Sunteți pe pagina 1din 4

Cum (nu) se scrie o ştire (Ferenc Vasas & Alexandr – Brăduţ Ulmanu)

- „A scrie bine este o chestiune practică: ştirea trebuie să fie bine scrisă pentru a fi bine
receptată”.
- ştirea - cel mai frecvent dintre toate genurile publicistice;
- ştirea „este o veste care aduce o noutate de interes uman, considerată suficient de importantă,
incitantă de jurnalist pentru a o relata pentru cititorii săi”;
- ştirea este un gen informativ, nu unul de opinie - comentariile jurnalistului nu au ce căuta în
textul ştirii/ în orice altă specie publicistică informativă;
- ştirea oferă informaţii, nu opinii ale jurnalistului; cititorul vrea să vadă ce se întâmplă, nu ce
crede jurnalistul despre ce se întâmplă;
- „faptele sunt sacre, comentariile sunt libere” (G. P. Scott, editor la „The Guardian”);
- „o ştire nu este numai o sursă de informaţie, pentru că ea este şi o viziune, cultural
determinată, asupra unor informaţii” (M. Coman);
- ştirea trebuie redactată într-un stil viguros, riguros, clar, precis şi lipsit de orice ambiguitate;
- dimensiunea unei ştiri (mărimea ei) depinde doar de substanţa sa informaţională;
- jurnalistul are obligaţia de a comunica cât mai multe informaţii cu minimum de mijloace;
- ziarul – o întreprindere care are drept funcţie transformarea evenimentelor în ştiri;
- caracteristicile ştirii: informaţie (veste); noutate; interes public.

Paradigma celor 5 W
- Cine?, Ce?, Când?, Unde?, De ce? Cum? (Who?, What?, When?, Where?, Why?, How?);
- ştirea trebuie să răspundă la toate întrebările pe care şi le poate pune, în mod legitim, cititorul
în legătură cu faptul relatat;
- în funcţie de natura evenimentului/ de unghiul de abordare a subiectului ales, ordinea
întrebărilor diferă;
- dacă jurnalistul nu reuşeşte să răspundă la o întrebare, trebuie făcută o menţiune în acest sens
în text;
- informaţiile distribuite în ştire, pe axa dictată de unghiul de abordare, trebuie atribuite cât
mai precis cu putinţă, citând toate sursele avizate şi respectând regulile imparţialităţii.

Axa temporală (Când?)


- datează evenimentul şi subliniază, implicit, caracterul lui de noutate;
- ex: „,marţi”, „ieri” (presa scrisă); „acum”, „peste câteva clipe” (radio, TV) – la timpul
prezent, pentru crearea impresiei de transmitere în timp real;
- o singură datare a evenimentului este suficientă;
- dubla datare – greşeală („ieri, marţi…”; „miercuri, 15 iunie…”);
- indicarea zilei săptămânii – mai precisă.

Piramida răsturnată/ inversată


- este modalitatea cea mai eficientă de organizare a materialului informaţional;
- primul paragraf (lead-ul) este cel mai important şi singurul element ireductibil al ştirii;
- lead-ul trebuie să concentreze informaţia esenţială a ştirii, dar nu trebuie să o epuizeze;
- „în corpul ştirii, cel mai important fapt este spus primul” (Julian Harris);
- lead-ul - să nu depăşească 20-30 de cuvinte într-o singură frază/ două (a doua se va numi
„sub-lead”);
- lead-ul şi sub-lead-ul se folosesc împreună în ştirile – fapte de opinie;
- la radio şi TV, accentul trebuie să cadă nu pe începutul, ci pe finalul lead-ului;
- „o introducere bună prezintă clar principalele elemente ale ştirii şi, dacă este posibil, include
un detaliu care distinge respectivul reportaj de altele…”;
- lead-uri policefale: cu două/ mai multe idei principale, legate între ele – în primul paragraf.

1
Unghiul de abordare
- „ce anume vreau să comunic în acest text?”; „care este cel mai important, semnificativ,
interesant aspect pentru cititori?”;
- alegerea unghiului de abordare/ de atac depinde de mai mulţi factori: diferite aspecte ale
evenimentului; tipul de instituţie de presă pentru care se scrie; publicul cititor al acesteia.

Tipuri de lead
- ştiri „hard” (hard news) – evenimente importante, cu impact masiv şi imediat, de interes
pentru o categorie largă de cititori;
- lead-ul ştirilor „hard”: rezumă însăşi esenţa evenimentului, într-un stil clar şi neted;
- ştirile „soft” (soft news) – fapt divers – tratează subiectele de interes uman, nelegate neapărat
de actualitate/ fără urmări imediat sesizabile asupra vieţii cititorilor;

a) lead-ul rezumat
- cel mai frecvent utilizat;
- paragrafele de dezvoltare nu fac decât să reia şi să dezvolte informaţiile enunţate în lead;

b) lead-ul şoc
- evidenţiază într-o formulă frapantă una dintre consecinţele evenimentului;

c) lead-ul bombă (glonţ)


- urmăreşte să capteze atenţia printr-o singură propoziţie sau expresie relevantă, care rezumă
întregul subiect;

d) lead-ul narativ (dramatic, de culoare)


- descrie, pe scurt, o scenă semnificativă a întâmplării;

e) lead-ul raport
- fotografiază o situaţie, eventual consecinţele unei decizii;

f) lead-ul citat
- rareori recomandat, alege o declaraţie care incită la lectură, atrăgând atenţia asupra unui aspect
particular;

g) lead-ul analiză
- formulează ipoteze/ evaluează consecinţe legate de eveniment;

h) lead-ul amânat
- întârzie comunicarea faptului la zi de dragul captării interesului prin construirea unei antiteze;

i) lead-ul anecdotă
- captaeză atenţia cititorului printr-o analogie cunoscută şi noutatea pe care vrea să o comunice;

j) lead-ul interogativ
- încearcă să obţină implicarea cititorului;

k) lead-ul direct/ lead-ul de ştire hard


- cititorul află nemijlocit din paragraful introductiv cele mai semnificative/ importante aspecte
ale ştirii;

l) lead-ul indirect/ lead-ul de ştire soft


- comunică cele mai semnificative/ importante aspecte ale ştirii, dar nu din primul paragraf.

2
Recomandări:
- lead-ul să comprime toate informaţiile importante;
- evitarea detaliilor neesenţiale şi a exprimărilor complicate;
- începeţi cu propoziţiile principale, nu cu cele secundare;
- evitaţi: gerunziile şi participiile (creează confuzii şi pot şi uşor interpretate); infinitivele
substantivizate (moleşesc formularea);
- optaţi pentru diateza activă (face textul mai cursiv, clar, direct şi dinamic);
- forma pasivă, impersonală/ reflexivă a vorbelor poate lăsa loc de confuzii sau poate favoriza
imprecizia;
- alegeţi verbe active tari;
- renunţaţi la deducţii, comentarii şi judecăţi de valoare;
- feriţi-vă de analogii periculoase;
- eliminaţi cuvintele şi expresiile-balast („cu toate că”, „având în vedere că”, „desigur”,
„fireşte”, „bineînţeles”, „este evident că”, „fără îndoială”);
- nu scrieţi lead-uri etichetă (care expun subiectul la modul general, fără să specifice însă în
mod concret ce s-a întâmplat);
- răriţi adjectivele şi adverbele;
- evitaţi expresiile şi cuvintele imprecise;
- atenţie la pleonasme;
- nu folosiţi iniţiale pentru a denumi instituţii în lead;
- redaţi în paranteză iniţialele la prima menţionare a instituţiei, pentru a le putea folosi apoi în
paragrafele de dezvoltare;
- simplificaţi denumirile prea lungi în lead;
- nu începeţi lead-ul printr-un citat; dacă o faceţi, acesta trebuie să fie frapant, original, scurt,
lesne de atribuit, incitant;
- respectaţi dreptul cititorului la ignoranţă (orice ştire trebuie astfel redactată încât să poată fi
uşor de înţeles şi de un cititor care nu a auzit până atunci nimic despre subiect);
- nominativul este de preferat genitivului şi dativului, mai ales în lead;
- evitaţi negaţia în lead;
- scurtaţi descrierile, atunci când le puteţi evita;
- atenţie la proprietatea termenilor;
- fugiţi de preţiozităţi, comparaţii, metafore sau detalii morbide.

Paragrafele de dezvoltare
- oferă elemente de background (care alcătuiesc contextul unui fapt: evenimente precedente,
posibile consecinţe, alte întâmplări similare; noutatea/ semnificaţia pe care o aduce, modul în care se
încadrează într-un şir de fapte);
- nu toate ştirile trebuie să conţină elemente de background;
- identifică paragraful cu o idee;
- un paragraf este format doar de o frază/ două;
- regula lizibilităţii (text uşor de perceput de cititor);
- unele texte pot conţine un singur paragraf de dezvoltare, dacă prin acesta se epuizează tema
(mai ales atunci când evenimentele sunt relatate printr-o singură ştire care reprezintă prima şi ultima
avizare a cititorului despre eveniment).

Finalurile
- prezintă informaţii de context, care îl ajută pe cititor să-şi formeze o imagine cuprinzătoare
despre eveniment;
- atunci când informaţia este organizată într-o structură diferită de cea a piramidei inversate,
paragraful de final este la fel de important ca şi lead-ul (ex. ştirea „feature”);
- background-ul se construieşte la sfârşitul ştirii, fiind inserat după consumarea elementelor de
actualitate sau
- atunci când background-ul aduce elemente distinctiv al evenimentului, el poate să apară şi în
lead;

3
- sursa trebuie obligatoriu menţionată în lead;
- lead-ul nu trebuie să fie supraîncărcat cu amănunte care pot fi lăsate pe seama paragrafelor
de dezvoltare.

Atribuirea informaţiilor
- unele ştiri se bazează pe o singură sursă;
- dacă textul dobândeşte o întindere mare, atribuirea trebuie să fie reînnoită din loc în loc,
folosind expresii de genul: „potrivit aceleiaşi surse”, „a adăugat sursa”;
- cele mai bune surse sunt cele cu un grad mare de credibilitate (surse guvernamentale/ din
anturajul prezidenţial).

Însuşirile ştirii
- calităţile ştirii: claritate, concizie, acurateţe, rapiditate, obiectivitate, verosimilitate;
- ştirea nu trebuie să fie completă/ exhaustivă, ci trebuie să ofere o imagine suficient de clară a
evenimentului relatat;
a) claritatea
- „dacă un mesaj poate fi înţeles greşit, el va fi înţeles greşit”;
- cheia clarităţii este să scrii simplu şi corect;
b) acurateţea
- o informaţie inexactă este, de cele mai multe ori, fără valoare/ dăunătoare;
- „publicaţia în care cititorul nu mai are încredere dispare curând” (James A. Kilpatrick, în
„Manual pentru ziarişti din Europa Centrală şi de Est, 1992, p.3”);
- trebuie verificate numele, adresa şi calitatea sursei;
- atenţie la cifre (excesul îngreunează textul);
- cifrele pot fi rotunjite în funcţie de publicul căruia ne adresăm;
- indicarea precisă a locului în care s-a petrecut evenimentul (adecvată la cititorii vizaţi);
c) concizia
- evitarea expresiilor/ cuvintelor parazitare („de fapt”, „în fapt”, „în esenţă”, „mai ales”, „puţin/
mult mai”);
d) credibilitatea
- „criteriul cel mai important de apreciere a stilului de redactare şi prezentare a ştirilor este
credibilitatea” (Michael H. Haas et al., 2001, p. 205);
- obiectivitatea deplină rămâne un nobil deziderat;
- jurnalistul selectează faptele şi le relatează prin prisma viziunii sale culturale;
- „Probabil cel mai greu lucru din lume pentru un om este simpla observare şi acceptare a
lucrurilor aşa cum sunt ele. Noi deformăm întotdeauna imaginile, în funcţie de ceea ce sperăm,
aşteptăm sau ne temem”. (Melvin Mencher, 1996, p. 86);
- „Nu există scuze pentru inexactitatea informaţiilor sau lipsa lor de profunzime”. (Victoria Hay,
1990, p. 274) – imparţialitatea, adevărul.