Sunteți pe pagina 1din 6

c    

Ar fi o nebunie să pretindem că putem da o definiţie exactă ştirii. Până acum, jurnaliştii au dat multe definiţii, însă
niciuna nu a reuşit să se impună. Vom încerca să conturăm totuşi nişte repere.


      Fără aceasta, niciun ziar nu ar putea avea pretenţia să existe. Elementul
central al unei ştiri îl reprezintă faptele (³ce s-a întâmplat´), nu opiniile.


c Ştirea este răspunsul la câteva întrebări:   (a făcut),  (a făcut),  ! (a făcut), !(a făcut),
!(a făcut)şi  (a făcut). Fără aceste răspunsuri, nu putem vorbi de o ştire completă.

"
# !     $  Ca să fie considerată ştire, informaţia trebuie să aibă o mulţime de
calităţi (news value, newsorthiness). S-a ajuns, prin consens, la concluzia că a este cea mai importantă
calitate a unei ştiri. Tocmai de aceea,   !!   $ ar putea fi: ceva despre care am aflat abia
acum. Ştirea e ca îngheţata: dacă n-o mănânci repede, se topeşte.

O caracterizare concisă a ştirii oferă şi francezul Pierre de Noye, care spune că informaţia de presă trebuie să fie:
importantă, interesantă, nouă şi adevărată. Nu putem să ne mulţumim însă cu această definiţie.

#  $   %   &   $ 

Există o practică printre jurnalişti de a spune că textele scurte sunt ştiri. Este greşit să credem astfel. Nu trebuie să
încadrăm un text într-un gen jurnalistic după lungime. Într-adevăr, de obicei, ştirile sunt scurte. Dar asta nu ne dă
niciun motiv să spunem că toate ştirile trebuie să fie scurte.

c ! $ '  !    (    )

Dacă n-ai reuşit să prinzi cititorul cu prima frază, poţi să consideri că ai scris degeaba tot textul. Primele 30 de
cuvinte sunt vitale pentru a câştiga atenţia celui care citeşte.

Tehnica piramidei răsturnate constă în prezentarea celor mai importante informaţii în chiar introducerea ştirii, după
care urmează date explicative, complementare, de context şi alte detalii.

Redactarea ştirii sub forma piramidei răsturnate este o soluţie adecvată cititorului modern, mereu sub presiunea
timpului, care vrea să afle repede ce s-a întâmplat şi după aceea, dacă mai are timp, să afle de ce şi cum s-a
întâmplat.

c       $  *   !     +

a) · ± introducerea sau capul ştirii;

b)   
   - dezvoltă introducerea;

c) a
± trebuie să fie memorabil.

·  
     este nucleul informativ esenţial, care sintetizează principalele informaţii. El
trebuie să fie atât informativ cât şi incitativ. În esenţă, lead-ul trebuie să capteze atenţia cititorului şi să îl invite la
lectură.

  conţine date care explică şi aprofundează introducerea, explicaţiile care ajută la situarea
evenimentelor în context şi o serie de date secundare care întregesc imaginea faptului. Background-ul îşi are locul
tot în această zonă a ştirii.

  fixează în mintea cititorului evenimentul. El trebuie să fie memorabil.


n element sensibil în această schemă este şapoul. De regulă, nu se foloseşte în ştiri, însă, în cazul ştirilor de
dimensiuni mari, el se impune. Şapoul este un element al titrării. Conţine mesajul esenţial. El trebuie să fie incitant,
să-l facă pe cititor să-şi continue lectura. Ce trebuie să reţinem este că functionează ca un lead, dar nu înlocuieşte
lead-ul propriu-zis al articolului. O tipologie sumară: a   ± rezumă informaţia, prezentând doar esenţialul;
a   ± conţine elemente puternice din text şi incită cititorul la lectură;  a- prezintă interlocutorul
sau o motivaţie, este folosit, cel mai adesea, în cazul interviului; 
 ± prezintă informaţiile de ultimă
oră.

'  $ ,*  -  +

- corectitudinea informaţiilor;

- citarea surselor;

- citarea tuturor părţilor implicate într-un conflict (dacă o sursă acuză pe cineva de ceva, nu dăm ştirea fără să
avem şi poziţia celui acuzat);

- evităm să ne spunem opiniile;

- verbe de distanţare (dacă o sursă lansează acuzaţii, folosim verbe precum: ³susţine´, ³pretinde´).

& ,$ +

  ± nu trebuie să plecăm într-o direcţie şi să ajungem în altă parte. Trebuie să menţinem aceeaşi linie
logică. O ştire trebuie să aibă conţinut unitar. Trebuie să ţinem cont că fiecare entitate (cuvânt, propoziţie) face
parte dintr-un text (ştirea), care trebuie să comunice, să transmită ceva. Nu trebuie să scăpăm niciodată din vedere
acel ceva (unghiul de abordare).

   ± dacă putem spune acelaşi lucru cu mai puţine cuvinte, nu trebuie să ezităm să o facem. Există o regulă
în jurnalism care este formulată astfel: maxim de informaţie cu minim de cuvinte. Sunt indicate propoziţiile şi
frazele scurte.

   ± cititorul trebuie să înţeleagă imediat ce vrem să-i spunem. Nu folosim fraze ambigue, nu lăsăm loc
interpretărilor (scriem ştiri, nu poezii). Nu îl vom determina pe cititor să meargă la dicţionar să caute sensurile.
Limbajul trebuie să fie clar, simplu.

   ± trebuie sa fie stiri adevarate, cu surse reale, verificate.

   ± nu se poate spune totul despre evenimet, dar trebuie sa se precizeze suficient de mult pentru ca
nici o intrebare majora sa nu ramana fara raspuns. Elementele de context fac stirea mai inteligibila pentru oamenii
ce citesc / privesc rar stirile.

c  !   !   ± respectarea normelor literare de exprimare corecta scrisa si vorbita.

 !  % ,   %-    ± o stire verificata si exacta trebuie sa plece imediat.

c c ./01 2 /#/3 14 /#1c 

Există câteva criterii care imprimă informaţiei o valoare jurnalistică.

operativitate 

a   


  


'2'  5#'6/ 
Cu cât evenimentul se desfăşoară mai aproape de consumatorul de informaţie,
cu atât el este mai interesant.

3'c/'/. #6 
Informaţia, ştirea este mai căutată dacă are un efect concret asupra vieţii
oamenilor.

#  7 # 1 /3#


Ştirea poate să nu afecteze direct, dar să stârnească interesul uman, emoţii,
amuzament, interes morbid uneori.

#c2#c2.#68c/ 
7 #.33 .
Informaţia capătă valoare dacă este în unison cu principalele subiecte de
actualitate deja dezbătute în mass-media (se aplică local, naţional sau
internaţional).

În ceea ce priveşte durabilitatea lor în timp, specialiştii deosebesc două tipuri deştiri:

- ştiri perisabile din punct de vedere temporal (hard news), care, prin urmare, trebuie publicate cu prioritate:ştiri despre
accidente, întâlniri politice sau de afaceri la nivel înalt, urmări ale unor fenomene naturale etc.;

- ştiri ceva mai durabile (soft news), care pot fi relatateşi după trecerea unei anumite perioade de timp fără a-şi fi
pierdut atractivitateaşi care, de regulă, sunt incluse în reportaje, relatări, foiletoaneşi alte asemenea genuri
publicistice neîncorsetate de factorul timp:ştiri despre hobby-uri ale unor persoane, creaţii artistice sauştii

c! +

Dubla datare este considerată o greşeală. Ştirea ar semăna cu un proces verbal dacă am data cu ieri, 25 august. Este
de ajuns să spunem că evenimentul s-a petrecut ieri.

Este de preferat să folosim la datare formule ca: ieri, azi, mâine, poimâine, peste o săptămână, săptămâna trecută.
Acestea sunt formule uzuale, mult mai uşor de poziţionat în timp. Publicul nostru este format din oameni normali.
Dacă le spunem că un eveniment s-a petrecut pe 15 iulie îi ajutăm mai puţin decât dacă le spunem că evenimentul a
avut loc acum o săptămână, sau acum cinci zile, sau acum o lună. Evităm să-i determinăm să apeleze la calendar.

9'   

1. Stirea trebuie sa para obiectiva, fara comentarii asupra evenimentelor.


2. Stirea trebuie sa contina putine nume proprii sau cuvinte rar intalnite, neologisme.
3. Numele proprii trebuie insotite de calitatile personale (Ministrul de Externe Mircea Geoana)
4. Propozitiile sunt scurte, pentru ca mesajul sa fie usor de retinut.
5. Cuvintele sunt folosite din « Fondul special de cuvinte », cuvinte cunoscute si utilizate zilnic.
6. Nu se utilizeaza serii de nume proprii si cifre.
7. Stirea se intinde pe 3 paragrafe.

 % %! $ +

- Este cel mai concis gen jurnalistic;


- Este un gen de informare;

- Reprezintă relatarea pe scurt a unui fapt sau eveniment;

- Exclude orice opinie a jurnalistului.




/ 1 

Răspunsul este simplu: nu există limite pentru a colecta informaţii. De la femeia de serviciu până la preşedintele
statului, oricine poate să fie o sursă bună pentru un articol de succes. În multe cazuri, informaţiile primite de la
femeia de serviciu pot fi mult mai valoroase decât cele primite de la directorul instituţiei.

Este important ca informaţiile să fie adevărate. Regula supremă pe care trebuie să o respectăm este aceea a
încrucişării surselor. Asta înseamnă că     * -   !    , de preferat cel puţin
trei.

O atenţie sporită trebuie să avem în cazurile în care cineva lansează acuzaţii la adresa altcuiva. Obligaţia
jurnalistului este să solicite un punct de vedere şi părţii acuzate. Dacă partea acuzată refuză să comenteze
acuzaţiile, asta nu înseamnă că nu putem scrie articolul. Trebuie să specificăm în textul nostru că am încercat să
contactăm partea acuzată şi motivele pentru care nu există şi punctul său de vedere.

. !:  $   

;.  <(jurnaliştii le contactează direct pe teren (martorii evenimentelor, cei cărora li se iau interviuri,
personajele dintr-un reportaj etc.). Aceste surse sunt de preferat, deoarece jurnalistul are un control mult mai bun al
informaţiei şi totodată un acces mult mai rapid la informaţie;

;!  <(jurnaliştii preiau informaţiile unei surse prin intermediul alteia (agenţiile de presă, departamentele de
PR, alte publicaţii etc.).

.      

;    <(sunt sursele care livrează cea mai multă informaţie către media. Aceste surse sunt:
spitalele, Poliţia, Jandarmeria, pompierii, tribunalele, Armata, Biserica, partidele politice, prefecturi, consilii
municipale, organisme economice etc. Avantajul acestor surse este că furnizează informaţii în mod curent;

;   <(emit mesaje de mare interes pentru media, Äa priori credibile´. Sunt surse instituţionale de rang
înalt. Ele sunt exclusiviste, deoarece informaţiile lor nu se pot obţine din altă parte (preşedinţia, guvernul).

;7  !  <(sunt organizaţii care militează pentru un interes comun al membrilor săi. În acest tip
de surse se încadrează  ! !  , care sunt purtărorii mesajului grupărilor de care aparţin (sindicate,
asociaţii, fundaţii).

0! (datorită faptului că o vedetă se numeşte aşa pentru că este în interesul publicului, media nu poate să
neglijeze informaţiile furnizate de aceasta.

.!    * =:  $ 


;'  <(acestea livrează informaţii în mod continuu jurnaliştilor. Tocmai datorită acestui fapt, ele sunt
mai sigure (deoarece şi-au dovedit sau nu corectitudinea, în timp). În această categorie intră: birourile de presă,
agenţiile de presă, reţeaua de corespondenţi şi de colaboratori etc. Sunt preţioase deoarece jurnaliştii le cunosc
bine şi pentru că media are nevoie de informaţii în flux continuu;

;2= <(furnizează informaţii jurnaliştilor doar cu ocazia anumitor evenimente. Cel mai adesea, ele sunt
sursele primare (martorii, persoane implicate în anumite evenimente, personajele care fac obiectul unor anchete
etc.). Valoarea lor vine tocmai din faptul că nu sunt surse de rutină.

. ! *     

c ! * (sunt, de obicei, sursele la care jurnaliştii apelează în mod curent. Gradul lor de siguranţă este mai
mare, însă nimeni nu poate garanta că aceste surse pot fi credibile mereu;

;5!  <(sunt sursele contactate recent, în cele mai multe cazuri, sau surse care uneori au furnizat informaţii
bune, alteori informaţii false. Ele sunt cele care fac viaţa grea jurnaliştilor, deoarece nu sunt constante;

# ! * (este clar că nu putem avea încredere în ele, însă nimeni nu ne poate garanta că, la un moment dat,
pot livra informaţia care te va face să scrii articolul vieţii.

.   =   

;/<(nu cred că e necesar să detaliem;

; <(baze de date, site-uri, agenţii de presă, publicaţii etc.

 > <

Acestea sunt ştirile în care identitatea sursei este protejată. Am vorbit despre aceste surse într-un alt capitol.
Important este ca aceste informaţii să le verificăm foarte atent. Însă ştirile de acest fel nu sunt niciodată de neglijat.
De multe ori, ele sunt informaţii care se confirmă.

Fără a avea pretenţia de a fi compleţi, vom enumera în continuare o serie de   +
- Oamenii simpli
- Conferinţele de presă
- Comunicatele de presă
- Rapoartele
- Promo-uri (pliante, broşuri, newslettere, publicaţii al căror scop este acela de a promova)
- Publicaţiile concurente
- Colegii ziarişti
- Agenţiile de presă
- Politicienii
- niversităţi şi instituţii care se ocupă de cercetare
- Grupuri de presiune
- Poliţia şi spitalele
- Armata şi Biserica
etc.

c  +

Indicarea surselor de informare, în cadrul ştirii, este vitală. Fără surse, nu există ştire.
- Sursa trebuie să apară cel târziu la sfârşitul lead-ului, altfel el nu este complet;
- Sursa completă apare abia în primul paragraf de dezvoltare, ca să nu încărcăm lead-ul.
- Orice personaj de ştire trebuie identificat cu nume şi funcţie (calitatea în care vorbeşte);
- Cititorul nu trebuie să întâmpine greutăţi în a înţelege cine e personajul.
/#7?/1. 2. 

Dacă pui cinci prieteni să-ţi povestească un meci de fotbal, fiecare o va face în felul său. nul se va axa pe cât de
proastă a fost apărarea, altul va accentua cât de bun a fost atacul, altul va pune accent pe arbitraj, altul va pleca de
la evoluţia unui anumit jucător, ultimul va pune accent pe schimbările făcute de antrenor.

Concluzia introducerii?   !!   -  În jurnalism, la fel ca în viaţa de zi
cu zi,        -   . Pentru asta, trebuie să ne gândim care e
cea mai interesantă abordare.

Am făcut o introducere mai lungă pentru a înţelege că este esenţial ca orice text jurnalistic să aibă un,) !
* ! . E esenţial să găsim acea perspectivă prin prisma căreia vom povesti lucrurile. După ce alegem unghiul
de abordare, este foarte important să-l avem foarte clar în minte atunci când facem documentarea subiectului şi
când redactăm textul. Asta pentru că, odată ales, nu avem voie să ne abatem de la el.

, +
-   &  *   ! , ,) !* ! . Dacă regula este încălcată, calităţile textului
(claritate, coerenţă, calitatea de a fi complet) se vor pierde;

- ,) !* !  * ! !)  !  %  = %! !. Cititorul nu va avea
răbdarea să citească până la jumătatea articolului ca să-şi dea seama ce vrea să spună jurnalistul.

, ,)  !* ! 


Stabilirea unghiului de abordare presupune să identificăm      *   . De această
alegere va depinde întreaga organizare a textului.

nghiul de abordare este considerat ³fascicolul care luminează faptele´, ³perspectiva din care sunt ordonate
faptele´. Cu alte cuvinte, trebuie să ne decidem ce anume informaţie punem pe primul plan din setul de informaţii
pe care le deţinem. Mai precis, trebuie să facem !       &  $  
!  .

Alegerea unghiului de abordare nu este o operaţiune uşoară, fiindcă ea este dependentă de mai mulţi   +
multitudinea de aspecte ale subiectului, politica editorială a instituţiei pentru care scriem, publicul pentru care
scriem, indicaţiile şefilor etc. nghiul de abordare este în strânsă legătură cu intenţia autorului. El poate avea una
din următoarele trei intenţii: aceea de a informa, aceea de a argumenta sau aceea de a persuada.

 &Avem de scris despre o grevă a profesorilor. Câteva unghiuri de abordare ar putea fi:

- cine are de pierdut de pe urma grevei şi cât are de pierdut (elevii pierd ore sau se bucură de vacanţă prelungită;
profesorii pierd bani);

- haosul din sistemul educaţional (un unghi ceva mai general);

- motivaţiile grevei şi revendicările (are nişte motivaţii şi revendicări solide?);

- modul în care s-a desfăşurat greva ± poate profesorii au venit la şcoală şi au încins un dansul pinguinului în semn
de protest

Lista ar putea continua. Cert este că de această alegere va depinde performanţa noastră editorială (rating/ vânzări).
      ! depinde crucial de inspiraţia cu care jurnaliştii săi aleg abordările pentru
subiectele relatate. Da, cu cât spunem poveştile mai frumos, cu atât avem şanse mai mari ca publicul să ne aleagă
pe noi. Cam atât despre unghiul de abordare