2.

CONCEPTUL DE PROGRAM RADIO

( GRILA PROGRAM )

Conceptul de program radio se definește ca fiind alcătuit din emisiunile, buletinele de știri
și informațiile ce se derulează pe un post de radio pe o perioadă determinată. În limbaj uzual se
folosește termenul grilă program. Grila program este modificată (actualizată) periodic funcție de
cerințele ascultătorilor (segmentului de ascultători căruia i se adresează postul de radio). În țara
noastră orice grilă program înainte de a intra în funcțiune este trimisă Consiliului Național al
Audiovizualului (CNA), organul ce verifică media audio-video spre a fi aprobată. Un element
important în alcătuirea unei grile program radio este timpul. Durata emisiunilor joacă un rol
esențial în alcătuirea unei grile program ce se dorește a fi apreciat de ascultători. De obicei într-o
grilă program sunt incluse atât emisiuni magazin cât și emisiuni tematice, interactive și muzicale.
De conceperea unui program radio răspunde directorul de programme al unui post de radio.

2.1 Emisiunile magazin

Așa numitele magazine sunt forma cea mai frecventă de alcătuire a emisiunilor din
programul zilnic cele mai populare ale unui post de radio. Orele cele mai importante de derulare
a emisiunilor magazin sunt cuprinse în intervalul 6 00 - 18 00.
Emisiunile întâlnite la posturile de radio în acest interval sunt de obicei structurate la fel.
Intervenții, știri, rubruici de informare privind circulația sau datele meteo. Talk-show-urile și
calupurile publicitare sunt difuzate la ore fixe și intercalate cu momente muzicale.
Emisiunile se deosebesc mai ales prin alcătuirea conținutului și plasarea lor în anumite
contexte de emisie. De exemplu : dimineața reportaje de actualitate, înainte de amiază informații
care interesează consumatorul, după-amiază subiecte referitoare la petrecerea timpului liber.
Emisiunile magazin nu se diferențiază foarte mult. Raportul între cuvânt și muzica este
întotdeauna aproximativ egal. Sarcina sau rolul unei emisiuni magazin este ca dintr-o perspectivă
interesantă, aptă să trezească interesul ascultătorului față de un eveniment acesta să poată
descoperi o serie de amănunte diverse care să-l informeze și să constituie în același timp un
divertisment.
În practica jurnalistică transpunerea specifică a unei teme în cadrul unui magazin trebuie
să se facă cu  schepsis. Este sarcina redactorului unei emisiuni să descopere acel  schepsis
care să permită abordarea unei teme dintr-un unghi nou, interesant. Majoritatea emisiunilor
magazin nu au în format abordarea vreunei teme. Formatul emisiunilor magazin vin în
întâmpinarea obișnuințelor majorității ascultătorilor. Ascultătorii deschid radioul nu pentru a
asculta o anumită emisiune. Ei vor ca muzica să însoțească activitățile lor zilnice și să fie
informați cât mai pe scurt. Emisiunile magazine răspund acestei necesități prin aceea că oferă la
orice oră un amestec de orientări muzicale tipice pentru post și informațiile corespunzătoare zilei.
În emisiunile magazine în special în cele de week-end sunt introduse rubrici. Ele sunt
prezentate deseori de un alt redactor decât cel care realizează emisiunea și au de cele mai multe
ori caracter utilitar. De exemplu : rubrică dedicată consumatorului, horoscop, calendarul zilei.
Periodicitatea este o trăsătură a rubricilor ce apar în emisiunile magazin.
Un program radio alcătuit din emisiuni magazin trebui să poată fi identificat la orice oră.
Ascultătorii nu trebuie sau trebuie să se îndoiască nici un moment ce post ascultă. Jingles-urile și
semnalele de post reprezintă o modalitate certă de a crește posibilitățile de recunoaștere a
postului. Emisiunile magazin, sunt întrerupte, de obicei de jurnale sau grupaje scurte de știri.
Există situații speciale în care emisiunile magazin înlocuiesc și celelalte emisiuni magazin dintr-
o grilă program pe o durată determinată. Ex. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă timp de o
săptămână se renunță la emisiuni unitematice, ele fiind înlocuite cu emisiuni magazin în care
preponderente sunt rubricile. Se urmărește a se da o tentă de sărbătoare programului din acea
săptămână.

1
 2.2 Emisiunile unitematice

Emisiunile unitematice sau monotematice sunt remisniscențe ale fostelor programe

specializate ce dedicau o întreagă emisiune sau unui anumit domeniu. Astfel de emisiuni se
întâlnesc din ce în ce mai puțin în programele radio. Ele au o frecvență săptămânală, sau
bilunară, iar durata lor s-a redus de la 2-3 ore / zi sau pe săptămână la o oră.
Cel mai important rol într-o astfel de emisiune îl poartă tema aleasă. Subiectul dezbătut
trebuie să suscite interesul ascultătorului.
De obicei în cazul unei emisiuni unitematice se apelează la invitați. Persoanele invitate
sunt specialiști în domeniul abordat sau au legătură directă cu tema propusă. Pentru a da
culoare emisiuni unitematice se aleg de obicei invitați cu păreri contrarii legat de tema propusă
spre a fi dezbătută. Rolul realizatorului emisiunii este acela de a provoca cu tact o discuție
incitantă între cei doi, dar și de a evita transformarea discuției într-un bâlci de stradă.
Emisiunile unitematice cu invitați se realizează de obicei în direct dar se pot și înregistra și
difuza la o altă oră. Astfel de emisiuni sunt pregătite cu mult timp înainte și se apelează la
promovarea lor pe post. Realizatorul își pregătește un set de întrebări clare ce nu trebuie să se
repete și care trebuie să atragă din partea invitaților răspunsuri la fel de clare. În cazul în care
emisiunea a fost bine promovată și ascultăorii au sunat în prealabil pentru a adresa și ei întrebări
invitaților, moderatorul, relaizatorul emisiunii trebuie să țină cont de aceste întrebări, care
obligatoriu trebuiesc notate.
Emisiunile unitematice cu invitați sunt denumite talk-show-uri. Astfel de emisiuni pot
include și materiale înregistrate (inserții cu diferite opinii ale oamenilor în funcție de tema
abordată; comentarii ale altor persoane). Astfel de materiale sunt comentate cu invitații.
Emisiunile unitematice prin dezbaterea unei anumite teme au pe deoparte rolul de a informa
ascultătorii, iar pe de altă parte un rol educativ. Scurte emisiuni tematice pot fi considerate și
emisiunile de știri de dimensiuni mai mari în care un subiect este tratat cu o atenție specială și
unde se succed mai multe reportaje ale corespondenților pe acel subicet, scurte interviuri și
comunicări.
În cazul în care emisiunea unitematică cu invitați se desfășoră în direct iar realizatorul și-
a propus să apeleze și la părerea ascultătorului emisiunea unitematică devine unitematică
interactivă.
Este foarte important de stabilit în grila program intervalul orar în care să se realizeze o
astfel de emisiune. Trebuie urmărit segmentul de ascultători vizat și timpul în care aceștia ar fi
dispuși să asculte o astfel de emisiune. Emisiunea unitematică nu trebuie să se suprapună cu
buletine de știri televizate ca și oră de difuzare. Pentru introducerea unei astfel de emisiuni în
grila program, directorul de programe apelează de obicei la sondaje făcute printre ascultători.

2.3 Emisiunile interactive unitematice

Factorul cheie al emisiunilor interactive unitematice este ascultătorul. Prin acest gen de
emisiune se realizează apropierea de ascultător sau invers a ascultătorului de programele postului
de radio.
Există două tipuri de emisiuni unitematice interactive. Una dintre ele implică invitați cu
care realizatorul discută pe o temă bine stabilită și este interesat și de părerea ascultătorului,
motiv pentru care îi invită să sune la telefonul emisiunii și să discute cu invitații. Interactiv este
pe undeva sinonim cu legătură directă. Telefoanele sunt și ele triate înainte de a fi transferate
în direct în emisiune. Cel care răspunde la telefon trebuie să fie bine informat despre subiectul
dezbaterii. Redactorul ce triază telefoanele trebuie să le permită să intre în direct celor direct
interesați de tema emisiunii.
Ex: lucrează într-un domeniu de activitate în care vor avea loc disponibilizări iar tema discuției
este legată tocmai de aceste disponibilizări.

2
 De asemenea, cel ce triază telefoane nu trebuie să transfere în direct în emisiune persoane
ce repetă întrebari. Dialogul dintre realizatorul emisiunii și cel ce telefonează trebuie să fie în
acest caz scurt, ascultătorul fiind lăsat să adreseze întrebări invitaților. Se evită a se ține foarte
mult în telefon ascultătorul.
Nu sunt permise în direct în emisiunea unitematică telefoane care nu au nici o legătură cu
tema emisiunii.
Un alt gen de emisiune unitematică interactivă este cea prin care realizatorul propune o
temă și invită ascutătorii să sune să-și spună părerea în legătură cu subiectul propus spre discuție.
În acest caz apropierea dintre ascultător și realizator este mult mai mare. Ascutătorul se simte
băgat în seamă și speră ca opinia sa să fie auzită de câți mai mulți. Temele în cazul unei astfel de
emisiuni sunt variate. Realizatorul poate propune astăzi ca subiect de discuție unul din domeniul
politic iar mâine sau la următoarea ediție a emisiunii unul din domeniul cultural. De obicei se
aleg subiecte de actualitate. De pildă un eveniment ce a marcat orașul respectiv devine un subiect
de dezbatere al emisiunii interactive. Realizatorul poate informa la început ascultătorii despre
tema discuției. Pentru a face cât mai atractiv subiectul discuției înainte de a anunța telefoanele la
care vor suna ascultătorii pentru a-și exprima părerea, redactorul poate citi un comentariu, o
declarație a unei persoane publice sau chiar difuza o înregistrare cu o persoană publică în care
sunt exprimate păreri legate de subiectul discuției.
Astfel de emisiuni sunt din ce în ce mai des introduse în gila program a posturilor de
radio. Există posturi de radio ce au emisiuni unitematice interactive de acest gen zilnic.
Realizatorul trebuie să fie foarte bine pregătit profesional. El trebuie să-l determine pe ascultăor
să-și spună părerea cât mai bine, să nu divagheze, să nu ocolească subiectul discuției și totodată
să-l lase să vorbească, să nu îl întrerupă de foarte multe ori.
Emisiunile interactive sunt și emisiunile în care ascultătorii sună pentru a face dedicații
muzicale sau urări unor persoane dragi. Și acest gen de emisiuni și-au făcut din ce în ce mai
mult loc în grilele program ale posturilor de radio. Ascultătorul se simte bine atunci când prin
intermediul unei emisiuni radio poate adresa urări cuiva. De reținut faptul că din când în când la
astfel de emisiuni trebuie venit cu ceva nou pentru a nu plictisi. Muzica trebuie să varieze.
Emisiuni interactive pot fi numite și emisiunile concurs. Este vorba despre acele emisiuni
în care se oferă unul sau mai multe premii iar ascultătorii sunt concurenții ce sunt supuși în direct
(telefonic) la anumite probe. Valoarea premiilor trebuie să fie substanțială, iar probele nu foarte
grele. Astfel de emisiuni sunt cele mai atractive petru ascultători.

2.4 Emisiunile muzicale

Politica muzicală a unui post de radio trebuie bine stabilită în funcție de segmentul de
populație vizat ca țintă (target). Emisiunile muzicale trebuiesc și ele construite în funcție de
formatul general al postului de radio.
Emisiunile muzicale sunt cele în care întâlnim frecvent un singur gen de muzică. Ex.
muzică italiană, muzică grecească, sârbească, dance, blues, hip-hop. Într-o astfel de emisiune
evident muzica este cea care contează. Piesele trebuie alese din cele mai cunoscute și apreciate în
genul muzical respectiv.
Intervențiile realizatorului într-o astfel de emisiune sunt cât mai scurte și rare deoarece
ascultătorul trebuie lăsat să asculte genul de muzical ce îi place. De asemenea intervențiile
realizatorului trebuie să trezească interesul ascultătorului să vorbescă despre noutăți din viața
artistică a interpreților de gen.
Emisiuni muzicale sunt și cele în care sunt difuzate numai piese noi și realizatorul
informează despre acestea indiferent de gen. O astfel de emisiune se realizează seara, chiar către
miezul nopții când ascultătorul vrea să se delecteze ascultând muzica ce-i place.
Tot emisiuni muzicale sunt și topurile. În general aceste topuri sunt realizate în funție de
preferințele ascultătorilor. Ele sunt alcătuite pe genuri muzicale dar pot fi și topuri generale. Într-

3
o emisiune gen top se urmărește gustul pentru muzică al ascultătorului. Ex. La alcătuirea unui
top pot fi solicitate preferințele ascultătorilor prin scrisori sau prin telefoane.
În cadrul unei emisiuni top realizatorul intervine mult mai des pentru a explica de ce o
anumită piesă ocupă o anumită poziție în acel top.
În ultima perioadă tot mai multe posturi de radio introduc emisiuni muzicale gen top. Ele
își găsesc loc în program în special în week-end când ascultătorii au mai mult timp pentru
muzică.