele cântăreț de jazz, mi‑a vorbit despre
ceea ce resimțea ca o datorie, și anume cea de a spune adevă-
rul. În 1985 m‑am dus la locuința lui din Malibu să‑i iau un
interviu pentru programul Playboy care se difuza prin cablu. În
primul interviu pentru Playboy, Davis nu s‑a ferit să vorbească
despre problema rasismului în America. „Nu pot să intru
într‑un restau­rant fără să mă uit, mai întâi, unde e ieșirea”,
mi‑a spus el. „Nu‑mi place sentimentul ăsta. Și nu‑mi plac
oamenii care fac posibil ca eu să mă simt în acest fel. Apoi, nu
mi se pare corect, fiindcă eu, prin cântecele mele, fac atât de
mulți oameni să se simtă bine.” Nu era greu să‑l faci pe Miles
să vorbească despre astfel de lucruri, însă în urma muncii de
documentare pe care am făcut‑o am dat peste o afirmație des-
pre care trebuia neapărat să‑l întreb. Și nu știam sigur cum va
răspunde.
— Ai spus odată, că dacă ai mai avea de trăit doar o oră, ți‑ar
plăcea să strângi de gât un alb. Ai vorbit serios?
— Nu, pentru că între timp mi‑am dat seama că aș avea
nevoie de mai mult timp. Cam o săptămână.
Iar apoi Miles a făcut ceva care apare rareori în fotografiile
care i‑au fost făcute: a zâmbit.
Cum să eviți confruntarea până la final
Oriana Fallaci susține că își începea interviurile printr‑o
dispută cu interlocutorul. A ajuns la un soi de „regulă morală”:
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       249
„Trebuie să ai curajul de a pune de la bun început întrebările
foarte dificile. Acest principiu e rareori urmat de jurnaliști, pen-
tru că aceștia sunt, adeseori, lași.”
E o chestiune de tact. Dacă faci față unei dispute cu interlo-
cutorul la începutul interviului, ăsta ar putea să devină stilul
tău. În cartea Interviewing America’s Top Interviewers, scrisă de
Jack Huber și Dean Diggins, Fallaci relatează că a început inter-
viul cu Ayatollahul Khomeini spunând: „Știm cu toții că sunteți
un tiran, că sunteți noul rege al Iranului și că i‑ați luat locul
Șahului. Sunteți, practic, noul Șah al Iranului. Dat fiind acest
fapt, aș vrea să vă întreb…”.
Eu aș fi fost mai precaut. L‑aș fi întrebat pe Khomeini care
este diferența între a fi Șah și Ayatollah. I‑aș fi spus că probabil
mulți lideri îl consideră un tiran și l‑aș fi întrebat dacă și el crede
la fel despre ei. Aș fi adus apoi în discuție cazul altor tirani din
istorie și l‑aș fi întrebat care este părerea lui despre ei. Nu cred
că aș fi fost la fel de agresiv precum Fallaci, deși, ca jurnalist,
nu știi niciodată ce abordare vei avea până când nu ești față în
față cu persoana respectivă. Cel mai bine este să fii pregătit
pentru orice. Dacă îți poți face interlocutorul să te respecte,
atunci ai șanse mari să obții un interviu bun.
Ultima dată când am intervievat‑o pe Angelina Jolie, în vara
lui 2003, mi s‑a spus că nu vrea să vorbească despre tatăl său
(Jon Voight) sau despre fostul ei soț, Billy Bob Thornton. Dar
cum aș fi putut să n‑o întreb despre ei, câtă vreme în interviurile
ei anterioare numai despre ei a vorbit? Am adoptat o atitudine
de genul „stai și așteaptă”, mai ales că interviul se făcea prin
videoconferință – ea fiind la Londra (unde se pregătea să înche-
ie filmările la Tomb Raider 2), iar eu, în Los Angeles. Știam că,
dacă nu formulam întrebări potrivite, ar fi putut foarte bine să
se deconecteze.
250       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
N‑aveam decât 90 de minute la dispoziție, așa că după vreo
oră i‑am pus următoarele întrebări:
Î: Te gândești vreodată la ce s‑a întâmplat cu colega ta de film din Girl,
Interrupted*, Winona Ryder? Crezi că presa s‑a purtat corect cu ea în
timpul procesului pentru furtul din magazin? Ai vorbit vreodată cu ea
despre ce s‑a întâmplat?
JOLIE: N‑am vorbit cu ea, dar mi‑au spus niște prieteni că e bine. Cred că
e normal să simți compasiune pentru cineva care e atât de expus în ochii
publicului. Dacă trece printr‑o perioadă mai dificilă sau are probleme
personale, atunci cu siguranță că n‑o ajută faptul că e o persoană atât de
cunoscută. Nu cred că oamenii vor uita prea curând ce s‑a întâmplat, ca
să se concentreze la cariera ei. O să fie greu pentru ea după tot acest
circ; îi va fi dificil să meargă mai departe. Sper că va reuși și că va avea
grijă de ea.
Aici am întrevăzut o posibilitate de a pune întrebările pe care
le doream, așa că am profitat:
Î: S‑a făcut destul de mult circ și pe tema ultimei tale căsătorii sau a
divorțului. Știu că nu vrei să ți se pună întrebări despre Billy Bob sau
despre tatăl tău, dar e ceva despre care ai vrea să vorbești acum?
JOLIE: Pur și simplu nu am nimic de spus, mai ales despre tatăl meu. Am
lăsat totul în urmă, am mers mai departe și încerc să îmi mențin o
atitudine sănătoasă, ca să pot face lucruri frumoase cu viața mea și să
pot fi un părinte cu adevărat bun. Trebuie să mă înconjor numai cu lucruri
care îmi fac bine.
*  Film difuzat în România cu titlul Tinerețe furată. (n. red.)
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       251
Î: Asta înseamnă că nu vrei să mai ai nimic de‑a face cu tatăl tău sau că
încă mai ești furioasă pe el?
JOLIE: E o poveste lungă și, la fel ca în toate familiile, între unii membri
ai familiei noastre există o relație complicată, cu probleme care datează
de multă vreme. Sunt motive întemeiate pentru care nu suntem prieteni.
Î: În ceea ce‑l privește pe Billy Bob, ultima dată când am vorbit, jumătate
din conversația noastră a fost numai despre el. Regreți că te‑ai arătat în
public atât de îndrăgostită?
JOLIE: Țin minte că ori de câte ori spuneam ceva frumos despre el, îl făcea
foarte fericit, așa că pe‑atunci era ceva justificat. Iar eu nu cred în regrete.
Înveți și mergi mai departe. Dacă decizi să expui public lucruri din viața
ta, atunci o faci și asta e. Cu siguranță că mi‑am arătat părțile cele mai
întunecate ale firii mele când am fost supărată sau tristă sau când nu
eram convinsă că fac bine ce fac, iar acum pot să le împărtășesc. Dacă
atunci oamenii s‑au identificat cu mine, acum pot vedea unde am reușit
să ajung și poate că asta îi va fi de ajutor unei fete, undeva. Sunt o
persoană publică. A fost o perioadă în viața mea când am crezut că mi‑am
descoperit cel mai bun prieten, amândoi duceam în spate un trecut plin
de amărăciune și descoperiserăm, fiecare, un prieten cu care puteam
râde, ceea ce e minunat. Ăsta a fost lucrul cel mai frumos, în relația
noastră, că ne‑am putut face unul pe celălalt să zâmbim, pentru că
suntem, amândoi, niște oameni cărora le e greu să se bucure. Iar acea
prietenie îmi va lipsi!
Î: Nu țineți legătura deloc?
JOLIE: Acum, nu.
Î: Ești necăjită din cauza asta?
252       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
JOLIE: Nu.
Î: Ce‑ai învățat despre tați și soți? Există ceva ce poți împărtăși?
JOLIE: Nu, pentru că după ce am avut mai mulți soți, cred că fiecare tată
și soț este diferit. Știu că în viața fiului meu Maddox nu sunt bărbați care
să‑i fie modele masculine, sunt conștientă de asta, dar voi găsi o cale să
echilibrez situația. Există bărbați în viața lui, în Cambodgia, colegi de‑ai
mei sau persoane care lucrează în școli și în diferite programe, și care au,
la rândul lor, copii. Da, sunt, cu siguranță, bărbați în viața lui Maddox,
cu toate că nu am o relație.
Î: Ți‑ai scos de pe braț tatuajul cu numele lui Billy Bob. E la fel de dureros
să scoți un tatuaj cum e să‑l faci?
JOLIE: Depinde cât de mult îți dorești să‑l scoți.
Cum să te descurci cu interlocutorii
care se poartă urât cu tine
Când eram adolescent, am avut o slujbă de vară la o com-
panie farmaceutică, vindeam medicamente farmaciilor din
Long Island. M‑am dus în fiecare cartier din suburbii, îmbrăcat
cu cămașă și cu cravată, cu portbagajul plin de mostre gratuite
și cu un catalog de prezentare a produselor. Cei mai mulți
farmaciști se purtau frumos și acceptau să stea de vorbă cu
mine, dar câțiva dintre ei erau niște nenorociți. Mă făceau să
aștept, uneori fără niciun motiv anume. Și după ce mă lăsau să
aștept chiar și o oră, își aruncau un ochi prin catalog și mă
întrebau câte mostre gratuite le dădeam dacă comandau ceva.
Acum puteam să le‑o plătesc, în felul meu, pentru că nu le
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       253
dădeam nimic. Nu‑mi păsa de mostrele acelea, oricum nu le
plăteam din banii mei, dar farmaciștii aceia lacomi și nepă­
sători nu meritau nimic gratis, după ce mă făcuseră să‑mi iro-
sesc timpul.­
Nu mi‑am schimbat atitudinea când am început să fac inter-
viuri. Cei mai mulți dintre interlocutori se poartă frumos și,
adesea, fac un efort în plus ca să fie politicoși și prietenoși, pen-
tru că speră să se bucure de aprecierea favorabilă a presei. Dar
unii te fac să aștepți sau au „un dinte” împotriva jurnaliștilor,
iar asta poate fi foarte frustrant.
Barbra Streisand avea reputația că întârzia întotdeauna. La
primele două sau trei sesiuni din interviul nostru maraton a
venit la timp și i‑am spus că și dacă din interviul nostru n‑o să
iasă nimic, cel puțin o să pot să dovedesc că reputația ei e falsă.
Însă în lunile următoare n‑a mai ajuns niciodată la timp.
Aparent, n‑o deranja că era renumită pentru faptul că întârzie.­
Nici Robert De Niro nu se străduia să fie punctual. După
cum am menționat mai înainte, la una dintre cele patru întâlniri
ale noastre trebuia să vină la mine la hotel la ora 9 dimineața.
N‑aveam un număr de telefon la care să‑l sun, așa că tot ce
puteam să fac era să stau să‑l aștept. La prânz eram frustrat; pe
la trei după‑amiaza – nervos. Iar când în sfârșit, a apărut, pe la
ora 5, nu eram în cea mai bună dispoziție. Mai e de mirare că
nu i‑a plăcut interviul, când a fost publicat?
Despre Meryl Streep nici acum nu știu ce să cred. În 1992
i‑am luat un interviu de o oră pe platoul de filmare al filmului
Death Becomes Her*, iar la plecare mi‑a spus să o sun pe asisten-
ta ei și să fixez o întâlnire pentru a doua zi. Dar a doua zi nu
mi‑a mai răspuns nimeni la telefon, iar pe ea n‑am mai văzut‑o
de atunci. Am scris articolul, dar m‑am simțit manipulat.
*  Film difuzat în România cu titlul Tinerețe veșnică. (n. red.)
254       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Îmi amintesc de un interviu cu E. Joseph Cossman, un antre-
prenor iconoclast care făcuse avere din comenzile prin poștă.
Stăteam de vorbă în jacuzziul lui din Palm Springs și îmi poves-
tea cum a găsit el ziariști care erau de acord să lucreze pentru el
foarte ieftin. I‑am spus că, din moment ce vindea marfă de
prost‑gust, precum capete din cauciuc sau 100 de soldăței de
jucărie la un dolar, pur și simplu nu era obișnuit să plătească pe
cineva la adevărata lui valoare. Și mi‑a spus: „Fără supărare,
Larry, dar, pentru mine, o duzină de ziariști valorează 10 cenți”.
Nu m‑am simțit insultat, pur și simplu așa gândea. Tot ce‑am
putut să‑i spun a fost că primești exact atât cât plătești.
Deși se întâmplă rar, sunt cazuri în care persoana intervie-
vată are propriile interese, nu se poate controla sau pur și simplu
nu‑i plac jurnaliștii. În ceea ce mă privește, nu contează cum te
tratează interlocutorul, contează cum se tratează pe el însuși.
Contează ce are de spus. Dacă sunt supărați sau le poartă pică
jurnaliștilor, dacă s‑au certat cu partenerul sau cu copiii înaintea
interviului ori dacă agentul lor le‑a spus, înaintea întâlnirii cu
tine, că n‑au obținut contractul dorit, asta e problema lor, nu a
ta. E rolul tău să sondezi terenul, să‑ți dai seama care este atmo-
sfera și să joci rolul polițistului – cel bun sau cel rău, în funcție
de ceea ce îi face să vorbească. Ține minte: ca jurnalist, vei avea
întotdeauna ultimul cuvânt.
Laureații Nobel
Când iei un interviu cuiva care a câștigat un premiu impor-
tant, evident că‑l vei întreba despre acel premiu. Iar scopul tău
e să obții un răspuns intuitiv, pătrunzător, interesant și care,
evident, n‑a mai fost dat de nu știu câte ori înainte. Asta e greu
de realizat în cazul celor care au câștigat un premiu Nobel sau
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       255
un Oscar, pentru că aceștia au fost întrebați ce simt în legătură
cu câștigarea premiului de toți cei care le‑au luat un interviu.
Într‑o astfel de situație, cel mai bine este să încerci să stabilești
mai întâi o anumită comunicare, pentru că în acest fel, când
aduci în discuție subiectul care te interesează, vei avea mai
multe șanse ca interlocutorul să fie dispus să se confeseze. Eu
am intervievat trei laureați Nobel și am obținut de fiecare dată
răspunsuri interesante.
Primul pe care l‑am intervievat a câștigat, de fapt, două pre-
mii Nobel – unul pentru chimie și unul pentru pace. Linus
Pauling, căci despre el vorbesc, nu s‑a arătat deloc modest când
am adus vorba despre asta. De fapt, ceea ce a făcut memorabilă
întâlnirea cu el a fost faptul că imediat ce ne‑am întâlnit a ținut
să puncteze că este singura persoană din lume care a câștigat
două premii Nobel fără să le împartă cu altcineva. „Sunt
mulțumit că am primit două premii Nobel întregi”, mi‑a spus el
în 1975. „M‑au trecut chiar și‑n Guiness Book.”
Al doilea câștigător al unui astfel de premiu a fost tot un om
de stiință: Dr. Richard Feynman câștigase premiul Nobel pentru
electrodinamica cuantică. În 1986 mi‑a spus că și‑ar fi dorit să
nu‑l fi primit niciodată. „Este unul dintre misterele vieții mele.
E foarte deranjant când toată lumea îți cere părerea și toți se
așteaptă să fii teribil de deștept – eu știu că nu e chiar așa.
Obișnuiam să merg la liceele de tradiție, la cluburile de fizică și
să răspund la întrebări. Dar acum nici nu mă mai cheamă. Le e
teamă. Se gândesc că nu pot chema un laureat Nobel doar pen-
tru atât, să vorbească la un club de fizică. Uneori se întâmplă ca
un elev să aibă curajul să mă invite, iar eu accept imediat. Numai
că atunci când ajung la ei, nu mă așteaptă doar membrii clubu-
lui, ci tot liceul. Directorul sau profesorul de fizică află ce a făcut
elevul de la clubul de fizică și spune: «Dar e o persoană atât de
importantă, toată lumea ar trebui să vină să‑l vadă pe omul
256       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
ăsta». E ceva complet nefiresc. Nu sunt pregătit pentru asta. Nu
vreau să spun că cercetarea mea nu‑i de nivelul premiului
Nobel, dar nu sunt pregătit, din punct de vedere uman, să fiu,
în același timp, un laureat Nobel și un om de știință important.
Nu pot, asta‑i tot. Am fost un copil care se prostea. Stăteam pe
jos în pijama și lucram, cu hârtie și creion și‑am scos o teorie,
bine? Asta n‑ar trebui să mă transforme într‑un mare înțelept
răsuflat pe care toată lumea vine să‑l vadă. E o distorsionare a
realității. Oamenii se uită acum la mine diferit. Ce pacoste!”.
Cel de‑al treilea laureat Nobel cu care am vorbit a fost Saul
Bellow, care a câștigat premiul pentru literatură în 1965. Era un
spirit coroziv și a demonstrat asta când am adus vorba despre
premiu. Totul a început când i‑am spus că Truman Capote nu
crede că merită premiul.
BELLOW: Poate că eu n‑am meritat premiul Nobel, dar, în cazul lui, este
o certitudine că n‑a meritat Pulitzer‑ul. Nu văd ce altceva ar merita
Truman în afară de un șut în fund.
Această insultă încântătoare a dus la o discuție despre
Capote, pe care Bellow îl ura. După ce a mai avut șansa să‑l facă
cu ou și cu oțet pe Capote, am revenit cu discuția la premiul lui
Nobel, întrebându‑l cât de mult înseamnă pentru el.
BELLOW: Nu dau doi bani pe el. Eu nu sunt făcut pentru astfel de lucruri
și am fost foarte atent să nu las să‑mi afecteze viața prea mult.
Î: Dar cum ar putea să n‑o afecteze?
BELLOW: E doar un premiu, ca oricare altul. Proust nu l‑a primit, nici
Tolstoi sau Joyce. Așa că nu e ca și când ai fi primul în linie la tron și te‑ai
duce la Stockholm pentru încoronare.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       257
Î: Este și o parte neplăcută atunci când câștigi un premiu Nobel?
BELLOW: Da, oamenii cred că ești un soi de funcționar public, că trebuie
să produci o anumită cantitate de stufăriș cultural pe pământul ăsta lăsat
de Dumnezeu.
Î: Ai declarat odată că e mai bine să scrii o carte minunată decât să iei un
premiu Nobel. Nu trebuie să scrii cel puțin o carte extraordinară ca să iei
un premiu Nobel?
BELLOW: Există scriitori care n‑au scris nicio carte extraordinară și totuși
l‑au primit. Dar nu mă provoca, pentru că nu vreau să‑mi fac mai mulți
dușmani decât am deja.
Î: Norman Mailer a făcut ani întregi lobby ca să‑l primească, crezi că ar
trebui să‑l ia?
BELLOW: I‑l dau pe al meu, dacă are ceva de dat la schimb.
Și‑apoi Saul Bellow a izbucnit în râs. Era mulțumit de sine
însuși, de propriile‑i remarci și știa că ceea ce a spus va avea ecou
în lumea literară – lucru care s‑a și întâmplat, de altfel, când
interviul a fost publicat. Comentariile sale au dat naștere la câte-
va editoriale.
Așadar, nu știi niciodată unde poate duce o anumită discuție,
dar, dacă cel pe care‑l intervievezi a câștigat un premiu Nobel
sau un Oscar, un Emmy sau un Pulitzer ori premiul MacArthur*,
nu te ține departe de subiect. Lasă‑le egoul să iasă la suprafață!
*  Așa‑numitul „premiu al geniilor”: premiu care se acordă, anual, din partea fundației
John D. și Catherine T. MacArthur, pentru 20‑30 de personalități care arată un mare potențial
creativ într‑un anumit domeniu. (n. red.)
258       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
Nu trece cu vederea digresiunile
Am întrebat‑o odată pe Nicole Kidman dacă s‑a apucat să
cânte la pian pentru că are degete lungi, iar ea mi‑a spus că Barbra
Streisand are cele mai frumoase mâini pe care le‑a văzut vreodată.­
Niciodată nu știi de unde vor apărea afirmațiile interesante,
dar cel mai adesea se întâmplă atunci când cel cu care vorbești
deviază de la subiect și aruncă o afirmație care seamănă mai
mult cu o poantă. Guvernatorul Jesse Ventura a făcut asta cu
remarca sa despre religie – că e un sprijin pentru oamenii săraci
cu duhul. În cazul lui Jimmy Carter, s‑a întâmplat când a admis
că păcătuia cu inima. Truman Capote a făcut‑o atunci când mi‑a
spus că am pierdut câte un punct din IQ cu fiecare an cât am stat
în California. Toate aceste digresiuni sunt necesare pentru un
interviu de foarte bună calitate.
Cum știi când poți să pui punct interviului
Când discuția cu Streisand se dovedea a fi dificilă, am spus că
nu voi opri interviul decât atunci când amândoi vom fi de acord
că am terminat de vorbit. Cu cei mai mulți dintre interlocutori,
asta ar fi însemnat câteva ore… dar cu Streisand a durat mai mult.
Nouă luni, ca să fiu mai precis. Iar când, în cele din urmă, era
pregătită să‑mi spună că vrea să terminăm interviul, i‑am spus
că mai am câteva întrebări. Iar ea mi‑a răspuns: „Cu tine, nicio-
dată nu va fi îndeajuns”.
Avea dreptate. Câtă vreme sunt dispuși să vorbească, eu sunt
dispus să ascult. Am petrecut aproape doi ani vorbind cu John
Huston și cu toți cei care îl cunoșteau și probabil că aș fi vorbit
alți doi ani cu el, dacă n‑ar fi murit. Când n‑a mai fost în viață,
am început să scriu cartea.
Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?  Arta interviului       259
 Pe de altă parte, după ce l‑am intervievat cinci ore pe Billy
Bob Thornton pentru revista Rolling Stone, în toamna lui 2003
(după ce terminase filmările la Bad Santa* și The Alamo**), am
știut că am suficient material și l‑am luat prin surprindere când
i‑am spus că am ajuns la final:
— Trebuie să plec, am spus.
— Nimeni nu mi‑a mai spus asta înainte, a zis el, râzând. De
obicei eu sunt cel care spune că s‑a terminat.
Să știi când ai destul material ține de instinct. Mulți regizori
preferă să filmeze scenele din unghiuri diferite și să tragă mai
multe duble, ca să fie siguri că au cadrul perfect. Dar unii, mai
non‑conformiști, precum John Huston, se mulțumeau să filme-
ze o scenă trăgând una‑două duble și apoi treceau la următoa-
rea scenă.
Același lucru e valabil și în cazul interviurilor. Poți vorbi cu
cineva chiar și patru ore, iar în final să folosești doar zece minu-
te din toată conversația, sau poți vorbi jumătate de oră și să
obții aceeași cantitate de informație utilă. Depinde cât timp e
dispus să‑ți acorde interlocutorul, cât timp vei vorbi tu însuți,
cât de repede poți trece la miezul problemei și cât de repede îți
pregătești interlocutorul pentru interviu. Încă o dată: nu există
un set de reguli. Întotdeauna e mai bine să ai mai mult material
decât prea puțin și e bine să ai un început bun și un final bun.
Și e important ca între început și final să ai un schimb intere-
sant de replici. Experiența îți spune când e de ajuns. Continuă
să pui întrebări până când o să „vezi” interviul în minte. Chiar
și atunci când interlocutorul tău nu se mai poate concentra, atât
timp cât nu‑ți cere să pleci, continuă să‑i pui întrebări. Învață
să acoperi toate unghiurile.
*  Film difuzat în România cu titlul Moșul cel rău. (n. red.)
**  Film difuzat în România cu titlul Bătălia de la Alamo. (n. red.)
260       Arta interviului  Ai ajuns, ești acolo, ce urmează?
4 „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
CE SĂ FACI ATUNCI CÂND INTERLOCUTORUL TĂU EVITĂ
SĂ DISCUTE UN SUBIECT
Motivul pentru care nu voi da un interviu detaliat e fiindcă este ceva prea
personal. N‑am nevoie de așa ceva. Eu nu sunt John Huston sau Truman
Capote. Sunt un om simplu care nu are prea multe de spus și nici nu sunt
chiar așa de interesat de reacțiile celorlalți la interviu.
Harrison Ford
Benjamin Svetkey de la Entertaiment Weekley, intervievându‑l pe Jack
Nicholson.
EW: Presupun că există un aspect al celebrității care îți displace profund:
întrebările personale despre relația cu buna ta prietenă, Lara Flynn
Boyle…
JACK NICHOLSON: Nu vreau să vorbesc despre asta. Niciodată n‑am
făcut‑o.
EW: Pe de altă parte, s‑a tot vorbit în presă la începutul acestui an despre
despărțirea voastră…
NICHOLSON: Nu a pornit de la mine. Eu nu am declarat nimic presei.
EW: Așa este, însă prietenii tăi se pare că au spus că erau îngrijorați
pentru tine după această despărțire – pierduseși din greutate și păreai
de‑a dreptul epuizat.
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       261
NICHOLSON: În domeniul ăsta, prietenii mă cred total incompetent. Ei
cred că sunt prea naiv, că mă îndrăgostesc prea repede. Și, da, mă gândesc
că sunt, probabil, cam naiv în ceea ce privește dragostea. Cu siguranță,
unele relații m‑au afectat mai mult timp decât ar fi normal. Dar chestia
cu prietenii e că ori de câte ori încearcă să te sfătuiască în privința asta,
ceea ce spun are mai mult legătură cu ei, nu cu tine. De fiecare dată ajung
să vorbească despre ei înșiși. E groaznic. Te face să te întrebi: „Doamne,
dar cu mine cum rămâne?”.
EW: E greu de imaginat că ai avea nevoie de sfaturi în ceea ce privește
femeile. Tu și Warren Beatty ați fost un fel de generali Sherman și Grant
ai revoluției sexuale la Hollywood.
NICHOLSON: Apropo, pot să îți spun exact când s‑a încheiat revoluția
sexuală: atunci când revista Time a pus un articol despre herpes pe prima
pagină (în 1982).
— Entertainment Weekly, 3 ianuarie, 2003
În Confessions of a Dangerous Mind, Chuck Barris a făcut
uimitoarea afirmație că, în timp ce era „pus la zid” de critici pen‑
tru că „polua undele radio cu emisiuni tembelizante”, primea tot‑
odată onoruri prezidențiale pentru activitatea sa ca agent secret
și asasin profesionist al CIA. Când a fost întrebat cât de mult din
cartea sa e fantezie, el a spus: „Nu voi răspunde niciodată la aceas‑
tă întrebare… Credeți ce vreți. Eu doar am scris cartea și așa am
simțit când am scris‑o”.
— Los Angeles Times, 30 decembrie, 2002
În anii 1970 Lou Reed, David Bowie și Iggy Pop erau priviți ca
un triumvirat diabolic. Au doborât toate barierele dintre pop și
arta performance, dintre genul masculin și feminin, poezie și zgo‑
mot. „Nu știu despre ce vorbești”, spune Reed. Mă privește uimit.
262       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
„N‑am nici cea mai mică idee despre ce vorbești.” Reed m‑a făcut
să mă simt ca o amibă. Îmi venea să plâng. I‑am spus: „Să știi că
eram fanul tău convins”. M‑a întrebat, rânjind zeflemitor: „Erai?”.
I‑am răspuns: „Încă mai sunt, dar tot mai puțin cu fiecare secun‑
dă care trece”.
— Simon Hattenstone, The Globe and Mail, 11 iunie, 2003
Deci ce trebuie să facă un jurnalist într‑o astfel de situație?
Un tip scrie o carte în care afirmă că a ucis 33 de persoane pen-
tru CIA, iar când îl întrebi despre asta, el preferă să tacă. Când
David Letterman a încercat să‑l provoace să povestească,
Barris a spus că va duce cu el în mormânt răspunsul la această
întrebare. Desigur, Barris promova un film bazat pe cartea lui,
iar prin faptul că a păstrat misterul asupra acestui subiect a
stârnit și mai mult interesul oamenilor. Dacă ar fi declarat că
n‑a comis acele asasinate, că totul era o invenție, mai merita
să vezi filmul? Tipul a mințit, iar filmul e un fals. Pe altă parte,
dacă ar fi confirmat asasinatele, toți l‑ar fi privit ca pe un mon-
stru. Dar dacă ești un jurnalist care scrie un articol despre
Barris, cum ai putea să nu‑i pui întrebări despre ceea ce el
însuși a scris? Cum ai putea să nu‑l întrebi pe Jack Nicholson
despre relația sa cu tânăra și atrăgătoarea Lara Flynn Boyle?
Sau pe Lou Reed, despre influența sa, a lui Bowie și a lui Pop
asupra muzicii din anii 1970? Cei care citesc articolele care
apar despre aceste personalități vor răspunsuri la astfel de
întrebări. Lara Boyle l‑a părăsit pe marele Nicholson? Sau
invers? E adevărat că Lou Reed a spart barierele muzicii? E
adevărat că, pe când era în Germania, Barris i‑a băgat țeava
unui pistol în gură unui tip și i‑a zburat creierii, în timp ce se
ocupa de câștigătorii de la The Dating Game? Hai, Chucky,
dragă, spune‑ne adevărul! Nu mai fii așa scorțos, Lou! Haide,
Jack, recunoaște, ești cel mai tare!
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       263
 E de remarcat cum, în interviul citat mai sus, Nicholson
ocolește subtil subiectul. Mai întâi, spune că el nu vorbește des-
pre viața lui amoroasă. Bravul jurnalist încearcă din nou,
menționând că despre acest subiect s‑a scris deja în presă, dar
Nicholson nu cade în cursă. Cel care‑i ia interviul încearcă o
altă tactică, menționând că prietenii actorului sunt îngrijorați
de starea lui. Jack răspunde… Nu în legătură cu el și Boyle sunt
îngrijorați ei, ci în legătură cu „unele dintre relațiile sale”, în
general. L‑a tras pe sfoară, aici, pe jurnalist, schimbând cu abi-
litate subiectul. Acesta însă nu se dă bătut, renunță la orice
întrebare despre Boyle, dar încearcă în continuare să pună între-
bări despre femei. Aduce din nou discuția despre prieteni și
femei și face legătura cu Warren Beatty, dar Nicholson
dovedește că este un profesionist în acest joc. Schimbă subiectul
de la perioada când și el, și Warren Beatty alergau după femei
la momentul când revista Time punea punct revoluției sexuale.
Șah și mat. E timpul ca jurnalistul să treacă la alt subiect.
Dar cum îi faci pe unii ca Nicholson sau Barris să se deschi-
dă în fața întrebărilor tale? Evident, nu e ușor. Și asta nu se
poate întâmpla într‑o situație controlată, când ești sub presiu-
nea timpului și ai o mulțime de întrebări de pus și de subiecte
la care nu vrei să renunți. Fiindcă ai nevoie de timp până să
ajungi să pui întrebări personale, de și mai mult timp ca să revii
asupra lor și de foarte mult timp ca să capeți un răspuns.
Înainte de a accepta să scriu o biografie a familiei Huston în
1987, am luat prânzul cu Anjelica Huston, la cererea tatălui ei,
pentru a discuta scopul acestui proiect. I‑am spus că singurul
mod în care aș putea să scriu despre istoria familiei ei ar fi să
discut cu cât mai multe personaje implicate și să încerc să aflu
cât mai multe de la fiecare. Ea ezita: „Nu există familie care să
264       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
nu aibă probleme”, a spus ea, „iar în familia mea sunt, probabil,
mai multe ca în altele și nu sunt sigură că vreau să văd cum
cineva despică firul în patru pe această temă”. Nu cunoșteam
la vremea aceea toate problemele care o apăsau, dar i‑am spus
că eu văd demersul meu ca pe o încercare de a discuta în amă-
nunt cât mai multe dintre problemele familiei ei. Pentru că tatăl
ei avea încredere în mine, Anjelica Huston a fost de acord să
coopereze, dar nu i‑a fost ușor.
N‑a fost ușor nici pentru mine. În timpul documentării
mele, am intervievat sute de oameni care cunoșteau trecutul
familiei Huston prin prisma relațiilor profesionale sau perso-
nale. Cea mai mare lovitură pentru Anjelica și fratele ei Tony a
fost momentul când, adolescenți fiind, mama lor Ricki a murit
într‑un accident de mașină. Mai multe persoane mi‑au povestit
despre acest accident și, curând, vestea a ajuns și la Anjelica.
Simplul fapt că făceam cercetări în legătură cu moartea mamei
ei și reacția prietenilor și a familiei la cele întâmplate o indigna.
Pe platoul de la The Dead – o adaptare realizată de fratele ei
după o schiță de James Joyce și regizată de tatăl lor aflat într‑un
scaun cu rotile – Anjelica i‑a spus tatălui ei că prezența mea o
împiedică să se concentreze, fiindcă atunci când mă vede se
gândește la mama ei. John Huston știa că e important pentru
mine să fiu acolo să‑l văd regizând, fără intermediari, dar nu‑și
putea permite ca actrița din rolul principal să fie tulburată din
pricina unor motive care nu aveau legătură cu filmul. Când a
venit la mine să discute despre această dilemă, l‑am înțeles și
m‑am făcut nevăzut. „Ți‑am promis că Anjelica o să vorbească
cu tine”, mi‑a spus Huston… „O să‑ți rezerve tot timpul de care
ai nevoie.”
În cele din urmă, am petrecut câteva zile împreună cu
Anjelica, dar n‑a fost deloc ușor pentru ea. Erau o mulțime de
evenimente în istoria familiei în legătură cu care îi era greu să
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       265
discute, dar cel mai greu i‑a fost să vorbească despre moartea
mamei. Punând întrebările potrivite însă, am reușit să o fac pe
Anjelica să mi se deschidă. „Cum m‑a afectat moartea mamei?”.
a spus ea, când am întrebat‑o. „A fost o adevărată lovitură:
toată lumea mea s‑a prăbușit. Mi‑a schimbat viața. Mi‑a schim-
bat felul în care priveam lucrurile. Nu cred că m‑ar mai putea
șoca cu adevărat ceva. La fel ca pierderea unui copil, să ți se
spună că părintele tău foarte tânăr a murit brusc, te face să‑ți
pierzi mințile. Pur și simplu te înnebunește.”
Când s‑a întâmplat această nenorocire, părinții ei erau deja
despărțiți și am vrut să aflu ce au discutat ea și tatăl ei la înmor-
mântare. John se întorsese în Londra de la Roma, unde lucra la
filmul The Kremlin Letter*. „A fost devastat”, mi‑a spus Anjelica.
„Credeam că o să moară. Nu îmi aduc aminte să fi vorbit despre
asta. Nu părea să fie nevoie să purtăm o discuție. Era ca și cum
explodase o bombă atomică – nu sunt prea multe de spus des-
pre asta și noi ne simțeam ca după o explozie de acest fel.”
După slujba funerară, Anjelica s‑a întors la casa în care locu-
ise cu mama și cu fratele ei. „Era ca și cum fiecare lucru muri-
se”, mi‑a spus ea. „Întreaga casă era îndoliată. E greu de descris
senzația pe care o ai când simți că toate obiectele au murit.
M‑am dus în garderoba ei… Minunatele ei haine Balenciaga,
dupa care tânjeam, păreau niște rufe mototolite. Hainele nici
nu mai miroseau ca ea.”
Și Dylan McDermott și‑a pierdut mama prea devreme și
nu‑i plăcea să vorbească despre asta. Când vorbești despre ast-
fel de subiecte sensibile, poți, cel mult, să speri că vei căpăta un
răspuns oarecare și să‑i oferi interlocutorului oportunitatea să
se deschidă, dacă vrea. McDermott avea numai cinci ani când
mama lui, în vârstă de 20 de ani, a fost omorâtă cu o armă de
*  Film difuzat în România cu titlul Scrisoare de la Kremlin. (n. red.)
266       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
foc, incident în care a fost implicat prietenul ei, cu care trăia
pe‑atunci. Nu știam cum să aduc în discuție subiectul acesta,
știind din alte interviuri apărute în reviste că lui McDermott
nu‑i place să vorbească despre asta. Am găsit o portiță când
mi‑a răspuns la o întrebare despre cum a fost să studieze cu
profesorul de actorie Sanford Meisner. „Știa cum să te facă să
scoți la suprafață cele mai profunde trăiri”, a spus McDermott.
Iar eu, în loc să continui discuția despre studiile de actorie,
m‑am folosit de ocazie pentru a trece la un subiect mai delicat:­
— Presupun că trăirea cea mai profundă pe care ai conștien­
tizat‑o este legată de pierderea mamei tale la vârsta de cinci
ani, în acel accident în care a fost împușcată.
McDermott s‑a uitat la mine… e genul de persoană reticentă
în timpul unui interviu, iar eu nu eram sigur dacă se va hotărî
să vorbească sau va păstra tăcerea.
— E, fără îndoială, cea mai dureroasă amintire, a spus el. E
ca un zid în care lovești mereu cu mâinile goale. Orice durere
aș avea ca persoană, încerc să mă folosesc de ea în munca mea.
M‑am folosit de durerea mea ca să devin mai bun, nu m‑am
lăsat copleșit. O asemenea durere te poate ucide.
Acesta era, evident, doar vârful aisbergului, însă mai mult
de atât n‑am putut scoate de la el… Tot era ceva. Iar „ceva” e
întotdeauna mai bine decât nimic.
Așa cum am menționat în capitolul 2, când mă pregăteam
să o intervievez pe Jodie Foster în 1991, agentul ei de presă mi‑a
spus că nici nu se pune problema să aduc vorba despre orien-
tarea ei sexuală sau despre John Hinckley, tipul care a încercat
să îl omoare pe președintele Reagan doar ca să îi atragă ei
atenția. I‑am spus că aș vrea măcar să o întreb de ce nu vrea să
vorbească despre aceste subiecte și mi s‑a spus că, îmi place sau
nu, și întrebarea asta iese din discuție. Așa că, pentru a o face
pe Foster să vorbească despre subiectele care mă interesau,
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       267
i‑am pus întrebări ocolitoare, dar care m‑au adus mai aproape
de ceea ce voiam să obțin de la ea. De exemplu, deși nu l‑am
menționat pe Hinckley direct, am vorbit cu ea despre arme și
violență, subiecte firești, din moment ce câștigase un Oscar
pentru interpretarea rolului agentului FBI Clarice Starling, din
Silence of the Lambs*.
Î: Cât de mult te‑ai documentat despre canibalism, psihoză sexuală și
dezmembrare rituală pentru a intra în acest rol?
FOSTER: Știu tot ceea ce știe fiecare personaj pe care îl interpretez. Dar
nu vreau să discut prea mult despre violență, pentru că, evident, este un
subiect periculos. Sunt însă absolut fascinată de rolul pe care îl joacă
violența în cultura noastră.
Acest răspuns chiar cerea o întrebare de urmărire. Nu vrea
să abordeze subiectul, dar e fascinată de el. Așa că am între-
bat‑o dacă e fascinată de criminalii în serie.
FOSTER: Sunt fascinată de violență ca o componentă a culturii americane.
Nu e vorba numai despre criminalii în serie, ci și despre abuzarea copiilor
sau alte abuzuri mai subtile. Acele lucruri care fac ca eroii să fie eroi, iar
ticăloșii, ticăloși.
Am întrebat‑o ce a învățat în timpul pe care l‑a petrecut cu
un agent FBI specialist în criminali în serie și dacă își face griji
în legătură cu glorificarea violenței. Mi‑a răspuns la ambele
întrebări și atunci am întrebat‑o dacă este pentru sau împotriva
controlului vânzării de arme.
*  Film difuzat în România cu titlul Tăcerea mieilor. (n. red.)
268       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
FOSTER: Nu discut despre asta.
Ajunsesem cu discuția într‑un punct mort. Știa unde vreau
să ajung și nu era de acord. Dar eu am spus doar: „E o întrebare
cât se poate de clară”.
FOSTER: Dacă sunt pentru sau contra? Absolut pentru. Armele nu sunt
informații. E o cu totul altă problemă.
După ce am discutat și despre alte subiecte, am încercat din
nou să o fac să vorbească despre Hinckley, fără să încalc
înțelegerea de la începutul întâlnirii și fără să‑i pronunț numele.­
Î: Cât de dificil a fost să mergi la facultate cu gărzi de corp după tine?
FOSTER: Am vorbit deja despre asta și nu îmi place să reiau. E greu când
ești o persoană publică. Sunt multe momente când ești mai vizibilă decât
alții. Slavă Domnului că nu e întotdeauna așa.
Nu e cine știe ce răspuns și mai aveam și alte întrebări care
își așteptau rândul. Așa că am făcut o altă încercare, formulând
cu grijă următoarea întrebare și citând ceva spus deja de ea.
Î: Știu că ne învârtim în jurul unui subiect pe care e evident că nu vrei să
îl discuți, dar în revista Vanity Fair spuneai că ai simțit, la vremea aceea,
că „Dumnezeu ți‑a hărăzit să înduri acest martiriu”. Ce‑ai vrut să spui
cu asta?
FOSTER: Nu știu. Cel care a scris asta se referea la felul meu de a gândi.
Și eu i‑am spus: „Sunt aici ca să arunci cu săgeți în mine, dă‑i drumul.
Poți să tragi orice concluzie vrei, dar n‑o vei obține din gura mea”.
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       269
 Și nici eu nu am obținut‑o. Cât despre orientarea ei sexuală,
am încercat să o fac să‑mi spună ceva despre asta, aducând în
discuție faptul că ea jucat rolul unor victime ale violului în The
Hotel New Hampshire*, Five Corners** și The Accused***. Apoi am
făcut referire la ceva ce Foster mai spusese cândva.
Î: De ce crezi că bărbații se admiră pe ei înșiși încă din copilărie, în timp
ce femeile trebuie să învețe să se placă pe ele însele?
FOSTER: Ăsta e un citat care a ajuns să mă obsedeze, pentru că așa, scos
din context, sună sexist, deși în realitate e un comentariu foarte feminist
despre faptul că în societatea noastră bărbații sunt considerați mai umani
decât femeile. Experiența umană este, de fapt, experiența bărbaților, iar
cea feminină este „aberantă”. În formarea psihicului masculin, bărbații
primesc mesaje directe despre cine se presupune că trebuie să fie. Iar
femeile primesc continuu mesaje confuze și amestecate, lucruri care nu
au sens, cum ar fi: „Da, trebuie să crești, să muncești și să câștigi bani”;
„Ba nu, nu trebuie să muncești, ci să faci copii, fiindcă altfel nu vei fi o
persoană împlinită”. Aceste mesaje devin tot mai confuze, pe măsură ce
trec anii. Cu timpul, construiești un mod de a face față sentimentului de
dezamăgire, care nu cred că face parte din modul de a fi al bărbaților.
Am reușit să obțin câteva câteva opinii ale ei care cred că
sunt interesante, dar cât de departe puteam ajunge fără să
încalc înțelegerea inițială?
Î: În 1987 ai spus în revista Interview că „fetele din familiile cu un sigur
părinte vor foarte mult să se mărite. Așa sunt și eu. Cred cu adevărat în
căsătorie”. Încă mai crezi?
*  Film difuzat în România cu titlul Hotelul New Hampshire. (n. red.)
**  Film difuzat în România cu titlul Cinci colțuri. (n. red.)
***  Film difuzat în România cu titlul Acuzata. (n. red.)
270       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
Jodie mi‑a răspuns la întrebarea asta și la următoarea, des-
pre dorința ei de a avea copii (asta a fost înainte ca ea să aibă
doi copii), însă nu am atins subiectul orientării ei sexuale, tot
așa cum n‑am vorbit nici despre tatăl absent – un alt subiect
tabu pentru ea, după cum aveam să descopăr.
Î: Mama ta a spus că puterea ta interioară se trage din faptul că ai crescut
fără tată. Ești de acord?
FOSTER: Nu știu. Pentru mulți oameni, o asemenea situație e un dezastru,
în viața lor personală. Nu vorbesc despre tatăl meu. El nu există în viața
mea, așa că am decis să nu vorbesc despre el.
Î: Atunci nu mai spun niciun cuvânt pe acest subiect.
FOSTER: Nu, nu, e meseria ta să întrebi. Și e alegerea mea să nu răspund.
Când o persoană e hotărâtă să nu răspundă, trebuie să
accepți situația, fiindcă nu o să ajungi nicăieri încercând să o
faci să se răzgândească.
Problemele de familie sunt subiecte pe care oamenii deseori
le evită. Când l‑am întrebat odată pe Harrison Ford despre
bunicul lui – un actor de vodevil care juca roluri de negri* –, el
mi‑a spus: „Pe atunci, viața era grea și tatăl meu nu vrea să vor-
bească deloc despre asta. A avut o copilărie dură. Bunicul era
alcoolic. A murit și l‑a lăsat pe tata orfan. Mama lui nu era capa-
bilă să aibă grijă de el și de fratele lui, așa că au fost crescuți de
maici într‑un orfelinat”.
Era o zonă care merita explorată, dar nu și pentru Ford, care
nu mai avea nimic de spus despre acest subiect.
*  În engleză, în original, blackface comedian. Blackface se referă la o formă de machiaj
teatral folosită de artiștii albi pentru a juca rolul unei persoane de culoare. (n. red.)
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       271
 Timp de 16 ani, între 1981 și 1997, l‑am intervievat pe James
A. Michener pentru o carte care avea să fie publicată în cele din
urmă sub titlul Talking with Michener. Michener era o persoană
extrem de deschisă, dar au existat câteva lucruri despre care
pur și simplu nu putea vorbi, cel puțin nu într‑un mod care să
mă mulțumească pe mine. Asta nu pentru că era încăpățânat
sau că ar fi cerut ca anumite subiecte să nu fie aduse în discuție,
dar pur și simplu erau anumite chestiuni pe care nu le analizase
niciodată în profunzime, precum primele lui două căsnicii sau
momentul când a trebuit, împreună cu cea de‑a doua lui soție,
să dea înapoi la orfelinat copiii pe care‑i înfiaseră. În cele peste
100 de ore pe care le‑am petrecut vorbind cu Michener, nu am
izbutit niciodată să discut cu el în profunzime aceste subiecte.
Ce urmează e maximum a ceea ce am reușit să obțin.
Î: Evident, nu ești străin de ceea ce înseamnă o căsătorie…
MICHENER: Am fost căsătorit de trei ori și am divorțat de două ori. O
persoană care a divorțat e un monument al eșecului.
Î: Ce nu a mers în prima căsătorie?
MICHENER: În timpul războiului, eu și soția mea am fost separați patru
ani. Ea era în armată în Europa, iar eu eram în Marină, în Pacificul de Sud.
S‑a întors și am mai stat împreună cel mult trei săptămâni, iar decizia de
a ne despărți a fost în primul rând a ei. Am fost foarte supărat din cauza
asta, dar eram așa de schimbați amândoi încât orice împăcare era
imposibilă.
Î: Și a doua oară?
272       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
MICHENER: Eram plecat în Asia. Cea mai mare parte a timpului am stat
în Coreea și ea n‑a vrut să vină cu mine. Am pus pe primul plan meseria
și relația noastră s‑a stins.
Î: Ți‑ai dorit vreodată să ai copii?
MICHENER: Am crezut întotdeauna că eu sunt vinovat că nu aveam copii.
Când eram mic, am avut un caz grav de oreion și boala asta duce deseori
la sterilitate. Cu cea de‑a doua soție am adoptat doi copii, dar, atunci când
ne‑am despărțit, ea a hotărât să îi trimitem înapoi la orfelinat. La procesul
de divorț tribunalul a dat copiii în grija mamei și adopția a fost anulată. Am
cerut în instanță anularea deciziei, dar până la urmă a rămas neschimbată.
Î: Ai aflat vreodată ce s‑a mai întâmplat cu ei?
MICHENER: Când Mari (cea de‑a treia soție) și cu mine am decis să ne
căsătorim, ne‑am pus problema să‑i adoptăm din nou, dar ne‑a fost
teamă că fosta mea soție ne‑ar fi făcut necazuri și nu voiam să îi afectăm
pe copii, așa că am renunțat.
Î: Totuși trebuie să fi avut regrete.
MICHENER: Așa e, dar nu am vorbit prea mult despre asta. Am avut alți
copii, care au locuit împreună cu noi și ne‑am asumat răspunderea pentru
educația lor.
Sincer? Simt că am ratat șansa de a scoate mai mult de la
Michener. Numai eu știu cât am încercat, dar sunt momente în
care trebuie să fii mulțumit că ai căpătat de la interlocutorul tău
ceea ce a putut să ofere. Exact același lucru mi s‑a întâmplat
când i‑am luat un interviu lui Norman Mailer în 1983, pentru o
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       273
televiziune prin cablu, și am abordat un subiect neplăcut pentru MAILER: Un cuțit.
el. Poate că n‑a dat cele mai grăitoare răspunsuri, dar ele te fac
să simți tensiunea din discuția noastră – iată de ce merită să Î: …un cuțit, a mai rămas puțină dragoste.”
adresezi astfel de întrebări.
MAILER: Poemul a fost scris după ce fapta a fost comisă.
Î: În 1942 ai lucrat un timp într‑un spital psihiatric de stat din Boston.
Câțiva ani mai târziu, după ce ai înjunghiat‑o pe cea de‑a doua ta soție, Î: Știu asta.
ai ajuns tu însuți într‑o instituție pentru boli mintale din Bellevue. Te‑ai
gândit vreodată că o să ajungi de partea cealaltă? MAILER: Nu e un subiect plăcut de conversație pentru mine.

MAILER: Nu. Adică, m‑am gândit la asta. Nu poți să nu te gândești la Î: Doctorul care a tratat‑o pe soția ta, Adele, a spus că ai suferit un episod
faptul că ai lucrat într‑un spital de boli mintale, dar de partea cealaltă, ca psihotic acut cu idei delirante și că, în același timp, erai în stare și să te
asistent. Probabil asta m‑a ajutat să ies de acolo după 17 zile. sinucizi.

Î: Cum te‑a ajutat? MAILER: Ei bine, cum n‑am ucis pe nimeni după asta, nici nu m‑am
sinucis și nici nu am avut o cădere nervoasă, părerea mea e că medicul
MAILER: Când am lucrat ca asistent am învățat un lucru – nu face nimic n‑a avut dreptate.
care să atragă atenția gardienilor asupra ta. Cu cât atragi mai puțin
atenția paznicilor, cu atât mai mari sunt șansele să ieși de acolo. Î: Dar mai târziu ai scris că, dacă nu ai fi comis acel act, în câțiva ani ai fi
fost tu însuți mort.
Î: Erai nebun pe‑atunci?
MAILER: Da.
MAILER: Să spunem doar că eram mult prea sensibil. Să ne oprim aici.
Î: Te‑ai gândit vreodată să te sinucizi?
Î: Nu cred că îmi vei răspunde, dar de ce ți‑ai înjunghiat soția?
MAILER: Nu, niciodată.
MAILER: Mă așteptam să mă întrebi asta… De ce vrei să discutăm ceva
atât de personal? Î: Când se va face filmul despre viața ta, cine ți‑ar plăcea să te joace
pe tine?
Î: E un subiect pe care chiar nu l‑ai discutat, cu excepția unui poem în
care scrii „Atâta timp cât folosești cuțitul…”. MAILER: Larry Grobel.

274       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!” „Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       275
Î: Întrebările mele au reușit să te enerveze.
MAILER: Nu, sunt doar iritat.
Î: În regulă. Ai spus că primele tale succese au fost cauza eșecului primei
tale căsătorii…
MAILER: De fapt, nu sunt enervat, ci ofensat. Tu vrei să discutăm despre
viața mea. Eu nu sunt dispus să‑mi povestesc viața. Viața mea îmi
aparține doar mie. Nu ți‑aș da viața mea, așa cum nu ți‑aș oferi‑o nici pe
soția mea. Sunt ale mele, nu ale unui intervievator.
În 1997, Saul Bellow mi‑a răspuns plin de furie când am adus
în discuție o remarcă a lui John Gardner în care acesta îl numea
pe Bellow un porc șovin. „De ce ar trebui să mă apăr de
acuzațiile făcute de John Gardner sau oricine altcineva?”, m‑a
întrebat Bellow. De ce intervievatorii pun oamenilor întrebări
pe care nu ar îndrăzni să le pună vecinilor, de teamă să nu pri-
mească un pumn în nas? Cum ar fi să mă întrebi: «De ce tran-
zitul tău intestinal scoate sunete așa de ciudate?». Sau «De ce
urinezi prin urechi?». Ce mi‑ai spus tu e ceva de genul: «Haideți,
luați‑vă la bătaie». «Unul și altul au spus despre tine următoa-
rele… Ce ai de spus despre asta?». Nu sunt răspunzător pentru
ce spune despre mine unul sau altul. Nu m‑ar deranja să‑ți răs-
pund la întrebare, dar nu‑mi place să fiu pus în mașina de tocat.”
Bellow e, în mod evident, conștient de natura procesului de
intervievare și știe, de asemenea, că unul dintre trucurile din
tolba de șiretlicuri a intervievatorului este să aducă vorba des-
pre un lucru pe care l‑a spus cineva despre persoana intervie-
vată pentru a obține o reacție din partea ei. Nu e necesar ca
intervievatorul să provoace un conflict, deși în acest fel se ajun-
ge la remarci memorabile. Când l‑am întrebat odată pe Al
276       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
Pacino despre unele remarci negative pe care criticul de film
Pauline Kael le‑a făcut despre el (în cronica ei la Serpico a scris
că, din cauză că Al Pacino și‑a lăsat barbă, nu mai putea fi deo-
sebit de Dustin Hoffman), el a răspuns: „A zis asta după ce i‑a
luat cineva paharul de scotch de la gură?”. Această remarcă a
avut apoi o viață proprie ani la rând.
Când l‑am intervievat pe Truman Capote, în 1984, și am
adus în discuție conflictul dintre el și Gore Vidal, Capote a răs-
puns: „Gore e obsedat de mine”. Și când l‑am întrebat dacă el
crede că Vidal este gelos din cauza operei lui, Truman a răs-
puns: „Bineînțeles că e gelos. Gore nu a scris nimic memorabil.
Crezi că o să mai știe cineva cine e Gore Vidal 50 de ani de‑acum
încolo?! Vei vedea că oamenii nu și‑l vor aminti nici la 10 ani de
la ultima lui carte în format de buzunar. Vezi tu, Gore nu a pro-
dus nicio capodoperă. Nu a scris vreo carte memorabilă sau
care să fie un punct de cotitură în viața lui ori a altora. Fără asta,
nu prea contează ce faci…”.
Gore Vidal, se pare, a supărat multă lume. Chiar și atunci
când nu întrebi de Vidal, te trezești că ți se vorbește despre el.
Într‑un interviu cu Oliver Stone, în 1997, m‑am referit la o
remarcă pe care actorul Joe Pesci a făcut‑o despre el, și anume
că e un regizor extraordinar, dar ca persoană e „un rahat”. Pesci
a făcut un rol memorabil în controversatul film al lui Stone, JFK,
și l‑am întrebat pe regizor dacă Pesci l‑a căutat vreodată ca să
nege ce a spus.
STONE: Nu, mi‑a scris un bilețel în care își cerea scuze pentru că a spus‑o
în public. Dar sentimentele lui au rămas aceleași. E cunoscut că se înfurie
ușor. Joe e un tip ciudat. Poate că l‑am supărat cu ceva, oricum, nu m‑am
supărat pe el. Câți oameni din lumea filmului n‑ajung să li se spună că
sunt „niște rahați”? Știi cine mi‑a mai făcut una ca asta de curând, așa,
hodoronc‑tronc? Gore Vidal. A apărut în toate ziarele spunând că îmi
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       277
urăște filmele și că m‑a dat afară când am încercat să îl conving să scrie
scenariul la Alexander the Great. Ceea ce e o minciună. Am fost șocat să
aud așa ceva – eram la o petrecere, în acel moment, iar cineva a răspândit
zvonul. Se prea poate să fi fost chiar el. Probabil că Gore a fost cel care a
făcut‑o. A spus că nu am deloc talent și că nu vrea să lucreze cu mine. A
fost o replică penibilă, violentă, agresivă. Rar mi‑a mai fost dat să văd atâta
ostilitate. Îl știu pe Gore Vidal de ani buni, am fost uneori mai apropiați,
alteori mai puțin apropiați. De fapt, când s‑a oferit să scrie scenariul la
Alexander the Great pentru mine, în 1990, la vila sa din Ravello, în Italia,
eu am fost cel care a refuzat sugestiile lui homo‑erotice. A avut atunci un
atac de furie. Și furia asta l‑a măcinat ani buni. Oamenii au astfel de reacții
la persoana mea, fără ca eu să‑mi dau seama. Artiștii sunt foarte geloși și
supărăcioși. Sunt cei mai invidioși oameni din lume.
Remarcile lui Oliver Stone, răspunsul lui Pacino pentru Kael
și mânia lui Capote față de Vidal sunt tot atâtea răspunsuri la
nedumerirea lui Bellow de ce intervievatorii vin cu întrebări pe
care nu le‑ar pune vecinilor de teamă să nu primească un pumn
în nas.
Totuși remarca lui Mailer despre viața sa ca fiind o chestiune
privată, ceva care îi aparține numai lui și pe care nu dorește să
o ofere unui intervievator, e o situație cu care orice jurnalist tre-
buie să se obișnuiască. Sentimentul lui Mailer e un ecou a ceea
ce Marlon Brando mi‑a spus în 1978, când l‑am intervievat pen-
tru revista Playboy, pe insula lui din Tahiti. Acest interviu, des-
pre care am mai amintit, s‑a dovedit a fi unul dintre cele mai
laborioase și mai fascinante din întreaga mea carieră: „N‑am de
gând să mă pun la picioarele publicului american și să‑l invit să
intre în sufletul meu”, mi‑a spus Brando. „Sufletul meu e un loc
privat. Pur și simplu nu cred că trebuie să‑ți speli hai­nele mur-
dare în văzul tuturor. Sunt uimit când văd ce sunt dispuși oame-
nii să facă atunci când au un public dinainte. Nu pot să‑i înțeleg.”
278       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
Într‑o convorbire telefonică anterioară întâlnirii noastre,
Brando mi‑a spus că vrea să vorbească numai despre indieni.
I‑am răspuns că putem discuta pe larg despre acest subiect, dar
nu exclusiv. Mi‑a cerut să îmi vadă întrebările, însă am refuzat
să i le arăt. Fără să‑mi dau seama, negociam conținutul inter-
viului. El a venit cu câteva solicitări foarte clare. Eu nu am vrut
să accept niciuna. Voiam ca interviul să fie liber, spontan și să
aibă o tematică largă. Nu doream ca el să știe ce o să‑l întreb,
ca să‑și pregătească răspunsurile. Ce fel de jurnalism ar mai fi
și ăsta?
Știam, de asemenea, că, dacă nu găseam o soluție cu care
să‑l împac, mi‑ar fi spus că nu ne putem întâlni și cu asta s‑ar fi
terminat totul. Așa că l‑am întrebat dacă, în loc să îi trimit între-
bările, pe care încă nu le scrisesem, ar fi fost de acord să‑i trimit
o listă a subiectelor pe care voiam să le discutăm. A fost de
acord și i‑am trimis o listă foarte scurtă: Indienii. Drepturile
civile. Injustiția socială. Politică. Barbați. Femei. Divertisment.
Artele. Lumea.
Îi testam simțul umorului. Fiindcă lista mea nu elimina
nimic și includea totul. Așa că ori ar fi clătinat din cap, ar fi râs
și mi‑ar fi spus să mă duc la el în Tahiti, ori ar fi zis că‑s țicnit și
s‑o las baltă – ce fel de listă stupidă mai era și asta? Mi‑a spus
să mă duc la el.
Brando își dorea foarte mult să vorbim despre problemele
indienilor americani, așa că am citit tot ce‑am găsit pe acest
subiect –The Indians and the White Man, The New Indians de
Sam Steiner, The Death of the Great Spirit de Earl Shorris, Bury
My Heart at Wounded Knee de Dee Brown, Custer Died for Your
Sins de Vine DeLoria Jr., Winter in the Blood de James Welch.
Am citit vechi ediții din Congressional Record*, am vizionat filme
*  Reprezintă documentele oficiale ale procedurilor și dezbaterilor Congresului Statelor
Unite. (n. red.)
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       279
cu cowboy și cu indieni, am stat de vorbă cu indieni care
susțineau că guvernul le‑a sterilizat femeile. Am scris 400 de
întrebări legate de indieni, de la primele noastre interacțiuni cu
ei, în secolul al XVI‑lea, până astăzi. Strategia mea a fost să‑l
copleșesc pe Marlon Brando cu atât de multe întrebări despre
indieni încât să‑l ia cu dureri de cap și să se bucure când îi adre-
sez una sau două întrebări personale. Am mers până acolo
încât, dacă eram la capitolul „filme”, eram pregătit să discut
despre modul în care este prezentată injustiția socială în On the
Waterfront*, în Viva Zapata! sau în The Godfather.
Cu alte cuvinte, n‑aveam de gând să abordez un singur
subiect. Urma să discutăm în adâncime despre orice‑ar fi dorit –
atât de adânc, încât s‑ar fi simțit ca‑ntr‑un submarin. Ca pe
urmă să ieșim la suprafață, din când în când, să luăm aer. În
acest fel, puteam obține lucruri prețioase.
În primele trei zile din cele patru, cât am stat pe insula lui,
Tetiaroa, nu am vorbit nici despre indieni și nici despre filme.
Nu m‑a lăsat să folosesc reportofonul, așa că am ajuns să vor-
bim… despre viața mea. Din când în când îmi spunea câte ceva
interesant despre viața lui, iar eu îl întrebam: „Putem lăsa asta
pentru când vom începe să înregistrăm?”. Dar el îmi făcea un
semn cu mâna și spunea: „O să‑mi amintesc asta”. Dar știam
că nu‑mi va povesti din nou același lucru, în același fel, cu repor-
tofonul pornit, știind că auzisem deja povestea. Așa că i‑am
povestit despre mine, despre vremea când aveam 16 ani, iar
polițiștii au crezut că‑s hoț de locuințe, despre cum aveam la un
moment dat trei iubite, pe trei continente diferite și despre cum
era cât pe ce să fiu martor la ceremonia de confirmare a unei
preotese din Larteh, în Ghana. Planul meu era să‑l copleșesc
cu întrebări legate de indieni, dar mai întâi trebuia să‑l plictisesc
*  Film difuzat în România cu titlul Pe chei. (n. red.)
280       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
până la disperare cu povești despre viața mea, până când,
într‑un final, ar fi fost de acord să mă lase să înregistrez. În cea
de‑a patra zi, în timp ce stăteam pe nisip, rezemați de peretele
unei colibe acoperite cu stuf, mi‑a povestit cum a ascultat che-
marea unui muezin la rugăciune, în Maroc, și cum s‑a culcat cu
o stewardesă – toate astea în timp ce reportofonul înregistra.
„Planul” meu a avut efect. În următoarele trei zile am înre-
gistrat povești despre indieni… L‑am întrebat cum a devenit
prima oară conștient de problemele lor, care era cel mai șocant
fapt legat de felul în care erau tratați, ce voiau indienii de la
guvern, care a fost cea mai mare greșeală pe care au făcut‑o
indienii, dacă el considera că indienii erau discriminați mai rău
decât negrii, dacă ar fi devenit militant, în caz că s‑ar fi născut
indian, și care este părerea lui despre felul în care cei de la
Hollywood îi tratează pe indieni. Din când în când schimbam
subiectul. De exemplu, am pomenit despre o comedie în care
a jucat alături de David Niven, Bedtime Story. Brando a spus că
el nu poate să joace în comedii, iar eu m‑am folosit de această
afirmație pentru a trece la o întrebare despre cum lucrează el
ca actor, îndepărtându‑ne, astfel, de subiectul pe care îl discu-
taserăm până atunci – indienii.
Î: Un alt „nu pot” asociat cu tine este inabilitatea sau refuzul tău de a
memora replicile. Ai o memorie slabă sau crezi că memorarea replicilor
îți afectează spontaneitatea interpretării?
A părut încântat că poate să‑și ia o pauză de la discuția des-
pre indieni și mi‑a răspuns.
BRANDO: Când știi ce ai de spus și privești fața celuilalt în timp ce
vorbește, îți dai seama că nu știe ce expresie apare pe fața lui. Poți vedea
cum își caută cuvintele, ideile, cum face un efort să transmită o idee
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       281
generală sau un sentiment, orice. Dacă cuvintele sunt acolo, în mintea
actorului… M‑AI PRINS! (a exclamat el, râzând). M‑AI PRINS LA
ÎNGHESUIALĂ. M‑ai făcut să vorbesc despre actorie, nu‑i așa?
Ieșirea lui m‑a luat prin surprindere.
Î: Pentru un om căruia îi place să vorbească, e păcat că te înfrânezi singur.
Evident, asta nu era una dintre întrebările mele pregătite.
Eram doar pe aceeași lungime de undă cu el, așa cum încerc
totdeauna să fiu atunci când intervievez pe cineva. Voiam ca
Brando să vorbească despre jocul actoricesc; fiindcă, oricât de
fascinant era să‑l aud vorbind despre indieni, dacă nu ar fi apă-
rut niciodată în filmele care l‑au făcut un „star”, nu aș fost
acolo, intervievându‑l.
BRANDO: Pe mine mă fascinează orice. Aș putea vorbi șapte ore întregi
despre așchii. Câte tipuri există, cum le poți extrage, care e cea mai bună
tehnică, de ce te infectezi de la ele. Sunt interesat de orice subiect, oricât
de banal ar fi.
Î: Dar ai putea vorbi șapte ore despre cariera ta?
BRANDO: Bineînțeles că nu. Nici măcar două secunde.
Aici era provocarea! Nu voia să vorbească despre lucrurile
care i‑ar fi interesat pe admiratorii lui. Iar treaba mea era să îl
fac să se răzgândească. Mă gândeam în sinea mea că n‑o să pot
să‑l fac să vorbească șapte ore despre actorie, dar în mod sigur
pot să scot mai mult de două secunde de la el. Și de‑a lungul
celor zece zile petrecute împreună pe insula lui – plus încă o zi,
282       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
câteva luni mai tîrziu, la mine acasă – am făcut tot ce mi‑a stat
în putință să descifrez misterul numit Marlon Brando.
Î: Faptul că ești considerat un actor al metodei* înseamnă ceva pentru
tine?
BRANDO: Nu.
Î: Te sâcâie?
BRANDO: Mă plic‑ti‑seș‑te. Mă plictisește.
Î: Nu asta înseamnă să joci după metodă – să pătrunzi** până în miezul
ființei tale, ca actor?
BRANDO: Înseamnă să pătrunzi până dincolo de frontierele chinurilor
suportabile, pricinuite de interviuri.
Ne jucam – eu încercam să îl fac să iasă din carapacea lui, iar
el se opunea. Eu făceam comentarii despre rezistența lui, el făcea
comentarii în legătură cu comentariile mele. Dar asta nu era tot.
Î: Ei bine, acest interviu chinuitor e aproape de final.
*  Method actor, în original, se referă la acei actori care urmează concepția despre jocul
actoricesc a lui Lee Strasberg, inspirată din cea a lui Stanislavski. Strasberg recomandă ca
actorul să se folosească de propriile experiențe și de memoria sa afectivă pentru a construi
rolul, în timp ce Stanislavski punea un mai mare accent pe imaginația emoțională a actorului.
Unii dintre actorii care urmează metoda lui Strasberg au mers până într‑acolo încât au recreat
condițiile exterioare ale rolului, pentru a crea experiențele considerate necesare construirii
acestuia. (n. red.)
**  Joc de cuvinte între cele două sensuri ale cuvântului bore – a plictisi și a pătrunde sau
a sfredeli. (n. red.)
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       283
BRANDO: Bine, de fapt nu a fost chinuitor deloc. A fost o plăcere. Deși eu
mă simt ca la o vânzare de vechituri: doriți această rochie? Nu, e o cârpă.
Dar ce spuneți de acest corset? Păi, putem scoate elasticul din el și să
facem o praștie. Sunt amețit. Am trecut de la templele din Karnak la sălile
de judecată ale lui William O. Douglas*.
N‑am putut să rezist: cuvântul „templele” a dus la următoa-
rea mea întrebare:
Î: Fiindcă vorbim despre temple, crezi în Dumnezeu?
Iar asta a dus la o nesfârșită discuție despre Dumnezeu,
ordinea din Univers, viața pe această planetă, bătrânețe, moar-
te… ceea ce l‑a făcut să citeze din Shakespeare, iar pe mine să‑l
întreb dacă își amintește din opera acestuia mai mult decât din
scrierile altor autori, iar el mi‑a explicat de ce lucrurile stăteau
așa, asta ducând la zvonurile că se pregătea să joace King Lear
pe Broadway… și uite‑așa, discuția a sărit de la una la alta,
schimbând mereu vorba, într‑adevăr, ca la o licitație de vechi-
turi. Până la urmă, am avut șansa să arunc o privire în mintea
lui Marlon Brando. Nu a fost ușor, dar faptul că am izbutit să‑l
fac să vorbească pe acest om complex și retras a meritat cu
prisosință efortul.
Brando era un om dur, dar și glumeț, în același timp. Una
dintre cărțile lui favorite era The Theory and Practice of
Gamesmanship** de Steven Potter. Tactica lui, așadar, nu a fost
*  Fost jurist și politician american, dar și judecător la Curtea Supremă de Justiție a
Statelor Unite. (n. red.)
**  Traducere aproximativă a titlului: Teoria și practica strategiilor psihologice. În engleză,
gamesmanship se referă la utilizarea unor tactici agresive sau dubioase în timpul unor jocuri –
precum intimidarea sau distragerea atenției –, respectând, în același timp, regulile acestuia.
(n. red.)
284       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
o surpriză pentru mine: eu încercam să‑l prind, el, să evite să
fie prins.
Cu Robert De Niro însă, lucrurile au fost diferite. El nu era
un jucător. Era tot atât de interesat să fie intervievat pe cât era
de dornic să meargă la dentist ori la un cardiolog. Chiar dacă e
un lucru stabilit că interlocutorului nu îi place să vorbească
public despre sine, un jurnalist nu știe cu adevărat niciodată la
ce să se aștepte până nu ajunge față în față cu acesta.
De Niro e coșmarul oricărui intervievator. E un om foarte
retras, căruia nu‑i place să vorbească cu presa – iar când totuși
o face, nu prea are multe de spus. Nu e un tip care să‑și fi petre-
cut o mare parte din viață studiind, nu are mintea plină de
cunoștințe ezoterice, ca Brando, și nu vede un interviu ca pe un
joc strategic. L‑am întâlnit prima oară la Chateau Marmont în
West Hollywood. Părea agitat, iritabil și nu putea să stea locu-
lui. Vorbea în doi peri, se contrazicea constant și mă întrebam
de ce a fost totuși de acord să vorbim. Motivul era presiunea pe
care studioul de film o făcea asupra lui ca să facă reclamă ulti-
mei lor producții. Cum costul filmelor creștea în mod exploziv,
producătorii considerau că actorii pe care îi plăteau cu milioane
de dolari ar trebui să facă măcar reclamă filmelor în care jucau.
N‑aș putea să spun dacă De Niro își ajuta propriile filme răs-
punzând la întrebări (sau evitând să răspundă). Dar pentru con-
fortul lui personal, omul acesta ar trebui lăsat doar să joace și
să nu fie pus în situația de a suporta bobârnacele și săgețile
unor jurnaliști frustrați.
Am avut nevoie de șapte sesiuni de interviuri, în 1988, atât
pe Coasta de Est cât și pe cea de Vest, ca să termin interviul cu
De Niro, fiindcă refuza să stea într‑un singur loc mai mult de o
oră sau o oră jumătate. De fiecare dată când începeam să ne
simțim cât de cât confortabil, se uita la ceas și spunea „trebuie
să plec”. M‑am mirat unde se tot ducea de fiecare dată și, până
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       285
la urmă, l‑am întrebat, iar el mi‑a răspuns: „Mă întâlnesc cu
niște prieteni”. „Tu ești Robert De Niro”, i‑am spus, „prietenii
tăi pot să aștepte.” Dar nu voia să‑i facă pe prietenii săi să
aștepte, așa că interviurile noastre aveau de suferit.
Ce îl scotea din sărite pe De Niro erau întrebările simple,
cum ar fi cele despre copilăria sa. Eram la New York și s‑a
întâmplat să se audă sirene din stradă, iar eu am remarcat că
sunetul lor aici, în Manhattan, era foarte diferit față de cel din
Los Angeles. Apoi l‑am întrebat cum a fost să crească într‑un
oraș ca New York.
De Niro a sărit ca ars de pe canapeaua pe care stătea și a
început să strige la mine: „Vezi de ce nu pot să fac asta? Vezi?
Pur și simplu nu vreau să fac asta”.
Nu îl întrebasem nimic despre mama lui, despre tatăl lui sau
despre prietenii lui… pusesem doar o întrebare generală despre
New York. Când s‑a calmat, am încercat din nou.
Î: Cândva, ai făcut parte dintr‑o bandă, nu‑i așa?
DE NIRO: E cu totul altceva să vorbesc despre asta, dar nu aici, nu acum.
Nu e ceva important.
„Dacă nu aici, atunci unde?”, m‑am întrebat în sinea mea.
Dar am încercat să continui din alt unghi.
Î: Porecla pe care o aveai era Bobby Milk?
DE NIRO: Asta e una dintre ele.
Î: Care erau celelalte?
DE NIRO: Nu vreau să abordăm acest subiect.
286       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
Î: De ce Milk*?
DE NIRO: Poate din cauză că obișnuiam să beau lapte. Dar nu vreau să
intrăm mai mult în acest subiect.
Î: Nu e nevoie de o discuție întreagă, ci numai cât să ne facem o idee
despre mediul din care vii.
DE NIRO: Ascultă… (Îmi ia reportofonul, îl oprește și vorbește despre
presiunea la care sunt supuși actorii ca să dea interviuri.)
În acest moment îmi dau seama că un interviu în profunzi-
me cu Robert De Niro e imposibil. Dar nu puteam să‑l las să
scape așa ușor, așa că l‑am întrebat…
Î: Ce fel de copil ai fost? Introvertit, extrovertit, timid, vorbăreț?
DE NIRO: E greu să vorbești despre tine însuți, despre ce fel de copil ai
fost și altele de același fel… Așa că nu sunt dispus să vorbesc despre asta.
Nu l‑am crezut, așa că i‑am pus o altă întrebare.
Î: De ce e așa de greu?
DE NIRO: Pur și simplu este. Tocmai de aceea nu dau interviuri. Cred că
e evident. Cunosc oameni care nu doresc să vorbească despre viața lor. E
ceva personal și nu e treaba nimănui.
Dar tocmai acele lucruri despre care De Niro spunea că nu
e treaba nimănui fac interviurile interesante. Am încercat să îl
*  În traducere, „lapte”. (n. red.)
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       287
fac să înțeleagă asta, dar era neclintit în hotărârea lui, iar din
limbajul corpului se vedea că este vizibil deranjat. Am adus
vorba despre trecutul lui, dar era un subiect interzis. Am încer-
cat să discut despre prezent, dar nu‑i plăcea să vorbească
despre­ce face. L‑am întrebat despre planurile lui, dar răspunsul
lui a fost că nu vrea să discute despre ele fiindcă aduce ghi­
nion. Am încercat atunci să glumesc despre felul său discret de
a fi, dar nu găsea niciun pic de umor în ce spuneam. De Niro
măsura camera cu pașii, dorind să fie oriunde altundeva decât
în aceeași încăpere cu mine și cu reportofoanele mele. „Ei
bine, Bob”, am spus în final, exasperat, „ce facem mai departe?
Nu vrei să vorbești despre trecut, nu vrei să vorbești despre vii-
tor, de teamă să nu cobești, și nu ții morțiș să vorbești nici des-
pre prezent.”
Răspunsul lui a fost să se aplece înainte pentru a patra oară
și să‑mi închidă reportofonul. Apoi m‑a întrebat dacă poate să
primească o transcriere a conversației noastre. I‑am răspuns că
nu, așa ceva ar fi imposibil. El mi‑a explicat atunci care e moti-
vul pentru care crede că ar trebui să‑i pun la dispoziție tran-
scrierea interviului, violând astfel regulile de bun‑simț ale
jurnalismului de calitate.
DE NIRO: Îmi dau seama că e o formă de cenzură și că asta nu e bine și
mai știu că te îndepărtează de ceea ce vrei să faci – știu toate astea. Dar,
pe de altă parte, dacă aș putea să mă uit la transcriere, aș putea verifica
dacă am spus ceva care m‑ar putea face să mă simt jenat, știi cum e…
Acum trebuie să îmi cenzurez propriile gânduri. Sunt foarte multe lucruri
pe care mi‑ar plăcea să ți le spun, dar simt că nu le pot formula foarte
clar. „Eu cred asta, eu cred aialaltă” – e plictisitor, cui îi pasă? Și de ce să
mă expun în felul ăsta? Cred că în timp, poate când voi fi bătrân, privind
înapoi, totul va căpăta sens. Voi fi în stare atunci să spun ceva interesant.
288       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!”
Și iată‑l pe De Niro vorbind pe un ton agitat despre teama
de a fi intervievat. Nu credea că poate să‑și exprime gândurile
într‑un mod coerent, nu voia să pară neinteresant sau plictisi-
tor. „Poate când voi fi bătrân totul va căpăta un sens.” Ce poți
să‑i spui omului ca să‑l convingi că orice ar spune va fi devorat
de miile de cititori care îl admiră pentru jocul său extraordinar?
Singurul lucru asupra căruia am căzut amândoi de acord a fost
faptul că e o persoană foarte dificilă. Așa că am renunțat să‑l
fac să vorbească despre chestii personale și am îndreptat
conversația către filmele sale. Erau multe filme despre care
puteam discuta și, spre deosebire de Brando, De Niro era dis-
pus să vorbească despre tânărul Don Corleone, despre furiosul
Travis Bickle din Taxi Driver, despre „taurul furios”, Jake La
Motta, despre soldatul care juca ruleta rusească în The Deer
Hunter* sau despre nerușinatul Rupert Pupkin din King
of Comedy**.
Mai erau foarte multe lucruri pe care voiam să le discutăm,
în afară de cariera lui, dar nu voia să vorbească despre viața lui
privată. Știam asta. O știa și el. Și mai știam că o bună parte a
interviului nostru ar include refuzul lui De Niro de a vorbi, opri-
tul reportofonului, dorința lui de a pleca. Asta înseamnă să‑l
intervievezi pe Bobby De Niro: tu propui anumite subiecte, el
le evită, tu încerci din nou, el le refuză din nou, încerci a treia
oară, el se uită la ceas… Acesta e portretul său, care s‑a conturat
de la sine. De Niro era încarnarea Iepurelui Alb din povestea lui
Lewis Caroll, mereu în întârziere la o întâlnire importantă. Și
această întâlnire nu avea să fie niciodată o discuție intimă sau
revelatoare cu un intervievator.
În cazul lui De Niro și în cel al lui Marlon Brando, am avut
șansa să cunosc doi mari actori care rareori vorbesc cu presa și
*  Film difuzat în România cu titlul Vânătorul de cerbi. (n. red.)
**  Film difuzat în România cu titlul Regele comediei. (n. red.)
„Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       289
sunt amândoi reticenți în a se dezvălui pe ei însiși. Unul dintre — Aha, acum am înțeles, te‑ai răzbunat, a spus el.
ei mi‑a trimis o scrisoare în care și‑a exprimat, mai întâi, irita- — Poate ar trebui să mai încercăm încă o dată, cândva.
rea că interviul nostru nu s‑a concentrat în întregime asupra — Da, poate că ar trebui. Eu o să discut cu tine, tu o să scrii
dificultăților indienilor americani, dar apoi mi‑a mulțumit pen- despre cum nu am vrut eu să vorbesc, iar la urmă o să zici: „A
tru că l‑am făcut să pară „mai coerent și mai limpede decât îmi făcut‑o din nou!”.
amintesc să fi fost”. Celălalt m‑a numit „Iuda” când l‑am întâl- Am râs amândoi.
nit la petrecerea de 50 de ani a lui Al Pacino, supărat că, după Nu știu ce crede el în privința asta, dar eu sunt dispus ori-
părerea sa, l‑am pus într‑o lumină proastă în interviu. când să mai încercăm o dată, măcar ca să văd dacă s‑a schimbat
Doisprezece ani mai târziu, în 2003, eram cu Al Pacino la între timp.
Festivalul de film Tribeca, unde De Niro prezenta filmul lui
Pacino, Chinese Coffee*. După vizionare, câțiva s‑au dus să
mănânce la Zitoune, în Village. De Niro a stat vizavi de mine și
mi‑a spus:
— Nu știu dacă ar trebui să te plac sau să te urăsc.
— Eu cred că mă placi, Bob, i‑am spus zâmbind. Deși ultima
dată când te‑am văzut ai dat mâna cu soția mea, spunându‑i:
„Mă bucur să te cunosc, dar îl urăsc pe soțul tău”.
— Da, a răspuns De Niro, râzând, probabil că asta i‑am spus.
— Dar ai spus asta zâmbind, i‑am reamintit eu.
Și, deși trecuseră mai mult de doisprezece ani, interviul pe
care‑l făcusem nu fusese uitat de niciunul dintre noi. Problema,
în opinia lui De Niro, era că ar fi trebuit să fiu mai sensibil la
ezitările lui și la disconfortul provocat de interviu.
— La fel pot să spun și eu, i‑am răspuns. Cum crezi că m‑am
simțit când așteptam să vii la mine la hotel la ora 9, iar tu ai
apărut abia la 5 după‑amiaza?
— Nu mă caracterizează acest comportament, a spus De
Niro. De obicei, dacă știu că voi întârzia, rog pe cineva să sune
să o anunțe pe persoana respectivă.
— Cred că de data aceea ai uitat, am spus

*  Film difuzat în România cu titlul Cafea chinezească. (n. red.)

290       Arta interviului  „Nu vreau să vorbesc despre asta!” „Nu vreau să vorbesc despre asta!”  Arta interviului       291
5 Structură
CÂND DISCUȚIILE SE OPRESC

Sunt precum un căutător de aur… Încep să pun întrebări și mă trezesc

cu un vălmășag de minereu, praf și tot ce se poate aduna. Ce trebuie eu să fac
e să găsesc praful de aur în tot acest amalgam. Încep să editez textul,
să tai tot ce e de prisos. Trebuie să‑i găsesc o formă. Nu mă mulțumesc
cu praful de aur, din el o să fac un inel, un ceas, un colier, o tiară.
Studs Terkel

M‑am întrebat adesea câtă muncă se ascunde în spatele jurnaliștilor de

televiziune care au devenit vedete. Oare Diane Sawyers sau Barbara
Walters chiar stau în cabina de montaj până târziu în noapte, cerându‑i
tehnicianului o imagine în prim‑plan, în locul unui cadru cu două
persoane, sau o versiune prescurtată a unui fragment sonor de 40 de
secunde? După Walters, răspunsul este „Da! așa este. E important să poți
să îți faci singur montajul și nu să îl încredințezi altuia”. Deși Walters se
referă la televiziune, ce spune ea este valabil pentru orice formă de
editare. Walters admite că e obsedată de perfecțiune. „Nu mă chinuiesc
numai cu întrebările, ci și cu editarea, în egală măsură.”

„A te chinui” este expresia potrivită. Acesta e modul în care

un interviu prinde formă.
Al Pacino a fost pentru mine una dintre cele mai mari pro-
vocări. N‑am știut, atunci când l‑am întâlnit prima dată, în
1979, că voi discuta cu el de‑a lungul câtorva luni și că tran-
scrierea acelei conversații extinse va ocupa peste 2 000 de

Structură  Arta interviului       293

pagini! Când m‑am trezit cu un asemenea manuscris dinainte,
m‑am simțit copleșit. Cum l‑aș fi putut reduce la 80 de pagini?
(Astăzi ar fi trebuit redus la 30 de pagini!). Era prea mult mate-
rial, acoperind prea multe subiecte.
Primul lucru pe care l‑am făcut a fost să‑l citesc de la un
capăt la altul, subliniind fraze, propoziții și secțiuni care mi‑au
plăcut. Apoi am scris pe margine care era tema frazelor subli-
niate. În continuare am indexat toate aceste observații, indi-
când numărul paginii la care era discutat un anumit subiect,
astfel că manuscrisul meu arăta cam așa:
Joc actoricesc: 14‑8, 26‑35, 94‑7, 141‑2, 189‑93, 267, 303‑14, 479,
722‑50, 1266‑71, 1480‑8, 1735‑44, 1907
Organizarea repetițiilor/Pregătirea pentru rol: 1391‑5, 1652
Copilăria: 57, 68‑9, 107‑8, 264, 269,3 12‑5, 570, 1400‑14, 1836
Mama: 107, 267‑9, 314, 1836‑41
Tatăl: 110, 175‑7, 780‑3, 891‑2
Primele locuri de muncă: 86‑9, 212‑15, 901, 1560
Femei/reputația de afemeiat: 417‑9, 1020‑4, 1674
Shakespeare: 325, 333‑6, 1920‑5
Lee Strasberg: 124, 255, 877, 1483
The Godfather: 30‑2, 45, 68, 246, 310‑3, 450, 980, 1212, 1520‑80
Filme refuzate: 447, 503‑5
294       Arta interviului  Structură
Băutură: 27, 40, 128, 395, 889, 1742
Celebritate/anonimitate: 31‑4, 228‑32, 1991‑3
Răni fizice: 68‑75, 283‑87
(Indexul a continuat pe mai multe pagini)
Odată ce am alcătuit indexul, am putut să controlez mai
bine materialul. Dacă discuția se purta în jurul filmului The
Godfather, puteam să mă uit la index, să verific paginile care
făceau referire la acest film și apoi să editez partea de interviu
la care lucram. De pildă, luam o frază sau două de la pagina 30,
alta de la pagina 68, un paragaf de la pagina 310, o întrebare de
la pagina 450 și le îmbinam în așa fel încât exprimarea să pară
fără cusur. Niciodată nu am pus cuvinte în gura lui Pacino, doar
am condensat replicile lui în răspunsuri mai scurte. Am făcut
asta cu fiecare dintre subiectele incluse în index. Acest material
a devenit prima variantă a interviului.
Următoarea etapă a fost să citesc acest text, subliniind din
nou ceea ce credeam că e mai interesant. Ca un sculptor, am
continuat să cioplesc și să înlătur materialul până când am
simțit că am reușit să‑i dau o formă convenabilă. În varianta
finală trebuia să se regăsească remarcile lui Pacino despre rolu-
rile majore pe care le‑a interpretat, dar și cele despre maturiza-
rea lui, primele lui eforturi pentru afirmare, despre femeile din
viața lui și considerațiile lui despre personalitățile cu care a
lucrat. Odată ce am obținut asta, am vrut mai mult – să‑i sur-
prind personalitatea, excentricitățile. Am vrut să pot să‑i ofer
cititorului senzația că se află în apartamentul lui Pacino și vede
cum trăiește el. Așa că am căutat exemple de situații care
puteau să surprindă ceva nou despre personalitatea lui, ceva ce
Structură  Arta interviului       295
cititorul nu se aștepta să afle despre acest actor, care a interpre-
tat personaje puternice precum Frank Serpico, Bobby Deerfield
și Michael Corleone.
Pentru a da un conținut portretului, am încercat să creez
câteva scene memorabile.
Când am vorbit despre jocul actoricesc, Pacino a citat repli-
ca lui favorită din Richard al III‑lea: „«Nu spune nu poftei*.»
Poftă! Poftă și nevoie. Iată la ce se rezumă totul”.
În timp ce vorbea, a luat un biscuit și l‑a înmuiat în paharul
lui cu apă Perrier. Am notat asta într‑o paranteză și l‑am
întrebat:
— Știi ce‑ai făcut acum?
Pacino a privit în jos și a răspuns:
— Am înmuiat un biscuit în apă. Și mintenaș o să să mă așez
la pervazul ferestrei.
Această mică scenă cu biscuitul mi‑a permis să dau conver­
sației o direcție neobișnuită, dar plăcută, un scurt interludiu
înainte de a ne întoarce la lucruri mai serioase.
Î: Pe frigiderul tău e o cutie cu biscuiți, iar cei mai mulți sunt pe jumătate
mâncați. E din cauză că nu te aștepți să te viziteze cineva sau nu îți pasă
dacă le oferi musafirilor biscuiți începuți?
(Pacino se ridică, se duce în bucătărie, unde descoperă cutia cu biscuiți
mâncați pe jumătate.)
Î: OK, văd că întrebarea mea te‑a pus în încurcătură. Care e marca ta
preferată de biscuiți?
PACINO: Știi care e marca mea favorită de biscuiți? Lavagetto. Cookie
Lavagetto juca apărător la baza a treia pentru Brooklyn în 1940. Am
*  În engleză, în original, Nay, for a need. (n. red.)
296       Arta interviului  Structură
cunoscut odată un barman căruia îmi plăcea să‑i spun Cookie: „Hei,
Cookie, dă‑mi două beri”.
Mi‑a plăcut comentariul acesta, fiindcă demonstrează cât
de glumeț și de ager e Pacino. Arată că dragostea lui pentru
baseball e autentică. Și mai face aluzie la problemele lui cu bău-
tura, despre care mi‑a vorbit în alte părți ale interviului – nu a
cerut o bere, ci două, așa cum ar face o persoană care are pro-
bleme cu băutura. Și toate astea au ieșit la iveală după o între-
bare inofensivă despre biscuiții lui preferați.
Latura amuzantă a personalității lui Al Pacino poate fi sur-
prinsă și într‑un schimb de replici despre Jack Nicholson, care
a câștigat Oscarul pentru rolul din One Flew Over the Cuckoo’s
Nest* în același an în care Pacino a fost nominalizat pentru Dog
Day Afternoon**. Totul a început cu o întrebare simplă, care s‑a
transformat într‑o scenă de tipul comediilor cu Abbott și
Costello***.
Î: Tu și Nicholson ați fost amândoi în cursă la Oscarul pentru Cel mai bun
actor, cursă în care mulți considerau că aveți șanse egale. Credeai că o
să‑l câștigi?
PACINO: Nu, niciodată nu m‑am gândit că o să îl primesc.
Î: Te gândeai că o să‑l câștige Nicholson?
PACINO: Da.
*  Film difuzat în România cu titlul Zbor deasupra unui cuib de cuci. (n. red.)
**  Film difuzat în România cu titlul După‑amiază de câine. (n. red.)
***  William Bud Abbott și Lou Costello – duo american de comedie celebru între anii 1940
și 1950, cu numeroase apariții la radio, teatru, în film și televiziune. (n. red.)
Structură  Arta interviului       297
Î: Crezi că l‑a meritat? Î: Cinci mii de dolari? Chiar ai spus asta. Ești sigur că ai pune pariu?

PACINO: Da, l‑a meritat. Era în industria filmului de multă vreme, a făcut
o mulțime de roluri, în plus, a jucat excelent în acel film.
Î: Ai fi refuzat rolul din One Flew…?
PACINO: Da, l‑aș fi refuzat.
Î: Din cauza lui Dog Day?
PACINO: Nu, ci din cauză că eu credeam că Cuckoo’s Nest era un soi de
capcană. E un rol oarecum artificial, nu credeam că are cine știe ce
profunzime. Din punct de vedere comercial, e foarte bun, dar e departe
de a fi un rol extraordinar.
Î: Și acum ești de aceeași părere?
PACINO: Da, aș paria oricând 5 000 de dolari.
Î: Vorbești serios?
PACINO: Sigur.
Î: Bun. Așadar, dacă zici că n‑a meritat Oscarul, crezi că l‑ai meritat tu?
PACINO: Pacino (zâmbind). Vrei să mă prinzi în ofsaid, așa‑i?
Î: Sunt sigur că ai ținut în tine multă vreme chestia asta. E timpul să spui
ceea ce gândești.
PACINO: Deci întrebarea e: meritam premiul Academiei pentru Dog Day
Afternoon? În orice caz, nu mai puțin decât el. Pentru acel rol.

PACINO: Da, pur și simplu nu găsesc ceva profund în rolul ăsta. Î: Și totuși care e părerea ta, îl meritai mai mult decât el?

Î: Dar ai spus că tu crezi că Nicholson a meritat Oscarul pentru rol. PACINO: Tu ce crezi? TU CE CREZI?

PACINO: Cine a spus asta? Î: Ei, acum ajungem și noi undeva. În altă ordine de idei, Cuckoo’s Nest
merita premiul pentru cel mai bun film?
Î: Tu ai spus.
PACINO: L‑a luat?
PACINO: Când am spus asta?
Î: Da.
Î: Cu puțin timp înainte.
PACINO: A, da? Ei bine, n‑am crezut asta. Dacă mă întrebai dacă mi‑a
PACINO: Pun pariu pe 5 000 de dolari că nu am spus‑o. plăcut Cuckoo’s Nest, ți‑aș fi zis că nu. Ție ți‑a plăcut?

298       Arta interviului  Structură Structură  Arta interviului       299

Î: Da.
PACINO: În sfârșit, nu suntem de acord cu ceva. În sfârșit!
Î: Păi, nu?
PACINO: Ia cară‑te din casa mea! (râde)
Dacă, la început, Pacino dădea răspunsuri de o falsă modes-
tie, la care te‑ai fi așteptat dacă interviul era realizat de James
Lipton pentru Inside the Actor’s Studio („Nu, niciodată nu m‑am
gândit că o să‑l primesc”, „Da, l‑a meritat” (…) a jucat excelent
în acel rol.”), pe parcurs am reușit să scot de la el replici care
arată mai bine cum gândește („Eu aș fi refuzat Cuckoo’s Nest
(…) e departe de a fi un rol extraordinar”). Apoi, după încă un
schimb interesant de replici (pariul), am mers încă și mai în
profunzime: „Dacă mă întrebai dacă mi‑a plăcut Cuckoo’s
Nest, ți‑aș fi zis că nu”. Acesta este avantajul unui interviu în
profunzime.
Ceea ce am vrut cu acest interviu a fost să arăt cât de mult
seamănă cu o luptă, cu o joacă de‑a șoarecele și pisica. La urma
urmei, scopul meu a fost să încerc să înlătur sistemul de apă-
rare al lui Pacino, iar el a luptat din greu ca să nu permită să se
întâmple așa ceva. În acest duel s‑au ivit o serie de momente
revelatoare și, la sfârșit, când i‑am cerut o ultimă declarație, a
strigat o replică din The Hustler de George C. Scott: „Îmi dato-
rezi bani!”.
A fost una dintre puținele ocazii când am încheiat un inter-
viu cu propriul meu comentariu, nu cu al interlocutorului: „Nu
și după ce vei citi interviul”.
◊ ◊ ◊
300       Arta interviului  Structură
Așadar, cum știi ce merită păstrat și ce trebuie înlăturat,
când ai terminat un interviu? Cum îți dai seama că ai epuizat
un anumit subiect sau că ai nevoie de mai multe informații?
Răspunsul este evident: experiența. Să înveți să editezi un text
e similar cu a învăța să cânți la un instrument muzical, să joci
baseball ori să memorezi un dialog.
Când editezi un text, ai blocuri de informație de sculptat și
de aranjat. Dacă discuți cu cineva despre un subiect specific – o
carte recent apărută, o temă de actualitate despre care acea
persoană e bine informată, o performanță a sa – atunci știi că
acest subiect trebuie inclus în varianta finală și, cel mai proba-
bil, interviul va începe cu acea informație particulară. Dacă
persoana intervievată are realizări impresionante, despre care
merită discutat, și asta ar trebui să apară în interviu. Dacă este
cunoscută pentru replicile ei scandaloase, incitante sau pline
de umor, atunci vei căuta ca astfel de lucruri să se regăsească
în transcrierea interviului. Odată ce ai definitivat, în linii mari,
materialul, vei căuta afirmații sau schimburi de replici care pot
să dea mai multă culoare textului. La urma urmei, vrei ca inter-
viul să fie cât mai interesant. Vrei ca acesta să‑i smulgă o reacție
cititorului, ca el să întoarcă pagină după pagină, până la final,
și să‑i spună unui prieten: „Ia uite ce scrie aici!”. Vrei să oferi o
lectură incitantă.
Înainte de alegerile prezidențiale din anul 2000, guverna-
torul Jesse Ventura a fost încurajat de unii dintre simpatizanții
săi să participe la alegerile pentru președinție în calitate de can-
didat independent. Ventura n‑a luat propunerea în serios, iar la
un moment dat a spus că, după el, Colin Powell ar trebui să
candideze. Când l‑am intervievat pe Ventura, l‑am întrebat în
legătură cu această afirmație și am continuat apoi cu alte între-
bări. Aceasta e versiunea lungă, urmată de ceea ce am ales în
cele din urmă să folosesc.
Structură  Arta interviului       301
Î: Sunteți un mare suporter al lui Colin Powell și ați spus că, dacă va intra
în cursa pentru președinție, ați fi dispus să candidați ca vicepreședinte,
alături de el. Cum vă justificați opțiunea?
VENTURA: Generalul Powell și cu mine ne asemănăm. Sunt și lucruri care
ne diferențiază: el susține Affirmative Action*, eu, nu. Asta se explică prin
faptul că în politicile fiscale e conservator, pe când în politicile sociale e
liberal. Cred că este un lider puternic. Nu poți să fii șef de Stat Major dacă
nu știi să fii lider. În ziua de azi mi‑ar fi foarte greu să accept ordine de la
cineva, însă el este o excepție. Așa îl văd eu. L‑am întâlnit numai o singură
dată, dar sunt foarte bun în a judeca pe cineva la prima vedere.
Î: Deci, dintre toți oamenii din Statele Unite, singurul pe care îl sprijiniți
pentru a fi președinte e Powell?
VENTURA: Dacă s‑ar pune problema să sprijin pe cineva în mod efectiv,
l‑aș susține pe Jerry, cel mai bun prieten al meu.
Î: Ar putea cel mai bun prieten al dumneavoastră să fie președinte?
VENTURA: L‑aș alege dintre toți ceilalți, fiindcă știu pentru ce luptă. E un
om capabil să aducă o influență pozitivă profundă, în societate. Am
crescut împreună. Știu că nu o să mă mintă niciodată. Față de el, nu sunt
doar guvernatorul Jesse sau Jesse Luptătorul. L‑aș recomanda să fie
președinte.
Î: Deci cum putem ști ce fel de persoană e un politician, cu adevărat?
Inclusiv dumneavoastră?
VENTURA: Nu puteți.
*  Program politic care se referă la acele politici care îi favorizează pe membrii unui grup
dezavantajat, care suferă în prezent sau au suferit în trecut din cauza discriminării. (n.red.)
302       Arta interviului  Structură
Î: În timp ce Jesse politicianul neagă că are ambiția de a candida la
prezidențiale, e posibil ca în sinea sa Jesse să se gândească că, într‑o bună
zi, ar putea să ajungă în Biroul Oval?
VENTURA: Cu cât spun „nu” de mai multe ori, cu atât jurnaliștii insistă
mai mult. Odată am spus, în glumă: ce se întâmplă când câștigi fără măcar
să candidezi? Chiar trebuie să fac asta? (râsete)
Î: Negați că doriți să fiți președinte, însă cu toate acestea credeți că ați
câștiga alegerile, dacă ați candida, nu‑i așa?
VENTURA: Corect. Lumea spune că nu aș putea să câștig, dar eu sunt sigur
că pot. Asta e America. Și eu am dovedit asta deja, aici. Dacă te uiți la
sondajele din California, o să vezi că am deja o rată de recunoaștere de
80%, așa că nu am nevoie să cumpăr publicitate ca să mă fac cunoscut.
Î: Așadar, am intrat în Epoca lui Jesse Ventura?
VENTURA: Ar fi o posibilitate, dacă mi‑aș dori să exploatez situația asta.
Î: Hai să o exploatăm aici, pentru moment. Dacă veți decide să candidați
pentru președinție, care ar fi planul de acțiune?
VENTURA: Planul ar fi să nu intru în competiție până în iulie, anul viitor.
I‑aș lăsa pe cei doi concurenți (Gore și Bush) să se lupte între ei cu toată
înverșunarea de care sunt în stare, până într‑atât încât publicul să nu‑i mai
poată suporta. Rata lor de dezaprobare în rândul alegătorilor va fi enormă.
Apoi, cu trei luni înainte de alegeri, intru în cursă și‑i bat pe amândoi.
Până la urmă am folosit doar prima și ultima întrebare din
interviu, eliminând tot materialul intermediar. De ce? Mi‑a plă-
cut partea despre Jerry, prietenul lui. Părea atât de absurd și atât
Structură  Arta interviului       303
de tipic pentru guvernator să spună așa ceva – iar dacă un fost
luptător profesionist era acum guvernator al statului Minnesota,
de ce n‑ar putea un creator de modele să candideze pentru
președinție? Dar știam că avem o mulțime de subiecte de dis-
cutat în acest interviu, așa că nu puteam să‑i aloc spațiu lui
Jerry; Ventura era un potențial rival pentru Gore și Bush, prin
urmare interviul trebuia să se focalizeze asupra lui. În ciuda
faptului că nega că‑l interesează cursa electorală, avea un plan
în minte și a și vorbit despre el în acest interviu – și atunci de ce
să las informația asta să se piardă printre alte subiecte? Mai
bine să încep de la posibilitatea de a candida pentru postul de
vicepreședinte sub conducerea lui Powell și să continui cu felul
în care și‑ar organiza propria campanie, dacă ar candida el
însuși la președinție. E mult mai succint, mai concis și mult mai
interesant din punct de vedere jurnalistic să reduc cele 450 de
cuvinte de mai sus la numai 200.
Î: Sunteți un mare suporter al lui Colin Powell și spuneți că, dacă va
candida pentru președinție, veți candida ca vicepreședinte alături de el.
Cum vă justificați opțiunea?
VENTURA: Generalul Powell și cu mine ne asemănăm. Sunt și lucruri care
ne diferențiază: el susține Affirmative Action, eu, nu. Dar din punctul de
vedere al politicii fiscale, e conservator, iar în ce privește politicile sociale
e liberal. Cred că este un lider puternic. Nu poți să fii șef de Stat Major
dacă nu știi să fii lider. În ziua de azi mi‑ar fi foarte greu să accept ordine
de la cineva, însă el este o excepție. Așa îl văd eu. L‑am întâlnit o singură
dată, dar sunt foarte bun în a judeca pe cineva la prima vedere.
Î: Powell nu va candida la președinție, iar despre candidatura
dumneavoastră încă se fac speculații. Așadar, dacă veți decide să
candidați, care ar fi planul de acțiune?
304       Arta interviului  Structură
VENTURA: Planul meu ar fi să nu intru în competiție până în iulie anul
viitor. I‑aș lăsa pe cei doi concurenți (Gore și Bush) să se lupte între ei cu
toată înverșunarea de care sunt în stare, până într‑atât încât publicul nu‑i
va mai putea suporta. Rata lor de dezaprobare în rândul alegătorilor va
fi enormă. Apoi, cu trei luni înainte de alegeri, intru în cursă și‑i bat
pe amândoi.
Cum să începi un interviu
Vei descoperi curând după ce faci un număr de interviuri că
fiecare dintre ele are o structură internă proprie. Această struc-
tură ar trebui să reflecte personalitatea celui intervievat. Poate
că un comedian preferă să fie serios sau un actor de dramă vrea
să spună câteva dintre glumele lui preferate, dar atunci când
jurnalistul dă formă unui interviu trebuie să introducă și citito-
rul în ecuație, iar cititorul are anumite așteptări. Dacă iei o
revistă ca să citești un interviu cu Jennifer Aniston, speri să
conțină informații despre ce crede ea în legătură cu actorii cu
care a jucat în Friends, dar și despre cum e să fii măritată cu
Brad Pitt. Un interviu care nu atinge unul sau altul dintre aceste
subiecte poate fi notabil tocmai prin excluderea lor, dar atunci
el trebuie să conțină afirmații ieșite din comun, pentru a sati-
sface curiozitatea celor mai mulți dintre cititori. Dacă îl inter-
vievezi pe Robin Wiliams, speri să afli secrete, povești și multe
bufonerii. Dacă e vorba despre Anthony Kiedis, discuția trebuie
să se învârtă în jurul unor subiecte precum sex, droguri și
rock’n’roll. Dacă e Bill Gates, intervievatorul trebuie să atingă
teme precum averea sa, conștiința lui socială și viziunea lui asu-
pra viitorului.
Dar, indiferent pe cine intervievezi, important e să faci ca
discuția să fie interesantă încă de la început – în caz contrar,
Structură  Arta interviului       305
riști să pierzi o mulțime de cititori din categoria celor care se
decid să cumpere revista citind primele rânduri. E la fel ca
atunci când intri într‑o librărie ca să‑ți alegi o carte pe care să
o iei în vacanță. Dacă autorul nu‑ți este cunoscut, citești o pagi-
nă‑două, ca să vezi dacă te prinde.
Soția mea știe să împletească și m‑a învățat odată cum să
fac un coș. Când începi, trebuie să îl împletești foarte strâns,
altfel o să te trezești cu o gaură la fundul coșului. Tot așa trebuie
să faci și când începi un articol sau un interviu – conversația
trebuie să „se lege” încă de la început, ca să captezi atenția citi-
torului, să‑l stimulezi să citească. Dacă interviul nu reușește să
te prindă de la primele fraze, dacă are prea multe „găuri”,
atunci nu contează cât de bun devine el pe parcurs, deja l‑ai
pierdut pe cititor.
Iată de ce revista Interview mi se pare un exemplu relevant –
majoritatea interviurilor pe care le publică încep foarte slab, nu
au subiecte clare și când termini de citit simți adesea că ai pier-
dut timpul. Ceea ce face însă revista Interview nu se poate numi
jurnalism – ei pun un actor să discute cu alt actor, iar un muzi-
cian sau un artist, cu un alt muzician sau artist. Aceste persoa-
ne nu sunt acolo să critice – interviul e mai mult un festival de
pupături și de complimentări reciproce. În octombrie 2003,
când i‑am luat un interviu lui Billy Bob Thornton, mi‑a povestit
depre experiența sa cu revista Interview și ce a învățat din ea.
— Să faci un interviu e muncă grea, a spus Thornton. Îți tre-
buie pricepere. Știu asta fiindcă Julia Roberts m‑a rugat odată
să o intervievez pentru revista Interview. M‑am gândit că n‑are
cum să fie prea greu – că o să‑mi petrec câtva timp cu Julia și că
o să‑i pun niște întrebări… Mi‑am spus că eu nu o să‑i pun
aceleași întrebări banale, fiindcă eram și eu actor. O să fiu tăios
și autentic și o să îi ofer interviul pe care și‑l dorește. Așa că
306       Arta interviului  Structură
m‑am dus la ea și deodată m‑am întrebat: ce naiba s‑o‑ntreb?
„Julia, cum a fost să crești în Carolina de Sud? Sau era Georgia?
Și cum e să joci în filme?” Mă simțeam ca un idiot. Dacă am fi
trancănit ca între prieteni, aș fi reușit să fac interviul. Dar
situația era mult prea artificială și aveam momente când îmi
spuneam: „Oare chiar am întrebat‑o așa ceva?”. Erau genul de
întrebări de rahat pe care eu însumi nu le suportam. Deseori
mă pomeneam mormăind ceva, cu ochii la podea. A fost greu…
Am căpătat un mare respect pentru cei care fac bine treaba
asta. A fost o experiență care mi‑a deschis ochii. Mi‑a arătat ce
înseamnă să fii de partea cealaltă!
Cel puțin ei erau în aceeași cameră când vorbeau. Multe
dintre interviurile din revista Interview sunt făcute la telefon. În
ediția din iunie 2003, Renée Zellweger era „intervievată” de
starul rock Pete Yorn, Harrison Ford, de „colega” lui de cameră,
Calista Flockhart, documentaristul Andrew Jarecki, de actrița
Sandra Bernhard, Stephan Jenkins, de scriitoarea și autoarea
de texte de muzică rock JT LeRoy, iar diferiți membri ai
formației Fletwood Mac, de Matt Diehl. Iată cum începea fie-
care din aceste interviuri:
PETE YORN: Te rog să te prezinți cititorilor. Cum te cheamă?
RENÉE ZELLWEGER: Nu spun! (râd amândoi)
PY: Spune‑ți numele! (râd amândoi)
RZ: Ei, hai că ești răutăcios!
PZ: În regulă. Acum o să încep să‑ți pun tot felul de întrebări, fără legătură
una cu alta. Ești pregătită?
Structură  Arta interviului       307
 Cinci fraze de felul acesta și sunt gata să mă opresc din citit
și să trec la următorul interviu, ca să văd cum Flockhart discută
cu iubitul ei.
CALISTA FLOCKHART: (către cățelul ei) Hei, Webster! Vino aici! (lui Ford)
Așa… să știi că noul tău film, Hoolywood Homicide*, e grozav. Ești foarte
nostim și foarte convingător. Felicitări. Poți să ne spui câte ceva despre
subiect și despre personajul tău, Joe – care e numele lui de familie?
Asta e o glumă, nu‑i așa? Mai întâi, începe prin a vorbi cu
cățelul ei, ceea ce nu are nicio relevanță pentru interviu, apoi îl
felicită pe Ford pentru noul lui film, care „e grozav”, dar care
nu e deloc grozav, iar apoi, fără jenă, îi cere să facă reclamă
filmului, deși nici măcar nu se documentase suficient cât să
țină minte numele personajului (o fi văzut filmul măcar?).
Răspunsul lui Ford e atât de direct și de banal încât nu cred că
acest tête‑à‑tête între iubiți poate să intereseze pe cineva.
Să vedem cum o altă actriță, Sandra Bernhard, începe discu­
ția cu Andrew Jarecki, regizorul documentarului Capturing
the Friedmans.
SANDRA BERNHARD: Bună, Andrew, ce mai faci?
ADREW JARECKI: Bună, foarte bine. Mă auzi cum trebuie? Sistemul de
telefonie Roman zici că e de pe vremea lui Iulius Cezar.
SB: Așa e, nu funcționează prea grozav.
E bine de știut că revista nu cheltuie niciun ban pentru a
vorbi cu aceste persoane. Se mulțumesc cu interviuri la telefon
*  Film difuzat în România cu titlul Copoi de Hollywood. (n. red.)
308       Arta interviului  Structură
și cu conversații despre calitatea conexiunii. Trecem acum la
interviul cu Stephan Jenkins, vocalistul trupei Third Eye Blind.
JT LEROY: Ăăă… salut.
STEPHAN JENKINS: Hă‑hă, hă‑hă. (imitând râsul lui Beavis și Butthead)
JTL: Cât e ora la tine?
SJ: E 9:40 dimineața în San Francisco, dar eu de‑abia am ajuns la
New York.
Ăsta e un mod de a începe un interviu? Cu începuturi ca
acesta, la ce să te mai aștepți? Interviul cu Stevie Nicks, solista
formației Fleetwood Mac, nu începe nici el mai bine.
MATT DIEHL: Stevie?
STEVIE NICKS: Cum ești?
MD: Eu? Sunt extraordinar!
SN: Grozav! (râde)
MD: Nu vreau să par un sicofant slugarnic, dar ultimul tău disc chiar îmi
place foarte mult.
SN: Serios? E tare, nu‑i așa?
Și iată ce aflăm! Intervievatorul ne spune cât de grozav se
crede! Mai mult, ne definește ce înseamnă să fii un intervieva-
tor de la revista Interview: un sicofant slugarnic.
Structură  Arta interviului       309
 ◊ ◊ ◊
Compară aceste începuturi de interviu cu modul în care pro-
ceda jurnalista italiană Oriana Fallaci. Fallaci le‑a spus lui Jack
Huber și lui Dean Diggins în 1991 că ea vede interviurile ca pe
niște „pièces de théâtre, fiindcă ele sunt scrise de un scriitor… Eu
nu sunt jurnalist, așa că abordez interviurile ca un scriitor sau
ca un dramaturg. Când fac un interviu, îl văd realmente ca pe
o piesă de teatru. Ceva se întâmplă, iar asta îmi spune mie, din
instinct, încotro trebuie să se îndrepte piesa”.
Interviurile ei au stabilit un standard ridicat pentru jurnaliști.
Iată cum a început interviul cu Sean Connery, în 1965: „Din
câte pot să‑mi dau seama, domnule Connery, această întâlnire
e cu totul excepțională. Nu cred că mai există astăzi un actor
care să fie mai dificil de abordat ca dumneavoastră. În mod
sigur, nu mai e nimeni care să se apere de curiozitatea celorlalți
cu atâta ferocitate și disperare”.
Fallaci îi arată cititorului de la bun început că e gata să se
bată. Îl dojenește pe Connery că e greu de abordat, apoi adaugă
cuvântul „disperare”, ca să te prevină că n‑o să‑l lase să scape,
indiferent ce strategie va adopta, fiindcă ea nu poate fi
păcălită.
Când Fallaci l‑a intervievat în 1967 pe liderul SNCC*
(Student Nonviolent Coordinating Committee), H. Rap Brown,
în timpul Mișcării pentru Drepturile Civile, a început discuția
astfel: „Domnule Brown, s‑a spus că negrii organizează grupuri
de gherilă în diferite orașe americane și că mișcarea dumnea-
voastră nu e străină de asta. E adevărat?”.
Sincer și direct, fără menajamente.
*  A fost una dintre cele mai importante organizații care luptau pentru drepturile civile în
1960. (n. red.)
310       Arta interviului  Structură
În timpul războiului din Vietnam, Fallaci s‑a dus la Saigon
să‑l intervieveze pe Nguyen Cao Ky, comandantul forțelor
aeriene,­vicepreședinte al Republicii Vietnamului de Sud, și
a început cu un citat dintr‑un discurs al lui: „Generale Ky, se
spun despre dumneavoastră multe lucruri deconcertante,
dar cel mai descumpănitor lucru pe care l‑am auzit e ceva ce
ați spus chiar despre dumneavoastră, în urmă cu câteva zile:
«Știu că cineva încearcă să mă omoare. Însă acest cineva nu e
un comunist»”.
Să înceapă partida!
Pe Hugh Hefner, patronul revistei Playboy, care se mândrește
că nu a fost niciodată nevoit să‑și părăsească vila, fiindcă toate
fanteziile lui prindeau viață între zidurile reședinței sale, Fallaci
l‑a întrebat: „Un an fără să părăsiți reședința, fără să vedeți soa-
rele, zăpada, ploaia, copacii, marea, fără să respirați aerul
curat… nu simțiți că înnebuniți? Sunteți un om cumplit de nefe-
ricit, nu‑i așa?”.
Hugh Hefner, playboy‑ul lumii vestice, nefericit? Ce început
surprinzător de interviu!
Pe Sammy Davis Jr., Fallaci l‑a abordat în felul următor:
„Venind spre locuința dumneavoastră, domnule Davis, mi‑a
trecut prin minte un gând foarte supărător. Mă gândeam că
aveți tot ce trebuie ca să fiți urât de o mulțime de oameni răi și
stupizi: sunteți negru, evreu și v‑ați căsătorit cu o blondă fer-
mecătoare. La drept vorbind, nu există altă persoană celebră în
toată lumea care să adune laolaltă atât de multe «păcate». Și
la urmă mi‑am spus: «Acestui om trebuie să‑i placă să se bată
cu lumea întreagă, să‑i irite pe toți, să‑i provoace, să‑i sfide-
ze… Domnule Davis, chiar vă face plăcere acest lucru sau vă
face nefericit?»”.
Structură  Arta interviului       311
 Iată, din nou, întrebarea legată de nefericire, dar și de data
aceasta Fallaci lansează o provocare, într‑un efort de a‑i smulge
interlocutorului o mărturisire încă de la început.
Interviul cu regele Hussein al Iordaniei, realizat în 1972, l‑a
început tot cu o provocare: „Majestate, cine e la comandă în
Iordania? La punctele de control oamenii sunt opriți de fedaini,
aceștia atacă și la frontiere, iar în sate fedainii sunt cei care fac
legea. Nu e niciun paradox să spunem că ei au format un stat
în statul dumneavoastră”.
Cu Indira Ghandi, Fallaci și‑a început interviul astfel:
„Doamna Ghandi, am multe întrebări să vă pun, atât persona-
le, cât și politice. Cele personale le voi lăsa totuși pentru mai
târziu, odată ce voi fi înțeles de ce atât de mulți se tem de
dumneavoastră­și consideră că sunteți o persoană rece, de
gheață chiar…”
Citind revista Interview, nu vei găsi nimic asemănător stilu-
lui lui Fallaci. Ea a ales, în mod clar, căile mai puțin bătute,
punându‑se în situații riscante, provocând‑și subiecții, chiar cu
riscul ca interviul să se oprească încă înainte de a începe.
Iată în continuare alte câteva exemple.
Eric Norden a avut nevoie de un an pentru a‑și finisa inter-
viul cu Albert Speer, arhitectul lui Hitler, publicat în 1971, în
Playboy. El s‑a folosit de tehnica citării altora pentru a‑și lovi
tare interlocutorul încă de la început. „Cronicile la Inside the
Third Reich n‑au fost, toate, favorabile. Rebeca West v‑a etiche-
tat drept «un criminal respingător», iar istoricul Gudrun
Tempel scrie că «Speer a fost, probabil, la fel de brutal, nemi-
los, ambițios și aproape la fel de nebun ca Hitler, iar cititorul
pune deoparte cartea cu o teamă mai mare de oameni precum
Speer decât de Hitler». Cum răspundeți la asemenea critici?”
În interviul pe care i l‑a luat lui Dan Rather – prezentatorul
de la CBS – în 1995, Claudia Dreifus a fost foarte eficientă în a‑l
312       Arta interviului  Structură
face să i se deschidă, după acest început jucăuș: „David
Letterman a făcut noaptea trecută, în emisiunea sa, un Top 10
al consecințelor fuziunii CBS cu Westinghouse. Printre
predicțiile lui a fost și aceea că actuala conducere a CBS va fi
înlocuită de «un grup de trădători» și că viitorul tău coprezen-
tator va fi o cafetieră. Poți să lucrezi cu o cafetieră?”.
Când mă gândeam cum să încep interviul cu Marlon Brando,
voiam să‑i ofer cititorului o imagine a locului în care ne aflam –
insula lui privată din Tahiti – pe care o ținuse departe de ochii
presei, până atunci. Așa că am început astfel: „Insula aceasta,
care e doar a ta, e un loc perfect pentru a sta de vorbă: nu ai
telefon, nu vin musafiri nepoftiți care să ne întrerupă”. Și după
ce mi‑a răspuns am continuat cu următoarea întrebare: „Pe
vremea când erai copil, acasă în Nebraska, ți‑ai imaginat vreo-
dată că vei ajunge stăpânul unei insule din Pacificul de Sud?”.
O altă modalitate de a începe un interviu este să compari
prezentul și trecutul interlocutorului și să subliniezi diferența
dintre acestea. Să zicem că vorbești cu o persoană proaspăt
aleasă într‑o funcție oficială, cu un președinte de corporație ori
cu un artist consacrat – e evident că persoana respectivă nu a
fost dintotdeauna în acea poziție. Astfel, dacă spui: „Înainte de
a ajunge unde sunteți acum, erați………” și completezi spațiul
gol: profesor, secretară, bucătar într‑un fast‑food, muzician
amator, pe urmă poți adresa următoarea întrebare: „Dacă e să
vă gândiți la viața dumneavoastră din vremea aceea, cum se
compară ea cu cea de acum? Ori poți să întrebi: „Ați avut pe
atunci visuri mărețe, erați o persoană ambițioasă? V‑ați gândit
vreodată că o să ajungeți unde sunteți acum?”. Sau: „Cu toată
presiunea care apasă acum asupra umerilor dumneavoastră,
tânjiți vreodată după acele zile în care viața nu era atât de com-
plicată?”. Asta e una dintre modalitățile de a sparge gheața cu
Structură  Arta interviului       313
cineva cu care te întâlnești prima oară. Indiferent cine sunt
acele persoane,­toate și‑au croit calea începând de jos. Deseori,
evocarea­acelui drum e un bun mijloc de a începe o conversa­
ție, chiar dacă la redactarea finală nu vei folosi această parte
(însă asta depinde de cât de interesante sunt răspunsurile
interlocutorului!).­
Iată cum poți să începi un interviu cu o persoană pe care
publicul nu ar recunoaște‑o imediat, urmând exemplul meu –
am lansat cât mai multe provocări. Înainte să‑și pună mănușile
de box în cui, în 1999, pentru a se îngriji de tatăl ei muribund
și ca să joace în filmul Rollerball*, Lucia Rijker avea deja două
titluri mondiale la box: centurile WIBF și WIBO la categoria
superușoară pentru juniori. Între 1996 și 1999 a câștigat toate
cele 14 meciuri pe care le‑a jucat. Înainte de box, Lucia Rijker
a făcut 11 ani kickboxing, fiind de 4 ori campioană mondială,
învingând prin KO 25 dintre cele 36 de adversare pe care le‑a
întâlnit. Dar singurul meci care i‑ar fi demonstrat cu adevărat
valoarea ar fi fost cel cu Christy Martin, o luptătoare care avea
contract cu Don King**. Christy Martin a câștigat o largă
audiență pentru boxingul feminin atunci când unul dintre
meciurile ei a fost difuzat în deschiderea unei partide a lui Mike
Tyson. Victoria sângeroasă a lui Martin a propulsat‑o pe coper-
ta revistei Sports Illustrated. Ea și Rijker aveau aceeași vârstă și
greutate, iar între ele era foarte multă ostilitate. Rijker dezvol-
tase un adevărat complex față de Martin și s‑a întors în ring
numai pentru a o provoca pe Martin la un ultim meci și pentru
a stabili, odată pentru totdeauna, care dintre ele era cea mai
bună luptătoare feminină. Când am intervievat‑o pe Rijker
pentru Penthouse, editorul meu a vrut ca titlul articolului să fie
*  Film difuzat în România cu titlul Bătălie pe role. (n. red.)
**  Un promoter american de box. (n. red.)
314       Arta interviului  Structură
„De ce Lucia Rijker e nebună de legat?”. Așa că nu puteam să
încep interviul cu „Salut, ce mai faci?”.
Î: Aș vrea să vorbim despre ce te enervează, iar în capul listei cred că ar
trebui să fie Christy Martin și aparenta ei reticență în a lupta cu tine. E
adevărat?
RIJKER: Trei ani am încercat să obțin această luptă. Acum câțiva ani am
vorbit cu promoterul ei, Don King, dar nu mi‑a putut garanta că meciul
va avea loc. Mi‑a spus că Martin nu vrea să lupte cu mine. Dar acum ea
declară în interviuri că se pregătește pentru meciul dintre noi și o cred,
fiindcă văd că luptă cu oponenți mai duri. Știe că pentru a se retrage în
glorie trebuie să lupte cu mine. Poate să se retragă fără asta? Dacă eu
sunt în continuare în ring, nu poate.
Î: Iar tu ești din nou în ring. Nu te‑a acuzat ea că iei substanțe care
sporesc performanțele fizice?
RIJKER: Am auzit‑o spunând cele mai ciudate lucruri. Cred că de frică.
Dacă aș lua steroizi ca să fiu în mare formă, ar însemna că e timpul să mă
opresc. Am fost o sportivă toată viața. Am făcut antrenamente cu haltere
de la 15 ani, de trei ori pe săptămână; foloseam haltere grele ca să îmi
întăresc mușchii și fiindcă aveam picioarele subțiri. În timp, am căpătat
un corp de atletă. Christy a văzut asta și s‑a speriat, pentru că ea nu are
un corp ca al meu. Eu am avut o carieră în kickboxing, iar acolo
antrenamentele sunt foarte dure. Mă întreb ce motiv va inventa în
continuare ca să evite o confruntare cu mine.
Î: Ce anume te enervează atât de mult la Christy Martin?
RIJKER: Pur și simplu nu îmi place de ea ca persoană, de aceea vreau să
lupt cu ea. Nu cred că e un model pentru boxul feminin. E în top fiindcă
Structură  Arta interviului       315
e protejată de Don King. Situația aceasta mi‑a trezit atât de multe emoții,
încât lupta cu ea a devenit ceva personal.
Norman Mailer a dus o viață controversată, așa că orice
interviu cu el trebuie să cuprindă o serie de chestiuni problema-
tice. Încă de la început amintesc câteva dintre ele, sugerându‑i
cititorului că urmează să le aprofundez în restul interviului. „Ori
de câte ori se face o scurtă prezentare a ta, se vorbește despre
faptul că ai candidat de două ori pentru primăria din New York,
că ți‑ai înjunghiat soția și că ai câștigat două premii Pulitzer.”
Mailer a răspuns la fiecare dintre cele trei chestiuni și nu
a dezamăgit, în cele 90 de minute pe care le‑am petrecut
împreună.­
Încerc să nu pun întrebări lungi, cu caracter personal încă de
la începutul interviului, dar uneori poți să schițezi din primele
momente felul cum va arăta interviul, iar eu asta am și făcut
atunci când am avut ocazia, în 1993, la Tucson, să îl întâlnesc
pe preotul și scriitorul Andrew Greeley:
— Pari să fii cel mai bun – sau cel mai rău – critic al tău. De
exemplu, există un întreg capitol în autobiografia ta în care faci
o listă cu cele mai frecvente lucruri care te nemulțumesc la
tine – unu: scrii prea mult și publici absolut tot; doi: ești cel mai
bogat preot din America; trei: ai grave probleme psihosexuale;
patru: scrii porcării pornografice; cinci: nuvelele tale nu sunt
altceva decât maculatură puerilă, dar se vând fiindcă șochează
faptul că un preot scrie despre sex; șase: ești foarte supărat fiind-
că nu ai fost făcut episcop.
— Da, a răspuns Greeley, e o listă destul de bună.
— Cu ce vrei să începem?
◊ ◊ ◊
316       Arta interviului  Structură
Când i‑am luat interviu lui Neil Simon, mutarea de deschi-
dere a fost mult mai simplă: „Ești considerat dramaturgul cu
cel mai mare succes din istorie. Asta e o binecuvântare sau
o povară?”.
Despre scriitorul de romane polițiste James Ellroy se știa
că‑i place să se laude singur mult și des, așa că, atunci când
l‑am intervievat, am început prin a‑l întreba: „Ești cunoscut
pentru faptul că te lauzi că ești un Tolstoi al romanelor polițiste
americane. Cel mai mare autor de romane polițiste care a trăit
vreodată. Ai învățat cumva de la Mailer și Muhammad Ali cum
să atragi atenția publicului asupra ta?”.
Am „împrumutat” de la Mailer din nou atunci când l‑am
intervievat pe poetul Allen Ginsberg, în 1985: „Norman Mailer
ți‑a scris odată o odă, spunând «Uneori cred că acest neînsem-
nat bastard evreu, acest jidan homosexual urât e cel mai brav
om din America». Ce‑ai simțit când ai citit asta?”.
Se întâmplă destul de rar ca un interviu tipărit să înceapă
chiar cu prima întrebare adresată și asta dintr‑un motiv bine
întemeiat. Atât intervievatorul, cât și cel intervievat au nevoie
de câteva întrebări și răspunsuri de încălzire. E deja destul de
stresant să faci un interviu cu cineva pe care nu l‑ai mai întâlnit
înainte, înarmat cu întrebări dintre cele mai intime și mai deta-
liate despre viața lui, iar când te aștepți să primești imediat
răspunsuri strălucite, pe care să le poți cita, presiunea crește.
Mai e nevoie de lucru până să ajungi acolo. Un bun interviu
presupune un amestec de flecăreală și discuție incisivă; e nevo-
ie să te adaptezi la persoana cu care discuți. E posibil nici să nu
recunoști începutul până nu termini interviul și nu revezi tran-
scrierea. Speri să găsești ceva relevant și revelator în același
Structură  Arta interviului       317
timp, dar și amuzant. Ceva care să‑l atragă pe cititor și să‑l facă
să vrea să citească în continuare. Începutul unui interviu trebu-
ie să conțină ceva care să pună discuția pe roate; nu poate fi o
simplă remarcă sau părere. Trebuie să existe mereu o continu-
are – o nouă întrebare, un nou răspuns, până când portretul
verbal pe care îl realizezi începe să prindă contur.
În 1985 l‑am intervievat pe Alex Haley, care, pe lângă că a
scris Roots și The Autobiography of Malcolm X, făcuse și primul
interviu pentru Playboy (cu Miles Davis) și alte șase interviuri
după acesta. Am vrut să aflu de care dintre interviurile lui e cel
mai mândru.
Haley a răspuns: „Obiectiv vorbind, e cel cu liderul nazist
George Lincoln Rockwell, pentru că am învățat mult despre
cum un intervievator trebuie să se detașeze de cel pe care îl
intervievează și să aibă o atitudine cordială față de cuvintele
sau emoțiile acestuia, fiindcă sarcina celui care ia interviul este
să‑i comunice cititorului ceea ce simte persoana din fața sa.
Revista căuta persoane controversate și provocatoare pe care
să le intervieveze. Cei de acolo mi‑au spus că ar dori să fac un
interviu cu șeful Ku Klux Klan‑ului sau cu președintele
Partidului Nazist din America. L‑am ales pe liderul Partidului
Nazist, fiindcă era mai educat. Asta nu înseamnă că celălalt nu
avea nicio educație, dar nu se compara cu Rockwell, care absol-
vise Brown University. Devenise locotenent‑colonel în Marină,
fusese pilot pe avioane cu reacție și ofițer comandant al unei
patrule de urmărire. Indiferent ce s‑ar putea crede despre el,
nu poți fi prost când ai un asemenea trecut. Pe atunci, locuiam
în partea de nord a statului New York, iar el era în Alexandria,
Virginia. Nu era sigur că vrea să‑mi dea un interviu, dar se gân-
dea că ar putea fi o formă de publicitate. M‑a sunat ca să mă
întrebe o chestiune personală:
318       Arta interviului  Structură
— Ești cumva evreu?
— Nu, domnule!, i‑a răspuns eu imediat.
Ei bine, când am ajuns acolo, am dat peste un grup de naziști,
șocați să mă vadă. (Râde). Nu le trecuse prin cap că aș putea fi
negru. Erau foarte supărați. Erau șase bărbați, stând în picioare
pe o verandă, cu zvastici, cu centiroane și revolvere. Șeful lor nu
era prezent. M‑au suit într‑o mașină combi, doi în față, doi în
spate – eu eram pe scaunul din mijloc – și am mers pe autostradă
până la o pădure. Au oprit într‑o poiană unde se afla o fermă
vopsită în alb și un stâlp înalt pe care flutura un steag cu o zvas-
tică. M‑au percheziționat înainte să intru în casă. În timp ce urcam
scările, nu mai eram deloc sigur că știu ce caut acolo. Rockwell
a venit la ușă – un bărbat brunet, frumos și supărat. Foarte supă-
rat. Purta o cămașă albă și pantaloni negri. Și‑a fluturat degetul
arătător în fața mea, aproape de nasul meu, roșu la față de furie:
— Îți spun de pe acum, a început el, că noi îi numim «negro-
tei» pe cei ca tine și credem că toți ar trebui să fiți îmbarcați și
trimiși în Africa.
Nu știu cum, dar exact în acel moment am fost cuprins de o
stare de calm și i‑am spus:
— Am mai fost numit negrotei și altădată, dar de data asta
sunt foarte bine plătit ca să suport insultele, așa că spune‑mi,
acum, ce ai împotriva noastră. Și așa a început interviul.”
Știi care a fost prima întrebare pe care a pus‑o Haley?
„Înainte de a începe, Comandante, poți să‑mi spui de ce ții pis-
tolul ăla îndreptat spre mine și de ce stau acești bodygarzi
înarmați între noi?”.
Cine n‑ar vrea să citească mai departe, după un astfel de
început de interviu?!
După cum vezi, începutul unui interviu e important. Din
nefericire, multe din interviurile publicate astăzi în reviste sunt
Structură  Arta interviului       319
legate de promovarea unui produs – un autor vrea să își vândă
cartea, o actriță își promovează filmul, un om de afaceri, pro-
dusul, un politician, agenda politică – așa că întrebarea de des-
chidere se referă adesea la acest subiect, iar asta face interviul
desuet, o lună mai târziu. Dar, dacă un jurnalist se consideră în
primul rând un autor, începutul e mult mai elaborat și poate
impresiona cititorul. Și așa sunt și finalurile.
Finalurile
Finalurile, la fel ca începuturile, sunt extrem de importante
pentru un interviu.
Finalurile chiar asta trebuie să fie – o încheiere. Trebuie să
simți că ai făcut o călătorie prin mintea și prin viața persoanei
cu care ai vorbit și că ai ajuns la o destinație, la o concluzie.
Finalul trebuie să fie la fel de impresionant ca începutul. Și,
dacă e posibil, vrei să‑l lași pe cititor zâmbind, profund uimit
ori epuizat. Ca autor, vrei să‑l lași pe cititor satisfacut.
Uneori, când iau un interviu cuiva, ceva din ceea ce îmi
spune mi se fixează în minte, la fel ca o sonerie care nu se mai
oprește. „Ăsta e un final bun”, îmi spun în sinea mea, în timp
ce interviul merge mai departe. Dacă asta mi se întâmplă de
două‑trei ori în timpul unei conversații, sunt mulțumit, fiindcă
știu că una dintre acele remarci va rezuma toată discuția sau o
va încheia într‑o notă umoristică ori solemnă. Dacă acel
clopoțel nu sună, atunci știu că trebuie să caut eu însumi un
final pentru interviul meu. Din fericire, finalul e undeva acolo,
printre cele discutate, dar nu voi ști asta decât atunci când încep
să editez transcrierea interviului. Dacă ești atent la derularea
convorbirii, astfel încât un subiect să ducă firesc la altul, când
te apropii de final vei ști că ai unele subiecte pe care nu le‑ai
320       Arta interviului  Structură
inclus și le poți potrivi într‑un mod în care ultimele pagini se
încadrează firesc și ultimele cuvinte sună bine pentru un final.
Nu e întotdeauna ușor: când citesc 16 interviuri făcute de tot
atâția studenți cu aceeași persoană, descopăr 16 finaluri diferi-
te. Unele dintre ele sunt bune, dar cele mai multe, nu. Le citesc
cu voce tare pe cele care îmi plac și încerc să arăt și de ce. Cele
care nu sunt bune au un final prost; nu te lasă cu un sentiment
de împlinire și nu îți provoacă niciun fel de emoție. Finalurile
bune sună bine; nu există o metodă anume, pur și simplu îți dai
seama. Ca metodă de verificare, poți să citești ultimele câteva
întrebări și răspunsuri cu voce tare, la fel cum ai citi cu voce tare
sfârșitul unei cărți. Dacă sună bine, probabil că e un final bun.
Îmi amintesc cum a fost când am primit înapoi șpalturile de
la primul interviu pe care l‑am făcut pentru Playboy. Era cu
Henry Winkler, care jucase rolul lui Fonz în filmul Happy Days,
la mijlocul anilor 1970 și era cel mai mare star de televiziune.
Se întâmpla prima oară când cei de la revistă îmi trimiteau
șpalturile la verificat, ca să fie siguri că orice modificări ar fi
făcut, aveau și aprobarea mea. Am citit cu atenție și când am
ajuns la sfârșit mi‑am dat seama că lipsea finalul. Cel puțin nu
era cel pe care‑l scrisesem eu și pe care îl considerasem absolut
necesar. Winkler acceptase un rol de figurant și îl transformase
într‑unul emblematic. Filmul fusese scris în jurul personajului
său. Prețiozitatea lui, jacheta de piele, tunsoarea lui deveniseră
parte din cultura anilor 1970. Știam cine e Winkler înainte să
devină faimos. Prietenul meu fusese coleg de cameră cu el la
Yale, așa că aflasem unele lucruri despre el. Aveam idee despre
cum avea să fie interviul, ca o piesă în trei acte, prezentând
diferite etape din viața lui Winkler, cu urcușuri și coborâșuri,
culminând cu încoronarea lui ca Rege al Carnavalului Mardi
Gras în New Orleans. Aceasta era imaginea cu care voiam să
închei interviul: cu încoronarea lui ca rege al sitcomurilor de
Structură  Arta interviului       321
televiziune. Simbolul pe care îl foloseam era un eveniment
orgiastic al culturii pop, organizat pentru un zeu al culturii pop.
Dar când am citit șpalturile povestea încoronării lui dispă-
ruse. Finalul pur și simplu nu mai exista. Nu înțelegeam ce s‑a
întâmplat.
L‑am sunat pe redactor, cu care colaboram prima dată, ca
să‑l întreb despre acest procedeu scandalos. El mi‑a explicat că
avea legătură cu spațiul de publicare. Interviul era prea lung,
trebuia să taie ceva și atunci au tăiat ultimul paragraf.­
— Nu acel paragraf trebuia tăiat! am protestat eu, explicând
cum gândisem interviul, cum am încercat cu grijă să‑l structu-
rez ca să culmineze cu scena de Mardi Gras și cum interviul nu
prea mai avea sens fără acel paragraf.
— Dumnezeule, eu nu am văzut niciun moment lucrurile
așa, lasă‑mă să‑l mai citesc o dată.
L‑a recitit, dar sfârșitul, așa cum îl gândisem eu, tot n‑a fost
refăcut. În schimb, mi s‑a permis să‑l pun la sfârșitul introdu-
cerii. Un sfert de secol mai târziu, încă mă mai gândesc la acel
final nepotrivit.
Uneori un redactor poate găsi un final mai bun decât cel pe
care l‑ai ales. Asta se întâmplă fiindcă tu, ca autor, ești prea
apropiat de material și se poate să vrei să incluzi mai mult decât
e necesar. Dacă un redactor sugerează tăierea ultimelor între-
bări și răspunsuri sau mutarea unora de la mijloc la sfârșit, nu
te simți ofensat. Acordă‑ți suficient timp pentru a digera noul
final, pentru a vedea ce a văzut și editorul. Dacă, după ce te‑ai
gândit bine la asta, tot nu ești de acord cu modificarea, atunci
adu‑i la cunoștință redactorului obiecțiile tale și vezi cine e mai
convingător.
Deși eram supărat de modul în care se termina interviul cu
Winkler, primisem de la redactori, de‑a lungul timpului, multe
322       Arta interviului  Structură
sugestii judicioase referitoare la finalul interviurilor, sugestii
care erau mai bune ca ale mele. Când se întâmplă asta, mulțu­
mește‑i redactorului și arată‑i că ești un om de echipă.
Nu uita că finalurile sunt ultimele cuvinte, impresia finală.
Finalul nu trebuie să fie o concluzie sau o remarcă amuzantă,
dar ar trebui să se îndepărteze de clișee și să ofere cititorului
ceva memorabil, ceva la care oricine să poată da din cap apro-
bator și să spună, cu o anumită satisfacție: „Bine zis, nu m‑ai
dezamăgit, nu m‑ai făcut să‑mi pierd timpul”.
Iată câteva exemple de întrebări de final inteligente, provo-
catoare (și câteva răspunsuri), concepute de intervievatori cu
experiență.
Când Oriana Fallaci a terminat interviul cu secretarul de
stat Henry Kissinger, a încercat încă o dată să‑l facă să muște
momeala: „N‑am intervievat niciodată pe cineva care să oco-
lească întrebările clare așa cum ați făcut‑o dumneavoastră.
N‑am întâlnit pe nimeni care să se apere într‑o asemenea
măsură de orice încercare a celorlalți de a‑i descifra personali-
tatea. Sunteți timid, domnule Kissinger?”.
În finalul interviului cu generalul Giáp, generalul armatei
nord‑vietnameze, realizat în 1969, Fallaci l‑a întrebat: „Cât
timp va mai dura războiul? Cât timp i se va cere acestui popor
sărac să se sacrifice, să sufere și să moară?”.
Interviul cu H. Rap Brown* s‑a terminat astfel: „Una e să
vorbești, alta, să acționezi. Ești gata să ucizi?”.
*  Jamil Abdullah Al‑Amin, cunoscut și ca H. Rap Brown, a fost președintele organizației
Student Nonviolent Coordinating Committee (Comitetul de coordonare non‑violentă a
studenților) în anii 1960 în Statele Unite. (n. red.)
Structură  Arta interviului       323
 ◊ ◊ ◊
Fallaci nu l‑a plăcut pe Alfred Hitchcock după ce l‑a întâlnit
și nu i‑a ascuns asta. Când l‑a întrebat dacă în cursul vieții sale
a trăit o situație dramatică, Hitchcock a spus:
— Nu. Niciodată. Numai în filme. Nu ajung niciodată într‑o
situație dramatică. Dumneavoastră sunteți acum într‑o situație
dramatică.
— De ce, domnule Hitchcock?, a întrebat Fallaci.
— Fiindcă trebuie să scrieți un articol despre mine. Și nu știți
nimic despre mine.
La care scriitoarea a avut totuși ultimul cuvânt:
— Asta credeți dumneavoastră, domnule Hitchcock. Dar
știu. Cu tot umorul dumitale, cu fața dumitale rotundă și plă-
cută, cu burta de bătrânel bonom, sunteți cel mai rău și mai
crud om pe care l‑am întâlnit.
C. Robert Jennings și‑a încheiat interviul din Playboy cu
Tennessee Williams întrebându‑l despre sex:
— Credeți că, în ultimă instanță, un bărbat e condus de pro-
priul falus?
La care distinsul și sincerul dramaturg i‑a răspuns:
— Sper că nu, dragule. Sper că își urmează inima, inima lui
înfricoșată.
Înainte de a părăsi biroul lui Saul Bellow de la Boston
University, i‑am pus o întrebare care urma să fie și finalul pe
care l‑am folosit:
— În 1995, scriitorul nigerian Ken Saro‑Wiwa a fost execu-
tat. Salman Rushdie observa că „peste tot în lume scriitorii sunt
aruncați în închisoare și mor misterios în custodia poliției. S‑a
324       Arta interviului  Structură
deschis sezonul de vânătoare de scriitori? Asta trebuie să înce-
teze”. În America va fi vreodată periculos să fii scriitor?
— Nu, a răspuns Bellow, pot să ne bage‑n corzi și să ne loves-
că la ficat, dar nimeni nu ne ia atât de mult în serios încât să ne
omoare.
Mi‑a plăcut răspunsul și faptul că Bellow s‑a luat pe sine în
serios pe toată durata interviului. I‑a ironizat pe ceilalți scriitori,
s‑a apărat de acuzația că ar fi șovin și că nu‑și asumă cu adevă-
rat identitatea de scriitor evreu, și‑a exprimat propriile opinii
despre politică și politicieni, căsătorie și terapie, despre întâl-
nirea cu Jack Nicholson și câștigarea Premiului Nobel. Și a
încheiat spunând: „Nimeni nu ne ia atât de mult în serios încât
să ne omoare”. Juxtapunerea era perfectă.
Când scriitoarea Erica Jong i‑a spus lui Gretchen McNeese
că celebritatea nu e ceva care să conteze cu adevărat, McNeese
a găsit finalul interviului întrebând, simplu: „Dar care sunt
lucrurile care contează?”.
JONG: Ei bine, la nivel cosmic nu contează deloc cât de bine arăți, dacă
fotografia ta e pe coperta unei reviste sau cât de mulți bani primești
pentru drepturile de ecranizare a romanului tău – toate astea nu contează
deloc. E mai plăcut să fii celebru și să ai succes decât să nu ai parte de
ele, tot așa cum e mai plăcut să fii înstărit decât sărac, dar lucrurile care
contează cu adevărat și care cred că vor conta întotdeauna sunt
următoarele: poți să scrii un poem care să dăinuie, precum cele scrise de
Emily Dickinson? Nu vor pune fotografia ta pe coperta unei reviste doar
pentru atât, dar ai putea să scrii ceva ce oamenii își vor citi unul altuia o
sută de ani, de acum înainte? Poți să iubești oamenii cu adevărat, să‑ți
pese de ei și să te dăruiești lor? Astea sunt lucrurile care contează.
Celelalte lucruri sunt iluzorii.
Structură  Arta interviului       325
 Martin Luther King Jr. a dat un răspuns lung și elocvent în
încheierea interviului cu Alex Haley în 1965. Întrebarea finală
a lui Haley a fost: „Ești acum liderul universal recunoscut al
Mișcării pentru drepturile civile din Statele Unite și principalul
purtător de cuvânt pentru cei 20 000 000 de negri ai națiunii
noastre. Există vreun moment când să te simți copleșit de pova-
ra responsabilității pe care o ai sau în care să ai un sentiment
de inadecvare izvorât din solicitările acestui statut?”.
După ce a vorbit despre timpul petrecut într‑o închisoare
din Birmingham, despre telefonul pe care președintele
Kennedy i l‑a dat soției sale Coretta și despre fetița neagră, în
vârstă de șapte ani, care i‑a spus unui polițist alb că ea vrea
„libeltate”, King a răspuns: „Mă bucur că am șansa de a fi o
parte a acestei schimbări dramatice – este un eveniment care
va influența destinul Americii. Dacă problema nu se rezolvă,
America se va îndrepta, cu siguranță, spre autodistrugere. Dar,
dacă se rezolvă, America va fi, la fel de sigur, pe drumul către
împlinirea visului părinților noștri fondatori, atunci când au
scris: «Noi considerăm aceste adevăruri evidente*»”.
Am știut că am finalul interviului cu Sharon Stone când
am întrebat‑o dacă oamenii o invidiază: „Sigur că da, firește.
Sunt blondă, înaltă și sunt vedetă de cinema. Înseamnă mult,
într‑o viață”.
Pentru interviul cu Marlon Brando, am crezut că trebuie să
fac un ciclu complet și să termin acolo unde am început, pe
insula lui din Tahiti. Localul era destul de neobișnuit și faptul
că acest om a simțit nevoia să‑și găsească pacea în partea
*  În engleză, în original, We hold these truths to be self‑evident… Această afirmație este
cuprinsă în Declarația de Independență a Statelor Unite. (n. red.)
326       Arta interviului  Structură
cealaltă a lumii, atât de departe de locul unde și‑a dobândit
faima, era demn de toată atenția. Îl provocasem puțin ceva mai
devreme, încercând să‑l fac să vorbească despre Marilyn
Monroe, dar el a preferat să păstreze conversația la un nivel mai
înalt, așa că, atunci când a făcut o referire la un poem de Robert
Frost, n‑am avut ce face, a trebuit să‑l tachinez din nou. Și
păstrându‑și felul de a fi, glumeț și sarcastic, Brando a profitat
de ocazie și a pus capăt discuției cu un zâmbet.
Î: Crezi că e imposibil să părăsești acest loc, odată ce ajungi aici?
BRANDO: E foarte greu… Dar să ne amintim versurile: „Și mai e mult de
mers până s‑adormi/Și mai e mult de mers până s‑adormi*”.
Î: Nu Marilyn a scris asta?
BRANDO: Da, cred că Marilyn a scris‑o. Ea sau Fatty Arbuckle**, nu‑mi
mai aduc aminte.
Acest interviu a fost de la un capăt la altul o confruntare, iar
acel final a funcționat foarte bine – Brando, luat prin surprin-
dere de întrebare, a reușit să „marcheze” cu trimiterea la Fatty
Arbuckle. Cele mai multe interviuri nu sunt atât de captivante
precum acesta și deseori strădaniile intervievatorului nu joacă
un rol la fel de proeminent în cadrul interviului. Iar când inter-
locutorul îți vorbește despre sentimentul propriei mortalități,
tocmai ți‑a oferit un bun final de interviu.
Când un interviu se dorește a fi cât mai cuprinzător, nu e
neobișnuit să se termine cu o întrebare despre lumea de
*  Versuri din poemul Stopping by Woods on a Snowy Evening, de Robert Frost. (n. red.)
**  Actor american de film mut, comedian, regizor și scenarist. (n. red.)
Structură  Arta interviului       327
dincolo: ce crede interlocutorul despre acest subiect, cum și‑ar
dori el sau ea să rămână în amintirea oamenilor, sub ce formă
ar dori să se reîncarneze, ce epitaf ar vrea să fie sculptat pe pia-
tra sa funerară? Întrebarea poate fi pusă direct sau cu grație și
stil. Iată cum l‑a întrebat despre moarte Sam Merrill pe Joseph
Heller, autorul lui Catch‑22.
— Secretul lui Snowden, pe care Yossarian l‑a aflat când
tânărul artilerist și‑a împrăștiat mațele prin rana căpătată în
bătălia de deasupra Avignonului a fost că „odată spiritul dus,
din om rămâne doar un gunoi… Totul e doar maturitate, coace-
re*”. Te‑ai gândit tu însuți vreodată la inevitabila tranziție de la
spirit la gunoi?
— Am ajuns să privesc moartea la fel cum privesc un trata-
ment pe canal. Toți ceilalți par să treacă prin asta foarte bine,
așa că n‑are cum să fie prea greu nici pentru mine.
Oriana Fallaci și‑a încheiat discuția cu Golda Meir,
prim‑ministrul Israelului, întrebând‑o „Cum priviți moartea?”:­
MEIR: Pot să vă răspund imediat: singura mea teamă e că o să trăiesc
prea mult. Bătrânețea nu e un păcat, dar nicio bucurie – sunt o mulțime
de lucruri dezagreabile care vin odată cu bătrânețea. Nu mai ești în stare
să cobori sau să urci scările în fugă, nu mai poți să sari… Până la urmă,
ajungi să te obișnuiești și cu astfel de lucruri. E numai o chestiune de
dificultăți fizice, iar dificultățile fizice nu sunt degradante. Ce e degradant
însă este să‑ți pierzi luciditatea, să te senilizezi… Am cunoscut oameni
care au murit prea devreme, iar asta mă doare. Nu suport să văd o minte
strălucită cum decade. Nu vreau ca acest lucru să mi se întâmple și mie.
Vreau să am mintea clară până mor. Da, singura mea teamă e că o să
trăiesc prea mult.
*  În engleză, în original, Ripeness is all. Este vorba despre un vers din Regele Lear, de
Shakespeare. (n. red.)
328       Arta interviului  Structură
Când l‑am întrebat pe Neil Simon dacă s‑a gândit serios la
moarte, mi‑a răspuns că nu și‑ar dori să treacă de 90 de ani. La
care i‑am răspuns că George Bernard Shaw a fost nonagenar:
SIMON: Da, dar el a mâncat numai legume, iar eu le urăsc.
Î: V‑ați gândit la un epitaf?
SIMON: Da: „Șșșt, lăsați‑l să scrie în liniște”.
Guvernatorul Jesse Ventura mi‑a dat un răspuns memorabil,
atunci când i‑am pus întrebarea de final, „În ce ai prefera să te
reîncarnezi?”:
— Dacă aș putea să mă reîncarnez sub formă de obiect,
mi‑ar plăcea să revin sub forma unui sutien cu cupa DD.
Când l‑am întrebat pe Andrew Greeley* cum își imaginează
propria moarte, el a spus că ar dori să moară cu zâmbetul pe
buze.
Î: Și având un epitaf care ar suna așa: „Aici odihnește un preot irlandez
cu gura mare”.
GREELEY: N‑ar fi un epitaf rău.
Ultima mea întrebare pentru Anthony Hopkins a fost:
Î: Te temi de moarte?
HOPKINS: Nu, nu mă tem. Știu că la final e pace, o pace reală și poate
întuneric și nimic altceva. N‑am gânduri morbide, cred că sunt într‑o
*  Preot american romano‑catolic, dar și sociolog, jurnalist și scriitor. (n. red.)
Structură  Arta interviului       329
stare de grație. Sau poate că e ceva zen. Epitaful meu, dacă voi avea
vreodată unul, va fi: „Despre ce a fost vorba?”.
Truman Capote știa despre ce era vorba și avea răspuns la
orice întrebare. A spus odată că și‑ar dori să renască sub forma
unei țestoase, așa că i‑am reamintit asta atunci când căutam un
final pentru interviul cu el.
CAPOTE: Am spus asta cândva, demult, fiindcă ele trăiesc mult, ajung la
o vârstă înaintată și devin foarte înțelepte.
Î: Iar acum în ce‑ai vrea să te reîncarnezi?, l‑am întrebat, simțind că nu‑și
mai dorește să trăiască până la o vârstă înaintată.
CAPOTE: Un condor.
Î: De ce un condor?
CAPOTE: Fiindcă sunt frumoși și liberi. Nu plac nimănui. Nimănui nu‑i
pasă ce fac ei. Nu trebuie să te temi nici de prieteni, nici de dușmani. Pur
și simplu ești acolo, sus, fluturând din aripi, simțindu‑te bine, căutând
ceva de mâncare.
Cu Dolly Parton e întotdeauna amuzant să port o discuție și
orice intervievator poate conta că va auzi niște afirmații memo-
rabile din partea ei. Poate fi scandaloasă, cuceritoare, nostimă,
subtilă și sinceră. Când a spus că speră să rămână în istorie ca
„bună și de încredere”, i‑am sugerat că ar fi un epitaf posibil
pentru piatra ei de mormânt. Însă ea mi‑a răspuns: „Nu vreau
niciun mormânt. Vreau să trăiesc pentru totdeauna. Se spune
că un visător trăiește veșnic… Vreau să fiu mai mult decât o
330       Arta interviului  Structură
vedetă obișnuită. Vreau să fiu un scriitor cunoscut, un cântăreț
celebru, un artist faimos; vreau să scriu scenarii, să fac musica-
luri, să scriu povești pentru copii, vreau, cu timpul, să devin
cineva important, vreau să las ceva bun în urma mea, ceva care
să‑i bucure pe ceilalți.
Fiecare din noi vrea să aibă succes, să‑și împlinească visu-
rile. Nici măcar nu m‑am apropiat de ceea ce aș vrea să fac, de
ceea ce aș vrea să realizez. Când voi simți că am realizat ceea
ce mi‑am propus, atunci poate că mă voi gândi la mine ca la un
superstar. Aș vrea să fiu cineva care să strălucească, să radieze
lumină. O stea strălucește, desigur, dar eu vreau să fiu cu ade-
vărat radiantă”.
Când auzi astfel de lucruri, îți vine să ieși imediat pe ușă și
să te așezi în fața unui calculator, ca să transcrii interviul și să
vezi cum arată așternut pe hârtie!
„Miezul” interviului
Între întrebările de început și răspunsul final al interlocuto-
rului se află „carnea”, miezul interviului. Aici îți vei primi răs-
plata pentru munca de documentare pe care ai făcut‑o. Trebuie
să‑ți studiezi interlocutorul, să știi ce a spus în trecut și să ai
idee despre ce vrea redactorul tău. Există domenii pe care e
necesar să le acoperi și n‑ar fi rău să‑ți faci o listă cu ele. Apoi,
când citești transcrierea discuției, poți să subliniezi cele mai
bune replici legate de aceste priorități și să încerci să le inserezi
în varianta finală a interviului. De asemenea, ar fi bine să sur-
prinzi acele momente neobișnuite și ciudate care pot revela
personalitatea interlocutorului într‑un mod în care nu a mai
fost surprinsă în interviurile precedente. Scopul tău este să
Structură  Arta interviului       331
prezinți un interviu proaspăt și revelator. În felul acesta, cu
siguranță vei capta atenția cititorului, fiindcă nu‑i vei oferi doar
lucruri pe care poate să le găsească și în altă parte.
Contrar avertismentului pe care Pete Yorn i l‑a dat actriței
Renee Zellweger – „O să încep să‑ți pun tot felul de întrebări
fără legătură una cu alta” – la începutul interviului lor pentru
revista Interview, fiecare întrebare ar trebui să pară urmarea
firească a răspunsului la întrebarea anterioară, în așa fel încât
interviul să apară ca o conversație coerentă. Iată de ce trecerea
de la o întrebare la alta este importantă. Interviurile bune sunt
diferite între ele, și totuși, dacă sunt editate cu grijă și răbdare,
au în comun anumite trăsături. Ele nu sunt transcrieri, nu sunt
conversații banale, întrebările au legătură una cu cealaltă și nu
sunt despre absolut orice (deși ele pot fi generale și cuprinză-
toare); interlocutorul își cântărește mai bine răspunsurile, iar
intervievatorii sunt mai incisivi. Când sunt reușite, îți dai seama
că există o artă a interviului. Interviurile bune îți spun o poves-
te, o succesiune de întâmplări dramatice, te iau într‑o călătorie,
te fac să îți pui întrebări și ți‑l prezintă pe cel despre care citești
într‑o lumină nouă, diferită.
Am dat exemple de moduri în care poți începe un interviu,
care cred că funcționează, în general, și de finaluri care mi‑au
plăcut, dar ca să‑ți faci o idee despre cum poate fi structurat un
interviu am ales unul pe care l‑am făcut eu însumi cu fostul
antrenor al echipei de bachet de la Indiana University, Bob
Knight. A avut loc la o lună după ce a fost concediat, în toamna
lui 2000 (vezi ANEXA II), și conține comentarii pe margine, ca
să se vadă la ce mă gândeam atunci când am editat acest inter-
viu – unul emoționant și, pe alocuri, înfricoșător.
332       Arta interviului  Structură
6 Editori, despre editare
și așteptări
De cele mai multe ori am regretat că am dat interviuri. Pentru că fie ziariștii
scriu altceva decât ai spus, fie afirmațiile tale sunt scoase din context sau sunt
alăturate în așa fel încât nu reflectă ceea ce ai zis. Și‑apoi, ceea ce spui depinde
de o anumită stare de spirit, faci anumite afirmații cu zâmbetul pe buze, dar
când apar în revistă, nu mai e nici urmă de zâmbet.
Marlon Brando
Mă întorceam odată din Europa, unde fusesem să‑l intervievez pe
sculptorul Henry Moore la casa lui de vară de la Forte dei Marmi, din
Italia, și am făcut o oprire în New York ca să‑i prezint interviul lui Robert
Shnayerson, editorul revistei Quest. Avea pe birou numărul din octombrie
1977 al revistei Playboy, cu Barbra Streisand pe copertă, ceea ce mi s‑a
părut ca un soi de clarviziune, din moment ce eu făcusem acel interviu.
I‑am povestit despre vizita mea la Moore, despre conversația noastră și
i‑am spus că, după părerea mea, interviul s‑ar potrivi revistei pe care o
conducea. Mi‑a spus că ar putea fi interesat de Moore și că, dacă aș fi de
acord să‑i dau interviul „la risc*” (adică fără să semnăm un contract
înainte, fără nicio garanție că voi fi plătit, fără ca el să‑și asume vreun risc
financiar), i‑ar face plăcere să‑l citească.
Cum eram liber‑profesionist deja de vreo șapte ani, nu mi
s‑a părut că e corect din partea lui să se aștepte să fiu de acord
să lucrez în acele condiții. La urma urmei, fusesem deja la
*  În engleză, în original, on speculation. (n. red.)
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       333
Moore, interviul era gata, iar cheltuielile le suportasem din
buzunarul meu.
— Nu sunt la curent cu munca ta de până acum, mi‑a spus
Shnayerson.
— „Munca” mea stă pe biroul tău, i‑am spus eu, arătând
înspre numărul din Playboy. Interviul cu Streisand e al meu, eu
l‑am făcut. Nu mai lucrez de mult „la risc”.
— Nu‑i nevoie să faci atâta caz din asta, a spus el.
— Dacă nu putem încheia un contract, atunci o să încerc să‑l
vând în altă parte, am spus eu, și m‑am ridicat și‑am plecat.
N‑am scris niciodată pentru revista Quest. Câteva luni mai
târziu scoteau un număr cu Henry Moore pe copertă. Și un an
sau doi după asta, au dispărut de pe piață.
Dacă n‑aș fi avut de‑a face cu redactori ani de‑a rândul
înainte,­experiența asta mi‑ar fi lăsat un gust amar în legătură
cu această profesie. Relația cu un redactor este un lucru foarte
delicat! Prima mea experiență cu un redactor a fost cu cel al
revistei Newsday’s LI, care era suplimentul lor de duminică.
Tocmai intrau pe piață când eu puneam capăt unei activități de
trei ani în Peace Corps. Am reușit să obțin o întâlnire cu redac-
torul, spunând că am câștigat în liceu un premiu al revistei
Newsday pentru un eseu despre istoria Statelor Unite. Când
ne‑am întâlnit, m‑a întrebat dacă știu ceva despre aviație și
dacă îmi place să fac muncă de documentare. I‑am răspuns
foarte cinstit că nu, nu știu nimic despre aviație, dar că aș putea
învăța și că, nu, nu‑mi place să fac muncă de documentare, dar
că pot să fac.
— Vrem să scrii un articol despre istoria aviației în Long
Island. Te interesează?
— Sigur, am spus eu.
În următoarele trei săptămâni m‑am cufundat în subiect și
am învățat o groază de lucruri, în special că, dincolo de ceea ce
334       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
a însemnat contribuția fraților Wright, cea mai mare parte a
istoriei aviației s‑a scris în Long Island. În timp ce mă documen-
tam am descoperit totodată și oameni care și‑au construit pro-
priile avioane și planoare, care au sărit cu parașutele și care au
învățat să zboare acolo, în Long Island, așa că am sugerat rea-
lizarea unor interviuri cu astfel de persoane. Redactorului i‑a
plăcut ideea mea, așa că în curând ajunsesem să urmăresc
povestea unei femei care lua cursuri de zbor; să râd pe înfundate
citind despre cum unii își construiseră avioanele în casă și au
fost nevoiți să dărâme din pereții locuințelor ca să le poată scoate
afară; să mi se facă greață în timpul unui zbor termic cu planorul
și să sar din avion în canioanele din ținutul Suffolk. Articolul
meu despre istoria aviației mi‑a adus alte patru interviuri și, în
loc să fie povești secundare, ele au devenit articole de primă
pagină. Pentru fiecare a trebuit să pun o mulțime de întrebări
în legătură cu un subiect despre care știam extrem de puțin.
În general, am avut experiențe pozitive cu editorii și din
acest motiv, probabil, încă mai scriu pentru reviste și‑acum, la
33 de ani după ce am devenit scriitor profesionist. Editorii au
întotdeauna ultimul cuvânt, ei sunt arbitrii finali a ceea ce
Brando a numit odată „salata Niçoise” a aventurii noastre. Dacă
unui editor nu‑i place ce scrii, nu‑ți publică articolul. E foarte
simplu. Așa că, deși mulți scriitori începători cred că misiunea
lor e să‑și mulțumească cititorii, adevărul este, de fapt, altul:
trebuie să‑l mulțumești, în primul rând, pe redactorul tău.
Majoritatea redactorilor vor ca jurnaliștii cu care lucrează să
aibă succes. Când îți oferă ocazia să scrii un articol, se
întocmește un contract care prevede o clauză conform căreia,
chiar dacă interviul este respins, tot vei fi plătit. Însă dacă arti-
colul pentru care ai semnat contractul este respins, primești
doar 20% din suma prevăzută. De exemplu, dacă pentru arti-
colul pe care l‑ai scris ai încheiat un contract de 1 000 de dolari,
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       335
dar articolul n‑a fost acceptat, atunci primești doar 200 de
dolari și probabil că îți va fi extrem de greu să mai capeți un alt
contract de la același redactor. Asta nu înseamnă că redactorii
au întotdeauna dreptate când îți resping articolul. Sunt subiec-
tivi, ca toată lumea. Uneori, ceva din articol le pică greu la sto-
mac și, indiferent ce schimbări faci sau ce sugestii aduci, pur și
simplu nu mai sunt interesați. Mi s‑a întâmplat și mie asta, de‑a
lungul anilor, cu un redactor de la o editură și cu alți câțiva de
la niște reviste. Ca să fii jurnalist, în special liber‑profesionist,
trebuie să înveți să ai obrazul gros, pentru că vei avea parte de
destule respingeri. În cazul meu, a început cu poezia. Când
eram adolescent, scriam foarte multe poezii și, în loc să le trimit
unor reviste literare mici sau unor antologii universitare, le‑am
trimis direct la publicații precum Harper’s, Atlantic Monthly și
The New Yorker, și așa au început să se adune un număr consi-
derabil de scrisori de refuz în care mi se spunea că poeziile mele
nu sunt potrivite pentru publicațiile lor. Fiecare scrisoare o prin-
deam cu piuneze pe perete, astfel că la vârsta de 14 ani aduna-
sem suficient de multe cât să tapetez tot peretele cu ele. Dar
într‑o zi am primit una care mi‑a ridicat moralul. Era de la
Esquire, o hârtie pătrată de șapte pe șapte centimetri, iar sub
logoul revistei era scris de mână „Din păcate, nu” și semnat cu
litera „N”. Motivul pentru care eram în al nouălea cer? Celelalte
scrisori de refuz nu fuseseră nici măcar semnate; nu era niciun
indiciu că cineva îmi citise poeziile. Iată însă că acest editor de
la Esquire citise ce‑i trimisesem și i‑au plăcut suficient de mult
încât să‑mi răspundă personal! Am fixat scrisoarea în mijlocul
peretelui pe care erau prinse și celelalte.
Esquire a fost una dintre revistele pentru care am scris ca
liber‑profesionist. Auzisem despre un bărbat care locuia în
Harlem, pe nume Hubert Fauntleroy Julian, care fusese cunos-
cut cândva drept Vulturul Negru. În timpul celui de‑al Doilea
336       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
Război Mondial fusese pilot într‑o unitate de soldați negri, iar
după aceea lucrase în Etiopia ca organizator al forțelor aeriene
ale împăratului Haile Selassie. Mai mult, Julian susținea că a
fost foarte aproape de a‑l asasina pe Mussolini. Un editor de la
Esquire pe care îl știam m‑a însărcinat să‑i iau un interviu lui
Julian, ceea ce am și făcut. Aveam să descopăr că Julian trăia
într‑o lume imaginară: „Pune mâna pe pielea mea”, mi‑a spus
după ce stătuserăm de vorbă câteva ore. „Crezi că așa arată pie-
lea unui om de 70 de ani? Firește că nu. Și vrei să știi de ce?
Pentru că la fiecare 10 ani mă duc pe planeta Krypton pentru o
transfuzie de sânge. Asta mă face să mă simt și să arăt tânăr.”
Deci Julian se credea Superman!
Am scris articolul, dar când să‑l predau, am aflat că editorul
meu fusese înrolat în Garda Națională, iar cel care îl înlocuia
nu era deloc interesat de viața Vulturului Negru. Am primit
doar un mic procent din suma pe care o convenisem și am fost
supărat o săptămână întreagă, până când Playboy mi‑a oferit
primul contract. I‑am convins că merita să fac un interviu des-
pre un antreprenor iconoclast, pe nume E. Joseph Cossman,
care făcuse avere dintr‑o afacere cu comenzi prin poștă și apoi
a scris o carte despre asta. Am luat avionul spre Palm Springs
și am petrecut trei săptămâni intervievându‑l pe Cossman, apoi
m‑am întors la New York și am lucrat la articol cam o lună.
După ce l‑am predat, am fost contactat de editor: îi părea
extrem de rău, dar dăduse în lucru alte cinci articole despre
astfel de escroci, sperând ca trei dintre ele să fie bune. Era
prima dată în cariera lui când se întâmpla să‑i placă toate cele
cinci articole și, pentru că eram ultimul venit, am fost pe ulti-
mul loc în ierarhia lui: „Nu am loc să public articolul tău și nu
voi avea în următorii doi ani și jumătate, pentru că trebuie să le
găsesc loc celorlalți dinaintea ta. Așa că mai bine încerci să‑l
vinzi în altă parte”.
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       337
 Mi‑a stat pe limbă să‑i spun „Păstrează‑l, pot să aștept”, dar
am încercat să mă comport ca un profesionist și am acceptat
un onorariu mai mic decât suma convenită. Niciuna dintre cele
două reviste pentru care voiam cel mai mult să scriu, Esquire și
Playboy, nu aveau să publice ceea ce scrisesem pentru ele. Asta
m‑a durut. Chiar am plâns. Aveam 25 de ani, voiam să fiu un
jurnalist liber‑profesionist, nu voiam onorarii mai mici decât
sumele stabilite prin contract. Dar ce puteam face?
În loc să‑mi strâng jucăriile și să‑mi caut o slujbă adevărată,
am devenit și mai hotărât să reușesc. Pe cât de mult voiam să
le demonstrez acelor redactori care îmi respinseseră poeziile
că greșesc, pe atât voiam să‑mi demonstrez mie însumi că pot
scrie pentru reviste cu acoperire națională. Am fost inspirat de
Martin Eden, personajul lui Jack London, ale cărui povestiri
i‑au tot fost refuzate până când, într‑un final, a avut succes și
toate acele povestiri au început să‑i fie publicate. Am ignorat cu
bună știință faptul că Eden, personajul, s‑a sinucis.
Însă după ce am spart gheața la Playboy, interviurile au înce-
put să vină cu regularitate. După cele cu Henry Winkler și
Barbra Streisand au urmat cele cu Dolly Parton, Brando,
Pacino, Steve Martin, George C. Scott, James A. Michener,
Henry Fonda, Patty Hearst și Luciano Pavarotti, pe care le‑am
menționat pe parcursul acestei cărți. Eram pe val. A urmat, apoi
interviul cu Truman Capote. L‑am intervievat pentru canalul
Playboy difuzat prin cablu, iar când am terminat l‑am întrebat
dacă am putea continua interviul și pentru revistă. Editorul
meu, Barry Golson, abia aștepta. Iar la capătul unei după‑amie-
ze lungi cu Capote, m‑am întâlnit la cină cu Golson și cu
Christie Hefner, în Manhattan, și le‑am spus: „Va fi cel mai citat
interviu al anului!”. Eram atât de încrezător, atât de încântat de
replicile scandaloase ale lui Capote! Golson a fost de acord cu
mine, după ce a citit ce‑i dădusem, dar Don Gold, redactorul‑șef
338       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
de la acea vreme – nu. Și nici lui Arthur Kretchmer, directorul
editorial. Golson chiar mi‑a relatat ce a spus Gold despre inter-
viu: „E oribil!”.
Poate că lui i se părea oribil, dar mie îmi plăcea foarte mult
și credeam că e un text valoros. Capote a fost prea acid pentru
gusturile lor, dar interviul era prea original pentru a nu fi publi-
cat, așa că am spus că vreau să‑mi răscumpăr interviul… ceva
ce n‑aș sfătui pe niciun jurnalist să facă. În acest caz însă, eram
de părere că interviul cu Capote putea să se vândă foarte bine
și că merita, așadar, să‑l am în posesie. La puțin timp după ce
am răscumpărat drepturile asupra interviului, în 1984, Capote
a murit, la vârsta de 59 de ani. Moartea lui a luat pe toată lumea
prin surprindere. Două săptămâni mai târziu, vindeam intervi-
ul către New American Library, iar în șase luni îl publicam
într‑o carte cu titlul Conversations with Capote, în ediție carto-
nată. Cu o introducere scrisă de James Michener, cartea a ajuns
pe multe liste de bestselleruri, inclusiv pe primul loc în clasa-
mentul publicației Village Voice și al unui ziar din San Francisco.
Cartea a fost apoi publicată în Anglia, Japonia, Germania,
Franța, Spania, Austria, Cehoslovacia și Polonia. Mai primesc
și acum bani pe drepturi de autor.
Refuzul de a fi publicat nu este singurul lucru neplăcut căru-
ia trebuie să înveți să‑i faci față atunci când lucrezi cu editorii.
Mai trebuie, de asemenea, să fii credibil – un aspect destul de
important, de altfel. Când intervievezi sau când faci inter­­
viul‑portret al unei persoane, ceea ce vinzi, de fapt, sunt
cuvintele­ei și câteodată aceasta protestează pentru că nu și
le mai recunoaște. „N‑am spus niciodată asta” sunt cuvintele
care fac ca oricărui redactor să i se ridice părul pe spinare. Și
probabil că le aude des. Deci trebuie să fii pregătit să‑ți susții
interviul cu înregistrări sau cu transcrierea acestuia, care oferă
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       339
dovezile necesare că într‑adevăr interlocutorul tău a făcut
afirmațiile respective.
Sunt și situații în care redactorul se răzgândește în privința
unui interviu pe care te‑a pus să‑l faci. Atunci te trezești între
ciocan și nicovală. Adică tu te străduiești să obții acordul inter-
locutorului pentru interviu și, când în cele din urmă reușești,
toată chestia rămâne în aer. Ce faci în cazul ăsta? Mi s‑a întâm-
plat și mie asta cu Saul Bellow. Visam să‑i iau un interviu încă
de pe vremea când, adolescent fiind, îi citisem romanele, dar
Playboy nu fusese niciodată interesat de el – probabil că era
prea intelectual, prea deștept, cu o audiență mult prea scăzută,
prea puțin interesant pentru tinerii de 19 ani. În fine. Dar n‑am
renunțat niciodată la ideea de a‑l intervieva. Am menționat
interviul cu Bellow la fiecare doi ani și, în cele din urmă, după
aproape 10 ani de refuzuri, am primit OK‑ul. Așa că am sunat
la universitatea unde preda și am vorbit cu asistentul lui.
Bellow nu se simțea bine și nu putea face față unui interviu
solicitant.
— E un „nu” categoric sau aș putea încerca din nou peste
șase luni?, am întrebat eu.
— Mai încercați, dacă vreți, mi s‑a spus.
Și am revenit după șase luni. Încă se recupera, mi s‑a spus,
și, în plus, lucra la un roman. Așa că am așteptat încă șase luni,
am revenit și, de data asta, am primit un răspuns afirmativ.
Saul Bellow era de acord să‑mi dea interviul.
Mi‑am sunat imediat redactorul, ca să‑i dau vestea cea
bună, iar el mi‑a spus:
— Te caut eu.
„Te caut eu”? De ce?
Pentru că, aveam să aflu în curând, cei de la Playboy consi-
derau că un interviu cu Saul Bellow nu va vinde prea multe
340       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
exemplare și, în plus, nu credeau că interviul se va face. Dar
aveam o înțelegere, interviul fusese stabilit! Îmi trebuise un
an întreg ca să‑l conving pe Bellow. Cum aș fi putut salva
situația asta?
Și iată ce‑am făcut. I‑am zis editorului că nu‑i puteam spune
lui Saul Bellow că nu ne mai interesează un interviu cu el, pur
și simplu nu puteam să fac asta. Din moment ce redactorul‑șef
fusese cel care luase hotărârea, am hotărât să‑i scriu acestuia
și să‑i spun că Saul Bellow are dreptul la o explicație, măcar din
politețe, și că ea ar trebui să vină din partea conducerii, nu a
mea. Câteva zile mai târziu, redactorul m‑a sunat și mi‑a spus
că am undă verde să fac interviul. Se pare că nici șeful lui ierar-
hic nu era în stare să‑i spună lui Bellow că nu este suficient de
interesant pentru Playboy.
Și ca un final fericit la această poveste, interviul acela a fost
primul înscris de Playboy la concursul National Magazine
Awards* la categoria non‑ficțiune.
Sunt apoi situații când un editor nu se poate decide dacă
vrea să publice interviul sub formă de întrebări și răspunsuri
sau sub formă de profil, adică un portret al celui intervievat.
Când îi luam un interviu Luciei Rijker pentru revista Penthouse,
i‑am arătat redactorului câteva dintre lucrurile pe care mi le
spusese în interviu, iar el a decis că ar trebui să‑l lăsăm sub
formă de întrebări și răspunsuri. După ce l‑a citit și pentru că
i‑a plăcut cum sună introducerea, m‑a întrebat dacă n‑aș putea
face totuși restul interviului sub formă de proză, așa că l‑am
rescris. Dar apoi s‑a răzgândit din nou și, cerându‑și scuze,
mi‑a spus că poate ar fi mai bine să‑l lăsăm sub formă de între-
bări și răspunsuri. Curând după asta, și‑a pierdut slujba, iar
interviul a fost publicat sub forma unui portret.
*  Premii oferite revistelor, pentru excelență. (n. red.)
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       341
 ◊ ◊ ◊
De cele mai multe ori, redactorii nu au de‑a face cu cei pe
care îi intervievezi. Rolul lor este să vină cu idei înainte de rea-
lizarea interviului și câteodată îți cer să te concentrezi pe anu-
mite aspecte. Când un redactor face sugestii, ascultă ce are de
spus. La urma urmei, el este cel care îți va redacta interviul. El
este primul și cel mai sever cititor al tău. Când un redactor îmi
spune să nu uit să‑l întreb pe Kiefer Sutherland despre formațiile
pe care le‑a descoperit sau pe Robin Williams, despre colecția
lui de biciclete, îmi iau notițe și asta mă ajută mult, mai târziu.
Redactorii au un barometru social și politic mai bun decât al
meu. Recent, în timpul unui prânz, dacă n‑aș fi stat lângă noul
director editorial de la Playboy, aș fi umblat și‑acum după John
Updike și Tom Wolfe – amândoi au refuzat, în trecut, cererile
revistei de a fi intervievați. Amândoi sunt scriitori importanți,
de calibrul celor care au mai apărut în interviurile Playboy –
Bellow, Joyce Carol Oates și James A. Michener. Dar directorul
editorial mi‑a spus că preferă ca acești scriitori geniali, John
Updike și Tom Wolfe, să apară ca autori de articole, nu doar ca
intervievați. La fel credea că trebuie să stea lucrurile și cu Don
DeLillo, Philip Roth, David Foster Wallace și T.C. Boyle, pre-
cum și cu prezentatori ai unor emisiuni de televiziune precum
Peter Jennings, Dan Rather și Tom Brokaw. Aceștia doar relatau
știrile, nu erau subiectul lor. N‑am fost neapărat de acord cu el,
dar în mod cert a fost bine să știu ce gândea. Un an mai târziu,
când a fost dat afară, m‑am bucurat că puteam să vânez, din
nou, nume importante de scriitori ca subiecți pentru interviu-
rile mele.
Uneori, redactorii vor să intervievezi pe cineva din motive
personale și, întrucât de ei depinde să fii plătit, trebuie să faci
asta. Redactorul revistei Newsday, ediția de duminică, mi‑a
342       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
cerut odată să scriu un articol despre posesorii de acvarii. M‑am
întrebat, firește, de ce era interesat de subiectul ăsta și mi‑a
spus că fiul lui primise niște pești tropicali și un acvariu și că
voia să afle mai multe despre asta. Așa că în următoarele câteva
săptămâni am intervievat câțiva acvariști și am descoperit că,
după fotografie, e hobby‑ul cu cei ai mulți adepți din Statele
Unite. Am stat de vorbă cu oameni care erau la fel de pasionați
de speciile de neoni negri și corydoras cum sunt colecționarii
de cărți de exemplarele purtând semnătura lui Cormac
McCarthy și Stephen King. Când am predat articolul, editorul
meu s‑a uitat cât e de lung și mi‑a spus:
— 3 000 de cuvinte! Cine o să citească un articol de 3 000
de cuvinte despre pești?
— Ce s‑a întâmplat cu peștii fiului tău?, l‑am întrebat.
— Au murit.
Barbra Streisand mi‑a spus ca vrea să citească transcrierea
interviului, la sfârșit, ca să fie sigură că n‑a spus nimic supărător
pentru mama sa. I‑am spus că asta nu se poate, pentru că știam
că, dacă transcrierea ar fi ajuns la ea, atunci n‑ar fi verificat
numai lucrurile care ar fi putut să o supere pe mama ei. În
schimb, Barbrei i se părea o cerere rezonabilă. Voia doar să
citească transcrierea, nu să facă modificări, dar eu am fost ferm
pe poziție. Așa că a încercat o tactică diferită:
— Dar dacă redactorul tău ar fi de acord?
M‑am luminat imediat. Redactorul meu n‑ar fi niciodată de
acord cu așa ceva! De fapt, niciun alt editor n‑ar fi. Așa că i‑am
spus:
— Dacă el e de acord, atunci poți face ce vrei. O să‑l întreb.
— Hai să‑l sunăm acum, a zis ea.
— Acum? Încă mai lucrăm la interviu, Barbra, hai să nu ne
abatem de la ce facem.
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       343
 — Ce număr are?
L‑am sunat și, din nefericire, a răspuns.
— Barry, am început eu, sunt cu Barbra…, dar înainte de a
termina ce aveam de spus, Streisand mi‑a luat telefonul din
mână.
— Barry, sunt Barbra, a zis ea, cu vocea ei seducătoare de
divă de cinema.
Zâmbeam, convins că editorul meu o va refuza, încât nu
mi‑a trecut nicio secundă prin minte că se va emoționa atât de
tare vorbind la telefon cu o stea de talia lui Streisand. Că se va
înmuia numai la auzul vocii ei. Dar exact asta s‑a întâmplat.
Barbra i‑a spus că e îngrijorată ca nu cumva să o rănească pe
mama ei și cum puteam fi așa de lipsit de inimă încât să n‑o las
să arunce o privire pe ceea ce spusese – nu voia să modifice
nimic, era doar pentru liniștea ei sufletească. A dat din cap de
două ori, a zâmbit triumfal și mi‑a dat telefonul.
— Cred că tocmai ți‑am făcut figura, mi‑a spus Barry,
morocănos.
A fost încă o lecție. Redactorii nu sunt în linia întâi. Ei stau
în birourile lor și cel mai adesea interacționează cu oamenii la
telefon sau la o masă de prânz. Când au de‑a face cu cineva
celebru, se comportă ca niște oameni oarecare, de pe stradă. Se
intimidează, rămân fără glas. Spun „da” fără să stea pe gânduri.
Vor să se facă plăcuți.
Ceva asemănător s‑a întâmplat din nou, doi ani mai târziu,
după ce terminasem interviul cu Al Pacino. Eram acasă, în Los
Angeles, editam interviul, când am primit un telefon de la edi-
torul meu:
— Sunt aici cu Al Pacino, mi‑a spus el.
— Imposibil, am răspuns eu, Al Pacino n‑ar veni la tine la
birou.
344       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
— Bună, Larry, s‑a auzit vocea inconfundabilă a lui Pacino.
— OK, ce se întâmplă acolo?, am întrebat eu.
— Al a venit la mine pentru că e îngrijorat în legătură cu ceva
ce ți‑a spus despre recrutare, mi‑a zis editorul meu.
— Al, am răspuns eu șocat, nu‑mi spune că ești îngrijorat că
o să ai probleme cu armata. Ești prea bătrân ca să mai fii
recrutat.
— Chestiile astea sunt foarte ciudate, a spus Pacino. Nu‑mi
pasă de nimic altceva din ce ți‑am spus, dar chestia asta poate
că ar fi mai bine să o lăsăm deoparte…
Am început să râd. Așadar, dintre toate lucrurile pe care mi
le spusese, Pacino își pierdea somnul din cauza unor comenta-
rii despre cum a tras el chiulul de la recrutare. Oricât de absurdă
era nelinștea lui, îi înțelegeam îngrijorarea – eu însumi m‑am
chinuit ani întregi încercând să evit recrutarea.
— Bun, până la urmă de ce mă mai suni?, l‑am întrebat eu
pe redactorul meu, Barry.
— Pentru că n‑am vrut să mai fiu de acord cu ceva fără să te
întreb întâi pe tine, mi‑a spus Barry, făcând aluzie la incidentul
cu Barbra Streisand.
— Da, sigur, fă ce crezi, am spus.
Nu era o chestie chiar așa de importantă pentru mine, dar
m‑a învățat ceva, și anume că vedetele iau în serios ce spun
suficient de mult, încât să‑și facă apariția în mod neașteptat,
folosindu‑se de faimă și elementul de supriză pentru a obține
ceea ce doresc. Numai că, de data asta, m‑am putut baza pe
redactorul meu că mă va lăsa pe mine să iau decizia finală.
Același editor mi‑a spus, după ce mă întorsesem din Tahiti,
de pe insula lui Brando, că voia ca în interviu să se regăsească
numai 10% din ceea ce îmi spusese Brando despre indieni. Am
protestat, pentru că 90% din conversațiile cu Brando erau des-
pre asta. Numai că editorul știa foarte bine cât ar fi fost dispuși
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       345
cititorii să digere pe acest subiect și a fost ferm pe poziție. Iar
editarea interviului a devenit o bătaie de cap cumplită!
Redactorii nu sunt ușor de mulțumit. La Festivalul de carte
Los Angeles Times din 2003, organizat în campusul UCLA, Rick
Barry a spus: „Ei sunt dușmanul. Sunt de o răutate fără margini.
Sunt niște canalii”. Dar, fără ei, niciunul dintre noi, inclusiv
Barry, n‑am fi publicați. Îi iubești sau îi urăști, în final depinzi
de ei. Nu se poate fără redactori, nu poți să‑i ocolești decât dacă
îți lansezi propria revistă sau pagină de internet și îți plătești
singur interviurile.
Dar redactorii, la rândul lor, ce cred despre toată povestea
asta, despre colaborarea cu jurnaliștii și cu agenții de presă,
despre alegerea subiectelor și editarea interviurilor? Am între-
bat opt redactori de reviste experimentați dacă ar fi de acord
să‑mi răspundă la câteva întrebări și, cu toate că s‑au plâns că
sunt copleșiți de treabă și că sunt ocupați, în cele din urmă toți
și‑au făcut timp să‑mi răspundă. Ce urmează mai jos sunt între-
bările la care cred că toți jurnaliștii ar dori să li se răspundă,
urmate de răspunsurile redactorilor, discuția având formatul
unei mese rotunde. Ia răspunsurile în serios, pentru că, în cele
din urmă, ei au ultimul cuvânt.
Redactorii
Stephen Randall (redactor‑șef, Playboy), Peter Bloch
(redactor, Penthouse), Andrew Essex (redactor‑șef, Details,
fost jurnalist și redactor la The New Yorker, Entertainment Weekly
și Salon.com), Heidi Parker (în prezent, redactor‑șef al ediției
de pe Coasta de Vest a revistei Playboy; dar când a avut loc
această discuție era încă redactor la revista Movieline), Barry
346       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
Golson (fost redactor la Playboy, TV Guide și Yahoo), Bill
Newcott (director editorial la AARP the Magazine, fost redac-
tor la Modern Maturity), Janice Min (editor, US) și Will Dana
(secretar de redacție, Rolling Stone).
1. De ce credeți că a crescut așa de mult numărul interviurilor care
apar în reviste?
STEPHEN RANDALL (PLAYBOY): Interviurile Q&A* sunt mai ușor de
digerat pentru cititori decât interviurile‑portret** – mai ales portretele
lungi –, pentru că astea cer mai mult timp și efort ca să fie citite. Câtă
vreme revistele răspund nevoilor cititorilor tineri și sunt în competiție cu
programele TV și cu internetul, articolele scurte, ușor de citit, încep să le
înlocuiască pe cele mai solicitante. Nu e o concesie făcută calității, pentru
că multe interviuri Q&A sunt mai bune decât multe interviuri‑portret.
ANDREW ESSEX (DETAILS): Pentru că lumea în care trăim este devotată
total cultului celebrității, interviul este o lingua franca. Este o monedă
universală. E, fără excepție, subiectul unificator în această țară, indiferent
că e bine sau rău acest lucru.
WILL DANA (ROLLING STONE): Interviurile au constituit produsul de
bază al revistelor pe toată perioada în care eu am lucrat în branșă, cam
15 ani. În prezent sunt mai multe reviste decât înainte și există un interes
mult mai mare pentru viața celebrităților decât oricând. Însă principalul
motiv al creșterii numărului de interviuri este că revistele pur și simplu
nu mai pot obține la fel de mult timp cu o vedetă ca în alte vremuri,
fiindcă vedeta este foarte solicitată. Interviul este forma cea mai eficientă
de a exploata un minimum de timp pe care îl are la dispoziție o vedetă.
*  Prescurtare de la questions & answers – interviuri de tip întrebări și răspunsuri.
(n. red.)
**  În engleză, în original, profile. (n. red.)
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       347
BILL NEWCOTT (AARP): Alături de articolele de investigație, interviurile
de mare întindere sunt printre puținele lucruri pe care o revistă le oferă
în mod exclusiv. Intervievatorul dedică mult timp pregătirii interviului,
iar partenerul său de discuție se gândește cu seriozitate la ce ar putea fi
întrebat și se întâlnesc într‑o zonă comună, fără nevoia de a epata, fără
răspunsuri calculate, fără teama că ar putea apărea tăceri stânjenitoare.
Cel mai apropiat lucru de interviul din presa scrisă pe care mijloacele de
informare electronice îl pot oferi este, poate, emisiunea lui Charlie Rose,
dar chiar și interviurile lui depind, în ultimă instanță, de efortul
jurnaliștilor care fac munca de documentare.
JANICE MIN (US): Interviurile sunt fascinante pentru cititori. Într‑o eră a
celebrității – indiferent dacă e vorba despre o celebritate de la Hollywood
sau despre oameni importanți într‑un sens mai larg – e întotdeauna
fascinant să „auzi” vocea cuiva care a fost idolatrizat de presă.
PETER BLOCH (PENTHOUSE): Cred că din ce în ce mai multe ziare și
reviste publică interviuri întrucât capacitatea de atenție a cititorilor a
scăzut și interviurile pot fi tăiate mai ușor în bucăți mai mici, ușor de
digerat de cititor. Plus că sunt mult mai ușor de editat decât articolele
lungi și, cu siguranță, mai ușor de „scris”.
HEIDI PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Societatea noastră e
din ce în ce mai interesată de oameni și de experiențele lor personale.
Internetul, telefoanele inteligente, celularele și e‑mailul îi înstrăinează
tot mai mult pe oameni, pentru că ei nu mai discută față în față și deci
comunicarea e lipsită de profunzime. Cât de des își mai împărtășește
cineva sentimentele cu prietenul apropiat, la o cafea? Să citești despre
experiențele foarte personale ale unor străini devine o formă de
compensație.
348       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
BARRY GOLSON (PLAYBOY, TV GUIDE, YAHOO): Pentru că: a) cititorilor le
plac interviurile și b) jurnaliștii au impresia că e mai ușor să faci un
interviu Q&A decât un interviu‑portret. Ceea ce poate fi adevărat, dar,
dacă e cu adevărat bun, atunci nu e ușor de făcut și cere mai mult efort,
nu mai puțin.
2. Care este diferența dintre un interviu‑portret și un interviu Q&A
și pe care îl preferați?
BLOCH (PENTHOUSE): Ca cititor, prefer un interviu‑portret bun, în locul
unui interviu Q&A, dar, ca editor, interviurile Q&A sunt mai ușor de
prezentat cititorilor și mult mai ușor să le găsești un loc în revistă,
indiferent cât spațiu de tipar ai la dispoziție.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): În cazul unui interviu‑portret,
jurnalistul examinează cariera cuiva și o sumarizează în propriile‑i
cuvinte. Într‑un interviu Q&A, totul e „pe față” și obții informația direct
de la sursă, nu este repovestită de un jurnalist. Prefer interviul Q&A,
pentru că presupune mai puțin efort de editare.
GOLSON (YAHOO): Diferența este evidentă. Îmi plac interviurile‑portret
atunci când oamenii care fac parte din viața celui intervievat oferă
informații esențiale în a‑l înțelege pe acesta, indiferent dacă vin cu păreri
pro sau contra. Și când conjunctura e la fel de interesantă ca și oamenii.
Îmi plac interviurile Q&A când centrul de interes al textului cade pe ideile
și pe cuvintele persoanei intervievate.
NEWCOTT (AARP): Îmi place interviul Q&A mai ales atunci când invitatul
este cunoscut de cititor. În acest caz, nu ești nevoit să‑i faci un portret
din cuvinte lui Henry Kissinger, conducând din spatele biroului său, ori
lui Susan Sarandon, însoțindu‑și fiecare cuvânt de anumite gesturi. Și
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       349
când cei doi parteneri de discuție nu se iau foarte tare în serios, atunci e
și mai bine!
Interviul‑portret este util atunci când prezinți personajul și, sincer
vorbind, îi faci puțină publicitate, pentru că încerci să‑i convingi pe ceilalți
de ce merită să citească textul. Îi descrii în mediul lor – acasă, la birou
sau într‑un loc reprezentativ – și din când în când întrerupi șirul
întrebărilor pentru a oferi date biografice. Inevitabil, jurnalistul devine și
el subiectul interviului, dar nu întotdeauna într‑un mod fericit – în afară
de cazul când ai pus mâna pe un jurnalist cu adevărat talentat, ale cărui
digresiuni și observații sunt la fel de cuceritoare ca ale invitatului, sau
poate chiar mai mult.
DANA (ROLLING STONE): Ca redactor, prefer oricând un interviu‑portret
bun. Dar pentru a obține asta e nevoie ca jurnalistul să aibă un acces total
la viața celui intervievat. Și, de asemenea, e nevoie de talent la scris.
Uneori, interviul Q&A este modalitatea cea mai eficientă de a ajunge la
interlocutor.
RANDALL (PLAYBOY): Un interviu Q&A se bazează doar pe întrebările
intervievatorului și răspunsurile celui intervievat. Un interviu‑portret
poate să cuprindă ideile și părerile unei terțe persoane, dar și alte
informații. De asemenea, perspectiva celui care face interviul și talentul
său descriptiv joacă un rol uriaș în realizarea unui portret – descrierea
casei unei vedete, de exemplu, îi poate spune cititorului mai multe lucruri
despre acea vedetă decât cele mai deștepte întrebări de pe fața
pământului.
Ca regulă generală, cred că interviul Q&A are mai multă forță, e mult
mai direct. Îți dă sentimentul că ești aproape de cel despre care se scrie.
Iată de ce le preferă cititorii tineri și sunt văzute ca un competitor firesc
al televiziunii și al internetului. (Asta este adevărat în cazul interviurilor
bine făcute – sincer, nu știu ce e mai rău: un interviu‑portret plictisitor
sau un interviu Q&A plictisitor. E un chin să le citești, în egală măsură.)
350       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
Ca redactor de revistă, prefer interviurile Q&A – par mai potrivite
pentru Playboy și pentru felul în care arată lumea, astăzi. Ca cititor, am o
dilemă. Îmi plac amândouă, deși, ca să fiu sincer, când răsfoiesc o revistă,
mai tot timpul arunc o privire pe câte un interviu Q&A, ceea ce nu mi se
întâmplă neapărat cu un portret. Ca să citesc un interviu‑portret trebuie
să mă intereseze persoana respectivă. Interviurile Q&A sunt mult mai
ușor de vândut – te trezești că ești prins de text, chiar și când nu te
interesează personajul. Interviurile‑portret nu sunt atât de accesibile și
necesită o anumită motivație pentru lectură, dar tot le citesc.
ESSEX (DETAILS): E o diferență uriașă! Într‑o lume perfectă, portretul
depinde mai mult de talentul celui care ia interviul și apoi îl transcrie,
precum și de capacitatea lui de a se distanța de ceea ce spune vedeta
respectivă. Interviul Q&A este mult mai ușor de realizat, necesită o simplă
transcriere, deci este mai expeditiv. Probabil că unii privesc portretul ca
pe o formă de interviu depășită.
MIN (US): Noi, la revista US, am constatat că interviurile scrise fără
colaborarea deplină a celui intervievat pot fi foarte informative, mai ales
dacă există informații noi care creează o aură de controversă în jurul
acestuia. Pentru că, în această situație, sunt nenumărate alte persoane
care îl cunosc pe cel intervievat și vor să vorbească, să‑și exprime opiniile,
să ofere informații, ceea ce ajută la crearea unui context pentru
înțelegerea acelei persoane. Deseori, cele mai bune articole – și cele mai
revelatoare – sunt cele realizate fără cooperarea deplină a personajului
principal. Poți să obții, astfel, un interviu mai consistent, mai bine
documentat, întrucât nu mai ești împovărat de acele constrângeri
interioare pe care le simți – conștient sau nu – atunci când beneficiezi de
întreaga cooperare a subiectului interviului. Alte interviuri‑portret, cele
în care subiectul cooperează și, în plus, te pune în legătură cu alte surse
de informație relevante – mama, un prieten, un frate, o soră, un coleg de
serviciu –, pot fi, de asemenea revelatoare. În interviurile per se cu cel mai
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       351
de succes, de tip Q&A, persoana intervievată este cineva despre care
lumea abia așteaptă să afle lucruri noi. Hugh Grant este foarte spiritual,
George Clooney e fermecător. Ajută foarte mult când persoana intervievată
este faimoasă sau are o personalitate interesantă – astfel, e garantat că
publicul cititor va fi interesat de ce are de spus. De asemenea, interviurile
Q&A sunt utile atunci când nu vrei să te pierzi în pălăvrăgeala care
adeseori acompaniază poveștile despre celebrități – acele interviuri care
încep mereu cu descrierea întâlnirii celor doi parteneri de discuție într‑un
restaurant și cu comentarii despre cât de surprins este el, jurnalistul, de
felul în care arată în realitate cel intervievat, ce mănâncă (și mai ales cât)
etc… Interviurile Q&A te duc direct la subiect.
3. Ce înseamnă un interviu bun?
RANDALL (PLAYBOY): Nu cred că există o singură regulă. Îmi place să fiu
luat prin surprindere (iar asta înseamnă să descopăr că acel cineva pe
care îl admir este într‑adevăr nebun sau viceversa). Îmi place să mă facă
să mă simt bine. Îmi place să râd. Îmi plac controversele. Îmi plac
informațiile. Îmi place să intru în lumi noi și diferite. Îmi place să mă simt
ca și când l‑aș fi întâlnit pe cel intervievat în confortul casei mele. Multe
interviuri mi‑au plăcut în multe feluri. Cel mai mare păcat: interviurile
plictisitoare și/sau cele cu întrebări pe care le‑ai mai auzit înainte. În
astfel de situații, rareori contează cine este cel intervievat. Pot citi un
interviu cu oricine, chiar dacă nu mă interesează persoana respectivă (de
exemplu, un șofer NASCAR), iar dacă e un interviu bun, atunci îmi face
plăcere să‑l citesc. Pe de altă parte, chiar dacă sunt fascinat de cel
intervievat (de exemplu, David Letterman), un interviu prost nu merită
efortul de a fi citit. Asta este opinia mea ca cititor. Ca redactor, sunt
uneori în situația de a publica interviuri proaste cu oameni interesanți,
pentru că e bine pentru revistă.
352       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
BLOCH (PENTHOUSE): Cele mai bune interviuri sunt acelea care îi fac pe
cititori să se simtă de parcă ei înșiși ar sta de vorbă cu cel intervievat.
ESSEX (DETAILS): Sunt doi factori importanți: unul este acela că persoana
intervievată e „atinsă de metafizică”, vorbește bine sau are cât de cât
simțul umorului. Celălalt este abilitatea intervievatorului de a extrage
informații interesante.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Când cineva este sincer și
împărtășește povești interesante despre sine, care ne arată cine este el
cu adevărat. Inimă. Suflet. Umor.
GOLSON (YAHOO): Un intervievator informat, abil în a pune întrebări și
care este dispus să lase deoparte întrebările pregătite ca să poarte o
conversație adevărată; și un invitat care vorbește clar – nu neapărat
elocvent, dar clar, limpede.
MIN (US): Un interviu bun este acela în care cel intervievat (sau agentul
de presă al acestuia) nu stabilește reguli referitoare la ce subiecte pot fi
sau nu abordate. Ajută, de asemenea, ca acela căruia i se ia interviul să
fie relaxat, deschis, spontan. Timpul poate, de asemenea, să îngroape un
interviu. La noi, la revista US, am luat interviuri unor vedete care ne‑au
acordat doar 15 minute. Rareori un astfel de interviu este reușit, iar de
cele mai multe ori nici măcar nu e publicat.
NEWCOTT (AARP): Dacă cel căruia îi iei interviul îți împărtășește chiar și
numai un episod personal din viața lui într‑un fel în care n‑a mai făcut‑o,
atunci ești pe cale să faci un interviu foarte bun. Când Henry Kissinger ni
s‑a confesat că, la început, a susținut războiul din Vietnam pentru că,
spunea el, „n‑am înțeles suficient de bine despre ce era vorba”, când
Harry Belafonte a spus, reamintindu‑și de Paul Robeson, „L‑am iubit”
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       353
sau când Maya Angelou a spus, spontan, că se gândește la propriul ei corp
ca la o ureche uriașă… ei bine, îți poți construi mare parte din articol în
jurul unor astfel de afirmații. Oamenii, în special cei care își câștigă
existența vorbind despre ei înșiși sunt notoriu de neinteresanți. Unul
dintre cei mai buni jurnaliști ai noștri a petrecut o zi întreagă cu un
prezentator de top din televiziune, iar acesta a evitat, toată ziua,
întrebările personale.
DANA (ROLLING STONE): Primul lucru de care ai nevoie ca să obții un
interviu bun este un interlocutor interesant. Cineva care nu se exprimă
clar, limpede, care nu e volubil sau care nu este dispus să răspundă la
toate întrebările se va dovedi un mare obstacol în a obține un interviu
bun. Al doilea lucru, ca importanță, este pregătirea interviului.
Întotdeauna cred că este bine să fii superpregătit. Și asta, nu ca să‑i
adresezi interlocutorului tău o mulțime de întrebări obscure. Dacă ești
pregătit, îl faci pe interlocutorul tău să se relaxeze. Va simți că ți‑ai făcut
lecțiile. Dacă este un interviu amical, asta îl va face să se destindă și să‑ți
povestească lucruri interesante. Dacă abordarea are caracterul unei
investigații, va ști că‑i va fi greu să evite întrebările inconfortabile.
Un alt lucru pe care trebuie să‑l ai în vedere este acela că oamenilor
le place să li se acorde atenție, asta face parte din natura umană. Dacă
jurnalistul este bine pregătit și e la curent cu viața și cu realizările
interlocutorului, atunci mai mult ca sigur că acesta se va simți flatat. Iar
când oamenii sunt flatați, au tendința să fie mai generoși. Cred, așadar,
că e un truc bun ca la începutul interviului să‑i dai de înțeles celui cu care
stai de vorbă că știi multe despre el.
4. Aveți o structură pe care o urmați într‑un interviu?
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Îmi plac interviurile care au
structuri neobișnuite. Nu e nimic mai groaznic decât un interviu previzibil,
în trei acte.
354       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
BLOCH (PENTHOUSE): Nu caut o structură anume într‑un interviu – este
destul de ușor să obții asta la editare.
MIN (US): Nu caut, neapărat, o structură anume. Mai degrabă vreau ca
interviul să fie cât mai revelator cu putință. În special în interviurile cu
vedete, îți dai seama de la un kilometru distanță când un răspuns sau o
replică e pregătită dinainte. Așa cum jurnaliștii au propria agendă – adică
vor să atingă subiectele X, Y și Z –, tot așa și cei intervievați vor să
vorbească despre anumite lucruri. Vor să‑și promoveze propriul proiect,
să spună ceva legat de o știre, să evite întrebările dificile. Este treaba celui
care pune întrebările să găsească portițe, în timpul interviului, ca să‑l facă
pe interlocutor să spună ceva spontan și improvizat, care adaugă căldură
și intimitate poveștii.
DANA (ROLLING STONE): Nu este necesar să ai dinainte o structură
prestabilită.
RANDALL (PLAYBOY): În mod cert vreau ca interviul să aibă structură –
început, cuprins și încheiere –, dar nu una anume. În principiu, e mai
bine dacă lucrurile interesante, de actualitate, sunt la început, iar istoria
personală, copilăria etc. sunt lăsate mai spre final, dar sunt sigur că există
și excepții.
ESSEX (DETAILS): Ideal ar fi să nu existe o structură, o schemă prestabilită.
Ar trebui să existe un soi de structură și o arhitectură interne, dar asta ar
presupune că s‑a urmat o formulă‑standard – și, deși sunt multe formule,
nu e recomandabil să o impui de la bun început.
NEWCOTT (AARP): Singura libertate pe care ne‑o luăm cu interviurile
Q&A este să le dăm o formă la final, după ce interviul este gata. Facem
legătura între segmentele semnificative din dialog, care s‑au petrecut în
momente diferite ale interviului, poate chiar la o oră distanță. Iar
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       355
interlocutorii sunt de acord cu asta. Așa că eu prefer un interviu în forma
sa brută, care să semene cu o conversație spontană, chiar incoerentă. Este
timp suficient să impui o ordine mai târziu.
5. Care este raportul între impolitețe și provocare, între ireverență
și substanță pe care doriți să‑l aibă un interviu?
ESSEX (DETAILS): Nu mă gândesc niciodată la asta în acești termeni
simpli. Vreau să fie interesant. Nu suport slugărnicia și adulația. Uneori
trebuie să suporți și asta, dar pe mine mă interesează să citesc un interviu
antrenant.
MIN (US): Asta depinde, de fapt, de persoana pe care o intervievezi. Însă
umorul este întotdeauna cheia. În funcție de subiect, cititorii vor cel mai
adesea să citească ceva amuzant. Oamenii amuzanți sunt întotdeauna
irezistibili. Și, din cine știe ce motiv, a fi amuzant este o trăsătură
surprinzătoare la oameni, indiferent că e o vedetă de la Hollywood sau
Alan Greenspan*. Tot așa cum umorul îi apropie pe oameni și îi face să
se relaxeze când sunt față în față, același efect îl are și în cazul unui
interviu tipărit.
DANA (ROLLING STONE): Din nou, cred că asta depinde în totalitate de
persoana pe care o intervievezi. Cred, îndeosebi, că ești singurul care
poate decide ce rol joacă o atitudine provocatoare. Interlocutorul încearcă
să scape de întrebările tale făcând glume? Sau mai degrabă îți dezvăluie
ceva, astfel?
NEWCOTT (AARP): Ireverența celui care ia interviul pare întotdeauna ceva
forțat și fals. E ca și cum jurnalistul ar fi prieten bun cu cel căruia îi ia
interviul. Acelei persoane i se ia un interviu pentru că are ceva relevant
*  Economist american, fost președinte al Federal Reserve. (n. red.)
356       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
de spus, chiar și când e vorba despre un artist mai puțin important. Dacă
interlocutorul e amuzant și ireverențios, e foarte bine, dar, dacă nu are
ceva interesant de spus, atunci probabil că interviul nu va fi tipărit.
GOLSON (YAHOO): Nu sunt sigur că ireverența și substanța sunt neapărat
opuse. Depinde cine este cel pe care îl intervievezi. Dacă este actor de
comedie, excesul de seriozitate strică. Dar chiar și interviurile mai
serioase ar avea nevoie de momente spontane și depinde adesea de cel
care face interviul să provoace interlocutorul să spună o replică bună, de
dragul cititorilor.
RANDALL (PLAYBOY): Depinde de subiect. Dacă‑l intervievezi pe Howard
Stern, îți dorești să fie cât mai provocator. Dacă îi iei interviu lui Dick
Cheney, alegi atitudinea opusă. Iar dacă cei intervievați se află între
aceste două tipuri umane, ar fi bine ca interviul să reflecte un amestec
între ireverență și substanță – dar echilibrul ăsta va depinde de
interlocutor.
PARKER (MOVIELINE/HOLLY WOOD LIFE): 90% substanță, 10%
ireverență.
BLOCH (PENTHOUSE): Îmi place ireverența într‑un interviu – mai ales
când e vorba despre un interlocutor „important”. Asta îl umanizează pe
cel intervievat și face ca interviul final să fie mult mai antrenant atunci
când îl citești. Dar unii oameni serioși nu sunt niciodată ireverențioși.
6. Ce înseamnă un intervievator bun?
MIN (US): Un intervievator bun este acela care îl poate face pe interlocutor
să se simtă în largul lui, care știe cum să‑l „încălzească”, care știe cum să
pună întrebările, astfel încât să obțină cele mai bune răspunsuri. Un
intervievator bun nu face confuzie între propriul statut și cel al invitatului.
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       357
Astăzi, unele dintre cele mai plictisitoare interviuri sunt cele făcute de
jurnaliști care își întrerup mereu interlocutorii sau care, în interviul Q&A,
„croiesc” întrebările în așa fel încât să arate cât sunt ei de deștepți și de
amuzanți. De cele mai multe ori, la astfel de întrebări interlocutorul
răspunde într‑un cuvânt sau două. Cum poate asta să fie bine pentru
cititor? E amuzant pentru jurnalist, dar nu și pentru mulți alții.
DANA (ROLLING STONE): Un intervievator bun a) nu se teme să pună
întrebări stupide; b) nu se teme de momentele de tăcere. Nu uitați,
răspunsul e întotdeauna mai important decât întrebarea. Când
intervievezi pe cineva, trebuie să încerci, pe cât posibil, să‑ți stăpânești
nevoia de a‑l impresiona pe interlocutor. Dimpotrivă, trebuie să încerci
să fii precum un „ecran alb*”. Invers, cel care îți dă interviul ar trebui să
încerce să te impresioneze – și, prin extensie, pe cititor. Un intervievator
bun, cred eu, trebuie să se antreneze în așa fel încât să nu încerce să
completeze spațiile libere dintre întrebări și răspunsuri. Când porți o
conversație cu cineva, un spațiu gol în ping‑pongul de întrebări și
răspunsuri produce puțină anxietate. Când iei un interviu cuiva, spațiul
acela gol îți este prieten – atât timp cât nu te grăbești să‑l umpli. Nu e
treaba ta să‑ți faci interlocutorul să se simtă confortabil. De fapt, cel mai
bine este, probabil, să creezi mici momente în care să se simtă
inconfortabil – atunci îl vei face să spună lucruri interesante. Firește,
atâta vreme cât nu mergi prea departe.
BLOCH (PENTHOUSE): Cei mai buni intervievatori sunt cei care se
pregătesc bine dinainte și pot sări cu ușurință de la un subiect la altul.
Sunt prietenoși, dar, dacă este necesar, sunt capabili să se angajeze într‑o
dispută cu interlocutorul, astfel încât să „stoarcă” de la el răspunsuri
neașteptate – fără să se certe, bineînțeles.
*  În engleză, în original, blank screen. Este o expresie ce ține de psihanaliză și se referă
la un ecran figurat asupra căruia pacientul încearcă să‑și proiecteze cele mai intime sentimente
și fantezii. (n. red.)
358       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
RANDALL (PLAYBOY): Curaj, curiozitate, simțul umorului, inteligență,
șarm, combativitate, sincronizare, promptitudine – și intuiția de a ști
când și în ce fel să le folosească.
ESSEX (DETAILS): Talent, familiaritate cu subiectul discuției și abilitatea
de a se folosi de aceste resurse în așa fel încât să obțină răspunsuri
interesante. Un soi de atitudine jucăușă și inteligență peripatetică.
GOLSON (YAHOO): O bună pregătire, curiozitate, disponibilitatea de a
pune întrebări care par uneori lipsite de subtilitate (precum și întrebări
repetitive, de genul „Ce vrei să spui cu asta?”), tenacitate, rezistență și
darul de a sonda un subiect până se ajunge la zonele reale de interes.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Cineva care cunoaște bine
viața celui intervievat și care nu se teme să pună întrebări grele.
NEWCOTT (AARP): Cei mai buni jurnaliști pe care îi avem se pregătesc
intens înainte, firește. Și persistă în a‑i ține pe interlocutori departe de
răspunsurile în care se pierd în detalii interminabile legate de propria
biografie. Dacă cel intervievat simte că jurnalistul îi cunoaște bine
biografia, nu‑și va pierde timpul cu asta. Un bun intervievator știe când
să‑și provoace interlocutorul și când să cultive o relație. Și știe, de
asemenea, când e cazul să‑i lase pur și simplu să se abată de la subiect.
7. Intervievatorii sunt diferiți de ceilalți jurnaliști?
NEWCOTT (AARP): Da, adesea insistă să fie plătiți înainte.
RANDALL (PLAYBOY): Nu neapărat.
MIN (US): Da. Pentru interviu îți trebuie talent. Știu câțiva mari jurnaliști
pe care niciodată, dar niciodată nu i‑aș trimite să facă un interviu.
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       359
Intervievatorii trebuie să aibă încredere în sine, șarm, abilitatea de a
stabili imediat o legătură cu oamenii. E ceva asemănător cu capacitatea
de a seduce: trebuie să fii o persoană cu care celălalt să‑și dorească – nu
să fie nevoit – să‑și petreacă timpul. Nu oricine poate stabili cu ușurință
acest gen de legătură. De asemenea, trebuie să transmită autoritate și
tenacitate, în funcție de interviu. Îți trebuie talent să‑i poți face pe
oameni să‑ți spună lucruri pe care nu‑și propuseseră să ți le spună.
Uneori e nevoie să pui aceeași întrebare în feluri diferite. Trebuie să fii
suficient de deștept și de relaxat ca să asculți cu atenție și să intervii cu
întrebări acolo unde puțini ar face‑o. Unele dintre cele mai bune
interviuri se nasc din astfel de momente neplanificate, care nu țin de o
metodă anume. Totodată, este important să‑ți lași interlocutorul să
vorbească. Nu te teme de momentele moarte. Când i se dă posibilitatea
să vorbească și este invitat s‑o facă, un interlocutor poate să facă multe
afirmații revelatoare. De asemenea, cel care ia interviul trebuie să se
asigure că va obține exemple și anecdote care să dea viață poveștii. Dacă
cineva spune, de exemplu, că nu‑i vine să creadă cât de norocos e că a
ajuns faimos, intervievatorul ar trebui să întrebe: „De ce?” sau „Cum
așa?” și să obțină, astfel, exemple concrete despre felul în care i s‑a
schimbat viața acelei persoane. Atunci când citești transcrierea unui
interviu, se vede foarte bine dacă intervievatorul a reușit sau nu să
stabilească o legătură cu interlocutorul. Uneori nu e vina celui care
ia interviul, dar ajută să trimiți persoana care are cele mai mari șanse să
o facă.
BLOCH (PENTHOUSE): Unii intervievatori nu sunt diferiți de ceilalți
jurnaliști, pentru că sunt ei înșiși jurnaliști. Unii sunt de‑a dreptul
analfabeți, dar chiar și‑așa pot înregistra o oră‑două de interviu, ceea ce
e în regulă, doar de‑aia există redactori.
DANA (ROLLING STONE): Nu neapărat, dar în unele cazuri e așa.
360       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
GOLSON (YAHOO): Da, știu să asculte și se pricep mai bine să‑și redacteze
textele. E la fel ca în cazul dramaturgilor și scenariștilor, care se
concentrează mai mult pe discurs – dialogul este ceea ce contează.
Expozeul e mai puțin important.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Da, nu‑și introduc propriile
opinii în conversație și cel mai adesea nu au o listă de subiecte pe care
să dorească neapărat să le atingă.
ESSEX (DETAILS): Da, cu siguranță. Unii sunt cu adevărat buni la asta, e
un talent în sine. Câteodată te gândești să angajezi un romancier bun,
dar va fi groaznic pe post de intervievator.
8. Cum îl alegeți pe cel care face interviul? Încercați să găsiți o
compatibilitate între intervievator și intervievat? Sau jurnalistul este
cel care propune invitatul?
GOLSON (YAHOO): Ambele cazuri.
RANDALL (PLAYBOY): Sunt multe situații posibile. Unii intervievatori au
anumite puncte tari și încerci să te folosești de asta. Unii, de exemplu,
sunt foarte buni în a intervieva actori de comedie, iar alții, nu. Unii
lucrează foarte repede. Alții știu foarte multe despre sport, tehnologie sau
despre orice altceva. Mulți nu se pricep deloc să intervieveze actori – a
lua interviu unor actori este una dintre cele mai mari provocări.
Uneori, oamenii au pur și simplu idei geniale. Sau acces la oameni
interesanți. Și profiți de asta.
ESSEX (DETAILS): Jurnaliștii nu vin la noi cu propuneri de subiecte. În
epoca de aur a publicității, un ziarist nu are niciun motiv să încerce să‑și
convingă editorul de importanța unui interviu, despre care acesta știe
foarte bine deja – fie de la un agent de presă, fie pentru că și‑a dat seama
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       361
și singur. Cu alte cuvinte, nu există surpriză, nu poate veni nimeni la mine
să‑mi spună: „Ce zici de un interviu‑portret cu George Clooney?”. E
simplu ca bună ziua.
Dacă e să fiu sincer, știu cam 12 oameni pentru care interviul este o
formă de artă. Într‑o lume ideală, aș apela la ei. Și, în acest context, sunt
câțiva oameni ale căror personalități se potrivesc cu anumite tipuri de
interlocutori, așadar ar fi bine ca genul de intervievator educat, spilcuit
să stea de vorbă cu o vedetă ingenuă, sexy și volubilă, iar intervievatorul
cu experiență, șiret și fermecător să‑i ia interviu unui actor timid și care
se crede important. Regula asta este valabilă în cazul vedetelor. Dacă e
vorba despre un tâmplar necunoscut din Dakota de Sud, atunci e altă
poveste.
DANA (ROLLING STONE): Trebuie să încerci să găsești o potrivire cât mai
bună între intervievator și invitat, și asta indiferent dacă jurnalistul vine
la tine cu o propunere sau mergi chiar tu la el. Numai pentru că ți se
propune un subiect nu înseamnă neapărat că acela care îl propune este
și cel mai bun pentru a face acel interviu.
NEWCOTT (AARP): Pe mine mă interesează mai mult un amestec de
personalități. Dacă subiectul interviului este o personalitate politică
foarte cunoscută, vrei ca jurnalistul să fie cineva care să treacă prin foc și
pară ca să‑și atingă țelul. Un personaj din lumea divertismentului are
nevoie să fie intervievat de un lup în haine de oaie – cineva care, la prima
vedere, e un ziarist care se ocupă de secțiunea despre grădinărit din ediția
de weekend a revistei, dar în care bate o inimă de arheolog.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Eu caut întâi să văd pe cine
intervievăm și‑apoi încerc să găsesc jurnalistul potrivit. Nu prea se
întâmplă să mă las convinsă de propunerile cuiva, pentru că arareori se
potrivesc stilului nostru.
362       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
BLOCH (PENTHOUSE): Dacă invitatul interviului este o vedetă sau cineva
greu accesibil, de obicei aleg un jurnalist care poate să obțină un interviu
datorită relațiilor pe care le are. Pentru alt fel de invitați, aleg jurnaliști
care au experiență și cunoștințele sau abilitățile necesare. Sigur, dacă un
ziarist vine la noi cu o propunere de interviu, nu vom desemna pe altcineva
să facă acel interviu… vom lucra cu acel reporter care‑a venit cu propunerea,
îi vom da informațiile necesare și îi vom sugera anumite întrebări.
MIN (US): Noi, la US, de obicei încredințăm interviurile acelor jurnaliști
care fac deja parte din echipă. Și, da, încercăm să găsim persoana cea mai
potrivită pentru un anumit invitat.
9. Cum decizi pe cine vrei să intervievezi?
DANA (ROLLING STONE): Cam la fel cum facem cu fiecare subiect de
presă: este de actualitate? Este interesant? Avem o perspectivă interesantă
asupra subiectului?
ESSEX (DETAILS): Unii jurnaliști sunt atât de buni și au o abordare atât
de interesantă, încât vrei pur și simplu să lucreze pentru tine. Dacă se și
potrivesc cu interlocutorul, atunci asta este situația ideală. Când știu că
vreau să fac un interviu cu Matt Damon, să zicem, care este un om foarte
greu de pătruns și nici nu este cunoscut pentru umorul sau spontaneitatea
lui, atunci este foarte dificil să găsești pe cineva care să poată scoate ceva
interesant pentru cititori. Este ca o ecuație – tu umpli spațiile libere, vezi
cu cine ai de‑a face și ce ar presupune lucrul ăsta.
BLOCH (PENTHOUSE): În epoca asta a „jurnalismului celebrităților”
căutăm întotdeauna „nume” care să fie interesante pentru cititorii noștri
și care să vândă bine revista. În plus, căutăm personaje care au ceva
important și interesant de spus – și, ca să păstrăm profilul revistei, vrem
să fie sinceri, deschiși, provocatori și să stârnească controverse.
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       363
RANDALL (PLAYBOY): O, Doamne! Asta depinde de așa de mulți factori!
După 11 septembrie, căutam un anumit tip de interviu, pentru că
atmosfera în America era atât de întunecată. În timpul epocii Clinton
fusese o veselie permanentă, iar interviurile reflectau asta.
Încercăm să combinăm subiectele, de la o lună la alta. Trebuie să
avem mereu lucruri noi în revistă. Uneori credem că ar fi bine să
comunicăm un anumit mesaj. Iar alteori încerc doar să‑l mulțumesc pe
șeful meu.
MIN (US): E ușor să ne decidem pe cine să intervievăm: oameni fascinanți,
cei care „fac știrile”, care sunt interesanți la un moment dat. Iar uneori
asta se întâmplă pentru că își lansează un film nou, tocmai s‑au căsătorit,
li s‑a născut un copil sau au făcut ceva care a stârnit controvese. Indiferent
de situație, factorul determinant este dat de răspunsul la întrebarea: „Ar
vrea oare cititorii noștri să citească în paginile revistei despre această
persoană?”.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Caut întodeauna pe cineva
care are un proiect care urmează să fie lansat (dacă n‑au nimic de
promovat, atunci nu vor vrea să vorbească cu nimeni) și îi aleg pe cei a
căror viață personală e complexă și nu se feresc să spună ce gândesc.
Exemplul perfect: Angelina Jolie.
NEWCOTT (AARP): Fiind una dintre puținele reviste autentice de interes
general care prosperă, ne permitem luxul să alegem pe oricine credem
noi că este interesant, dintr‑un punct de vedere sau din altul. Da, tindem
să ne concentrăm pe acele persoane care se încadrează în profilul
demografic al cititorilor noștri, dar nu în mod exclusiv.
10. Cum au schimbat agenții de presă modul în care lucrați și ce
puteți sau nu să publicați?
364       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Agenții de presă le spun
clienților lor să nu vorbească deschis, să dea răspunsuri evazive și să fie
corecți politic. Adesea însă, agenții de presă încearcă doar să‑și protejeze
clienții, să‑i ferească de pericol, și respect asta. Problema reală este că
vedetele însele au devenit mai puțin interesante. Sunt mai tinere, se simt
mai sigure și adesea sunt lipsite de caracter.
NEWCOTT (AARP): Nu am nici cea mai vagă idee. Odată ce cineva a
acceptat să ne dea interviul, nu mai intervine nimeni din afară.
DANA (ROLLING STONE): Nu neapărat. Adică se poate să existe niște
discuții înainte de realizarea interviului în legătură cu ce putem întreba
și ce nu. Iar în timpul aceleiași discuții îi putem spune agentului de presă:
„Uite, suntem interesați să stăm de vorbă cu clientul tău, dar, dacă nu
avem voie să aducem în discuție un anumit subiect, atunci nu ne
interesează, mulțumim”.
Firește, cea mai mare putere a agenților de presă este aceea de a
restricționa accesul. Una este să iei prânzul cu o vedetă într‑un restaurant
drăguț din West Los Angeles și altceva să poți sta o vreme în preajma
acelei vedete și s‑o vezi „în acțiune”. Cât privește timpul în care se
realizează un interviu, cred că ar fi potrivit să ai mai multe sesiuni de
înregistrare. După vreo 90 de minute, și jurnalistul, și cel căruia i se ia
interviul își epuizează subiectele de discuție. Cel mai bine e să ai câteva
sesiuni de înregistrare, pe parcursul câtorva zile. Ar fi și mai bine să‑ți
poți surprinde invitatul în câteva ipostaze diferite, în locuri diferite: când
sunt în mișcare, oamenii sunt mult mai deschiși, cred eu.
MIN (US): Agenții de presă pot fi foarte folositori, iar, uneori, dimpotrivă,
ne prejudiciază munca. Depinde de personalitățile implicate. Pe ei îi
interesează să‑și protejeze clienții, iar pe noi – să ne informăm cititorii.
În cele din urmă totuși, când agenții de presă au nevoie de tine, te caută
ei, ceea ce poate fi în beneficiul amândurora. Dar am constatat că, dacă
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       365
le faci concesii, asta se întoarce împotriva ta: interviul, invariabil, nu este
la fel de bun și asta creează probleme cu interviurile viitoare – se
stabilesc, astfel, tot mai multe reguli care limitează comunicarea. Noi
preferăm să nu facem genul acesta de înțelegeri.
RANDALL (PLAYBOY): În ziua de azi, cea mai mare problemă o reprezintă
accesul la cel pe care vrei să‑l intervievezi. Timpul unei vedete este la fel
de valoros precum aurul, se pare – mult prea prețios pentru a fi irosit cu
interviuri. Când ți se acordă un timp limitat, asta afectează calitatea
interviului. Cu toate astea, uneori ai nevoie de interviuri cu vedete,
așa că faci compromisuri, acceptând un interval de timp mai scurt decât
ai vrea.
Nu m‑am confruntat cu alt gen de interferențe din partea agenților
de presă, dar problema asta, a accesului, mă scoate din minți.
ESSEX (DETAILS): Au din ce în ce mai mult control asupra situației. Și‑au
consolidat puterea așa de mult încât trebuie să fii atent să nu spui ceva
foarte negativ, pentru că asta are consecințe. Cu alte cuvinte, „dacă spui
ceva rău despre clientul meu X, voi avea grijă ca Y să nu apară niciodată
în paginile revistei tale”. Prin urmare, trebuie să ai și asta în vedere.
Încerci să nu‑i lași să dicteze totul, dar trebuie să fii plin de tact. Și, din
nou, pentru că industria asta a divertismentului este din ce în ce mai
consolidată și mai puternică, firește că te lupți. Ei au mai multă putere,
au abilitatea de a‑ți lua vedeta pentru că pot încheia o înțelegere cu o
altă publicație – iar numărul revistelor a tot crescut, vedete sunt tot mai
puține, agenții de presă sunt din ce în ce mai mulți, așa că aceștia au
devenit o piedică în realizarea unor interviuri interesante și diverse. Nu
fac decât să încerce să te intimideze, nimic altceva, pentru că vor ca
vedetele lor să fie vedete.
GOLSON (YAHOO): Cu celebritățile din lumea divertismentului,
răspunsul este da, într‑o măsură îngrijorătoare. Când intervievezi
366       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
persoane importante din alte domenii, mai poți face un interviu fără să
se amestece agenții de presă. Dar e o situație din ce în ce mai rară.
BLOCH (PENTHOUSE): Din nefericire, agenții de presă și toți cei care se
ocupă de cariera unei vedete au făcut să fie aproape imposibilă realizarea
unui interviu cu adevărat valoros. Și pentru că Penthouse este o revistă
atât de controversată, suntem respinși aproape de fiecare dată.
11. Faceți vreodată o înțelegere cu cel căruia vreți să‑i luați interviu
sau cu agentul lui înainte de înregistrarea interviului?
MIN (US): Niciodată.
ESSEX (DETAILS): Tot timpul. O înțelegere care specifică ce subiecte nu
pot fi abordate. O înțelegere prin care se stabilește cine va face interviul.
Faci compromisuri tot timpul. Încerci să le eviți, dar uneori nu ești într‑o
poziție de putere. Depinde cine este vedeta respectivă. Dacă ai de‑a face
cu una dintre cele mai mari vedete din lume, capacitatea ta de negociere
e redusă, iar asta înseamnă că trebuie să faci cele mai mari compromisuri.
În schimb, cineva care se bucură că apare în revista ta, nu va fi în situația
în care să impună condiții.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Nu se întâmplă aproape
niciodată, cu excepția cazului în care o vedetă are o relație cu altă vedetă
și nu vrea să vorbească despre asta pentru că nu dorește să pară că profită
de pe urma celebrității celeilalte. Înțeleg de ce fac asta și sunt
recunoscătoare pentru fiecare informație care‑i ajută pe cititori să
cunoască acea vedetă mai bine.
DANA (ROLLING STONE): Se poate întâmpla în ambele sensuri. Un
intervievator bun poate ataca subiectele interzise pe căi ocolite, în așa fel
încât să‑l facă pe interlocutor să vorbească. Pentru că, dacă stai să te
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       367
gândești, subiectele pe care agenții de presă ți le interzic sunt tocmai
acelea la care cel intervievat se gândește foarte mult. Tot ce trebuie
este să‑i faci să se relaxeze îndeajuns și destăinuirile vor veni, cumva, de
la sine.
Și, după cum am spus mai devreme, cea mai puternică armă a unui
agent de presă este aceea de a‑ți limita timpul. Numai când ai suficient
de mult timp la dispoziție poți să erodezi aceste mecanisme de apărare.
BLOCH (PENTHOUSE): Singura înțelegere pe care îmi amintesc să o fi
făcut cu un agent de presă a fost când am încercat să aranjez ca realizarea
interviului să coincidă cu un proiect personal al vedetei.
NEWCOTT (AARP): Numai în măsura în care cădem de acord să atingem
anumite subiecte despre care interlocutorul vrea să vorbească: un
domeniu al cercetării medicale, un film, o cauză politică, anumite condiții
sociale. Ca să fiu sincer, este vorba despre acel lucru care face ca interviul
cu persoana respectivă să merite făcut. Nu cedăm niciodată controlul
asupra unui interviu altcuiva decât redactorilor.
RANDALL (PLAYBOY): Nu încă. Harrison Ford a fost foarte clar când a spus
că nu vrea să vorbească despre noul său statut de burlac. Noi l‑am întrebat,
oricum, iar el, la auzul întrebării, a dat din mână de parcă ar fi vrut să
scape de o muscă enervantă și nu ne‑a spus nimic ce să putem publica.
12. Cam câte dintre interviurile deja stabilite sunt anulate, de
regulă, și de ce?
NEWCOTT (AARP): Nu pot să‑ți spun acum o cifră exactă, dar se întâmplă
cu o oarecare regularitate. De cele mai multe ori, un interviu nu este
publicat pentru că nu putem scoate nimic interesant din el. Și nu este
neapărat vina jurnalistului. În majoritatea cazurilor, invitatul nu a venit
pregătit pentru interviu.
368       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
BLOCH (PENTHOUSE): Un procent mic (poate 25%) din interviurile
încredințate sunt anulate, de obicei din cauză că invitatul dă înapoi.
RANDALL (PLAYBOY): Din două motive: uneori interlocutorul nu are
nimic de spus. Alteori, interviul este pur și simplu prea plicticos ca să fie
publicat. Când am hotărât să nu mai publicăm un interviu, am făcut‑o,
cel mai adesea, pentru că nu ne‑a mai interesat subiectul. Un interviu
plictisitor cu o persoană interesantă mai poate fi reparat, cel puțin cât să
poată fi publicat.
Se întâmplă rar însă. Cele mai multe interviuri sunt publicate.
DANA (ROLLING STONE): Mi‑e greu să spun exact câte interviuri sunt
abandonate. Sunt atât de multe motive pentru care un interviu nu mai
este publicat! Fie interviul nu este interesant, fie nu este suficient spațiu
în revistă. Revistele tind să facă mai multe interviuri decât pot publica.
MIN (US): Aproape niciunul, cu excepția cazului în care cel intervievat nu
tratează un anumit subiect așa cum ne așteptam noi să‑l trateze sau
atunci când, din cauza contrângerilor legate de timp, interviul este
trunchiat.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): N‑am renunțat niciodată la
un interviu. S‑a întâmplat să transform câteva interviuri în articole foarte
scurte, dar niciodată n‑am anulat un interviu. Găsești întotdeauna ceva
de spus despre oricine.
ESSEX (DETAILS): Aș spune că foarte puține, poate 2%, motivele fiind, în
ordinea importanței, fotografii foarte proaste, un film a cărui lansare s‑a
amânat indefinit, o persoană care s‑a dovedit a fi așa de neinteresantă
încât n‑a mai fost nimic de salvat sau un articol scris atât de prost, încât,
de asemenea, n‑a mai putut fi salvat. O singură dată m‑am confruntat
cu o situație deosebit de dificilă, când un interlocutor a plecat valvârtej
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       369
după zece minute, așa că am avut doar zece minute de înregistrare – în
astfel de cazuri, trebuie să transformi totul într‑o metapoveste, în care
replicile reprezintă doar o parte din text. Dar n‑am aruncat, practic,
niciodată un interviu din cauză că n‑am găsit nimic interesant în el – nu
e o soluție viabilă, din punct de vedere comercial, pentru că realizarea
unui interviu implică multe costuri.
13. Ca editori, cât de des lucrați cu jurnalistul înainte să facă
interviul?
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Stau de vorbă întotdeauna cu
cel care face interviul. Înainte de interviu, avem amândoi o discuție de 20
sau 30 de minute, ca să fiu sigură că știm, amândoi, ce dorim să obținem
de la acel interviu.
NEWCOTT (AARP): Vorbesc de două‑trei ori la telefon cu cel care face
interviul, în funcție de cât de sigur sunt că știe exact ce vrem. Recent însă,
am început să le explic în scris jurnaliștilor cu care lucrez care sunt
aspectele pe care sperăm să le atingă.
RANDALL (PLAYBOY): Depinde. Cei care au făcut interviuri pentru Playboy
cu mult înainte de venirea mea aici nu prea au nevoie de mine. Însă unui
jurnalist nou sau unui jurnalist mai slab îi acord foarte multă atenție.
Uneori lucrăm la întrebări; adesea încerc să stabilesc niște obiective –
cum ar fi, să mă asigur că versiunea finală a interviului acoperă mai multe
subiecte, nu se concentrează numai asupra câtorva. Sunt mult mai
înclinat să încerc să‑l fac pe jurnalist să gândească în afara tiparelor decât
să lucrăm neîncetat la lista cu întrebări individuale.
ESSEX (DETAILS): Întotdeauna. Trebuie discutat ceea ce este interesant
în legătură cu persoana respectivă și unghiul de abordare, fără să dictez
cum ar trebui să arate interviul, ca să nu devină ceva previzibil. Scopul
370       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
discuției este să stabilim de ce facem acest interviu, lucru necesar mai ales
în epoca asta, în care toată lumea a fost intervievată, deja, de sute de ori.
DANA (ROLLING STONE): Depinde. Dacă este un jurnalist cunoscut, sigur
că îi vei încredința un interviu important, chiar dacă n‑ai mai lucrat
niciodată cu el. Pe de altă parte, dacă angajezi un jurnalist tânăr, trebuie
să‑i încredințezi sarcini mai puțin importante, înainte de a‑i da un interviu
cu greutate.
BLOCH (PENTHOUSE): Dacă cel care va face interviul este talentat și
experimentat, de obicei nu discutăm foarte mult înainte – facem asta mai
mult ca să stabilim parametrii generali ai interviului. Altfel, fac muncă de
documentare și îi sugerez întrebări.
GOLSON (YAHOO): Întotdeauna.
MIN (US): De foarte multe ori. Ca editor, revăd o listă de întrebări și teme
pe care aș vrea ca persoana care va face interviul să le discute. Însă mă
aștept ca intervievatorul să facă el însuși o muncă de documentare
amănunțită în legătură cu cel căruia îi va lua interviul. Pentru că acesta se
poate simți foarte ușor insultat și poate opri interviul dacă i se pare că
acela care îl intervievează nu este suficient de informat.
14. Cât de multă editare e necesară?
BLOCH (PENTHOUSE): Depinde de experiența intervievatorului. Cei buni
nu au nevoie de multă editare – de regulă, o scurtare a textului, ca să
încapă în spațiul pe care îl are alocat. Cu alții însă, e adesea nevoie să
rescrii întrebările și să restructurezi textul.
RANDALL (PLAYBOY): Depinde. E nevoie de zile întregi ca să „repari” un
interviu prost. În schimb, când lucrezi cu un interviu bun, merge foarte
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       371
repede. Bineînțeles că și interviurile bune tind să fie prea lungi. Și, pentru
că revistele au spațiul de tipărire atât de limitat, sunt nevoit să mai tai
din ele.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Depinde de cel care face
interviul. În cazul unora nu e nevoie de muncă de editare, în timp ce în
cazul altora trebuie să le rescrii interviurile în proporție de 80%. Redactorii
sunt foarte nefericiți când se confruntă cu o astfel de situație. Când
conținutul este bun, pe redactori nu‑i deranjează să petreacă mult timp
cu un interviu.
MIN (US): Mult. Adesea, dacă interviul este foarte cuprinzător, este
sarcina editorului să dea o direcție poveștii, o perspectivă. Este
întotdeauna o plăcere să editezi când ai mult material la dispoziție, care
pe deasupra mai e și bun.
ESSEX (DETAILS): Depinde de jurnalist. Aș spune că destul de mult.
NEWCOTT (AARP): Foarte mult. Mai ales când interviul e sub formă de
întrebări și răspunsuri, consider că versiunea celui care a făcut interviul
e o materie primă. Priceperea lui constă în a‑l face pe cel intervievat să
spună lucruri interesante, provocatoare și emoționante. A mea, să
transform acele fraze într‑o lectură captivantă. Rearanjez ordinea
întrebărilor și a răspunsurilor, descopăr teme ascunse – uneori ajung să
fac săpături de‑a lungul întregii transcrieri a interviului, în căutarea unor
comori ascunse. Firește, cel care a făcut interviul are un cuvânt important
de spus în ceea ce privește modul cum va arăta versiunea finală, dar de
multe ori aceasta abia de mai seamănă cu versiunea originală.
GOLSON (YAHOO): Ca să fiu sincer, depinde. Unele interviuri (și
intervievatori) au nevoie de o editare completă, pentru ca textul să capete
372       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
claritate, iar altele necesită relativ puține modificări – doar pentru a putea
fi încadrate în paginile revistei.
DANA (ROLLING STONE): Multă. Să nu uităm că un interviu bun nu este
neapărat transcrierea unei conversații.
15. Ce tipuri de cheltuieli acceptați în cazul unui interviu foarte
greu de obținut?
RANDALL (PLAYBOY): Adesea, o astfel de decizie se ia la nivel de
corporație. Când o companie are resurse limitate (sau preferă să‑și
cheltuie banii pe altceva), lucrurile se schimbă. Sunt ani și ani, unii mai
buni, alții mai răi. Anul care a trecut a fost greu. Unul dintre motivele
pentru care am vrut să lucrez la Playboy are legătură cu o poveste pe care
am auzit‑o și care nici nu sunt sigur că e adevărată. Mi s‑a spus că Playboy
a trimis‑o odată pe Marcia Seligson în India pentru un interviu cu Maica
Tereza. Seligson a stat o lună întreagă acolo și a cheltuit mii de dolari,
încercând s‑o convingă pe Maica Tereza să‑și dea acordul. Orice persoană
cu un cât de mic simț al realității ar fi știut că Maica Tereza nu ar fi fost
niciodată de acord cu acel interviu și, într‑adevăr, Seligson s‑a întors cu
mâinile goale. Dar am fost impresionat de faptul că Playboy a făcut o
asemenea încercare. Pe vremea aceea lucram la o revistă care aborda
proiecte mărunte, iar eu gândeam la scară mare.
Astăzi, firește, n‑am mai arunca bani pe asemenea idei utopice. Acum
am de gestionat un buget, spre deosebire de perioada de dinainte. Îmi
trebuie o garanție solidă, înainte să aprob cheltuieli neobișnuite.
Nu trimit pe nimeni în Israel doar pentru că ar putea să‑l intervieveze pe
Ariel Sharon.
ESSEX (DETAILS): Pentru interviul cu Matt Damon am trimis pe cineva la
Praga, apoi la Las Vegas și pe urmă la Londra. Suntem dispuși să facem
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       373
tot ce e posibil, în limitele rezonabilului, ca să obținem un interviu bun.
În vremurile astea grele, fiecare e foarte atent cu bugetul pe care‑l are.
Dar când ai doar o oră la dispoziție ca să faci interviul – într‑un restaurant
sau într‑o cameră de hotel –, te apucă groaza; ideal ar fi să existe mai
mult de un cadru pentru desfășurarea interviului, mai mult de o singură
întâlnire. Vrei cât mai multă culoare locală ca să faci un interviu bun.
NEWCOTT (AARP): Noi ne plătim bine jurnaliștii, dar nu aruncăm cu banii
în stânga și‑n dreapta doar ca să obținem un interviu cu o anumită
persoană.
MIN (US): Nu plătim niciodată pentru interviuri. Plătim însă toate
cheltuielile de călătorie necesare, dacă cititorii vor să știe mai multe
despre acea persoană.
DANA (ROLLING STONE): Din nou, depinde. Uneori, cel care ia interviul
trebuie să aștepte chiar și o săptămână înainte ca invitatul să înceapă să
vorbească. Așadar, aceste decizii sunt luate în funcție de fiecare situație
în parte.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Niciun fel de cheltuială.
16. Care sunt câteva dintre interviurile memorabile la care ați
lucrat și ce le‑a făcut atât de remarcabile?
NEWCOTT (AARP): Am făcut un interviu în formatul Q&A foarte amuzant
cu Bob Carroll Junior și Madelyn Pugh, autorii scenariului serialului de
televiziune I Love Lucy. Se întrerupeau unul pe celălalt, își completau unul
altuia propozițiile. Cititorul rămâne cu senzația că a citit transcrierea
interviului, deși în realitate acesta a fost editat, i s‑a dat o formă și s‑a
stabilit un context.
374       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
DANA (ROLLING STONE): Cel mai amuzant interviu pe care l‑am făcut a
fost cu Barney Frank, care era membru al House Judiciary Committee*, în
timpul audierii președintelui Clinton din cadrul procedurii de destituire.
Interviul l‑am înregistrat la sediul publicației, imediat după încheierea
audierilor – o oră și jumătate de vituperări din partea lui Frank.
ESSEX (DETAILS): Ca jurnalist, mi‑a făcut mare plăcere să‑i iau interviu
lui Bono, de la U2, să‑l văd în concert în fața a 70 000 de oameni și să
zbor cu el în elicopter, chiar dacă circumstanțele nu erau cele mai vesele
(asta se întâmpla la puțin timp după ce îi murise tatăl). Mi‑a mai plăcut
și când i‑am luat interviu lui Jim Carrey. Ne‑am plimbat prin Hollywood
într‑un Mercedes, ne‑am rătăcit, iar asta a creat o dinamică neașteptată.
Ca editor, aș aminti interviul cu Puffy Combs** – după zece minute a ieșit
din încăpere trântind ușa. A fost amuzant să încerc să transform lămâia
aceea în limonadă.
Când i‑am luat interviu lui Ethan Hawke, am lucrat împreună cu
scriitorul Rick Moody. Am crezut că Hawke va fi foarte neinteresant, așa
că am apelat la un romancier ca să încerce să salveze, cumva, situația.
Alt caz – a trebuit să încerc să‑l conving pe un scriitor ca Thom Jones
să lucreze cu Mike Tyson, apoi am fost nevoit să mă sui pe acoperișul
casei lui Tyson ca să ne uităm împreună la porumbei, după care am mers
la Vegas ca să‑l văd antrenându‑se… unele dintre lucrurile astea pot fi
foarte amuzante.
BLOCH (PENTHOUSE): Au fost multe interviuri memorabile de‑a lungul
anilor – cele pe care le voi menționa mi‑au rămas în minte pentru că au
fost foarte vii, foarte antrenante și captivante și au rămas în conștiința
cititorilor: Muhammad Ali, Joe Pesci, Roseanne, Jerry Brown, Jesse
*  În traducere aproximativă, „Comisia de afaceri juridice a Camerei Reprezentaților”.
(n. red.)
**  Sean John Combs este un rapper american, cunoscut sub numele de scenă P. Diddy,
Puff Daddy sau Puffy Combs. (n. red.)
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       375
Jackson, Howard Stern, Don King, Gore Vidal, Jack Henry Abbott, Loretta
Lynn, Oliver Stone, Pete Rose, Bill Phillips, Anthony Kiedis, Ted Turner,
Jerry Lewis, David Lee Roth, Al Sharpton, James Carville. După cum vezi,
nu sunt prea multe nume din industria divertismentului – Penthouse este
o revistă mult prea controversată pentru astfel de nume!
RANDALL (PLAYBOY): Jesse Ventura: singurul personaj cu adevărat
important care a ținut capul de afiș al știrilor în cariera mea, și m‑am
distrat grozav văzând toată zarva pe care a stârnit‑o.
Frank Zappa: Pentru că a fost idolul meu și pentru că revista noastră a
făcut ultimul interviu cu el, iar asta a însemnat mult pentru mine.
Betty Friedan: va suna puțin pompos, dar m‑am gândit că a lărgit
percepția cititorilor în legătură cu ceea ce înseamnă Playboy.
Bobby Knight: pentru că nu mi‑a venit să cred ce noroc a dat peste mine
când a luat‑o razna în fața ta.
Spike Lee și Darryl Gates: interviurile cu ei au fost publicate împreună,
imediat după incidentul cu Rodney King, și au fost primele mele interviuri
cu adevărat controversate, care au ținut capul de afiș al știrilor.
Bill Gates: pentru că e un interviu cu adevărat bun.
Robert Downey Junior: pentru că interviul cu el a fost foarte revelator.
Mike Tyson: idem.
Robert Maxwell: a căzut în obscuritate acum, dar a fost cu adevărat mare,
iar interviul cu el a fost o experiență extraordinară.
376       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
Saul Bellow: interviul cu el e preferatul meu, pentru că mi‑a reamintit de
ce am vrut să devin jurnalist.
17. Sunteți de acord ca persoana intervievată să vadă interviul
înainte de a fi publicat? Cum procedați cu cei care vă cer să‑l vadă?
MIN (US): Niciodată, niciodată, niciodată.
GOLSON (YAHOO): E mult, mult mai bine să spui nu decât să deschizi
această cutie a Pandorei. Experiența m‑a învățat că e mai bine să pierzi
ocazional un interviu decât să te trezești prins într‑o negociere de tip „îți
dau un deget, iar tu îmi iei toată mâna”, în legătură cu forma finală a
interviului.
RANDALL (PLAYBOY): E o formă de autotortură. Aș spune de fiecare dată,
nu”, dar, ca să fiu sincer, nu‑mi amintesc să mă fi rugat cineva, până
acum.
BLOCH (PENTHOUSE): Când cel care ne acordă interviul ne cere asta, nu
văd nicio problemă în a‑l lăsa să citească transcrierea interviului. Nu
consider că interviul este o formă de reportaj – caz în care nu i‑aș da voie
niciodată celui ce a acordat interviul să‑l vadă înainte. Mai mult, câtă
vreme nu‑i plătim pe cei care ne acordă interviuri, iar aceștia petrec
deseori multe ore împreună cu intervievatorul, consider că e un gest de
politețe elementară să fac asta, ca atunci când îi dau voie unui jurnalist
să‑și revadă șpaltul unui articol. Totuși nu le permit celor intervievați să
citească introducerea sau interviul, odată editat.
ESSEX (DETAILS): Niciodată. Suntem foarte fermi în privința aceasta.
Suntem de acord să evităm anumite subiecte, dar nu le dăm voie să vadă
materiale nepublicate, am intra pe un teren alunecos care ne‑ar duce
la faliment.
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       377
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Nu, iar când ni se cere asta,
pur și simplu spun nu. E prea mare bătaia de cap.
NEWCOTT (AARP): Nu lăsăm să se ajungă la așa ceva.
DANA (ROLLING STONE): Nu, nu m‑am confruntat niciodată cu o astfel
de situație. În unele cazuri, cred că e bine. Cred că revista Paris Review le
dă voie celor pe care îi intervievează să‑și vadă interviul înainte de a fi
publicat. Dacă vrei să faci asta totuși, atunci cred că trebuie stabilite
dinainte câteva reguli de bază. Nu vrei să cedezi controlul asupra
produsului final.
18. Joyce Carol Oates a scris odată: „Dacă interviul, ca formă de
artă, va fi genul predominant în proza secolului XXI, asta se va datora
acelor intervievatori care au izbutit să fie invizibili, dar și să controleze
situația, într‑un mod subtil”. Sunteți de acord că interviul poate fi
o formă de artă? Credeți că va deveni genul predominant, în proza
acestui secol?
ESSEX (DETAILS): Sunt total de acord cu prima parte a citatului. Când
Oates spune „genul predominant în proza secolului XXI”, presupun că s‑a
referit la ceva mai interesant decât nuvelele sau reportajele jurnalistice.
Nu‑mi doresc să fie așa, pentru că n‑ar oferi o imagine prea bună despre
noi, ca țară, dar cred că lucrul ăsta deja se întâmplă.
NEWCOTT (AARP): Da, este o formă de artă, dar una colaborativă, ca
atunci când faci un film. Intervievatorul este maestrul, însă cel căruia i se
ia interviul trebuie să se implice în egală măsură în a crea ceva de valoare.
Iar editorul, dacă pot să spun asta, pune totul în context, atât înainte de
interviu, cât și după realizarea acestuia.
378       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
BLOCH (PENTHOUSE): Nu cred că interviurile sunt o formă de artă (asta
numai dacă nu consideri totul ca fiind o formă de artă – sunt legendele
fotografiilor o formă de artă? Dar cronicile muzicale?). Cum am mai spus,
un interviu bun poate fi captivant – iar asta este aproape întotdeauna
rezultatul unei conversații cu un interlocutor fascinant. Am văzut
interviuri care au adus informații interesante, dar nu cred că un interviu
este cea mai bună modalitate de a face asta. Având în vedere însă că
scrisul (ca și cititul!) par să dispară din reviste, că reviste precum Lucky,
InStyle, Maxim etc. sunt mai mult cataloage decât reviste, este perfect
posibil ca, înainte de sfârșitul acestui secol, interviul să devină genul
literar dominant al timpurilor noastre. Nu‑mi va părea rău dacă n‑o să
apuc să fiu martor la asta.
RANDALL (PLAYBOY): O formă de artă? Pare puțin cam exagerat. Sunt
mult prea cinic ca să gândesc așa. Suntem încă la începutul acestui secol,
așa că sunt rezervat în a face vreo predicție. Sigur, văd că interviurile Q&A
sunt o modalitate din ce în ce mai importantă pentru reviste de a spune
o poveste. Dar, dacă tipul acesta de interviu e întrebuințat prea mult de
reviste, atunci s‑ar putea să existe un efect nedorit.
DANA (ROLLING STONE): Nu sunt sigur că e o formă de artă. Aș spune
că e mai degrabă un talent și un mijloc extrem de eficient de a transmite
informații despre ceva sau cineva. Cred că interviurile sunt modalitatea
cea mai bună de a‑i face pe oameni să explice informații complicate sau
stufoase într‑o formă accesibilă.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Da, bineînțeles că poate fi
definit ca o formă de artă, dar nu cred că va deveni genul literar
predominant al acestui secol, pentru că persoanele intervievate nu sunt
mereu convingătoare. Se întâmplă din ce în ce mai des ca jurnaliștii să
scrie mai bine decât vorbesc cei care dau interviurile.
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       379
GOLSON (YAHOO): Nu neapărat. Văd asta mai degrabă ca pe un meșteșug
și, ca să fiu sincer, nu‑mi vine în minte niciun exemplu care să se ridice
la nivelul interviurilor cu Joyce sau cu Oates. Dacă va deveni genul literar
predominant al secolului? Să sperăm că se va îmbunătăți. Pentru că
acum, în opinia mea, nu e foarte bun. Pentru motivele pe care le‑am
expus mai sus (agenții de presă, lipsa de spațiu de publicare), cred că
interviurile din secolul trecut au fost mai bune decât cele din prezent.
19. Cum ajunge un jurnalist la început de drum să publice în revista
voastră?
ESSEX (DETAILS): Asta nu se poate. Categoric. Acel jurnalist ar trebui să
facă altceva decât să ia un interviu, pentru început. Asta se poate întâmpla
numai dacă jurnalistul are o legătură specială cu vedeta pe care vrem să
o intervievăm – a lucrat cu ea înainte sau au scris împreună scenariul
filmului în care va juca actorul respectiv. Cineva din echipa mea care s‑a
remarcat prin alte proiecte ar putea primi o astfel de șansă. Dar contează
mult experiența și faptul că acela pe care‑l angajezi să ia interviul a mai
făcut asta înainte și‑ți poate aduce ceva interesant. Apoi mai este un
aspect practic, care ține de influența agenților de presă – ei pot refuza
jurnalistul pe care l‑am angajat să facă interviul. Așa că e o ecuație
complicată.
BLOCH (PENTHOUSE): Jurnaliștii tineri pot ajunge să publice în revista
noastră dacă au acces la cel pe care vrem să‑l intervievăm. Asta s‑a
întâmplat de câteva ori. Totuși este important ca potențialul intervievator
să fie cât de cât sigur, la modul realist, că cel pe care vrem să‑l intervievăm
va dori să stea de vorbă cu el. Asta presupune că trebuie să dea cel puțin
un telefon, lui sau agentului de presă, ca să‑i pună întrebarea „Ați fi
dispus să acordați un interviu revistei Penthouse?”. O modalitate sigură
de a nu publica în revista noastră este să propui interviuri cu oameni la
care este imposibil de ajuns și despre care tocmai ai citit în ziarele apărute
380       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări
în acea zi (iar asta se întâmplă mai des decât s‑ar crede). Așa cum am
mai spus, am fi bucuroși să lucrăm cu jurnaliști lipsiți de experiență, dacă
aceștia reușesc să ajungă la cei pe care noi suntem interesați să‑i
intervievăm.
PARKER (MOVIELINE/HOLLYWOOD LIFE): Trebuie să scrie foarte bine.
MIN (US): Un ziarist începător poate să publice în revista noastră dacă
dovedește că știe cum funcționează revista și poate să explice asta într‑un
mod foarte clar. Firește, noi știm toate aceste lucruri, dar vrem să fim
siguri că și cei care vor să lucreze pentru noi le știu. Dacă nu înțeleg modul
în care funcționează publicația noastră, nu vor putea înțelege bine nici ce
presupune realizarea unui articol pentru revista US. Apoi, sigur că da,
trebuie să fie foarte buni. Trebuie să ne placă ce și cum scriu, tonul,
abilitatea de a structura textul.
NEWCOTT (AARP): Trebuie să ne demonstreze, prin articolele publicate
în alte reviste, că pot aborda un subiect cu atenție și profunzime. În al
doilea rând – cel puțin la început –, trebuie să vină cu un invitat pe care
a) i‑ar plăcea să‑l intervieveze, b) are un motiv convingător să o facă și c)
are așteptări rezonabile în ceea ce privește disponibilitatea acestuia de
a‑i acorda interviul.
RANDALL (PLAYBOY): Experiența mea cu jurnaliștii începători nu e prea
grozavă, din două motive: 1) dacă un nume mare spune „da” unui
interviu pentru Playboy, nu vreau să‑mi asum riscul de a da interviul pe
mâna unui începător, care să‑mi aducă un material din care să nu pot
scoate nimic, și 2) cei pe care îi avem deja fac suficient de multe interviuri
cu care să umplem paginile revistei timp de un an, așa că nu există o
nevoie presantă să apelez la nou‑veniți.
Astea fiind zise, sfatul meu ar fi același pentru orice jurnalist: veniți
la noi doar după ce aveți realizări în altă parte – Playboy nu este o revistă
Editori, despre editare și așteptări  Arta interviului       381
 7 Alte voci/
pentru începători. Începeți de jos: propuneți‑ne interviuri mai scurte sau
de tipul „20 de întrebări”. Sau scrieți articole bune. Sunt mult mai dispus alți jurnaliști
să încredințez un interviu important cuiva cu care am mai lucrat bine
înainte sau ale cărui articole publicate în alte reviste m‑au impresionat.

DANA (ROLLING STONE): E nevoie de multe idei, de multă energie și de

mult talent. Și, desigur, de noroc, pentru a atrage atenția unuia dintre
redactorii noștri foarte ocupați. Întregul proces este unul de seducție.
Marie Brenner

Am vorbit, până acum, despre felul în care fac eu interviurile, despre ce

trebuie să faci și ce nu trebuie să faci în anumite situații, am povestit
anecdote personale, lucruri care m‑au nemulțumit, am istorisit
experiențele de groază prin care am trecut, frustrările și succesele mele.
Dar n‑o să întâlnești niciodată doi ziariști la fel, fiecare dintre ei aduce o
perspectivă unică și individuală, prin munca lui. Așa că am întrebat opt
jurnaliști talentați dacă ar răspunde câtorva întrebări despre cum să faci
un interviu. Le‑am promis că, dacă vor răspunde, le voi menționa numele
încă de la început, și nu într‑o anexă a cărții. După cum vei vedea, este
vorba despre nume consacrate.

Kevin Cook

Scriitor și prezentator radio, Kevin Cook a intervievat vede-

te precum Johnny Depp, Michael Jordan, Jay Leno, Barry Bonds
și Quentin Tarantino, Adam Sandler, Pamela Anderson și k.d.
lang. Fost redactor‑șef al revistei Sports Illustrated, Cook a scris
și pentru SI, Playboy, GQ, Details, Men’s Journal, Vogue, dar și la
alte reviste. A fost, de asemenea, gazda unei emisiuni la un post

382       Arta interviului  Editori, despre editare și așteptări Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       383
de radio pe internet, The Skybox, care a devenit un clasic printre
ascultători. În prezent locuiește în New York.
Claudia Dreifus
Claudia Dreifus, câștigătoare a mai multor premii pentru
jurnaliști, este considerată una dintre cele mai bune jurnaliste
de limbă engleză pe domeniile politic și științific. Interviurile
Q&A realizate de ea sunt publicate în mod regulat în New York
Times, a cărei colaboratoare este, dar și în alte reviste cu acope-
rire națională. Dan Rather spunea: „Un interviu cu Claudia
Dreifus este ca un meci de tenis cu Steffi Graf; trebuie să dai tot
ce‑i mai bun din tine și să înveți o mulțime de lucruri; în caz
contrar, te face praf ” În anii 1980 a fost unul dintre jurnaliștii
care realizau interviuri pentru Playboy și a avut conversații
cuprinzătoare cu Gabriel Garcia Marquez, Arthur Schlesinger
Jr., William Safire, Susan Sarandon, cu cei din mișcarea sandi-
nistă, Donald Sutherland și alții. Două dintre cele cinci cărți ale
sale, Scientific Conversations (apărută la editura Times Books)
și Interview (editura 7 Stories), vorbesc despre tehnica intervi-
ului și se găsesc încă pe piață.
În afară de jurnalism, Dreifus predă la School of International
and Public Policy de la Columbia University și este membră a
World Policy Institute de la New School University. Proiectul ei
actual este o carte despre femeile șef de stat. Locuiește în New
York împreună cu partenerul ei, Andrew Hacker, scriitor și spe-
cialist în științe politice.
384       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
Michael Fleming
Michael Fleming este, de 13 ani, editorialist și reporter la
Daily Variety, unde ține o rubrică intitulată Dish. A colaborat cu
reviste precum Playboy, Movieline, Details, Fade In și TV Guide.
A scris The Three Stooges: From Amalgamated Morons to
American Icons, care a stat la baza serialului produs pentru pos-
tul ABC de Storyline și de compania lui Mel Gibson, Icon
Productions. A intervievat vedete precum Gibson, Harrison
Ford, Denzel Washington, Kevin Spacey, Robert Downey Jr.,
Will Smith, Jennifer Lopez, Drew Barrymore și George Clooney,
dar și regizori precum James Cameron, Peter Jackson, Martin
Scorsese, John Woo, Ridley Scott și Curtis Hanson.
Kristine McKenna
Kristine McKenna este o ziaristă și un critic muzical foarte
cunoscut, care a scris pentru Los Angeles Times din 1977 până în
1998. A fost redactor muzical la revista Wet din 1979 și până în
1984, perioadă în care a scris în mod constant și pentru Rolling
Stone, Musician, New York Rocker și Slash. Între 1979 și 1982 a
fost redactorul ediției care apărea pe Coasta de Vest a săptămâ-
nalului britanic New Musical Express, iar la mijlocul anilor 1980
a fost gazda unui program radio difuzat săptămânal la KCRW,
postul public din Santa Monica, care combina muzica și inter-
viurile cu muzicieni precum Leonard Cohen, Joe Strummer și
Don Van Vliet. În 1987 a devenit interesată de critica de film și
artele vizuale și a publicat articole în American Film, Artnews,
Premiere, Playboy, L.A. Weekly, Arthur, Another Room, Numero,
Mojo și Artforum. În 1991 a primit o bursă, Critics Fellowship,
de la National Gallery din Washington, D.C., iar în 1994 a fost
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       385
invitată să aleagă material pentru un număr al revistei literare
cu apariție trimestrială Grand Street. În 1999 a fost cocurator al
expoziției „Forming: The Early Days of L.A. Punk”, o cercetare
istorică prezentată la galeria „Track 16” din Santa Monica, în
California. În 2001, editura Fantagraphics Books i‑a publicat o
colecție de interviuri, intitulată Book of Changes. Fantagraphics
i‑a publicat un al doilea volum de interviuri în 2003. În prezent
lucrează la o biografie a artistului Wallace Berman și pregătește,
în calitate de cocurator, „Semina Culture: Wallace Berman &
his Circle”, o expoziție itinerantă care se va deschide în 2004 la
Santa Monica Museum of Art. Este editor al catalogului expozi­
ției, precum și al unei cărți de fotografie de Wallace Berman,
care va fi publicată de editura Twin Palms Twelvetrees Press.
Steve Pond
Steve Pond scrie despre muzică, film și cultura pop din 1975.
A fost redactor adjunct, redactor asociat și redactor muzical al
revistei Rolling Stone, ediția de pe Coasta de Vest. A colaborat
cu articole și la revista Premiere, încă de la debutul acesteia, în
1987, și timp de 10 ani a avut o rubrică săptămânală despre film
în Washington Post. A scris în mod regulat pentru ziare precum
Los Angeles Times și New York Times, dar și în reviste ca Playboy,
GQ, Movieline și TV Guide. Este autorul cărții Elvis in Hollywood,
apărută la editura New American Library în anul 1990.
David Rensin
David Rensin este coautor al mai multor cărți, care au apărut
în lista bestsellerurilor realizată de New York Times, inclusiv a
386       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
cărții care a fost pe locul 1 în acel clasament, a lui Tim Allen,
Don’t Stand Too Close to a Naked Man (editura Hyperion).
Ultimele lui cărți sunt The Mailroom: Hollywood History from
the Bottom Up (editura Ballantine), o istorie orală despre cum e
să începi de jos, de la biroul de corespondență dintr‑o agenție
de talente, visând să ajungi în vârf; Devil at my Heels: A World
War II Hero’s Epic Saga of Torment, Survival and Forgiveness, scri-
să cu Louis Zamperini* (editura William Morrow) și Yanni in
Words (Miramax), scrisă împreună cu celebrul compozitor și
muzician Yanni. A colaborat, de asemenea, la Where Did I Go
Right? (Little Brown), o carte de memorii foarte apreciată a lui
Bernie Brillstein, o legendă a industriei de divertisment.
Următoarea sa carte, scrisă tot împreună cu Brillstein, este The
Little Stuff Matters Most: Fifty Rules from Fifty Years of Trying to
Make a Living (Gotham). Este un vechi redactor colaborator al
revistei Playboy, specializat în interviuri Q&A.
Diane K. Shah
Diane K. Shah a fost redactor‑șef la Newsweek și redactor al
revistei GQ, ediția care apare pe Coasta de Vest. A scris pentru
New York Times și Los Angeles Times, edițiile de sâmbătă, pentru
Esquire, Playboy, Columbia Journalism Review, Los Angeles și New
York. Este autoarea a patru romane polițiste și coautoare, ală-
turi de Daryl Gates, a unui bestseller din lista New York Times,
intitulat Chief: My Life in the LAPD. A mai scris despre sport,
întâi pentru Newsweek, apoi pentru Los Angeles Herald‑Examiner,
fiind prima femeie din Statele Unite care a ținut o rubrică de
*  Fost atlet american, care a bătut recordul la Olimpiada de la Berlin din 1936, în timpul
lui Hitler. A participat la al Doilea Război Mondial și a fost făcut prizonier de japonezi timp de
doi ani. Viața lui este prezentată în filmul Broken, regizat de Angelina Jolie. (n. red.)
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       387
sport într‑un cotidian important, iar acum colaborează la
revista ESPN.
David Sheff
Articolele și interviurile lui David Sheff au apărut în Playboy,
unde lucrează ca redactor colaborator, în The New York Times
Magazine, Rolling Stone, Wired, Outside și Fortune, revistele
Esquire și Observer, care apar în Anglia, Foreign Literature, în
Rusia, și Playboy (Shueisha), în Japonia. Printre cărțile semna-
te de el sunt China Dawn (Harpercollins), Game Over (Random
House) și All We Are Saying (St. Martin’s), care are la bază inter-
viul din Playboy din anul 1980 cu John Lennon și Yoko Ono.
Celelalte interviuri – inclusiv cele cu Ansel Adams, Ted Taylor,
fizicianul nuclearist Gore Vidal, Steve Jobs, Tom Hanks, Sting,
Scott Peck, Betty Friedan și Keith Haring – au avut parte de o
primire entuziastă, la fel ca articolul „Portrait of a Generation”,
apărut în revista Rolling Stone. Documentarele sale realizate
pentru National Public Radio despre romanul The Grapes of
Wrath* al lui John Steinbeck și To Kill a Mockingbird** a lui
Harper Lee au câștigat câteva premii. De asemenea, a scris și
a editat Heart Play: Unfinished Dialogue, care a fost nominali-
zat, în 1984, la Premiile Grammy la categoria Cel mai bun
album vorbit***.
Fost editor al revistelor Men’s Life, New West și California,
Sheff este absolvent al University of California at Berkeley,
*  Carte apărută și în limba română cu titlul Fructele mâniei, traducere din engleză de
Dumitru Mazilu, Editura RAO, București, 2007. (n. red.)
**  Carte apărută și în limba română cu titlul …Să ucizi o pasăre cântătoare, traducere din
engleză de Tatiana Malita, Editura Polirom, Iași, 2001. (n. red.)
***  În engleză, în original, Best Spoken Word Recording. (n. red.)
388       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
unde a obținut o diplomă în „Moartea și conștiința umană”.
Locuiește în San Francisco Bay.
1. Când faceți un interviu Q&A, vă pregătiți altfel decât pentru un
interviu‑portret?
KRISTINE McKENNA: Nu chiar. Evident, când știu că întrebările mele vor
fi publicate, încerc să le formulez cât mai elegant și mai concis cu putință
și întotdeauna încerc să evit întrebările care s‑au mai pus. Dar, în
principiu, mă pregătesc la fel pentru orice interviu: încerc să aflu cât mai
multe despre interlocutor.
DAVID SHEFF: Citesc și‑mi fac volume întregi de notițe din materialele
din care mă documentez – orice găsesc – și vorbesc cu surse terțe pentru
ambele tipuri de interviuri. Pentru un interviu Q&A fac un efort în plus.
Pe baza documentării, îmi pregătesc o schiță detaliată care include toate
subiectele pe care vreau să le discut în interviu. Schița nu cuprinde
neapărat întrebări punctuale, dar nici nu le exclude. Schița este ca o hartă
după care să mă ghidez în timpul interviului. Bineînțeles, pot să mă
îndepărtez de ea, însă întotdeauna revin la ea. Vreau să fiu sigur că acopăr
toate subiectele importante – că pun toate întrebările esențiale.
MICHAEL FLEMING: Interviurile Q&A sunt o idee mai ușoare, pentru că
nu trebuie să îți faci prea multe griji legat de locul în care ești și ce se
întâmplă în jurul tău. Spre deosebire de tine [Grobel], de David Sheff sau
de Steve Rebello, de la Movieline’s Hollywood Life, eu sunt relativ nou în
branșa interviurilor. Voi sunteți experți în a‑i da cititorului o idee despre
mediul în care se desfășoară interviul, însă mie astfel de digresiuni îmi
distrag atenția de la întrebările importante și de la întrebările de urmărire,
bazate pe răspunsurile interlocutorului. Știi situația aceea când, în timpul
unui test, un copil crede că a făcut totul perfect, apoi se uită la toți cei din
jurul lui și se întreabă de ce nu se mai oprește nimeni din scris, dându‑și
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       389
seama, prea târziu, că a uitat să întoarcă pagina și să rezolve ultimele
exerciții? Versiunea adultă a acestei situații este atunci când, la finalul
unui interviu, îmi dau seama că n‑am observat ce se afla în jurul meu sau
ce culori aveau hainele interlocutorului. Jurnalistul pe care îl invidiez cel
mai mult pentru capacitatea lui neobișnuită de a surprinde detaliile
mediului ambiant și naturalețea cu care o face este Lynn Hirschberg.
DAVID RENSIN: Da. Pentru mine, un interviu‑portret este mult mai vizual
decât un interviu Q&A, așadar ai nevoie de mai mult timp pentru a
observa ce‑i în jurul tău, comparativ cu celălalt tip de interviu, în care e
mai important să acoperi cât mai multe subiecte. Ca să obțin cel mai bun
rezultat îmi trebuie mult material, lucru pe care persoanele intervievate
(sau agenții de presă) nu‑l înțeleg (sau nu au timp pentru asta). Faptul
că dedic mult timp muncii de documentare e bine și pentru mine, și
pentru ei.
DIANE SHAH: Mă pregătesc altfel pentru un interviu Q&A decât pentru
un interviu‑portret, chiar și pentru unul lung. Când fac un interviu Q&A,
încerc să citesc tot ce se poate despre interlocutorul meu și îmi notez
30‑40 de întrebări specifice. Iar pentru că interviurile pentru Playboy sunt
cu final deschis, vreau să aduc în discuție cât mai multe subiecte cu
putință, pentru că niciodată nu știi dinainte ce gen de întrebări îl vor face
pe interlocutor să se implice mai mult în dialog.
În cazul unui editorial, am de regulă o anumită perspectivă asupra
subiectului pe care îl abordez, așa că zona de acoperire e mai limitată. Iar
asta este valabil azi mai mult ca oricând, pentru că editorialele sunt tot
mai scurte. Obișnuiam să scriu articole de 6 000 de cuvinte. Acum, cei
mai mulți redactori vor maxim 2 000 sau 3 000 de cuvinte. Cele mai
multe editoriale sunt între 1 200 și 1 500 de cuvinte. În plus, într‑un
interviu‑portret poți stabili tu „decorul” și poți folosi foarte mult relatarea
descriptivă, prin care deseori se transmite mai multă informație decât
prin răspunsurile interlocutorului. De regulă, ajung în astfel de situații
390       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
când am o listă cu întrebări specifice, pe care le folosesc ca un punct de
plecare în conversație.
STEVE POND: Nu cred că mă pregătesc diferit pentru un tip sau altul de
interviu – volumul și tipul de muncă de documentare sunt aceleași.
Diferă însă felul în care conduc interviul, pentru că fiecare dintre cele
două tipuri are cerințe diferite. Când faci un interviu‑portret, este mult
mai simplu să ajustezi un răspuns incomplet sau evaziv, să furnizezi
propriul tău context și să umpli golurile. Într‑un interviu Q&A, dacă
răspunsul la întrebarea ta nu vine, atunci ai ghinion. În cel de‑al doilea
caz, am nevoie de răspunsuri mai complete, iar asta, în multe situații,
influențează numărul și tipul întrebărilor de urmărire.
CLAUDIA DREIFUS: Da, atunci când fac un interviu‑portret, încerc să
câștig mai mult timp pentru „scenele de acțiune” și să obțin scene mai
dramatice, pe care să le pot repovesti și care pot furniza informații cu
adevărat instructive despre viața celui pe care‑l intervievez. La un interviu
Q&A, timpul pe care îl ai la dispoziție contează cel mai mult. Fac, de
departe, mult mai multă muncă intelectuală, pentru că interviul Q&A
este, de fapt, despre idei, mai mult decât orice altceva.
2. Ce credeți că a contribuit la proliferarea interviurilor Q&A în
presa scrisă?
COOK: Sunt mult mai ușor de făcut și e mult mai greu să o dai în bară
decât atunci când faci un interviu‑portret. Oamenilor le place să asculte
o persoană celebră vorbind despre indiferent ce.
McKENNA: Nu cred că asistăm la o proliferare a interviurilor Q&A în presa
scrisă. Cred că este o formă de interviu prea puțin folosită și prea puțin
apreciată. Un editor – al cărui nume nu‑l voi spune – mi‑a spus odată că
ar trebui să fiu plătită mai puțin decât tariful standard practicat de
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       391
publicația lui, pentru că interviurile astea „nu înseamnă că scrii”. Eu,
dimpotrivă, nu cred că textulețele acelea cu zece întrebări sunt cu
adevărat interviuri Q&A. Astfel de interviuri trebuie să aibă o anumită
lungime, pentru că numai așa poți să dezvălui subtilitățile modului de a
gândi și personalitatea unei persoane. Iar un interviu Q&A bun reușește
să facă asta.
RENSIN: Cred că „paradigma celor 20 de întrebări” este de vină pentru
abundența de interviuri scurte, multe dintre ele fiind concepute
pornindu‑se de la presupunerea, greșită din start, că în ziua de azi puștii
nu mai citesc. Caracteristica esențială a unui astfel de interviu nu e
scurtimea, ci posibilitatea de a formula întrebări și răspunsuri inteligente
și neobișnuite.
Interviurile Q&A mai lungi sunt predominante, într‑adevăr, iar o
explicație ar putea fi cea dată, cândva, de Tina Brown*: „Nu mai suport
acele interviuri cu vedete care încep cu «Sunt într‑un restaurant cu Tom
Cruise». Este nevoie de un stil mai direct”. Brown vorbește despre „istoria
orală”** și interviurile Q&A din fosta revistă Talk, puternic influențate de
interviurile din Playboy, ca locuri unde se aude „o voce adevărată” și „nu
ceea ce cred jurnaliștii”. Întotdeauna a fost importantă „vocea” și așa va
fi mereu.
SHAH: Proliferarea interviurilor Q&A este rezultatul a două tendințe: în
primul rând, oamenii nu vor să petreacă mult timp citind, iar interviurile
Q&A sunt mai scurte. În al doilea rând, odată cu explozia mass‑media,
au apărut foarte multe interviuri despre oamenii celebri (și, uneori, chiar
și despre cei mai puțin faimoși). Câte interviuri‑portret se pot scrie despre
*  Jurnalistă, editorialistă, gazda unei emisiuni TV și autoarea unei biografii a Prințesei
Diana, The Diana Chronicles. (n. red.)
**  Istoria orală – oral history, în engleză – se referă la colectarea și studiul informațiilor
istorice asupra indivizilor, familiilor, a unor evenimente importante sau a vieții de zi cu zi,
folosind casete video, audio sau transcrieri după interviuri. (n. red.)
392       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
Julia Roberts? Așa că, adesea, este mult mai interesant să obții niște
răspunsuri imediate, revelatoare sau controversate. De asemenea,
oamenii celebri nu‑i acordă întotdeauna unui jurnalist timpul de care are
nevoie pentru a face un interviu‑portret consistent, mai ales atunci când
două minute de apariție la o televiziune înseamnă o audiență mult mai
mare. Asta este valabil mai ales în sport. Acum vreo doi ani, Bill Parcels,
antrenorul echipei Jets, mi‑a refuzat un interviu în favoarea celor de la
Playboy. Dincolo de pretențiile financiare ale agentului său, Parcells a
spus că nu‑și poate permite nici măcar trei ore. Am fost de asemenea
refuzată și de Mark McGuire, Sammy Sosa, Mike Piazza și, mai recent, de
Jason Kidd.
POND: Sunt mai multe motive. Cred că, odată cu excesul de reviste care
acoperă evenimente din industria divertismentului, interviul‑portret
standard al unei vedete a fost așa de des folosit, încât a devenit un clișeu.
Cititorii, și în special redactorii, își doreau cu disperare ceva diferit, altceva
decât titluri standard precum O întâmplare revelatoare / De ce este el
important / O întâlnire la prânz / Ce au de spus colegii de filmare / Ce are
el de spus – genul acesta de formulări standard care îl informează pe
cititor că în paginile revistei vor citi o altă istorioară revelatoare despre nu
știu ce vedetă. Pe de altă parte, articolele acelea concepute ca niște
interviuri‑portret pe dos, tot mai des întâlnite în reviste, sunt îngrozitor
de superficiale și prea puțin satisfăcătoare. Așa că interviul Q&A pare să
fie o alternativă atractivă la interviurile‑portret. De asemenea, pentru un
redactor e mai ușor să lucreze la transcrierea unui interviu. În plus, dacă
realmente crezi că cititorii au o capacitate de atenție tot mai scăzută și
că zilele interviurilor lungi și profunde sunt numărate, atunci formatul
Q&A este un mijloc rapid și ușor de a face auzită vocea interlocutorului
și de a obține câteva afirmații memorabile.
DREIFUS: Cred că mulți redactori confundă interviurile Q&A cu niște
interviuri obținute pe bani puțini. De asemenea, ei trăiesc cu impresia că
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       393
oricine poate face un interviu bun – inclusiv ei înșiși. Ei bine, să faci un
interviu este o artă, și nu toți se pricep la asta.
SHEFF: Uneori poți să înveți mai multe despre cel care face interviul decât
despre persoana intervievată, în cazul unui interviu‑portret. Dat fiind
acest lucru, mai ales în lumea extraselor sonore televizate, interviurile
Q&A îi permit celui căruia i se ia interviul să aprofundeze un subiect și să
se exprime cu propriile‑i cuvinte. Acest tip de interviu surprinde și face
auzită vocea subiectului. Și mai e ceva. Un interviu Q&A bun pune acele
întrebări pe care le‑ar adresa și cititorul, plus alte câteva care nu i‑ar trece
prin minte niciodată. Un astfel de interviu, dacă e bine făcut, emană o
dinamică extraordinară. Iar reacția cititorilor este: „Mă bucur că a întrebat
asta” sau „Nu pot să cred că a avut curajul să pună această întrebare”. Pe
de altă parte, un interviu în care jurnalistul nu pune întrebările importante
sau întrebările de urmărire mă scoate din minți. Interviurile Q&A sunt
satisfăcătoare și din alt punct de vedere. După ce citești un astfel de
interviu bine făcut, simți că parcă ai participat la o conversație
antrenantă – una amuzantă, instructivă, sau amândouă.
FLEMING: Cred că genul acesta de interviu le face pe vedete să se simtă
mai confortabil, pentru că sunt încrezătoare că textul care va apărea în
revistă nu se va îndepărta prea mult de ceea ce au spus ele cu adevărat.
Când o vedetă acceptă un interviu‑portret, n‑are idee în ce se bagă.
Interviul poate fi doar o ocazie pentru ca jurnalistul să‑și exerseze stilul
sau poate ieși prost din cauză că a fost făcut într‑o întâlnire‑două, doar.
Îmi place interviul Q&A, pentru că nu mă caracterizează comportamentele
pasiv‑agresive. Dacă am de gând să pun pe cineva la podea, cum am mai
făcut, mai ales la Daily Variety, mi se pare mai onorabil să‑i spun celuilalt
dinainte ce‑l așteaptă. Am scris, cândva, într‑un articol că regizorul unui
film de la Disney, intitulat Powder, fusese condamnat în trecut pentru
pedofilie, ceea ce studioul încerca să țină secret. Acum, să afli că un
regizor de la studiourile Disney a fost condamnat pentru pedofilie e ca și
394       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
cum ai descoperi că șeful pompierilor e piroman. Dar i‑am spus agentului
acelui regizor ce urmează să scriu. Articolul a fost preluat de presa
internațională, iar agentul a primit mulțumiri de la clientul său pentru
felul cum a gestionat situația.
3. Cât de diferit vă comportați atunci când aveți mult timp la
dispoziție pentru realizarea interviului, față de situația în care aveți un
timp limitat?
SHAH: Timpul e totul. Dacă e limitat, poți obține răspunsuri la toate
întrebările pe care le pui, dar nu vei putea să‑ți dai seama cum e în
realitate persoana din fața ta. Pentru a o cunoaște cu adevărat, ai nevoie
de timp ca să vorbiți verzi și uscate, să vă plimbați cu mașina, să mâncați
împreună, să schimbați povești și impresii și să‑l faci pe cel cu care stai
de vorbă să se simtă confortabil cu tine. E ca atunci când îți dai întâlnire
cu cineva. La prima întâlnire, fiecare se poartă frumos și dă tot ce e mai
bun în el. E foarte rău dacă ai o singură ocazie să‑ți formezi o părere. Mi
s‑a întâmplat să descopăr că la prima întâlnire sunt ca un burete – absorb
totul și rămân foarte impresionată; la a doua, încep să nutresc gânduri
suspicioase; în final, după a treia întâlnire, reușesc să‑mi dau seama cine
este cu adevărat acea persoană.
SHEFF: Dacă nu am la dispoziție mult timp, atunci e imperios să acopăr
toate subiectele cuprinse în schiță – adică subiectele obligatorii. Iar asta
cere un ritm cu totul diferit, mult mai alert. Sunt mai puțin dispus să
tolerez digresiunile interlocutorului și fac asta numai dacă ceea ce spune
e relevant sau aduce un plus interviului. Stau mai puțin la taclale. Un
interviu derulat sub presiunea timpului are o anumită energie, dar prefer
să am la dispoziție mai mult timp. Mulți interlocutori reacționează mai
bine când nu e grabă. Poți să discuți despre toate și poți explora fiecare
întorsătură neașteptată pe care o ia discuția. Îmi permit să las conversația
să meargă în direcții care par să nu ducă la nimic, dar care ar putea să
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       395
scoată la iveală revelații importante. Pot să renunț, pentru moment, la
un subiect important, pentru că știu că am timp să revin asupra lui.
Întrebările de urmărire de genul „da, dar…” pot să ruineze un interviu sau
să‑l facă extraordinar. Atunci când ești contra cronometru, nu poți de
fiecare dată să revii asupra unui aspect cu întrebări de urmărire.
DREIFUS: Timpul este cheia tuturor interviurilor. O limită de timp îi dă
celui intervievat controlul asupra întregului proces. Acesta e mult mai
puțin dispus să se deschidă; interviul „nu curge” – e doar o formalitate.
Nu ajung să‑mi cunosc interlocutorul. Dacă mi se oferă prea puțin timp
pentru un interviu, spun „mulțumesc mult, dar nu”.
POND: Diferența este enormă. Dacă ai timp, îți permiți luxul să lași
conversația să curgă mult mai natural și să urmărești digresiunile
interlocutorului, care pot duce în zone neașteptate. Ai timp să încetinești
ritmul, s‑o lași mai moale cu întrebările, să petreci puțin timp purtând o
conversație informală, care poate scoate la lumină unele interese comune
și, cu puțin noroc, ar putea să te ajute să stabilești o relație de încredere
cu interlocutorul. Impunerea unei limite de timp pentru realizarea
interviului schimbă cu totul dinamica acestuia. Mă trezesc că‑mi verific
în minte lista de priorități, să văd dacă mai sunt aspecte esențiale pe care
trebuie să le aduc în discuție și cât de repede trebuie să schimb subiectul.
Astfel, o situație care e deja artificială devine și mai nenaturală, iar tu, ca
intervievator, ajungi să schimbi subiectul discuției nu pentru că ai obținut
tot ce voiai, ci pentru că nu mai ai timp și mai sunt încă trei teme pe care
vrei să le atingi. Unii oameni sunt foarte potriviți pentru interviuri scurte,
dar cei mai mulți, nu. De cele mai multe ori, trebuie să faci o mulțime de
ocoluri și digresiuni până obții cel mai bun material.
McKENNA: Lucrez puțin diferit atunci când nu stau cu ochii pe ceas,
pentru că nu mai e așa mare presiunea să trec imediat la subiectele
delicate și să pun întrebările dificile. Aș spune totuși că luxul de a petrece
396       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
un timp îndelungat cu interlocutorul tău e ceva de domeniul trecutului.
Când am început să fac interviuri Q&A, la sfârșitul anilor 1970, primul
interviu de acest fel a fost cu Sting, pentru Rolling Stone – m‑am întâlnit
cu el de câteva ori și de fiecare dată am petrecut împreună câteva ore.
Zilele alea s‑au dus, poate pentru că astăzi sunt mult mai multe reviste
pe piață, iar oamenii înțeleg să‑și promoveze munca într‑un alt mod. Și,
să recunoaștem, cei mai mulți oameni dau interviuri numai pentru a‑și
promova munca. A găsi plăcere în arta conversației nu este pe agenda lor.
FLEMING: Nimic nu se compară cu situația în care ai tot timpul la
dispoziție pentru a face un interviu. Dacă îi pui unei vedete o întrebare la
începutul interviului sau în prima oră, vei primi un cu totul alt răspuns
decât dacă îi pui acea întrebare cinci ore mai târziu. Dacă ai timp, poți
chiar să readuci în discuție o anumită temă, reformulând pur și simplu
întrebarea. De obicei, unul dintre răspunsuri este mai „colorat” decât
altul. După părerea mea, a avea la dispoziție un timp nelimitat poate să
îmbunătățească interviul cu 15% sau mai mult. Necazul e că cei care aduc
vânzări revistei sunt prea ocupați ca să stea zece ore de vorbă cu tine.
RENSIN: Un timp limitat înseamnă presiune; nu am când să pun
suficiente întrebări ca să mă asigur că înțeleg pe deplin ce are de spus
interlocutorul. Interviurile Q&A sunt o formă de artă pentru care, la fel
ca în cazul filmelor, e nevoie de multe piese mici din care să construiești
produsul final – unul din care să răzbată ideile urmărite în timpul
discuției, precum și impresia că a avut loc o conversație adevărată.
Transcrierile conversațiilor de tipul celor care apar în revista Interview
sunt o porcărie. Timpul ajută și la crearea unei relații de prietenie între
cel care ia interviul și intervievat.
COOK: E mai solicitant să dețin controlul interviului când sunt constrâns
de timp – trebuie să‑mi întrerup interlocutorul și să împing discuția
înainte, pentru a acoperi cât mai multe teme.
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       397
 4. Faceți ceva ca să îl ajutați pe interlocutor să se simtă în largul
lui?
DREIFUS: Sigur că da! Mă gândesc foarte mult care va fi prima mea
întrebare. Este cea mai importantă. Va fi dură, politicoasă, amuzantă,
intelectuală? Mă gândesc, la fel ca un jucător de șah, unde mă poate duce
această primă întrebare.
Încerc să fac interviurile acasă la invitații mei (sau aici, la mine acasă,
în New York, dacă vin din alt oraș), ca să fie într‑un mediu relaxant. Nu
într‑un birou, dacă am un cuvânt de spus în privința asta. Și nici într‑un
restaurant, cu siguranță. Uneori le fac un mic cadou, dacă așa simt.
Câteodată le dăruiesc o carte scrisă de mine.
FLEMING: Depinde de situație. Când i‑am intervievat pe Denzel
Washington și pe Jennifer Lopez pentru Playboy, am avut timp să stau la
taclale cu ei în timpul ședinței foto, un proces care durează 15 minute,
dacă fotograful este bun. Un astfel de moment e o bună ocazie pentru un
prim contact cu interlocutorul. Exact ca în cazul unei activități fizice, e
bine să începi cu exercițiile de încălzire.
SHEFF: Cel mai adesea încep interviurile pe un teritoriu sigur. Scopul meu
este să construiesc o relație de încredere. Oamenii se deschid mai ușor
atunci când se simt confortabil și în siguranță. Dacă cel pe care îl
intervievez este un artist, scriitor, muzician, actor sau altceva asemănător,
în general încep interviul întrebându‑l despre proiectul la care lucrează
în prezent. E cea mai proaspătă informație pe care o au în minte și de
obicei sunt entuziasmați să vorbească despre asta. Sau putem începe
discuția cu un subiect cotidian – știrea zilei sau ceva personal. Dacă, în
timp ce aștept să încep interviul, sunt într‑o cameră plină de fotografii
de familie, pot începe cu o întrebare despre una dintre ele. E mai bine să
deschizi discuția în acest fel decât abordând teme mai sofisticate, în care
de regulă se ajunge la o ciocnire de păreri opuse. Interviul, prin natura
398       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
lui, este o formă de comunicare antagonică, putând să includă și
schimburi de replici mai dure, dar am mai multe șanse să obțin răspunsuri
sincere și profunde dacă începutul e fără asperități. Las la final întrebările
cele mai incisive și mai provocatoare.
COOK: De obicei încep prin a‑i lăuda pentru ceva ce au făcut, le reamintesc
întotdeauna care este revista pentru care se realizează interviul și când
urmează să fie publicat.
McKENNA: Da. Fac tot ce pot ca să le transmit că sunt de partea lor – și
de cele mai multe ori chiar sunt. Nu fac interviuri cu oameni pe care nu‑i
admir. Prefer să vorbesc despe lucrurile care merită să fie elogiate și las
altora abordările șocante și explozive.
POND: Tot felul de lucruri depind de timpul pe care îl ai la dispoziție.
Avem timp să luăm prânzul împreună și să vorbim despre filmele
preferate, despre discurile lui Elvis sau despre Los Angeles Lakers? Perfect!
Dacă nu, tot ce pot este să sper că voi avea suficient timp la dispoziție
pentru a stabili o comunicare de bază, reamintindu‑i de întâlnirile
noastre anterioare, de prietenii noștri comuni sau de orice i‑ar putea
demonstra că sunt altceva decât un jurnalist aflat în interes de serviciu,
înarmat cu o listă de întrebări și cu un cronometru. Iar dacă nu am timp
nici pentru asta, încep cu lucruri despre care cred că interlocutorului i‑ar
face plăcere să vorbească și încerc să mă folosesc de aceste întrebări de
deschidere ca să‑i dau, cumva, de înțeles că merit mai mult decât niște
răspunsuri standard. Indiferent de limita de timp, încerc să creez o
atmosferă confortabilă, ca să‑l pot implica pe interlocutor într‑un mod
mai profund și mai semnificativ decât s‑a obișnuit, din alte interviuri.
RENSIN: Nu încerc să fac altceva decât să fiu eu însumi, e de fiecare dată
suficient. Știu că sună a autoreclamă, dar o condiție a unui interviu reușit,
de orice fel, este abilitatea naturală a intervievatorului de a fi iscoditor,
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       399
empatic, deschis și un bun ascultător. Trebuie să ai un anumit fel de a fi
pentru munca asta. Poate că postura, expresia mea sau tonul meu radiază
inteligență, curiozitate, umanitate și umor. N‑am ce face, ăsta‑s eu!
5. Vă scrieți întrebările sau vă faceți notițe cu teme generale de
discuție?
McKENNA: Îmi scriu întrebările și le aranjez în ordinea în care intenționez
să le pun.
POND: În general, în timp ce mă documentez încep să‑mi fac liste cu
temele pe care vreau să le discut în amănunt. Mă uit apoi peste notițe și
schițez linia generală pe care vreau să meargă interviul, scriind întrebări
mai specifice. Apoi, de obicei chiar înainte de a merge la interviu, îmi
transcriu notițele într‑o agendă, mai degrabă sub forma unor idei
generale, nu întrebări specifice. Apoi îmi pun agenda în buzunar și o țin
acolo. Din când în când o mai scot și mă mai uit peste ea în timpul
interviului, dar de obicei îmi amintesc temele pe care vreau să le discut
și mă folosesc de ea doar dacă apare vreo pauză în interviu.
RENSIN: Obișnuiam să scriu întrebări specifice sub temele generale de
discuție, dar nu prea îmi mai place să fac asta. Visul meu e să am totul în
minte: întrebările, diferitele permutări ale întrebărilor de urmărire (sau
să fiu pregătit pentru orice întorsătură ar lua interviul), iar carnețelul să‑l
am doar pentru a‑mi reaminti unele idei.
COOK: Îmi scriu primele întrebări (nu cuvânt cu cuvânt) și‑apoi câteva
teme generale de discuție. Dar sunt dispus să renunț la lista cu temele
de discuție dacă interviul merge într‑o altă direcție, mai interesantă.
SHEFF: Îmi fac o schiță detaliată care include și câteva întrebări
obligatorii.
400       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
FLEMING: Îmi place să am pregătite undeva între 30 și 50 de întrebări,
deși ordinea stabilită dinainte nu funcționează niciodată. Le tai de pe listă
pe măsură ce fac interviul.
DREIFUS: Îmi scriu întrebările pe bilețele colorate, fiecare culoare
reprezentând un cod.
6. Lucrați îndeaproape cu un redactor înainte de a face interviul?
COOK: Nu foarte. Cele mai multe dintre interviurile mele sunt cu vedete,
multe din sport – acesta fiind teritoriul meu. Am suficientă experiență
încât să fac un interviu fără prea multă asistență. Cu alte vedete e mult
mai ușor – sunt atât de cunoscute încât misiunea ta e pur și simplu să
faci un interviu memorabil.
McKENNA: Nu foarte îndeaproape. Pentru mine însă, e foarte important
să aflu ce vrea redactorul și mă asigur că înțelege punctul meu de vedere
și că e de acord cu el. Încerc să aflu dacă sunt anumite întrebări pe care
ar vrea să le pun, dar, mai mult de‑atât, nu am nevoie de ajutor.
DREIFUS: Încerc să lucrez cu redactorul cât de mult se poate. Mă gândesc
la mine ca la un croitor: vreau să fac un costum care să se potrivească.
FLEMING: Mă bazez foarte mult pe redactori. Aș spune că am învățat tot
ce știu de la Steve Randall și de la fostul redactor de la revista Movieline,
Virginia Campbell. Prefer ca ei să‑mi vadă întrebările, înainte de a mă
duce la interviu.
RENSIN: Depinde. De obicei, nu mă bazez prea mult pe ei, deși în cazul
interviului cu 20 de întrebări îmi place așa de mult procesul creativ prin
care ajungem la întrebările cele mai interesante și concise, încât mă
consult cu redactorul de fiecare dată. De cele mai multe ori îmi scriu
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       401
singur întrebările, uneori chiar în timpul interviului, dar redactorul cu care
lucrez e un artist, din acest punct de vedere, și‑mi place să‑l văd lucrând.
SHEFF: Depinde de redactor și de interlocutor. În general, sunt pe cont
propriu. Există însă și excepții. De exemplu, atunci când pe redactor îl
interesează în mod special cel căruia îi iau interviul sau știe anumite lucruri
despre el. Uneori, redactorul are cerințe specifice. De exemplu, revista
Forbes mi‑a cerut să fac un interviu cu Richard Branson. Interviul era pentru
un număr special dedicat călătoriilor, așa că redactorul mi‑a dat o listă de
subiecte‑cheie pe care trebuia neapărat să le ating. Deși am discutat
o mulțime de lucruri cu Branson, am fost atent să nu mă îndepărtez de
acele chestiuni.
POND: Depinde de editor, de revistă și de subiect. În cele mai multe cazuri,
am doar o discuție preliminară generală cu redactorul despre motivul
pentru care revista vrea să facă un interviu cu acea persoană și despre ceea
ce crede redactorul că e mai important. De restul mă ocup singur. Uneori,
redactorii vor să avem o discuție recapitulativă înainte ca interviul să aibă
loc și îmi cer o listă de întrebări. Dar asta se întâmplă extrem de rar,
mulțumesc lui Dumnezeu.
SHAH: Încerc să aflu ce vrea redactorul, mai ales dacă el este cel care îmi
propune să fac interviul. Când un redactor îmi spune „Sunt convins că o să
vii cu chestii interesante”, știu că am dat de bucluc. Acesta e genul de
redactor care nu este niciodată mulțumit, indiferent cu ce vii până la urmă.
Pe de altă parte, e o plăcere să lucrezi cu redactorii care îl cunosc bine pe
cel intervievat și care știu să explice ce urmăresc.
O să‑ți dau un exemplu. Acum doi ani, un redactor pe care nu‑l
cunoșteam, de la o publicație pentru care nu scrisesem niciodată, m‑a
sunat și mi‑a spus că vrea un interviu de prima pagină cu Paul Newman.
Am presupus că s‑a gândit la asta fiindcă Newman urma să‑și lanseze un
film, iar agentul lui de presă voia să facă vâlvă. Dar ce voia, mai exact,
402       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
redactorul? „Fă‑l să vorbească despre căsnicia lui și despre filmele lui
preferate, precum și despre cursele de mașini.” Cu alte cuvinte, subiecte
despre care Newman vorbise în trecut de nenumărate de ori. „Stai și tu de
vorbă cu el și vezi ce iese”, mi‑a spus editorul. „Vrem un interviu ca acela pe
care l‑ai făcut cu Cary Grant.”
Da, sigur… Interviul la care se referea avea 6 000 sau 7 000 de cuvinte
și‑l scrisesem după discuții ce avuseseră loc de‑a lungul unui an întreg.
Redactorul ăsta voia un interviu de 2 000 de cuvinte în mai puțin de trei luni
și mă îndoiam că Newman, care nu prea mai dădea interviuri și care, curând,
urma să împlinească 75 de ani, avea chef să‑și piardă timpul cu un jurnalist.
Mai rău, odată ce‑am predat interviul, redactorul n‑a fost deloc încântat
de el, deși l‑a acceptat. Apoi redactorul‑șef, cu care nu vorbisem niciodată
înainte, voia să rescriu articolul după ideile lui. În final, a ieșit cum am vrut
eu, dar cred că niciunul dintre noi n‑a fost mulțumit. Numai că atunci când
revista Esquire a publicat un interviu cu Newman, la puțin timp după al
meu, redactorul mi‑a spus că am reușit să‑l fac pe Newman să se deschidă
mai mult.
7. Puteți spune când ați „câștigat jackpotul” cu un interviu? Vă puteți
da seama când un schimb interesant de replici va suna bine și pe hârtie?
McKENNA: Absolut!
RENSIN: Da, bineînțeles. În mintea ta, vezi deja cum va arăta interviul pe
hârtie. Ți se declanșează o alarmă interioară. La unele replici, e indicat să
menții o expresie impenetrabilă, ca la jocul de poker.
DREIFUS: Da, pot să‑mi dau seama cum va arăta pe hârtie încă din
momentul în care îl fac. De cele mai multe ori, instinctul meu nu dă greș,
dar am avut parte și de surprize – și bune, și rele. În cele mai multe dintre
situații, experiența își spune cuvântul. Odată ce ai făcut mai multe interviuri,
îți dai seama ce merge și ce nu.
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       403
FLEMING: Uneori, nu întotdeauna. De obicei știu când mi‑a reușit
un interviu.
POND: De cele mai multe ori, da. Mi se întâmplă destul de des ca în
mijlocul unui interviu să aud ceva și să‑mi spun: „Asta e direcția bună”.
Dacă atunci când închei interviul mi‑e foarte clar ce direcție am urmat și
care e concluzia, atunci știu că totul e bine. Alteori nu pot să‑mi dau
seama cum a ieșit interviul decât după ce îl transcriu și văd că e mai bun
decât am crezut. Și‑apoi mai sunt acele situații îngrijorătoare, când
interlocutorul este așa de abil încât îți creează impresia că ai obținut un
interviu bun, consistent, dar când îl transcrii, îți dai seama că de fapt n‑a
spus mare lucru. Astea sunt situațiile în care știi că „ai fost lucrat” de un
profesionist.
SHAH: Sigur, știu când cineva a spus lucruri grozave (deși, uneori,
redactorii mei sunt mai puțin entuziaști). Până la urmă, nu pentru asta
ne‑am pregătit?
SHEFF: De obicei știu când ceea ce a spus interlocutorul va da bine în
interviu – o replică amuzantă sau o afirmație incisivă, o știre sau o
dezvăluire importantă, ceva surprinzător sau înduioșător. Îmi fac o notiță
în minte: ăsta e un lucru emoționant, aș putea să încep interviul de aici.
Sau: asta e o replică incisivă, o pot folosi la încheiere.
COOK: Orice e nou sau legat de sex iese în evidență. Un alt subiect
fierbinte de conversație este bârfa despre cei de la Hollywood – dacă
reușești să faci o vedetă de la Hollywood să se ia de o alta, poți scoate
o știre.
8. Cât de mult intervine redactorul atunci când vă redactează
interviurile?
404       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
DREIFUS: Nu foarte mult.
McKENNA: Depinde de redactor. Dacă un redactor face atât de multe
modificări încât simt că mesajul meu s‑a pierdut, atunci nu mai lucrez
cu el.
RENSIN: N‑aș folosi cuvântul „mult”, dar fiecare dintre noi are nevoie să
fie redactat.
SHAH: Mi se spune că interviurile mele nu au nevoie de prea multă
redactare. Dar asta nu înseamnă că sunt întotdeauna mulțumită de ce
iese. Într‑un articol de prima pagină sau într‑un interviu‑portret, spre
deosebire de interviul Q&A, „vocea” celui care face interviul e importantă.
Cei mai buni redactori sunt atenți când schimbă ceva, în așa fel încât să
nu se piardă „vocea” intervievatorului. În schimb, cei mai nepricepuți fac
atât de multe schimbări, încât ajung să nu‑mi mai recunosc propriul text,
iar asta mă enervează la culme.
POND: Depinde de redactor și de revistă. În general, intervenția nu e
semnificativă. Se întâmplă destul de des ca un redactor să scoată din
interviu ceva ce‑mi place sau să facă mici modificări sâcâitoare, pentru
că am scris prea mult și interviul trebuie să se încadreze într‑un spațiu
anume. Dar s‑a întâmplat doar de câteva ori ca modificările făcute de
redactor să‑mi strice interviul.
SHEFF: În general, majoritatea editărilor se fac din motive de spațiu –
interviurile trebuie să se încadreze într‑un anumit spațiu de tipar.
FLEMING: Până la urmă, trebuie să se ajungă la un compromis. Sarcina
mea este să răspund cerințelor redactorului și în același timp să păstrez
conținutul și integritatea a ceea ce mi‑a spus persoana căreia i‑am luat
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       405
interviul. Nu s‑a întâmplat niciodată să se plângă cineva că l‑am citat
greșit.
9. Trebuie să‑i explicați vreodată unui redactor de ce un element
pe care l‑a eliminat din text trebuie, de fapt, inclus în interviu?
McKENNA: Da. Cu siguranță există situații când redactorii fac greșeli
atunci când redactează, modificând aiurea textul. Hai mai bine să nu
vorbim despre asta.
FLEMING: Redactorul și jurnalistul trebuie să ajungă întotdeauna la un
compromis. Trebuie să te lupți pentru povestea ta, dar, în același timp,
trebuie să fii conștient de cerințele revistei pentru care ai realizat
interviul.
RENSIN: Sigur. Ei n‑au fost acolo, cu mine, când am făcut interviul.
Uneori ignoră structura interviului și felul în care un citat depinde de
altul. Alteori vor să se vadă mai puțin din persoana și din personalitatea
celui intervievat. Eu cred că este foarte important să arăți și latura umană
a acestuia, pentru că asta stabilește contextul în care apar și alte
răspunsuri. Uneori redactorii sacrifică asta din motive de spațiu sau
pentru a prezenta un moment din discuție care li se pare mai interesant.
Mie îmi place tabloul complet.
POND: Sigur. Asta nu înseamnă că ies întotdeauna câștigător în astfel
de discuții, dar încerc. Uneori se întâmplă să șterg eu însumi câte ceva,
iar editorul să vrea să revin asupra modificării și e nevoie să‑i explic de
ce m‑am gândit că ne putem lipsi de partea aceea.
DREIFUS: Sigur. Și eu, la fel ca majoritatea jurnaliștilor, mă trezesc în
situația în care e nevoie să lupt, cu blândețe, pentru ce am scris.
406       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
SHAH: Legat de asta, cea mai însemnată întâmplare e un interviu pe care
i l‑am luat lui Sean Connery pentru revista GQ. Mă dusesem la el acasă,
în Nassau. Fiecare dintre noi stătea la câte un capăt al canapelei lui din
camera de zi. Niciodată, în acea sesiune de interviu de două ore, nu m‑a
privit în ochi. În schimb, s‑a uitat fix în față. Dar s‑a străduit să‑mi dea
răspunsuri profunde mai mult decât oricine altcineva pe care îl
intervievasem. La un moment dat am zis: „Ești cunoscut pentru faptul că
pui mare accent pe latura corporală, în construirea unui rol. Cum reușești
să îți creezi personajele prin felul în care te miști?”.
Fără niciun cuvânt, Connery s‑a ridicat și a ieșit din cameră. Un
moment mai târziu, s‑a întors, mergând gârbovit. Apoi a ieșit și a intrat
din nou vesel, mergând nepăsător. A făcut asta de patru ori, apoi s‑a
așezat în poziție turcească, cu fața la mine, dându‑mi astfel o lecție
fascinantă despre felul în care niște mișcări simple pot să exprime
personalitatea unui personaj. Eram fascinat și am descris scena asta în
articolul meu. Apoi am primit un telefon de la redactorul‑șef, Art Cooper.
Îi plăcuse mult interviul, dar avea de făcut câteva sugestii: partea în care
Connery oferă o lecție de actorie era prea tehnică. Ar fi bine să o scurtăm,
dacă nu chiar să o scoatem de tot. „Și, apropo”, a mai zis Cooper, „l‑ai
întrebat pe Connery dacă e adevărat că prima lui soție l‑a înșelat?”.
M‑am simțit batjocorit. Începusem să mă întreb dacă sunt un
jurnalist bun, câtă vreme ceea ce‑mi plăcea mie nu interesa pe nimeni
altcineva. În plus, Connery divorțase de prima lui nevastă în urmă cu 25
de ani! Nu mi‑ar fi trecut niciodată prin minte să pun întrebarea aceea.
În final, lecția de actorie a rămas, deși într‑o formă prescurtată. Nu
l‑am întrebat niciodată pe Connery despre adulter.
10. Ce părere aveți despre agenții de presă ai vedetelor, în general?
S‑a schimbat, de‑a lungul anilor, relația voastră cu ei?
POND: S‑a schimbat foarte mult. Am început să fac interviuri‑portret la
sfârșitul anilor 1970, iar pe‑atunci rar aveai de‑a face cu câte un agent
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       407
de presă independent. Era suficient să dai un telefon la compania de
discuri sau la studioul de film, să vorbești cu cei de acolo și totul era
aranjat. Pe măsură ce a trecut timpul însă, au intrat tot mai multe
necunoscute în ecuație. Cu siguranță nu‑mi ușurează munca, dar probabil
că asta e și ideea, nu? Iar la puținii actori care nu au niciun agent este
încă și mai greu să ajungi, așa încât agenții de presă sunt totuși de ajutor.
Protestez doar atunci când mi se pare că își folosesc puterea în mod
arbitrar, doar ca să demonstreze că o au, mai degrabă decât să‑l ajute pe
cel pe care îl reprezintă.
RENSIN: Am avut rareori probleme, cu excepția agentei de presă a Juliei
Roberts, care s‑a declarat nemulțumită după ce a apărut un interviu cu
actrița. Nu‑i plăcuse introducerea – o scrisesem eu, dar ulterior a fost
rescrisă în mare parte de redactor pentru a include numele tuturor foștilor
ei iubiți, pe care eu îi omisesem în mod deliberat.
DREIFUS: Depinde despre ce agenți de presă e vorba. Agenții de presă ai
vedetelor de cinema sunt o categorie aparte. Cei literari sunt foarte
amabili, se poartă întotdeauna politicos. Dar când am ajuns să scriu
pentru New York Times, am descoperit că până și cei mai importanți
oameni din lumea filmului se transformă în oameni de afaceri. Ei știu că
Times nu face târguri și sunt foarte direcți. Atitudinea lor se schimbă
imediat dacă sun și spun că reprezint o revistă oarecare.
SHAH: Agenții de presă de la Hollywood sunt cea mai rea specie care
există pe fața Pământului și din cauza lor nu mai fac interviuri cu actori
decât foarte rar, în ultima vreme. Teatrul pe care trebuie să‑l joc până
reușesc să stabilesc un interviu îmi face greață. Au fost situații în care am
început un interviu atât de sătulă de toată situația, că‑mi venea să urlu
la vedeta aceea și s‑o întreb: „Chiar n‑ai de gând să te porți normal?”.
În sport e încă și mai rău. Obiceiul era să stabilim interviurile cu tipul
din echipa de relații publice a vedetei respective, care în general ne era
408       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
de ajutor. Acum, cu toate vedetele astea din ce în ce mai mari, trebuie să
discuți mai întâi cu agenții lor. În jumătate din cazuri, aceștia nici măcar
nu‑ți răspund la telefon.
Cu toate astea, sunt și situații când agenții de presă te ajută. Mi s‑a
încredințat un interviu important cu Dick Wolf, regizorul serialului Law
& Order*. Îl mai întâlnisem ocazional de câteva ori și am hotărât să‑i las
un bilețel la apartamentul lui din New York. N‑am primit niciun răspuns.
Când l‑am sunat la birou, asistenta lui excesiv de protectoare mi‑a spus
să iau legătura cu agentul. Acesta mi‑a spus că lui Dick nu‑i plac
interviurile‑portret. Dar am continuat să vorbim și să vedem cum am
putea să abordăm situația, iar în cele din urmă agentul mi‑a comunicat
că a reușit să‑l convingă pe Dick să accepte interviul. La sfârșit, mi s‑a
spus că am reușit să aflu mai multe despre el și despre munca lui decât
orice alt jurnalist. Dar astfel de situații sunt rare.
FLEMING: Agenții de presă au o reputație proastă, pentru că anulează
jurnalismul veritabil. Dar să fim cinstiți, revistele se vând datorită faptului
că publică interviuri cu anumite vedete, așa că unele încercări de
negociere sunt inevitabile. Influența agenților de presă a crescut, într‑o
anumită măsură. Poți lucra cu ei, dar nu cred că au dreptul să‑ți spună
care subiecte sunt permise și care nu. Un jurnalist care ia un interviu are
dreptul să pună orice fel de întrebare, iar sarcina unui agent de presă este
să‑și susțină clientul. Singurul subiect față de care mă arăt mai înțelegător
sunt copiii. Am și eu trei copii, iar dacă o vedetă vrea să‑i păstreze departe
de ochii presei, din motive de siguranță sau din altă cauză, găsesc acest
lucru lăudabil și țin cont de el.
COOK: Unii dintre ei sunt oameni, alții sunt groaznici. Nu sunt mai răi
decât alții, dar au mai multă putere acum și o mult mai mare influență
în a decide cine face interviul și ce se va spune în acel interviu. Cred că
*  Serial difuzat și în România cu titlul Lege și ordine. (n. red.)
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       409
este obligatoriu să nu‑i lăsăm pe agenții de presă să fie de față când luăm
interviul, deși am realizat vreo două în prezența lor. Revistele n‑au făcut
destul pentru a rezista la puterea lor tot mai crescută.
SHEFF: Există câțiva agenți care sunt avocați foarte buni pentru clienții
lor și care spun adevărul. Mulți nu sunt și nu fac asta. De‑a lungul anilor
am învățat pe cine mă pot baza și pe cine nu. Agenții de presă ai celor
mai mari vedete au o putere mult mai mare decât aveau înainte.
McKENNA: Cred că agenții de presă au o slujbă oribilă și în general
empatizez cu ei. De fapt, sunt obligați să le poarte de grijă celor mai
răzgâiați copii din lume – vedetele de cinema și alte celebrități – și
primesc critici nesfârșite din ambele părți, și de la presă, dar și de la
clienții lor. Agenții de presă sunt la fel ca orice alți oameni – pe unii îi plac
foarte mult, iar alții sunt de‑a dreptul groaznici.
11. Ce povești de groază aveți despre agenții de presă?
POND: Cele obișnuite, cred. Mi s‑a spus, la un moment dat, că m‑am
numărat printre cei 16 jurnaliști refuzați de agentul lui Tom Cruise și
considerați nedemni de a scrie un articol pentru Rolling Stone despre era
când Cruise juca în Days of Thunder*. Odată, agenta de presă a unui actor
a țipat la mine și mi‑a spus că nu mă voi mai apropia niciodată de vreunul
dintre clienții ei; un an mai târziu însă, a avut ceva de demonstrat unui
redactor și i‑a spus revistei pe care o reprezenta că vor obține interviul cu
Dennis Quaid numai dacă îl voi face eu. Altădată, a trebuit să suport
istericalele agentului lui Arnold Schwarzenegger, după ce a aflat că acesta
a recunoscut în interviu că a fumat marijuana. Pentru acel interviu,
redactorul s‑a gândit că singurul mod de a‑l face pe Arnold să iasă din
felul lui obișnuit de a răspunde, ca de agent de vânzări, era să‑i pun în
*  Film difuzat în România cu titlul Zilele tunetului. (n. red.)
410       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
mod deliberat câteva întrebări prostești, ceea ce am și făcut, la sfârșitul
interviului. Am obținut astfel cele mai bune răspunsuri din tot interviul –
cine altcineva dacă nu Arnold ar fi putut să‑și transforme neputința de
a răspunde la întrebarea „Care dintre cei patru Beatles e preferatul tău?”
într‑o predică spontană despre importanța lucrului în echipă? Și tot
întrebările acelea prostești l‑au făcut ca, în cele din urmă, să recunoască
cu nonșalanță că, da, a fumat marijuana. Imediat ce am terminat
interviul, agenta lui de presă mi‑a cerut să elimin acele răspunsuri,
susținând că întrebările prostești nu făceau parte, de fapt, din interviu.
I‑am spus că faptul că Schwarzenegger recunoscuse că a fumat
marijuana nu era mare lucru, că redactorii mei vor vedea transcrierea
interviului și că nu cred că vor vrea să scoată tocmai acele răspunsuri.
Așa că, două săptămâni, agenta lui i‑a bătut la cap pe toți cei de la
revistă, începând cu redactorul și terminând cu redactorul‑șef. Dar nimic
din ce a făcut n‑a ținut, interviul a fost publicat cu acele comentarii, iar
Arnold a supraviețuit.
DREIFUS: Iată o poveste tipică, și nu dintre cele mai rele: o agentă de la
Hollywood, reprezentând o vedetă de televiziune de categoria B, aproape
că a reușit să oprească publicarea unui interviu despre clienta ei pe care‑l
făcusem pentru TV Guide, insistând, într‑un mod complet nerealist, că
ar trebui să apară pe prima pagină. Până la urmă am ajuns la acea actriță
prin producătorul filmului de televiziune în care jucase. Nu cred că actorii
știu de câte ori agenții lor le‑au făcut antireclamă.
SHEFF: N‑am povești de groază. Cu toate astea, sunt de părere că agenții
care insistă să fie de față la interviul clientului lor îi fac acestuia un
deserviciu, din dorința de a‑l proteja. Dacă un client are nevoie de bonă,
atunci n‑ar mai trebui să dea interviuri.
McKENNA: N‑am povești de groază, pentru că regula mea este să nu
intervievez supervedete, care au agenți de presă foarte agresivi. Mai
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       411
mult, cred că jurnaliștii ar trebui să‑și aducă mereu aminte că agenții de
presă nu lucrează pentru ei. Lucrează pentru cei care i‑au angajat ca să‑i
protejeze de mass‑media și să‑i țină sub control pe jurnaliștii care scriu
despre ei.
RENSIN: Niciuna n‑a fost de groază. Eu aș vrea cât mai mult timp pentru
interviu, ei ar vrea cât mai puțin. Dar prefer să încerc să obțin ce‑mi
doresc chiar de la persoana căreia îi iau interviul. Și mă aleg cu cel puțin
o întâlnire în plus, când își dau seama că n‑au de ce să se teamă.
FLEMING: Mi s‑a întâmplat o dată sau de două ori ca un agent de presă
să‑mi ceară să vadă interviul înainte să fie publicat. Dacă e vorba despre
un subiect sensibil, iar cel cu care am făcut interviul vrea să revadă ceea
ce a zis, atunci țin cont de asta, însă depinde de circumstanțe și dacă
redactorul meu e de acord.
12. Prin ce iese în evidență un interviu, odată ce e publicat?
RENSIN: Răspunsuri foarte bune, care reflectă felul de a fi al persoanei
intervievate. Întrebări inteligente, care arată că intervievatorul știe să
asculte. Un întreg care e mai bun decât suma părților. Sentimentul că ești
acolo, la momentul când are loc interviul. O interacțiune interesantă între
interlocutor și intervievator. Profunzime. Umor.
FLEMING: Răspunsuri diferite de cele pe care interlocutorul le‑a dat
tuturor celorlalți, în timp ce promova un anumit film. Spontaneitatea,
care vine din felul în care tu, ca intervievator, vezi o anumită parte a vieții
acelei persoane.
DREIFUS: Sentimentul că te afli în fața unei piese cu două personaje, în
care intervievatorul și intervievatul au fost pe deplin sinceri.
412       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
SHAH: Mesajul pe care încerc să i‑l transmit celui cu care stau de vorbă
este următorul: „Gândește‑te la interviul nostru ca la o afacere pe care o
facem împreună. Dacă amândoi ne străduim îndeajuns de mult, o să
obținem o poveste grozavă”. Și chiar cred asta. Jurnalistul nu poate de
unul singur să facă un interviu remarcabil. Cred că trucul, aici, este să‑l
implici în discuție pe cel cu care stai de vorbă, arătându‑i că ești pregătit,
ascultându‑l cu foarte mare atenție, aducând puțin umor conversației.
Când celălalt e implicat în discuție, mai mult ca sigur că poți scoate un
interviu bun.
SHEFF: Un interviu iese în evidență atunci când cel cu care stai de vorbă,
celebru sau nu, este sincer și poate să spună ceva unic sau interesant în
legătură cu ceea ce face sau cu domeniul lui de expertiză. Cele mai bune
interviuri transmit ceva important despre lume – ceva mai mult decât
chestiunile obișnuite.
POND: Multe lucruri. Adesea un interviu iese în evidență dacă obții mai
mult decât te așteptai de la persoana cu care stai de vorbă, deși uneori e
suficient chiar și să obții ceea ce te aștepți de la cel pe care îl admiri. Un
interviu e bun, de asemenea, dacă la finalul lui îl admir pe cel cu care am
vorbit și care îmi era absolut indiferent înainte de asta – sau situația
inversă, caz în care interviul iese în evidență în sens negativ. Însă de cele
mai multe ori consider că am făcut un interviu bun dacă am trecut peste
răspunsurile standard și am ajuns să discut despre acele aspecte din viața
celui intervievat care sunt mai interesante și mai revelatoare.
McKENNA: Un interviu e bun când cel cu care stai de vorbă poate să‑ți
vorbească din inimă, fără să dezvăluie secrete și să trădeze confidențe.
13. Ce obiective vă stabiliți, când faceți un interviu?
SHEFF: Să încerc ca fiecare interviu să fie captivant, revelator și sincer.
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       413
McKENNA: Să câștig încrederea celui cu care stau de vorbă, să descopăr
aspecte din viața lui care merită explorate și care pot fi de interes pentru
publicul cititor.
POND: Cum am mai spus deja, să merg dincolo de răspunsurile standard.
Să plec de la interviu știind că nu va fi nevoie să folosesc niciuna dintre
poveștile despre care am mai citit în celelalte interviuri date de același
personaj. Să‑mi dau seama, măcar într‑o mică măsură, ce motivează acea
persoană.
COOK: Vreau să‑i ofer cititorului o imagine memorabilă a vedetei
respective. Nu vreau să‑l fac pe redactorul meu să pice într‑o lumină
proastă. Vreau să fiu plătit.
FLEMING: Să întrezăresc, cu puțin noroc, cum e acea persoană dincolo de
aparențe, poate chiar să obțin informații noi, din când în când.
RENSIN: Să fac un interviu bun.
DREIFUS: Fiecare interviu e altfel.
14. V‑ați simțit vreodată atât de bine cu cel pe care îl intervievați
încât să uitați că faceți un interviu?
COOK: De multe ori. Scopul meu este ca interviul să fie o conversație care
atinge toate sau cele mai multe dintre lucrurile care îi fac curioși pe cititori
și să obțin măcar câteva replici care dau bine pe copertă.
McKENNA: Nu.
RENSIN: Confortabil – da. Să‑mi pierd din vedere scopul – niciodată.
414       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
FLEMING: Nu chiar, pentru că tu, ca intervievator, ești concentrat tot
timpul. Dacă ajungi să te simți prea confortabil, scapi din vedere scopul
interviului, pierzi ritmul și amândoi vă veți simți inconfortabil.
DREIFUS: Nu. Știu de ce mă aflu acolo. Sunt acolo să iau un interviu, nu ca
să‑mi fac prieteni. Cel din fața mea nu e prietenul meu și nici nu va fi.
SHEFF: Nu uit niciodată că e vorba despre un interviu, dar s‑a întâmplat de
câteva ori să nu simt că sunt acolo în interes de serviciu – și asta pentru că
am avut un interlocutor pasionat și antrenant. E periculos când cei care iau
interviurile uită că sunt jurnaliști și că au de îndeplinit o sarcină de serviciu.
POND: Pentru un moment, poate. Dar când stai la masă cu interlocutorul,
cu un reportofon între voi doi, există o anumită artificialitate a situației care
nu te lasă să uiți pentru mult timp de ce ești acolo. Sunt, desigur, unele
momente în interviurile bune, mai ales dacă ai mult timp la dispoziție, când
atingi subiecte care nu vor apărea în interviul tipărit. Iar în acele momente
interviul se poate transforma într‑o conversație. Numai că este greu să uiți
cu totul că fiecare dintre voi a acceptat interviul din anumite interese.
SHAH: Întotdeauna mă simt confortabil cu persoana despre care scriu. Asta
e slujba mea. Iar una dintre sarcinile mele este, de fapt, să‑i fac pe ei să se
simtă în largul lor și să vorbească liber. Dar nu‑mi pot aminti niciun
moment în care să fi uitat cu totul că sunt „în timpul serviciului”. Ascult
întotdeauna cu atenție, ca să surprind o afirmație grăitoare sau un gest
elocvent. De fapt, sunt atât de concentrată la ceea ce fac, încât abia după
ce termin interviul îmi spun, uneori: „Hei, mi‑a plăcut tipul ăsta! Am putea
fi prieteni!”.
15. Ați trecut prin momente ciudate sau stânjenitoare în timpul
interviurilor?
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       415
FLEMING: În interviurile recente, nu prea mi s‑a întâmplat. Când mi‑am
început cariera în jurnalism, aveam o rubrică despre industria de
divertisment la revista New York Newsday. Mi s‑a încredințat un interviu
cu Brian De Palma, pentru a vorbi despre filmul The Untouchables – a fost
primul meu interviu‑portret important. Îmi plăceau filmele lui De Palma
și‑mi plăcuse The Untouchables. Când am intrat în cameră, s‑a uitat de
sus la mine și‑a zis: „Ah, acum trimit interni să facă lucrurile astea…”.
Aveam, cred, vreo 25 de ani, probabil că arătam încă și mai tânăr, dar
momentul acela a dat tonul interviului, care a fost îngrozitor. Brian De
Palma fost un ticălos nesuferit și plin de sine tot interviul, iar de atunci
nu mi‑a mai plăcut niciun film făcut de el. În ceea ce mă privește,
diferența între acel moment și acum este că astăzi am suficientă încredere
în mine încât să‑mi dau seama că interlocutorul are o problemă, și nu eu.
SHEFF: În timpul interviului cu George Lucas, mi s‑a stricat reportofonul
și a trebuit să‑i spun că pierdusem o oră din conversația noastră. Am
luat‑o de la început. (De‑atunci folosesc două reportofoane).
POND: Există momente ciudate în timpul fiecărui interviu. Cred că mi
le‑am scos din minte pe cele mai multe dintre acestea. Funcționarea
proastă a reportofoanelor presupun că este responsabilă pentru
majoritatea unor astfel de situații – când îți dai seama că trebuie să revii
asupra unor subiecte pe care le‑ai discutat deja, doar pentru că nu ți‑a
mai mers reportofonul… Odată a trebuit să scotocesc de sus până jos
rulota lui Michael J. Fox, fiindcă am crezut că mi‑am uitat acolo una dintre
casete, iar el a fost atât de amabil încât s‑a oferit să facem din nou
interviul dacă n‑aș fi găsit caseta. Am găsit‑o însă mai târziu în camera
mea de hotel, așa că situația aceea stânjenitoare s‑a terminat cu bine.
RENSIN: Atunci când River Phoenix a luat‑o razna pentru că a crezut că
vreau să‑i pun întrebări în legătură cu homosexualitatea lui și cu felul în
care se pregătise pentru rolul din My Own Private Idaho, ceea ce eu nu
416       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
încercam să fac. La un moment dat, s‑a ridicat în picioare și mi‑a cerut să
încheiem interviul. A avut o ieșire atât de ciudată, vecină cu paranoia, încât,
ca să salvez interviul, i‑am spus că mă sperie. Asta l‑a calmat și a căutat
imediat să mă liniștească și ne‑am continuat discuția. M‑a mai rugat însă
să nu dezvălui faptul că era fumător. Nu voia să‑și dezamăgească fanii.
16. Vă e teamă să nu cumva să puneți întrebări prostești?
RENSIN: Ca asta? (Îmi pare rău, nu m‑am putut abține. Glumesc. Pe
bune). Nu.
McKENNA: Nu, sunt de acord cu întrebările prostești, simple, de genul
„De ce anume îți este teamă?”, „Care este primul lucru pe care îl faci când
te trezești dimineața?”. Întrebări ca acestea îi surprind pe oameni cu garda
jos și duc, de cele mai multe ori, la răspunsuri neașteptat de sincere.
FLEMING: Nu chiar. Când simt că m‑am blocat în timpul unui interviu,
îmi imaginez că sunt personajul jucat de Chris Farley în acele parodii
memorabile pentru Saturday Night Live, când intervievează personaje
precum Martin Scorsese. Îmi aduc aminte și acum cum îl întreba pe
marele regizor: „Îți amintești scena din Taxi Driver, când personajul zice
«Vorbești cu mine? Vorbești cu mine». A fost grozav”. Am învățat că, dacă
pui întrebări „rafinate”, o să capeți răspunsuri „rafinate”. Dar, dacă ești
un simplu jurnalist care încearcă să se descurce cum poate el mai bine,
vei primi ajutor, uneori, chiar din partea interlocutorului.
DREIFUS: Scuze, nu. Nu mă gândesc la mine însămi ca fiind proastă. Pun
uneori întrebări trăsnite pentru că încerc să obțin răspunsuri trăsnite.
Chiar și atunci când l‑am întrebat pe Sir Martin Rees, astronomul regal al
Marii Britanii, ce zodie e, am făcut‑o intenționat, ca să văd dacă știe. (E
Taur.) De curând, i‑am pus lui Tom Pakenham, istoricul militar, care este
expert în copaci, o întrebare în genul celor pe care le pune Barbara Walters:
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       417
„Dacă ar fi să fii un copac, ce copac ai vrea să fii?”. Dar i‑am pus întrebarea
zâmbind cu înțeles.
POND: Uneori întrebările prostești aduc răspunsuri bune. Prefer să nu
pun întrebări prostești, dar uneori pur și simplu îți ies pe gură, și‑atunci
nu poți decât să râzi și mergi mai departe. Să‑ți faci griji din cauza asta
cu mult înainte să faci interviul e ceva care poate să te blocheze mintal.
SHEFF: Pun întrebări prostești tot timpul. În felul ăsta obțin, uneori, cele
mai bune răspunsuri.
SHAH: E o diferență între o întrebare simplă, ca de grădiniță, și o întrebare
prostească. Mi‑a trebuit mult timp să înțeleg că e‑n regulă să pun
întrebări din prima categorie… E ceva în genul: „Scuze, care e diferența
dintre un cursor și un glisor… mereu le încurc”. Cred că oamenii nu se
supără să te „ajute”. O întrebare prostească, una care te dă de gol că nu
te‑ai pregătit, ar fi: „Sunteți dreptaci sau stângaci?”. Ceea ce e o insultă
la adresa interlocutorului.
17. În ce măsură un interviu înseamnă să joci teatru?
FLEMING: Deloc, în ceea ce mă privește.
McKENNA: N‑aș spune că se joacă teatru. E, mai degrabă, seducție
reciprocă.
POND: Joci teatru în sensul că activitatea multora dintre cei cu care stau
de vorbă nu mi se pare întotdeauna fascinantă. Așa că mă port ca și când
mă interesează ce fac, când de fapt nu e chiar așa. Joci teatru atunci când
cineva începe să‑ți povestească ceva și nu mai termină, intră în prea
multe detalii sau bate câmpii despre un anumit subiect, iar tu, deși știi
418       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
că toate astea nu vor apărea în interviu, trebuie să te prefaci în continuare
interesat și să rămâi concentrat.
SHAH: Dacă aș fi avut talent la actorie, m‑aș fi dus la Hollywood. N‑a fost
niciodată nevoie să păcălesc oamenii. Și nici să mint. Când interlocutorul
mă întreabă dacă am de gând să scriu un articol laudativ, îi spun adevărul.
Că încerc să fiu ca un fotograf care face o poză. Voi face tot ce‑mi stă în
putință să‑i surprind așa cum sunt ei, de fapt. Până acum, nimeni nu m‑a
trimis la plimbare.
SHEFF: Nu joc teatru. Sunt interesat de oamenii pe care îi intervievez.
Bine, asta s‑ar putea să nu fie 100% adevărat… Adevărul e că sunt
întotdeauna capabil să găsesc ceva interesant, atâta vreme cât cel cu care
stau de vorbă este sincer.
DREIFUS: Cred că atunci când faci un interviu este foarte important să fii
tu însuți – la asta răspund, de fapt, oamenii. De ce să vrei să pari altcineva
decât cel care ești?
RENSIN: Depinde cine interpretează celălalt rol.
18. Dintre interviurile pe care le‑ați citit sau realizat, care credeți
că arată ce potențial are această formă de expresie jurnalistică?
DREIFUS: Multe dintre cele apărute în Playboy.
RENSIN: Interviul meu cu Garry Shandling pentru Playboy nu a fost unul
tipic, în sensul clasic al cuvântului, ci o întrepătrundere ciudată de insulte
și candoare. Esențialul îl reprezintă acea relație personală temporară pe
care am reușit să o dezvoltăm pe parcursul interviului. El m‑a atacat în
felul său pasiv‑agresiv, iar eu i‑am vorbit mereu cu respectul cuvenit, dar
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       419
nu într‑atât încât să nu‑i răspund pe măsură. I‑a plăcut că nu am fost
ușor de manipulat. Îi plăcea provocarea.
McKENNA: Interviurile lui Jonathan Cott pentru Rolling Stone din anii
1970 au fost o adevărată sursă de inspirație pentru mine, datorită felului
în care reușea să transmită misterul și magia celor pe care îi intervieva.
Interviurile pe care le‑am făcut cu Leonard Cohen au fost, de asemenea,
foarte importante pentru mine, în mare parte datorită faptului că Leonard
e atât de poetic când vorbește, fără să se străduiască. În plus, e extrem
de amuzant și e o persoană foarte empatică.
SHEFF: Sunt multe interviuri grozave, unele cunoscute, altele, nu.
Interviul din Playboy al lui Alex Haley cu Miles Davis a ridicat foarte sus
ștacheta la noi, la revistă. Interviul lui Jann Wenner cu John Lennon din
Rolling Stone a fost un model pentru mine atunci când, la zece ani după
interviul lui Wenner, am avut șansa să‑l intervievez pe Lennon pentru
Playboy. Îmi vin în minte multe interviuri grozave cu cei mai mari actori –
cele făcute de Grobel cu Brando și Pacino, ca să dau doar două exemple,
și câteva dintre cele luate de Rensin unor actori de comedie. Îmi amintesc
cum câteva dintre cele mai ciudate interviuri au dezvăluit extraordinar de
multe despre cel intervievat. Îmi vin în minte Ted Turner și Ted Kennedy.
POND: Interviul lui Jann Wenner cu John Lennon pentru Rolling Stone,
publicat imediat după ce Beatles s‑au despărțit, este primul pe listă. În
aceeași revistă a mai fost interviul lui Robert Palmer cu Sam Phillips, tipul
care a înregistrat prima dată cântecele lui Elvis, apoi câteva interviuri din
Playboy cu Miles Davis și Bob Dylan, tocmai din anii 1960.
19. Cum convingeți un interlocutor reținut să fie mai deschis?
POND: Fac diverse lucruri, dar cred că totul se reduce la a fi stăruitor, însă
într‑un mod prietenos. Fac tot ce‑mi stă în putință să‑l conving că sunt
420       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
mai înțelegător, mai atent sau mai merituos decât oricare dintre ceilalți
jurnaliști, ale căror încercări similare au fost întâmpinate poate cu aceeași
reținere.
DREIFUS: Încerc să‑mi fac cât mai mult timp ca să aflu ce‑l motivează pe
interlocutor, ce îl interesează, ce‑l pune în mișcare. Îmi ia două săptămâni
numai ca să‑mi dau seama cu ce întrebare să încep.
COOK: Aduc în discuție subiectul „copilărie”. Cred că aproape oricine este
dispus să vorbească despre copilărie.
FLEMING: Nu renunț. E bine câteodată să spui chiar și o rugăciune. Unii
oameni sunt distanți, pur și simplu așa sunt. Unele vedete nu au prea
multe de spus, ceea ce nu înseamnă că sunt oameni răi, dar pur și simplu
nu au ce spune sau sunt timide.
RENSIN: În astfel de situații, trebuie să fii cât mai empatic. Îl întreb pe
celălalt de ce nu poate vorbi despre un anume subiect. Îi spun că mă
poate suna, pe urmă, ca să lămurim orice, legat de interviu – ceea ce
implică o anumită negociere – și toată lumea are doar de câștigat, la final.
SHAH: Unii nu vor fi mai deschiși, indiferent ce faci. De exemplu, Barry
Diller. Răspunsurile lui sunt scurte; atitudinea – rece. Mă întreb cum ar
fi să faci un interviu în profunzime cu Diller (mă îndoiesc că ar da astfel
de interviuri).
Poate că cel mai greu de intervievat a fost Harrison Ford. Terminase
de curând un film din seria Indiana Jones, în care Sean Connery juca rolul
tatălui lui. Asta se întâmpla când făceam un interviu‑portret cu Connery
pentru GQ și adunam povestioare despre el. Ford, cunoscut pentru faptul
că e foarte rezervat cu mass‑media, a fost de acord să‑i pun întrebările
la telefon. Agentul lui de presă a tot insistat să‑i promit că voi folosi pe
post de citate câteva din spusele lui. Da, sigur! Numai că o discuție cu
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       421
Ford e ca o extracție dentară. Nu am putut scoate nimic despre Connery,
decât: „Da, am lucrat bine cu el” etc. Într‑un final, am pus capăt interviului,
ca să ne scutim pe amândoi de suferință. N‑am putut folosi nimic din acea
discuție.
În mod normal, încep interviul cu un subiect despre care
interlocutorului i‑ar face plăcere să vorbească. De cele mai multe ori, eu
sunt cea care pune capăt interviului, atunci când am ce‑mi trebuie, și nu
partenerul de discuție. Oamenilor le place mult să vorbească despre
ei înșiși.
McKENNA: Mi‑am dat seama că interlocutorii reținuți nu vor deveni mai
deschiși, indiferent ce ai face. Îmi vin în minte frații Coen și Linda Ronstadt.
De fapt, ei urăsc să fie intervievați și sincer nu înțeleg de ce își mai dau
acordul să le facă, pentru că este extrem de neplăcut pentru ambele părți.
Mă enervează când persoanele publice se poartă astfel cu presa.
SHEFF: Încerc să încep cu întrebări despre subiecte sigure și accesibile.
Uneori e nevoie de timp. O singură dată a trebuit să „pedepsesc” un
interlocutor. Omul era morocănos și‑mi răspundea la întrebări numai cu
„da” sau „nu”. După o perioadă lungă și descurajantă, l‑am întrebat:
„Dacă n‑ai vrut să faci asta, de ce ești aici? Ca să‑mi irosești timpul și mie,
și ție?”. Și‑a cerut scuze și și‑a schimbat imediat atitudinea. A fost, până
la urmă, un interviu foarte bun și foarte amuzant.
20. Ce faceți dacă cel căruia îi luați interviul vă spune de la bun
început că unele informații sunt confidențiale? Sau dacă vă cere să
ștergeți ceva ce a spus deja în interviu?
RENSIN: E confidențial, atunci. Numai că eu prefațez un interviu spunând
că mă consider liber să‑i întreb despre absolut orice. Dacă nu vor să
răspundă, foarte bine. Dacă nu sunt de acord cu alegerea lor, am
întotdeauna argumente prin care să încerc să‑i conving de contrariu. Dacă
422       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
în continuare nu vor să răspundă, e în regulă. Așa e cel mai bine, pentru
că la final nu se vor teme să citească interviul în revistă și le vine mult mai
ușor să vorbească liber.
O persoană căreia i‑am luat un interviu mă poate suna oricând ca
să‑mi ceară să scot ceva din interviu. Asta nu înseamnă că accept de
fiecare dată. Încerc să adun suficiente informații în așa fel încât interviul
să nu atârne de o singură informație.
DREIFUS: Dacă cineva spune „e confidențial”, atunci e confidențial.
SHAH: Chestiunea cu „e confidențial” este cam problematică. Dacă
cineva răspunde la o întrebare spunând „Dar asta e confidențial, da?”,
atunci îi spun s‑o lase baltă. Dacă nu pot folosi ce mi se spune, atunci nu
vreau să știu. Uneori, strategia asta funcționează și ei se răzgândesc.
Alteori, accept ca informația să rămână confidențială. Apoi, la sfârșitul
interviului, îi întreb dacă pot tipări ce au spus. Sau le spun că, dacă voi
folosi ceva, îi voi suna și le voi citi ce am scris. Uneori funcționează și
varianta asta. Totuși, dacă îmi mărturisesc ceva și‑apoi revin și zic că e
confidențial, atunci chiar e o problemă. Dacă e ceva foarte important și
le spun că voi folosi oricum ce‑mi spun, asta ar putea pune capăt
interviului, deși nu‑mi amintesc să se fi întâmplat asta vreodată. Dacă
fac un interviu‑portret, pot strecura informația în articol fără să o atribui
persoanei intervievate. Dar cel mai bun lucru pe care îl poți face este să
începi interviul spunând încă de la început: „Nimic din ce vorbim aici nu
e confidențial!”.
FLEMING: Dacă mi se spune de la început că e confidențial, atunci țin
cont de asta. Dacă cel pe care îl intervievez îmi cere asta mai târziu pe
parcursul interviului, cântăresc bine situația și mă consult cu redactorul.
Uneori, merită să fii flexibil, pentru că asta îți poate aduce altceva, în
schimb. Deseori, poți să‑l faci pe interlocutor să se răzgândească – e parte
a unui compromis.
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       423
SHEFF: Dacă un interlocutor vrea să‑mi spună ceva confidențial, atunci
iau în calcul circumstanțele specifice. Se poate să fiu de acord să
discutăm neoficial, cu condiția să am dreptul să revin asupra subiectului.
Aș putea, după aceea, să cer ca toate informațiile, sau o parte din ele,
să fie oficiale. Aș putea spune: „Acum vreau să discut același subiect,
dar oficial”. Nu sunt de acord ca un interlocutor să vrea să șteargă ceva
după ce am vorbit decât dacă există circumstanțe atenuante. Am fost de
acord să omit o informație care ar fi periclitat intimitatea unui copil,
de exemplu.
McKENNA: Dacă aș fi un reporter specializat pe politică sau un reporter
de știri de interes general, sunt sigură că răspunsul meu ar fi diferit,
pentru că în astfel de cazuri sunt mult mai multe lucruri importante în
joc. Când e vorba despre persoane din industria de divertisment însă,
informațiile confidențiale nu înseamnă nimic altceva decât porcării
despre vreun fost soț sau alte chestii ieftine din aceeași categorie. Așa
că, în general, sunt de acord cu cerința ca informația să rămână
confidențială. Au fost situații în care mi s‑a cerut să șterg informații după
ce mi‑au fost oferite, iar în astfel de cazuri, dacă simt că e important,
negociez.
COOK: Celor cu care fac interviul, dacă vor să‑mi dea informații doar sub
semnul confidențialității, le zic că nu are rost. Ei totuși îi dau bătaie
înainte și‑mi împărtășesc cel puțin jumătate din ceea ce aveau de gând,
cu titlu oficial.
Este inacceptabil ca ceea ce a fost spus deja să devină ulterior o
informație „confidențială”. Cred că vedetele știu asta; doar intervievații
începători cred că pot face retroactiv ceva „neoficial”. Dar, dacă cel care
dă interviul are păreri de rău pentru ce a spus și e o persoană onestă, voi
reformula afirmațiile lui. Dacă pot să menajez sensibilitatea cuiva fără
să păcălesc cititorul, atunci cred că e‑n regulă.
424       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
POND: Dacă cel care îmi dă interviul spune înainte să facă un comentariu
că vrea să rămână confidențial, în general sunt de acord. Prefer să aflu ce
are de spus și să revin asupra subiectului mai târziu, încercând să‑l fac să
se răzgândească. Dacă declară ceva și apoi cere ca informația să fie ștearsă,
asta e altceva. Dacă mi‑a dat o informație stânjenitoare, care nu are sens
să fie folosită în articol, atunci sunt de acord. Dacă e o informație pe care
chiar vreau să o folosesc, atunci sunt evaziv și recurg, până la urmă, la ce
i‑am spus agentului lui Schwarzenegger: redactorul va citi transcrierea
interviului și s‑ar putea să insiste să folosim acel comentariu. Când n‑ai
alte argumente, dă vina pe redactor.
21. L‑ați minți pe cel căruia îi luați interviul ca să‑l faceți să
vorbească?
DREIFUS: Nu.
SHEFF: Nu, n‑aș minți.
POND: E o minciună să‑i spui cuiva a cărui activitate nu‑ți stârnește
curiozitatea că ești deosebit de interesat de ce face? Dacă asta se cheamă
minciună, atunci înseamnă că am mințit. Dar, în afară de asta, cred că nu.
Cu excepția faptului că le‑am dat unor actori impresia că le‑am văzut
filmele – ceea ce nu era adevărat – sau că sunt familiarizat cu munca
lor – ceea ce iar nu era adevărat.
COOK: Îmi flatez interlocutorul, dar nu‑l mint. E celebru pentru un motiv –
poate că Dennis Rodman e un ticălos, dar a fost extraordinar ca jucător
defensiv. I‑am spus că‑i admir tehnica defensivă, energia teribilă din teren
și am vorbit despre asta. În curând o să‑i admir și toleranța pentru alcool.
FLEMING: Niciodată. Dacă promit ceva, mă țin de promisiune. Reputația
mea e tot ce am.
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       425
McKENNA: Da, îl mint. Nu‑i voi spune că m‑am născut în Tahiti (pentru
că nu‑i adevărat), dar îi voi spune că mi‑a plăcut filmul mediocru pe care
l‑a făcut.
RENSIN: Nu. O să‑și dea seama, iar reputația este cartea ta de vizită.
22. Ați permis vreodată unuia dintre interlocutori să vadă
transcrierea interviului înaintea redactorului?
DREIFUS: Rar, dar cu condiția că pot face doar modificări de stil, de
gramatică, niciodată de conținut.
FLEMING: Mai degrabă mi‑aș face o programare la un proctolog.
RENSIN: Nu. Shirley MacLaine a văzut totuși o versiune editată a
interviului, nu‑mi amintesc de ce. Editorul a revizuit‑o la cererea ei.
SHAH: Da, s‑a întâmplat o dată să‑l las pe cel intervievat să vadă interviul
înainte de a fi publicat. Eram începătoare, făcusem un interviu cu Jane
Fonda, câteva zile la rând, și nu terminasem bine de scris articolul când
a sunat. N‑aș putea să i‑l citesc? Cum eram lipsită de experiență, i l‑am
citit. Era un interviu lung și a avut câte ceva de comentat la fiecare frază.
S‑a înfuriat când a aflat că m‑am referit la ea ca actriță. Era în perioada
ei antirăzboi și voia să fie identificată ca militant. Nu cred că am schimbat
mult ca să o împac, dar după asta mi‑am învățat bine lecția.
SHEFF: Nu. Odată, o revistă a făcut o înțelegere care îi permitea celui
intervievat să verifice transcrierea interviului pentru acuratețe, având
astfel posibilitatea să corecteze greșeli factuale. Asta este decizia
redactorului, nu a mea.
426       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
POND: Nu. În urmă cu mulți ani, am avut un redactor care a făcut o
înțelegere cu agentul de presă al celui pe care l‑am intervievat să‑l lase
să vadă interviul înainte de a fi publicat, dar eu n‑am știut nimic despre
asta. Și tot cam pe‑atunci, pe la mijlocul anilor 1980, am scris un articol
de prima pagină pentru Rolling Stone despre Jackson Browne, iar după
interviu Browne l‑a sunat pe Jann Wenner, pentru că își făcea griji în
legătură cu ce spusese despre fiul său mai mic și despre divorțul prin care
trecea atunci. Wenner i‑a dat voie lui Browne să revizuiască acele părți
ale interviului înainte de a fi publicat, însă din nou n‑am știut nimic
despre asta, până mai târziu. (Ca o ironie, interviul publicat a fost mai
negativ decât varianta mea, din cauza unor revizuiri masive făcute de
redactor și a unui sentiment anti‑Browne care plana în redacția revistei
Rolling Stone din acele zile. Așa că faptul că a văzut interviul înainte de
publicare nu i‑a folosit la nimic.)
23. Care dintre cei pe care i‑ați intervievat v‑au dezamăgit cel mai
mult?
COOK: Tom Green n‑a fost amuzant. Farrah Fawcett m‑a lăsat să o aștept
trei ore, apoi mi‑a dat un sărut prefăcut (în timpul ăsta, asistenții ei se
agitau în jurul ei, spunând în șoaptă: „Apa minerală Evian a lui Farrah nu
are temperatura potrivită!”). Pamela Anderson s‑a enervat pentru că,
într‑un alt interviu, „am făcut‑o să pară promiscuă”. Jay Leno mi‑a lăsat
un mesaj pasiv‑agresiv pe robotul telefonului, spunând că i‑a plăcut
„întru câtva” interviul din Playboy, dar că și‑ar fi dorit să amintesc despre
noua lui carte, principalul motiv pentru care dăduse, de fapt, interviul.
M‑am simțit foarte prost din cauza asta, însă nici el și nici agentul lui de
presă nu spuseseră nimic despre carte.
McKENNA: Steve Martin, Jeff Daniels, Jeff Goldblum, Peter Weller, Treat
Williams – sunt o mulțime de nemernici la Hollywood. Frații Coen au fost
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       427
cei mai dificili. Păreau să nu aibă deloc habar că eram doar un jurnalist
care încearcă să‑și câștige pâinea și că‑i ajut să‑și promoveze filmele. Era
clar că pentru ei să ia prânzul cu mine era o pedeapsă.
RENSIN: River Phoenix. Jeff Lynne de la Electric Light Orchestra. Dar asta
parcă a fost într‑o altă viață.
POND: Cei doi membri ai formației Steely Dan și‑au exprimat în mod fățiș
disprețul față de interviu, fiind mult mai interesați să‑și arunce unul altuia
remarci răutăcioase, decât să aibă de‑a face cu mine. Tom Waits, a cărui
carieră o admir enorm, era atât de absorbit să‑și joace cât mai bine
personajul în care poza – un chefliu plin de vioiciune – încât a fost
imposibil să scot de la el chiar și cea mai mică informație personală sau
revelatoare. Robert Culp a fost arogant și disprețuitor mult timp după ce
cariera lui i‑ar fi oferit toate motivele să fie așa. Regizorul Ralph Bakshi a
fost, de asemenea, arogant și necooperant; după ce mi‑a spus ceva (am
uitat de mult ce), m‑a anunțat că mă va da în judecată dacă voi pomeni
despre acel lucru în interviu. Însă eu am scris atât despre ceea ce mi‑a
dezvăluit el, cât și despre amenințarea lui și, cu toate că Bakshi nu m‑a
sunat, am primit, în schimb, un telefon de la agentul lui de presă, care
mi‑a mulțumit pentru că am făcut publică tactica clientului său. Tom
Cruise a fost cumplit de plictisitor.
FLEMING: Prefer să nu spun nimic, sunt sigur că fiecare dintre ei afăcut
tot ce i‑a stat în putință. Ar fi ca și cum aș dezvălui despre cineva că sărută
prost.
DREIFUS: Unu: Mel Brooks – pe de o parte era foarte solemn, dar în același
timp vorbea în doi peri. De exemplu, îmi tot spunea că filmele lui nu aveau
nicio temă evreiască. Tot insistam să‑mi spună de unde i se trage umorul.
Doi: Tipper Gore – a fost atât de neinteresantă, că interviul cu ea nici
n‑a mai fost publicat. Urăsc astfel de situații.
428       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
Trei: președintele Republicii Haiti, Jean‑Bertrand Aristide. N‑a avut
absolut nimic interesant de spus; păcat, pentru că Haiti este o societate
atât de interesantă, iar el a ratat ocazia să‑și pledeze cauza în fața lumii
întregi. Nici interviul ăsta n‑a fost publicat.
Patru: Isaac Bashevis Singer* – un personaj greu de plăcut, fără haz și
lipsit de bunăvoință – era opusul a ce însemna cariera lui. Cu toate
acestea, interviul a fost publicat.
Cinci: Carl Sagan – care a fost oricine altcineva, dar nu persoana
genială și deschisă care apărea la televizor.
Șase: Stephen Jay Gould**.
24. Sunt persoane cărora ați dori să le luați din nou interviu?
SHEFF: Multe. Unii dintre cei intervievați de mine au realizat între timp
lucruri importante, așa că mi‑ar plăcea să stăm din nou de vorbă. Alții au
fost suficient de interesanți încât să‑mi doresc să le iau din nou un
interviu, indiferent ce‑au mai făcut între timp. Dintre cei cu care aș
vrea să vorbesc din nou sunt: Gore Vidal, Tom Hanks, Steve Jobs, Billy
Joel, Shintaro Ishihara, David Hockney, George Lucas, fizicianul nuclear
Ted Taylor.
POND: Mi‑ar plăcea să‑l intervievez din nou pe Waits. Cred că port o mare
parte din vină pentru ratarea primului nostru interviu, din cauză că am
ezitat să schimb direcția conversației, să mă pliez pe dorința lui de a‑și
juca rolul și să văd unde ar fi dus asta. Și mi‑ar plăcea să‑mi încerc mâna
din nou cu Bob Dylan, cu care n‑am vorbit decât vreo 15 minute, după
un concert al lui, acum mulți ani. În acea scurtă conversație a ocolit
fiecare întrebare pe care i‑am pus‑o, ceea ce mi s‑a părut uimitor – a fost
*  Scriitor american de limbă idiș, născut în Polonia, care a primit în anul 1978 Premiul
Nobel pentru Literatură. (n. red.)
**  Paleontolog, biolog evoluționist și istoric al științei. A fost unul dintre cei mai influenți
și citiți scriitori de literatură de popularizare a științei. (n. red.)
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       429
cea mai alunecoasă persoană cu care am vorbit vreodată (cu excepția lui
Jerry Brown, guvernatorul Californiei, dar politicienii nu se pun la
socoteală). Cred că un interviu cu Dylan e ceva imposibil, dar ar fi amuzant
să încerc.
FLEMING: L‑aș intervieva pe Robert Downey Jr. în fiecare săptămână dacă
aș putea.
DREIFUS: Mel Brooks.
McKENNA: Mi‑ar plăcea să‑l intervievez pe Leonard Cohen în fiecare
săptămână – întotdeauna are de spus lucruri care inspiră. Mi‑ar mai
plăcea să‑i iau din nou un interviu fotografului Robert Frank, pur și
simplu pentru că prima dată n‑am petrecut prea mult timp cu el.
RENSIN: Nu. Trebuie să merg înainte. Au existat persoane pe care le‑am
intervievat de mai multe ori și, cu toate că se simte familiaritatea și
încrederea dintre noi, deseori interviul nu este la fel de provocator și de
real ca prima oară.
25. Ți‑a cerut cineva vreodată să pleci?
McKENNA: Nu.
SHEFF: Nu, deși am plecat de la interviul cu Puff Daddy după ce m‑a tot
amânat zile la rând. N‑am fost în stare să‑i pun nicio întrebare.
DREIFUS: Da, Henry Kissinger. M‑a dat afară din casă. Și‑a cerut scuze
mai târziu și, așa cum mi‑a spus prietenul meu de‑atunci, „cred că ești
singura persoană din lume căreia Henry Kissinger i‑a cerut scuze
vreodată”.
430       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
FLEMING: O parte din mine visează să se întâmple asta, visez să am parte
de un „moment Mike Wallace*” – când alergi pe stradă cu microfonul
după invitat. Toate interviurile pe care le‑am făcut s‑au încheiat într‑o
notă prietenească.
RENSIN: River Phoenix.
SHAH: Nu mi‑a cerut nimeni să plec. Odată, făceam un interviu de prima
pagină cu Denzel Washington pentru revista GQ și călătoream amândoi
cu același avion de la Los Angeles la Londra. O călătorie de zece ore, îți
dai seama? Ne mai întâlnisem de câteva ori înainte, iar după decolare a
venit și s‑a așezat lângă mine. Lucrurile au mers bine până când l‑am
întrebat dacă încă mai credea că îi este greu să primească rolurile pe care
le vrea pentru că e negru. Se plânsese de asta în câteva dintre interviurile
pe care le citisem. De data asta însă, s‑a enervat și m‑a acuzat că sunt
rasistă. S‑a ridicat și s‑a întors valvârtej la locul lui. Vai, vai. Dar câteva
ore mai târziu s‑a întors, s‑a așezat din nou lângă mine și mi‑a răspuns
la întrebare.
POND: Nu, deși atunci când i‑am luat interviul lui Waits am căzut
amândoi de acord că ar trebui să încheiem interviul pentru că nu mergea
bine. Pe vremea când juca în Rain Man, Tom Cruise a ieșit de câteva ori
din încăpere, brusc și pentru scurt timp, fiindcă i s‑a părut că nu‑i acord
respectul cuvenit. Dar s‑a întors și am terminat interviul și n‑am știut de
ce a plecat din cameră decât mult timp după aceea.
26. S‑a întâmplat vreodată să încheiați prematur un interviu din
cauza unei întrebări pe care ați pus‑o?
RENSIN: Nu chiar.
*  Jurnalist american, gazda unor emisiuni‑concurs, actor și personalitate media. A făcut
interviuri cu mulți politicieni și celebrități. (n. red.)
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       431
McKENNA: Nu.
SHEFF: Nu, deși Matt Drudge m‑a tot amenințat că o să plece, dar n‑a
făcut‑o.
POND: Nu, dar câteva dintre întrebările pe care le‑am pus au făcut ca
desfășurarea interviului să fie dificilă o vreme. În general, cel mai rău lucru
care se poate întâmpla este ca interlocutorul să nu se mai simtă în largul
lui și să înceapă să dea răspunsuri scurte și tăioase. Dar am descoperit că,
dacă ghidezi conversația spre un subiect care îl interesează, atunci reușești
să‑l faci să se relaxeze. Și ai putea să revii asupra temei dificile mai târziu.
DREIFUS: Da, am fost dată afară de răposatul Elia Kazan, când i‑am pus
următoarea întrebare de o sută de puncte: „Ați spus că singurul lucru din
viața dumeavoastră față de care aveți o atitudine ambivalentă e mărturia
pe care ați depus‑o în fața House Un‑American Committee*. La ce vă
referiți, mai exact, când vorbiți de ambivalență?”.
27. Care sunt persoanele cele mai elocvente pe care le‑ați intervievat,
spre deosebire de cele care doar se exprimă bine?
FLEMING: Kevin Spacey, regizorul Curtis Hanson, James Cameron, Ridley
Scott. Martin Scorsese a fost chiar bun, deși părea să nu înțeleagă de ce
este privit cu atât de mult respect.
DREIFUS: Răposatul general israelian Harkabi, cu care am făcut singurul
interviu care n‑a trebuit revizuit deloc. Apoi Sir Martin Rees, Sir Roger
Penrose, Jane Goodall, Dalai Lama, Aung San Suu Kyi, Isabel Allende,
*  E vorba despre un comitet creat în 1938 în Statele Unite, care investiga presupusele
activități subversive ale angajaților din sectorul public, ale cetățenilor obișnuiți și ale acelor
organizații suspectate că au legături comuniste. (n. red.)
432       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
Thomas Pakenham, Cher, John Maeda, Gloria Steinem, Colin Powell, Abba
Eban, Hanan Ashwari, Christopher Reeve, Sir Arthur Clarke, Cesar Chavez,
generalul John Shaliskasvili și alții. Până la urmă, asta și cauți când
prospectezi „piața” după un interlocutor pentru un interviu: un bun
vorbitor, care să spună lucruri interesante.
POND: Rosanne Cash, Peter Gabriel, Patrick Stewart, David Duchovny,
Wynton Marsalis, Randy Newman, Pete Townshend.
SHEFF: John Lennon, Gore Vidal.
McKENNA: Îmi vin acum în minte Joni Mitchell, Lou Reed, Atom Egoyan,
Madonna, Gena Rowlands, Jessica Lange, Pauline Kael și Brian Eno.
28. Aveți vreodată emoții – eventual, emoții foarte mari – înaintea
unui interviu?
RENSIN: Întotdeauna. Indiferent de câtă vreme fac asta, am întotdeauna
fluturași în stomac. Uneori îmi imaginez că mă ridic în picioare în mijlocul
interviului și spun: „Îmi pare rău, n‑o luați personal, n‑are nimic de‑a
face cu dumneavoastră, dar mă retrag în acest moment!”. Odată aproape
că am și făcut asta.
McKENNA: Întotdeauna.
DREIFUS: Sigur!
POND: Sunt extrem de emoționat înaintea unui interviu doar dacă știu
că voi sta de vorbă cu un personaj rescunoscut pentru faptul că e dificil
de intervievat. Faima lui nu are nimic de‑a face cu asta, dar dacă anticipez
dificultăți, uneori devin agitat.
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       433
SHEFF: De cele mai multe ori, am unele emoții înainte de a începe, dar
starea asta dispare repede.
SHAH: Am aproape întotdeauna emoții înainte de un interviu. Îmi fac griji
în legătură cu orice: că mă rătăcesc, că întârzii, că nu vine cel cu care am
interviul, că nu‑mi va spune lucruri interesante, că n‑am timp destul…
orice! Și, da, cea mai realistă îngrijorare: că n‑o să‑mi meargă nenorocitul
de reportofon.
COOK: Ai întotdeauna emoții, ca atunci când, elev fiind, știi că ai de dat
un test. Dar e o stare nemaipomenită când ai făcut un interviu bun, îi
strângi mâna interlocutorului și pleci spre aeroport.
FLEMING: Mai demult, am luat centura neagră la karate. Fluxul acela
neplăcut de adrenalină care îți străbate corpul înainte de luptă îl simt
întotdeauna înaintea unui interviu – cred că asta îți permite să faci o
treabă bună. E unul dintre motivele pentru care niciodată nu m‑am putut
relaxa în timpul interviului.
29. Cât de des s‑a întâmplat ca persoana intervievată să fie altfel
decât v‑ați așteptat?
SHAH: Oamenii sunt aproape întotdeauna altfel decât mă aștept. De
obicei, sunt mai simpatici și mă înțeleg mai bine cu ei decât anticipam.
Dar asta nu înseamnă că nu sunt cu radarul pornit ca să detectez o
minciună sau cosmetizarea situațiilor reale.
Cel mai bun exemplu de persoană diferită de așteptările mele este
fostul șef al poliției din L.A., Daryl Gates. Când i‑am luat un interviu
pentru Playboy nu știam absolut nimic despre ce‑nseamnă să fii polițist
și eram convinsă că e rasist, după ce citisem Los Angeles Times. Spre
surprinderea mea, am descoperit că e un om foarte răbdător, deloc
434       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
îngâmfat, uimitor de deștept și că este una dintre persoanele cele mai
lipsite de prejudecăți pe care le‑am întâlnit în Los Angeles.
POND: Destul de des și de obicei în sens pozitiv. Când sunt surprins, cel
mai adesea se întâmplă atunci când un interlocutor care are reputația
unui om dificil se dovedește a fi mai mult decât binevoitor. Uneori
se‑ntâmplă exact invers, dar de cele mai multe ori surprizele sunt plăcute.
COOK: Depp este singurul cu care am avut o comunicare deasupra unui
nivel superficial. Avem aceleași interese ciudate, cum ar fi insectele. I‑am
dăruit o albină ucigașă prinsă în chihlimbar; el mi‑a dat adresa
magazinului lui preferat de antichități din Paris.
McKENNA: Nu foarte des.
RENSIN: Întodeauna. Mă duc la un interviu cu mintea deschisă și
întotdeauna descopăr ceva surprinzător.
SHEFF: Mulți oameni sunt diferiți de cum mă aștept să fie. Este una
dintre cele mai mari bucurii ale meseriei mele.
FLEMING: Surprizele mele au fost Harrison Ford, care s‑a dovedit a fi
mult mai amuzant decât îmi imaginam. Drew Barrymore, care este un pic
nebună, dar e pur și simplu adorabilă și atât de conectată la momentul
prezent. Sam Jackson – m‑am așteptat să fie un tip morocănos și am
descoperit că, dacă s‑ar face o listă cu vedetele pe care le‑ai invita să vă
uitați împreună la un meci de fotbal și să beți o bere, ar fi pe primul loc.
DREIFUS: Se întâmplă de multe ori. N‑aș putea să spun de câte ori, dar
cred că e o situație tipică atunci când intervievezi persoane celebre –
adesea, sunt departe de imaginea pe care o au ca persoane publice.
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       435
 30. Ai trăit un moment de autorevelație în timpul unui interviu?
SHEFF: Adesea. Asta e o altă bucurie a acestei meserii. Descopăr multe
lucruri despre mine însumi, viața mea, familia mea.
DREIFUS: Bineînțeles. Tot așa cum sper că cel cu care stau de vorbă va
învăța de la mine, și eu învăț de la el. Interviul e un proces de explorare,
până la urmă.
McKENNA: Categoric. De asta fac această meserie. Îmi dă posibilitatea
să adresez unor oameni care au reușit în viață întrebările la care caut și
eu răspuns.
POND: Nimic zguduitor, doar mici conștientizări, din când în când. În
general, astfel de momente apar atunci când îmi dau seama că am ceva
în comun cu persoana cu care stau de vorbă.
FLEMING: Întotdeauna am emoții înaintea unui interviu și‑mi imaginez
că va fi un dezastru. Până acum nu s‑a întâmplat, așa că revelația este că
îmi dau seama că pot face asta.
RENSIN: Întotdeauna. De obicei, eu aleg pe cine vreau să intervievez și
mă ghidez, într‑o anumită măsură, după ce mi se întâmplă la un moment
dat în viață. Pun întrebări în legătură cu ce mă interesează pe mine, dar
și cu ce cred eu că ar fi interesant de citit într‑o revistă. În cărțile mele e
și mai vizibil acest lucru.
31. Aveți o întrebare preferată pe care o puneți tuturor celor pe care
îi intervievați?
POND: Nu. Sunt circumspect când vine vorba despre abordările care se
potrivesc tuturor. De obicei trebuie să adaptezi fiecare interviu în funcție
436       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
de cel pe care îl intervievezi și de timpul pe care îl ai la dispoziție – și, cu
toate că anumite întrebări pot să apară mai frecvent, niciodată n‑am găsit
o întrebare care să mi se pară că merge cu orice interlocutor.
SHAH: N‑am o întrebare preferată, pe care să o pun tuturor celor pe care
îi intervievez. Dar, cum cei mai mulți dintre cei cu care vorbesc sunt
oameni de succes, de multe ori încerc să înțeleg ce‑i motivează să‑și
atingă scopurile, ce fel de copilărie au avut și cum fac ceea ce fac,
obiceiurile pe care le au etc.
DREIFUS: Nu. Fiecare interviu este „croit” pe măsura interlocutorului. Însă
atunci când fac un interviu trec prin anumite faze care depind mult de
ceea ce mă interesează la un moment dat, de ce am citit sau am văzut.
FLEMING: „Dacă ai fi un copac…” Nu, de fapt, n‑am o întrebare preferată.
SHEFF: Îmi place mult să vorbesc cu interlocutorii mei despre adolescența
lor, pentru că este o perioadă atât de dură pentru mulți… Nu e o temă care
să se potrivească la fiecare interviu, dar, când pot, încerc s‑o aduc în discuție.
RENSIN: Ne mai putem întâlni o dată?
McKENNA: Da. De ce moare dragostea?
32. Cum își păstrează cel care face interviul propria identitate?
McKENNA: Prin cei pe care alege să‑i intervieveze și prin întrebările pe
care le pune.
DREIFUS: Fiind cât se poate de concentrat asupra muncii sale, știind
foarte bine de ce e acolo și nefăcându‑și nicio iluzie în legătură cu asta.
Psihoterapeuții au aceeași problemă.
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       437
RENSIN: O întrebare mai bună ar fi „Cum își pierde identitatea?”. Nu cred
că e posibil, dincolo de tendința naturală a unor jurnaliști de a fi precum
cameleonii și de a împrumuta temporar culorile din mediul înconjurător
numai pentru a‑l face pe cel cu care stau de vorbă să se simtă în siguranță.
Însă, odată instalat în fața calculatorului, ești din nou tu însuți – iar asta
explică de ce unii jurnaliști sunt agreabili când îi întâlnești și te omoară
mai târziu.
SHAH: N‑am fost niciodată într‑o situație în care să simt că‑mi pierd
identitatea.
POND: Presupun că o modalitate ar fi să pui aceleași întrebări fiecărui
invitat, deși eu nu fac asta. Nu este așa de greu, chiar și cu interviurile
Q&A, în afară de cazul când, desigur, pui același întrebări banale pe care
le găsești în fiecare număr din Entertainment Tonight sau cele cuprinse
în Electronic Press Kit*. Câtă vreme reușești să depășești acest nivel,
identitatea ta va ieși în evidență. Totodată, îi privesc cu prudență pe acei
intervievatori care se străduiesc prea mult să‑și expună identitatea. Știu
că cititorii sunt mult mai interesați de interlocutor decât de mine și că
este mai important să surprinzi cu exactitate identitatea acestuia, decât
să mă zbat în fel și chip în încercarea de a mă pune pe mine în evidență.
FLEMING: Am ajuns să fac interviuri fiindcă, inițial, am lucrat ca reporter
și editorialist la Daily Variety. Sunt un mare fan al industriei filmului. Am
crescut visând să fiu ziarist sportiv, dar îmi place să fiu alături de copiii
mei și am observat că mare parte din jurnaliștii care scriu pentru ziarele
sportive sunt mereu pe drumuri și ajung să divorțeze sau să aibă probleme
cu alcoolul, așa că am renunțat. Scriu despre filme tot așa cum aș scrie
despre sport. Interesante sunt poveștile din spatele scenei, schimbările
*  Este vorba despre versiunea electronică a mapei pentru presă, care cuprinde materiale
promoționale, precum fotografii sau informații generale, și care e distribuită la conferințe de
presă sau înainte de lansarea unui nou produs. (n.red).
438       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
care se fac atunci când se toarnă un film, deciziile creative etc. Mulți
dintre actorii și regizorii pe care îi intervievez îmi citesc articolele din
Variety. Mă cunosc foarte bine. Sunt acel derbedeu care scrie despre
Hollywood de la el de acasă, din Long Island, și care e la fel de pasionat
ca ei de întregul proces. Îi câștig imediat, pentru că își dau seama că mă
interesază ceea ce fac ei mai mult decât alte aspecte din viața lor despre
care le e greu să vorbească. Cei pe care‑i intervievez îmi vorbesc și despre
astfel de lucruri, însă uneori am impresia că vor, de fapt, să mă convingă
că și acea parte din ei e interesantă.
SHEFF: Îmi place că sunt diferit de cei pe care îi intervievez. Îi respect, dar
nu vreau să fiu ca ei. Sunt întotdeauna fericit să revin în lumea mea și la
viața mea, după ce am vizitat‑o pe a lor.
33. Și ultima întrebare – care ar fi momentele preferate din timpul
interviurilor pe care le‑ați făcut?
POND: Momentul meu preferat e când am fost la cumpărături cu Johnny
Cash la magazinul Wal‑Mart din Branson, Missouri – o întâmplare
entuziasmantă și suprarealistă, în același timp. Apoi când am stat pe un
stadion gol urmărindu‑l pe Bruce Springsteen făcând probe de sunet sau
când eram în Londra într‑o sală minusculă cu formația The Who, care
repeta pentru un turneu. Sau timpul petrecut cu Roy Orbison, cu câteva
săptămâni înainte să moară. Și un alt moment grozav a fost când i‑am
ascultat pe Trey Parker și pe Matt Stone* terfelind veseli industria de
divertisment, pentru că știam ce articol grozav va ieși de‑aici.
COOK: Două sesiuni lungi de interviu cu un Johnny Depp foarte amuzant
și profund. Eram singurul tip chel într‑un tricou polo din Viper Room**.
*  Este vorba despre creatorii serialului animat South Park. (n. red.)
**  Club de noapte din Hollywood, al cărui proprietar a fost Johnny Depp până în 2004.
Este cunoscut ca un loc frecventat de elita de la Hollywood. (n. red.)
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       439
După prima noastră sesiune de interviu, mă sunase ca să‑mi spună că ar
trebui să ne întâlnim din nou – credea că‑mi va putea oferi răspunsuri
mai bune. Când tatăl meu a murit într‑un accident de mașină, Depp a
trimis flori la înmormântare.
Momentul în care am dat mâna cu Michael Jordan și Shaq* (în
interviuri separate) și am descoperit că mâna lui Jordan este mai mare.
Interviul cu Shaq, în timp ce încerca să‑și găsească loc în Taurusul meu
închiriat, cu genunchii aproape atingând tavanul; a ținut reportofonul în
timp ce eu conduceam, urmărindu‑l pe agentul lui prin traficul de pe
autostrada interstatală 405 din Los Angeles. Shaq trebuia să ajungă să ia
cina cu Quincy Jones și ne grăbeam, schimbând benzile; la un moment
dat, Shaq a făcut ochii mari de uimire, când am derapat în fața unei
remorci care venea spre noi. Parcă și vedeam titlurile de a doua zi: SHAQ
ȘI‑A ZGÂRIAT DEGETUL. UN BĂRBAT NECUNOSCUT A MURIT ÎN
ACCIDENT.
În timpul unui interviu pentru Playboy în Las Vegas, care a durat o
noapte întreagă, Dennis Rodman a vrut să‑mi plătească niște dansatoare
pentru un dans în poală. Când am spus „Nu, mulțumesc”, mi‑a răspuns,
strigând: „Soția ta nu vede prin pereți!”. Ce știa el?
Când am jucat golf cu Barry Bonds** – vestit ca fiind un tip foarte acid –
și i‑am descoperit latura prietenoasă. E ca un copil, simțea nevoia să se
laude cu cele mai bune lovituri și i s‑a părut extrem de amuzant când am
trimis mingea dincolo de marginile terenului. Poate fi foarte amuzant și
cred că este mult mai deștept decât majoritatea jucătorilor de baseball;
îl irită să‑i fie puse aceleași întrebări, zi după zi, de mulțimea de ziariști.
L‑am văzut semnând o mulțime de autografe pentru fani, dar atunci când
a anunțat că trebuie să plece, unul dintre ei a încercat să‑l lovească în
ochi cu un pliant. Când am urmărit filme din anii 1970 despre populația
*  Shaquille O’Neal, una dintre vedetele NBA, liga profesionistă americană de baschet.
(n. red.)
**  Fost jucător de baseball din MLB, campionatul profesionist american. (n. red.)
440       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
urbană afro‑americană* împreună cu Quentin Tarantino, care a chicotit
și s‑a hlizit întruna. Când James Brown mi‑a arătat un pas de dans sau
când k.d. lang a cântat un cântec doar pentru mine, fără nimeni altcineva
de față.
SHEFF: Am numeroase astfel de exemple. Multe sunt din interviurile cu
John Lennon și Yoko Ono. Într‑o zi, am bătut la ușa apartamentului lui
Lennon din clădirea Dakota. John mi‑a deschis ușa cântând Eleanor
Rigby: „Uite‑l pe David Sheff, a venit să‑mi pună întrebări ale căror
răspunsuri nu le va auzi nimeni”. Altădată eram în studioul de înregistrări,
între două sesiuni de interviuri. John, care ținea în mână o chitară, stătea
aproape de mine. A început să cânte o versiune tulburătoare a cântecului
Help. Au fost multe momente, în timpul interviului, când m‑am simțit
teribil de emoționat sau inspirat de ceea ce a spus. Ar fost o experiență
memorabilă chiar și dacă n‑ar fi fost marcată de tragedie. În fiecare seară,
de‑a lungul perioadei în care am făcut interviul cu Ansel Adams, bătrânul
maestru fotograf (și disident și filosof) lua o pauză de la discuție. Insista
ca fiecare dintre cei prezenți să se adune în fața ferestrei care dădea spre
o priveliște frumoasă. Sorbind din martiniul preparat de soția sa Virginia
(al lui Adams era îndoit cu apă, nu avea voie să bea), urmăream „raza
verde**”, fenomenul care apare la apusul soarelui, când soarele pare să
dispară în Oceanul Pacific. La început n‑am văzut‑o, dar până la sfârșitul
interviului Adams m‑a învățat să observ raza aceea verde greu de surprins.
Într‑o seară discutam cu Adams politică. Mai pătimaș ca oricând,
mi‑a spus că i‑ar plăcea să‑i înece în martiniul său pe Ronald Reagan și
pe James Watt, secretarul Ministerului de Interne, din cauză că distrugeau
în mod sistematic politici de protecția mediului care erau în vigoare de
zeci de ani. Adams s‑a oprit brusc și, vorbind în măslina din martiniul său
de parcă ar fi fost un dispozitiv de ascultare, a spus: „E doar o figură de
*  În engleză, în original, blaxploitation. (n. red.)
**  În engleză, în original, green flash. (n. red.)
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       441
stil. Nu vreau să‑i fac rău fizic secretarului Ministerului de Interne”. Iar
către mine: „Asta e pentru FBI, în caz că ne ascultă”.
În mijlocul unei fraze, Robert Maxwell a pus capăt conversației pe care
o purtam pe un iaht ancorat lângă River Club, în Manhattan, și mi‑a
propus să ne întâlnim pe aeroportul din Londra. Așa, pur și simplu. Am
luat avionul spre Londra și ne‑am întâlnit la Heathrow, unde am fost
condus la avionul lui personal. Odată ajuns la bord, am continuat interviul
în drum spre Ierusalim, unde urma să‑i întâlnească pe prim‑ministru și
pe președinte.
În timpul interviului nostru, Frank Zappa avea dureri groaznice.
(Suferea de un cancer incurabil și boala lui avansa. Mai avea de trăit
câteva luni.) Când durerea sa părea de nesuportat, l‑am întrebat dacă ar
vrea să ia o pauză. Nu, a spus el, voia să continue. Am vorbit opt ore
întruna. Deși uneori durerea se întețea, a ales să continue. Avea multe de
spus și a făcut‑o cu graba unui om care știa că timpul lui e limitat. A fost
o conversație remarcabilă despre politică și artă, precum și despre
concepția umanistă a lui Zappa cu privire la valorile familiei.
DREIFUS: Când am văzut jucăriile din biroul lui Sir Roger Penrose.
Când i‑am adus ciocolată lui Gabriel Garcia Marquez.
Plimbarea din parcul Golden Gate cu regretatul Luis Baptista, în timp
ce‑mi explica diferitele accente și cicluri de viață ale păsărilor cântătoare
din zonă.
Timpul petrecut cu Sue Savage‑Rumbaugh și maimuțele ei bonobo,
care cunoșteau limbajul semnelor, și urmărindu‑l pe Pambanisha cum
cerea apă minerală.
Timpul petrecut cu Christopher Reeve – și să văd ce înseamnă curajul
adevărat.
Dalai Lama, povestindu‑mi visurile sale.
FLEMING: Am fost îngrijorat că Harrison Ford va fi distant. Mi‑a pregătit
un mic dejun criminal, cu ouă, șuncă și pâine prăjită și am făcut un
442       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
interviu foarte bun. Are un umor sec. Îmi amintesc cu drag de Samuel L.
Jackson, stând pe marginea piscinei dintr‑un hotel, povestindu‑mi cum
reușea cândva să‑și introducă un băț de chibrit într‑o nară și apoi să‑l
scoată pe nara cealaltă, pentru că i se dizolvase cartilajul din cauza
consumului excesiv de cocaină. Sam, care a fost, de departe, cel mai
grozav și mai plăcut om pe care l‑am intervievat, se simțea atât de bine
cu el însuși încât nu dorea să ascundă părțile mai puțin plăcute ale vieții.
A fost foarte amuzant să petrec timp cu Mel Gibson pe platourile de
filmare de la The Patriot, dar probabil momentele mele preferate dintr‑un
interviu sunt cele petrecute cu Robert Downey Jr. Am avut norocul să‑l
intervievez de două ori și este, în mare parte, așa cum îl vedem pe ecran.
Creativitatea lui nu cunoaște limite. La fel ca Sam, este foarte onest și nu
șovăie când descrie părțile întunecate ale vieții lui.
McKENNA: Cred că momentele mele preferate sunt cele când am
intervievat pe cineva căruia i‑am purtat un mare respect dinaintea
întâlnirii noastre și care s‑a ridicat la înălțimea așteptărilor mele. Krysztof
Kieslowski, Jim Jarmusch, Ricki Lee Jones și Johnny Rotten ar fi câteva
astfel de exemple. Și, firește, prețuiesc mult acele întâlniri care s‑au
transformat, în cele din urmă, în relații de prietenie – cele cu Brian Eno,
Leonard Cohen, David Lynch și Artie Shaw.
RENSIN: Fiecare interviu are momentele sale speciale. E unul dintre
motivele pentru care fac această meseria. E greu să mi le reamintesc pe
toate, firește. Unul dintre acestea a fost când am condus prin Texas
împreună cu Larry Hagman, în Mercedesul lui. Mi‑a dezvăluit că, în timp
ce juca rolul lui Major Nelson din filmul I Dream of Jeannie – ca unul
dintre cei mai importanți astronauți, zburând în numeroase misiuni –,
în viața particulară își „zbura” mințile consumând LSD.
Mi‑l amintesc, de asemenea, pe Bill Gates lovindu‑se în mod repetat
peste mână cu un liniar de plexiglas, un fel tic nervos, ori de câte ori îi
puneam o întrebare care nu‑i plăcea sau nu era dintre cele pe care le mai
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       443
auzise înainte. Și făcea asta în timp ce se legăna înainte și înapoi în scaun.
Odată a făcut un gest de dispreț cu buzele când i‑am pus o întrebare, iar
eu a trebuit să‑i întorc gestul câteva întrebări mai încolo, la unul dintre
răspunsurile pe care mi le‑a dat. Când am zburat la Portland, și‑a
cumpărat bilet la clasa economică și a stat lângă mine cu o pătură pe cap,
dormind.
Când Garry Shandling mi‑a spus că i‑ar plăcea să găsească o femeie
ca mine, care să vină acasă și să vorbească numai despre el. A mers mai
departe, spunând că, în relația noastră, eu eram femeia. L‑am întrebat
dacă ăsta era momentul în care trebuia să‑și dea jos cămașa ca să i‑o calc.
Dennis Miller – care era certat cu Jay Leno din cauza pariurilor care se
făceau legat de ce vedetă va merge la ce emisiune ca să‑și promoveze un
proiect – l‑a sunat să‑și ceară scuze, după ce l‑am întrebat în interviu cât
timp avea să mai fie supărat pe cineva care i‑a fost prieten apropiat.
Când Martin Scorsese mi‑a acordat zece ore pentru interviu, în loc de
patru, așa cum stabilisem.
Când Jack La Lanne m‑a dus în sala lui de gimnastică și am căzut la
testul tracțiunilor.
Când i‑am spus lui Kenny Rogers, în timpul unei sesiuni suplimentare
de interviu, că toate răspunsurile lui anterioare aveau greutatea filmului
său Six Pack și că, dacă vrea ca interviul să fie publicat în revistă, trebuia
să vină cu răspunsuri mai emoționante și mai consistente. Ceea ce a și
făcut.
Picioarele lui Cindy Crawford în pantaloni scurți.
Când am mâncat cereale cu Jerry Seinfeld.
Când am mers la cinema cu Shirley MacLaine în timpul interviului
nostru maraton de 17 ore și nu ne‑am adresat niciun cuvânt.
Bryant Gumbel, uitându‑se pe fereastra biroului său de la Rockefeller
Center și arătând spre blonde ca și când ar fi arătat înspre avioane.
Eddie Murphy, întrebându‑mă dacă există „femeia potrivită”, pentru
că îi era teamă că orice relație serioasă pe care ar fi avut‑o s‑ar fi dus
naibii, în cele din urmă, și femeia i‑ar fi luat jumătate din bani.
444       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști
Larry King, cerându‑mi sfaturi în dragoste.
Whoopi Goldberg, când mi‑a spus că mamei ei i‑a plăcut interviul pe
care mi l‑a dat.
Patti D’Arbanville, sărind în brațele mele pentru că i‑a plăcut interviul.
Richard Gere și cu mine vorbind despre gerbil*.
Atunci când i‑am spus lui Tom Cruise că în realitate nu arată așa de
bine, iar el a râs.
Când am condus în spatele lui Roseanne și Tom în timpul unei curse
dezlănțuite pe coclaurile din Iowa.
Diane Lane, care la 19 ani m‑a întrebat ce fac în seara aia. „Îmi sun
soția”, i‑am răspuns.
Când am întrebat‑o pe Geena Davis dacă o pot intervieva din nou,
imediat ce terminasem interviul, pentru că ne distraserăm așa de bine.
Discuția cu Chris Farley despre tablourile cu clovni.
Când Jackie Mason m‑a întrebat dacă ar fi în regulă ca rabinul lui și
prietena lui să asiste la interviu.
Ron Howard, care mi‑a spus că ar vrea să regizeze o scenă nud cu
Penny Marshall.
Martin Mull, care mi‑a spus că un om de cultură nu stropește vasul
de WC într‑o toaletă publică.
William Shatner, negând că a purtat meșă.
Gene Simmons, când mi‑a arătat colecția de fotografii nud cu cele
4 000 de partenere sexuale.
Lena Olin, oferindu‑mi o țigară.
Sean Penn, care mi‑a dat numărul lui de telefon ca să putem merge
la surf.
Când am petrecut cinci ore cu Michelle Pfeiffer vorbind despre
visele ei.
*  Este vorba despre o legendă urbană conform căreia Richard Gere a fost internat de
urgență într‑un spital din Los Angeles, cu un obiect străin în rect. Se spune că acesta era un
gerbil – un mic rozător african – și că e vorba despre o practică atribuită homosexualilor, în
care, pentru a‑și spori plăcerea erotică, aceștia își introduceau un gerbil în rect. (n. red.)
Alte voci/alți jurnaliști  Arta interviului       445
 8 Intervievatorul
Faptul că am putut face interviul cu Alex Trebek, pentru că
aranjamentul era sub semnul întrebării. intervievat
Când am mâncat cârnați nemțești la stadionul Brewer cu Bob Uecker.
Urmărind‑o pe Sigourney Weaver decojind o banană.
Când am pregătit cina pentru Sissy Spacek și soțul ei, Jack Fiske.
Când am petrecut o noapte de Valentine’s Day cu David Caruso.
Când am intervievat‑o pe Lucy Lawless într‑o limuzină, conducând pe
Mulholland Drive în timp ce beam vin.
Uite, vei fi arbitrul și tu vei decide ceea ce este important și care crezi tu
Momentul în care știu că cel cu care am stat de vorbă s‑a dat peste
că ar trebui să fie ingredientele acestui interviu, ca într‑o salată Niçoise:
cap să‑mi dea altfel de răspunsuri decât cele pe care le‑a dat în alte va avea câteva glume, puțin farmec, câteva excentricități de‑ale mele.
interviuri și face un efort pentru ca interviul să iasă bine. Prefațez, de Îți voi dezvălui câteva secrete, tu vei trage de mine ca să afli mai mult,
obicei, sesiunile de interviu (după prima întâlnire), spunând că am iar apoi vom discuta despre indieni.
ascultat din nou caseta și sună grozav. Îmi fac interlocutorul partener Marlon Brando
în proces.

După ce am terminat interviul cu James A. Michener pentru cartea mea

Talking with Michener, l‑am întrebat dacă n‑ar vrea să se intervieveze el
însuși pentru capitolul final, ca să acopere, eventual, lucrurile la care
poate că s‑a gândit, dar pe care nu le‑am adus în discuție. A șovăit, dar
după aceea a citit un interviu pe care Isaac Bashevis Singer și‑l luase lui
însuși. Când, mai târziu, s‑a întâlnit cu Singer, l‑a întrebat cum a fost cu
interviul acela, iar Singer i‑a răspuns: „A fost ceva incredibil! Am vorbit
despre toate lucrurile pe care nu le discutasem înainte. Și puteam fi sigur
că răspunsurile mele vor fi transcrise corect, pentru că eu însumi am făcut
editarea”.

Michener și‑a spus că, dacă Singer s‑a simțit în largul lui
luându‑și singur inteviu, merită să încerce și el.
Iată și încercarea mea.
Chestiunile pe care se prea poate să nu le fi acoperit până
acum sper să le lămuresc în acest capitol. Când redactorul de
la Newsday m‑a sunat în 1974 și m‑a rugat să iau interviuri unor

446       Arta interviului  Alte voci/alți jurnaliști Intervievatorul intervievat  Arta interviului       447

nume bine cunoscute de public, nu m‑am gândit că voi face
același lucru, treizeci de ani mai târziu, însă nu mă plâng. Am
avut multe de învățat. Încă învăț și am mai multe întrebări
decât răspunsuri.
Î: Oare interviul chiar poate fi considerat artă? Ce urmează, Arta spălării
geamurilor? Arta caligrafiei?
R: Cred că se poate spune și așa, dar depinde de cât de cinic sau de elitist
vrei să fii. După ce Truman Capote a scris The Muses Are Heard, despre
opera Porgy and Bess, pusă în scenă în Rusia, a vrut să se pună la încercare
ca să vadă dacă poate transforma ceva foarte banal și cotidian într‑o
formă de artă. A ales, pentru aceasta, să facă un interviu cu o vedetă –
adică „cel mai banal lucru din jurnalism”, după cum spunea el însuși.
Voia să‑l termine într‑o singură zi și l‑a ales ca subiect pe Marlon Brando.
La acel moment, Brando – care, apropo, nu credea că filmul este o formă
de artă și nici că actorii sau cântăreții sunt artiști – era în Japonia, unde
filma Sayonara, iar Capote s‑a dus după el. Interviul urma să fie publicat
în The New Yorker, iar Capote și Marlon Brando au petrecut o seară
împreună, lucrând la interviu, apoi încă un an. „Trebuie neapărat să fie
perfect”, a spus el, „pentru că rolul meu este să transform acest lucru
banal în artă.”
Joyce Carol Oates, în una dintre prefețele pe care le scria la cărțile unor
persoane, a speculat pe marginea ideii că interviul e o formă de artă,
spunând că ar putea deveni genul literar dominant în secolul XXI.
Oare se poate spune că atunci când este bine făcut, interviul
presupune ceva mai mult decât măiestrie, pricepere? Există vreo urmă
de artă în el? Eu nu l‑aș pune în categoria artei elitiste, dar cred că
necesită ceva mai mult decât o anumită pricepere de a scrie, când e făcut
de un bun jurnalist și când nu se taie din el doar ca să încapă în spațiul
de tipar.
448       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
Sunt sigur că e o exagerare să considerăm că acest gen e o formă de
artă, dar asta doar din cauză că în prezent se publică atât de multe
interviuri mediocre. Dacă scoți părțile proaste și plictisitoare și lucrurile
de umplutură, există ceva artă, acolo… Dar, dacă va deveni genul literar
dominant al acestui secol, asta ar fi mai degrabă o dovadă a decăderii
culturii noastre.
Î: Poate că Oates a vrut doar să te tachineze, atunci când a scris asta. De
ce ești atât de circumspect? Scria asta în prefața la prima ta colecție de
interviuri.
R: Eram modest, nu circumspect.
Î: Interesant că faci referire la modestie, când majoritatea poveștilor din
cartea asta sunt despre tine.
R: Nu, nu sunt despre mine, sunt despre cei pe care i‑am intervievat în
ultimii 30 de ani. Și ce‑i rău în asta?
Î: Ce părere ai despre concluzia lui J.P. Donleavy din prefața aceleiași cărți,
că jurnaliștii au devenit la fel de faimoși sau mai faimoși decât cei cărora
le‑au luat interviu?
R: Nu trebuie să uiți că Donleavy locuiește în Irlanda, așa că probabil a
fost scutit de parada acestor tineri care se bucură de mai multă celebritate
decât marile personalități din trecut. Anumiți jurnaliști de televiziune,
precum Barbara Walters sau Larry King, se bucură de o oarecare faimă,
dar nici măcar ei nu se compară cu Britney Spears sau Paris Hilton ori cu
vampirul de Michael Jackson, care continuă să se întoarcă din morți și să
detroneze de pe prima pagină a ziarelor subiecte legate de războaie,
asasinate sau vizite prezidențiale la Bagdad. Dar Donleavy înțelege bine
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       449
timpurile noastre și, chiar dacă a ajuns să tragă o astfel de concluzie, ține
cont că a scris întotdeauna cu multă ironie.
Î: N‑a fost Brando cel care te‑a întrebat cum e posibil să‑ți faci o carieră
din a lua interviuri, în special actorilor?
R: Uite cum văd eu situația. Eu mi‑am dorit să fiu romancier. Am început
să scriu non‑ficțiune ca să câștig experiență – aș fi sărit cu parașuta, aș
fi studiat arte marțiale, meditație transcedentală, trasul cu arcul, aș fi
participat la curse de demolări*, numai ca să înțeleg mai bine aspecte ale
culturii noastre despre care în mod normal n‑aș ști nimic. Apoi, în 1974,
m‑am mutat la Los Angeles, iar revista Newsday mi‑a cerut un interviu
cu Mae West. Cum era să știu că această experiență avea să‑mi schimbe
viața? Nu că Mae West ar fi fost genul de persoană care să te lase cu gura
căscată – pentru că era doar o femeie în vârstă, cu o bogată experiență
de viață în spate –, dar asta a dus la un alt interviu, iar după câțiva ani în
care am scris articole de 3 000 de cuvinte, am început să mă întreb cum
ar fi dacă aș sonda mai adânc în mintea cuiva. Reușisem să fac asta, dar
foarte puțin, cu Lucille Ball, care îmi spusese că nu‑și mai dorea să
trăiască, pentru că majoritatea prietenilor ei muriseră, iar copiii nu o
sunau; cu Warren Beatty, al cărui telefon nu se mai oprea din sunat; cu
Henry Moore, care se compara favorabil cu Rembrandt și Michelangelo;
cu J.P. Donleavy, care mi‑a spus că regizorul George Roy Hill a fost unul
dintre cei care l‑au inspirat să creeze personajul Sebastian Dangerfield,
din The Ginger Man. Cum ar fi dacă aș avea mai mult timp la dispoziție și
mai mult spațiu editorial – în ce măsură aș reuși să‑i fac pe cei pe care îi
intervievez să se deschidă? Odată ce am început să mă gândesc la asta,
am căutat o publicație care să‑mi permită să găsesc un răspuns la
întrebare, iar pe la mijlocul anilor 1970 am găsit‑o: Playboy. Așa că
*  În engleză, în original, demolition race: este vorba despre curse cu mașini în care
competitorii se ciocnesc până când doar una dintre ele rămâne în stare de funcționare, iar
șoferul ei e declarat câștigător. (n. red.)
450       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
mi‑am concentrat eforturile pentru a‑i convinge pe redactori că sunt
capabil să fac interviuri pentru Playboy.
Iar odată ce am început lucrul, am văzut ce diferență e între un
interviu de două ore și 3 000 de cuvinte și unul de nouă luni și 50 000
de cuvinte (așa cum s‑a dovedit a fi cel cu Barbra Streisand). Și așa am
învățat „arta” interviului. Am învățat cum să‑mi formulez întrebările,
cum să mă adaptez în funcție de starea interlocutorului, cum să fac
indexul și cum să editez transcrierea interviurilor. Dar tot nu eram
mulțumit. Începusem să mă gândesc la următoarea etapă, cea finală: să
scriu o carte. Oare e posibil să scrie cineva o biografie a unei persoane
sub forma unui interviu? Cel pe care l‑am ales a fost Truman Capote, iar
la fiecare șase luni luam avionul spre New York ca să mă întâlnesc cu el
în Sagaponack, Long Island. Dar Capote a murit înainte să terminăm, iar
cartea care a rezultat n‑a fost, pentru mine, cea pe care mi‑o doream. Era
jucăușă, plină de bârfe, uneori malițioasă, adesea foarte amuzantă, dar
viziunea mea despre ce voiam să obțin era cu totul alta, mult mai largă.
Apoi am fost întrebat de o publicație engleză dacă aș fi de acord să
publice o carte pe baza interviului meu cu Marlon Brando. Am spus „da”,
l‑am revizuit, am adăugat informații despre care nu amintisem în
Playboy, scriind despre timpul pe care l‑am petrecut împreună pe insula
lui și despre ce s‑a întâmplat mai târziu cu el și familia sa. Dar, din nou,
n‑a fost o biografie în adevăratul sens al cuvântului. Însă cea de‑a treia
mea carte de interviuri – cele cu James A. Michener – a fost. Sau cel puțin
a fost cartea pe care mi‑am dorit‑o. Michener mi‑a oferit multe ocazii
să‑l intervievez, de‑a lungul celor șaptesprezece ani, cât ne‑am întâlnit.
Am înregistrat peste 1 000 de ore de interviuri; l‑am vizitat în Florida,
Maine, Texas, New York și California. Am avut discuții care se întindeau
până târziu în noapte și am putut, astfel, să dedic capitole separate
diferitelor aspecte ale vieții lui. Cartea a fost publicată fără tam‑tam de
University of Mississippi Press, în anul 1999. Michener mi‑a spus de la
bun început că s‑ar putea să nu fie persoana potrivită pentru un astfel de
proiect, pentru că nu era un personaj la fel de atractiv ca Brando sau la
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       451
fel de provocator precum Capote. Cred că a avut dreptate, dar cel puțin
mi‑am îndeplinit visul. Și, cine știe, poate generațiile viitoare vor
descoperi cartea.
Î: Încerci, acum, să‑i atragi pe oameni spre cărțile tale sau doar analizezi
chestiunea dacă interviul este sau nu o formă de artă?
R: Așa încerci tu să mă provoci la discuție? Vrei să te dau afară din casă?
Î: Ar fi interesant.
R: Hai să nu ne abatem de la subiect.
Î: Anii 1970 par să fi fost epoca de aur a interviurilor – cei cu care stăteai
de vorbă luau interviul mai în serios, se bucurau de mai multă atenție din
partea publicului. Jimmy Carter a mărturisit într‑un interviu că în adâncul
inimii sale e un păcătos – ceea ce, probabil, i‑a adus voturile necesare din
partea tinerilor ca să fie ales președinte. Streisand se referea la interviul
ei din Playboy ca fiind „biblia ei”; Pacino a citit și a recitit de mai multe
ori interviul pe care l‑ai făcut cu Brando, și tocmai din cauza asta a fost
de acord să stea de vorbă cu tine. Ce se întâmpla în acei ani?
R: Interviul devenise curentul principal, celelalte reviste au început să facă
și ele interviuri, iar apoi agenții de presă au apărut în peisaj și au început
să ceară tot felul de lucruri pentru a‑și proteja clienții. Când o duzină de
reviste voiau să facă un interviu cu o vedetă, agentul ei de presă putea să
aleagă pe cine dorea. Putea să ceară cu insistență ca interviul să fie scurt,
iar anumite întrebări să nu fie puse. Apoi a apărut pe piață revista InStyle,
care promitea articole de prima pagină laudative, dar și Maxim, care a
redus interviul la dimensiunile unei rubrici – ceea ce reflectă în egală
măsură o lipsă de respect și irelevanța acestor producții. Iar când aceste
reviste s‑au bucurat de succes, altele au început să le copieze. Așa că
452       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
interviurile acelea minunate, lungi și pline de profunzime, care erau
publicate în Playboy în anii 1970 și 1980, au ajuns să fie tăiate la
jumătate în anii 1990, apoi tăiate iar în noul mileniu. Adaugă la asta
internetul și motoarele de căutare, unde, dacă dai căutare după numele
oricărei vedete, ajungi pe un site sau dai peste un interviu făcut la
repezeală și începi să‑ți dai seama că e pur și simplu mult prea multă
informație – multă, dar nu și de bună calitate.
Î: Deci interviul, așa cum îl știai și cum îl făceai tu, este mort?
R: Nu mort, doar bolnav. Fără vlagă. Compromis.
Î: Și există vreo speranță de mai bine sau arta interviului este pe cale să
moară?
R: N‑aș putea răspunde la întrebarea asta. Cred că este vorba despre un
efect de pendul – interviul a mers într‑o direcție unde a avut substanță
și adâncime, iar apoi a luat‑o în cealaltă direcție, în care e superficial și
nesemnificativ. Dar pendulele oscilează în ambele sensuri. În cele din
urmă oamenii se vor sătura de balivernele insipide publicate în InStyle.
Pe de altă parte, problema are legătură cu reclama și cu spațiul publicitar.
Revistele care au publicat interviuri în profunzime au devenit tot mai
subțiri pentru că au pierdut reclame; dacă va crește numărul reclamelor,
va crește și numărul paginilor revistelor și se vor publica interviuri mai
lungi – ar fi o mișcare de revenire a pendulului. Pe de altă parte, suntem
martorii unei ere a publicațiilor tematice, a „chat”‑urilor online și a
emisiunilor de televiziune în care numărul total de cuvinte folosite abia
dacă ar umple patru pagini dactilografiate.
Î: Dar ce spui despre emisiunile Inside the Actors Studio? Despre acele
emisiuni gen E! True Hollywood? Sau despre biografiile de pe rețeaua de
televiziune A&E? Despre interviurile de două ore la o oră de maximă
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       453
audiență cu Michael Jackson? Despre interviurile sportive din emisiunea
Up Close de pe ESPN? Despre emisiunea lui Larry King de la CNN? Sau
despre Revealed?
R: Ce‑i cu ele?
Î: Nu sunt suficient de „profunde” pentru tine?
R: Nu.
Î: De ce nu?
R: Pentru că sunt, în mare parte, emisiuni care au capitulat în fața
cerințelor oamenilor pe care îi intervievează. Multe dintre ele sunt
emisiuni despre o anumită personalitate, și‑atunci intervievează persoane
care nu‑l vor vorbi de rău pe cel despre care se face emisiunea. Știu asta,
pentru că am apărut în câteva dintre ele. Nu aveam să spun ceea ce știam
de fapt despre acea persoană. Nu la televizor. Iar emisiunile făcute de
Actors Sudios, hai să fim serioși, sunt ca emisiunile lui Larry King – doar
nu o să riște să‑i supere pe cei care au venit de bunăvoie în studioul lor,
așteptându‑se să fie lăudați și aplaudați. Emisiunile pot fi antrenante,
le‑am urmărit și eu. Dar invitații nu se dezvăluie cu adevărat. Nu pot să
facă asta. E vorba totuși despre televiziune. Acolo este o echipă de filmare,
sunt lumini, microfoane, pauze pentru schimbarea casetelor – este un
spectacol. Nu e ca atunci când te duci două săptămâni pe o insulă ca să
stai de vorbă cu cineva față în față. Pur și simplu nu este același lucru.
Î: În capitolul 1 al acestei cărți aduci vorba despre câțiva dintre jurnaliștii
de televiziune, dar mi se pare că eviți să‑ți spui părerea sinceră despre ei.
R: Ce‑ai vrea să știi?
454       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
Î: Ei bine, despre Larry King, de exemplu. Tocmai l‑ai adus în discuție.
Este din Bensonhurst, Brooklyn, ca și tine. De ce crezi că nu reușește să‑i
facă pe invitații lui să se dezvăluie într‑o mai mare măsură?
R: O face, în unele momente. Însă Larry King se laudă că nu se pregătește
niciodată pentru interviuri. E ciudat să te mândrești cu așa ceva… Rezistă
încă pe piață și continuă să aducă nume mari în emisiune pentru că nu
sare nimănui la beregată. Preferă să fie pupat de Marlon Brando și să iasă
de pe platou cântând un cântec, decât să‑l preseze să vorbească despre
silueta lui, despre cinismul lui, despre eșecul lui ca tată. King nu dă
impresia că este genul de persoană care ar fi absolvit cu onoruri în
promoția sa, ci mai degrabă un tip care nu și‑ar pune slujba în pericol
asumându‑și riscuri sau punând întrebări dificile. Ascultă‑i pe cei care
sună la emisiunea lui: cei mai mulți dintre ei îl salută întâi pe Larry înainte
de a‑i pune o întrebare invitatului. Spectatorii sunt familiarizați cu King
și se simt bine în compania lui. Dar, ca să fii un intervievator foarte bun,
nu trebuie să fii „simpatic”.
Î: Ai fost vreodată la emisiunea lui?
R: Nu. Am crezut că mă va chema atunci când mi‑a apărut cartea despre
Huston, dar mi s‑a spus că nu‑i place să vorbească cu biografii persoanelor
care sunt încă în viață. John Huston murise, dar copiii lui, nu. Dacă
Anjelica ar fi vrut să meargă, ar fi chemat‑o.
Î: Așadar, strugurii sunt acri, nu?
R: Poți să spui și așa, dar eu văd lucrurile altfel.
Î: În regulă. Ai fost o dată la emisiunea lui Charlie Rose ca să‑ți prezinți
cartea, cu el ce problemă ai? De ce nu‑ți place?
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       455
R: N‑am nicio problemă, îmi pare bine că face ce face, pentru că are
invitați de actualitate, cu care discută probleme de actualitate. Rose se
documentează, poate fi foarte pasionat de un subiect, dar adesea
vorbește prea mult și nu‑și lasă invitații să‑i răspundă la prima întrebare –
uneori aceștia așteaptă până când pune și întrebările trei și patru, toate
dintr‑o suflare, și apoi încearcă să aleagă la care dintre ele să răspundă.
Dar ținând cont că Rose face o emisiune de o oră, cinci nopți pe săptămână
și că de multe ori are chiar și câte trei invitați, trebuie să‑ți scoți pălăria
în fața lui: nu discută teme superficiale și nici nu încearcă să‑și facă
invitații să plângă; caută răspunsuri și aduce în discuție evenimente
curente, iar dacă uneori îl ia valul când încearcă să pună o întrebare, asta
arată că e om și el, că se străduiește.
Î: Crezi același lucru și despre Ted Koppel?
R: Da, Koppel este un John Updike al televiziunii. Poți să fii sigur că va fi
inteligent, pregătit și încrezător. Koppel este o prezență calmă, e sigur pe
el; se simte bine în fața camerei și are un umor discret, care se vede
rareori în timpul emisiunii lui Nightline, dar care iese întotdeauna în
evidență când e invitatul lui Leno sau al lui Letterman.
Î: Apropo de cei doi, care dintre ei te enervează mai tare?
R: Cel mai enervant „intervievator” de televiziune este probabil Jay Leno,
din cauză că își începe fiecare întrebare cu: „Dă‑mi voie să te întreb”. Sunt
sigur că nici nu‑și dă seama că are un tic verbal. Dar Leno nu este un
jurnalist, el este comedian, la fel și David Letterman, iar treaba lor este
să distreze, să creeze o atmosferă spirituală. Nu există, de fapt, nici urmă
de spontaneitate în „conversațiile” acelea. Invitații lor sunt acolo ca să‑și
promoveze ultimele proiecte; iar Leno și Letterman, ca să mențină treaz
interesul publicului, în așa fel încât telespectatorii să nu schimbe canalul
în pauzele de publicitate.
456       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
Î: Totuși nu poți să nu ții cont că tipii ăștia reușesc, ocazional, să arate și
o altă față a celebrității.
R: Te referi la Drew Barrymore sau la Courtney Love, care s‑au suit pe
biroul lui Letterman și și‑au arătat sânii? Sigur, numai că noi n‑am văzut
nimic, doar el a văzut! E‑adevărat, câteodată și unul, și celălalt reușesc
să dea lovitura, așa cum a făcut Leno cu Hugh Grant, când a fost arestat
la Hollywood pentru comportament indecent cu o prostituată. „Ce‑a fost
în capul tău?”, l‑a întrebat atunci Leno, iar oamenii au izbucnit în râs.
Grant a părut umil și nelalocul lui, și cu toții am dat din cap: „Chiar așa,
ce‑o fi fost în capul lui?”. Sau când Letterman a început să fie insultat de
Madonna, când, indiferent ce‑i spunea el, ea se rățoia la el – ăsta a fost
un spectaol de televiziune grozav!
Î: Dar despre Baba Wawa, așa cum Gilda Radner* obișnuia s‑o portretizeze
pe doamna Walters? Uneori și ea face emisiuni de televiziune grozave.
R: Asta dacă s‑o săruți pe Julianne Moore pe buze ți se pare că este
într‑adevăr televiziune. Eu, unul, le prefer pe Madonna sau pe Britney
Spears. Barbara Walters a devenit propria ei caricatură. I‑a cerut lui
Pacino să danseze tango cu ea în fața camerei – părea mult mai
entuziasmată când o apleca pe spate decât atunci când reușea să scoată
un răspuns serios de la el. Se descurcă mai bine cu politicienii, decât cu
actorii. Cel puțin atunci când vorbește cu o regină sau cu o femeie
prim‑ministru nu le roagă să o sărute pe buze. Și nici nu dansează tango
cu Colin Powell sau cu Yasser Arafat.
Î: Totuși interviul ei din închisoare cu Robert Blake a fost bun. Când Blake
a negat faptul că și‑a ucis soția și a început să strige la ea că era lipsită
de sentimente și nepoliticoasă, s‑a văzut cum lui Walters i s‑a înmuiat
*  Actriță și comediană americană și a făcut parte din distribuția originală Saturday Night
Live. (n. red.)
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       457
inima și că a observat ceea ce vedeam cu toții: un bărbat slab, sfrijit, cu
un picior în groapă, strigându‑și nevinovăția sus și tare, în fața unui
public care nu putea face nimic altceva decât să stea și să se uite la el cu
milă, conștient că n‑avea nici cea mai mică șansă să fie achitat.
R: Da, ai dreptate. Dar asta este o observație, nu o întrebare. Îți ieși
din rol.
Î: Bine, hai să ne întoarcem la subiectele în care ești expert și să nu ne
atingem de subiectele la care nu te pricepi.
R: Poftim?
Î: O mulțime dintre poveștile și exemplele din cartea aceasta sunt despre
vedete, dar cei mai mulți dintre cei care ar putea fi interesați de modul
cum se face un interviu nu vor intervieva celebrități. De ce nu ai scris un
capitol despre cum să intervievezi fermieri, farmaciști, vânzători,
profesori și alții care ar putea furniza povești interesante pentru ziarele
locale?
R: Pentru că nu e nicio diferență: te pregătești pentru un interviu cu
cineva care fabrică hârtie, cu un geolog sau cu un restaurator la fel ca
atunci când te pregătești pentru un interviu cu o vedetă de cinema. Chiar
nu contează pe cine intervievezi, procesul este același: te documentezi
cât poți de mult, cauți zone de interes, cauți să fii orginal, îți notezi
întrebări sau teme de discuție, încerci să formulezi întrebări concise și
la obiect și asculți ce ți se spune. Și nu uita niciodată că tu ești „la
butoane”. Atunci când conduci, invitatul te va urma.
Î: Care este diferența dintre o simplă conversație și un interviu?
458       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
R: O conversație este ceva ce fac oamenii atunci când deschid gura și
vorbesc unii cu alții. Un interviu este o conversație editată, structurată,
„asamblată” din bucăți, ca un puzzle, și care se concentrează mai mult
pe unul dintre cei doi participanți. Revista Interview a lui Andy Warhol
este un contraexemplu, pentru că acolo se publică simple discuții… e ca
și cum ieși undeva să iei prânzul și auzi bârfele mărunte de la masa
alăturată. Capote a transformat astfel de scene în artă când a scris
Answered Prayers, dar, în forma lor brută, ele sunt plictisitoare, așa cum
majoritatea conversațiilor tind să fie. Interviurile, dintr‑o perspectivă
optimistă, sunt conversații din care au fost tăiate părțile plictisitoare. Un
interviu nu este un dialog în adevăratul sens al cuvântului, ci un monolog
dirijat. Cineva îi pune altcuiva niște întrebări și provoacă niște răspunsuri.
Î: Așa cum facem noi aici?
R: Exact.
Î: Dă‑mi voie să te întreb ceva: în capitolul 6 al acestei cărți ai intervievat
opt redactori – te‑a surprins ceva din ceea ce ți‑au spus?
R: Da, ceea ce a spus Bill Newcott de la AARP the Magazine despre
redactarea unui interviu. A spus că versiunea jurnalistului este doar un
material brut. Consideră că sarcina jurnalistului este să‑l facă pe
interlocutor să vorbească, iar a lui să transforme acele cuvinte într‑un text
interesant de citit. Asta m‑a surprins, pentru că ceea ce am încercat să
arăt în această carte este că un interviu este o lucrare foarte șlefuită. Pot
să înțeleg că transcrierile neprelucrate pot fi considerate material brut,
pentru că asta și sunt, de fapt. Dar un jurnalist n‑ar trebui să‑i dea
niciodată unui redactor transcrierea interviului. Newcott, evident, are altă
filosofie și, deși nu sunt de acord cu el, este redactorul acelei reviste și
asta este modalitatea lui de lucru. Mi s‑a strâns puțin stomacul când a
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       459
spus: „Firește, cel care a făcut interviul are un cuvânt important de spus
în ceea ce privește modul cum va arăta versiunea finală, dar de multe ori
aceasta abia de mai seamănă cu versiunea originală”.
Î: Ți s‑a întâmplat asta cu el?
R: Nu, n‑am mai scris nimic pentru revista aceea de multă vreme.
Î: Newcott este singurul editor cu care nu ești de acord?
R: Janice Min vorbește despre interviuri de parcă revista US ar publica
foarte multe, dar formatul revistei rareori permite câte un interviu în
profunzime. Revista s‑a schimbat mult – exact așa cum s‑a întâmplat
și cu revista Movieline. Ce pot să spun? Trăim timpuri grele pentru
jurnaliști. Redactorii par convinși că oamenii nu mai vor să citească
articole, în reviste, ci doar să se uite la poze. În ziua de azi, revistele sunt
mai mult ceva cu care să‑ți clătești ochii, decât hrană pentru creier. US a
luat textulețele care fac parte, de regulă, din secțiunea de început a unei
reviste și le‑a transformat în conținutul propriu‑zis al revistei. Iar de când
Movieline a fuzionat cu Hollywood Life, aduce mai mult cu InStyle, decât
cu revista extrem de incisivă care era cândva. Dacă asta este ceea ce vrea
publicul, atunci așa să fie. Sper doar ca Atlantic, Harper’s și The New
Yorker să nu urmeze exemplul lor.
Î: Mergem mai departe. N‑o să te întreb care dintre cei pe care i‑ai
intervievat sunt preferații tăi…
R: Mulțumesc.
Î: Jurnaliștii pun, de regulă, aceleași întrebări, din nou și din nou – cum
faci ca interviurile tale să fie unice?
460       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
R: Tocmai pentru că sunt conștient de această repetare a întrebărilor.
Ceea ce mă străduiesc să fac este să merg mai departe, să sap puțin mai
adânc. Și singurul mod în care pot face asta este să știu ce întrebări s‑au
pus înainte – pentru asta trebuie să te documentezi. Scopul este să aduci
întotdeauna informații noi.
Î: Ce fel de „decor” ai stabili pentru un interviu?
R: Asta nu depinde întotdeauna de mine. Dacă mă întâlnesc cu cel pe
care îl intervievez la el acasă sau într‑un restaurant, „decorul” este cel de
la fața locului. Dacă persoana respectivă, în schimb, vine la mine acasă –
și am făcut destul de multe interviuri la mine în sufragerie sau în birou –
atunci pot să stabilesc eu decorul. Am grijă să‑mi plimb câinele înainte
de asta, ca să nu ne deranjeze. Aduc fructe sau legume, pun apă în
ceainic, gata doar să o fierb. Mă asigur că robotul telefonic este conectat,
ca să nu mă deranjeze nimeni cu telefoane. Iar dacă soția mea este într‑o
dispoziție bună, poate pregătește ceva de mâncare, ceea ce întotdeauna
destinde atmosfera.
Î: Există vreo posibilitate să intervievezi pe cineva despre care nu știi prea
multe?
R: Sigur, câtă vreme ești o fire curioasă și ești la curent cu evenimentele
curente. Dacă ai nevoie de ajutor, sunt zeci de cărți care conțin liste cu
întrebările pe care poți să le pui – poți să le consulți, să vezi care dintre
ele îți stârnește interesul și‑apoi să faci o listă. Sau poți, pur și simplu, să
te gândești la ce se întâmplă în lume – dacă te uiți într‑un ziar, sunt
secțiuni cu știri din orașul tău natal, din țară, din lume, despre cărți,
sport, necrologuri. În mod cert poți să construiești întrebări pe care să le
pui unei persoane ca să afli ce o interesează.
Î: Cum faci să îți depășești tracul de dinaintea unui interviu?
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       461
R: Cu cât sunt mai bine pregătit, cu atât sunt mai calm. Sunt mai nervos
când sunt nepregătit… nu‑mi place starea asta, așa că întotdeauna încerc
să fiu pregătit. Fără discuție însă, emoțiile sunt constructive, arată că îți
pasă, te inspiră; lasă adrenalina să adauge intensitate întrebărilor tale; îi
arată interlocutorului că vrei să faci o treabă bună. Dacă ești prea
emoționat, încearcă să te relaxezi înainte de a suna la ușă. Trage adânc
aer în piept de câteva ori și gândește‑te că persoana pe care urmează să
o întâlnești este probabil în aceeași stare ca tine.
Î: Care a fost primul tău interviu publicat, cu cine a fost și ce întrebări ai
pus – îți mai amintești?
R: A fost cel cu Vincent Kofi, sculptorul vest‑african, pe care l‑am făcut în
1970 pentru revista African Arts. Era un artist fascinant, fusese elevul lui
Constantin Brâncuși în Anglia și mi‑a dat unul dintre cele mai bune
răspunsuri la întrebarea: „Care este adevărul în artă?”. „Adevărul”, mi‑a
spus el, „este precum culoarea turcoaz. În lumina naturală arată într‑un
fel, în lumină artificială arată altfel.” Cu toții avem propriile noastre
adevăruri și depinde de cum vedem lucrurile. Primul meu interviu cu o
vedetă a fost cel cu Mae West, despre care am amintit deja. Mi‑a spus că
secretul longevității și sănătății sale este faptul că a făcut câte două
clisme pe zi încă de când avea 30 de ani, când trebuia să poarte un corset
pe scenă și nu avea destul timp să și‑l scoată ca să mearg la baie, între
două acte.
Î: Cum intervievezi pe cineva celebru, fără să te lași intimidat de
faima lui?
R: E nevoie de practică, de experiență. Nu știu ce au vedetele astea, dar
știu că oamenii sunt înnebuniți când le văd. Nu trebuie să uiți însă că
vedetele au adesea emoții la fel de mari ca tine, când li se ia un interviu.
Nu vor să se expună, să renunțe la aura lor de mister. Și, crezi sau nu, sunt
462       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
foarte puține vedete fericite. Dacă ești într‑o relație fericită sau dacă ai
prieteni cu care te simți bine, probabil că te invidiază.
Î: Când Diane Keaton a venit la cursul pe care‑l predai, ți‑a spus că nu va
vorbi despre relațiile ei cu Woody Allen, Warren Beatty sau Al Pacino. E
în regulă să lași invitatul să pună niște limite atât de rigide interviului?
R: Nu se pune problema dacă e bine sau nu – dacă cineva impune niște
limite, fie le accepți, fie le negociezi. Dacă Diane nu voia să vorbească
despre fostele ei relații, ce alternativă aveam decât s‑o întreb de ce nu
voia să discute despre asta? Iar când ai de‑a face cu cineva atât de
talentat, n‑ar trebui să te simți încorsetat de reguli doar pentru că n‑a
vrut să vorbească despre Woody, Warren sau Al – este regizor, actor, o
femeie care dă tonul în modă, mamă, iubitoare de câini, scriitoare,
fotograf, colecționar; a publicat cărți despre publicitate, oameni de
vânzări, clovni… sunt o mulțime de subiecte despre care poți vorbi cu ea,
în afară de relațiile ei eșuate…
Î: La unul dintre cursuri ai citit un pasaj scris de Norman Mailer despre
egoul lui Muhammad Ali. Unii studenți au fost de părere că Mailer vorbise
mai mult despre sine decât despre Ali. Ca reporter/biograf, cum faci ca
propria personalitate să nu o eclipseze pe cea a interlocutorului? Este
întotdeauna recomandabil să‑ți ții egoul sub control?
R: Dacă ești Norman Mailer, ai învățat deja cum să te faci la fel de
interesant precum interlocutorul. Îmi place să citesc cu glas tare
fragmente din interviurile lui Mailer, pentru că nu toți studenții sunt
familiarizați cu ele, cum ar trebui. Mailer introduce detalii despre propria
persoană în toate articolele sale, în special în eseuri, dar scrie cu ochii
unui romancier, este pătrunzător, metaforele lui sunt deseori uimitoare.
Îți trebuie curaj să scrii despre tine într‑un articol despre Ali sau Madonna
și n‑aș recomanda asta – dar lui Mailer i se poate trece cu vederea. În
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       463
general, da, este recomandabil să‑ți ții egoul sub control – jurnalistul n‑ar
trebui să devină personajul principal în interviul său. Dar sunt momente
când personalitatea ta poate face articolul mult mai personal și mai
atractiv, iar în aceste cazuri – dă‑i înainte!
Î: Crezi că interviul curge mai ușor dacă vorbești despre tine, chiar dacă
asta nu se regăsește în forma finală a interviului?
R: Numai dacă ai lucruri interesante de spus. Unii oameni adoră să
asculte povești; dar alții preferă să se audă pe ei înșiși vorbind. Nu‑i greu
să‑i deosebești pe unii de alții, odată ce ai început. Dacă cel căruia îi iei
interviul capătă o privire goală, perplexă, când începi să vorbești despre
tine, oprește‑te și amintește‑ți de ce ești acolo.
Î: Inventezi vreodată ceva despre tine însuți pentru a‑l face pe cel căruia
îi iei interviul să vorbească despre un anumit subiect? De exemplu, când
ai intervievat‑o pe Sharon Stone, ai făcut următoarea afirmație:
„Întotdeauna mi‑am spus că dacă voi suferi de vreo boală incurabilă, voi
lua LSD”. E adevărat?
R: N‑am inventat asta, am vorbit serios. N‑am încercat niciodată LSD, dar
știu o mulțime de oameni care au făcut‑o. Mi‑a fost întotdeauna teamă
că mi‑ar putea afecta creierul. Dar, dacă aș ști că în curând îmi voi întâlni
creatorul și tot ce mai am de făcut e să mă uit la televizor, așteptând
să‑mi dau duhul, atunci, la naiba, vreau să fac și eu cunoștință cu Lucy
in the Sky with Diamonds*. Dar asta nu prea îți răspunde la întrebare –
mi‑am mințit vreodată interlocutorii, ca să‑i fac să vorbească? Probabil
că da. Sunt căsătorit de multă vreme, dar mi se mai întâmplă să discut
despre flirturile mele din trecut ca și cum ar fi fost alaltăieri – încerc, prin
asta, să‑l fac pe invitat să‑mi împărtășească el însuși istorioare intime.
*  Este titlul unui cântec al celor de la The Beatles, despre care mulți au spus că se referă
la consumul de LSD. (n. red.)
464       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
Î: Râzi atunci când interlocutorul încearcă să fie amuzant, chiar dacă ție
ți se pare că nu e?
R: E greu să simulezi râsul, dar încerc. De ce să jignești pe cineva, nerâzând
la glumele lui?
Î: Din moment ce interviurile tale acoperă o plajă atât de largă de subiecte,
ai fost nevoit vreodată să te prefaci că știi mai mult despre subiect
decât știi?
R: Tot timpul. Dar când sunt cu cineva care s‑ar putea să‑și dea seama, așa
cum am simțit că e cazul cu Marlon Brando, sunt atent să nu mă prefac.
Î: Care este cea mai bună tehnică prin care poți să‑i smulgi o mărturisire
unui interlocutor care nu vrea să vorbească despre el însuși?
R: Nu există „cea mai bună tehnică”. Interviul este arta de a da formă
fumului; înseamnă să ții în mână o oglindă și să speri că vei surprinde o
imagine reală și să nu descoperi că vorbești cu un vampir fără nicio
reflecție. Uneori mă trezesc vorbind despre alți oameni, așteptând ca
interlocutorul meu să aibă o reacție – ceva de genul „Hei, dar despre mine
când mai vorbim, amice?”. Alteori spun pur și simplu adevărul: dacă
interlocutorul este reticent, îi spun asta. E ca și cum ai fi un clovn cu un
băț electric cu care‑i împungi în fund pe oamenii care trec pe lângă tine,
sperând să obții o reacție. Când Truman Capote s‑a dus în Japonia să‑i ia
un interviu lui Marlon Brando, a dus cu el o sticlă de vodcă. Au băut‑o
împreună, iar Capote i‑a povestit despre copilăria lui groaznică. Brando,
la rândul lui, i‑a povestit despre propria lui copilărie și Capote a realizat
un interviu memorabil.
Î: Cum ai îndrepta un interviu plictisitor, care merge încet și nu duce
nicăieri?
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       465
R: Punându‑i capăt. Spunând „Mulțumesc pentru timpul acordat, dar nu
cred că interviul ăsta duce undeva”. Și să sperăm că persoana respectivă
te va întreba: „Dar unde voiai să ducă?”. Atunci poți să‑i spui ce aștepți
de la el.
Î: Când iei interviu cuiva pe care nu‑l placi, poți să lași asta să se vadă?
R: N‑ar trebui, dar, pe de altă parte, cred că am dinți frumoși…
Î: Cum poți să faci pe cineva să vorbească, după ce ai dat‑o în bară și l‑ai
blocat?
R: Mi s‑a întâmplat asta cu Bob Knight. A vrut să mă arunce din mașină,
la propriu. Ce am făcut a fost să‑mi cer scuze pentru că l‑am scos din
pepeni și să încerc să o iau de la capăt. Trebuie să fii pregătit să aștepți
în tăcere o vreme, iar asta poate fi greu de suportat. Brando crede că cele
mai bune interviuri se fac în liniște. N‑am de unde să știu.
Î: Cum procedezi cu cineva care te duce cu preșul?
R: Dacă îți dai seama că‑și bate joc de tine, spune‑i.
Î: Ar trebui să‑i întrerupi ca să le închizi gura?
R: Depinde cât timp ai la dispoziție. Dacă ai un timp limitat, obligatoriu
trebuie să fii pregătit să‑ți întrerupi interlocutorul. Dacă n‑ai limită de
timp, lasă‑i să vorbească, în cele din urmă vei primi ce‑ți dorești.
Î: Cum poate cel care ia un interviu să stabilească o relație de intimitate
și de încredere cu interlocutorul?
466       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
R: Demonstrându‑i că ești de încredere. Intimitatea este dată de natura
întrebărilor tale.
Î: Cum te adaptezi la oamenii diferiți pe care‑i intervievezi? Sau abordarea
ta este aceeași de fiecare dată?
R: Nu, abordarea mea nu e aceeași, pentru că oamenii sunt diferiți. Un
intervievator este un cameleon. Dacă nu te poți adapta, n‑ai ce căuta în
meseria asta.
Î: De ce discuți atât de des despre ce îi place, ce nu îi place sau ce preferă
interlocutorul?
R: Și cumnatul meu îmi reproșează asta! Nu mă concentrez pe asta, dar
am descoperit că oamenii sunt adesea interesați de filmul preferat al
cuiva, de cartea, CD‑ul, caseta, televiziunea preferată și așa mai departe…
Dacă îți place persoana despre care citești, vrei să știi ce‑i place… și
probabil vei ține cont de recomandările sale.
Î: Cum știi unde să tragi linia? Cât de departe poți împinge limita?
R: Încerci să nu tragi linia, ci să sapi cât de adânc îți dă voie interlocutorul.
Î: Dacă în timpul interviului se stabilește o anumită legătură și energie,
cum transferi asta în scris?
R: Studiază revistele care publică interviuri. Citește colecții de interviuri,
concentrează‑te pe felul în care se trece de la un subiect la altul, de la
aspecte pozitive la aspecte negative și invers. Citește piese de teatru –
Williams, O’Neill, Shakespeare, Albee, Miller. Studiază arta dramatică.
Încearcă să înțelegi felul în care scriitorii își fac personajele să vorbească
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       467
și mențin vie atenția cititorului. Există anumite dinamici ale relațiilor
dintre oameni care se manifestă în paginile unei cărți; dar se pot
manifesta și în viața reală, în special în interviuri.
Î: Cât de mult poți schimba întrebările atunci când îi dai o formă scrisă
interviului?
R: Câtă vreme nu scoți lucrurile din context, poți modifica întrebările ca
să le faci mai clare, pentru a face tranziția de la un subiect la altul mai
ușoară, sau pentru că răspunsul pe care îl folosești nu are nicio întrebare
inițială atașată.
Î: Cât de mult poți modifica răspunsurile atunci când editezi interviul?
R: Aici e mai dificil, pentru că nu poți pune cuvinte în gura celui intervievat.
Poți să iei ceva ce a spus într‑o zi și să combini cu ceva ce a spus în altă
zi, dacă așa are mai mult sens.
Î: Există întrebări, hai să le spunem „standard”, cu care deschizi
întotdeauna un interviu sau cu care îl închei ori pe care le pui, în general?
R: Nu, ar deveni plictisitor. Vrei ca interviul să fie proaspăt, vrei să te
provoci de fiecare dată să faci lucrurile diferit.
Î: Se întâmplă ca înaintea unui interviu să te gândești că vrei să obții ceva
anume de la intervievat?
R: Încerc să nu, dar o mulțime dintre cei pe care îi intervievez se plâng de
faptul că mulți jurnaliști vin deja cu un anumit scenariu în minte. Dacă
asta e situația, atunci cel cu care vei sta de vorbă se va simți, în cele din
urmă, trădat sau chiar păcălit. Firește, dacă interlocutorul tău tocmai a
fost eliberat din închisoare, așa cum a fost cazul cu Christian Slater când
468       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
l‑am întâlnit eu, atunci trebuie să vorbești cu el despre ce s‑a întâmplat
de‑a ajuns acolo, dar ăsta nu este un unghi din care să poți să faci și apoi
să redactezi un interviu. Dacă scopul tău este să demonstrezi că actorii o
dau în bară adesea și îl folosești pe el drept exemplu și nu‑i dai ocazia
să‑și spună punctul de vedere, atunci, da, ai un unghi din care abordezi
interviul.
Î: Cât de des se întâmplă ca perspectiva din care ai privit inițial interviul
să se schimbe în urma realizării acestuia?
R: Dacă ești deschis la minte și corect, și așa ar trebui să fii, atunci firește
că se poate schimba în timpul conversației. Totuși, dacă redactorul ți‑a
spus din ce punct de vedere să privești interviul, ca să se potrivească cu
tema din acel număr al revistei, atunci asta poate fi o problemă.
Î: Transcrierea casetelor cu interviuri e o corvoadă. Ai o soluție mai bună?
R: Din păcate, nu există o soluție mai bună. Când mi‑am început cariera,
îmi transcriam singur toate interviurile și asta îmi lua ore întregi. Când
lucram pentru Playboy, îmi erau plătite și costurile asociate cu transcrierea
interviurilor de pe casetă. Ani buni, dădeam casetele cuiva care făcea asta
și primeam înapoi manuscrise uriașe pe care le citeam cu mare greutate,
subliniam părțile cele mai importante și le ștergeam pe cele neînsemnate.
Nu‑mi place să recunosc, dar am renunțat la transcriptori și am început
din nou să fac singur treaba asta, pentru că, deși îmi ia o veșnicie, pe
măsură ce fac transcrierea fac și redactarea, așa că atunci când sunt gata
cu transcrierea interviurilor, am o primă versiune redactată a interviului.
Î: Ce faci atunci când interlocutorul îți cere transcrierea interviului? Sau
versiunea finală, înainte de‑a o trimite redactorului?
R: Refuz.
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       469
Î: De ce?
R: Pentru că mă voi afla într‑o situație de coșmar, dacă fac asta. Crede‑mă.
Am trecut prin asta cu Streisand. Streisand a trecut peste mine și a ajuns
la redactorul meu. N‑a făcut nicio schimbare majoră, deși a reușit să‑și
adauge propriul sfârșit, dar simplul fapt că a trebuit să am de‑a face cu
așa ceva a fost o mare bătaie de cap.
Î: Există vreun conflict de interese dacă ajungi să te împrietenești cu cel
pe care îl intervievezi?
R: Desigur. Și trebuie să‑i spui asta redactorului de la bun început. Nu se
întâmplă foarte des, dar din când în când vei fi pe‑aceeași lungime de
undă cu cineva și‑apoi te vei trezi că te întrebi ce poți sau ce nu poți să
scrii despre acea persoană. Ești într‑o situație foarte grea.
Î: Când scrii o biografie precum cea a familiei Huston, de unde știi ce
trebuie să rămână și la ce să renunți?
R: Am fost criticat într‑o recenzie din New York Times că n‑aș fi renunțat
la nimic, ceea ce nu e adevărat. Manuscrisul avea 2 200 de pagini și,
înainte să fie publicat, a trebuit să‑l reduc la 800 de pagini. Am tendința
să scriu mult, ca să fiu sigur că am acoperit toate aspectele și că am citat
pe toată lumea implicată, după care pun manuscrisul deoparte și revin
asupra lui cu un ochi critic și odihnit – sau cel puțin așa sper. Începi să
simți care dintre citate sunt importante și care nu. Redactarea este
dificilă. Se spune că nu există scriere, că totul este rescriere, de fapt. Cu
cât intervievezi mai mulți oameni, cu atât ai o cantitate mai mare de
dialog asupra căruia trebuie să lucrezi și cu atât mai mult îți formezi
urechea pentru așa ceva. Dacă stai prost cu „auzul”, descoperi asta când
redactorul începe să‑ți umple de corecturi manuscrisul.
470       Arta interviului  Intervievatorul intervievat
Î: I‑ai intervievat pe toți cei pe care ți‑ai dorit să‑i intervievezi?
R: Nu, asta ar însemna ca pe planetă să nu mai fi rămas oameni
interesanți. Câtă vreme mai sunt oameni care scriu cărți, toarnă filme,
fac descoperiri științifice și medicale excepționale, care conduc țări,
doboară recorduri sportive, atunci ai o pâine de mâncat, ca ziarist.
Î: Cu cine regreți că n‑ai stat de vorbă?
R: Îmi pare rău că nu le‑am luat interviuri unor dictatori precum fostul
președinte la Ugandei, Idi Amin, și lui Sadam Hussein, președintele
Irakului. Mi‑ar fi plăcut să le iau interviu unor artiști precum Picasso,
Matisse, Andy Warhol, unor scriitori ca Philip Roth, John Updike, Toni
Morrison, Don DeLillo și Tom Wolfe. Mi‑ar plăcea să‑l intervievez pe
președintele Americii, pe prim‑ministrul Angliei, pe șeful statului Israel.
Dacă Brando ar mai fi în viață, nu m‑ar deranja să mai stau din nou de
vorbă cu el.
Î: Avea 80 de ani când a murit. De ce ți‑ai dori să‑i mai poți lua un
interviu?
R: Pentru că Brando avea un fel de a privi lucrurile vecin cu paranoia și
genialitatea. Îmi place să stau de vorbă cu oameni împliniți, ajunși la
80‑90 de ani, pentru că au o perspectivă diferită de cea pe care o aveau
atunci când erau tineri. De asta mi‑a făcut mare plăcere să stau de vorbă
cu Henry Moore, Henry Fonda, John Huston, James Michener și cu artistul
Jan de Swart. Cu vârsta, au devenit mai înțelepți. Rareori redactorii mă
cheamă să fac interviuri cu octogenari; preferă să afle ce are de spus
generația asta foarte populară de‑acum. Asta este. Dar te îndoiești că un
interviu cu Brando la sfârșitul vieții lui ar fi fost mult mai interesant decât
unul cu Keanu Reeves sau Brendan Fraser?
Intervievatorul intervievat  Arta interviului       471
Î: Nu știu… Reeves a jucat în trilogia Matrix. Este „Unicul”.

R: Știi ceva? Începi să mă plictisești. Cred că putem pune capăt acestui

Anexa I
interviu. Întrebările pentru Drew Barrymore
Î: Dar mai am așa de multe întrebări să‑ți pun!

R: Altă dată. În capitolul 2 am povestit cum m‑am pregătit pentru inter-

viul cu Drew Barrymore, citind articole despre ea publicate în
Î: Care „altă dată”? Ăsta e finalul cărții. reviste și pe internet, ascultând ceea ce alții aveau de povestit
despre ea, uitându‑mă la filmele ei. M‑am gândit că ar fi potrivit
R: Bine, vrei să ai ultimul cuvât – ai ultimul cuvânt. ca aici, în ANEXĂ, să prezint întrebările pe care le‑am scris îna-
inte de a o întâlni. Am încercat să‑mi imaginez că discuția noas-
Î: Ce‑ar fi dacă ți‑aș spune „Îmi datorezi niște bani”*? tră se desfășoară într‑o anumită ordine, începând cu o scurtă
flecăreală despre Beatles, ca apoi să vorbim despre proiectele
R: Îți datorez pe naiba! ei actuale și, odată ce ne‑am fi încălzit, să discutăm despre viața
sa personală. După ce am început interviul în rulota ei de pe
platourile de filmare ale studiourilor Sony din Culver City, unde
producea și filma continuarea la Charlie’s Angels, întrebările nu
au fost puse în ordinea în care apar aici – niciodată nu se întâm-
plă asta într‑un interviu. Dar e bine întotdeauna să le ai gata
pregătite, iar când începi interviul poți să le pui pe cele care ți
se par mai potrivite, în timp ce lista pe care o stabilești dinainte
poate funcționa ca un fel de plan de rezervă.

Formația Beatles

1. Un prieten te‑a auzit vorbind la radio despre Beatles și

*  Citat din filmul The Hustler, regizat de Robert Rossen, cu Paul Newman în rolul principal. mi‑a povestit că lucrurile pe care le‑ai spus l‑a făcut să te apre-
(n. red.) cieze mult. De ce‑ți place Beatles?

472       Arta interviului  Intervievatorul intervievat Anexa I  Arta interviului       473

 2. De ce cântecul lor Things We Said Today te‑a impresionat?
Filme recente (2003)
Confessions of a Dangerous Mind
3. Cât timp ai petrecut cu Chuck Barris?
4. Ce crezi despre el?
5. L‑ai întrebat dacă a ucis, într‑adevăr, pe cineva?
6. Tu ce crezi?
7. Îți amintești de The Gong Show?
8. Dacă ai participa la un concurs de talente ca acesta, ce
număr ai prezenta?
9. Cum a fost George Clooney ca regizor?
10. Ce aduce în plus un actor când devine regizor?
11. Ce crezi despre interpretarea lui Sam Rockwell?
12. Ai fost surprinsă că Julia Roberts a acceptat să interpre-
teze un rol mic?
13. Steven Soderbergh a fost producător executiv – stătea
mult pe platoul de filmare? Ai avut vreo discuție cu el?
474       Arta interviului  Anexa I
Duplex
14. Ce se întâmplă, în film, când tu și Ben Stiller vreți o casă
în care încă locuiește o femeie bătrână?
15. Cât de amuzant e Ben Stiller?
16. E la fel de uimitor ca Adam Sandler, pe care l‑ai numit
cel mai minunat om din lume?
17. Ce e atât de minunat la oamenii ăștia?
18. Ai tendința să exagerezi atunci când te entuziasmează
ceva?
19. Ești producătoarea filmului Duplex?
20. Ți‑a fost greu să faci asta?
Filmele viitoare
21. În ce stadiu ești cu filmările la Barbarella?
22. Jane Fonda, care a apărut în versiunea originală a filmu-
lui, și‑a dat acceptul. Ai legat cu ea o relație de prietenie?
23. Ai avut de asemenea ocazia să o cunoști pe Anjelica
Huston, când ați lucrat împreună la Ever After*. Când tu, Fonda
și Huston vă întâlniți, vorbiți despre familiile voastre?
*  Film difuzat în România cu titlul O iubire ca‑n povești. (n. red.)
Anexa I  Arta interviului       475
 24. Alte filme la care lucrezi și care urmează să apară: So
Love Returns, A Confederacy of Dunces, Fifty First Dates*.
Producătoare
25. Ai început să produci filme ca un mijloc de a supraviețui
în această industrie, nu‑i așa?
26. Te‑ai gândit vreodată că te vei bucura de un asemenea
succes?
27. Ce ai învățat din munca de producător și nu știai din
experiența de actor?
28. Ce anume te interesează atunci când citești un scenariu?­
29. Te interesează mai întâi acele povești în care te vezi
jucând sau e la fel de bine să rămâi în afara ecranului și să‑i
îndrumi pe ceilalți?
30. Ai fost mulțumită de felul în care a fost primit Donnie
Darko?
31. Ce ai învățat despre producerea unui film de la Harvey
Weinstein, pe care îl consideri mentorul tău?
32. Ai găsit un proiect pe care ai vrea să‑l regizezi?
*  Film difuzat în România cu titlul Mereu la prima întâlnire. (n. red.)
476       Arta interviului  Anexa I
33. Când partenerul tău Nan ți‑a scris o scrisoare, ai plâns.
De ce?
Familie
34. Ai un frate vitreg și două surori vitrege, toți mai mari
decât tine. Cât de bine îi cunoști?
35. John e cu 21 de ani mai mare, iar Blyth, cu 13 ani. Nu știu
exact câți ani are Jessica. Au încercat vreodată să ia legătura cu
tine?
36. Care e relația dintre tine și mama ta, în prezent?
37. Simți că o poți suna ca să‑i ceri un sfat? Ori ca să faceți
schimb de păreri?
38. Se poate baza pe tine dacă are necazuri, ca atunci când
a fost arestată în New York fiindcă avea în posesie un pistol?
39. Nu o acuzi pe mama ta că n‑ai avut copilărie din cauza
ei, nu‑i așa?
40. Te mai simți stânjenită din cauza ei?
41. Ai spus într‑un interviu pentru Marie Claire că atunci
când erai la școală cineva ți‑a dat un pumn, ai căzut la pământ
și ai avut nevoie de copci. Ai fost speriată?
42. Ai fost surprinsă când mama ta ți‑a luat apărarea?
Anexa I  Arta interviului       477
 43. Mai are încă în plan să scrie o carte despre voi două?
44. După ce ai stat într‑un spital pentru boli mintale, ai locu-
it un an împreună cu David Crosby și Jane, soția lui. Cum s‑a
ajuns la asta?
45. Aveai vreo 15 ani pe‑atunci, cum ți‑au schimbat ei viața?
46. Apoi, un an mai târziu, te‑ai mutat cu regizoarea Tamra
Davis și soțul ei. Cât timp ai stat la ei?
47. Te‑ai simțit cumva ca Little Girl Lost* trecând de la o
familie la alta, sperând să îți găsești un loc în lumea asta?
48. Dolly Parton mi‑a spus că a învățat ce este sexul într‑un
grajd cu cei mai mari dintre verișorii ei. Tu când ai învățat des-
pre sex?
49. De ce crezi că ești reîncarnarea bunicului tău?
50. Ai spus că ești nebună din cauza lui. De ce crezi asta?
51. Ai vorbit foarte deschis despre cât de mult te‑a dezamă-
git tatăl tău, despre care ai spus că e nebun, un geniu și un vaga-
bond venit din iad. Cât de nebun?
52. Și ce fel de geniu?
*  Este vorba despre episodul 91 din serialul The Twilight Zone. Episodul spune povestea
unei fete care a trecut din greșeală într‑o altă dimensiune. Părinții și prietenii ei încearcă să o
găsească și să o aducă înapoi acasă. (n. red.)
478       Arta interviului  Anexa I
53. Steven Spielberg a fost tatăl pe care nu l‑ai avut?
54. Colin Farell l‑a numit pe Spielberg „cel mai mișto tocilar
pe care‑l poți întâlni”. E o descriere corectă?
55. Spielberg își amintește că atunci când aveai șase ani i‑ai
spus că tu ai fi făcut mai bine o scenă din E.T. Îți amintești?
56. Cea de‑a 20‑a aniversare a filmului E.T., marcată de
re‑relansarea acestuia, a fost emoționantă pentru tine?
57. S‑a tot vorbit deja despre timpul pe care l‑ai petrecut
într‑un spital de psihiatrie, dar eu vreau doar să te întreb despre
comentariul pe care l‑ai făcut în legătură această experiență,
cum că ți‑a schimbat viața. Cum anume a schimbat‑o?
58. Când ai lucrat la Music Plus ai recomandat adesea
clienților videoclipuri. Dacă ar fi să faci un top 10 al videoclipu-
rilor pe care le‑ai revedea din nou și din nou, care ar fi acelea?
Filme trecute (și viitoare)
Charlie’s Angels
59. Ești prima actriță care a devenit producătoare, din 1970
încoace, și ai făcut o grămadă de bani jucând și regizând filme
după gusturile tale. Cum te simți în această postură?
60. La primul film au lucrat 17 scenariști și tot au fost pro-
bleme. Erau prea mulți bucătari în bucătărie, ca să spunem așa?
Anexa I  Arta interviului       479
 61. Te‑ai luptat ca McG* să poată să regizeze primul lui film:
cum de ai avut atâta încredere în cineva care regizase până
atunci numai videoclipuri muzicale, încât să‑i dai pe mână un
film cu un buget așa de mare?
62. A fost decizia ta ca „îngerii” să nu poarte arme?
63. În viitorul film „îngerii” vor purta arme și vor trage cu
ele?
64. Diferențele dintre sumele încasate de actrițele principa-
le care au jucat în primul film din serie sunt foarte mari: tu ai
primit 8 milioane de dolari, Cameron Diaz a câștigat 12 milioa-
ne sau 10% din încasările brute și Lucy Liu a primit doar un
milion de dolari. Mai există o asemenea diferență între voi pen-
tru filmul următor din serie?
65. Cât de amuzant e să interpretezi un personaj dur și
violent?
66. Cât de mult te‑ai antrenat ca să înveți cum să caftești pe
cineva?
67. Tatăl tău a fost cel care te‑a inițiat în kung‑fu?
68. Ai exagerat când ai povestit că ți‑a ținut mâna în flacăra
unei lumânări ca să‑ți demonstreze ce înseamnă durerea?
69. Tu, Lucy și Cameron v‑ați înțeles la fel de bine și când
ați făcut al doilea film din serie?
*  Joseph McGinty Nichol este regizor și producător american și fost producător muzical.
Autorul se referă la filmul Charlie’s Angels. (n. red.)
480       Arta interviului  Anexa I
70. Sunteți într‑o formă mai bună, emoțional și fizic, acum
decât atunci când ați făcut primul film din serie?
71. Care sunt câteva dintre glumele fără perdea pe care vi le
spuneți una alteia?
72. Chiar e adevărat că ai apucat‑o pe Lucy de sân în fața
prințului Charles?
Riding in Cars with Boys*
73. Unii cred că ai fi meritat o nominalizare pentru jocul tău
actoricesc din filmul Riding in Cars with Boys – a fost acesta cel
mai extenuant rol pe care l‑ai jucat până acum?
74. De ce crezi că e soarta ta să nu câștigi niciun premiu?
75. Ai spus că pentru a interpreta personajul lui Beverly
D’Onofrio a trebuit să apelezi la experiențe din viața ta pe care
le țineai închise în tine. Cât de intense au fost aceste trăiri și cât
de adânc ai „săpat” în interiorul tău?
Poison Ivy**
76. Cât de ciudat ți s‑a părut când ai citit scenariul acesta și
ai văzut că fata din el are pe picior un tatuaj, o cruce cu tranda-
firi cățărători, la fel ca tine?
*  Film difuzat în România cu titlul Băieții din viața mea. (n. red.)
**  Fim difuzat în România cu titlul Seducție otrăvitoare. (n. red.)
Anexa I  Arta interviului       481
 77. Crezi că scenaristul știa că ai un astfel de tatuaj și a intro-
dus acest fapt în scenariu?
78. Câte tatuaje ai și ce înseamnă fiecare pentru tine?
Actori
79. Ai spus că momentul cel mai profund din viața ta a fost
când, la vârsta de 3 ani, i‑ai spus mamei tale că vrei să fii actriță.
Erai conștientă de istoria familiei tale, la vârsta aceea?
80. Care sunt actorii tăi preferați?
81. Tu, Jodie Foster și Kurt Russell ați izbutit să anulați
diferența dintre actorii, copii și actorii‑adulți. Îi cunoști perso-
nal? Discuți despre asemenea lucruri?
82. Jonathan Kaplan, regizorul filmului Bad Girls, spune că‑i
amintești de Jodie Foster. Cei de la revista Talk au scris că ești
exact opusul lui Jodie Foster. Persoane diferite, percepții dife-
rite. Care dintre ei te‑a descris mai bine?
83. Ce părere ai despre Reese Witherspoon? Claire Danes?
Gwyneth Paltrow? Cristina Ricci? Natalie Portman? Halle
Berry?
84. Ce crezi despre ce s‑a întâmplat cu Winona Ryder?
85. Are nevoie de tratament sau mai degrabă să fie pedepsită
pentru ce a făcut?
482       Arta interviului  Anexa I
86. De ce atât de mulți actori au probleme – Robert Downey
Jr., Ryder, Slater, Chris Farley, Belushi etc…?
Relațiile
87. Am citit că în viața ta au fost 10 bărbați. E corect?
88. Este vorba de: James Walters, Phedon Papamichael,
Jeremy Thomas, Val Kilmer, Eric Erlandson, Luke Wilson,
Jeremy Davis, Tom Green, Alec Pure, Joel Shearer.
89. Prima ta căsătorie cu Jeremy Thomas, privită retrospec-
tiv, a fost un eșec?
90. Încă te simți izolată în lumea ta, simți că nu ieși suficient
de des ca să întâlnești bărbați din afara industriei de
divertisment?
91. De ce eșuează atât de multe relații de la Hollywood?
92. De ce crezi că nu poți să fii iubită?
93. Ce apreciezi la un bărbat?
94. Ai crezut că ai găsit tot ce‑ți puteai dori la Tom: „Este
amuzant, extrem de înțelegător, îi place aventura, este un om
bun, știe să comunice și mă inspiră să fac lucruri bune în viață
și să fiu o persoană bună”. Ce a lipsit?
95. Cea de‑a doua ta căsătorie s‑a desfășurat în ochii publi-
cului: tu și Tom păreați atât de îndrăgostiți, atât de liberi și de
Anexa I  Arta interviului       483
sălbatici. Poți să‑mi spui câteva cuvinte despre ce nu a mers
bine în căsnicia voastră?
96. Cât de greu a fost pentru tine când a trebuit să fii pe pla-
tourile de filmare la Charlie’s Angels, iar Tom s‑a operat?
97. La emisiunea Tonight Show ai recunoscut că uneori
simțeai nevoia să deții controlul în căsnicie. A fost asta o pro-
blemă pentru Tom?
98. În revista Marie Claire ai spus că atracția ta pentru
„băieții răi” validează, într‑un fel, faptul că tu însăți ești o „fată
rea”. E o informație corectă?
99. Ai spus, de asemenea, că ceea ce îi alungă în cele din
urmă pe băieții din viața ta e faptul că te puneai tot timpul în
calea lor – asta îi făcea claustrofobi?
100. Ai încercat să‑l schimbi pe Tom?
101. Crezi că ai o problemă din cauză că încerci să schimbi
firea oamenilor?
102. Tom credea în caracterul permanent al lucrurilor, tu,
nu. Despărțirea voastră a reconfirmat faptul că nimic nu
durează?
103. Cum ați decis, când v‑ați despărțit, să vă împărțiți
bunurile?
104. Ce crezi acum despre a avea copii?
484       Arta interviului  Anexa I
Autoevaluare
105. Cât de sigură te simți acum? „Am trecut prin prea multe
porcării pentru ca acum să mă simt nesigură.”
106. Care sunt limitele tale?
107. Încă mai crezi că ești nebună?
108. Ai declarat revistei YM că „nu gândești suficient de
bine” în felul cum îi tratezi pe ceilalți. De ce e judecata ta atât
de slabă când vine vorba despre oameni?
109. Nașa ta, Anna Strasberg, e o susținătoare a metodei lui
Lee Strasberg. Totuși tu nu ești un astfel de actor? Ai studiat‑o
vreodată?
110. Crezi că e necesar să pui o parte din tine în fiecare rol pe
care îl interpretezi?
111. Ai vorbit despre faptul că faci promisiuni pe care nu le
poți ține – ce fel de promisiuni? Te simți vinovată fiindcă nu le
respecți?
112. S‑a schimbat într‑un fel viața ta după 9 septembrie 2001?
Incendiul
113. Ai declarat revistei Movieline că incendiul care ți‑a dis-
trus casa a fost o întâmplare care a avut un sens spiritual. Care
era acel sens?
Anexa I  Arta interviului       485
 114. Ai fost afectată de miștoul pe care l‑au făcut cei de la •• Ai plecat vreodată de la sala de sport în tricoul în care ai
Saturday Night Live în legătură cu acest incendiu, nu‑i așa? făcut gimnastică?

121. De ce încerci să‑ți faci sânii să pară mai mici?

Feminism
122. Mai ai încă primul tău fir de păr alb? Unde îl păstrezi?
115. Într‑o recenzie a cărții Women Who Run the Show, publi-
cată în ziarul L.A. Time, producătoarea Lynda Obst a scris 123. Ce alte lucruri mai păstrezi?
următoarele lucruri despre schimbările apărute în modul în
care femeile văd feminismul: „Am remarcat imediat schimba- 124. Câți ani ai fost la psiholog și cum te‑a ajutat asta?
rea în sistemul de valori al Hollywoodului când am citit că
Drew Barrymore – o femeie pe care o știu deșteaptă și
ambițioasă – neagă îngrozită că ar fi feministă. Dintr‑odată, Cărți
părea de la sine înțeles că feminismul e o chestie demodată.
Ceea ce mi s‑a părut uimitor”. Ce părere ai despre faptul că ai 125. Ce carte citești acum?
reușit să șochezi o producătoare de talia lui Obst?
126. Câte cărți citești în același timp?
116. Ce înseamnă feminismul pentru tine? (Nicole Kidman
e o feministă declarată). 127. Cât de importantă a fost pentru tine cartea Conversations
with God?
117. S‑a spus despre tine că ai o sensibilitate postfeministă.
Ce înseamnă asta? 128. L‑ai întâlnit vreodată pe Charles Bukowski, unul dintre
scriitori tăi preferați?
118‑120. Obst vorbește despre o tendință care e „împotriva
femeilor care joacă rolul de mentor, împotriva femeilor de suc- 129. Ce poeme de T.S. Eliot poți să‑mi reciți?
ces și în favoarea femeii copilăroase. Este în regulă – după cum
știm urmărind‑o pe Christina Aguilera – să pozezi într‑o târfă. 130. Știi versuri din Four Quartets?
Nu este în regulă să ieși din sala de sport purtând un tricou”.

•• Ești împotriva femeilor care joacă un rol de mentor, împo- Comedie

triva femeilor de succes și în favoarea femeii copilăroase?­
•• E OK să pozezi într‑o târfă? 131. Comedia e în continuare medicamentul tău preferat?

486       Arta interviului  Anexa I Anexa I  Arta interviului       487

 132. Cine te face să uiți de griji într‑o mai mare măsură: Jim
Carrey, Steve Martin, John Hughes, Peter Sellers?
133. Există vreo emisiune de televiziune pe care nu ai vrea
să o pierzi?
Diverse
134. Gary Busey te‑a poreclit odată „The Badger”*. Cum a
ajuns la porecla asta și câtă afecțiune transmite o poreclă?
135. Cât de des te duci la Silent Movie Theater, în Fairfax?
136. Care sunt vedetele tale preferate din epoca filmului
mut?
137. Ce sentimente ai pentru David Letterman?
138. El știe că ai jurat că într‑o zi te vei mărita cu el?
139. Ce altceva ai putea să faci mai îndrăzneț decât ceea ce
ai făcut deja, în viitoarele lui emisiuni?
140. Te‑ai gândit vreodată că faptul că ți‑ai arătat sânii în
emisiunea lui va fi unul dintre lucrurile pentru care lumea își
va aminti totdeauna de tine?
141. Încă te mai temi de igienă și de mâncare?
*  „Bursucul”. (n. red.)
488       Arta interviului  Anexa I
142. Mai ești vegetariană?
143. E adevărat că ai scuipat în cafeaua cuiva când erai
chelneriță?
144. Ai învățat ceva în plus despre cei care trimit înapoi
mâncarea, la restaurant?
145. De ce nu‑ți place ciocolata?
146. De ce ți‑a fost frică de ocean?
147. Ca să te pregătești pentru Charlie’s Angels ai căutat tot
felul de experiențe extreme, cum ar fi să sari cu parașuta, să faci
scufundări sub apă, să sari de pe stânci și cascade, legată numai
de o frânghie. Care a fost cea mai eliberatoare aventură?
148. Ce anume îți este, încă, frică să încerci?
149. Ce ai învățat de când practici yoga?
150. Câți noi prieteni ți‑ai făcut în ultimii ani?
151. Ești fericită în prezent?
152. Odată cu apropierea Anului Nou, ce o să‑ți propui pen-
tru anul care vine?
153. Încă îți este greu să crezi că vei avea un viitor?
154. Câți câini ai?
Anexa I  Arta interviului       489
 155. Ce‑ai învățat de la câinii tăi?
156. Care sunt locurile tale preferate unde îți faci cumpără-
turile, în Los Angeles și New York?
157. Cu cine locuiești acum?
158. Care e profesia cea mai sexi pentru un bărbat? (de ex.,
muzician: Jagger, Plant, Bowie)
490       Arta interviului  Anexa I
Anexa II
La drum cu cel mai furios om
din America
— De ce scrii iar despre Bobby Knight? Doar a încercat să te
omoare, m‑a întrebat soția mea, în timp ce mă pregăteam pen-
tru a participa la cea de‑a șaisprezecea emisiune sportivă la
radio la care eram invitat de când publicasem un interviu cu
fostul antrenor al echipei Indiana, în martie 2001.
— N‑a încercat să mă omoare, am spus eu, aveam o sarcină
de serviciu de îndeplinit.
— Te‑a atacat.
— E‑adevărat. Nu e ceva de mirare, când e vorba despre Bob
Knight.
— Ce supărat erai când m‑ai sunat ca să‑mi povestești… N‑o
să uit niciodată telefonul acela.
— De fapt, eram bucuros că am supraviețuit acelei călătorii
cu mașina. Simțeam nevoia să vorbesc cu cineva, iar la ora două
dimineața cine altcineva m‑ar fi ascultat?
— Cine te‑a pus să mergi cu el cu mașina douăsprezece ore?
A fost o nebunie ce‑ai făcut.
— El m‑a invitat.
— Și‑apoi a încercat să te arunce din mașină. Nu o dată, de
două ori!
— M‑a amenințat, n‑a încercat să mă arunce. Dar a fost o
nebunie, într‑adevăr.
— Și‑atunci cum de te gândești să scrii iarăși despre el? E un
nenorocit!
Anexa II  Arta interviului       491
 Scuzați‑o pe soția mea. Nu e expert mass‑media. N‑a văzut
povestea din spatele acestei întâmplări. În schimb, Bill Conlin,
de la Philadelphia Daily News, a văzut‑o și a pus‑o pe hârtie
într‑un editorial amuzant care începea așa: „Lawrence Grobel,
ești un nebun cu acte în regulă”. „Nebunia” mea, în opinia lui
Conlin, a fost că am acceptat să mă duc de la Bloomington,
Indiana, până la Akron, în Ohio, și înapoi, în mașină cu „cel mai
furios om din America”. Ce‑o fi fost în capul meu?
Soția mea și acel jurnalist n‑au fost singurii care au pus sub
semnul întrebării sănătatea mea mintală. Timp de o lună după
apariția acelui interviu, telefonul meu a sunat neîncetat – erau
producători de emisiuni de sport la radio care‑mi cereau să
descriu cu cât mai multe detalii ceea ce acum devenise „o călă-
torie din iad”. M‑au sunat din Seattle, Portland, Chicago, St.
Louis și Jacksonville, Florida; din Atlanta, Cleveland, Los
Angeles, Indianapolis și Fargo, Dakota de Nord. Toți voiau să
știe două lucruri: 1. Ce s‑a întâmplat în mașină, de l‑am scos
atât de tare din sărite pe Knight? 2. Ar trebui să i se permită lui
Knight să antreneze din nou?
Călătoria aș fi putut s‑o descriu, firește, doar fusesem acolo.
Mutarea lui Knight în Texas ca să antreneze la Texas Tech a
confirmat remarca umoristică, devenită celebră, a lui Leo
Durocher – „dacă ești băiat bun, o să termini ultimul”. Knight
nu este un „băiat bun”. Pe de altă parte, antrenorul echipei
Duke, Mike Krzyzewski, a spus că revenirea lui Knight a fost
„cea mai bună mutare pentru joc”. (În 5 februrie 2003, echipa
Texas Tech a bătut Nebraska cu 74 la 49, aducându‑i lui Knight
cea de‑a 800‑a victorie din carieră, devenind, astfel, doar al
patrulea antrenor din Divizia I care a reușit această performanță.
După meci, Knight s‑a adresat publicului, iar când a încheiat
jucătorii săi l‑au înconjurat și l‑au îmbrățișat, în timp ce supor-
terii îi scandau numele.)
492       Arta interviului  Anexa II
◊ ◊ ◊
Am fost să‑l văd pe Knight la mai puțin de două luni după
ce președintele de la Indiana University îl concediase pentru că
încălcase politica de „toleranță zero” pe care i‑au impus‑o.
De‑a lungul anilor, Knight pusese universitatea într‑o serie de
situații stânjenitoare prin comportamentul său, care atrăgea
atenția mai mult decât programele sportive ale universității. În
timpul celor 29 de ani, cât antrenase echipa de baschet, fusese
subiectul știrilor naționale din cauza comportamentului său
scandalos: a aruncat cu un scaun pe teren în timpul unui joc,
și‑a scos echipa din teren în repriza a doua a unui meci cu
Rusia, a tras cu un pistol de start către un reporter, a aruncat un
suporter beat într‑o pubelă de gunoi, i‑a dat o lovitură de cap
propriului fiu în timpul unui meci, a pus hârtie igienică folosită
în vestiare, ca să‑și exprime părerea despre felul în care jucase
echipa lui, a strâns (ușor) de gât un jucător în timpul unui antre-
nament. Într‑un cuvânt, Knight se comportase precum un
tiran. Asta era partea lui întunecată. Însă Knight avea și o parte
bună – câștigase mai multe meciuri decât orice alt antrenor din
Divizia I din NCAA*, cu excepția unuia singur; a avut grijă ca
majoritatea jucătorilor săi să absolve facultatea, a adus milioa-
ne de dolari universității, a reușit să adune fonduri pentru lupta
împotriva cancerului, le‑a fost alături foștilor jucători, ani buni
după ce aceștia au încetat să mai joace. Fără discuție, Knight
este un om complicat. Dar când universitatea nu l‑a mai supor-
tat pe Darth Knight**, l‑a concediat. Și, dintr‑odată, omul care
era considerat mai puternic decât guvernatorul statului Indiana
*  National Collegiate Athletic Association este o asociație non‑profit care reglementează
activitatea sportivilor și a programelor sportive din universitățile și colegiile din Statele Unite.
(n. red.)
**  Aluzie la personajul Darth Vader din Războiul stelelor. (n. red.)
Anexa II  Arta interviului       493
a rămas fără slujbă, fără putere, fără un motiv să se ridice din
pat a doua zi dimineața. I‑au trebuit câteva săptămâni ca să se
obișnuiască cu această nouă realitate. Acela a fost momentul
în care l‑am abordat pentru un interviu.
Am luat avionul până la Indianapolis, am închiriat o mașină,
am condus până la Bloomington și apoi până la locuința lui
Knight, în suburbii. Am petrecut împreună trei ore, timp în care
am vorbit și am mâncat, iar apoi m‑a invitat să mergem împre-
ună la Akron, a doua zi dimineață, ca să‑l vedem pe fiul lui
făcând practică pe postul de antrenor secund al echipei
universității. L‑a invitat, de asemena, și pe prietenul lui, Don
Donoher, fost antrenor al echipei de baschet de la University of
Dayton și scouter pentru Cleveland Cavaliers. Cu Donoher
urma să ne întâlnim în Dayton. În acele trei ore pe care le‑am
petrecut singur cu Knight, am fost martor la felul în care a
încălcat limita de viteză pe autostradă, în drum spre Ohio (și la
cum a reușit să scape de amenda pentru viteza excesivă pentru
că ofițerul care l‑a tras pe dreapta l‑a recunoscut și l‑a tratat ca
pe un rege în exil). Când am ajuns să vorbim despre subiectul
zilei – faptul că fusese concediat – parcă a luat foc. L‑am între-
bat despre incidentul care a dus la concedierea lui – cum un
student de 19 ani, pe nume Kent Harvey, i‑a spus pe numele de
familie și cum Knight l‑a pedepsit pentru că nu i s‑a adresat cu
mai mult respect. Nimeni nu s‑ar fi gândit că o astfel de situație
va pune capăt carierei lui la Indiana University, dar exact asta
s‑a întâmplat, iar Knight a dat vina pe tatăl vitreg al studentului
pentru concediere. Knight era convins că tatăl vitreg interveni-
se împotriva lui. Și când am adus asta în discuție, Knight a
luat‑o razna. A lovit volanul cu atâta furie, că am crezut că am
izbit o căprioară. Torentul de înjurături pe care le‑a scos pe gură
era atât de groaznic încât am rămas fără grai. Furia sa era răpă-
ială de mitralieră – rapidă, imediată, puternică, terifiantă. Nu
494       Arta interviului  Anexa II
mai văzusem așa ceva niciodată. A ratat ieșirea de pe autostra-
dă, unde ne aștepta Donoher, și a condus aproape 50 de kilo-
metri în plus înainte să se calmeze suficient și să se întoarcă. Și
acesta a fost doar începutul.
A luat‑o razna a doua oară pe drumul de întoarcere, noap-
tea, târziu. Donoher era la volan, Knight stătea pe locul din față,
iar eu în spate. De data asta se plângea de faptul că mai erau
antrenori care făcuseră ce făcuse el, însă nu fuseseră dați la
televizor la fel ca el, când aruncase acel scaun. L‑am întrebat:
„De ce crezi că te‑au ales pe tine?”. Iar asta l‑a enervat din nou.
Mi‑a aruncat reportofonul pe bancheta din spate și a început să
înjure. Apoi mi‑a cerut ambele reportofoane. Când am refuzat
să i le dau, s‑a ridicat în genunchi și s‑a întors către mine, s‑a
aplecat în spate, m‑a apucat de încheietura mâinii și a încercat
să se lupte cu mine ca să apuce geanta în care aveam reporto-
foanele. „Don, oprește mașina”, a strigat Knight. Iar către mine:
„Tu o să cobori, iar eu o să‑ți iau casetele!”. Dar Donoher n‑a
oprit, iar eu n‑am slăbit strânsoarea cu care țineam de geantă.
În cele din urmă, precum un boxer extenuat, s‑a prăbușit înapoi
în scaunul lui și s‑a foit neliniștit. Când am ajuns la Dayton,
Donoher a plecat, iar eu m‑am trezit singur cu Knight. Aveam
trei ore de mers împreună și mă întrebam dacă voi reuși să
ajung acasă cu toți dinții în gură.
Cumva, am reușit să‑l calmez. Am dat mâna cu el, i‑am spus
că nu sunt acolo ca să‑l prind într‑o cursă, ci să‑i dau o șansă să
răspundă tuturor acuzațiilor formulate împotriva lui. Iar el și‑a
deschis inima în fața mea. Mi‑a fost milă de el. Căzuse de pe
un loc destul de înalt din cultura americană a sportului și nu e
o exagerare să spun că devenise un personaj tragic. Când am
ajuns la hotelul în care stăteam eu, am încercat să par curajos –
să‑mi iau rămas‑bun cu o strângere de mână, fără ca el să vadă
că genunchii îmi tremurau și inima îmi bătea nebunește. Știam
Anexa II  Arta interviului       495
doar un singur lucru: că vreau să plec din Indiana înainte să se ce a reprezentat o provocare în plus. Nu mai eram doar doi
întoarcă și să‑mi ceară casetele. oameni care s‑au întâlnit ca să poarte o conversație – eram pe
Din toate intervențiile pe care le‑am avut în emisiunile de drum, urma să ni se alăture o altă persoană pe care n‑o
sport, mi‑am dat seama că exista o adevărată isterie, în ceea cunoșteam, trebuia să fiu deschis la orice… Iată cum începe
ce‑l privea pe Knight. Înțelegeam de ce era furios pe presă. această scenetă.­
Ziariștii îi „mirosiseră” temperamentul de la un kilometru și
voiau ca toată țara să afle asta. Knight nu știa să iasă singur din comentariu
Î: Hai să stabilim de comentariu
corzi. Pentru început, trebuia să învețe cum să‑și controleze ACTUL 1 la bun început – cum Knight și‑a pierdut slujba
disprețul față de jurnaliști, despre care credea că nu vor altceva preferi să‑ți spun, la Indiana University
după ce a insultat un
decât să‑l înfunde. Trebuia să recunoască faptul că avea o pro- domnule antrenor, student de 19 ani din
blemă sau să fie dispus să accepte să meargă la un psiholog. domnule Knight, Bob sau Bobby? anul întâi pentru că i s‑ar
fi adresat pe numele de
Trebuia să înțeleagă că mintea lui nu lucra întotdeauna în familie, dovedind astfel
favoarea lui, că trebuia să învețe să se calmeze și că existau R: Dacă aș scrie o carte, un titlu cât se poate de lipsă de respect. Așa că
m‑am gândit că se cade
medicamente care l‑ar fi putut ajuta. Trebuia să învețe să se potrivit ar fi: Mi se spune în multe feluri. De să‑l întreb, înainte de a
comporte ca un călugăr Zen, mai degrabă decât ca un samurai. când am început să antrenez, de la vârsta de începe, cum preferă să i se
spună.
Dar Knight avea propriul lui fel de a fi și fusese obișnuit să facă 21 de ani, m‑am semnat întotdeauna cu Bob
lucrurile în felul lui, în cea mai mare parte a vieții. Knight. Antrenorul din facultate îmi spunea
M‑am hotărât să prezint aici interviul cu Knight în întregi- Bobby și‑acum îmi spune la fel. Dar nu m‑am prezentat niciodată
me, pentru că înfățișează multe aspecte legate de interviu, nimănui, adult fiind, altfel decât „Sunt Bob Knight”.
dintre cele pe care le‑am discutat în această carte. Vei vedea,
din comentariile de pe marginea textului, ce am avut în minte comentariu
Î: Hai să începem cu presa, cu care ai avut
atunci când i‑am pus o întrebare anume sau când mi‑a dat răs- Eu sunt reprezentantul întotdeauna probleme. Ești de acord cu
punsul. Din punctul de vedere al redactării interviului, m‑am presei, iar acesta era guvernatorul Jesse Ventura, care crede că presa
primul lui interviu de
confruntat cu următoarea sarcină de rezolvat: să vorbesc de la când fusese concediat. Am este periculoasă pentru că ziariștii își transpun
bun început despre problema pe care Knight o are cu furia sau decis să‑i arăt că sunt în propriile convingeri și atitudini în articolele pe
cușca leului, ca să dăm
o să prezint indirect? Unde ar trebui să prezint prima dintre cărțile pe față. care le scriu?
cele două explozii de furie? Cât de multe explicații ar trebui
introduse în paranteze pentru a‑l informa pe cititor despre ce R: Sunt total de acord cu asta. Cred, de
se întâmplă? Interviul ar trebui să se încheie într‑o notă furi- asemenea, că atunci când în presă apare ceva negativ despre tine, este
oasă, amenințătoare, ca să arăt ce agresiv și dificil este Knight, doar opinia unei singure persoane. Ziariștii ăștia cred uneori că au o
sau să merg dincolo de acest aspect? Încă din prima oră a călă- misiune de la Dumnezeu ca să exprime punctul de vedere general asupra
toriei noastre spre Ohio s‑a produs o situație neprevăzută, ceea unei chestiuni, numai că lucrurile nu stau nici pe departe așa.

496       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       497

 Î: Din moment ce ești o figură publică, nu crezi că ăsta este pactul cu comentariu bine dacă n‑aș mai spune glume la care doar
diavolul pe care trebuie să‑l faci? A fost un comentariu mie îmi vine să râd. Am spus lucruri care
surprinzător și mi s‑a pentru mine erau amuzante, dar nu și pentru
comentariu părut potrivit pentru
R: De ce‑ar trebui să fie așa? De ce sunt partea de început a ziariști. N‑am avut nimic de câștigat din asta.
Knight este gata să
oamenii nedrepți? Am tot atât de mulți prieteni înceapă războiul verbal. interviului. Se vede că
Nu are de gând să renunțe încearcă să fie amuzant,
în presă ca oricine altcineva din lumea deși glumele lui sunt Î: În ziarul Sporting comentariu
la convingerile sale.
sportului. Probabil însă că am mult mai mulți Afirmă asta răspicat. puțin cam nesărate. Se News, Mike DeCourcy Uneori e mai ușor să pui
mai poate observa cât de o întrebare dificilă citând
dușmani decât oricine altcineva. Ce mă egocentric este. În lumea a scris: „Nimeni n‑a
comentariile altcuiva.
deranjează cel mai mult, în legătură cu presa, lui Knight, totul se învârte defăimat într‑o Mai ales atunci când tu
în jurul propriei persoane. și interlocutorul nu vă
este lipsa de acuratețe în prezentarea faptelor. asemenea măsură
cunoașteți prea bine.
comentariu În antrenorat sunt la fel de mulți oameni care‑și arta jurnalismului
Menționând acest fac treaba prost, pe câți sunt și în presă. Sunt sportiv ca Bob Knight. A jignit grav o mulțime
comentariu, vreau
două profesii care, din acest punct de vedere, se de ziariști, iar acest lucru îl ridică, în mod bizar, în propriii săi ochi”.
să‑i arăt cititorului că
acuratețea este pentru aseamănă foarte mult. Nu sunt mulți antrenori
Knight o problemă buni… și nici ziariști. R: Nu sunt sigur că jurnalismul sportiv este o artă. Dar afirmația este
serioasă și că acest
interviu va fi unul corect. destul de corectă. Nu spune că sunt un om rău sau că sunt un ticălos.
Î: Poate că nu‑ți plac Nu‑ți poți imagina câți oameni din sportul
ziariștii, dar n‑ar comentariu
profesionist au venit la mine și mi‑au zis: „Te
comentariu
trebui să vorbești cu ei, măcar pentru ca lumea Îl avertizez – și pe el, și porți cu ticăloșii ăștia așa cum mi‑ar plăcea și
Aici ne spune, fără
să afle și punctul tău de vedere? pe cititor – că urmează ocolișuri, ce crede despre mie să mă port”. Iar eu îi întreb: „Și de ce n‑o
să vorbim despre multe jurnaliști. Bineînțeles,
lucruri neplăcute, atât
faci?”.
abordarea mea va fi pe
R: Asta depinde dacă vrei sau nu să vorbești cu legate de presă, cât și de măsură. Sper că cititorul
persoana lui Knight. își dă seama că va citi
ei. „… nu te minți/Pe tine însuți.”* Al McGuire Î: Și de ce n‑o fac?
un interviu îndrăzneț și
mi‑a spus de nu știu câte ori că nu știu cum să amuzant.
tratez cu jurnaliștii: „Trebuie să fii escroc”. Am încercat asta o zi‑două, dar R: Pentru că le e frică.
nu mă pricep la asemenea lucruri – asta îmi tot spune soția mea Karen,
și are dreptate. În relația mea cu presa am fost ca tipul ăla care intră Î: Care este diferența dintre ziariștii sportivi din trecut și cei de azi?
într‑un bordel, iar madama îi spune să se pregătească de acțiune, apoi se
uită la el și‑i spune: „Cui îi vei face plăcere cu asta?”. Iar el îi răspunde: R: În trecut, jurnalismul sportiv se apropia mai mult de artă decât în ziua
„Mie”. Cam ăsta e genul meu de umor, câteodată. Probabil că ar fi mai de azi. David Halberstam îmi este prieten bun, așa că am citit tot ce‑a
scris. I‑am criticat cartea despre Portland Trail Blazers* pentru că n‑a
*  Citat din opera Hamlet, de William Shakespeare. Afirmația îi este atribuită lui Poloniu
și este rostită în Actul 1, scena 3. (n. red.) *  Club de baschet din orașul Portland, Oregon. (n. red.)

498       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       499

reușit să arate cu adevărat ce înseamnă baschetul profesionist. Astăzi
sunt o mulțime de ziariști sportivi cărora nu le place sportul sau nu le plac
oamenii din sport: uneori mă uit la o cameră plină de jurnaliști sportivi
și mă întreb dacă măcar unul dintre ei ar ști să‑mi explice cum să atac o
schemă defensivă 1‑3‑1. Sau ce să fac cu mingea în fața unei apărări în
zonă 3‑2. Sunt sigur că s‑a scris mai mult despre Clemens când a aruncat
bâta de baseball decât despre cât de abil era ca aruncător.
Î: Crezi că Roger Clemens, jucătorul de la Yankees, ar fi trebuit amendat
cu 50 000 de dolari pentru că a aruncat cu bâta de baseball spre Mike
Piazza, jucătorul lui Mets, în timpul Campionatului Mondial de Baseball
din anul 2000?
R: Nu, absolut nu. Situația dintre Clemens și Piazza a fost exagerată peste
măsură. Îl admir pe Clemens pentru cât este de dur și de competitiv, dar
și pentru spiritul său de echipă. Cel mai bun lucru pe care‑l poate face un
aruncător ca să se mobilizeze este să rupă bâta celui care lovește. Mai
ales când e vorba despre un tip care lovește atât de bine, ca Piazza. Când
s‑a rupt bâta aia de baseball, pun pariu că era în culmea fericirii. Clemens
a retezat, pur și simplu, bâta din mâna lui Piazza. Trebuie spus din capul
locului că, evident, cei doi nu se plac, iar asta a contribuit la situația
creată. Nu cred că Roger Clemens a văzut mai departe de borul propriei
șepci. A ridicat bâta de jos și a aruncat‑o, spunându‑și, probabil: „Băi, ce
bine‑am dat‑o!”. Nu i‑a trecut prin minte că Piazza va fugi la linia de fund
a terenului. Asta mi s‑a părut ridicol. Dar Piazza are o relație mult mai
bună cu presa decât Clemens. Și asta contează.
Î: Deci care e lecția: să te porți frumos cu ziariștii?
R: Nu asta spuneam adineauri.
500       Arta interviului  Anexa II
Î: Uită‑te la propria ta carieră – ai avut 10 sau comentariu
12 incidente în 29 de ani, și totuși atunci când Despre asta va fi vorba
se vorbește despre tine, în presă, acestea sunt în acest interviu. Despre
caracterul lui Bob Knight.
menționate de fiecare dată.
comentariu
R: Așa e. De câte ori, fără ca măcar să mă fi
E bine că a adus el cunoscut, ai văzut scena în care am aruncat
subiectul ăsta în discuție, scaunul? Ce vreau să spun este că, dacă arunc
acum e o țintă ușoară.
un scaun, lovesc pe cineva și îl rănesc, asta e,
într‑adevăr, o problemă. Și de fapt am zvârlit
scaunul, la nivelul podelei, nu l‑am aruncat pe sus; e ca atunci când
cineva aruncă o haină, dă un șut unei găleți de apă sau își trântește pixul
de pământ.
Î: Trebuie să recunoști totuși că aruncarea acelui scaun a avut un efect
foarte dramatic. Pe filmare, momentul pare să dureze mai mult decât
atunci când lovești cu piciorul într‑o găleată.
Dacă luăm în considerare doar efectul vizual, comentariu
mai ești surprins că e dat mereu pe posturile N‑are rost să evit subiectul,
din moment ce el însuși l‑a
de televiziune? adus în discuție. Este un
incident notoriu, care încă
îl scoate din sărite. Iată și
R: N‑aveam nicio problemă dacă era arătat o de ce.
dată, dar de 15 ani îl vezi mereu la tv. Stăteam
în culise pentru a intra în emisiunea lui
Letterman. Sunt un antrenor care a câștigat campionatul național cu trei
echipe diferite, iar cu naționala a câștigat titlul olimpic, plus Jocurile
Panamericane. Dar, ce să vezi, în timp ce eram prezentat ca invitat, pe
monitor rula secvența cu scaunul. Nu mi‑a lipsit mult să fac
stânga‑mprejur și să ies din emisiune. Dintre toate lucrurile care se
puteau spune despre mine în prezentare, a fost aleasă o chestie de rahat.
Anexa II  Arta interviului       501
Î: Nu ești singurul, în această situație. Când Clemens va intra în Hall of
Fame, va fi prezentat incidentul cu bâta de baseball.
R: Așa e. Și n‑a însemnat nimic. Omul și‑a exprimat o trăire într‑un mod
mai personal, iar jurnaliștii au transformat asta într‑o problemă națională.
La fel a fost și cu scaunul. L‑am aruncat la o distanță mai mare de 5 metri
de cineva. După părerea mea, un lucru infinit mai relevant, legat de acel
meci, este că a pus capăt unei serii de victorii pe care echipa noastră o
avea în acel moment. Acolo au început lucrurile să se schimbe, pentru
noi.
Î: Ai intrat vreodată într‑un meci, ca jucător sau ca antrenor, gândindu‑te
că vei pierde?
R: Ca jucător, niciodată – asta e marea diferență între a fi jucător și a fi
antrenor. Mulți jucători se gândesc că vor pierde, dar eu eram într‑o
echipă foarte bună și nu credeam că ne‑ar putea bate cineva. M‑am
înșelat doar de șase ori. Iar ca antrenor am considerat întotdeauna că
putem câștiga. Uneori însă, dacă vrei să câștigi, trebuie să faci totul bine
și nu există nicio marjă de eroare. Dacă poți realiza acele lucruri, vine și
victoria. Într‑un meci, nu putem învinge dacă nu‑i ținem pe adversari
departe de coș. Alteori, e important să‑i oprim din alergare. Deci strategia
câștigătoare diferă de la meci la meci. În unele meciuri, victoria e un lucru
foarte complicat.
Î: Cât de greu e să pierzi?
R: Nu e deloc greu să pierzi un meci. Dacă ești superficial în pregătire,
dacă nu ești atent la detalii, dacă execuția nu este cum ar trebui să fie, o
să iei bătaie. A câștiga este foarte dificil. Pentru asta e nevoie să fii bun
502       Arta interviului  Anexa II
la fiecare meci. Când eram la West Point, am dat o definiție a ceea ce
înseamnă disciplina: să faci ceea ce e necesar să faci; să te străduiești
să‑ți faci treaba cât poți de bine; să faci asta la momentul potrivit; și să
procedezi la fel de fiecare dată. Patru lucruri. Nu e nevoie de bici și să
arunci scaune ca să disciplinezi o persoană. O persoană devine disciplinată
dacă respectă cele patru reguli.
Î: Phil Jackson, antrenorul echipei Lakers, spunea că pierderea unui meci
îl face să se simtă umilit și fără valoare, ca și când n‑ar exista. Și pentru
tine e la fel?
R: Ei, asta sună cam exagerat. Când pierd un meci, simt că era ceva ce
puteam face și n‑am făcut. Ce‑am fi putut schimba, în desfășurarea
meciului? De ce am făcut acele greșeli? La ce dracu’ se gândea cutărică?
Ce n‑am făcut bine, în timpul pregătirii? A pierde este o înfrângere. E o
diferență importantă între a pierde și a simți că ai fost înfrânt.
Î: O iei ca pe o înfrângere personală?
R: A fost întotdeauna mult mai dificil să fac față unei înfrângeri, decât
bucuriei victoriei. A câștiga e foarte important – să câștigi cinstit,
respectând regulile. Când victoria vine în afara regulilor, atunci sportul își
pierde sensul. Victoria este o consecință a faptului că faci lucrurile
respectând regulile. De‑a lungul anilor, am văzut echipe care ne‑au bătut
și care se bucurau de parcă tocmai câștigaseră campionatul național, dar
pierdeau, invariabil, următorul meci. Prea mulți oameni sunt prinși în
euforia victoriei, în loc să înțeleagă că doar și‑au făcut datoria. Pe de altă
parte, înfrângerea înseamnă că n‑ai făcut ceea ce trebuia să faci.
Dezamăgirea, frustrarea, agonia care vin odată cu pierderea unui meci
sunt infinit mai intense decât orice ai simți când câștigi.
Anexa II  Arta interviului       503
comentariu Î: Pat Riley, antrenorul echipei Heat a spus:
Am citat deja doi „Cred că victoria e însoțită și de un sentiment
antrenori, un guvernator de nefericire. Chiar și atunci când câștigăm
și un jurnalist sportiv.
Mai târziu, Knight mă va sunt nefericit”.
critica pentru asta, dar
am vrut să‑i arăt că am
venit pregătit. R: Nu sunt întotdeauna satisfăcut de victorie.
Uneori am câștigat și am fost foarte
nemulțumit din cauza modului în care au alergat jucătorii pe teren sau
cum s‑a jucat la unele faze. Prea mulți antrenori înțeleg victoria ca pe un
prilej de euforie. Lucrurile nu stau chiar așa. Sunt situații în care e normal
să te bucuri că ai câștigat, dar jucătorii trebuie să știe întotdeauna ce
anume din jocul lor le‑a adus victoria. Există și situații când trebuie să le
spui că jocul lor n‑a fost acceptabil. [Vince] Lombardi a fost întotdeauna
cel mai sever cu echipele care câștigau.
Î: Care e filosofia ta? Dacă jucătorii mei pot face față felului meu de‑a fi,
atunci pot face față oricărei greutăți?
R: N‑am privit niciodată situația în acest fel. Un jucător din campionatul
universitar trebuie să țină cont de următorul lucru: până nu termină
facultatea și nu devine independent din punct de vedere financiar, va
trebui să se conformeze cu strictețe cerințelor și să învețe să‑și
îndeplinească obligațiile. Fac o greșeală dacă nu cer mult de la copii,
pentru că, de exemplu, unul dintre ei termină facultatea și se angajează
la Red Roof Inn*, dă peste un supervizor foarte exigent, iar dacă nu știe
cum să‑i facă față, nu are nicio șansă să reușească. Dincolo de asta,
trebuie să existe exigențe bazate pe performanță. Aspectul acesta este
necesar, din punctul de vedere al unui antrenor. De la un antrenor se
așteaptă să câștige – și să câștige cinstit.
Î: Este o greșeală să iei sportul așa de în serios?
*  Lanț hotelier din SUA. (n. red.)
504       Arta interviului  Anexa II
R: Sporturile sunt cele mai utile instrumente și cele mai bune metode de
educație pe care le au academiile militare. Competițiile – nu doar cele
dintre colegii, ci și în interiorul universității – reprezintă lucrul de care au
nevoie militarii noștri ca să se călească. La Indiana University, dacă mâine
ar fi eliminate sporturile, asta n‑ar avea niciun impact asupra calității
instituției. Sportul e ca și coada câinelui – o tai, iar câinele aleargă mai
departe.
Î: Ești de acord cu Isiah Thomas, care a spus: „Când mergi la facultate,
nu ești un student care face sport, ci un atlet care e în același timp
student. Țelul tău nu este să fii un Einstein, ci
comentariu
un bun jucător, să produci ceva bani și să aduci
Thomas a fost, probabil,
oameni la meciuri”?
cel mai valoros jucător
pregătit de Bob Knight,
R: Dacă o spune el, e ceva adevăr în asta. În iar părerea lui despre
fostul său antrenor
cele mai multe cazuri, un puști e în primul este relevantă – o voi
rând atlet și abia apoi student, dar asta depinde prezenta ceva mai încolo.
Deocamdată vin cu ceva
de accentul pe care antrenorul îl pune pe cele ușor, pentru a pregăti
două roluri. Noi am demonstrat mai mult terenul.
decât oricine, în țara asta, că un tânăr poate
practica și sportul, poate termina și o facultate, iar echipa să câștige. Dacă
noi am reușit asta, înseamnă că oricine poate să facă la fel.
Î: Totuși cum s‑ar putea face ca învățătura să fie prioritatea numărul 1,
printre școlile din Divizia I?
R: Pentru a se promova educația la acest nivel, ar trebui să se condiționeze
acordarea burselor de absolvire a facultății. Dacă un tânăr nu absolvă
facultatea în cinci ani, echipa ar trebui să piardă acea bursă* timp de doi
ani, sau undeva pe acolo. Asta este metoda prin care poți să pui accentul
*  În sistemul competițional universitar american există un număr fix de burse pe care o
universitate le poate acorda jucătorilor. Această limită diferă în funcție de sport. (n. red.)
Anexa II  Arta interviului       505
pe învățătură. Dar nimeni nu vrea să facă asta din cauza numărului
extrem de mic de absolvenți în toată țara, atât la fotbal, cât și la baschet.
Sunt echipe de baschet aflate foarte sus în ierarhie, la care rata de
absolvire este mai mică de 25%.
Î: Te‑ai considerat întotdeauna și profesor, și antrenor, nu‑i așa?
R: 78% dintre studenții de anul întâi care intră în echipa de baschet
termină și facultatea. La Indiana University, rata generală de absolvire
este de 68%. Așa că atunci când rectorul s‑a referit la concedierea mea,
spunând că e nevoie să punem din nou învățătura pe primul loc, n‑am
înțeles dacă vorbea despre reducerea standardului academic al echipei
de baschet la nivelul universității sau despre ridicarea nivelului academic
al universității la valoarea celui al echipei de baschet.
Î: Ești mândru de standardele înalte pe care le‑ai stabilit pentru jucătorii
tăi, nu‑i așa?
R: Când antrenam la West Point, eram la o întâlnire și am făcut un
comentariu care n‑a picat bine deloc. De fapt, câțiva dintre cei de‑acolo
au cerut să fiu concediat din cauza afirmației mele. Am zis atunci: „Ar
trebui să construim o intrare la Thayer Gate pe care să scrie: «Academia
Militară a Statelor Unite fondată în 1803 și de‑atunci neatinsă de
progres»”. Am vrut doar să subliniez că la West Point nu există cursuri de
vorbire în public. Iar asta este esențial pentru un ofițer. Nu cred că
studenților li se spun măcar două vorbe despre cum să se îmbrace în afara
orelor de program sau cum să interacționeze cu un civil altfel decât într‑o
manieră militară. Psihologia relațiilor interumane este foarte importantă
și se învață atât de puțin despre asta. Timp de 28 de ani, am predat la
Indiana University un curs intitulat „Metode de antrenament în baschet”.
Și n‑am vorbit nici măcar o dată despre metode de antrenament. Am
discutat despre cum să obții o slujbă, cum să te îmbraci, cum să te porți,
506       Arta interviului  Anexa II
cum să vorbești, cum să interacționezi cu părinții și lucruri mai puțin
importante legate de predat și antrenorat. Vrei să fii profesor? Ce te
califică pentru asta? Încercați, fiecare dintre voi, să vă conturați
personalitatea: ce faceți bine? Ce nu faceți bine? Am încercat să vorbesc
despre lucruri care să‑i ajute pe tineri să se pregătească pentru serviciu
și să fie în stare să se comporte, atunci când vor avea o slujbă, astfel încât
să fie eficienți.
comentariu
Î: Care crezi că sunt punctele tale tari și cele
Nu strică să întrebi pe slabe în ceea ce privește antrenoratul și
cineva care‑i sunt punctele predatul?
slabe și punctele tari.
Deseori, autoanaliza se
dovedește a fi edificatoare. R: Cred că oamenii, în general, își
supraestimează punctele tari și le
subestimează pe cele slabe. În ceea ce mă privește, punctul meu slab
este că nu știu când să renunț, când mă împlic în ceva. Cum spune soția
mea Karen: „Calul ăsta e mort, dă‑te jos de pe el”. Ca antrenor, probabil
că insist prea mult asupra unei greșeli pe care a făcut‑o un jucător. În
loc să‑i atrag atenția o dată, continui să‑i explic. Dar numai pentru că
vreau neapărat să‑l fac să înțeleagă. Unul dintre lucrurile de care sunt
întotdeauna acuzat în presă și care într‑un fel mă amuză este lipsa de
disciplină. Ei bine, nimeni nu poate spune despre mine că m‑a văzut
vreodată beat sau făcând scandal în public; foarte puțini sunt cei care
m‑au văzut fiind nepoliticos. Mi s‑a spus în toate felurile, unii au țipat
la mine, alții mi‑au strigat o grămadă de lucruri în timpul meciurilor și
numai de două ori am spus ceva cuiva din tribune – iar unul dintre acești
oameni mi‑a devenit prieten foarte bun. Dacă ar fi să verifici registrele
din fiecare an, de când sunt aici, ai vedea că Indiana a condus în
clasamentul întocmit de Big Ten* în ce privește cele mai puține faulturi
tehnice, ca echipă.
*  Cel mai important turneu de baschet din campionatul universitar. Multe dintre
câștigătoarele acestuia au ajuns să câștige și titlul NCAA. (n. red.)
Anexa II  Arta interviului       507
 Î: Cum se face că persoana ta a ajuns să aibă proporții aproape mitologice? prezentat situația în avantajul lor. Cei care au luat aceste decizii sunt cei
Rar s‑a întâmplat ca unul dintre jucătorii tăi să atragă atenția mai mult mai necinstiți oameni cu care am avut de‑a face vreodată. Și, cu toate
decât tine. Când celelalte echipe vin să joace cu acestea, nu‑i învinovățesc la fel de mult cât mă învinovățesc pe mine
voi, jucătorii vor mai degrabă să‑l bată pe comentariu însumi pentru că nu mi‑am urmat instinctul și n‑am ascultat de soția
Knight, decât echipa Indiana University. Ce Încerc să‑l fac să‑și mea, retrăgându‑mă încă de acum cinci ani. Acum șase ani s‑au făcut
anume te propulsează în atenția publicului? analizeze motivele și schimbări la nivelul funcțiilor‑cheie ale universității. Înainte, acele funcții
sentimentele. Dacă pot
să obțin un răspuns la erau ocupate de oameni cu care m‑am înțeles foarte bine, cu care n‑am
R: Nu știu, nu sunt „ceilalți”. Mi s‑a mai spus întrebarea asta, ce anume avut nicio problemă pe care să n‑o rezolvăm ușor. Cu cei din noua
îl face pe Knight să fie el
asta, dar nu înțeleg, n‑am nici cea mai mică însuși, interviul va fi unul conducere pur și simplu nu m‑am potrivit. Vedeau altfel lucrurile, își
idee despre acest fenomen. De ce sunt atât de reușit. urmau propriul interes, aveau alte planuri. Nu sunt potriviți pentru
faimos? Nu știu. Răspunsul ar putea fi relația universitate. N‑am văzut să facă ceva care să fie de vreun folos facultății
mea cu presa: sigur a contat presa negativă de care am avut parte. Asta sau studenților.
mi‑a conferit un fel de aură care m‑a făcut să ies în evidență. Când merg
în vizită la părinții unui puști care își dorește să vină la Indiana University, Î: Simți că ceea ce ți s‑a întâmplat acum pune în umbră realizările din cei
aceștia au idei preconcepute despre mine. La plecare, aproape fără 29 de ani de carieră ca antrenor la Indiana? Cât de mare e amărăciunea
excepție, părerea lor este cu totul alta. Le explic ce aștept de la fiul lor. Le pe care o simți?
spun: iată ce înseamnă să joace în echipa mea, iar dacă credeți că fiul
dumneavoastră nu va putea să facă față, atunci mai bine îl sfătuiți să R: Încerc să nu gândesc așa, pentru că la realizările mele au luat parte
renunțe. Primul lucru pe care i‑l spun oricărui tânăr este că Indiana oameni extraordinari, am avut șansa să antrenez copii foarte buni și
University nu e pentru toată lumea. N‑am încercat niciodată să fiu pe mi‑au fost oferite oportunități nemaipomenite. Cu toate acestea, e greu
placul tuturor. să nu fiu mâhnit. De exemplu, apropo de cazul [Neil] Reed: doi membri
din consiliul de administrație au fost puși să ancheteze incidentul și au
comentariu
Î: Cu siguranță n‑ai fost pe placul actualei stat de vorbă cu mine o oră și 40 de minute. Unul dintre ei a spus de vreo
Am ajuns într‑un punct
important – prima administrații de la Indiana University. Crezi că șapte ori că e supus la o mare presiune. I‑am spus: „Fir‑ar să fie, despre
încercare de a discuta universitatea s‑a purtat nedrept cu tine? ce presiune tot vorbești acolo? Asta nu e o slujbă pentru tine, să faci parte
despre ceea ce a dus la
concediere, situația care
din consiliul de administrație, nu ești plătit pentru asta. Vino să antrenezi
i‑a schimbat viața. R: Administrația și membrii consiliului de o echipă de baschet un an întreg. Să vezi atunci ce înseamnă să fii sub
administrație au fost de la început foarte presiune!”. Celălalt tip nu a fost atent nici măcar o secundă la ce‑am zis.
incorecți. Au avut o atitudine duplicitară. Pur și simplu n‑au fost onești Când cei doi au plecat din biroul meu, soția mea, care fusese și ea acolo
în prezentarea situației și a motivelor pentru care s‑a ajuns aici. Când au în timpul discuției, mi‑a zis: „Cred că sunt cei mai scârboși oameni pe
explicat de ce m‑au concediat din postul de antrenor de baschet au care a trebuit să‑i suport vreodată”.

508       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       509

 Î: Caseta care conținea filmarea în care erai comentariu te ajut. Numai să‑mi spui. Vrei să vin la antrenamente, vin la
surprins cu mâinile în jurul gâtului lui Neil Knight știa că voi ataca și antrenamente; vrei să urmăresc un jucător de la o echipă, sunt de acord,
Reed n‑a ieșit la iveală trei ani. Atunci când a subiectul ăsta, întrebările se rezolvă; vrei să urmăresc un jucător la propria ta echipă – și asta se
mele n‑au fost acuzatoare.
fost prezentată, te‑ai simțit prins într‑o Voiam să aud ce are de poate face; îmi spui exact ce vrei să fac și fac cu plăcere. Numai că, în
capcană sau mai degrabă răzbunat? spus în legătură cu acea acest moment, nu vreau să‑mi iau un angajament care să însemne o
înregistrare.
muncă de antrenor – nici cu jumătate de normă și nici cu normă
R: Când a fost arătată acea casetă de la întreagă”.
antrenament, tot ce a zis puștiul ăla a fost dezmințit. Se pare că unul
dintre membri consiliului de administrație a făcut următorul comentariu: Î: Thomas a spus următorul lucru despre ce a
„Acum, că am văzut despre ce‑i vorba și am clarificat toate tâmpeniile însemnat să joace în echipa ta: „Au fost comentariu
astea, haideți să trecem la lucruri serioase”. Dacă aș fi fost sincer cu mine momente în care, dacă aș fi avut o armă, cred E evident că au avut
însumi, atunci ar fi trebuit să ies din sistem: când scandalul a continuat că l‑aș fi împușcat. Iar în alte momente aș fi conflicte.

și a doua zi, în legătură cu caseta de la antrenament. Ar fi trebuit să spun: vrut să‑i spun că îl iubesc.”
„Ajunge cu găinăriile astea! Lucrurile astea au fost discutate acum trei
ani. Dacă vreți să redeschideți subiectul, faceți‑o cu un alt antrenor. comentariu R: Ai simțit vreodată că vrei să‑ți împuști
M‑am săturat să văd cum fiecare își dă cu părerea în fața presei. N‑am Bingo!, răspunsul lui copiii, literalmente? Ce‑i așa de importantă
nevoie de așa ceva. La revedere”. Asta este ceea ce regret mai mult decât Knight a venit imediat. declarația lui? Tot Isiah Thomas mi‑a spus, cu
Răspunsul meu, pe care
orice în viață. I‑am spus același lucru unui ziarist, iar el m‑a citat așa: nu i l‑am spus atunci, lacrimi în ochi: „Antrenorule, să nu te schimbi
„Am știut că sunt terminat atunci când caseta a ieșit la iveală”. Este ar fi fost: „Nu, n‑am niciodată!”.
vrut niciodată să‑mi
lucrul cel mai departe de adevăr. Asta a găsit el de cuviință să susțină că împușc copiii și nu știu
aș fi spus atunci când au arătat caseta, că eu consider că am greșit. Ei niciun părinte care să fi Î: S‑a scris că relația cea mai furtunoasă pe
vrut să facă asta. Să‑i
bine, pur și simplu nu e adevărat! pedepsească, da, firește. care ai avut‑o vreodată cu un jucător a fost cu
Să‑i împuște? Hai să fim Isiah. E‑adevărat?
serioși…”. Dar așa aflăm
Î: Ajung și la restricțiile care ți s‑au impus după episodul ăsta, dar aș vrea cum gândește Knight și
să merg puțin înainte și să te întreb: ce s‑a de fapt ăsta este scopul R: Nu cred. Ce este comentariu
acestui interviu.
comentariu
întâmplat cu toate discuțiile alea despre tine esențial e că Isiah a Bird a fost unul dintre
lucrând pentru Isiah Thomas și Indiana fost un jucător cei mai buni jucători din
Am adus vorba despre NBA din toate timpurile
Isiah Thomas, ca să Pacers? foarte bun pentru noi. Am avut alți jucători și a plecat de la Indiana
introduc următoarea pentru că nu l‑a interesat
întrebare, mult mai care n‑au fost la fel de buni și care au plecat.
să fie antrenat de Knight.
dificilă. R: A spus că pot accepta orice înțelegere cu Nu poți să‑l intervievezi
Pacers, de la a‑i ajuta din când în când și până Î: Unul dintre jucătorii care au plecat a fost pe Knight fără să‑l întrebi
despre Bird.
la a fi antrenor cu normă întreagă. I‑am spus: „Voi face tot ce pot ca să Larry Bird. Cât a stat la Indiana?

510       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       511

comentariu R: O lună, dar n‑a fost la niciun antrenament. R: Nu prea cred.
Asta este evident pentru Venirea la Indiana l‑a dat peste cap. Larry Bird
orice fan al baschetului, a fost una dintre greșelile mele cele mai mari. Î: Revista Columbia Journalism Review a scris că „sportul care se face în
dar era important să
auzim acest lucru chiar Mutarea în Bloomington a fost o schimbare facultăți este un demers corupt și care poate
din gura lui Knight. imensă față de mediul din care provenea, un comentariu corupe”. Articolul arată spre acei antrenori
oraș mic din sudul statului Indiana, unde a A cântărit mai greu un legendari ai unor echipe universitare care au
citat din această revistă
avut o copilărie foarte grea – tată alcoolic, iar mama, bucătăreasă la un decât dacă aș fi formulat
avut o influență enormă, pe care o foloseau,
spital de psihiatrie. N‑am fost atent cu el și nu mi‑am dat seama de ce eu însumi întrebarea. adesea, pentru a ține sub control bugetele
anume avea nevoie, la acel moment din viață. Ca proaspăt venit, l‑am universităților, planurile de construcție și
dezamăgit pe Larry Bird. parteneriatele universității cu factori externi. Faci excepție de la regulă?

Î: A stat de vorbă cu tine înainte de a pleca?
R: Nu, a plecat, pur și simplu. După ce am mai reflectat la situația asta,
mi‑am dat seama că am făcut o greșeală când i‑am ales colegul de
cameră. L‑am pus în cameră cu un puști de aceeași vârstă, sofisticat,
foarte comunicativ și care se îmbrăca foarte bine, Jimmy Wisman, care
mai târziu a devenit vicepreședinte la o mare firmă de publicitate. Jimmy
era tot ce nu era Larry: arăta foarte bine, fetele roiau în jurul lui, se integra
cu ușurință în orice mediu și învăța foarte bine. În calitatea lui de coleg
de cameră, nu se potrivea deloc cu Bird.
Î: Ce crezi despre plecarea lui Bird de la Pacers, după trei ani de antrenorat?
R: Sunt sigur că există astfel de situații. Rectorul de dinaintea celui
de‑acum, atunci când a plecat a declarat public că facultatea a strâns din
sport peste 5 milioane de dolari pentru bibliotecă. Asta înseamnă
corupție? E ceva rău? Am reușit să înființăm două noi catedre și să
reamenajăm terenul de golf. Deci sportivii și cei care se ocupă de ei pot
fi niște resurse foarte valoroase pentru o universitate.
Î: Ce părere ai despre lipsa de onestitate academică din departamentele
de sport ale universităților? De exemplu, un fost tutore* de la University
of Minnesota, care între 1993 și 1998 a scris 400 de lucrări pentru 20
de jucători de baschet. Iar asta nu este neapărat o excepție de la regulă,
nu‑i așa?

R: Decizia lui Larry Bird de a pleca de la Pacers a fost mai bună decât a R: Sunt o mulțime de cazuri de fraudă în timpul proceselor de eligibilitate.
mea, de a rămâne. Decizia lui a fost conformă Unul dintre lucrurile care au căpătat proporții uriașe, de‑a lungul
cu principiile lui. Dacă m‑aș fi luat după Larry comentariu timpului, este cheltuiala cu tutoriatul sportivilor. Universitățile alocă
Bird, aș fi plecat de‑aici acum cinci ani. Remarcă trecerea de la bugete imense pentru tutoriat. Nu consider că astfel de programe nu sunt
subiectul renunțării lui necesare, dar se ajunge la situația în care un student devine total
Bird la antrenorat la o
Î: Dacă peste vreo trei ani, să zicem, se schimbă discuție despre posibila dependent de tutori. Iar relația dintre tutore și sportiv e prea puțin supusă
conducerea de la Indiana și te cheamă înapoi întoarcere a lui Knight la
Indiana. *  Un tutore este un profesor sau un profesor‑asistent care monitorizează activitatea unor
ca antrenor, iei în considerare o reîntoarcere? studenți. (n. red.)

512       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       513

 unor reguli stricte, mai ales în ceea ce privește activitatea din afara școlii, Î: Vorbim acum despre întrecerile sportive din universități, nu despre
și de aici apar și problemele. jucătorii profesioniști.

Î: Nu‑i așa că antrenorii le cer adesea tutorilor să‑i facă pe sportivi să ia R: Vorbim despre sport. Să luăm cazul consumului de droguri: cum îi ții
note bune, pentru ca astfel să fie eligibili pentru echipă, iar asta duce, pe copiii tăi departe de droguri? Încerci constant să le aduci în atenție
uneori, la fraudă? lucruri care i‑ar putea descuraja să consume. Ca antrenor, le atragi atenția
ce înseamnă să te dopezi, să joci jocuri de noroc, să consumi alcool, să
R: De unde naiba să știu ce fac alți antrenori? comentariu nu‑ți iei diploma. Asta face parte din slujba de antrenor. Să dezvolte un
Crezi că antrenorii își fac unul altuia confidențe Îmi place răspunsul ăsta! simț al binelui și al răului la acești copii. Vei avea succes în funcție de cât
despre modul în care trișează? Antrenorii trișează… de intrasigent ești în astfel de chestiuni, de cât de bine reușești să prezinți
Knight nu le ia apărarea.
problema și de cât de bine îți susții cauza. Pentru că ce altceva poți face?

comentariu
Î: A trebuit să iei Să angajezi pe cineva să stea tot timpul cu ei? Nu există o soluție la
Revin la Knight și la decizii etice sau morale referitoare la astfel de problema asta.
jucătorii lui. Trec de la comportamente în legătură cu vreunul dintre
chestiuni generale la
situații specifice. jucătorii tăi? Î: De‑a lungul anilor, ai avut vreodată probleme comentariu
cu jucătorii tăi din cauza consumului de Sport și droguri: trebuie să
R: Am avut studenți, părinți, antrenori care m‑au întrebat ce vor primi, droguri? pui întrebări pe tema asta.
dincolo de ceea ce este permis, ca să vină la universitatea noastră.
Rezultatul a fost că nu l‑am mai recrutat pe acel tânăr. R: Am avut o problemă legată de consumul de marijuana, în 1978. Opt
studenți au fost implicați. Am vorbit separat cu fiecare din ei. În final, am
Î: Se estimează că pariurile pe meciurile din campionatele universitare păstrat șase jucători, pentru că au recunoscut totul, și am renunțat la doi,
ajung la o sumă de aproximativ 75 de miliarde de dolari anual. Unii pentru că n‑au făcut‑o. Au fost destui oameni valoroși care au
jucători de baschet de la Arizona State University și Northwestern State experimentat consumul de droguri, așa că asta, în sine, nu e un motiv
University au recunoscut, în trecut, că au „trântit” meciuri. Cum să‑i desconsideri.
monitorizează antrenorii astfel de incidente, când sunt așa de mulți bani
în joc? Î: Cât de serioasă e problema consumului de alcool în campus, mai ales
consumul sporadic, dar excesiv, de alcool*? Revista Newsweek a dedicat
R: Astfel de aranjamente se întâmplă din 1919 încoace, de la Black Sox*, un articol de prima pagină acestei chestiuni și a ridicat problema dacă
și probabil chiar mai înainte.

celor de la Cincinnati Reds, iar opt jucători de la Chicago White Sox au fost acuzați că au pierdut
*  Este vorba despre scadalul Black Sox, care s‑a petrecut în timpul Campionatului în mod intenționat unele meciuri. (n. red.)
Mondial de Baseball din 1919, când echipa Chicago White Sox a pierdut campionatul în fața *  În engleză, în original, binge drinking. (n. red.)

514       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       515

 universitățile iau măsuri suficient de drastice pentru a reduce riscul
dependenței de alcool. Fac ele destul, în această privință?
R: Dar părinții fac destul, înainte de venirea copiilor lor la universitate?
Câți părinți nu cumpără astăzi baxuri de bere pentru petrecerile de
absolvire ale copiilor lor? Este absurd să blamezi universitățile pentru asta.
Î: Donna Shalala, secretară de stat în Health and Human Services, a ținut
un discurs în 1998, la Convenția NCAA, și a
comentariu cerut elaborarea unor directive voluntare* care
Nu strică să citez o să spună: „Se interzice reclama la băuturi
persoană cu autoritate. alcoolice în locația unde se desfășoară un
eveniment sportiv interuniversitar. Este
interzisă intrarea cu alcool la astfel de evenimente. Sunt interzise
sponsorizările evenimentelor sportive interuniversități de către firmele
producătoare de băuturi alcoolice”. Oficialii NCAA i‑au respins propunerea.
Firește, producătorii din industria berii sunt o vacă bună de muls, în ceea
ce privește transmisiile sportive. Care este opinia ta?
R: Sunt 100% de acord cu ea, pentru că în cele mai multe state și în
majoritatea campusurilor universitare limita legală a consumului de
alcool este sub 21 de ani. Așa că de ce se face reclamă la bere într‑o arenă
de baschet sau pe tabela de marcaj de la un meci de fotbal, când un
procentaj mare dintre cei care vin la astfel de evenimente nu au vârsta
legală la care pot consuma băuturi alcoolice? Nu cred că ar trebui să existe
vreun eveniment sportiv televizat al NCAA care să fie sponsorizat de
producătorii de bere. N‑ar trebui să existe reclamă la băuturi alcoolice pe
arenele sportive ale universităților sau pe stadioane. Înainte să ajungă
secretar de stat, Donna Shalala a fost rector la University of Wisconsin,
*  În engleză, în original, voluntary guidelines. Expresia se referă la acele directive care nu
sunt impuse prin lege. (n. red.)
516       Arta interviului  Anexa II
care, culmea ironiei, a fost prima universitate din America care a servit
bere studenților, într‑unul din centrele de sindicat amenajate în campus.
Î: Apropo de bani… Sportivii care joacă pentru comentariu
universitatea lor nu sunt plătiți, dar antrenorii La fel ca drogurile și
câștigă o grămadă de bani. Dacă echipa consumul de alcool,
banii sunt un alt subiect
câștigă, antrenorul primește încă și mai mulți fierbinte care ar trebui
bani de la o companie producătoare de teniși discutat.
sau de la alt sponsor. Înțelegi de ce jucătorii se
pot simți ofensați de această stare de lucruri?
R: Da, înțeleg. Un antrenor foarte bun primește o remunerație
comparabilă cu a unui antrenor de succes din sportul profesionist, nu‑i
așa? Pentru tinerii care joacă baschet sau fotbal – sporturile care aduc
venituri – ar trebui dezvoltat un nou proiect financiar, în care să se ia în
considerare costurile medii lunare pentru un student care trăiește în
campus. Fiecare sportiv ar produce o parte din venituri jucând – asta în
funcție de cât îi permite orarul –, însă restul cheltuielilor de întreținere
ar trebui subvenționate. Pentru că uneori e vorba despre copii din orașe
sau din familii sărace care vin la facultate și nu se pot descurca numai cu
bursa, așa cum se descurcă majoritatea studenților din campus. Care este
suma medie pe care un student o cheltuie pentru haine, întâlniri,
activități de recreere? N‑aș avea nimic împotrivă ca toate acestea să fie
luate în calcul și apoi să le subvenționăm. Dar asta nu se poate aplica
decât în cazul studenților din programele sportive care aduc bani.
Î: Ce părere ai despre jucătorii care îl invocă pe Dumnezeu atunci când
sunt intervievați după un eveniment sportiv?
R: Îți voi povesti ceva, referitor la asta. Crainicul îi ia un interviu unui
jucător după un meci, hai să spunem că Bob Costas îl intervievează pe
Anexa II  Arta interviului       517
 Bill Smith, care a reușit un home‑run și și‑a dus echipa la Campionatul R: Aș fi fost mai interesat de afirmația asta dacă ar fi făcut‑o Truman sau
Mondial de Baseball. Socrate. Nu mă interesează deloc religia unei persoane, în mod particular.
„Costas: Să ne amintim cum s‑a desfășurat partida, pe final. Ești în N‑am înțeles niciodată fanatismul care se naște din religie sau
zona de încălzire, iar echipa are deja un out. Apoi intră în joc Robinson, incapacitatea unor religii de a accepta teoriile altor religii.
când sunteți conduși cu două run‑uri. E a doua jumătate a celei de‑a
noua reprize, Robinson își irosește loviturile, iar acum aveți două out‑uri. Î: Ești un om credincios?
În sfârșit, îți vine rândul să lovești mingea. La ce te gândești?
Smith: Mă rog lui Dumnezeu, Bob, să‑mi dea cea mai bună lovitură R: Cred foarte mult în Dumnezeu, în felul meu. Cea mai serioasă declarație
de până acum. Îl rog pe Dumnezeu să mă ajute. a mea în sens religios pe care am făcut‑o vreodată a fost: „Poartă‑te cu
Costas: Te întorci și o ratezi pe prima, iar a doua a fost considerată ceilalți așa cum ai vrea ca ei să se poarte cu tine”. Dacă putem face asta,
strike. Ce‑ți mai spui acum? atunci ce importanță mai are ce religie îmbrățișăm?
Smith: Mă rog și mai intens. Îl rog pe Cel Atotputernic să mă facă să
reușesc o lovitură mai bună decât toate cele pe care i le‑a dat lui Babe Î: Când te‑ai rugat ultima oară?
Ruth. Îl rog să mă lase să văd mingea de baseball ca și cum ar fi cât una
de baschet. Iar Domnul a răspuns rugăciunilor mele. Uite așa am ajuns R: Nu e treaba ta, așa cum nu e treaba nimănui.
în World Series.” Am urmărit interviul la televizor și mi‑am spus:
„Dumnezeu i‑a tras‑o aruncătorului”. Î: Ești prieten cu fostul președinte George Bush, ce părere ai despre fiul
comentariu Mai bine să‑l lăsăm pe Dumnezeu să se lui?
Amin! ocupe de cancer sau să le găsească adăpost
celor fără acoperiș. Când am antrenat prima R: E un tip de treabă – e prietenos, pragmatic, interesant. E un om căruia
dată o echipă universitară – eram la Princeton – am spus Tatăl nostru îi pasă și îi pasă suficient de mult încât să se asigure că e înconjurat de
înainte ca echipa să intre pe teren. Nu știu ce oameni buni – asta înseamnă să fii președinte.
naiba a fost în capul meu. Preparatorul nostru comentariu
fizic m‑a luat pe după umeri și mi‑a zis: „Nu Această afirmație a Î: Te‑ai gândit vreodată să candidezi pentru o funcție politică?
lui Ventura a ținut
cred că ți se potrivește să faci pe popa”.
prima pagină a ziarelor
De‑atunci n‑am mai spus niciodată rugăciuni naționale. Knight a R: Nu. Sunt prea multe obligații, ca să mă intereseze.
înainte de meci. fost deseori curtat să
candideze pentru funcția
de guvernator. Nu m‑am Î: Ce părere ai despre cele două mandate de președinte ale lui Clinton? O
Î: Jesse Ventura a spus că religia organizată e o putut abține să nu‑l întreb duci mai bine acum decât în urmă cu opt ani?
asta pe Knight, doar
înșelătorie și un sprijin pentru oamenii săraci ca să văd dacă și el, la
cu duhul. A meritat să fie pus la zid pentru rândul lui, va spune ceva R: Nu, eu nu o duc mai bine, dar probabil că mulți alții, da. Am o singură
controversat.
remarca asta? problemă cu Clinton: nu s‑a implicat în eforturile militare ale țării

518       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       519

 noastre – indiferent de ceea ce crezi despre războiul din Vietnam. S‑a R: Constituția ar trebui să aibă grijă de noi toți, în mod egal.
sustras de la recrutare. Și cred că Clinton n‑a fost onest. Ar trebui să avem
așteptări mai mari de la președintele Americii, Î: Ce crezi despre căsătoria între persoane de același sex?
comentariu decât să i se facă sex oral sub biroul prezidențial
Aoleu! Am văzut, așadar, de la Casa Albă. R: Nu știu ce să zic. Sunt foarte sigur că nu vreau să mă căsătoresc cu tine,
unde se poziționează
Knight, din punct de dar poate că altcineva ar vrea. Poate că un tip ar vrea să se căsătorească
vedere politic. [Bob Knight a întrerupt interviul ca să cu un cal, ce dracu’ ar fi rău în asta? N‑aș avea nicio problemă cu cineva
răspundă la un apel telefonic de la fostul care ar vrea să se căsătorească cu un cal.
antrenor al echipei Dayton, Don Donoher, acum scouter pentru Cleveland
Cavaliers. Planul lor e ca a doua zi să plece cu mașina spre University of Î: Legalizarea consumului de marijuana în scopuri medicale?
Akron din Ohio pentru a‑și vedea fiii – amândoi, antrenori secunzi de
baschet – asistându‑l pe antrenorul principal la antrenament. R: Nu e vorba numai despre marijuana. N‑am nimic împotriva niciunei
— Ne întâlnim la restaurantul Bob Evans de substanțe reglementate care poate fi folosită, în orice fel, pentru a ne oferi
pe autostrada 75, i‑a spus Knight. E aici cu o sănătate mai bună, atâta vreme cât nu este nocivă sau nu dă dependență.
comentariu
mine un tip foarte interesant care va veni
Inserția aceasta scrisă cu
mâine cu noi. M‑a tot întrebat ce părere am caractere italice stabilește Î: E‑adevărat că n‑ai băut niciodată băuturi spirtoase?
despre marijuana, Dumnezeu, Clinton, Gore și cadrul pentru „actul II”
al acestui interviu. L‑am
Bush. Seamănă cu o investigație a CIA, ca să început acasă la el, am
R: Am gustat, dar n‑am băut.
vadă dacă sunt capabil să conduc sucursala discutat despre diferite
subiecte și am ajuns să
operațiunilor clandestine din Buenos Aires. Ce ne cunoaștem, cât de
Î: Dar droguri ai luat – măcar de curiozitate?
nu știe el e că de fapt eu le conduc pe cele din cât. Acum cititorul va
pleca într‑o călătorie: la
Santiago de Chile. M‑a trecut printr‑o sesiune R: Nu. Pe vremea copilăriei mele, copiii nu erau expuși drogurilor atât de
propriu și la figurat. 12 ore
de întrebări și răspunsuri la care nici măcar în aceeași mașină cu Bob mult ca în ziua de azi. Asta se întâmpla acum mai mult de patruzeci de
Knight. E ceva!
Rockefeller nu l‑ar fi supus pe viitorul ginere.] ani. N‑am reușit niciodată să înțeleg cum poți să înghiți ceva ce îți face
rău. De câte ori văd pe cineva fumând o țigară, dau din cap dezaprobator.
Î: Pentru că zici că te simți de parcă ai fi
comentariu comentariu
anchetat, am câteva întrebări politice pentru Î: Cum te‑ai descrie?
ACTUL II Aceasta e o întrebare
tine. Care este opinia ta despre avort? extrem de simplă,
însă uneori îl face pe
R: E greu să te descrii pe tine însuți. Am
interlocutor să vină cu
R: Sunt pentru dreptul de a alege. încercat întotdeauna să fiu onest, drept și să răspunsuri interesante.
Dar acum n‑a fost cazul.
ajut oamenii, ori de câte ori a fost posibil să fac
Î: Drepturile homosexualilor? asta. Asta este, în esență, ceea ce am încercat să fac de‑a lungul anilor.

520       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       521

 Î: Cuvintele cel mai des folosite pentru a te caracteriza: genial, pătimaș, putea să mestece gumă și să meargă în același timp. A jucat groaznic și
sălbatic, nerăbdător… în Fear Strikes Out, unde nu știa nici cum să țină în mână bâta de
baseball! Un semn sigur că te uiți la un film prost despre sport e când
R: Aș fi de acord cu nerăbdător. Am avut un mic poster pe perete, pe care personajele nu sunt în stare să arunce sau să prindă o minge de baseball,
scria: „Dumnezeu mi‑a dat răbdare, așa că vă rog să vă grăbiți”. să mânuiască o bâtă de baseball ori o crosă de golf. The Natural*, cu
Robert Redford, a fost destul de bine făcut.
comentariu Î: Ți‑a spus vreodată cineva că semeni cu John
N‑a fost o întrebare Wayne când vorbești și puțin cu Jack Nicholson? comentariu Î: Să lovești o minge de baseball e cel mai greu
pregătită dinainte, mi‑a lucru, în sport?
Ar putea să pară o trecere
venit în minte brusc, în
R: Ei bine, actorul meu preferat este Clark slabă, dar vorbea de
timp ce discutam, așa că
filmele despre baseball
i‑am pus‑o. Și a meritat, Gable. R: Ted Williams a zis că așa e. E al naibii de
și am vrut să revin la
pentru că a vorbit despre
faptul că și‑a pierdut greu să lovești un obiect care zboară cu peste
Gable și și‑a dat cu
slujba, iar partea finală a
părerea despre filme. Î: „Dragă, puțin îmi pasă.”* 140 de km/oră cu un băț cu diametrul de 9
cometariului său – în care
vorbea despre ce i se pare cm. Un singur lucru îl depășește în dificultate:
important – mi‑a permis
R: Clark Gable are o aură sardonică și asta îmi place foarte mult. să schimb subiectul. simplul act de a câștiga. A câștiga e mult mai
Comportamentul și expresia feței lui arată de parcă își zice, în sinea lui: important decât talentul individual. Obținerea
„Măi, ce glumă e și asta? Nu pot să cred că sunt plătit pentru ce fac”. victoriei presupune calități mult mai importante, pentru mine.
Actori mari, precum Mitchum, Kirk Douglas, Burt Lancaster, au studiat
mult ca să devină actori. Nu cred că Clark Gable a făcut‑o, și tocmai ăsta Î: Hai să vorbim despre un alt subiect important pentru tine, și anume
e farmecul lui. Ce vezi, aia primești. Uită‑te atent la Jimmy Stewart sau concedierea ta de la Indiana University.
la Garry Cooper – îți dai seama că replicile lor sunt studiate, aproape
calculate. Am avut întotdeauna impresia că Clark Gable ar putea să joace R: Într‑un fel, tot ceea ce se spune despre mine chiar mă amuză. Au fost
chiar și fără scenariu. atât de multe discuții fără noimă și s‑au spus atât de multe minciuni…
Cei din conducerea universității ar fi putut să vină la mine și să‑mi spună:
comentariu
Î: Ce filme despre sport ți‑au plăcut? „Nu te potrivești cu imaginea antrenorului de baschet pe care ni‑l dorim.
Dacă vorbești despre
filme, trebuie să te întorci Nu mai ești persoana de care avem noi nevoie”. Le‑aș fi spus: „E‑n regulă,
R: Sunt toate filme recente, pentru că filmele la domeniul în care Knight hai să ne socotim”.
e expert, adică sportul.
de altădată despre sport sunt groaznice. Îmi comentariu

amintesc un film despre baschet cu Anthony Perkins, în care Perkins nu Î: Nu crezi că ești o persoană cu care oamenilor Knight te poate speria.
Temperamentul lui e
le e greu să interacționeze din cauză că, poate, legendar. Dar ce crede el
*  Replică foarte cunoscută din romanul Pe aripile vântului, rostită de personajul principal, însuși despre asta?
se tem de tine?
Rett Butler, la finalul cărții. De fapt, replica, în traducere exactă, este „Draga mea, puțin îmi
pasă”. (n. red.) *  Film difuzat în România cu titlul Născut învingător. (n.red)

522       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       523

 R: Asta e problema lor, nu a mea. De ce ar trebui cineva să se teamă să R: Probabil. În întâmplarea asta cu universitatea, am încercat să mă
aibă de‑a face cu mine? Am fost în două instituții diferite și nicăieri n‑am comport puțin altfel decât în primăvară.
avut probleme în procesul academic sau cu încălcarea regulilor de
recrutare. Așa că de ce să se teamă? Î: Asta a fost atunci când ai spus că saluți politica „zero toleranță”?

Î: Columbia Journalism Review a scris: „Bobby Knight este, probabil, cea
mai puternică figură publică din Indiana și foarte puțini oameni, începând
cu guvernatorul, și‑ar dori să‑l contrazică”.
R: Afirmațiile ca asta mă uimesc întotdeauna. Cum stabilesc ei asta?
N‑am intervenit nici măcar o singură dată într‑o decizie politică. Este
stupid chiar și numai să te gândești la una ca asta. Rar m‑am exprimat
în public împotriva cuiva.
R: N‑am spus niciodată că salut politica „toleranță zero”, pentru că nu mi
s‑a explicat niciodată ce înseamnă. Am spus doar că acele reglementări
pot fi benefice, punct. Faptul că s‑au adus în discuție lucruri care s‑au
întâmplat acum 25 de ani, dar mai ales că au fost redate în mod incorect,
m‑a enervat îngrozitor. M‑am supărat mai mult pe mine însumi, decât
pe altcineva, pentru că am acceptat această situație.
Î: Ai primit vreun sfat atunci? Te‑ai sfătuit cu avocatul tău?

Î: Pentru că foarte puțini au avut curajul să te contrazică. comentariu

R: Am vorbit cu câțiva. Și toți, fără excepție,

Și de ce n‑a plecat? mi‑au spus să plec.

comentariu
R: Ei, căcat! Răspunsul lui atrage o
Devine iritat. Pregătește‑te serie de întrebări.
pentru mai mult. Î: N‑ai ținut cont de sfaturile pe care le‑ai
Î: Poți corela ceva din experiența personală cu primit…
ce spunea Mike Ditka? „Uneori, gura o ia
înaintea creierului, nu se mai sincronizează, iar asta mi se întâmplă R: În acea situație, am ținut cont de anumite lucruri, în mod greșit.
destul de des.”
Î: La ce te‑ai gândit?
R: Toată lumea spune ceva ce apoi regretă. Dacă am timp să mă gândesc,
poate că până mâine voi schimba ceea ce am spus. Însă cunosc oameni R: La faptul că m‑am simțit bine aici, la universitate. Mi‑am închipuit că
care în viața lor personală sunt niște gunoaie și atunci când voi renunța la antrenorat voi putea rămâne pe lângă
care își permit să mă judece. De‑asta n‑ai nicio comentariu universitate, să ajut în orice fel ar fi fost nevoie, de exemplu la strângerea
șansă când intri în gura jurnaliștilor. Nu se poate opri din a de fonduri – nimeni nu ar putea aduna mai mulți bani pentru această
ataca presa. Pe măsură ce
vorbește, îți poți da seama universitate decât mine –, fără să mă amestec în treaba celui care mi‑ar
Î: Dacă știi asta, de ce le dai atâta importanță? că e pe cale să explodeze. fi luat locul ca antrenor. Am dus o viață foarte confortabilă, în niște locuri
Dar încă fierbe la foc mic.
Nu este ca și cum te‑ai lupta cu morile de vânt? care mi‑au plăcut, lângă oameni cu care m‑am simțit bine. Bun, mi s‑au

524       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       525

 impus niște reguli, mi s‑a spus ce trebuie să fac. Și aș fi putut face oricare comunității universitare sau cu alte persoane comentariu
dintre acele lucruri. Aș fi putut schimba modul în care se desfășurau având legătură cu slujba antrenorului la Îmi notasem definiția,
conferințele de presă. Mă gândeam să nici nu mai particip la ele. Aș fi Indiana University va duce la încetarea știind că o voi folosi.

organizat, mai degrabă, o emisiune la radio, după meci, în care să răspund imediată a contractului”.
la întrebările pe care mi le‑ar fi pus niște oameni care văzuseră partida.
Dar ce însemna, până la urmă, „toleranță zero”? Însemna că la primul fault R: Ce înseamnă „dovedit”? Explică‑mi cuvântul „nepotrivit”.
tehnic*, gata, mă concediau? Sau că dacă vorbeam undeva cu un jurnalist,
iar cuiva nu‑i plăcea ce‑am spus, putea să depună plângere la facultate și Î: Ceva ce nu este potrivit.
eu eram concediat? Expresia asta n‑a avut niciodată un înțeles clar. Am
întrebat doi vicepreședinți cum ar defini ei toleranța zero și n‑au putut. R: Cine stabilește asta?

comentariu
Î: De ce să fii de acord cu ceva ce nu putea fi Î: Asta este ca și când întrebi care e definiția pornografiei. Iar răspunsul
Să pui presiune pe Knight
definit? e periculos. Nu știam asta obișnuit este: o să știi când o să vezi.
încă, dar eram pe cale
să aflu.
R: Ți‑am spus de ce am fost de acord, futu‑i R: Nu cred asta. Ăsta este motivul pentru care nu predau. Intru într‑o
mama mă‑sii! Din cauza stilului meu de viață clasă, acolo e o fată care stă în picioare în fața mea, îmi pun mâna pe
și pentru că mi‑a plăcut mult aici. Așa că mi‑am spus că dacă trebuie să spatele ei și‑i spun: „Îmi cer scuze, domnișoară”, ca să pot trece mai
accept asta ca să pot locui în continuare aici, voi spune „da, sunt de acord, departe. Ce fac dacă fata se plânge c‑am
o să mă conformez”. Iar asta a fost o greșeală. Asta tot încerc să‑ți spun. comentariu pipăit‑o? [se uită în oglinda retrovizoare] Fir‑ar
Îți reamintesc faptul să fie! Am un polițist în spate. Dacă este un
că suntem în mașina
Î: Dar de ce n‑ai cerut să ți se explice ce înseamnă toleranța zero? polițist statal, e‑n regulă. Aoleu, este șeful de
lui. Iar acum, un scurt
moment de destindere. poliție din district.
Situația seamănă cu
comentariu R: Nu știu. Tu faci numai lucruri inteligente?
scena cu portarul din
Knight are un fel anume Uneori nu poți lua în calcul totul. Dar cu siguranță Macbeth. „Poc, poc… [ȘEFUL DE POLIȚIE: V‑am oprit pentru că aveți
de a întoarce întrebarea, etc.” Este încercarea mea
iar asta te poate abate de
am încercat să aflu imediat după aceea. 75 de mile la oră.
de a echilibra interviul –
la ceea ce vrei să afli. Cel discuția e destul de
mai bine e să nu te abați serioasă și va deveni și
Î: Definiția conceptului de toleranță zero, așa KNIGHT: Știu. Ziaristul de lângă mine îmi ia un
de la subiectul întrebării, mai serioasă, așa că asta
care e el. cum a fost publicată, este: „Orice contact fizic e o pauză bine‑venită. Tot interviu și n‑am fost atent la ce fac.
dovedit nepotrivit cu jucătorii, cu membri ai aici se va vedea că Knight
este un om care poate fi,
uneori, deasupra legii. ȘEFUL DE POLIȚIE: Bob Knight? Ce mai faceți?
*  Un fault tehnic reprezintă o încălcare a regulilor în timpul unui meci de baschet, care
poate fi comisă atât de un jucător, cât și de un membru din stafful tehnic, de întreaga echipă
sau chiar de către public. (n. red.) KNIGHT: Ce să zic, așa și așa.

526       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       527

 ȘEFUL DE POLIȚIE: Soția mea lucrează cu nora dumneavoastră. R: Niciodată! Astea‑s numai tâmpenii! Un alt lucru pe care l‑a spus
Brand a fost că n‑am urmat lanțul ierarhic al autorității. Acum 20 de ani,
KNIGHT: La spital? Grozav! Îmi pare rău că v‑am făcut să mă opriți. când mi‑a fost redactat contractul, scria că eu am ultimul cuvânt în
Ziaristul m‑a întrebat dacă sunt oprit des de poliție și i‑am spus: „Nu, chestiunile legate de echipa masculină de baschet de la Indiana
chiar nu, pentru că sunt mai atent la ceea ce fac decât să ascult prostiile University. Și‑acum vii și mă întrebi de ce n‑am urmat lanțul ierarhic al
pe care le spun cei de lângă mine”. autorității? Nu există așa ceva. Nu trebuie să mă consult cu nimeni,
pentru nimic. Și spun asta aici, pentru că eram singurul de la Indiana
ȘEFUL DE POLIȚIE: Am auzit că mergeți la vânătoare cu Colin Powell. care știa să conducă o echipă de baschet și n‑aveam nevoie să se
amestece nimeni în planificarea calendaristică, în recrutarea jucătorilor,
KNIGHT: Nu, cu Schwarzkopf. Voi merge la vânătoare în Spania – un în nimic. Am avut cinci directori sportivi de când am venit aici, iar tipul
prieten are un aranjament. Încă o dată, îmi pare rău că a fost nevoie să ăsta [Clarence Doninger] este singurul cu care nu m‑am înțeles, pentru
mă opriți, nu‑mi place când trebuie să faceți asta, aveți și așa destule că este persoana cea mai incompetentă și cea
probleme, fără să vă mai creez și eu altele în plus. mai puțin demnă de încredere pe care am
comentariu
întâlnit‑o în sport. E un tip mic, din toate
Vorbește despre
ȘEFUL DE POLIȚIE: Nicio problemă. punctele de vedere, în afară de statură. I‑am directorul sportiv de
spus odată: „Cât timp am fost la West Point și la Indiana. Momentul
când interlocutorul
KNIGHT: Mulțumesc mult.] aici, am numărat 39 de oameni pentru care începe să‑i vorbească de
rău pe ceilalți e punctul
am lucrat, iar dintre ăștia 39 doar cu doi nu
culminant al interviului.
Î: Spui că n‑ai înțeles niciodată ce înseamnă m‑am putut înțelege. Iar tu ești unul dintre ei.
comentariu
toleranță zero – ai fi acceptat acest răspuns de Înapoi la oile noastre. Ce spune asta despre tine și despre mine?
la unul dintre jucătorii tăi? Dacă ar fi să spun același lucru astăzi, ar fi vorba de 42 de oameni pentru
care am lucrat și de 5 persoane cu care nu m‑am înțeles. Nu‑i chiar așa
R: Asta nu s‑ar fi întâmplat cu niciunul dintre jucători, pentru că le‑aș fi de rău, până la urmă.
explicat lucrurile mult mai bine. Voi, jurnaliștii, vă așteptați mereu ca
oamenii despre care scrieți să facă lucruri pe Î: Conflictul cu el avea întotdeauna legătură cu probleme legate de
comentariu
Firește, Knight nu‑l place
care voi înșivă nu le‑ați face niciodată. baschet?
pe omul care a stabilit
măsurile în baza cărora a
fost concediat. Punându‑i
Î: Președintele Indiana University, Myles Brand, R: Nu, n‑avea legătură cu nimic. Nu avea nimic de spus în legătură cu
întrebarea asta e ca și cum a zis că au existat multe situații în care ai fost munca mea, lucru care l‑a supărat de la bun început. E și normal, tipul
aș turna benzină pe foc.
E timpul să ajungem la insolent și ostil. Ți‑a atras atenția asupra n‑a avut niciodată de‑a face cu sportul, e avocat, nu știe absolut nimic
miezul chestiunii. acestor lucruri, în discuțiile voastre private? despre felul în care gândesc oamenii din sport.

528       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       529

 Î: Poți să‑mi dai un exemplu de incident comentariu R: Atunci dă‑mi voie să‑ți spun exact ce s‑a comentariu
specific pe care l‑ai avut cu el? Îmi place întotdeauna să întâmplat. Asta arată câtă încredere poți să Și‑acum ajungem și la
capăt exemple specifice. ai în acest individ. Pentru noi, cel mai versiunea lui a poveștii.
Mulți vorbesc la modul
R: Sunt o mulțime de antrenori, bărbați și general. Încearcă să‑ți important meci din sezonul trecut era cel cu
femei, cu care am lucrat și pe care i‑am ajutat faci interlocutorul să Ohio State, pe care l‑am jucat pe teren propriu. Mi‑am dat seama că,
treacă de la generalități
să recruteze jucători. Anul trecut, echipa de la chestiuni specifice, să‑ți dacă reușim să‑i batem și pe ei, și pe Michigan State, atunci avem șanse
baschet a fetelor a avut nevoie de 10 000 de dea exemple. să câștigăm campionatul Big Ten. După cum am început meciul cu Ohio
dolari ca să cumpere nu știu ce echipament State, părea că o să câștigăm, dar am pierdut pe final. Ies de pe teren
electronic. Le‑am dat eu banii. Iar directorul sportiv și adjunctul lui nu și pe culoar dau de tipul ăsta, directorul sportiv, după ce luasem bătaie
i‑au lăsat să cumpere aparatul, fiindcă banii veneau de la mine. Am și după ce nu‑l văzusem nici măcar o dată tot anul. Se uită la mine și
făcut un comentariu public în legătură cu asta la un prânz sponsorizat zice: „Frate, greu meci”. Iar eu îi spun: „Și de unde dracu’ știi tu?” și am
de absolvenții de la Indiana, arătând în ce hal au ajuns lucrurile. continuat să merg. Apoi m‑am întors și am adăugat: „Nici nu înțeleg ce
cauți aici”. Și el îmi răspunde: „Am dreptul să fiu aici”. Iar eu îi zic:
Î: Și‑a apărat decizia în vreun fel? „Nu‑mi pasă ce drepturi ai, nimeni nu te vrea aici, nimeni nu dă doi
bani pe faptul că ești aici, în circumstațele astea”. N‑am ridicat vocea,
R: Nu, doar că s‑a înfuriat îngrozitor. Cum ar fi putut să‑și apere decizia? n‑am făcut niciun gest amenințător. În următoarele două zile, la trei
În cele din urmă, au trebuit să cumpere echipamentul, iar prin ceea ce întâlniri diferite, directorul sportiv le spune tuturor că, dacă n‑ar fi
am spus l‑am forțat să facă asta – ceea ce a și fost intenția mea. intervenit doctorul, l‑aș fi luat la bătaie. Cu lucruri de genul ăsta am
avut de‑a face.
Î: S‑a întâmplat vreodată să‑l ameninți fizic comentariu comentariu
pe Doninger? Prima întrebare de acest fel. Ne întoarcem la punctele Î: Îți dorești vreodată să ai puterea să ignori
lui tari, și cele slabe.
ceea ce te deranjează foarte tare?
R: Nu, de ce să‑l ameninț fizic?
R: Nici nu poți să‑ți imaginezi cât de multe ignor. E ceva de neînchipuit.
Î: S‑a spus că ai fi făcut asta anul trecut în 19 Merg la câte un meci și sunt o grămadă de oameni care sunt călare pe
comentariu
februarie, după un meci. capul meu și se leagă de mine, iar eu nu spun
Despre asta s‑a scris în comentariu
presă. nimic, mă plimb doar, înainte și înapoi. Știam răspunsul la
R: Acum te bagi și tu în bălăriile astea. întrebare, dar am preferat
să întreb ca și când n‑aș
Î: Au aruncat vreodată fanii echipei adverse cu fi știut.
Î: Nu știu nimic mai mult decât ceea ce s‑a scris în presă. ceva în tine?

530       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       531

 R: Sigur că da. Când am fost la West Point, am jucat cu Syracusse și
spectatorii au scos ouă și șuruburi și au aruncat cu ele în noi. Ți‑ar
conveni să fii lovit în căpățână cu un șurub, în timp ce ești pe terenul de
baschet, pregătindu‑te de meci?
Î: Când Larry Brown a demisionat de la Pacers, a zis: „Uneori, să fii
antrenor e ca și cum ai fi sublocotenent într‑o zonă de luptă. Până la
urmă, vei fi împușcat”.
R: De ce‑mi pui întrebarea asta? De ce nu mă întrebi despre momentul
când le‑am vorbit fanilor ultima oară și le‑am spus să‑l lase în pace pe
băiat?
Î: Harvey și cei doi frați ai lui s‑au retras de la facultate și s‑au mutat în
alt stat. Ce părere ai despre asta?
R: N‑am urmărit în ce direcție a apucat‑o viața lor.

R: Încă n‑a tras nimeni în mine. Î: Îl compătimești pe acel băiat?

comentariu
Răspunsul lui m‑a
Î: Ai primit vreodată amenințări cu moartea pe care să le iei în serios? R: Deloc.
surprins și m‑a intrigat în
același timp.
R: Da. Am chemat de câteva ori FBI‑ul. Î: A greșit în ceea ce a spus despre tine?

Î: Ți‑au spus să porți vestă de protecție sau ceva asemănător?
R: O dată.
Î: Și ai purtat?
comentariu
Ajungem, în sfârșit, la
incidentul din cauza
căruia a fost concediat.
Înainte de asta am
încercat să aduc în
discuție o varietate de
subiecte, ca să aflu cum
gândește, pentru că știam
că atunci când voi ajunge
la întâmplarea asta s‑ar
putea întâmpla orice,
inclusiv să pună punct
interviului.
R: Tatăl vitreg al băiatului s‑a folosit de mine. A tot spus, peste tot, că
l‑am înjurat și l‑am afurisit pe fiul lui. Iată ce i‑am spus, cuvânt cu cuvânt:
„Băiete, eu nu le spun oamenilor pe numele de familie. Mie să‑mi spui
domnule antrenor sau domnule Knight, și ar
trebui să ții minte asta atunci când vorbești cu
comentariu
oamenii mai în vârstă”. Și am plecat. Pe tine nu
Knight încearcă încă o
R: Nu. M‑am gândit că sunt slabe șanse ca cei dată să mă atragă de te‑ar fi enervat?
partea lui.
cu amenințările să fie trăgători de elită.
comentariu
Î: Ce anume?
Am preferat să fiu netru.
Î: Apropo de studentul ăsta, Kent Harvey, care Deși nu eram sigur dacă
comentariu
ți‑a spus pe numele de familie și care a fost R: Pe tine nu te‑ar fi mă întreba despre băiat
Din punctul meu de sau despre tatăl lui vitreg.
catalizatorul concedierii tale… cineva a făcut un enervat ce a spus
vedere, a fost o întrebare
manechin care semăna cu el și i‑a dat foc în absolut inocentă. Nu tatăl vitreg?
încercam să‑l momesc
fața casei lui Brand; s‑au tipărit fluturașe cu
să răspundă. N‑aveam
chipul lui, pe care scria: „Căutat: viu sau mai Î: Nu‑i așa că tatăl vitreg a spus, de asemenea,
nici cea mai mică idee că
bine mort”. Ți‑ai făcut griji pentru puștiul ăsta? această întrebare îl va face că nu crede că ar trebui să fii concediat după
să‑și piardă controlul.
acest incident?

532       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       533

 R: [Lovește cu pumnul în centrul volanului. Furia lui e bruscă, înfricoșătoare R: NU, NU VREAU SĂ AUD NICIUN „DACĂ”, comentariu
și neașteptată.] IISUSE HRISTOASE! CE RAHAT! NU SUNT LA INCHIZIȚIE „ȘI” SAU „DAR”! Imaginează‑ți cea mai
AICI! IAR DACĂ TOTUȘI DESPRE ASTA ESTE VORBA, ATUNCI COBOARĂ furioasă persoană pe care
ai văzut‑o vreodată. Și
DRACULUI DIN MAȘINĂ ȘI FĂ AUTOSTOPUL ÎNAPOI ACASĂ! CĂCĂNARUL Î: Una dintre situațiile cu care te‑ai confruntat apoi gândește‑te cum ar
DE TATĂ VITREG E UN MIZERABIL NENOROCIT! A MINȚIT CA UN a fost faptul că presa nu te‑a tratat prea bine fi să fie de două ori mai
nervoasă. Însă chiar și în
NESIMȚIT, A MINȚIT IAR ȘI IAR ȘI IAR! sau că a scris numai despre anumite lucruri. asemenea condiții trebuia
DOAMNE DUMNEZEULE! VORBIM DESPRE comentariu Există povești care vor rămâne în presă pentru să‑mi fac slujba. Trebuia
să spun ceva.
VIAȚA MEA AICI, E CLAR? TOATĂ SITUAȚIA Crede‑mă, a fost tot restul vieții tale, dacă nu îți spui punctul de
înfricoșător.
ASTA DE RAHAT M‑A TERMINAT! vedere.

Î: În regulă… R: Nu‑i adevărat. [Se calmează.] Când am fost în Puerto Rico, în 1979,
adică acum 21 de ani, a apărut în presă – și așa a rămas, cum s‑a scris
R: PE DRACU’ ÎN REGULĂ! NU E DELOC ÎN REGULĂ! LA NAIBA, N‑AM atunci – că i‑aș fi tras un pumn unui polițist portorican și că le‑am făcut
NEVOIE DE TOT RAHATUL ĂSTA! TE DAU JOS ÎN CĂCATUL ĂLA DE pe componentele echipei feminine a Braziliei „negrese împuțite” și
DAYTON ȘI TE POȚI DUCE ACASĂ. „curve”. La vreo zece metri de mine stăteau doisprezece jucători care
reprezentau Statele Unite la Jocurile Panamericane – opt dintre ei erau
comentariu
Î: Te rog, hai să ne înțelegem… negri, iar trei jucau pentru mine. Acum, să ne gândim dacă are vreo
Încerc să‑l calmez. Și‑a
pierdut controlul, conduce logică: chiar dacă eram cel mai rasist om din America, puteam eu să mă
și acum cu peste 70 de R: TOATĂ TREABA ASTA E UN CĂCAT! NU exprim în felul ăsta, în asemenea circumstanțe? Nu, relația mea cu presa
mile pe oră și i‑ar plăcea
să‑mi tragă un pumn. Mă VREAU SĂ MAI AUD NICIUN CUVÂNT! nu se va schimba. M‑am ars de prea multe ori încercând să ajung la o
uit pe furiș la reportofon, înțelegere cu oameni care credeam că vor trata lucrurile în mod corect.
ca să văd dacă mai comentariu
înregistrează. [Timp de două Tipul ăsta despre care vorbești [tatăl vitreg al lui Harvey] mi‑a trimis cinci
N‑am fost niciodată
minute am mers în nevoit să narez un
scrisori și m‑a întrebat dacă sunt de acord să scrie o carte despre mine.
liniște. Antrenorul continua să spumege.] interviu, înainte, dar L‑am refuzat de fiecare dată. Și iată că acum are o emisiune la radio și
acesta a devenit dramatic.
nu trece o zi fără să mă toace mărunt în legătură cu ceva. Și nu știu cum
Cum să descrii o tăcere
DE CÂND AM ÎNCEPUT SĂ VORBIM, N‑AI SPUS furioasă? se nimerește că e tatăl vitreg al puștiului
NIMIC DESPRE NICIUN LUCRU POZITIV PE ăstuia. Iar tatăl natural al băiatului, culmea, comentariu
CARE L‑AM SPUS SAU L‑AM FĂCUT. „E CORECTĂ CHESTIA ASTA, E și‑a cerut scuze pentru ceea ce s‑a întâmplat – Un lucru e clar: Knight e
CORECTĂ CHESTIA AIALALTĂ?” M‑AM SĂTURAT. AJUNGEM LA DAYTON, că tatăl vitreg a făcut atâta scandal din cauza dispus să revină asupra
unor situații dureroase
IEI MAȘINA ASTA ȘI TE ÎNTORCI LA BLOOMINGTON. acelui incident, inventând tot felul de lucruri. și să ne dea mai multe
Iar tu mă întrebi dacă îmi pare rău de băiatul detalii. La chestia asta,
câștigă puncte.
Î: N‑ar fi mai bine să… ăsta și de frații lui? Să fiu al naibii dacă‑mi pare

534       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       535

 rău, pentru că tot ce li s‑a întâmplat a fost din vina tatălui lor vitreg. Când
s‑a petrecut incidentul, la 3 metri de noi era un alt antrenor, iar la 4 metri
și jumătate un jucător stătea într‑o mașină cu geamul lăsat și a auzit tot
ce s‑a spus. Au confirmat spusele mele. Și băiatul, și frații lui au fost
nevoiți, în cele din urmă, să‑și retragă acuzațiile. N‑ai cum să înțelegi cât
de mult m‑am săturat de rahaturile astea.
Î: Încerc.
R: Faci tot ceea ce știi că e bine să faci, tot ceea îi va permite școlii tale să
aibă un program de baschet foarte bun, nu cedezi niciunei tentații, cum
ar fi încălcarea regulilor de recrutare, fraude academice sau orice altceva
asemănător – și nu știu ce altceva i s‑ar mai putea cere unui antrenor…
Situația asta de rahat despre care am tot vorbit,
oamenii despre care am crezut că‑mi sunt
comentariu
prieteni și de fapt nu‑mi sunt, acuzațiile
Începe să se descarce.
Orice jurnalist speră tâmpite ale actualului președinte – o altă
să obțină astfel de acuzație: Knight i‑a umilit și i‑a insultat pe
declarații într‑un interviu
cu o persoană atât de absolvenți prin faptul că n‑a vrut să vorbească
vulcanică precum Knight. la mesele lor oficiale din Chicago și
Indianapolis. Ei bine, contractul meu prevede
că trebuie să am patru apariții publice pe an în numele universității. În
20 de ani, am avut, probabil, în medie, nu mai puțin de 20 de apariții.
Așa că anul acesta, având în vedere situația cu care m‑am confruntat,
avocatul mi‑a spus: „Trebuie să te expui cât mai puțin”. Așa că am vorbit
doar la șase dintre evenimente. Acum Brand se folosește de asta ca să‑și
argumenteze decizia de a mă concedia. Tu cum te‑ai simți? Un alt lucru
la care s‑a referit au fost declarațiile publice pe care le‑am făcut, criticând
administrația și consiliul director. Nu trece o zi fără ca un profesor să scrie
câteva lucruri în ziar despre cât de inept este acest consiliu director și
această administrație. Îi vor concedia pe toți acei profesori? Mi se refuză
536       Arta interviului  Anexa II
dreptul la liberă exprimare? Ca să citez din Gettysburg Address*, nu e ăsta
unul dintre drepturile mele inalienabile? De ce nu mi‑au spus de la bun
început că nu mai vor să fiu antrenorul echipei și au preferat să facă, în
schimb, tot circul ăsta?
Apropo, știi care e numărul total de remarci publice pe care le‑am
făcut în legătură cu administrația actuală, după ce a izbucnit conflictul
ăsta? Una singură, atât. Am fost la un eveniment de strângere de fonduri
pentru cancer, iar soția mea m‑a prezentat spunând că nu cunoaște pe
nimeni altcineva care să ajungă din punctul A în punctul B mai repede
decât mine. Când am luat cuvântul, am spus: „Întotdeauna m‑am
mândrit că pot să înlătur toate piedicile din cale, cu excepția cazului în
care între A și B e consiliul director de la Indiana”. Ăsta este singurul
comentariu pe care l‑am făcut. Deci unde e seria de declarații pe care
le‑aș fi făcut? Sau toată seria de incidente, care nu mi‑au fost explicate
niciodată? Când a fost publicată lista cu sancțiuni, nu cuprindea decât
trei lucruri care mi s‑au adus la cunoștință și toate s‑au întâmplat în
urmă cu 3, 12 sau 25 de ani. Unul dintre acestea a fost când secretara
directorului sportiv a apărut la televizor și a spus că am făcut‑o „curvă”.
I‑am spus altcumva, și asta numai după ce mi‑a hărțuit cele două
secretare, care urmau să scrie o scrisoare de reclamație către universitate
despre ea. Am spus că nu e nevoie să facă asta, să mă lase pe mine să
lămuresc problema. M‑am dus la femeia asta, pe care o cheamă Ginette,
și i‑am spus: „Trebuie să înțelegi două lucruri. Unul: fetele mele nu
lucrează pentru tine, ci pentru mine. Dacă ai vreo problemă cu ele, vii la
mine și‑mi spui. M‑am săturat să te tot porți ca o jigodie cu ele”. Asta a
fost tot, iar ea a apărut la televizor spunând că i‑am zis „curvă”. Așa că
rectorul mi‑a cerut să‑i scriu o scrisoare în care să‑mi cer scuze. A fost
singura dată când am vorbit cu el, cât a ținut scandalul acela. Stăteam la
discuții cu patru bărbați, printre care și el, și am făcut următorul
*  Discursul de la Gettysburg, rostit de președintele Abraham Lincoln. (n. red.)
Anexa II  Arta interviului       537
comentariu: „N‑a avut toată lumea, la un anumit moment, o neînțelegere
cu o secretară?”. La care Brand a răspuns: „Eu, de exemplu, n‑am avut”.
N‑am spus nimic. Ăsta a fost momentul când a început să‑mi fie silă de
mine, pentru că țineam neapărat să rămân aici, să antrenez echipa asta,
să trăiesc aici și ca toate astea să meargă. Dar ca să fac asta a trebuit să
accept o mulțime de măgării. Așa că, în cele din urmă, i‑am scris
următoarea scrisoare: „Noi doi ne amintim fiecare diferit ce ți‑am spus.
Oricum, după tot ce s‑a întâmplat, ar trebui să‑mi cer scuze pentru că nu
am urmat căile cuvenite – ca de exemplu, să le permit fetelor să facă
plângerea pe care voiau să o facă”. Niciun moment nu mi‑am cerut scuze
pentru ceva ce n‑am spus.
Î: N‑a fost și situația aceea când ai plecat la pescuit, iar Brand ar fi vrut
să rămâi în campus peste weekend?
R: Brand m‑a sunat într‑o vineri noaptea la ora 10:30 și era prima oară
când vorbeam cu el în ultimele trei luni. Mi‑a cerut să stau în campus a
doua zi, numai că planificasem cu șase luni înainte o ieșire la pescuit în
estul Quebecului, în care veneau și alte câteva persoane, care plătiseră o
grămadă de bani. Voia să rămân ca să poată să mă sune în dimineața
următoare. Am spus: „Nu, n‑o să fac asta”. I‑am spus că am făcut
suficiente schimbări în viața mea în ultimele patru luni și că pur și simplu
nu voi mai face altele.
Î: Iar asta a părut o sfidare…
R: Da, s‑a spus că m‑am răzvrătit. Am spus că, dacă acolo unde mă duc
este telefon, îi voi telefona soției mele. Decizia de a mă concedia a fost
luată în acea sâmbătă dimineața, în cadrul a două întâlniri, iar pentru
asta l‑am dat în judecată.
Î: Pentru că n‑au fost întâlniri publice?
538       Arta interviului  Anexa II
R: Da. Toate astea s‑au făcut fără mine. Soția unuia dintre reprezentanții
consiliului de administrație i‑a spus soției mele că întâlnirea s‑a ținut
sâmbătă dimineața. După‑amiază, Brand le‑a spus jucătorilor că nu se
va lua o decizie decât atunci când va avea raportul poliției cu privire la
ceea ce s‑a întâmplat cu acel băiat. Raportul poliției a fost eliberat doar
marți, dar eu am fost concediat oficial duminică dimineața.
Î: Tom Izzo, antrenorul echipei Michigan State comentariu
a spus că i se pare ceva putred în toată povestea Ca să fiu corect cu el, l‑am
asta. Pete Newall spus că el a mirosit o lovit cu câteva întrebări
dure, acum e timpul să
înscenare, o capcană. Tot asta crezi și tu despre aduc în discuție părerile
ceea ce s‑a întâmplat? celor care au venit în
apărarea lui.
R: Totul a fost înscenat într‑un asemenea mod,
încât m‑am trezit într‑o situație imposibilă. Oricine cu o cât de mică
urmă de inteligență știe că o regulă gen „toleranță zero” e făcută să te
ducă inevitabil la eșec. Nimeni nu poate acționa pe genul ăsta de
restricție.
Î: Brand și administrația lui au făcut rău universității?
R: Asta va trebui să decidă altcineva. În cazul meu, aveam de gând să dau
5 milioane de dolari departamentului sportiv, bani pe care i‑aș fi câștigat
de pe urma unor activități pe care plănuiam să le fac – scrierea unei cărți,
apariții la radio și TV, orice –, bani de care n‑am nevoie. Iar 1 milion de
dolari ar fi mers la echipa de fotbal, cu condiția să fie păstrat antrenorul
actual. Astăzi însă, n‑aș mai face asta. Am vorbit, în urmă cu ceva vreme,
la un eveniment caritabil din sudul statului Indiana, unde s‑au strâns
60 000 de dolari pentru cercetări în domeniul cancerului. Banii ăștia ar
fi ajuns la universitate. Le‑am spus că nu mai vreau asta.
Î: Ce vrei să faci în viitor?
Anexa II  Arta interviului       539
 R: Nu știu ce‑mi va aduce viitorul. Nu știu ce oportunități sunt. Nu m‑am [Ajungem la Dayton, unde Don Donoher ne așteaptă. Knight mă roagă să
decis ce vreau să fac – depinde de oportunități. trec pe locul din spate. Donoher îi spune lui Knight că va conduce el.
Knight se scuză că a întârziat, ratând o ieșire de pe autostradă pentru că
Î: Cum crezi că se vor evolua lucrurile, acum, la „m‑a scos din sărite așa de tare cu întrebările lui, încât am început să strig
comentariu
Un alt fel de a‑l întreba
meciurile de pe teren propriu ale echipei de la el și am ratat afurisita aia de întoarcere”.
despre propria lui baschet Indiana?
importanță. comentariu
DONOHER: Ai ratat ieșirea și dai vina pe Larry.
O altă încercare de a
R: Am avut cei mai buni suporteri din lume, detensiona situația.
aici, dar asta se va schimba, pentru că celor din tribune li se va permite Un interviu are suișuri KNIGHT: Eram tocmai lângă Meridian când
și coborâșuri. Acum
să țipe, să răcnească și să urle și să facă tot ce vor vrea, de‑acum încolo. suntem în faza în care mi‑am dat seama că am trecut de șoseaua 70.
Eu n‑aș fi permis niciodată asta, dar asta se va schimba foarte repede ne cunoaștem. Urmează Asta este pe partea dinspre nord… Ce m‑a mai
cealaltă ieșire explozivă
acum. Scandări de genul „m…” – eu n‑am lăsat niciodată să se întâmple a lui Knight. E calmul scos din sărite. Am început să‑i răspund din
asta. dinaintea furtunii. nou la întrebări abia când am ajuns aproape de
granița cu statul Ohio.
Î: Câte scrisori ai primit după ce ai fost concediat?
DONOHER: La ce lucrați? Pentru ce e interviul?
R: Vezi camionul acela din fața noastră? Probabil că duce și scrisori
adresate mie. Am încercat să citesc și să răspund la toate scrisorile KNIGHT: Nu știu exact. Rămâne de văzut dacă o să trăiască suficient de
valoroase. Și nu cred că am primit scrisori în care să apară ceva negativ. mult încât să‑și vadă interviul publicat. Știi filmul ăla, A Bridge Too Far*?
În timpul celui de‑al Doilea Război Mondial, niște trupe aliate s‑au trezit
Î: E adevărat că, după ce‑ai fost concediat, ai comentariu că sunt într‑o poziție incomodă, fiiindcă au fost parașutate prea departe
primit scrisori din partea a trei foști președinți Reamintesc că decăderea de podul Arnum. Asta s‑a întâmplat cu Larry în dimineața asta, a pus cu
lui Knight poate fi
în care își exprimau sprijinul? o întrebare prea mult. Cred că și eu am
considerată ca având ceva
tragic, în măsura în care reacționat un pic exagerat.] comentariu
e o cădere de pe poziții E o a treia persoană acum,
R: Mi‑au scris doi dintre ei. Dar asta nu e
înalte. Dacă președinții îi cu noi în mașină. Firește,
treaba nimănui. Mi‑au scris proprietari de scriu lui Knight, acesta se O vreme, cei doi antrenori au discutat despre nu‑i pot sări din nou la
afla, evident, pe o poziție
echipe și antrenori de la 14 echipe din NFL. Am sport, chestiuni legale și produse de patiserie, jugulară, ar fi nepoliticos
înaltă. și nerealist să fac asta.
primit o scrisoare foarte frumoasă de la apoi interviul a continuat.
Așa că las deocamdată
guvernatorul statului Wisconsin, în care îmi deoparte întrebările dure,
în timp ne continuăm
spunea cât de mult apreciază ceea ce am făcut de‑a lungul anilor pentru Î: Ți‑ai aruncat vreodată crosa de golf într‑un
drumul spre Akron.
Big Ten. N‑am primit niciun cuvânt de la guvernatorul statului Indiana. copac în timpul unui meci de golf?
*  Film difuzat în România cu titlul Un pod prea îndepărtat. (n. red.)

540       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       541

R: Am aruncat odată o crosă de golf Ping într‑un copac, de unde a căzut comentariu Î: Ce zici, Tiger Woods poate fi considerat cel
a doua zi. Era un copac uriaș și m‑am urcat în el și am stat acolo, în timp Întrebarea asta n‑a mai bun sportiv al lumii?
ce pe sub mine au trecut vreo cinci grupuri de jucători și n‑am reușit să apărut în interviu, cu
excepția răspunsului. În
găsesc afurisita aceea de crosă. A fost destul de interesant să mă ascund opinia lui Knight, Woods R: Nu cred că poți pune egal între un jucător de
de ceilalți într‑un copac. nu este sportiv. golf și alți sportivi. Un sportiv poate juca orice,
asta este diferența. Au fost câțiva jucători de
Î: Cât de bun ești la golf? golf cu adevărat foarte buni, cum ar fi Ben Hogan, care nu putea juca nimic
altceva. Sam Snead a fost un sportiv foarte bun. Dar Hogan, Byron Nelson –
R: Ultimele două dăți în care am jucat golf am reușit un bogey la ultimele tipii ăștia nu‑s sportivi.
două găuri și un scor de 80. Înainte de asta, am reușit de patru ori să
termin cu 76 de puncte, o dată cu 77 și o dată cu 82*. Dar ceea ce mă Î: Golful nu e un sport?
împiedică să fiu bun este faptul că nu sunt foarte flexibil. Joc un golf
ciudat. Am două crose de lemn, pentru că nu lovesc bine cu cele de fier. R: Ba da. E nevoie de abilitate atletică, coordonare între ochi și mână,
flexibilitate – n‑a existat jucător bun de golf care să nu aibă și o flexibilitate
Î: Jack Nicklaus a făcut un videoclip amuzant pentru aniversarea ta de 50 bună. J.C. Snead este, poate, cel mai bun sportiv care joacă golf – a jucat
de ani? baseball suficient de bine cât să semneze un contract cu o echipă
profesionistă; a fost bun și la baschet. Jack Nicklaus a fost și el un bun
R: La aniversarea mea de 50 de ani s‑au strâns 100 000 de dolari pentru jucător de baschet, în liceu, și un bun prinzător la baseball. Dacă Tiger
biblioteca universității. Da, așa‑i, pe videocaseta aceea se afla o parodie Woods va juca 20 de ani la rând așa cum joacă acum, mai discutăm. Până
făcută de Jack Nicklaus. A fost foarte amuzant. În biroul lui era amenajat atunci, Nicklaus va rămâne cel mai bun, pentru că a jucat mai mult și mai
un miniteren de golf. Avea la el două mingi și o crosă. Mai întâi a încercat bine decât toți ceilalți.
să introducă o minge în gaură de la aproape doi metri, numai că mingea
a luat‑o la dreapta, iar a doua minge a luat‑o la stânga. De nervi, își rupe Î: Dar cineva care practică un sport nu este sportiv?
crosa în două, o aruncă pe jos, se îndreaptă spre birou, ia scaunul și‑l
comentariu
aruncă prin cameră, pe urmă iese din cadru. Apoi își bagă capul din nou R: Consideri că un boxer este sportiv? Ce poate
Ăsta e genul de discuție de
în cadru și spune „La mulți ani, Robert!”. vestiar, ca între bărbați. să mai facă un boxer, în afară de box? Sunt
Knight are, aici, niște păreri cazuri în care un sport presupune abilități
utile, pe care ai putea să le
*  Un jucător reușește un bogey atunci când termină o rundă (introducând mingea în servești celorlalți la o partidă
foarte speciale, dar un bun sportiv poate juca
gaură) cu o lovitură mai puțin decât numărul de par. Par este un număr standard de lovituri de poker, în momentul când orice. Să ne gândim la un jucător de baseball
în care trebuie terminată o rundă sau o partidă. În cazul unei runde, par‑ul variază între 3 și se dau cărțile.
care lovește mingile până în tribună* – hai să
5 lovituri, iar în cazul unei partide – între 70 și 72. Jucătorii profesioniști obțin rezultate egale
cu numărul de par sau superioare, în timp ce un jucător amator aspiră la performanța de a *  În engleză, în original, home run hitter. E vorba despre cel care lovește mingea și o
termina cu un scor de 80 sau mai mic sau de a realiza câte un bogey. (n. red.) trimite în tribună. (n. red.)

542       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       543

nu fie McGuire, care era totuși un foarte bun sportiv –, dar, uite, Babe
Ruth. Pe bune, la ce alt sport ar mai fi putut să fie bun Babe Ruth? Doar
nu era să joace fotbal sau baschet. Știa doar baseball.
Î: Ai standarde înalte pentru cuvântul „sportiv”.
R: Am un standard foarte ridicat. Pentru că nu e același lucru cu a fi un
jucător. Un mare jucător în orice sport nu este neapărat și un foarte mare
sportiv.
Î: Deci Roger Clemens este…?
R: Un aruncător foarte bun! Larry Bird a fost un mare baschetbalist, dar
n‑a fost un mare sportiv.
Î: Ai o simpatie deosebită pentru Mark McGuire, nu‑i așa?
R: M‑am dus la Saint Louis la puțin timp după ce‑am fost dat afară de la
universitate și stăteam pe lângă banca de rezerve, în timp ce jucătorii
exersau loviturile cu bâta de baseball. La Russa [directorul echipei Saint
Louis Cardinals] îmi este prieten apropiat și merg adesea la ei în timpul
antrenamentelor de primăvară. McGuire m‑a văzut stând acolo, a venit
la mine și s‑a oprit pe prima treaptă. Și‑a pus brațele în jurul meu, m‑a
ridicat în sus, m‑a îmbrățișat și m‑a întrebat: „Ești bine?”. Ăsta e Mark
McGuire.
Î: Dar despre Pete Rose ce crezi – ar trebui să fie inclus în Hall of Fame?
R: Cred că da.
Î: Hai să vorbim despre NCAA. Ce crezi despre modul în care este condusă
NCAA?
544       Arta interviului  Anexa II
R: NCAA încearcă să facă mult prea multe. Discrepanța dintre școlile care
joacă în Diviziile III și I este enormă. Fiecare dintre aceste divizii ar trebui
să aibă propria conducere. NCAA este un organism prea mare, cu prea
multe probleme și nu are suficient timp să rezolve toate chestiunile
importante, cu un set de reguli pe care nimeni nu le înțelege pe deplin.
Î: Cât de mult se trișează în Divizia I‑A când se fac recrutări?
R: Ce înseamnă „mult”? Din punctul meu de vedere – mult.
Î: În câte moduri se poate trișa?
R: Câte feluri diferite de a te îmbrăca sunt? Majoritatea problemelor apar
din cauza motivației exagerate de a câștiga și a implicării excesive în joc
a celor care sunt la sfârșitul carierei în sportul universitar.
comentariu Î: Cum ai schimba baschetul care se practică la
Mă concentrez aici pe nivel de universitate? Ai ridica coșul de baschet
domeniul de competență
la înălțimea de 3,35 metri? Ai elimina
al lui Knight, care e
unul dintre cei mai buni aruncarea la coș? Ai face ca aruncarea la coș să
antrenori de baschet valoreze 1 punct? Ai muta linia de trei puncte
la nivel universitar, iar
părerea lui contează mai mai în spate? Ai mări spațiul de joc sau ai
mult decât a majorității. schimba locul unde se află linia de aruncare de
trei puncte?
R: Chiar dacă mărești suprafața de joc, acțiunea se petrece tot la coș. Este
un joc al al băieților înalți. Cei mici de statură ar fi mai bine să joace
baseball sau golf. Dacă mărești spațiul de aruncare liberă, scade
importanța preciziei aruncării la coș. Dacă ridici coșul la înălțimea de
3,35 metri, atunci procentajul de aruncări reușite ar scădea enorm.
Pentru ce te duci la meci, ca să vezi aruncări reușite sau unele ratate?
Apoi, care este unul dintre cele mai interesante lucruri din joc? Coșul de
Anexa II  Arta interviului       545
sus. Iar uneori un coș de sus este mult mai greu de făcut decât aruncarea
de trei puncte. Cât privește mutarea mai în spate a liniei de aruncare de
trei puncte, vrei să‑i vezi pe jucători ratând sau reușind un coș?
Î: Deci n‑ai face nicio modificare?
R: Aș introduce zona trapezoidală din baschetul internațional. Cred că
arbitrajul ar trebui să fie mult mai standardizat în țară. Se permite prea
mult contactul fizic în baschetul dintre echipele universitare, când n‑are
ce căuta acolo. Distorsionează ceea ce este baschetul, de fapt.
Î: Cum a schimbat ESPN natura sporturilor care se practică în universități?
R: Televiziunea are prea mult control asupra sporturilor care se practică
în universități. Asta se întâmplă din cauza goanei universităților după
bani. Așa a ajuns ca time‑outul să fie de două minute și jumătate, ca să
rămână mai mult timp pentru reclame. Asta aduce mai mulți bani. În
ziua de azi sunt mai puțini jucători cu adevărat valoroși și inteligenți
decât altădată. Asta deși, per ansamblu, calitatea jucătorilor este mai
bună. Dacă te uiți la o emisiune de pe ESPN, cum ar fi Sport Center, din
doișpe faze, zece vor fi slam‑dunk‑uri. Asta vede din joc un copil, în ziua
de azi, și aici a stricat mult televiziunea. ESPN nu arată niciodată o
demarcare sau o pasă la atacant bine gândită, înainte ca acesta să arunce
la coș – astfel de lucruri par banale, când de fapt ele reprezintă esența
jocului. Nu se arată faze în care un jucător ofensiv, în viteză, intră
neregulamentar într‑un adversar care stă pe loc. Arată aruncări la coș.
Așa că astăzi copiii au o idee foarte diferită despre ceea ce înseamnă cu
adevărat baschetul, prin comparație cu copiii de pe vremea mea. Când
jucam eu, exista o înțelegere mai bună a jocului.
Î: Crezi că jucătorii de azi joacă mai bine sau sunt la un alt nivel decât
jucătorii din trecut?
546       Arta interviului  Anexa II
R: Nu cred. Nu există astăzi un jucător mai bun decât Jerry West, Oscar
Robertson, Willis Reed, John Havlicek sau Bill Russell. Sau Wilt
Chamberlain. Sau în golf – nimeni nu joacă mai bine decât Nicklaus,
Snead, Hogan sau Nelson. Ceea ce s‑a întâmplat însă, pe măsură ce am
devenit o țară din ce în ce mai orientată spre sport, e că avem mai multe
echipe și mai mulți jucători buni în toate sporturile. Dar marii jucători de
azi nu sunt mai buni decât cei din trecut.
comentariu
Î: Care este cel mai bun jucător de baschet
Deși știm cu toții că nu
dintre toți? există „cel mai bun” și
„cel mai rău”, e totuși
amuzant să joci acest joc
R: Russell a fost cel mai valoros jucător din câți cu un tip ca Bob Knight.
au trăit vreodată. A câștigat cu echipa lui, Din nou, cititorii pot să fie
de acord sau nu cu astfel
Boston Celtics, 11 campionate în decurs de 13 de afirmații sau pot să‑i
ani. Jordan este cel mai bun jucător, dar Russell scrie redactorului, ca să‑și
exprime indignarea.
este cel mai valoros. Și mi‑a plăcut foarte mult
și l‑am admirat pe Chamberlain. A fost un bărbat demn și binevoitor. A
dăruit și a reușit atât de multe, și totuși oamenii așteptau de fiecare dată
mai mult de la el. Palmaresul lui e fenomenal. Am fost apoi un mare
admirator al lui Jerry West. Willis Reed – când am antrenat la Army, am
organizat cantonamentul de baschet pentru el.
Î: Dar Kareem?
R: Jabbar a fost foarte bun, dar nu se compară cu Chamberlain sau cu
Russell.
Î: La ce te‑ai gândit când Chamberlain a mărturisit că s‑a culcat cu peste
20 000 de femei?
R: Dick Schaap mi‑a povestit că a fost odată la un banchet în New York la
care au venit oameni din lumea sportului și unde s‑a fotografiat cu
Anexa II  Arta interviului       547
 Chamberlain și cu Roger Staubach. Iar Schaap a spus: „Roger, știi că noi
trei am făcut sex cu 20 000 femei, nu?”. Iar Chamberlain a răspuns: „Dick,
cartea aia e veche de doi ani”. E una dintre cele mai bune replici pe care
le‑am auzit vreodată.
Î: L‑ai admirat și pe Dennis Rodman, ca jucător?
R: Îl respect mult pe Rodman pentru jocul lui defensiv, pentru recuperările
pe care le făcea și cât de mult contribuia la victoria echipei. Poți să nu fii
de acord cu prostiile spuse de Rodman și cu stilul lui de viață, dar tipul a
câștigat cinci titluri, cu echipele la care a jucat, și a avut o contribuție
majoră la fiecare.
Î: Ce ar trebui să facă un antrenor cu cineva ca Shaquille O’Neal și cu
incapacitatea lui de a introduce mingea în coș din aruncări libere?
Î: Sunt mulți antrenori în NBA pe care îi admiri?
R: Am doi jucători care au ajuns antrenori principali în NBA: [Randy]
Whitman și [Isiah] Thomas. Pe amândoi i‑am admirat foarte mult ca
jucători și vor fi antrenori foarte buni. Apoi, Jackson – el știe foarte bine
cum să trateze cu personalitățile diferite ale jucătorilor. Face o echipă
foarte bună cu Tex Winter – se completează reciproc, iar Jackson lucrează
foarte bine în echipă. Tex Winter cunoaște foarte bine tainele baschetului –
el se ocupă de partea tehnică, iar Jackson, de cea psihologică. Fac o echipă
extraordinară. Cel mai bun antrenor din NBA – și la partea tehnică, dar și
la psihologia jucătorilor – a fost Red Auerbach. Sunt cel mai mare fan al
lui Red Auerbach, nu există un fan mai mare decât mine în tot universul.
Van Gundy, de la Knicks, a făcut și el o treabă foarte bună. Pat Riley, un
excelent meseriaș. Și la San Antonio există o echipă excelentă de
antrenori – Hank Egan, asistent, și Popovich, antrenor principal.

R: Poate că nu reușește să introducă mingea în coș din aruncări libere. Î: Chris Webber a spus: „Când suntem pe teren, nu sunt o persoană
Nu există un leac pentru astfel de aruncări. Chamberlain e cel mai mare plăcută. Încerc să te bat și încerc să‑ți fac rău, psihic”. Ăsta este modelul
sportiv care a trăit vreodată și n‑a fost bun la aruncări libere. Poate că tău de jucător?
O’Neal nu va fi niciodată bun la aruncările libere, poate că are un blocaj
mintal. R: Chris Webber a cerut time‑out atunci când nu mai aveau dreptul la
time‑out, asta e tot ce se poate spune despre Chris Webber.
Î: Ce faci dacă…?
Î: Ce părere ai despre un sportiv profesionist precum Allen Iverson, care a
comentariu R: Lasă‑mă să termin, Jeremy Schaap. După lansat un cântec hip‑hop cu versuri ca acestea: „Sunt destul de bărbat ca
Face referire la jurnalistul părerea mea, Jackson l‑a făcut pe O’Neal să să scot o armă/Fii destul de bărbat să tragi”. Și: „Vii la mine cu apucături
de la ESPN care l‑a
întrerupt în timpul
joace mai bine și mai constant decât orice alt de poponar/Vei dormi acolo unde dorm toate scursurile…”, „Câștigă bani,
unui interviu pentru antrenor, deci dacă va arunca vreodată bine din omoară și trage‑le‑o târfelor”, „Știu negri care omoară pentru un sfanț/
televiziune. Knight e
sarcastic. Presupune
lovituri libere, asta i se va datora, până la urmă, Care te‑ar omorî pentru nimic”.
(corect) că știu la cine se lui Jackson. Am terminat, Jeremy, poți să preiei
referă.
legătura. R: Dacă eram patronul echipei și ascultam așa ceva, a doua zi îl puneam
la transfer.

548       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       549

 Î: Ce te supără cel mai mult la un jucător? R: Pe măsură ce îmbătrânești, dacă vrei să continui să practici un sport
competitiv, atunci cel mai bine e să joci golf sau tenis. Pe de altă parte,
R: Că nu cultivă o etică a muncii. Că nu acordă atenție la ceea ce se există o anumită formă de competitivitate și în vânătoare – păsările se
întâmplă pe teren, nu vede meciul pe măsură ce se derulează. Și, poate ridică brusc în văzduh, ești suficient de rapid să le țintești? Reușești să le
cel mai important, că pur și simplu nu profită de talentul pe care îl are, nimerești? Vânătoarea implică, în același timp, și anduranță. Ieri am făcut
dar în cele din urmă ajunge să se păcălească singur, iar în același timp îi o plimbare de cinci ore prin pădure – am urcat dealuri abrupte, apoi
înșală și pe colegii lui de echipă. le‑am coborât. Am vrut să vânez potârniche scoțiană, n‑am văzut niciuna,
n‑am tras nicun foc.
Î: Care este cel mai bun sfat pe care l‑ai primit ca jucător?
Î: O consideri o zi pierdută?
R: Acela că orice fază la care participi poate decide, în cele din urmă,
scorul final, așa că asigură‑te că efortul și intensitatea cu care joci sunt R: Nu. Karen le ține partea păsărilor când vine cu mine. Îmi place mult și
la cote maxime pe toată durata partidei. pescuitul – este o provocare mai mare decât vânătoarea. Dar nu mă
Jucătorii care își dezvoltă o astfel de atitudine comentariu interesează să pescuiesc în ape adânci, în largul mării, acolo unde
O altă secvență pescuiesc bărcile. Sună clopoțelul, apuci undița și înhați peștele. Ăsta nu
sunt întotdeauna jucătorii care se implică
descriptivă, pentru a
până în ultimul moment al jocului, iar acele arăta că am ajuns la
e pescuit, e prins de pești.
meciuri pot fi arătate ca fiind cele care au făcut destinație. Actul III,
drumul de întoarcere, Î: Cât timp îți ia să ajungi un pescar bunicel?
diferența. este pe cale să înceapă.
Așteaptă‑te la și mai mult
dramatism decât până R: Pot să învăț pe oricine să arunce binișor undița în 30 de minute.
[Ajungem în Akron și timp de două ore urmărim acum.
Aruncarea undiței seamănă mult cu mișcarea de lovire a mingii din golf.
antrenamentul echipei, apoi ieșim la cină. La
Coordonarea mișcării este foarte importantă. Apoi trebuie să înveți cum
ora 20:00, Donoher se instalează din nou la comentariu să înaintezi împotriva curentului, cum să învingi presiunea apei și cum
volanul Lincolnului lui Knight. Knight stă Următoarele întrebări să pășești pe pietrele alunecoase.
alături de el, cu un reportofon între ei. Eu sunt sunt doar ca să‑l aducă
din nou în dispoziția de
în spate, cu un al a răspunde la întrebări.
comentariu Î: Când mergi la vânătoare, vânezi și animale mari?
doilea reportofon.] Deși interviul pare, atunci
Un detaliu care se va când îl citești, o înșiruire
dovedi de ajutor mai continuă de întrebări R: Nu, nu mă interesează nimic din ce are patru picioare.
târziu. Î: Nu te‑am întrebat și răspunsuri, a existat
o pauză de câteva ore
despre celelalte Î: Ți‑a părut vreodată rău că ai împușcat ceva?
între cele două călătorii
două pasiuni ale tale, în afară de antrenorat: și încerc să recreez
vânătoarea și pescuitul. Ce te atrage la experiența unei întregi zile
petrecute cu Knight.
R: Da. A trecut mult timp de când am împușcat un șoarece sau o veveriță.
vânătoare? Nu cu multă vreme în urmă, un fermier m‑a rugat să împușc iepuri

550       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       551

 sălbatici, pentru că deveniseră o adevărată problemă pentru el. I‑am de amuzant li se pare copiilor să joace fotbal sau baseball, dar celor mai
împușcat, dar nu mi‑a făcut deloc plăcere. Chestia asta o faci de bunăvoie mulți le place să bată mingea de baschet.
doar când îți place să ucizi. Tony La Russa, managerul echipei Cardinal,
comentariu
îmi este prieten foarte bun și urăște din toată inima vânătoarea. „Cei care Î: Steve Alford a spus că a înțeles de ce oamenii
Nu trebuie să îți
se fac vânători simt nevoia să‑și demonstreze că au coaie”, începe el de spun că ești un geniu – deși ce făceai părea o bombardezi întotdeauna
obicei. Iar replica mea este: „Mă gândesc la vânătoare că e ca și când aș nebunie, aveai totuși un scop. Antrenorii pot interlocutorul cu
comentarii negative.
curăța lumea de căcat de pasăre”. Ne contrazicem unul pe celălalt în fi genii? Uneori este interesant să
legătură cu asta. vezi cum reacționează
oamenii atunci când sunt
R: Baschetul nu este fizică nucleară sau flatați.
Î: Care este pasărea cel mai greu de vânat? cercetare în domeniul cancerului. Nu știu cât
de potrivit este să folosești cuvântul „geniu” în baschet. Evident, unii
R: Curcanii. Ca să‑i prinzi, trebuie să poți să te apropii la o distanță de antrenori sunt mult mai deștepți decât alții. Dar hai să luăm un alt cuvânt
minim 32 de metri, și asta e greu. Primăvara trecută am petrecut 10 zile pe care tocmai l‑ai folosit: nebunie. Cu ce l‑ai asocia? Cu unele forme de
la vânătoare de curcani și n‑am prins niciunul. alienare mintală. Deci cât de corect este termenul „nebunie” în fraza pe
care ai folosit‑o? Rasputin a fost nebun. Asta ce implică?
comentariu
Î: Ai fost de multe ori la vânătoare cu tatăl tău?
Prima mea încercare de a
discuta despre tatăl său. comentariu Î: Aș vrea să te rog să comentezi câteva dintre
Freud spune că primii R: Tata vâna și uneori mă lua cu el. Nu ne‑am L‑am întrebat asta pentru incidentele care sunt menționate de obicei
ani de viață ne definesc că n‑am de gând să încep
pe fiecare, iar acei primi dus des. Încă mai am arma lui de calibru 16. să‑i pun întrebările cu atunci când în presă apar articole despre tine.
ani înseamnă relația adevărat dure despre Dată fiind reacția ta de mai devreme la o
cu părinții. Încerc și eu trecutul lui fără să fie
marea cu degetul, aici. Î: N‑ai comparat tu odată baschetul cu de acord. Îl atenționez
întrebare care te‑a deranjat, ai fi dispus să
pescuitul și golful? pe cititor că vor sări răspunzi la aceste întrebări? Nu vreau să te
scântei și de această dată.
Discuția politicoasă a luat
enervezi.
R: Baschetul este diferit, pentru că joci tot timpul împotriva cuiva. sfârșit, suntem pe drumul
de întoarcere spre casă
Diferența dintre jucătorii mediocri și jucătorii buni este abilitatea de a R: Nu‑ți garantez că nu mă voi enerva. Dar,
și mai sunt încă multe
„vedea” jocul. Mulți se uită, dar foarte puțini văd. Puștii care învață să aspecte de discutat. înainte să începi, știu că vei aduce iar în
facă asta au un avantaj în fața celorlalți. discuție aceleași incidente despre care s‑a tot
scris și m‑am săturat să vorbesc de asta. Acum, dă‑i drumul!
Î: De ce este baschetul un joc atât de special?
comentariu
Î: În 1980 ai tras cu un pistol de start în Russ
Incidentul numărul 1.
R: Sunt așa de multe aspecte la care un puști poate să lucreze singur. Este Brown, reporterul de la Louisville
un sport de interior. Este rapid. Este distractiv să joci. Nu sunt sigur cât Courier‑Journal. Ai spus că ai făcut asta ca să „nu înnebunești”.

552       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       553

 R: Am tras o dată cu un pistol de start când eram la o conferință de presă, om de nimic. Cum crezi că ar trebui să comentariu
dar mi s‑a părut a fi o situație amuzantă. Nu‑mi amintesc să fi spus reacționeze antrenorul la asta? A întors situația în
vreodată că am făcut‑o ca să n‑o iau razna. favoarea lui. Acum el îmi
pune mie întrebări…
comentariu Î: Dacă fanul acela
Î: Dar ai îndreptat arma împotriva cuiva sau ai tras în aer? Îi răspund, dar nu îi place era beat, atunci cel
ce zic. mai bun lucru ar fi fost să plece.
R: În primul rând, nu poți să țintești cu un pistol care n‑are țeavă, nu‑i
așa? Este pur și simplu un dispozitiv care face zgomote. Este doar o R: Cum poți să eviți o situație ca asta când tipul ăla strigă la tine în gura
bucată de metal. mare în fața a o sută de oameni? Câți crezi că ar fi evitat situația aia?

comentariu Î: În 1981, în timpul semifinalelor din Î: Este, evident, o situație dificilă, dar, dacă ești jucător profesionist sau
Numărul 2. Philadelphia, ai aruncat un fan într‑o pubelă antrenor, chiar n‑ar trebui să te încaieri cu
comentariu
de gunoi? fanii. Tu ce crezi, domnule antrenor Donoher?
De reținut că mai este
cineva cu noi în mașină.
R: Să știi că nu mă interesează să discut despre comentariu DONOHER: N‑ai de unde să știi cum vei
asta. Nivel meu de interes e zero. Tot ce‑am Hopa, s‑a întâmplat reacționa, până când nu te confrunți cu o astfel de situație. N‑am fost
spus referitor la aceste lucruri a fost relatat din repede. Nu vrea să mai pus niciodată într‑o situație ca asta.
coopereze. Acum ce
nou și din nou în presă și nu vreau să mai urmează?
vorbesc despre ele. [O tăcere apăsătoare umple [Pauză lungă.]
mașina câteva minute. Apoi Knight abordează chestiunea incidentului,
din punctul lui de vedere.] Î: Hai să schimbăm subiectul și să discutăm despre Bill Walton, care
adesea te vorbește de rău la televizor și scrie chestii negative despre tine.

comentariu
Haide să‑ți dau un exemplu de situație și De ce‑ți poartă Walton sâmbetele?

S‑a gândit mai bine și s‑a să‑mi spui apoi cum crezi că ar reacționa
răzgândit… majoritatea oamenilor, bine? Înaintea unui
meci, suporterii uneia dintre echipe îi șicanează
pe jucătorii celeilalte echipe. În ziua aceea, echipa huiduită câștigă
meciul. În acea seară, antrenorul lor merge să ia cina, iar un fan, evident
aflat sub influența alcoolului, îi spune: „Echipa ta a jucat bine azi,
antrenorule”. Iar antrenorul îi răspunde: „Da, nu ne‑am plecat în fața
echipei tale, nu‑i așa?”. Iar tipul începe să zbiere din toți plămânii, în fața
a probabil o sută de persoane, într‑un restaurant plin, că antrenorul e un
R: Sunt oameni care, atunci când te vorbesc de rău, îți fac, de fapt, cel mai
bun compliment. Când sunt de acord cu tine, atunci știi că greșești. Nu
mi‑aș dori niciodată ca Walton să vorbească frumos despre mine, pentru
că atunci aș ști că am făcut ceva care ar trebui să‑mi dea de gândit.
Walton nu mă cunoaște. N‑a fost la niciunul dintre antrenamentele pe
care le‑am ținut și n‑a văzut niciun meci în care echipa mea și‑a zdrobit
adversarul. Ca jucător de baschet, Walton a fost unul dintre cei mai buni
jucători pe care i‑am văzut vreodată. Ca persoană, lasă mult de dorit. Un

554       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       555

 jucător care refuză să‑și reprezinte țara la jocurile olimpice este un om R: Ce‑au văzut? Dă‑mi un exemplu. comentariu
pentru care n‑am nici cea mai mică urmă de respect. Odată, în timpul Iarăși întoarce roata și îmi
unei competiții NCAA, am dat amândoi un interviu, iar Walton a făcut Î: Te‑au văzut enervându‑te. pune el mie întrebări.

niște declarații arogante: „Spuneți‑mi cine este cu adevărat Bob Knight.

Spuneți‑mi voi!”. Iar eu am spus: „Eu sunt un om care n‑are nimic de R: I‑au văzut și pe alți antrenori enervându‑se?
ascuns, spre deosebire de cel pentru care ai jucat*.” Un prieten al meu,
care stătea în spatele lui Walton, mi‑a spus că s‑a făcut roșu de furie. Î: Bineînțeles.

Î: Vorbind despre cel pentru care a jucat Walton, John Wooden este un R: Le‑au acordat aceeași atenție pe care mi‑au dat‑o mie, când m‑am
nume sacru în baschetul universitar: a făcut întotdeauna lucrurile după enervat pe câte ceva?
reguli?
comentariu Î: N‑a fost cazul să prezinte imagini cu un
R: Nu cunosc suficient de bine trecutul lui Wooden, dar mi se pare că Sam Din nou aduc în discuție scaun aruncat pe terenul de baschet.
Gilbert avea un rol foarte neclar în echipa de baschet de la UCLA și este blestematul acela de
scaun. Am văzut deja
destul de evident că Sam Gilbert n‑a prea făcut lucrurile după reguli. cât de mult îl chinuie R: Eu l‑am văzut pe Rick Majerus, care e un
incidentul ăsta. foarte bun antrenor și mi‑e prieten bun, în
Î: Dacă te‑ai întoarce la antrenorat, ți‑ai schimba stilul în care antrenezi? timpul unui meci în Hawaii, unde jucam
împotriva echipei lui, cum a luat o geantă frigorifică și a dat dat cu ea de
R: Mare parte din ceea ce s‑a scris despre felul meu de a antrena a venit podea, iar gheața și apa s‑au împrăștiat peste tot. Ai văzut vreo poză la
din partea unor oameni care n‑au fost niciodată la antrenamentele mele. televizor despre asta? Nu, n‑ai văzut. L‑am văzut pe John Cheney, unul
Dintre cei care au jucat pentru mine, înainte să ajungă în NBA, s‑a plâns dintre cei mai buni antrenori pe care îi știu, spunându‑i unui tip c‑o să‑l
vreunul de stilul meu de a antrena? omoare. Ai văzut imaginea asta la televizor, difuzată din nou și din nou?

comentariu
Î: Ai un stil de a antrena despre care știi că aduce rezultate, cu toate astea Î: Deci revin la întrebarea: de ce tocmai tu?
O întrebare absolut
există voci care spun că unele schimbări ar fi bine‑venite. banală. Nici de această
R: Știi ce? Las‑o baltă. Fă ce dracului vrei cu dată nu m‑am așteptat
comentariu ca întrebarea mea să‑l
R: Cine sunt vocile astea? asta. Nu cred că înțelegi că nu vreau să trec din înfurie atât de tare.
Începe să fie iritat.
nou prin tot căcatul ăsta. [Aruncă reportofonul
Î: În parte, oameni din mass‑media. Dar cu siguranță că ziariștii au scris pe scaunul din
ce‑au văzut. comentariu spate.] Nu încerc să mă apăr. Nu dau doi bani

*  Referire la John Wooden, antrenorul cu care Bill Walton a câștigat, ca jucător, două De aceea am menționat pe ce‑o să scrii. Vii aici și răscolești tot rahatul
mai devreme unde era pus. ăsta care mi s‑a întâmplat în toți anii ăștia, și
titluri în campionatul universitar, și pentru care fosta vedetă avea un profund respect. (n. red.)

556       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       557

 pentru ce? Interviul ăsta a fost ridicol. Crezi că‑mi face plăcere să‑mi pierd Când ajungem la mașina lui Donoher, coborâm toți trei. Donoher mă
vremea cu tâmpenii? Să înghit rahatul ăsta? De parcă aș fi la o judecată, întreabă ce vreau să fac. Îi spun că voi face ceea ce vrea Bob Knight să fac.
undeva. De ce trebuie să mă apăr? [O mică Aș fi preferat să iau un taxi, decât să se simtă
comentariu comentariu
pauză.] Ia dă‑mi reportofoanele. Donoher obligat să conducă peste 300 de
O întorsătură dramatică. Toate acestea s‑au
Îmi cere să renunț la tot kilometri înapoi, până la Bloomington. Dar întâmplat așa cum
comentariu Î: Nu, nu voi face ce am muncit. Vrea să Knight a mormăit: „Treci în mașină, te duc eu”. le‑am descris. Cât despre
distrugă casetele. elementul de dramă sau
A‑i spune „nu” lui Knight asta. Iar Donoher a spus: „Stai în spate, nu sta în
de comedie al situației –
este ca și când ai flutura
față”. M‑am așezat în spate, iar Knight s‑a pus după ce interviul a fost
un steag roșu înaintea
publicat, s‑au făcut
unui taur înfuriat. Dar ce R: Dă‑mi amândouă reportofoanele! la volan și și‑a luat rămas‑bun de la Donoher pe
emisiuni radio în care
puteam să fac? N‑aveam
un ton îmbufnat. Deîndată ce Donoher a plecat, doi tipi ne interpretau
de gând să‑l las să mă
pe mine și pe Knight, iar
intimideze. Î: Nu pot. Knight s‑a întors către mine: „Te duc înapoi, dar
asta a continuat câteva
să fiu al naibii dacă voi fi șoferul tău. Treci săptămâni la rând.
R: Oprește mașina, Don! [Furia lui Knight izbucnește încă o dată brusc și în față”.
pe neașteptate. Se întoarce, se ridică în genunchi pe scaun, capul lui este Îmi las geanta cu reportofoanele pe
la câțiva centimetri de mine, mă apucă de încheieturile mâinilor, în timp comentariu bancheta din spate și trec în față. Dar înainte
ce încearcă să‑mi ia geanta cu reportofoanele. Începe actul III. de a porni, mă uit la
comentariu comentariu
„Trage pe dreapta!”, îi ordonă lui Donoher, Knight și îi propun
Cine‑ar fi putut să Este una dintre acele
care continuă să să dăm mâna. Se uită la mine pentru un situații în care nu știi ce
prevadă asta? Vrea să mă
comentariu
conducă. „Vreau să arunce afară din mașină! moment, apoi îmi strânge mâna. În următoarele vei spune sau ce vei face.
Cu puțin timp în urmă
Am continuat, i‑am spus: te dai jos din două ore, în drum spre Bloomington, își
voia să mă arunce din
„Faci o greșeală”. Știam mașină”, strigă el la mine. „Și vreau afurisitele descarcă sufletul în fața mea. mașină pe autostradă și
că se va scrie în presă să distrugă casetele. Acum
despre comportamentul
alea de casete!” „Nu înțelegi”, îmi spune el. „Nu ai cum să
eram din nou în mașină
lui și că va fi o știre care „Nu vrei să faci asta”, îi spun eu. înțelegi. Cum ar fi să te trezești, într‑o zi, că cu el și am simțit nevoia
va face audiență foarte să calmez situația. Nu
„Calmează‑te, Bob”, îi spune Donoher, care altcineva ia o decizie care‑ți schimbă complet
mare, de câteva milioane. voiam să mă vadă ca pe
Dar Knight realmente își era atent la drumul întunecat. „Așază‑te la loc.” viața, ți‑o distruge, fără un motiv întemeiat? un inamic, „presa”. Când
pierduse controlul. Avea în cele din urmă mi‑a luat
O vreme mergem într‑o tăcere apăsătoare. Astăzi a fost prima dată în 38 de ani când
fața aproape lipită de a mâna, i‑am strâns‑o cu
mea, trăgea de geantă, iar Apoi Donoher spune: „Suntem într‑o situație am asistat la un antrenament fără să am fermitate. Voiam să mă
tot ce mă gândeam e că întorc acasă întreg și mai
foarte complicată. Nu cred c‑ar fi o idee bună echipă. Timp de 29 de ani am lucrat pentru
dacă Donoher va încetini aveam încă trei ore de
mașina, deschid portiera să rămâneți numai voi doi în mașină, după ce Indiana, am strâns 5 milioane de dolari pentru condus în fața noastră.
și mă arunc afară. Nu mă voi pleca eu. Larry, pot să te duc pe tine acasă biblioteca universității, am înființat două
mai gândeam să salvez
interviul, ci cum să‑mi sau să‑l duc pe Bob, și atunci o să‑i duci tu poziții de profesor, iar când am plecat nu mi‑a mulțumit nimeni. Niciun
salvez pielea. mașina”. cuvânt. Îmi vând casa, mă mut în Phoenix. Nu știu dacă voi mai antrena

558       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       559

comentariu vreodată. N‑am câștigat niciodată mai mult de
Odată ce‑a început 230 000 de dolari pe an la Indiana, iar când
să‑și descarce sufletul, vor angaja un antrenor nou, îi va costa undeva
singurul lucru la care
mă puteam gândi era că între 600 000 de dolari și 1 milion.”
reportofoanele nu sunt Începe să‑și verse necazul. Cum cineva de
pornite, erau în geanta
mea pe bancheta din la restaurantul mexican unde luasem cina cu o
spate. Așa că am ascultat seară înainte îl îmbrâncise, dar tot el a pretins
cu mare atenție, ca să țin
minte ce spune. Pentru că a fost agresat și l‑a dat în judecată, și abia
că știam că acesta era după nouă zile judecătorul a respins cazul.
deznodământul. Dacă
întâlnirea noastră semăna Cum universitatea a mințit și a fabricat povești
până la capăt cu o piesă despre el. N‑a aruncat niciodată cu o vază în
de teatru, atunci trebuia
să aibă și un final, iar
secretara directorului sportiv, ea nici măcar nu
Knight își deschidea fusese în cameră când susținea că se întâmplase
sufletul acum.
asta. Cât despre Neil Reed – știam eu că Bob
Knight și‑a întrebat jucătorii dacă‑l voiau pe
Reed în echipă, iar ei au votat că nu, opt la zero, cu o singură abținere?
Că Reed și‑a ales un alt sport, iar antrenorul lui a spus că nu s‑a integrat
acolo? Și că tatăl lui Reed era și el antrenor și avusese necazuri pentru că
pocnise un copil? Știam ceva din toate astea? Cum se face că nu auzisem
niciodată despre lucrurile astea, ci numai despre ce‑a făcut el?
Apoi mi‑a vorbit despre acei comentatori sportivi care îl plăceau, ca
și cum ar fi vrut să mă convingă că poate fi și o persoană plăcută. „După
părerea ta, dintre toți comentatorii sportivi din ultimii 20 de ani, a fost
cineva mai apreciat decât Dick Enberg? Numai Curt Gowdy a realizat la
fel de multe lucruri ca Dick Enberg. Cred că se poate spune că ei doi sunt
cei mai buni comentatori sportivi. Curt îmi este prieten apropiat. Este un
tip care i‑a cunoscut pe toți din lumea sportului, din 1950 încoace, iar el
îți va spune, probabil, că mă apreciază la fel de mult ca pe oricare altă
persoană din sport. De ce? Iar Dick Enberg, la fel. El n‑a mai comentat
meciuri de baschet între echipele universitare de multă vreme și am
vorbit doar o singură dată în ultimii șase ani, dar am aflat că, în ziua în
care mi s‑au întâmplat toate astea, Enberg l‑a contactat pe președintele
560       Arta interviului  Anexa II
postului CBS Sports și i‑a spus că trebuie neapărat să mă aducă să fac
emisiuni despre baschet la CBS. Deci de ce am parte de aprecierea celor
doi? Am avut o conversație cu Bob Costas pentru emisiunea lui de noapte,
care n‑a avut nimic de‑a face cu sportul. Trebuia să fie o emisiune de
jumătate de oră, dar s‑au spus atât de multe lucruri, că a făcut două
emisiuni din conversația noastră. Când a terminat cea de‑a doua emisiune,
a spus ceva ce‑a devenit replica preferată a soției mele: «Iată un om de
caracter, într‑o epocă în care contează doar aparențele». Ăsta e Costas. Este
uimitor dacă stai să te gândești la asta: sunt, de asemenea, și câțiva ziariști
foarte buni cu care m‑am înțeles bine. De exemplu, Red Smith și Jim
Murray – doi tipi care n‑au scris aproape niciodată despre baschet, dar
amândoi au publicat articole incredibil de pozitive despre mine. Dacă alegi
primii cinci cei mai buni comentatori sportivi din America de azi, următorii
trei trebuie să se numere printre ei: Dave Kindred, Bob Verdi și Frank
DeFord. Au apreciat întotdeauna ceea ce am făcut. Bob Hamel este cel mai
bun și cel mai onest jurnalist pe care l‑am cunoscut. Despre el s‑a spus
mereu că scrie ce‑i spun eu să scrie. Nimeni n‑ar spune vreodată, că,
întâmplător, Hamel e de acord cu Bob Knight.” Apoi a adăugat: „Nu cred
ca vreunul dintre cei pe care i‑ai intervievat a fost mai sincer sau mai
deschis cu tine decât am fost eu”. I‑am răspuns
comentariu
că de asta nu l‑am lăsat să distrugă casetele, iar
Pomenesc de casete pentru
atunci Knight a zis: că vreau să înregistrez din
comentariu „Poți să pornești nou, dar nu sunt sigur că
va fi de acord.
E de acord. reportofoanele. Nu
le voi distruge”.]
Î: Cât de important este pentru tine recordul la comentariu
numărul de victorii? Ai vrea să ajungi la 117, ca În momentul acestui
interviu, numărul este
să‑l poți doborî pe cel al lui Dean Smith?
mai mic de 60.
R: Echipele pe care le‑am antrenat la Indiana au bătut toate recordurile
posibile din Big Ten. Dar niciunul dintre aceste recorduri n‑a fost un
Anexa II  Arta interviului       561
 obiectiv, pentru mine. Iar asta nu se va schimba niciodată în felul în care
antrenez.
Î: Dacă va fi să antrenezi din nou, indiferent la ce universitate, indiferent
în ce divizie, cum vei trata cu ziariștii, când te vor întreba: la ce ne putem
aștepta din partea ta, având în vedere
comentariu episoadele tale de furie din trecut? Este oare
După cele două momente indicat să antrenezi din nou?
în care și‑a exprimat
emoțiile într‑un mod
violent, este o întrebare R: De ce ar trebui să antrenez din nou? E
legitimă, în timp ce
simplu: pentru că sunt al dracului de bun la
mergem cu mașina pe
autostrada pustie, în miez asta. Chiar cred că nimeni n‑a făcut mai mult
de noapte.
pentru baschet decât mine, pentru că după
fiecare inovație pe care am adus‑o în sportul
acesta, sau orice aspect pe care l‑am îmbunătățit, mi‑am împărtășit cum
am putut cunoștințele cu toți antrenorii care au dorit să învețe de la mine.
Dar cum voi trata cu presa? Mai întâi, aș renunța la orice încercare de a
fi amuzant. De cele mai multe ori, când glumesc, nu vreau să spun nimic
răutăcios, dar pot să înțeleg că, ocazional, poate fi interpretat așa. Și
probabil pe bună dreptate, uneori. Câteodată am depășit măsura… dar
asta e trecut, nu se va mai întâmpla. Dacă voi mai antrena din nou, primul
lucru pe care l‑aș spune, la prima conferință de presă, ar fi: „Puteți să mă
judecați după ceea ce ați auzit sau ați citit despre mine ori puteți pur și
simplu să spuneți: în regulă, hai să vedem cum se poartă de acum încolo,
dacă e cinstit, onest, cooperant. Așa o să vă judec și eu pe voi, ziariștii, și
sper că așa o să mă judecați și voi pe mine”.
Î: Membrii familiei unui jucător de fotbal dintr‑un liceu din South
Torrance, în California, l‑au agresat pe antrenor, supărați pe faptul că
băiatul juca prea puțin în timpul meciurilor. Ce faci pentru psihicul
jucătorilor care prind rădăcini pe banca de rezerve și pentru familiile lor
dezamăgite?
562       Arta interviului  Anexa II
R: Părinții încep să se supere când văd că băieții lor nu apucă să joace. Ei
acceptă cu greu că copilul altcuiva este mai bun decât al lor. Ce se poate
face, în astfel de situații este să nu le mai dăm voie părinților să vină la
meciuri. Asta ar elimina o mulțime de probleme.
Î: În urmă cu 25 de ani, ai declarat în Newsweek că mare parte din modul
tău de a antrena este negativ, că te concentrezi pe diferitele feluri în care
poți pierde. Așa a fost întotdeauna?
R: Exact. Ca să câștigi, trebuie să elimini posibilitatea de a pierde. Trebuie
să iei în calcul toate motivele din cauza cărora poți pierde – pase slabe,
aruncări slabe, fără blocaje, greșeli de poziționare defensivă – lucrurile
astea nu garantează că vei câștiga, dar, dacă nu te ocupi corect de astfel
de probleme, vei pierde garantat.
Îmi amintesc de mama mea, care îmi spunea neîncetat: „Nu uita,
cineva mai trebuie să și piardă”. Iar întrebarea mea era: „De ce‑ar trebui
să fiu eu?”. Faptul că nu îmi place să pierd a fost în mai mare măsură un
factor motivant decât dorința de a câștiga.
comentariu
Î: Vorbește‑mi despre părinții tăi…
Freud este cu noi în
mașină.
R: Tatăl meu a fost o persoană incredibil de
disciplinată. Din 1937 până în 1970, când a murit, tata a avut doar trei
mașini – un Chevrolet din 1937, un Ford din 1951 și un Rambler din
1961. N‑a avut niciodată un card de credit, n‑a făcut niciodată un
împrumut. Dacă n‑avea bani economisiți ca să cumpere ceva, nu
cumpăra. A lucrat toată viața la căile ferate și n‑a câștigat niciodată mai
mult de 8 000 de dolari pe an. Și, cu toate astea, n‑am făcut foamea, am
dus o viață confortabilă. Părinții mei s‑au căsătorit în 1934; și‑au
cumpărat o bucată de pământ ca să‑și construiască o casă tocmai în
1955, când eu eram la liceu, în clasa a 10‑a. Au fost căsătoriți 21 de ani
până să devină proprietarii acelei case. Tata a trebuit să facă un împrumut
Anexa II  Arta interviului       563
 ipotecar de 20 000 de dolari. A plătit 1 500 de dolari pentru pământ, iar
construcția casei a costat 23 000 de dolari. Părinții mei au plătit ipoteca
în patru ani și jumătate, doar din salariile lor. Tata a fost o persoană
extrem de disciplinată. A avut întotdeauna o mică problemă cu greutatea
și a slăbit atunci când a trebuit. De‑acasă și până la locul lui de muncă
era un kilometru jumate, iar dimineața mergea pe jos, la prânz venea
acasă pe jos, se întorcea la serviciu și venea seara tot pe jos. Tata mi‑a
spus numai vreo două‑trei lucruri: unul dintre ele a fost să nu joc
niciodată jocuri de noroc. Și n‑am jucat niciodată.
Î: Care au fost celelalte două?
R: Nu e treaba ta.
Î: Era sever?
R: Nu chiar.
Î: Ați avut vreodată discuții ca de la tată la fiu?
R: Am vorbit despre lucruri importante. N‑aș
comentariu
spune că erau conversații lungi. A murit la 72
Se dezvăluie.
de ani și a avut mult de suferit, spre sfârșitul
vieții. A făcut leucemie acută, practic o boală de copii. Au încercat să o
transforme în leucemie cronică și, dacă ar fi reușit, ar mai fi trăit încă opt
sau zece ani în plus.
Î: Și mama ta?
R: A fost învățătoare, a predat la clasa a doua și a treia. Foarte deșteaptă.
Mi‑a fost învățătoare în clasa a doua. Era foarte severă. La înmormântarea
ei au venit trei doamne, toate cam la 80 de ani, care mi‑au predat în
564       Arta interviului  Anexa II
clasele a patra și a șasea. Le‑am spus: „Vă vine să credeți că mi‑era
groaznic de frică de voi trei?”.
Î: Bunica ta a fost o persoană importantă în viața ta, nu‑i așa?
R: Bunica a locuit cu noi până la moartea ei, când eu aveam 19 ani, și
mergea mereu la biblioteca publică. Eram unul dintre puținii băieți care
aveau permis la bibliotecă, și mi l‑am făcut încă de când am învățat să
citesc. Bunica obișnuia să meargă la țară ca să cumpere legume, își vizita
sora în Pennsylvania sau mergea la filme, iar eu mă duceam mereu cu ea.
În 1960, când avea 83 de ani, am venit de la liceu și am găsit‑o în camera
de zi, cu haina pe ea și pălăria pe cap, exact așa cum se întorsese de la
plimbare. Mama a murit 27 de ani mai târziu, în aceeași cameră, stând
pe un scaun față în față cu cel pe care murise bunica. Făcea rebusuri când
a murit. Avea aproape aceeași vârstă ca bunica.
comentariu
Î: Care au fost punctele de cotitură din viața ta?
E târziu, a fost un lung
drum al zilei către
R: Unul a fost acela că am avut o mamă cadru noapte, au existat câteva
ieșiri emoționale, acum
didactic. Din momentul în care am putut e momentul să‑l duc
înțelege ce este educația, am știut că e foarte înapoi în trecut, să‑l fac
să reflecteze la cine a fost
importantă, indiferent cum o obții. Fără și la cum devenise ceea ce
educație, n‑ai cum să reușești. Educația nu era astăzi.
înseamnă doar să mergi la școală, înseamnă,
în primul rând, să citești. În clasa a treia sau a patra am citit o serie
întreagă de cărți despre marile personalități din istoria Americii – evident
că pe‑atunci toți erau albi: Eli Whitney, George Washington, Thomas
Jefferson, Alexander Hamilton. Apoi îmi amintesc de o carte pentru copii,
una dintre acelea pe care le primeam întotdeauna de Crăciun, intitulată
The Hardy Boys. Era despre doi puști care rezolvau tot felul de mistere. Pe
urmă am citit toată seria. Înainte de asta am citit o altă serie de cărți,
numită The Bobbsey Twins – cu un băiat și o fată, gemeni. Pe măsură ce
Anexa II  Arta interviului       565
 deveneam tot mai interesat de sporturi, am început să citesc cărți de John
Artunis și alții. În clasa a șaptea am citit seria Chip Hilton, scrisă de un
antrenor, Clair Bee. Au fost cele mai fascinante lucruri pe care le‑am citit
vreodată, având în vedere vârsta și lucrurile care mă interesau. Erau 23
de cărți în serie, costau un dolar și 25 de cenți și le‑am cumpărat pe toate.
Î: Ce alte punct de cotitură au mai fost?
R: În copilărie m‑am apropiat foarte mult de două persoane. Una dintre
acestea era Dave Knight, nu era nicio legătură de familie între noi. A venit
la Orrville [Ohio] când eram în clasa a șasea, era antrenor secund și
profesor, iar mai târziu a ajuns directorul școlii. M‑a dus să joc baschet
cu cei din clasele de liceu. Mă lua la toate antrenamentele și am jucat cu
ei, chiar dacă eram mai mic. Mergeam cu el peste tot și am făcut o
mulțime de lucruri împreună. Și a mai fost și un vecin, Don Boop, poreclit
„doctorul” – de meserie dentist. Era foarte pasionat de sport.
Am jucat pentru un antrenor foarte bun dintr‑a șaptea până în ultimul
an de liceu, pe nume Bill Shunkwiler. Apoi, la facultate, la Ohio State, am
avut un antrenor grozav, Fred Taylor. Iar în primul an când am antrenat
[la Liceul Cuyahoga Falls din Ohio] am lucrat pentru un alt antrenor mare,
Harold Andreas. Toți aceștia au însemnat enorm pentru mine. Am avut
în liceu și un antrenor groaznic, însă chiar și de la el am învățat ceva – ce
anume nu trebuie să faci, ceea ce este la fel de important cu a învăța ce
trebuie să faci.
Oportunitatea de a merge la Indiana a fost foarte importantă, în viața
mea – timp de douăzeci și patru de ani nu mi‑aș fi putut dori altceva
mai bun.
comentariu
Î: Cine sunt eroii tăi?
Pentru un tip ca Knight,
asta poate fi o întrebare
interesantă. R: Eroii mei sunt oameni aparte. Oameni care
au fost dornici să valorifice o șansă și să facă
566       Arta interviului  Anexa II
diverse lucruri. Ted Williams, care a ajutat mii de oameni, fără să știe
cineva ce a făcut. George Steinbrenner, care‑și folosește milioanele de
dolari ca să‑și ajute semenii. Harry Truman, care a avut curajul să arunce
bomba atomică și să suporte consecințele. A fost probabil decizia cu cele
mai devastatoare consecințe care s‑a luat vreodată în istoria omenirii.
[Ulysses S.] Grant. Există o carte care se numește Grant and Lee, scrisă de
un istoric militar britanic. Până să citesc cartea asta, am crezut că Grant
a fost un măcelar, iar Lee un strateg și tactician strălucit. Această carte a
schimbat tot ce credeam până atunci. N‑a existat eroare mai mare în
istoria militară americană decât manevra lui Pickett din timpul Bătăliei
de la Gettysburg, în timpul Războiului Civil. Mii de bărbați au fost trimiși
să fie măcelăriți. Longstreet a discutat și a tot discutat cu Lee să se
retragă, iar Lee nu l‑a ascultat. Și au fost decimați. Așa că Grant a devenit
unul dintre oamenii mei preferați din istoria Americii. Cu toate acestea,
eroul meu militar este John Wood. A fost comandantul general al celei
de‑a patra divizii blindate, care a fost avangarda lui Patton în marșul său
prin Franța. Oameni care au fost dornici să valorifice o șansă și să realizeze
anumite lucruri – aceștia sunt eroii mei.
Î: Ted Williams* ocupă un loc special în inima ta, nu‑i așa?
R: Curt Gowdy a spus întotdeauna că Ted Williams și cu mine suntem
spirite înrudite. Cuvintele lui exacte au fost: „Knight se trage din spiritul
lui Ted Williams”. A venit la finala NCAA într‑un an și ne‑a făcut galerie.
Am vorbit o dată cu el la telefon. Secretara mea a intrat la mine în birou
și mi‑a zis: „Te caută Ted Williams la telefon”. Iar eu mi‑am spus: „Cine
e nenorocitul ăsta care mă sună și se dă Ted Williams?”. Așa că am ridicat
receptorul, iar el a zis: „Dom’ antrenor, ce lungime trebuie să aibă undița
cu care pescuiești păstrăv brun în Montana?”. În acel moment, n‑am mai
*  Mare jucător de baseball american. A participat de șaptesprezece ori în All Star Game,
a fost de șase ori cel mai bun batter din liga americană, de două ori a cucerit titlul de Cel mai
bun jucător din Liga Americană etc. (n. red.)
Anexa II  Arta interviului       567
avut nicio îndoială în legătură cu cine era la telefon. Fusese jucătorul comentariu mai extravagant cadou pe care ți l‑a făcut
meu favorit în copilărie. Odată l‑am văzut reușind câte patru lovituri în O lăsăm mai moale cineva?
care a trimis mingea peste zid, în tribune*, în două meciuri succesive, pe acum, doar ca să treacă
timpul până ajungem
un stadion din Cleveland. Chiar și atunci îl admiram pentru independența la Bloomington. Uneori R: Am primit o undiță foarte scumpă de la
lui. Dacă ne‑ai alege pe mine și pe Ted Williams drept cei mai mari primești răspunsuri redactorul ziarului local. Și două arme, de
interesante și la întrebări
opozanți ai presei, nu cred că ai greși. neobișnuite. asemenea foarte scumpe. Am pe undeva
câteva benzi desenate, primite cadou, una
Î: După ce a pierdut două meciuri, Oscar de la Hoya a zis: „Am nevoie de creată de Charles Schultz. Este o bandă desenată din seria Peanuts și eu
un antrenor ca Bob Knight, cineva care să fie foarte ferm cu mine și care sunt unul dintre personaje. Cea de‑a doua e desenată de Mort Cooper,
să mă împingă la următorul nivel”. Crezi că ai putea antrena vreodată cel care l‑a creat pe Beetle Bailey.
doar un singur sportiv, cum ar fi un boxer, un gimnast sau un înotător?
Î: Ai multe scrisori de valoare?
R: N‑am auzit asta, e un comentariu destul de frumos. Când vine vorba
despre psihologie și competiție, dacă poți antrena o echipă, poți antrena R: Da, am câteva scrisori primite de la președinți și lucruri din astea.
și un singur sportiv. Paul Marchand, antrenorul [jucătorului de golf] Alaltăieri am primit o scrisoare scrisă de mână de la președintele Ford.
Freddie Couples, i‑a spus antrenorului nostru de golf că Couples vrea să Tocmai am primit o carte pe care George Bush a semnat‑o pentru mine.
aibă o discuție serioasă cu mine. Dar n‑am avut niciodată șansa de a sta
de vorbă cu el. Î: Dacă ai fi putut să fii martorul unui moment comentariu

istoric, care ar fi acela? Am hotărât să includ

câteva întrebări mai
Î: Îți place boxul? speculative, pentru că
R: Mi‑ar fi plăcut mult să văd cum poți să mi‑au plăcut răspunsurile
lui. I‑am pus mult mai
R: Nu. hrănești cinci mii de oameni cu cinci pâini și multe întrebări, dar am
șapte pești. ales să le păstrez doar pe
acestea. Într‑un interviu
[Trecem pe lângă o mașină care a luat foc. comentariu lung, ca acesta, astfel
Knight oprește, coboară și vorbește cu polițistul Î: În ce perioadă ți‑ar fi plăcut să trăiești? de întrebări schimbă
E a doua oară când ne
ritmul conversației și
aflat acolo, ca să vadă dacă poate ajuta cu ceva.] întâlnim cu un polițist,
ne arată o altă față a
numai că de data asta
el este cel care oprește R: Mi‑ar fi plăcut să trăiesc în Vestul Sălbatic, interlocutorului.
Î: E trecut de miezul nopții, domnule antrenor; mașina ca să stea de vorbă între 1875 și 1890, când neînțelegerile erau
cu polițistul, și nu invers.
a fost o zi lungă. Dă‑mi voie să‑ți mai pun rezolvate de cel care apăsa mai repede pe trăgaci. Și aș fi luat foarte în
câteva întrebări neobișnuite. Care este cel serios perfecționarea tehnicii.

*  Termenul e ground rule double. (n. red.) Î: Dacă ai putea să fii altcineva, cine ți‑ar plăcea să fii?

568       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       569

R: Sunt mulțumit cu mine însumi.
Î: În ce război ți‑ar fi plăcut să lupți?
R: În Revoluția Americană. Americanii au luptat dintr‑o postură
defavorizată împotriva celei mai puternice țări din lume și au câștigat
numai datorită puterii voinței lor.
Î: Ce muzică ți‑ar fi plăcut să compui?
R: God Bless America*.
Î: În ce altă profesie ți‑ar fi plăcut să ai succes?
R: Dacă aș fi putut să fac și altceva, în afară să antrenez, mi‑ar fi plăcut
să conduc programul antidrog din America și să am mână liberă să iau
hotărâri așa cum aș fi vrut eu. Aș fi trimis armata să distrugă orice fabrică
de droguri, oriunde s‑ar fi aflat în lume.
Î: Care a fost cel mai înfricoșător moment din viața ta?
R: Au fost două sau trei astfel de momente, când a fost cât pe ce să fiu
implicat în accidente de mașină foarte grave, iar într‑unul dintre ele aș
fi putut să provoc răni majore sau chiar moartea unor persoane.
Î: Dacă ai putea să retragi o minciună pe care ai spus‑o, care ar fi aceea?
R: Cea pe care mi‑am spus‑o mie însumi, că ar trebui să rămân la
Indiana.
*  Dumnezeu să binecuvânteze America – cântec patriotic american compus de Irving
Berlin în 1918. (n. red.)
570       Arta interviului  Anexa II
Î: Autorul cărei vorbe de duh ți‑ar fi plăcut să fii?
R: „Canci*!”. Știi cine a spus asta? Anthony McAuliffe, un general de
brigadă aliat, atunci când nemții i‑au cerut să se predea la Bastogne.
Divizia 101 aeropurtată fusese încercuită și nemții îi ceruseră să se
predea, iar McAuliffe le‑a răspuns cu un singur cuvânt. Când generalul
Patton a aflat care a fost răspunsul lui McAuliffe, le‑a spus celorlalți că
trebuie să grăbească pasul, pentru că un om așa de elocvent nu poate fi
lăsat să moară.
Î: Dacă ai putea să anulezi o decizie luată în timpul unui meci, oricare,
ce‑ai alege?
R: E vorba despre o greșeală de arbitraj comisă împotriva lui Steve
Downing în finala NCAA din 1973, când i‑a fost atribuit un fault comis
de Bill Walton, adversarul lui de la UCLA. În loc să fie al cincilea fault al
lui Walton și să fie eliminat, a fost al patrulea al lui Downing, care l‑a
comis pe al cincilea un minut și jumătate mai târziu. Indiana recuperase
21 de puncte din diferența de 23, până în acel moment. Walton trebuia
să fie eliminat din joc și mai erau 7 minute jumate până la final. A fost o
greșeală cumplită de arbitraj. Aceeași greșeală s‑a făcut și în semifinala
din 1970, dintre St. John’s și Army [antrenată atunci de Knight], în
campionatul NIT**. Un atacant de la St. John’s a aruncat la coș când mai
erau 4 secunde de joc, abia dacă a nimerit panoul, însă arbitrul a fluierat
fault. Asta ne‑a costat șansa de a juca cu Marquette în finală.
Î: Dacă ai putea schimba un lucru în legătură cu copilăria ta, care ar
fi acela?
*  Traducere aproximativă din limba engleză a cuvântului nuts. (n. red.)
**  National Invitation Tournament, unul dintre campionatele universitare din Statele
Unite. (n. red.)
Anexa II  Arta interviului       571
R: Mi‑ar fi plăcut să am frați și surori. spus Ventura, ce‑a spus nu mai știu care tip – pe cei mai mulți dintre ei
nici măcar nu i‑am întâlnit, iar de unii nici n‑am auzit. Îmi plac mai
Î: Dacă ai putea alege una dintre experiențele tale pe care să o trăiască și mult întrebările pe care mi le pui tu decât atunci când îl citezi pe Jesse
fiul tău, care ar fi aceea? Ventura. Când îmi pui o întrebare, citând pe cineva pe care nu‑l plac
sau nu‑l respect, îmi spun: „Cui îi pasă?”. De ce îmi ceri să răspund la
R: Să fi avut părinți care să‑l fi învățat la fel de multe câte m‑au învățat aceste remarci?
pe mine ai mei.
Î: Asta este o modalitate de a aduce în discuție comentariu
Î: Femeia cu care ai petrece o noapte? un subiect prea delicat ca să‑l abordez direct. Sunt cinstit cu el. Knight
Ce voiam să te întreb este asta: când crezi că te m‑a criticat tot așa cum
a făcut odată Marlon
R: Soția mea. vei relaxa – sau chiar este asta o problemă Brando, când am prefațat
pentru tine? o întrebare spunând:
„Ai spus odată că…” Iar
Î: Viața cărui personaj fictiv ți‑ar plăcea să o trăiești? el m‑a întrerupt și m‑a
R: Asta este o problemă. Toată lumea vrea să întrebat: „Stai puțin,
de unde știi că am spus
R: Robin Hood. se relaxeze. Dar într‑un mediu competitiv, cândva asta?”.
indiferent de când ești în mediul ăla, vor fi
Î: Pe cine te‑ai răzbuna? momente când nu poți face asta.

R: Acum mi‑ar fi absolut imposibil să‑mi canalizez toate ideile doar către Î: Dacă ai putea alege, cum ți‑ar plăcea să mori?
o singură persoană.
R: Aș vrea să mor cât mai târziu.
Î: Dacă ți s‑ar putea ierta ceva, care ar fi acel lucru?
Î: În ce animal ai vrea să te reîncarnezi?
R: Acele momente în care lipsa mea de răbdare sau de înțelegere a rănit
pe nedrept pe cineva. R: O pumă.

Î: Mike Cameron, mijlocașul echipei Seattle Mariners, a spus despre Lou
Piniella, managerul lui: „Se pare că Lou s‑a mai relaxat. E ca și cum cineva
de sus a coborât și l‑a atins pe umăr. E o binecuvântare”.
R: De ce‑ar trebui să mă preocupe cine a spus ce? Chestia asta mă
derutează. Ai adus în discuție tot ce‑au spus tot felul de oameni, ce‑a
Î: Ce l‑ai întreba pe Dumnezeu, dacă ai putea?
R: Cum dracu’ a reușit să obțină toată mâncarea aceea din doar cinci pâini
și șapte pești?
Î: Știind ce știi acum, în ce an din viața ta ți‑ar plăcea să te întorci?

572       Arta interviului  Anexa II Anexa II  Arta interviului       573

 R: În urmă cu cinci ani. Dacă aș putea face asta, în ultimii cinci ani aș fi
antrenat în altă parte.
comentariu
Am simțit că astea ar
trebui să fie cuvintele de Î: Ce crezi despre ce a spus Al McGuire*, cum
final, așa că m‑am oprit că îi amintești de Alexandru cel Mare, „care a
aici, deși mai puteam
să prezint momentul
cucerit lumea și apoi s‑a așezat și‑a început să
în care am ieșit din plângă, pentru că nu i‑a mai rămas nimic de
mașină, odată ce am
cucerit”?
ajuns la motelul la care
stăteam. Când ne‑am luat
rămas‑bun, Knight mi‑a
R: Baschetul m‑a fascinat dintotdeauna. Nu
zis: „Îmi pare rău pentru
unele din lucrurile pe care l‑am cucerit încă, așa că probabil asta încerc să
ți le‑am spus”. Voia, de
fac.
asemenea, să ne vedem
a doua zi dimineață la
micul dejun, dar aveam Î: Deci pensionarea nu intră în discuție. Vrei
interviul și nu voiam să‑l
revăd, pentru că știam într‑adevăr să antrenezi din nou?
că mi‑ar fi cerut să nu
scriu despre ceea ce se
întâmplase în mașină și R: Da, chiar mi‑ar plăcea să antrenez din nou.
nu doream să mă mai Mi‑ar plăcea să‑mi închei cariera de antrenor
cert cu el. Voiam doar
să plec din Indiana, cu lucrând pentru oameni care îmi plac cu
casetele mele cu tot. I‑am adevărat și pe care îi respect și care gândesc la
spus că mă bucuram că
ajunsesem la destinație fel despre mine. Vreau ca la sfârșit să am
împreună cu el, iar el mi‑a amintiri mai bune decât cele pe care le am
răspuns: „N‑ar fi putut
să se întâmple altfel”. Am acum.
zâmbit și am spus: „Aș
fi avut tare mult de mers
pe jos”. M‑am gândit
să includ aceste ultime
remarci, dar interviul
trebuia să fie despre el, nu
despre felul cum a evoluat
relația noastră.

*  Al McGuire (1928–2001) a fost antrenorul echipei de baschet Marquette University între

anii 1964 și 1977, cu care a câștigat un titlu de campion. Mai târziu, a fost comentator de
baschet la un post național de televiziune. (n. red.)

574       Arta interviului  Anexa II