MINISTERUL EDUCAÞIEI ªI CERCETÃRII

Gabriela Streinu-Cercel Gabriela Constantinescu Gabriela Oprea Manuela Prajea

Boris Singer Gheorghe Stoianovici Costel Chiteº Ioan Marinescu Romeo Ilie

MATEMATICÃ
Manual pentru clasa a XI-a

M1
• Filiera teoreticã, profil real,
specializarea matematicã-informaticã

• Filiera vocaþionalã, profil militar MApN,

specializarea matematicã-informaticã
 

SIGMA
 Manualul a fost aprobat prin Ordinul ministrului Educaþiei ºi Culturii nr. 4742 din 21.07.2006, în urma
evaluãrii calitative organizate de cãtre Consiliul Naþional pentru Evaluarea ºi Difuzarea Manualelor ºi este realizat
în conformitate cu programa analiticã aprobatã prin Ordin al ministrului Educaþiei ºi Cercetãrii nr. 3252 din
13.02.2006.

Referenþi: lector univ. dr. Cristian Voica

prof. dr. gr. I Cãiniceanu Gheorghe

Redactor: Corina Cîrtoaje

Tehnoredactor: Camelia Cristea, Andrei Cîrtoaje
Coperta: Camelia Cristea, Ion Tilea

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a României

Matematicã M1 : manual pentru clasa a XI-a / Gabriela
Streinu-Cercel, Gabriela Constantinescu, Gabriela
Oprea, ... - Bucureºti : Sigma, 2006
ISBN (10) 973-649-264-8 ; ISBN (13) 978-973-649-264-8

I. Streinu-Cercel, Gabriela
II. Constantinescu, Gabriela
III. Oprea, Gabriela

51(075.35)

 2006 – Editura SIGMA

Toate drepturile asupra prezentei ediþii aparþin Editurii SIGMA.
Nici o parte a acestei lucrãri nu poate fi reprodusã fãrã acordul scris al Editurii SIGMA.

ISBN (10) 973-649-264-8

ISBN (13) 978-973-649-264-8

Editura SIGMA
Sediul central:
Str. G-ral Berthelot, nr. 38, sector 1, Bucureºti, cod 010169
Tel. / fax: 021-313.96.42; 021-315.39.43; 021-315.39.70
e-mail: office@editurasigma.ro; web: www.editurasigma.ro
Distribuþie:
Tel. / fax: 021-243.42.40; 021-243.40.52; 021-243.40.35
Puteþi transmite comenzi folosind apelul UniTel la numerele:
080.10000.10; 080.10000.11 (în reþeaua ROMTELECOM)
e-mail: comenzi@editurasigma.ro; sigmadistrib@yahoo.com
Anticariat:
e-mail: comenzi_anticar@editurasigma.ro; web: www.anticar.ro
 Elemente de calcul matricial
ºi sisteme de ecuaþii liniare

1. Permutãri
Cu elementele unei mulþimi finite se pot forma mai multe permutãri. De exemplu, (2, 3, 5, 4, 1),
(2, 1, 3, 4, 5), (3, 4, 2, 1, 5) sunt permutãri ale mulþimii {1, 2, 3, 4, 5}.
Cu elementele mulþimii {, , } putem forma 6 permutãri diferite:

( , ,  ) , ( , ,  ) , ( , , ) , ( , ,  ) , ( , ,  ) , ( , ,  ).

Reprezentarea    nu este o permutare deoarece nu este datã ordinea elementelor. Într-o permutare
cu n elemente, fiecare element trebuie sã ocupe o anumitã poziþie numerotatã de la 1 la n.

Noþiunea de permutare
În cele ce urmeazã ne vom ocupa de permutãrile mulþimii 1) În câte moduri se pot clasa 4 elevi
finite de numere naturale A = {1, 2, ..., n}. care participã la un concurs sportiv, dacã
Fie  : A  A o bijecþie a mulþimii A ºi notãm  (1) = i1 , nu sunt 2 elevi pe acelaºi loc în clasament?
(2) = i2, ..., (n) = in. Funcþia  poate fi reprezentatã printr-un
tablou cu douã linii: 2) Care dintre urmãtoarele tablouri
reprezintã permutãri?
 1 2 3 ... k ... n 
 ; 1 2 3 4 5   1 2 3
 i1 i2 i3 ... ik ... in  a)   b)  3 2 1 
prima linie indicã poziþia k pe care se aflã elementul ik din linia 1 2 3 5 4   
a doua, sau, cu alte cuvinte, locul ocupat de elementul ik în ºirul 1 2 3 4  1 2 3 4 2 
finit (i1, i2, ..., in). c)  1 3 4 2  d)  1 2 3 5 4 
   
Definiþie.
 1 1 1 1 1  1 2 3
Fie mulþimea A = {1, 2, ..., n}. O funcþie bijectivã  : A  A e)  2 3 4 5 1 f)  3 3 3 
   
se numeºte permutare de gradul n. Mulþimea tuturor
permutãrilor de gradul n se noteazã cu Sn . Permutãrile din Sn le 1 2 3 4  1 2 3 4 5 
vom nota cu litere greceºti: , , ã, ... (citim: fi, sigma, tau, ...) g)  1 3 4 5  h)  1 2 3 5 2 
   
O permutare  i Sn poate fi notatã prin:
i) 1 2 3 4  j)  5 2 1 4 
1 2 3 ... n 
  k) 1 3 4 2 
 i1 i2 i3 ... in 
sau 3) Scrie toate permutãrile din S3.
(i1 i2 ... in), unde i1 =  (1), i2 =  (2), ..., in =  (n).

3
 Observaþii. 4) Completeazã permutãrile:
 O permutare  este o funcþie bijectivã ºi, ca urmare, toate
1 2 3 4
elementele (1), (2), ..., (n) sunt distincte ºi aparþin mulþimii a)    ;
{1, 2, ..., n}. În clasa a X-a s-a demonstrat cã numãrul de funcþii 3 1 4 ?
bijective definite pe o mulþime datã, cu n elemente, cu valori în 1 2 3 4 5
aceeaºi mulþime, este n! (citim: n factorial). b)    ;
 Sn , mulþimea permutãrilor de grad n, are n! elemente.  2 ? 4 1 3
n! = 1 · 2 · ... · n c)    2 3 5 4 ?  .
5) Câte elemente au mulþimile de
Compunerea permutãrilor. Proprietãþi permutãri S1, S2 ºi S5?
Definiþie. 6) Scrie toate permutãrile  din S 4
Fie , i Sn douã permutãri de ordinul n. Permutarea    pentru care  (2) = 3 ºi  (3) = 4.
este definitã prin relaþia (  )(k )  ( (k )), k  1, n ºi se numeºte
7) Fie permutãrile de gradul al 3-lea
produsul (sau compunerea) permutãrilor , (în aceastã ordine).
1 2 3  1 2 3
 1 2 ... n   1 2 ... n    ºi    .
Dacã     ºi    , 1 3 2  2 1 3
 (1) (2) ... ( n)   (1) (2) ... (n) 
a) Determinã , ,  2,  3,  4,  5,  6.
 1 2 ... n  b) Determinã p i q* astfel încât  p = e,
atunci      .
 ((1)) ((2)) ... ((n))  1 2 3
unde e   .
Produsul    se mai noteazã  . 1 2 3
Notãm:       2 ; 3   2 ;  4  3,...,  n 1   n ,
8) Care egalitate este adevãratã?
µn i q*.
 1 2 3  1 2 3   1 2 3 
   ;
Nu are sens sã vorbim despre produsul a douã permutãri de  2 1 3  2 3 1   1 3 2 
ordin diferit (ele fiind definite pe mulþimi diferite).
 1 2 3 4  1 2 3 4   1 2 3 4 
Sã considerãm permutãrile de gradul al 4-lea     .
 3 1 4 2 3 4 2 1  4 2 1 3 
1 2 3 4  1 2 3 4
 ,    . 9) Fie permutãrile:
 2 4 1 3  4 1 2 3
 1 2 3 4
Produsul    este permutarea  ;
 2 3 4 1
 1 2 3 4  1 2 3 4 1 2 3 4
    , iar
 2 4 1 3  4 1 2 3   3 2 4 1   1 2 3 4
 ;
 4 3 2 1
 1 2 3 4   1 2 3 4  1 2 3 4 
     .
 4 1 2 3   2 4 1 3  1 3 4 2   1 2 3 4
 .
Se observã cã        .  2 4 1 3
Calculeazã: ,    
 1 2 3 4  1 2 3 4   1 2 3 4 
 2           2 2 .
 2 4 1 3  2 4 1 3   4 3 2 1 
10) Fie permutarea  i S4,
 1 2 3 4  1 2 3 4   1 2 3 4 
3  2        1 2 3 4
 4 3 2 1  2 4 1 3   3 1 4 2    . Determinã:
 4 1 2 3
Proprietãþile înmulþirii (compunerii) permutãrilor rezultã din a)  2,  2,  2 ;
proprietãþile compunerii funcþiilor bijective. b)  3,  3,  3 .
4
 Teoremã. 11) Fie permutãrile , ,  i S3:
1) Înmulþirea permutãrilor este asociativã:
 1 2 3 1 2 3
¼, ,  i Sn , () = ()  ,     ,ºi
 2 1 3 1 3 2 
 1 2 ... n 
2) Permutarea e    , numitã permutare identicã  1 2 3
 1 2 ... n   .
de gradul n, este elementul neutru pentru înmulþirea permutãrilor:  3 1 2
¼ i Sn, e = e = . Determinã:
a)  ; () ; ( )
3) Pentru orice permutare  i Sn existã permutarea notatã
b)  ; () ;  ( )
 –1, numitã inversa permutãrii , cu –1 =  –1 = e. Ce observi?
Aratã cã 2 2  ()2 .
Observaþii.
 Compunerea permutãrilor nu este comutativã. Mai precis, 12) Fie   ,  permutãri din Sn .
oricare ar fi n U 3, existã  permutãri de gradul n cu . Aratã cã:
 0  e;   n  ( 1 ) n , n  q;   =    2 2 = (  )2;
se poate arãta cã  a  b   a  b ºi (a )b   ab , a, b  m .
 =     = 
=    =  
 Inversa unei permutãri  : A  A este chiar funcþia inversã
–1 : A  A asociatã funcþiei bijective .  1 2 3 4
13) Fie      S4 .
 4 2 3 1
 1 2 3 4 1 1 2 3 4
1) Fie     ; atunci    . Determinã p i q* astfel încât p =  –1.
 4 1 2 3  2 3 4 1
Verificare: 14) Notãm permutãrile de gradul al
3-lea cu:
 1 2 3 4  1 2 3 4   1 2 3 4 
 1    ;

 4 1 2 3  2 3 4 1   1 2 3 4  1 2 3  ,  1 2 3 ,
e   1   
1 2 3   2 3 1
 1 2 3 4  1 2 3 4   1 2 3 4 
 1     .  1 2 3 ,  1 2 3 ,
 2 3 4 1  4 1 2 3   1 2 3 4  2    3   
 3 1 2  2 1 3
Sã calculãm  2,  3,  4,  5. 1 2 3  ,  1 2 3
4  
1 3 2  5   3 2 1  .
 1 2 3 4 3  1 2 3 4 1 2 3 4     
2   ,   
4
 ,   e,
 3 4 1 2  2 3 4 1 1 2 3 4  Completeazã tabelul de mai jos,
punând în fiecare pãtrãþel pe linia i ºi
de unde  3   1 ,  5 =  , deoarece 3    e ºi
coloana j produsul  i j :
5   4    e     .
e 1 2 3 4 5
 1 2 3  1 2 3  e 3
2) Sã rezolvãm ecuaþia    .
 2 1 3  3 2 1  1
Soluþie.
2
1
 1 2 3  1 2 3  1 2 3  1 2 3   1 2 3 3 2
        
 2 1 3  2 1 3  3 2 1  2 1 3   2 3 1  4 4
5

5
 Inversiuni, semnul unei permutãri 15) Scrie toate inversiunile permutãrii
1 2 3 4
Definiþie. Fie  o permutare de grad n, n i q, n U 2 ºi  i S4 ,    .
4 3 1 2
 1 2 ... i ... j ... n  . Perechea ordonatã
 
 (1) (2) ... (i ) ... ( j ) ... (n)  16) Fie permutarea de ordinul al 7-lea,
(i, j), 1 T i < j T n se numeºte inversiune a permutãrii  dacã
1 2 3 4 5 6 7 .
(i) > (j). Notãm cu m() numãrul tuturor inversiunilor permutãrii .  
3 7 1 4 2 5 6
 1 2 ... n  Care dintre urmãtoarele perechi sunt
Observãm cã, într-o permutare     ,
 (1) (2) ... ( n)  inversiuni ale permutãrii  ?
inversiunea (i, j), i < j este o pereche de elemente din prima (1 2), (1 4), (1 6), (2 4), (3 7),
linie pentru care în linia a doua avem (i) > (j). (6 7), (2 3), (3 5).

 1< 2 3  17) Scrie toate inversiunile permutãrii

Permutarea de gradul al 3-lea,     , are inver--
 3 > 1 2
1 2 3 4 5 6 7 .
siunile (1, 2) ºi (1, 3). Perechea (2, 3) nu este inversiune a  
permutãrii , deci permutarea  are douã inversiuni (m( ) = 2). 3 7 1 4 2 5 6

Observaþii.
18) Scrie toate inversiunile permutãrilor
 Permutarea identicã e are 0 inversiuni, deci m(e) = 0.
Reciproc, dacã m() = 0, atunci  este permutarea identicã. 1 2 3 4 5
 
1 2 3 ... n  5 1 4 3 2
 Permutarea  Sn ,     cu
 n n  1 n  2 ... 1   1 2 3 4 5
(k) = n – k + 1, ¼k i {1, 2, ..., n} are numãrul maxim de  
inversiuni posibile deoarece toate perechile (i, j), i < j sunt inver-  5 4 3 2 1
n( n  1) 1 2 3 4 5
siuni pentru . Ca urmare, m()   Cn2 este numãrul 
2 .
tuturor submulþimilor de douã elemente dintr-o mulþime de n 1 3 2 4 5
elemente. Pentru orice permutare  i Sn avem 0 T m() T C 2n . Câte inversiuni au permutãrile , , ?

Definiþie. Numãrul ()  (1) m ( ) se numeºte semnul 19) Determinã numãrul inversiunilor
(signatura) permutãrii , unde  i Sn . permutãrilor ,  i S5:
Semnul unei permutãri este +1 sau –1 ºi  : Sn  {1, 1} este 1 2 3 4 5
 ;
funcþie. 5 1 4 3 2
Definiþie. Permutarea  i Sn este parã, respectiv imparã,
 1 2 3 4 5
dacã are un numãr par, respectiv impar de inversiuni, adicã  .
()  1 , respectiv ()  1 .  5 4 3 2 1

 1 2 3 4 5
Fie     . În linia a doua numãrãm de 20) Determinã semnul permutãrilor
 4 5 3 2 1
câte ori fiecare element este mai mare decât unul dintre ,  i S5:
succesorii sãi. Dupã primul element, 4, urmeazã elementele mai 1 2 3 4 5
mici 3, 2, 1 ; dupã 5 urmeazã tot trei elemente mai mici; dupã  ;
3 urmeazã douã elemente mai mici, 2 ºi 1, iar dupã 2 urmeazã 5 3 4 1 2
un singur element mai mic, 1. În concluzie, numãrul de 1 2 3 4 5
inversiuni ale acestei permutãri este m() = 3 + 3 + 2 + 1 = 9,   .
deci () = (–1)9 = –1. Permutarea  este o permutare imparã. 1 3 4 2 5
6
 1. Scrie toate inversiunile permutãrilor: 9. Fie n U 2, i, j i {1, 2, 3, ..., n}, i @ j.
 1 2 3 4 5 k , pentru k  i , k  j
a)    ; 
 4 2 5 3 1 Permutarea ij din Sn, ij (k )   j , pentru k  i
i , pentru k  j

1 2 3 4 5 se numeºte transpoziþie (se mai noteazã ºi (i j )).
b)    ;
3 1 5 2 4 Calculeazã numãrul de inversiuni ale urmãtoa-
relor transpoziþii din S6:
 1 2 3 4 5
c)    . (1 2), (2 4), (1 5), (1 6), (3 6).
 3 1 5 4 2
10. Ce transpoziþii de ordinul 4 nu se aflã în
Câte inversiuni au fiecare din permutãrile , , ? mulþimea: {(1 2); (1 3); (2 3); (2 4); (3 4)}?
Care sunt transpoziþiile de ordinul al 5-lea?
1 2 3 4
2. Fie permutarea  i S4,    . 11. Fie (i j) i Sn o transpoziþie de ordinul n.
 4 2 1 3 Aratã cã (i j)2 = e, adicã orice transpoziþie este pro-
Determinã: a)  2 ,  2,  2 ; b)  3,  3,  3 . pria sa inversã.
12. Compune permutãrile:
1 2 
3. Fie permutãrile de gradul al 2-lea: e    ºi  1 2 3 4 5 6 7
1 2  a)   ºi (1 2);
 1 2  2 4 7 6 1 5 3
  . Completeazã tabelul alã- e 
 2 1 e  1 2 3 4 5 6 7
turat, punând în fiecare pãtrãþel com- b) (1 2) ºi  ;
punerea dintre permutarea indicatã de   2 4 7 6 1 5 3
linie ºi cea indicatã de coloanã.
 1 2 3 4 5 6 7
Realizeazã un astfel de tabel pentru permutãrile c)   ºi (5 7);
de gradul al 4-lea.  2 4 7 6 1 5 3
4. Calculeazã permutãrile , , , dacã:  1 2 3 4 5 6 7
d) (5 7) ºi  .
 1 2 3 4   1 2 3 4  ,  1 2 3 4 1 2 3 4 ,  2 4 7 6 1 5 3
       Ce observi?
 2 3 1 4   3 4 2 1   2 3 1 4  3 4 2 1
 1 2 3 4 5 6 7
13. Fie    .
 1 2 3 4 1 2 3 4  1 2 3 4 .  2 4 7 6 1 5 3
 2 3 1 4   3 4 2 1    4 2 1 3 a) Calculeazã (1 2).
     
b) Calculeazã (2 4)(1 2).
5. Pentru fiecare  S3 , determinã: c) Calculeazã (3 7)(2 4)(1 2).
min{k i q* | k = e}. d) Calculeazã (4 6)(3 7)(2 4)(1 2). Ce obþii?
e) Scrie  sub forma unui produs de transpoziþii.
6. Aratã cã pentru orice   Sn , n i q* existã k 14. Demonstreazã cã orice permutare de ordinul
i q* astfel încât  k  e . n se descompune în produsul a cel mult n transpoziþii.
7. Se dau numerele reale a1 < a2 < ... < an. 15. Aratã cã orice transpoziþie este imparã.
Determinã
n
permutarea   Sn pentru care suma 16. Calculeazã permutãrile ,  i S5, dacã:
S  a a este:
k ( k )  1 3 2 3 4 5   e , 1 3 2 3 4 5    e .
k 1
a) minimã; b) maximã.
17. Aflã permutarea  Sn , în fiecare din cazurile:
8. a) Aratã cã, pentru orice permutare  i Sn ,
a) (1)  1  (2)  2  ...  (n)  n ;
(i )  ( j )
semnul permutãrii  este ()   . b) (1)  1  (2)  2  ...  ( n)  n ;
1Ti  jTn i j
(1) (2) (n)
b) ,   Sn , (  )  ( )  () . c)   ...  .
1 2 n
7
 Matrice
2. Tabel de tip matricial. Matrice, mulþimi de matrice.
Operaþii cu matrice: adunarea, înmulþirea unei matrice cu scalar
L Ma Mi J V
Tabel de tip matricial A 29 34 32 26 35
O companie de tranzacþii financiare oferã la vânzare pachete de B 20 21 25 30 19
câte 1000 de acþiuni la 4 întreprinderi, A, B, C, D. Directorul C 25 26 32 31 26
companiei alcãtuieºte tabelul alãturat, cu numãrul de pachete de acþiuni D 24 26 31 30 27
din fiecare fel vândute în fiecare zi a unei anumite sãptãmâni de lucru.
 29 34 32 26 35 
Dacã se cunosc semnificaþiile liniilor ºi coloanelor pentru acþiunile  
A, B, C, D, respectiv zilele sãptãmânii de lucru L, Ma, Mi, J, V,  20 21 25 30 19 
 25 26 32 31 26 
atunci tabelul „centralizator” se poate reduce la forma alãturatã.  
 24 26 31 30 27 
Acest tablou cu 4 linii ºi 5 coloane este o matrice formatã din 4 · 5 = 20 de numere reale. Fiecare numãr
poate fi precizat cu ajutorul a doi indici; primul indice este indicele de linie, iar al doilea este indicele de
coloanã. De exemplu, numãrul 27 se gãseºte pe linia a patra ºi coloana a cincea, se noteazã a45 ºi reprezintã
în acest caz numãrul de pachete din acþiunea D vândute vineri.
Noþiunea de matrice a intervenit în studiul sistemelor de ecuaþii liniare. Ea a fost introdusã de matema-
ticianul englez Arthur Cayley (1821-1895) în 1858. El a folosit pentru matrice notaþia aij 1TiTm . În 1913,
1TjTn
C.E. Cullis propune notaþia  aij 1TiTm , iar în 1919, la sugestia lui M. Bôcher, s-a introdus notaþia  aij 1TiTm .
1TjTn 1TjTn

Vom utiliza noþiunea de matrice, în studiul sistemelor de ecuaþii liniare.

x  3y  2z  6

De exemplu, sã considerãm urmãtorul sistem: 2 x  y  3z  4 . Toþi coeficienþii care apar în scrierea
3 x  2 y  z  4

sistemului intervin în rezolvare, atât prin valoarea lor cât ºi prin poziþia pe care o ocupã. Nu este acelaºi
lucru dacã un anumit coeficient apare în faþa unei necunoscute sau a alteia. Pentru a pune în evidenþã
mulþimea coeficienþilor, precum ºi poziþia pe care o ocupã fiecare coeficient, vom ataºa sistemului matricele
 1 3 2   1 3 2 6  6 
urmãtoare:  2 1 3  ,  2 1 3 4  ,  4  .
   
 3 2 1  3 2 1 4   4 
     
În clasele anterioare s-au rezolvat sisteme cu douã sau 1) Un magazin oferã la vânzare foarte
trei ecuaþii ºi necunoscute (m = n = 2 sau m = n = 3), multe tipuri de mãrfuri. Se poate descrie
prin metoda reducerii sau metoda substituþiei. situaþia stocurilor magazinului printr-un
x  3y  4 singur numãr, care va reprezenta valoa-
Rezolvã sistemul:  . rea totalã a mãrfii. Cum putem sã organi-
2 x  y  1
Metoda reducerii Metoda substituþiei zãm informaþia despre stoc, astfel încât
x  3y  4 sã putem ºti câte obiecte sunt de fiecare
 x  4  3y
  fel ºi cât costã fiecare obiect?
2 x  y  1 · 3  2(4  3 y )  y  1
2) Rezolvã prin metoda substituþiei ºi,
 x  3y  4 Ultima ecuaþie devine:
 apoi, prin metoda reducerii sistemele:
6 x  3 y  3 8 – 6y – y = 1
7 – 7y = 0 2 x  4 y – 3z  1
7x =7 , x=1 5 x  2 y  11 
1 + 3y = 4, 3y = 3, y = 1. y = 1, x = 4 – 3y = 4 – 3 = 1 a)  ; b) 3x  2 y  z  2 .
Obþinem x = 1, y = 1.  3x  2 y  4 7 x  y  z  2
Obþinem x = 1, y = 1. 
8
 Definiþie. 3) Se considerã sistemul
Fie S un sistem de m ecuaþii liniare cu n necunoscute: 2 x  3 y  

 a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1  x  y  2 z  e
 x  y  z  0
 a21 x1  a22 x 2 ...  a2 n xn  b2 
(S)  Scrie matricea sistemului, matricea com-
................................................. pletã a sistemului, matricea termenilor liberi
 am1 x1  am 2 x2  ...  amn xn  bm
 ºi matricea necunoscutelor. Din ce mulþimi
Numerele aij , i  1, m , j  1, n se numesc coeficienþii necunoscu- de matrice fac parte aceste matrice?
Atenþie! Atunci când o necunoscutã
telor x j , j  1, n , iar numerele bi , i  1, m se numesc termeni liberi. nu apare într-o ecuaþie, înseamnã cã ea
are coeficientul 0. De exemplu, în prima
Existã metode generale de rezolvare care conduc la operaþii
ecuaþie a acestui sistem necunoscuta z
aplicate coeficienþilor necunoscutelor ºi termenilor liberi. Aceºtia
are coeficientul 0.
pot fi „grupaþi“ în urmãtoarele matrice: 2 x  3 y  3
matricea matricea matricea 
matricea completã termenilor necunos- 3 y  1 z  1
sistemului a sistemului liberi cutelor 4) Fie sistemul  2 .
 a11 a12 ... a1n   a11 a12 ... a1n b1   b1   x1  2 z  t  2
        
 a21 a22 ... a2n  ,  a21 a22 ... a2n b2  ,  b2  ,  x2  . t  x  4
 ...........................  .................................   ...   ...  Scrie matricea sistemului, matricea com-
   a a ... a b     
 am1 am2 ... amn   m1 m2 mn m  bm   xn  pletã a sistemului, matricea termenilor liberi
ºi matricea necunoscutelor. Din ce mulþimi
de matrice fac parte aceste matrice?
Matrice, mulþimi de matrice
5) Scrie o matrice pãtraticã de ordinul
Definiþie. 5 cu elementele 0 ºi 1, astfel încât suma
Fie m, n i q* ºi fie E o mulþime de numere (q, m, Z, ³). Se elementelor pe fiecare linie ºi, respectiv,
numeºte matrice de tipul (m, n) cu elemente din E, o funcþie pe fiecare coloanã sã fie 1.
A : {1, 2, ..., m}D{1, 2, ..., n}  E; notãm A(i, j) = aij , i  1, m , j  1, n .
6) Cum poþi prezenta distanþele (în
 a11 a12 ... a1n  km) dintre reºedinþele de judeþ, atât pe
 
a a ... a2n  calea feratã cât ºi pe ºosea?
Notãm A =  21 22 , sau A  (aij )1Ti T m .
 ........................... 1T j T n 7) Scrie câte o matrice de tipul (2, 3)
 a a ... a 
 m1 m2 mn  cu elemente din mulþimea:
Mulþimea tuturor matricelor de tip (m,n) cu elementele din a) m; b) {; c) Z; d) ³.
mulþimea E se noteazã prin Mm,n(E). 8) Scrie o matrice coloanã cu patru
linii, folosind elementele 0, 1 ºi –1.
Observaþie.
Matricele sunt o generalizare a vectorilor; vectorii sunt matrice 9) Scrie o matrice linie cu cinci
cu o linie (matrice linie), sau cu o coloanã (matrice coloanã). coloane, cu elemente numere reale, în
care suma elementelor sã fie 10.
Definiþie.  a11 a12 ... a1n  10) Ordoneazã dupã incluziune mul-
 
a a ... a2 n  þimile de matrice cu m linii ºi n coloane:
Matricea pãtraticã de ordinul n, A   21 22 , este
 ........................... Mm,n(³), Mm,n(Z), Mm,n({), Mm,n(m).
 
o matrice cu n linii ºi n coloane.  an1 an 2 ... ann  11) a) Scrie o matrice pãtraticã de ordi-
Matricea linie (a11 a22 ... ann) este diagonala principalã, iar nul 3, cu elementele 1 ºi –1, în care pro-
matricea (a1n a2(n–1) ... an1) este diagonala secundarã a matricei A. dusul elementelor de pe fiecare linie,
respectiv coloanã, sã fie –1.
Mulþimea tuturor matricelor pãtratice de ordinul n cu ele-
b) Scrie diagonala principalã a acestei
mente din mulþimea E se noteazã prin Mn(E).
matrice.
9
  1 0 5 2 12) Calculeazã suma elementelor dia-
 3 7 2 8 gonalei principale a matricei de ordin 21:
Matricea A    are diagonala principalã  1 0 1 1 0 1 ... 1
 15 1 4 3
 
 5 10 
 6 9  0 1 1 0 1 1 ... 1 
 1 1 0 1 1 0 ... 0 
(–1 7 4 10) ºi diagonala secundarã (2 –2 1 –5) A .
 1 0 1 1 0 1 ... 1
Definiþie.  ... 
Transpusa unei matrice A de tip (m, n) este matricea tA de tip  
(n, m) definitã prin tA(i, j) = A(j, i), µ i  1, n , µ ji  1, m .  1 1 0 1 1 0 ... 0 
13) Care este transpusa matricei
 a11 a12 ... a1n   a11 a21 ... am1  A = (1 – i 2i) ?
   
a21 a22 ... a2 n  t a a ... am 2 
A , A   12 22 1 2 3  1 4 7 
 ..........................   ..........................    t  
14) Dacã A   4 5 6 , A   2 5 8  .
 a 
  a a ... a 
 m1 am 2 ... am n   1n 2 n mn  7 8 9 
 
 3 6 9
 
t t
Verificã relaþia: ( A)  A
2 0 
3 1  t (dacã transpunem de douã ori o matrice,
2 3 4 5 
A , A    obþinem matricea iniþialã).
 4 7   0 1 7 –3
 5 3 15) Care dintre urmãtoarele perechi
 
de matrice sunt egale?
Deci, prin transpunerea matricei A, linia i din matricea A
devine coloana i în matricea tA ºi coloana j din matricea A devine  2 1  2 i4 
a) A    , B   ;
linia j în matricea tA.  0 3 0 3 
 1
Egalitatea matricelor  
b) A  1 2 3 , B   2  ;
Definiþie.  3
 
Douã matrice de tip (m, n), A  (aij )1Ti T m ºi B  (bij )1Ti Tm , se 2 1 4 2 1 6 – 2
1T j T n 1T j T n c) A   , B   ;
numesc egale dacã aij = bij, µ i i {1, 2, ..., m}, µ j i {1, 2, ..., n}. 0 1 5 0 1 5 

2 1 4 2 1 4 0
d) A   , B   ;
 1 2 3 1 2 x 0 1 5 0 1 5 6
Fie A    ºi B   .
 5 2 1 5 y z  2 0
Matricele A ºi B sunt de acelaºi tip, (2, 3), ºi A = B dacã 2 1 4  
e) A   , B   1 1 .
 0 1 5 
ºi numai dacã x = 3, y = 2, z = 1. 4
 5 
Cum adunãm matricele?
Adunarea matricelor
16) Fie A 
FG1 1 0IJ , B  FG1  2 3IJ .
Definiþie.
Fie matricele A, B i Mm,n(³), A  (aij )1TiT m , B  ( bij )1TiTm .
H 2 3 1K H0 2 1K
1T j Tn
Suma matricelor A ºi B este matricea C  ( cij )1TiTm , cu cij = aij + bij,
1T j T n
F0 1 3IJ .
Verificã egalitatea: A  B  G
µ i i {1, ..., m}, µ j i {1, ..., n}. 1T j T n H 2 1 0K
Matricea sumã C se noteazã A + B.  1 0 1  x y x
17) Fie A    , B   y x y .
 0 1 0  
Douã matrice sunt egale dacã sunt de acelaºi tip ºi Determinã numerele x ºi y ºtiind cã
elementele corespunzãtoare sunt respectiv egale.  0 0 0
A B  .
Matricele se pot aduna numai dacã sunt de acelaºi tip.  0 0 0
10
 Un magazin are douã sucursale, M1 ºi M2, în care
 2 6 4 5 9 1 
vinde automobile de tipurile P1, P2, P3. 18) Fie A   2 , B   4 3
.
i 0 i  i 0 i 
Fie A, B matricele care reprezintã numãrul de autotu-
risme vândute în prima, respectiv a doua zi de la deschidere: a) Calculeazã A + B.
 5 3  3 4 b) Calculeazã tA + tB.
  
A   2 0 , B   3 1 
 i 
4 3 
 1 4  2 3 19) Fie A  (i i i ) ºi B   i  .
   
 i3 
Cele 2 coloane indicã vânzãrile din magazinele M1 ºi M2 , iar a) Calculeazã A + tB.  
t
cele 3 linii reprezintã vânzãrile articolelor P1, P2 , respectiv P3. b) Calculeazã A + B.
Care sunt vânzãrile din cele douã zile, la cele douã sucursale
F 2x 0 t I
20) Fie A  G 4 3y 3 J ,
M1 ºi M2, pentru produsele P1, P2, P3?
Soluþie. GH v  z 3zJK
 5 3  3 4   8 7
     
C  A  B   2 0    3 1    5 1  este matricea F 4 v 1I F 16 6 2I
B  G  x 2y u J ºi C  G 6 5J.
 1 4   2 3   3 7
      GH v 2z 2JK GH 0 3
3
J
1K
reprezentând vânzãrile din cele douã zile, la cele douã sucursale
M1 ºi M2, pentru produsele P1, P2, P3. Aflã x, y, z, u, v, t, ºtiind cã A + B = C.

Teoremã. Proprietãþile adunãrii matricelor. 21) Determinã x, y dacã:

Pentru orice matrice A, B, C i Mm,n(³): FG 0 5y IJ  FG 4x 2yIJ  FG3y 1IJ  FG 1 4xIJ
1. A + B = B + A (comutativitatea); Hx 2xK H 2y 4K H 7 3xK H y 2yK
2. (A + B) + C = A + (B + C) (asociativitatea);
3. A + Om,n = Om,n + A = A, unde Om,n este matricea nulã de tip (m, n) 22) Determinã matricea X i M2(m)
(are toate elementele 0);
4. existã matricea opusã – A Mm,n (³), A(–A)  (–A)A  Om,n . dacã:
FG 2 1 IJ  X  FG 0 1 IJ  FG 3 4IJ .
Pentru A  ( aij )1TiT m , avem – A  (  aij )1TiT m .
H 3 1K H 5 6K H 2 1K
1T j Tn 1T j Tn 23) Scrie matricele urmãtoare:
not
Definim operaþia de scãdere a douã matrice: A – B = A + (–B). not
a) O2, 3; b) O2,2  O2 ; c) O3,3  O3 ;
d) O1, 2; e) O2, 1; f) O3, 1; g) O1, 3.
Demonstreazã teorema pentru matrice de tipul (2, 3)!
Cum înmulþim o matrice cu un numãr?
Adunarea matricelor, particularizatã pentru matrice cu o
singurã linie (sau coloanã), ne conduce la adunarea vectorilor. 24) Determinã numerele x, y, z, t dacã

2
FG 1 2 IJ FG
3
z 2t 2 1
.
IJ FG IJ
Înmulþirea matricelor cu scalari Hx y K H
3 1

3 2 K H K
Extindem definiþia înmulþirii vectorilor cu scalari ºi obþinem... 25) Calculeazã 2A, 3B, 5B, –5B, A–5B,
 1 1 1   2 1 1 
Definiþie. dacã: A    ºi B   .
 2 0 2  –1 2 3 
Fie A  (aij )1TiT m  Mm,n (³ ) ºi  i ³. Produsul dintree
1T j T n 26) Calculeazã x, y i Z astfel încât
numãrul  (numit scalar) ºi matricea A este matricea
 1 i 1 i   2  i 1  3i 
B  ( bij )1TiTm , cu bij = Eaij, µ i i{1, ..., m}, µ j i{1, ..., n}. x   y i 
1T j T n  1  2i 2  3i   3  i 
Matricea B se noteazã EA sau A.
 5  i 1  7i 

 1 4  i 
11
 F1
Fie A  G
2 3
; 2A
IJ FG
2 (1) 2 2 2 3 2 4 6
 .
IJ FG IJ 27) Determinã matricele X, Y cu:
R|2X  3Y  F8 7 IJ
H4 2 1 K H
2 4 2 (2) 21 8 4 2 KH K |S GH1  6 2
5K
Se demonstreazã uºor urmãtoarea ... .
|| X  2Y  FG 3 0  1I
J
Teoremã. Proprietãþile înmulþirii cu scalari a matricelor T H 3 4  1K

Pentru orice matrice A, B i Mm,n(³), a, b i ³: Indicaþie.

1) 1EA = A 2) (a + b)A = aEA + bEA Înmulþim ecuaþia a doua cu –2 ºi o
3) a(A + B) = aEA + aEB 4) (ab)A = a(bA). adunãm la prima ecuaþie. Înlocuim
matricea Y într-o ecuaþie a sistemului ºi
obþinem matricea X.

1. Fie matricele 5. Determinã numerele reale x, y pentru care

 2 1 1 1
1 2 3  0 1 0    sin 2 x cos 2 y    
A   ; B  ; C   0 2 . avem  2  2 2 .
 1 2 3  1 0 1  1 1  tg y tgx   3 1 
   
Calculeazã:
a) A +B; 6. Determinã x, y, z numere reale astfel încât:
b) A – B – tC ; 1 1   2 1   1 0   2 0 
c) C – 2 tA. x   y  1 1  z  3 2    3 1 .
 1 0       
1 0 0 
2. Fie matricea A   0 1 0  . Calculeazã: 7. Determinã matricele X, Y i M3 ({) dacã
 
t
a) A + A;
 0 0 1
  F2 0 1 I F1 3 0 I
b) A ,  ³ ; X  3Y  G 3 0J ºi 2 X  5Y  G 2 1J .
c) x  ³ cu x  A  A t
.
GH1 1
2
J
3K
GH 3 1
0
J
1K
3. Fie A  M3, 4 (³) º i B  M4, 3 (³). Care dintre
n
F1 k k2 k3 I
urmãtoarele operaþii sunt posibile:
a) A + B ; b)A + tB ; c) tA + B ; d) tA + tB?
8. Calculeazã suma S  GH 1
k 1 2 3
J
k (k 1)K

F1 1 2 I F 1 0 1 I 9. Dacã  este o soluþie a ecuaþiei x2 + x + 1 = 0,

A  G 2 J0J ºi B  GG 0 0J . F I
n k
 2k  3k
4. a) Fie
GH 0 1
2 3K H2
1
2
J
3K
calculeazã suma:  GH 
k 1
3k
k  2k
JK
.

t t t
a) Aratã cã ( A  B )  A  B ;
b) Demonstreazã cã, pentru orice douã matrice 10. Aratã cã nu existã matrice cu 2006 linii ºi
X, Y i Mm,n (³), au loc relaþiile t ( X  Y )  t X  tY , 2007 coloane având toate elementele +1 sau –1,
t astfel încât produsul elementelor pe fiecare linie ºi
(X )   t X ,   ³ .
pe fiecare coloanã sã fie egal cu –1.

12
 3. Operaþii cu matrice: înmulþirea
Înmulþirea matricelor
Exerciþiu rezolvat.
P1 P2 P3
Pentru fabricarea produselor X ºi Y, o întreprindere utilizeazã piesele
P1, P2, P3. Tabelul alãturat reprezintã necesarul pentru fabricaþie; astfel, X 5 2 1
pentru fabricarea unei unitãþi din produsul X, sunt necesare 5 bucãþi P1, Y 2 3 2
 5 2 1
2 bucãþi P2, 1 bucatã P3. Asociem acestui tabel matricea A   .
 2 3 2
Tabelul alãturat reprezintã, pentru fiecare piesã de tipul cost cost
P1, P2, respectiv P3, în unitãþi monetare, costul de producþie ºi producþie transport
P1 10 1
10 1 
costul de transport. Asociem acestui tabel matricea B   5 3  . P2 5 3
 1 2 P3 1 2
 
Pentru fabricarea unei unitãþi din X, costul total de producþie al pieselor este 5 E 10 + 2 E 5 + 1 E 1 = 61,
iar costul total de transport este 5 E 1 + 2 E 3 + 1 E 2 = 13.
Calculeazã în mod analog costurile pentru fabricarea unei unitãþi din Y.

 5 ·10  2 · 5  1·1 5 ·1  2 · 3  1· 2 
Putem aranja calculele astfel:  
 2 ·10  3 · 5  2 ·1 2 ·1  3 · 3  2 · 2 

ºi obþinem repartiþia costului de producþie ºi a costului de transport pentru fiecare articol.

Acest exemplu ne conduce la urmãtoarea ...
Definiþie.

Fie m, n, p i q*, A  (aij )1TiT m ºi B  ( b jk )1T j T n . Produsul matricelor A ºi B (în aceastã ordine) este matricea
1T j Tn 1Tk T p
n
C  (cik )1TiTm , unde µ i i {1, ..., m}, µ k i {1, ..., p}, cik  a ij  b jk  ai1  b1k  ai 2  b2k ... ain  bnk .
1Tk T p j 1
Matricea produs C se noteazã AEB.
Sã explicitãm modul în care se înmulþesc douã matrice.
Fa11 a12 ... a1n I FG
b11 b12 ... b1 p I
J
F c c ... c I
G a a ... a JJ G b b ... b J G c c ... c JJ
11 12 1p

Fie A  G ºi C  G
21 22 2n 21 22 2p

GG ........................ JJ GG ........................ JJ
21 22 2p
,B
GG ........................ JJ , unde C = AEB.
H a a ... a K H b b ... b K
m1 m2 mn n1 n2 np H c c ... c K
m1 m2 mp
Elementele din prima linie a matricei C sunt:
c11 = a11b11 + a12b21 + ... + a1nbn1 (produsul dintre linia 1 din A ºi coloana 1 din B),
c12 = a11b12 + a12b22 + ... + a1nbn2 (produsul dintre linia 1 a matricei A ºi coloana 2 a matricei B),
...
c1p = a11b1p + a12Eb2p + ... + a1nEbnp (produsul dintre linia 1 a matricei A ºi coloana p a matricei B).
Elementele liniei a doua din C se obþin înmulþind linia 2 din A, pe rând, cu coloanele matricei B, adicã:
c21 = a21b11 + a22b21 + ... + a2nbn1, c22 = a21b12 + a22b22 + ... + a2nbn2, . . . , c2p = a21b1p + a22b2p + ... + a2nbnp.
În general, elementele din linia i a matricei C se obþin înmulþind, pe rând, linia i din A cu coloanele lui B.
13
 F 1
Fie A  G
2 3IJ  2 7 1 0 
i M2, 3(m), B   3 0 4 2  i M3, 4(m), deci A · B are sens ºi
H4 2 1 K 
 1 2 0 1


 1 2  2  3  3  1 1 7  2  0  3  2 1 (1)  2  4  3  0 1 0  2  (2)  3  (1)   7 1 9 7 

AB    
 4  2  (2)  3  1 1 4  7  (2)  0  1 2 4  (1)  (2)  4  1 0 4  0  (2)  (2)  1 (1)   3 30 12 3 

Matricea A poate fi înmulþitã cu matricea B numai Cum înmulþim matricele?

dacã numãrul de coloane ale matricei A este egal cu
numãrul de linii ale matricei B. 1) Verificã înmulþirea matricelor
1 2  0 1 2
Observaþie. urmãtoare:    
Produsul de matrice AEB este matricea obþinutã cu produsele  0 1   –1 1 0 
scalare dintre vectorii linie ai matricei A ºi fiecare vector coloanã  1  0  2  ( 1) 1 1  2  1 1 2  2  0 
din matricea B. Remarcãm astfel legãtura dintre înmulþirea  
 0  0  1  (1) 0  1  1  1 0  2  1  0 
matricelor ºi produsul scalar al vectorilor: produsul dintre vectorul
(matrice) u i M1, n (³) cu vectorul (matrice) v i Mn, 1 (³) este  2 3 2 
 
numãrul uEv i M1, 1(³) = ³.  1 1 0 

IJ , B  FG 01 I
Precizãm cã produsul scalar al vectorilor este un numãr, spre
5
deosebire de produsul vectorilor (sau matricelor) cu un scalar F2
2) Fie A  G
1 0
3J .
care este un vector (respectiv o matrice). H1 4 3K GH 2 1K
J
Teoremã. Proprietãþile înmulþirii matricelor.
Fie m, n, p, q i q*
Verificã egalitatea: A  B 
FG 2 13 IJ
1. Oricare ar fi matricele A i Mm,n(³), B i Mn,p(³), C i Mp,q(³):
H 7 10 K
(AB)C = A(BC)
(asociativitatea) 3) Înmulþeºte matricea linie
F 2I
2. Oricare ar fi matricele A de tip (m, n), B ºi C de tip (n, p): G 1J
 1 0 2 3 cu matricea coloanã G J .
A(B + C) = AB + AC GG 4 JJ
(distributivitatea înmulþirii la stânga faþã de adunare). H 3K
3. Oricare ar fi matricele A, B de tip (m, n), C de tip (n, p):
4) Înmulþeºte matricea linie
(A + B)C = AC + BC
F 1I
(distributivitatea înmulþirii la dreapta faþã de adunare). G 0J
2 1 4 3 cu matricea coloanã G J .
F1 0 ... 0I GG 2 JJ
G 0 1 ... 0JJ H 3K
4. Matricea unitate de ordinul n, I n G
GG ................ JJ
H 0 0 ... 1K
este element neutru faþã de înmulþire, adicã µ A i Mn(³) avem F 5I FG126 IJ
5) ªtiind cã A  G 1J  G J , aflã tipul
AEIn = InEA = A GH 7JK G 7 J
GH 8 JK
Atenþie! În general, A  B  B  A . Dacã AEB = BEA, spunem
matricei A ºi dã exemple de matrice A.
cã matricele A ºi B comutã între ele.

14
 Observaþii. 6) Calculeazã, dacã este posibil,
produsul matricelor A · B :
 Considerãm sistemul de ecuaþii liniare:
 0 1 1
R|a11 x  a12 y  a13 z  b1
 0 1 2
a) A    
, B   1 0 1 ;
( S ) Sa  –1 1 0   –1 1 0 
21 x  a22 y  a23 z  b2 . Fie A matricea sistemului, X matricea
|Ta 31 x  a32 y  a33 z  b3  2 1

 1 0


b) A   1 2  , B   ;
necunoscutelor ºi B matricea termenilor liberi:  0 1
 –1 1 
Fa a12 a13 I F xI Fb I  

A  Ga JJ , X  GG yJJ ºi B  GG b JJ .
11 1
 1 2 1  2 1 0
GH a 21 a22 a23
a32 a33 K H zK
2

Hb K
  
c) A   0 1 1  , B   1 1 0  .

31 3 1 0 1   0 1 1
   
Obþinem scrierea matricialã a sistemului (S): AX = B.
7) Verificã dacã A · B  B · A, pentru
F 2 3 I F1 IJ .
A  G 5 1J , B  G
Verificã rezolvarea ecuaþiei matriciale: 2 4
FG
1 0 1
X
IJ FG
1 3
.
IJ GH 7 0K
J H4 3 1K
H
1 1 2 K H
6 0 K
8) Verificã dacã AB = BA, pentru
Soluþie.
1 0 1  1 3  1 2 0 1 
Fie A   , B   . A  , B   1 1  .
1 1 2   6 0  0 1  
Numãrul de linii ale lui X este 3, egal cu numãrul de coloane 9) Verificã proprietãþile înmulþirii matri-
ale lui A, iar numãrul de coloane ale lui X este 2, egal cu numãrul 2 1 1 2  1 0
de coloane ale lui B. celor pentru A , B , C  .
3 0 2 1 –1 1
a b

Fie X   c

d  , A X 
FG
a e b f IJ
.
10) Determinã matricele X care au
FG IJ FG IJ
e f H
a  c  2e b  d  2 f K proprietatea: X 
1 2
H K H K
3 4

1 2
3 4
X.

R| a  e  1 11) Fie matricele:
Din AE X = B, rezultã S
|b  f  3 . Soluþiile sunt: A
 –1 3   3 2 1 0
, B    ºi I 2  
||a  c  2e  6  0 –1 1 1
.
 0 1
Tb  d  2 f  0 Rezolvã în M2(Z) ecuaþiile matriciale:
a =  –1; b =  + 3; c = 3 – 7; d = 3 + 3; e = ; f = , cu ,  i ³. a) AX = I2 ; b) AX = B
Deci, problema are o infinitate de soluþii de forma 12) Fie matricele:
  1   3   –1 3  33 2 
  A  ºi BB 1 1  .
X   3  7 3  3  , ,  i ³.  0 –1 1 
    Rezolvã în M2(Z) ecuaþiile matriciale:

 0 3 a) AX = XB; b) AXA = B.
 
Caz particular:  = 1,  = 0. Rezultã X   4 3  . 13) Determinã matricea X, dacã:
 1 0
   1 1 0  0 2
 0 3   X   .
Verificare: 
1 0 1    1 3  .  0 1 1 2 1
  4 3   
 1 1 2     6 0 14) Determinã matricea X, dacã:
 1 0
1 2 
  0 2 .
X  1 0    
1 1   2 1 
 
15
 Ridicarea la putere a matricelor pãtratice Cum ridicãm o matrice la o putere?
Definiþie.  1 1
Dacã A i Mn(³), A  On , definim A0 = In (matricea unitate cu n 15) Fie A    . Calculeazã:
 1 1
linii ºi n coloane) ºi Ak  A ...
  A, µ k i q*.
a) A2 = A E A ;
de k ori
b) A3.
Observãm cã Ak+p = AkEAp, µk, p i q.
F 1 4 1 I F2 0 1 I
16) Fie A  G 0 1 J , B  G1 2J .
Proprietãþi. Fie A, B i Mn(³) douã matrice care comutã între
ele: AB = BA. Relaþiile urmãtoare se demonstreazã ca relaþiile GH 2 3
2
J GH1
1K
0
1
J
1K
asemãnãtoare cu numere:
a) A iB k = B kA i , µi, k i q; Calculeazã:
b) Ak – Bk = (A – B)(Ak–1 + Ak–2 · B +... + A · B k–2 + Bk–1), µ k i q, k U 2; a) AB ºi BA ;
b) A2 – B2 ºi (A – B)(A + B).
c) Ak + Bk = (A + B)(Ak–1 – Ak–2 · B +... – A · Bk–2 + Bk–1), µ k i q, k U 3,
Ce constaþi?
k impar; k
d) ( A  B )k  C ki A k i B i , µk i q* (binomul lui Newton).  1 2
 17) Fie matricea A   .
i 0
În cele ce urmeazã vom indica câteva metode de ridicare la  0 1
putere a matricelor pãtratice de ordinul n, n i{2, 3}. a) Aratã cã µ X i M2(Z) care comutã cu
Exerciþii rezolvate.  a b
A la înmulþire este de forma X   .
1) Fie A 
FG IJ
1 0  0 a
H K
1 1
. Sã calculãm An, n i q*.
b) Calculeazã An ºi Xn, n i q*.
Soluþie. Calculãm

A2 
FG IJ FG IJ FG IJ
1 0 1 0 1 0 3
; A  A2  A 
1 0 1 0 FG IJ FG IJ FG IJ
1 0  1 1 2  1 2 3
H KH K H K

1 1 1 1

2 1 2 1 1 1

3 1
.
H KH K H K    
18) Fie A   0 1 1  , B   0 1 2  .
 0 0 1  0 0 1
Vom demonstra prin metoda inducþiei matematice cã    
 1 0  1 a b
An    , n U 2 .  
 n 0
Presupunem cã Ak 
FG IJ
1 0
ºi demonstrãm cã Ak 1
1 0FG IJ Determinã X de forma X   0 1 a 

H K
k 1 k 1 1 H
.
K 0 0 1
 
astfel încât X A = B pentru n i q fixat.
n *

Într-adevãr A  A A  G
k 1 F 1 0IJ FG1 0IJ  FG 1 0IJ , deci A este
k
H k 1K H1 1K H k 1 1K
k+1

 0 a 
19) A    . Calculeazã A , niq*.
n

de forma de mai sus. Atunci A G

F1 0IJ , µ n iq*.
n
a 0 
Hn 1K Soluþie.
F1 1 aI FG0  aIJFG0  aIJ  Fa2
0 I  a  I ;
2) Calculeazã A , n i q*, pentru A  G 0 1 1J , a i Z. A2 
Ha 0KHa 0K GH 0 J 2

GH 0 0 1JK a K
n 2
2

A3 = A2A = –a2A; A4 = A3A = –a2A2 = a4I2.

Metoda I. (Metoda ºirurilor recurente)
F
1 2 2a  1 I F 1 3 3a  3 I Demonstrãm prin inducþie matema-
2
 G0
2 J , A  G0 3 JJ . Presupunem ticã relaþia: A4n = a4nEI2.
Calculãm A 1
0 1 K
GH 0
J GH 0 1
0
3
1 K Pentru k = 1 relaþia se verificã.
Presupunem A4k = a4kEI2 ºi demonstrãm
F1 k akI cã A4(k+1) = a4(k+1)EI2 .
ºi demonstrãm prin inducþie cã A  G 0 k
k J, Avem A4(k+1) = A4kA4 = a4kI2Ea4I2 = a4(k+1)I2,
GH 0 1
0 1K
J unde ak i Z.
deci presupunerea este adevãratã.

16
 Deducem cã A n  a 4 k  I 2 pentru
F1 k  1 a  k  ak I F1 k  1 ak 1I n  4 k ; An  a 4 k  A pentru n  4 k  1 ;
k 1
 G0 JJ  GG 0 k  1J , A n   a 2( 2k 1 )  I 2 pentru n  4k  2 ;
Avem A
GH 0 1
0
k 1
1 K H0
1
0 1 K
J A n   a 2( 2k 1)  A pentru n  4k  3 .
unde ak+1 = ak + k + a, µ k U1.
20) Calculeazã An, n i q*, pentru:
Din aceastã relaþie de recurenþã deducem:
a1 = a  cos  – sin  
A  ,  i Z.
a2 = a1 + 1 + a  sin  cos  
a3 = a2 + 2 + a
.................... 21) Calculeazã An, n i q*, pentru:
ak = ak–1 + (k – 1) + a.
F1 0 a I
b
ak  a  1  2 ... ( k  1)  ( k  1)a  ka gk ( k  1) . G
A  G a 1 
a2 JJ
,aiZ;
F n( n  1) I
2 GH 0 0 1
2 JK
n
GG
1 n na 
2 JJ
Aºadar A  0 1 n .
0 0
GG 1
JJ 22) Calculeazã An, n i q*, pentru:
H K Fa 0 bI
A  G0 a  b 0J , a, b i Z.
Metoda a II-a. (Metoda binomului lui Newton) GH b J
aK
F1 0 0I F 0 1 a I 0
Scriem matricea A sub forma A  G 0 1 0J  G 0 0 1 J  I  B . F 1 1IJ .
GH 0 0 1JK GH 0 0 0JK 3
23) Calculeazã G
2001

H 1 1K
Cum I3EB = BEI3, aplicãm formula binomului lui Newton:
n F1 1 1 I
24) Fie A  GG1   JJ , unde  este
A n  ( I 3  B )n  C k k
nB . Calculãm inductiv puterile lui B: 2

F0 0 1I
k 0
GH1   JK
2

B2  G0 0 0J , B 3
GH 0 J
0 0K
 O3, B k = O3, µ k U 3. soluþie a ecuaþiei x2 + x + 1 = 0. Calcu-
leazã An, n U 1.
Atunci: A n  C n0 B 0  C 1n B  C n2 B 2 
25) Determinã X i M2 (Z) de forma
F1 0 0I F 0 n naI FG 0 0
n( n  1) I
JJ
F
GG
1 n na 
n( n  1) I
JJ  x y
 G 0 1 0J  G 0 0 n J  G 0
2 2 X   astfel încât X – 7X + 3I2 = O2.
2
.
GH 0 0 1JK GH 0 0 0 JK G 0 0 0  0 1
JJ GGn
JJ  – y x 
GH 0 0 0 0
K 1
H K  3 1 
 
 cos  sin   26) Fie matricea A   2 2 .
3) Fie matricea A    . Determinã A , n i q*.
n
 1 3
  sin  cos    
 2 2 
Soluþie. (Metoda trigonometricã)
Determinã An, n i q*, ºtiind cã
 cos 2 sin 2   cos k  sin k   1
A2   k
 . Presupunem A   ; 3  
  sin 2 cos 2    sin k  cos k    cos ºi  sin .
2 6 2 6
 cos(k  1) sin(k  1) 
arãtãm cã Ak 1   .
  sin(k  1) cos(k  1) 
17
 Într-adevãr, 27) Calculeazã An, n i q*, unde A
 cos k  cos   sin k sin  sin k cos   cos k  sin   este matricea:
Ak 1  Ak  A   
 (sin k  cos   cos k  sin ) cos k cos   sin k sin    2 2 
 cos(k  1) sin(k  1)    4 8
 . 2 2 
  sin(k  1)) cos(k  1)  a)  ; b)  ;
 2 2  1 2
 cos n sin n 
  
În concluzie, An    2 2 
, ¼n i q .
*

  sin n cos n 
 0 1  0 1
c)  ; d)  .
1 0   1 0

F 1 2 I 7. a) Fie A 
FG 1 1IJ . Determinã toate matricele
G0 1J
H 0 1K
1. Fie A  G
GG 3 J1J ºi B  FGH 02 1 1
1 0
0 IJ .
3K
X astfel încât A EX = XEA ºi aratã cã nu existã nici
2 2

H2 2K
J o matrice Y astfel încât A  Y  Y  A  G
2 2 F 1 0IJ .
a) Aratã cã t( A  B )  tB  tA .
H 0 1K
b) Aratã cã, oricare ar fi A, B i Mn(³), AB  BA  I n .
b)Aratã cã, între o matrice X de tip (m, n) ºi o matrice
Y de tip (n, m), are loc relaþia: t ( X  Y )  tY  t X .
8. Determinã matricea X, dacã:
 2 1 1 2 1 2 
 0 2 3  0 0 2
2. Fie A   1 0 1  ºi B   1 0 1 .
 
   
 1 1 0 0 1 1  a)  0 0 1   X   0 0 0  ;
     0 0 0 0 0 0
   
Calculeazã: AB, BA, AB – BA, A = AEA, B , A2 – B2.
2 2

 1 2  1 1 0 
3. Determinã matricea X care verificã ecuaþia    
b)  0 1   X   0 1 1  .
1 2   1 2 2   1 1  1 2 1
       
 0 1  X   3 0 3  .
3 1 
 
 12
 6 9  9. Rezolvã ecuaþia matricialã:
1 5a 10a   1 2   2 1  1 1
4. Fie X (a)    i M2(Z). X  X   .
 –2a 1– 4a   2 3    1 1   1 0 
a) Aratã cã  a, b  Z , X(a) · X(b) = X(a + b + ab);
b) Determinã (X(1))2 ; 10. Fie A 
FG a bIJ , a, b, c, diZ. Aratã cã:
c) Aratã cã: (X(1))n = X(2n – 1), µ n i q*. H c dK
a) A verificã ecuaþia A2 – (a + d)A + (ad – bc)I2 = O2;
5. Gãseºte toate matricele cu elemente în mulþimea b) ad = bc implicã:
 3 j r i q* cu Ak = rk–1EA, µ k i q, k U 2.
1  
  1
{0, 1}care transformã prin înmulþire matricea 2 în   . 11. Determinã X i M2(Z) care verificã relaþia:
3  2
    a) X 2 = tX; b) X 2 = I2; c) X · tX = O2.
 4
12. Fie matricele
 1 2  2 2
6. Fie matricele A   , B    ºi  cos  sin    1 3
1 2  1 1 A  ºi B   .
 – sin  cos   – 3 1 

mulþimea M = {C(x) = xA + B, x i Z*}. Aratã cã
a) C(x)EC(y) = C(y)EC(x), µ C(x), C(y) i M ; a) Calculeazã An ºi Bn, n i q*.
b) I2 i M. b) Existã n i q* astfel încât An = I2 ?
18
 12  1 1 1 n
 3 1   1 0 k
13. Aratã cã    212  . 18. a) Dacã A   0 1 1 , calculeazã A .
 
 1
 3  0 1  0 0 1
k 1

14. Calculeazã An, n i q*, unde A este matricea: F1 2 3 I

b) Fie A  G 0 4J . Determinã  A , n i q*.
n
k

 2 2
GH 0 1
0
J
1K k 1
 
 2 2  a b 0 a 
a)  2 2 ; 19. Se considerã matricea A   0 b 0 ,
   
 2 2   a 0 a  b
a, b  Z * . Calculeazã An, n i q*.
 2 2
   20. Dacã în M2(Z) avem egalitatea matricealã
 2 2 
b)  2 2 ; FG a  b a IJ FG
2
x y IJ
, aratã cã y – x, z – y, t – z

 2 2 

Ha  b a  2b K H

z t K
sunt în progresie aritmeticã.
 2 2 3 F0 1 1I
21. Fie A  G 1 0 1J . Aratã cã:
c)  ;

2 3 2
  
GH1 1 0K
J
 1 1
d)  ; a) An = an · A + bn · I3, pentru an, bn i q*;
 1 1
n 2n (1) n
b) A   ( A  I3 )   (2 I 3  A) , µn i q*.
 3 1  3 3
e) 
 1
;
3  F 7 2 7I n

22. Calculeazã G 1 14 1J , n i q*.

2 3 2  GH 7 2 7JK

f)  .

 2 2 3  F a bIJ M (³) cu a @ d ; b @ c ;
23. Fie A  G
H c dK 2

15. Calculeazã:
b @ 0; c @ 0. Fie A  G
F a b IJ , n i q.
n n n

a)
FG 6 4IJ ;
2001
6 5
b)  3 2 
2008

;
Hc d K n n

H3 2 K   Demonstreazã cã
bn c n a n  d n
  , µ n i q* .
Fa
c) G
bI
n

J , a, b i Z, n i q*.
b c ad

Hb aK  1 0 0
24. Fie A   0 2 0  ºi
 
1 0   0 0 3
16. Fie matricea A    . Dacã
1 1  N ( A)  { X  M3 (³) | XA  AX } . Aratã cã:
f : M2(Z)M2(Z), f (X) = X n + X n–1 + ... + X + I2,
a) dacã X, Y i N (A), atunci XY i N (A);
calculeazã f (A).
b) dacã X i N (A), atunci existã a, b, c i ³ astfel
17. Fie matricea A  (aij )1Ti , j T 3 , unde  a 0 0
încât X   0 b 0  ;
 (1)i  j , dacã i  j  
 0 0 c
aij   0 , dacã i  j c) dacã X i N (A) ºi X2 = O3, atunci X = O3;
. Calculeazã An .
(1)i  j C i , dacã i  j
 j d) dacã X i N (A) ºi X2007 = O3, atunci X = O3.

19
 Sisteme de ecuaþii liniare ºi determinanþi
4. Sisteme de ecuaþii liniare
 O ecuaþie liniarã cu n necunoscute, x1, x2, ..., xn Sã rezolvãm probleme folosind ecuaþii
este o ecuaþie de forma: a1x1 + a2x2 + ... + anxn = b1, liniare.
unde a1, a2, ..., an, b1 i Z.
1) Douã trenuri, primul lung de 150 m
Exemple de probleme care se pot rezolva printr-o ecuaþie iar al doilea de 250 m, trec în sens contrar
liniarã cu o necunoscutã: unul pe lângã altul, primul cu viteza de
70 km/h, iar cel de-al doilea cu viteza de
1) Într-un cuptor Siemens-Martin se topesc 20t de oþel, având 50 km/h.
un conþinut de 0,5% carbon, cu 5t de fontã având un conþinut În cât timp trec unul pe lângã altul?
de 5% carbon. Ce procent de carbon are amestecul?
2) Aceeaºi problemã, dacã cele douã
Soluþie. Fie x% conþinutul de carbon al amestecului, adicã trenuri circulã în acelaºi sens.
25x
25t de amestec conþin t carbon. Cele 20t de oþel conþin 3) Aflã ce distanþã parcurge pe ºosea
100
20  0,5 5 5 un automobil cu lungimea de 5 m care
t carbon ºi cele 5t de fontã conþin t carbon. Atunci
100 100 circulã cu viteza de 90 km/h, în timp ce
20  0,5 5  5 25x
+  , cu x = 1,4. depãºeºte un camion care circulã cu viteza
100 100 100 de 16 km/h având lungimea de 13 m.
2) Un tren lung de 250 m trece cu viteza de 50 km/h printr-un
4) Un ºlep mergând în sensul curen-
tunel lung de 200 m. Cât a durat trecerea prin tunel?
tului apei ajunge la destinaþie în 2 ore.
Soluþie. Timpul de la intrarea locomotivei în tunel pânã la Mergând contra curentului, cu aceeaºi
ieºirea ultimului vagon este de x secunde. În acest timp, ultimul încãrcare a maºinilor, parcurge aceeaºi
50000 distanþã în 3 ore. Viteza ºlepului în apã
vagon parcurge x m, adicã lungimea trenului plus
60  60 stãtãtoare este de 250 m/min. Care este
50 000
lungimea tunelului: 200  250  x , de unde x = 32,4 s. viteza curentului?
60  60
Sã recunoaºtem matricea asociatã
Forma generalã a unui sistem de ecuaþii liniare unui sistem liniar.
(sistem liniar) este:
R|
a11 x1  a12 x 2 ... a1 n x n  b1
5) Scrie matricea sistemului ºi matricea
extinsã pentru fiecare din urmãtoarele
(S) S
|a x  a x ...a x  b
21 1 22 2 2n n 2
, sisteme liniare:
||.......................................  2 x1  x2  x3  1 x  y  z  6
Ta x  a x ...a x  b
m1 1 m2 2 mn n m 
a)  x1  x3  0

; b)  x  2 y  z  0 ;
unde x1, x2, ... xn sunt necunoscutele sistemului, numerele aij , x  x  x  0 x  y  z  4
 1 2 3 
i  1, m , j  1, n sunt coeficienþii necunoscutelor ºi b1, b2, ... bm
x  y  z  0 3x1  x2  x3  1
sunt termenii liberi ai sistemului (aij ºi bi sunt numere reale (sau  
complexe) date). c) 2x  3y  5z  0 ; d)  2 x1  x3  2 ;
 x  y  2z  0 x  x  x  0
Unui sistem liniar îi asociem urmãtoarele matrice:   1 2 3
matricea matricea matricea
matricea extinsã termenilor necunos- 2 x  y  6 2 x  5 y  0
sistemului a sistemului liberi cutelor e)  ; f)  ;
x  5y  0 2 x  8 y  0
 a11 a12 ... a1n   a11 a12 ... a1n b1   b1   x1 
       
 a21 a22 ... a2n  ,  a21 a22 ... a2n b2  ,  b2  ,  x2  . x  2 y  3
.................................   ...   ...  2 y  3z  4
 ...........................  
     b   x  g)  .
 am1 am2 ... amn   am1 am2 ... amn bm   m  n 3z  4t  5
 x  3 y  5z  6t  11
Matricea extinsã se mai numeºte ºi matrice completã.
20
 Prin rezolvarea sistemului S înþelegem determinarea mulþimii Sã rezolvãm probleme folosind sisteme
soluþiilor (x1, x2, ..., xn) care verificã toate ecuaþiile sistemului (S). de ecuaþii liniare.

... de problemã care conduce la sistem liniar de 2 6) Pentru a evita îngheþarea apei în
ecuaþii cu 2 necunoscute: blocul motor ºi în sistemul de rãcire al
Un rezervor poate fi umplut cu apã de la un robinet unui automobil, se amestecã apa cu li-
de apã caldã ºi unul de apã rece. Dacã robinetul de apã caldã chidul antigel cu densitatea 1,135 g/cm3 .
este deschis 3 minute ºi cel de apã rece 1 minut, atunci în rezervor Dacã lichidul ajunge la densitatea de
vor fi 50 l. Dacã apa caldã curge un minut ºi apa rece 2 minute, 1,027 g/cm 3 , atunci se evitã îngheþul
atunci în rezervor vor fi 40 l. Câþi litri de apã curg într-un minut pânã la temperatura de –10°C.
din fiecare robinet? Câþi litri de antigel ºi câþi de apã sunt
necesari la aceastã temperaturã pentru a
Soluþie.
obþine 100 l de amestec?
Fie x l/min debitul robinetului de apã caldã ºi y l/min debitul

celui de apã rece. Obþinem sistemul

RS3x  y  50 , cu soluþia Sã rezolvãm sisteme liniare.
Tx  2y  40 2 x  3 y  5
7) Rezolvã sistemul  :
(x, y) = (12, 14); deci robinetul de apã caldã furnizeazã 12 l/min  3x  2 y  1
ºi cel de apã rece 14 l/min. a) prin metoda reducerii;
b) prin metoda substituþiei.
 Sistemul
RSa11 x1  a12 x 2  b1
se poate rezolva prin mai multe
Ta 21 x1  a22 x 2  b2 8) Rezolvã sistemul 
x  3y  5
3 x  y  5
:
metode. Sã-l rezolvãm prin metoda reducerii. a) prin metoda reducerii;
Metoda reducerii constã în eliminarea uneia dintre necunoscute, b) prin metoda substituþiei;
adunând cele douã ecuaþii înmulþite cu coeficienþi corespunzãtori: c) grafic (pe hârtie milimetricã).
R|a11 x1  a12 x 2  b1 |  a22 RS a a 11 22 x1  a12a22 x 2  a22b1 9) Rezolvã sistemele urmãtoare prin
S|a ,
T a a
.
T 21 x1  a22 x 2  b2 |  (  a12 ) 12 21 x1  a12a22 x 2   a12b2 mai multe metode:

x1 ( a11a22  a12a21 )  a22b1  a12b2 a)

RS2x  y  4 ; b)
RS2x  y  4 .
Pentru a11a22 – a12a21 @ 0, T6x  3y  12 T2 x  y  3
a22b1  a12b2 a b a b Observãm cã:
obþinem soluþiile x1  , x2  11 2 21 1 .
a11a22  a12a21 a11a22  a12a21 a) cele douã ecuaþii au coeficienþii pro-
Observãm cã la numitor se aflã o expresie pe care o notãm cu porþionali: dacã înmulþim prima ecuaþie
 = a11a22 – a12a21, care are termenii a11a22 , a12a21. Indicii acestor cu 3, obþinem a doua ecuaþie; în acest
doi termeni ne conduc la cele douã permutãri ale lui S2: caz, spunem cã sistemul este compatibil
nedeterminat (are o infinitate de soluþii);
1 2 
– permutarea   corespunde lui a11a22 mulþimea soluþiilor sistemului este:
 1 2 
S = {(x, y) | y = 4 – 2x, x, y i Z} =
= {(x, 4 – 2x) | x i Z};
 1 2
– permutarea   corespunde lui a12a21 b) expresia 2x + y nu poate lua douã
 2 1
valori diferite pentru aceeaºi pereche de
numere (x, y); ca urmare, mulþimea
Definiþie.
soluþiilor sistemului (S) este mulþimea
Determinantul unei matrice de ordinul al 2-lea,
vidã, deci sistemul este incompatibil (nu
a a  a a12 are soluþii).
A   11 12  , este numãrul  = detA = 11 = a11a22 – a12a21.
 a21 a22  a21 a22

21
 Fiecare dintre termenii determinantului , a11 a22 ºi a12 a21 , 10) Calculeazã valorile urmãtorilor
sunt obþinuþi înmulþind câte un singur element de pe fiecare determinanþi de ordinul 2:
linie ºi câte unul singur de pe fiecare coloanã din matricea A. 3 2
a) ;
4 3
Observaþie. a 0
Valoarea determinantului matricei asociate unui sistem deter- b) , a, b i Z;
b b
minã compatibilitatea sistemului (existenþa soluþiilor):
• dacã   0, atunci sistemul este compatibil determinat (are ea 0
c) , a, b i Z;
soluþie unicã); 0 eb
• dacã  = 0, atunci sistemul este incompatibil (nu are soluþii)  
sau compatibil nedeterminat (are o infinitate de soluþii). cos sin
3 3
d) ;
 Metoda lui Cramer  
 sin cos
Sistemul de douã ecuaþii liniare cu 2 necunoscute 3 3
 11 x1  a12 x2  b1
a a b a b a b a b  
 , are soluþia: x1  22 1 12 2 , x2  11 2 21 1 . cos sin
a21x1  a22 x2  b2 a11a22  a12a21 a11a22  a12a21
e)
6 6
.
 
Observãm cã la numitor avem determinantul matricei sistemului, sin cos
6 6
a11 a12 b1 a12 a11 b1
a21 a22 , iar la numãrãtor avem determinanþii b2 a22 ºi a21 b2 , 11) Pentru ce valori ale parametrului
obþinuþi din  prin înlocuirea coloanei corespunzãtoare coeficien- m i Z, sistemul liniar
þilor necunoscutei cu coloana termenilor liberi. ( m  1)x  8 y  4 m
 are o infinitate
b1 a12 a11 b1 mx  ( m  3) y  3m  1
Notãm  x1   a22b1  a12b2;  x2   a11b2  a21b1 .
b2 a22 a21 b2 de soluþii?
Indicaþie. Din condiþia ca determinan-
Metoda lui Cramer. tul matricei asociate sistemului sã fie 0,
a11 x1  a12 x2  b1 rezultã m = 1 sau m = 3. Pentru m = 3,
Dacã  @ 0, atunci soluþia sistemului liniar  4 x  8 y  12
a21 x1  a22 x2  b2 obþinem sistemul  
este (x1, x2), unde x1 
 x1
ºi x 2 
 x2
. 3 x  6 y  8
  x  2 y  3

 8 , deci sistem incompatibil,
Exerciþii rezolvate.  x  2 y  3

1) Sã rezolvãm sistemul
RS2x  y  4 . iar pentru m = 1 obþinem sistemul
T3x  y  1 2x  8y  4
x  4 y  2  x  4 y  2, având mulþimea

• Metoda reducerii.
soluþiilor {(2 – 4a, a) | a i Z}, sistem
Adunãm cele douã ecuaþii ºi obþinem x = 1. Înlocuind aceastã
compatibil nedeterminat.
valoare într-una din ecuaþii, de exemplu în prima, obþinem y = 2.
Soluþia sistemului este (1, 2). 12) Pentru ce valori ale parametrului
• Metoda substituþiei. (m  1) x  8 y  4m
m i Z, sistemul  :
Din prima ecuaþie obþinem y = 4 – 2x ºi înlocuim în a doua. mx  (m  3) y  3m  1
Obþinem x = 1, de unde rezultã y = 2. Deci obþinem (1, 2). a) are soluþie unicã? b) nu are soluþii?

• Metoda lui Cramer. 3x  17 x2  9

13) Fie sistemul  1 .
5 x1  19 x2  23
2 1 4 1  a) Calculeazã .
  2  3  5  0 ;  x   5 , x  x  1 ;
3 1 1 1  b) Calculeazã  x1 ,  x2 .
2 4  y
c) Rezolvã sistemul prin metoda lui Cramer.
y   10 , y   2 . Deci obþinem soluþia (1, 2).
3 1 
22
 2) Rezolvã ºi discutã, în funcþie de valorile parametrului real, 14) Rezolvã urmãtoarele sisteme liniare:
2 x  ay  4 3x  2 y  13
sistemul  x  y  1 , a  Z . a)  ;
 2 x  y  4
Soluþie.  4 x  3 y  1
 2 x  ay  4  2 x  ay  4 b)  ;
• Metoda reducerii.  
 x  y  1  ( 2)  2 x  2 y   2 2 x  9 y  2
(a – 2)y = 2
2 a4 x  y  0
Pentru a @ 2 obþinem
a 2 y  , x , a  Z \{2} , soluþie c)  ;
a2 a2 3x  y  0
unicã, deci sistemul este compatibil determinat.
Pentru a = 2 obþinem 0 = 2 imposibil, deci sistemul este x  y  1
d)  ;
incompatibil. 2 x  2 y  2
 y  1 x
• Metoda substituþiei. 2 x  ay  4  2 x  a(1  x )  4 x  y  1
 e)  .
a4 2 2 x  2 y  1
Pentru a @ 2 obþinem x  ºi y  soluþie unicã
a2 a2
(sistemul este compatibil determinat) iar pentru a = 2 sistemul Sã rezolvãm sisteme liniare de 3
este incompatibil. ecuaþii cu 3 necunoscute.
2 a
• Metoda lui Cramer.    2  a. 15) Rezolvã prin metoda substituþiei
1 1
sistemele liniare:
4 a 2 4
Pentru a @ 2 avem  @ 0,  x   4  a,  y   2 ºi  x1  x2  6
1 1 1 1 
a4 2 a) 2 x1  x3  3 ;
obþinem x  ,y (sistemul este compatibil 3x  2 x  x  4
a2 a2  1 2 3

determinat), iar pentru a = 2 sistemul este incompatibil.

2 x  y  z  4
 Dacã rezolvãm (prin substituþie sau reducere) sistemul liniar: b)  x  2 y  3z  12 ;
R|
a11 x1  a12 x 2  a13 x3  b1  x  2 y  2 z  12
S|a 21 x1
 a22 x 2  a23 x3  b2 , unde aij  Z (sau aij  ³), i  1, 3 ,

2 x  7 y  8 z  16
Ta
31 x1  a32 x2  a33 x3  b3 
c) 3x  5 y  3z  14 .
j  1, 3 ºi bk Z (sau bk i ³), k  1, 3 , în cazul când 3x  y  8 z  30
numitorul este nenul obþinem soluþiile: 
b1a22a33  b2a32a13  b3a12a23  b3a22a13  b2a12a33  b1a32a23
x1  16) Aratã cã:
a11a22a33  a21a32a13  a31a12a23  a31a22a13  a32a23a11  a33a21a12
a11b2 a33  a21b3a13  a31b1a23  a31b2 a13  a21b1a33  a11b3a23 1 2 3
x2 
a11a22 a33  a21a32 a13  a31a12 a23  a31a22 a13  a32 a23a11  a33a21a12 a) 3 2 1  12 ;
a11a22 b3  a21a32 b1  a12 b2 a31  a31a22 b1  a12 a21b3  a32 b2 a11 2 1 3
x3 
a11a22 a33  a21a32 a13  a31a12 a23  a31a22 a13  a32 a23a11  a33a21a12
Observãm cã la numitorul fiecãrei soluþii se aflã expresia 0 7 8
a11a22 a33  a21a32 a13  a31a12 a23  a31a22 a13  a32 a23a11  a33a21a12 . b) 9 0 10  354 ;
Definiþie. Determinantul unei matrice de ordinul al 3-lea, 3 2 0

 a11 a12 a13  a11 a12 a13 0 0 0

 
A   a21 a22 a23  , este numãrul   det A  a21 a22 a23  c) 7 2 1  0 .
a a a33  a31 a32 a33
 31 32 27 22 21
 a11a22 a33  a21a32 a13  a31a12 a23  a31a22 a13  a32 a23a11  a33a21a12 .

23
 În scrierea lui  sunt 3! = 6 termeni formaþi din câte 3 factori. În 17) Calculeazã urmãtorii determinanþi
fiecare dintre aceºti termeni se întâlneºte o singurã datã câte un de ordinul 3 folosind definiþia:
element de pe fiecare linie ºi de pe fiecare coloanã a matricei A.
1 0 1 1 1 1
Sã punem în evidenþã permutãrile pe care le putem observa
a) 1 1 0 ; b) 2 2 2 ;
în indicii unor termeni din :
0 0 1 3 3 3
 1 2 3 1 2 3 1 2 3
– permutarea   corespunde lui a11a22 a33
 1 2 3 c) 0 1 2 ; d) 2 3 4 ;
0 0 1 3 4 5
 1 2 3
– permutarea   corespunde lui a12a21 a33 2 0 0 1 1 1
 2 1 3
e) 1 2 0 ; f) 2 2 2.
1 2 3 1 3 4
 1 2 3
– permutarea   corespunde lui a13a21 a32
 3 1 2 18) Care dintre urmãtorii termeni ºi
etc. cu ce semne, apar în calculul determi-
Toþi termenii corespunzãtori unor permutãri pare au a11 a12 a13
semnul „+” în dezvoltarea determinantului , iar cei nantului a21 a22 a23 ?
corespunzãtori permutãrilor impare au semnul „–” în a31 a32 a33
dezvoltarea determinantului 
a) a11 a22 a33 ; b) a11 a21 a32 ;
Pentru calculul determinanþilor de ordinul 3 este mai comod
sã aplicãm una din urmãtoarele trei reguli de calcul: c) a21 a32 a13 ; d) a22 a31 a12 ;
e) a23 a31 a22 ; f) a41 a32 a23 ;
Teoremã. Regula lui Sarrus
g) a32 a21 a12 ; h) a33 a12 a32 ;
i) a13a21a12 .
19) Calculeazã, folosind regula lui
a12 a21a33  a11a23 a32 .
Sarrus, determinanþii:
1 0 1 1 1 1
(adunãm produsul elementelor de pe cele 3 diagonale paralele a) 1 1 0 ; b) 2 2 2 ;
0 0 1 3 3 3
cu direcþia ºi scãdem produsul elementelor situate pe cele
3 diagonale paralele cu direcþia .)
1 2 3 1 2 3
Teoremã. Regula triunghiului c) 0 1 2 ; d) 2 3 4 ;
0 0 1 3 4 5

a12 a21a33  a11a23 a32 2 0 0 2 2 1

(evidenþiem „triunghiuri“ cu vârfurile în elementele determi- e) 1 2 0 ; f) 2  2 ,  i Z;
nantului, ca în schemã. Se adunã produsele elementelor care se 1 2 3 1 2 2
aflã pe diagonala principalã ºi în vârfurile triunghiurilor ce au
o laturã paralelã cu aceasta ºi se scad produsele elementelor 1 1 1
care se aflã pe diagonala secundarã ºi în vârfurile triunghiurilor g ) x y z , x, y, z i Z.
ce au o laturã paralelã cu aceasta).
x 2 y2 z2

24
 Teoremã. Regula minorilor 20) Calculeazã urmãtorii determinanþi
(dezvoltarea determinantului dupã o linie sau coloanã) de ordinul 3 folosind regula triunghiului:
a11 a12 a13 1 0 1
a22 a23 a21 a23 a21 a22
a21 a22 a23  a11  a12  a13  a) 2 1 0 ;
a32 a33 a31 a33 a31 a32
a31 a32 a33 0 0 3
a12 a13 a11 a13 a11 a12
  a21  a22  a23  1 1 1
a32 a33 a31 a33 a31 a32
b) x y z , x, y, z i Z;
a12 a13 a11 a13 a a12
 a31  a32  a33 11  x2 y 2
z2
a22 a23 a21 a23 a21 a22
1 5 3
a22 a23 a12 a13 a12 a13
 a11  a21  a31  c) 0 1 2 ;
a32 a33 a32 a33 a22 a23
0 1 1
a21 a23 a11 a13 a11 a13
  a12  a22  a32  1 0 1
a31 a33 a31 a33 a21 a23
d) a 2 b , a, b i Z;
a21 a22 a11 a12 a a12 1 0  1
 a13  a23  a33 11
a31 a32 a31 a32 a21 a22
3 i 0
(alegem o linie i sau o coloanã ºi înmulþim fiecare element aij,
e) i 3 0 ,  i ³, i 2 = –1.
j  1,3 al acestei linii sau coloane cu determinantul de ordin
0 0 
inferior obþinut prin eliminarea liniei i ºi a coloanei j ºi cu (–1)i+j;
adunãm produsele astfel obþinute ºi obþinem valoarea
determinantului).
21) Calculeazã urmãtorii determinanþi
Cu considerentele anterioare, suntem în mãsurã sã justificãm: de ordinul 3 folosind regula minorilor:
Teoremã. Metoda lui Cramer 1 0 1
Dacã  @ 0, atunci soluþia sistemului liniar a) 2 –1 0 ;
a11 x1  a12 x2  a13 x3  b1 0 0 3
  
a21 x1  a22 x2  a23 x3  b2 este (x , x , x ): x1  x1 , x2  x2 , 1 1 1
a31 x1  a32 x2  a33 x3  b3 1 2 3   b) x  y z , x, y, z i Z;
a11 a12 a13 b1 a12 a13 x2 y 2 z 2
 x3
x3  , unde   a21 a22 a23 ,  x1  b2 a22 a23 ,
 a31 a32 a33 b3 a32 a33 –1 5 3
c) 0 1 2 ;
a11 b1 a13 a11 a12 b1 0 1 4
 x2  a21 b2 a23 ,  x3  a21 a22 b2 .
a31 b3 a33 a31 a32 b3 1 2 1
d) a 2 b , a, b i Z;
Aplicaþie. Modelul economic al lui Leontief 1 0  1
(1906 - 1999, economist american de origine rusã. Creatorul modelului
3 i 0
„input-output“ (intrãri - ieºiri; consumuri - producþie) folosit în analiza
echilibrului economic. A obþinut premiul Nobel în 1973). e) i 3 0 ,  i ³, i 2 = –1.
Considerãm o economie formatã din douã sectoare notate 1 0 0 
ºi 2. Schimburile între sectoare ºi cererile exterioare finale sunt

25
evaluate în aceeaºi unitate monetarã. Producerea unei unitãþi în 22) În circuitul electric urmãtor, se
sectorul 1 necesitã 0,1 unitãþi din sectorul 1 ºi 0,2 unitãþi din cunosc:
sectorul 2; producerea unei unitãþi în sectorul 2 necesitã 0,5
unitãþi din sectorul 1 ºi 0,25 unitãþi din sectorul 2. Sã determinãm
producþiile x 1 ºi x2 ale sectoarelor 1 ºi, respectiv, 2 pentru
realizarea echilibrului pieþei dacã cererea finalã, din afara celor
douã sectoare, este pentru sectorul 1 de 5000 de unitãþi ºi pentru
sectorul 2 de 10 000 de unitãþi.
Soluþie.
Pentru a stabili un echilibru trebuie ca în fiecare sector sã
existe egalitate între producþie ºi cerere; echilibrul se traduce prin:
E1 = 12V, E2 = 15 V, r1 = 1, r2 = 2,
 x1  0,1x1  0,2 x2  5000
 . Sistemul este echivalent cu R1 = 2, R2 = 1, R3 = 3.
 x2  0,5 x1  0,25 x2  10000 Din legile lui Kirchhoff obþinem:
0,9 x1  0, 2 x2  5000 |  30 27 x1  6 x2  150 000  E1  I1 (r1  R1 )  I 3 R3
 ,  , 
0,5x1  0,75x2  10 000 |  8 4 x1  6 x2  80 000  E2  I 2 ( r2  R2 )  I 3 R3 .
I  I  I
de unde obþinem soluþia (x1, x2).  3 1 2
Determinã intensitãþile curenþilor prin
cele 3 laturi.

1. Rezolvã ºi discutã, în funcþie de 5. Rezolvã sistemele liniare:

valorile parametrului real, urmãtoarele
 2ax  y  4  x  y  1
sisteme liniare: a)  2 , a Z ; b)  ,  Z ;
2x  y  4 2x  3y  6 3a x  ay  a  x  y  
a)  , a Z ; b)  , a Z ;
 x  ay  2 ax  y  2 m3 x  m2 y  m
c)  3 2
, m Z .
mx  y  1 2 x  ny  4 m y  m x  1
c)  , m Z ; d)  , nZ .
x  y  6 nx  2 y  6
6. Calculeazã urmãtorii determinanþi de ordin
2. Pentru ce valori ale lui a, sistemul
3 prin toate metodele cunoscute (prin regula lui
4 x  ay  3  a Sarrus, prin regula triunghiului ºi prin regula
 nu are soluþii (este incompatibil)?
(6  a) x  2 y  1  a
minorilor).
1 2 3 0 2 3 1 2 0
 x  ny  2 a) 4 5 6 ; b) 4 5 0 ; c) 4 5 6 ;
3. Fie sistemul  . Pentru ce valori
2 x  y  m 1 2 7 1 2 7 1 0 7
reale ale lui n ºi m sistemul este compatibil determinat?
1 0 0 0 2 3 i 2 3
5 x  my  10
4. Fie sistemul  . d) 4 5 6 ; e) 4 0 6 ; f) 4 2  i 6 , i 2 = –1;
x  y  p 1 2 7 1 2 0 1 2 7
Pentru ce valori reale ale lui m ºi p sistemul:
a) are o soluþie unicã; 1 2 3 1 i 1 i
b) are o infinitate de soluþii; g) a 0 6 , a, b i Z; h) x 0 2  i , x, y i ³, i2 = –1.
c) nu are soluþii? 1 b 7 0 y 1

26
 5. Determinanþi de ordinul n
Am vãzut cã oricãrei matrice pãtratice de ordinul 2, respectiv 1) Scrie matricele asociate sistemelor:
3, îi putem asocia un numãr, numit determinantul sãu.  x1  x2  x3  x4  5
În cele ce urmeazã vom defini determinantul de ordinul n, 
 x  x  2 x3  3x4  1
n U 4, în aºa fel încât noua definiþie sã fie valabilã ºi pentru n = 2 a)  1 2 ;
ºi n = 3, adicã pentru definiþiile anterioare, ºi vom arãta cum se 3x1  x2  x4  11
folosesc determinanþii în rezolvarea sistemelor de n ecuaþii liniare  x1  3x2  5 x3  7 x4  3
cu n necunoscute.
Fie sistemul de n ecuaþii liniare cu necunoscutele x1, x2, ..., xn  x1  2 x2 – 3x3  4

 a11 x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1 b)  2 x1 – x2  4 x3  8 ;
 a x  a x ...  a x  b 3 x  2 x – 5 x  8
 21 1 22 2 2n n 2  1 2 3
(S)  , unde aij  ³, i  1, n, j  1, n
.................................................  x1  3x3  x4  5
 a x1  a x2  ...  ann xn  bn 
 n1 n2   x2  2 x3  3 x4  1
c)  ;
iar bi  ³, 1T i T n . 3x1  x2  x4  11
Considerãm în continuare matricea sistemului, ºi anume  x1  3x2  5 x3  3
matricea pãtraticã de ordinul n:
 2 x1  2 x2  x3  5
 a11 a12 ... a1n  
d)  x1  x2  3x4  0 .
 
 a21 a22 ... a2 n 
A , A  Mn (³ )
 ... ... ... ...  3x1  x2  x4  10
   x  3x  7 x  0
 an1 an 2 ... ann   1 2 4

Vom forma toate produsele cu elemente aparþinând celor n

2) Considerãm urmãtoarele permutãri
linii ºi n coloane distincte, adicã produsele de forma a1i1 a2i2 ...anin , din S5 :
 1 2 ... n 
unde      Sn . Numãrul total al produselor de 1 2 3 4 5   1 2 3 4 5
 i1 i2 ... in    ;  ;
aceastã formã este n!, numãrul tuturor permutãrilor de gradul n. 1 2 3 4 5   2 3 5 4 1
La fel ca pentru determinanþii de ordinul 2 sau 3, ºi în for-
1 2 3 4 5  1 2 3 4 5
mula determinantului de ordinul n trebuie sã avem toate produ-   ;    4 1 3 2 5 ;
 1 2 4 3 5   
sele de n factori a1 (1) a2 (2) ...an ( n ) , când  parcurge toate permu-
tãrile lui Sn ; jumãtate din aceste produse vor fi cu semnul „+” ºi  1 2 3 4 5  1 2 3 4 5
jumãtate cu semnul „–”.   ;  ;
 5 2 3 1 4  2 5 3 1 4
Cu aceste observaþii, putem da urmãtoarea...
 1 2 3 4 5
Definiþie.  .
 3 1 4 2 5
Determinantul matricei pãtratice A  Mn (³) ,
Scrie termenii corespunzãtori acestor
 a11 a12 ... a1n  permutãri din calculul determinanþilor
  urmãtoarelor matrice:
a a22 ... a2 n 
A   21 este numãrul complex
 ... ... ... ... 
  1 2 3 4 5 0 1 0 0 0
 an1 an 2 ... ann   –1 –2 3 4 5  1 0 0 2 0
   
det A   ()a1(1) a2(2) ...an( n) . a11 a12 ... a1n 0 1 0 1 0 ; 0 3 0 2 0 .
Sn 5 4 3 2 1 0 0 1 3 0
a21 a22 ... a2 n 4
Determinantul matricei A se noteazã detA = .  1 2 3 5  1
 0 0 0 1 
...
an1 an 2 ... ann

27
 Numãrul detA este suma produselor ()a1(1) a2  (2) ...an ( n ) 3) Scrie toate permutãrile pare din S4.
când  parcurge mulþimea permutãrilor de ordinul n, () fiind Câte sunt?
Scrie toate permutãrile impare din S4.
semnul permutãrii  .
Câte sunt?
Observaþii.
 Pentru n = 2 ºi n = 3 obþinem determinantul de ordinul 2, 4) Calculeazã determinanþii urmãtoa-
respectiv 3, cum a fost definit anterior. relor sisteme:
 Pentru n = 1, când A = (a11) avem detA = a11.  x1  x2  x3  x4  5
 Trebuie fãcutã distincþie între o matrice pãtraticã de ordinul 
 x  x  2 x3  3x4  1
n, care este o funcþie ºi determinantul sãu, care este un numãr. a)  1 2 ;
 În formula determinantului unei matrice existã n! termeni; 3x1  x2  x4  11
n! n!  x1  3x2  5 x3  7 x4  3
termeni au semnul „+” ºi termeni au semnul „–”.
2 2
 x1  2 x2 – 3x3  4
Definiþie. Determinantul unui sistem liniar de n ecuaþii ºi n ne- 
b)  2 x1 – x2  4 x3  8 ;
3 x  2 x – 5 x  8
a11x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1 a11 a12 ... a1n  1 2 3

a21x1  a22 x 2 ...  a2n xn  b2 a21 a22 ... a2n  x1  3x3  x4  5
cunoscute (S)  este ,
................................................. ... 
  x2  2 x3  3 x4  1
a x1  a x2  ...  ann xn  bn an1 an2 ... ann c)  ;
 n1 n2 3x1  x2  x4  11
numit determinantul matricei sistemului.  x1  3x2  5 x3  3
Determinantul unui sistem liniar va interveni în stabilirea  2 x1  2 x2  x3  5
compatibilitãþii sistemului ºi în calculul soluþiilor sale. 
d)  x1  x2  3x4  0 .
În continuare vom da, fãrã demonstraþie, un procedeu prin
3x1  ex2  x4  10
care calculul unui determinant de ordinul n se reduce la calculul  x  3x  7 x  0
unui anumit numãr de determinanþi de ordinul n – 1.  1 2 4

Definiþie.  a11 a12 ... a1 j ... a1n  5) Scrie minorii elementelor de pe

  linia a treia din matricele:
 a21 a22 ... a2 j ... a2n 
 ...  1 2 3 4 5
În matricea A    minorul elementului  –1 –2 3 4 5 
 ai1 ai 2 ... aij ... ain   
 ...  A 0 1 0 1 0 ;
  5 4 3 2 1
a an2 ... anj ... ann  4
 n1  1 2 3 5 
aij , i, j i {1, 2, ..., n} este determinantul matricei de ordinul
n – 1 care se obþine din matricea A eliminând linia i ºi coloana j. 0 1 0 0 0
Minorul elementului aij se noteazã Aij .  1 0 0 2 0 .
 
Numãrul ij  (1)i  j Aij se numeºte complementul algebric B 0 3 0 2 0
al elementului aij în determinantul  = detA al matricei A. 0 0 1 3 0
1 0 0 0 1 

Teoremã.
Determinantul matricei A este numãrul 6) Calculeazã, folosind regula mino-
n n rilor:
   ( 1) k  j akj Akj   ( 1)i  l ail Ail . 1 1 1 1 1 1
k 1 l 1
a) a b c ; b) 1 1 1 .
Lãsãm ca exerciþiu sã se verifice pentru n = 2 ºi n = 3 cã a2 b2 c 2 1 1 1
numãrul  reprezintã chiar determinantul matricei A.
28
 Observaþii. 7) Scrie dezvoltãrile determinanþilor
n
urmãtoarelor matrice dupã linia a doua
    (1)k  j akj Akj reprezintã dezvoltarea determinantului
k 1 ºi dupã coloana a treia.
matricei A dupã coloana j; 1 2 3 4 5
n
il  –1 –2 3 4 5 
    (1) ail Ail reprezintã dezvoltarea determinantului  
l 1 A 0 1 0 1 0 ;
matricei A dupã linia i.
5 4 3 2 1
 Calculul unui determinant care are mai multe elemente 0 4
 1 2 3 5 
este mai simplu, deoarece în dezvoltarea determinantului nu apar
termeni care au un factor 0. Vom încerca sã transformãm 0 1 0 0 0
determinanþii pentru a obþine cât mai multe elemente 0 cu ajutorul  1 0 0 2 0 .
 
unor proprietãþi pe care le vom prezenta în cele ce urmeazã. B 0 3 0 2 0
0 0 1 3 0
Exerciþiu rezolvat. 1 0 0 ... 0 1
 0 0 0 1 
1 1 0 ... 0
Sã se calculeze determinantul de ordinul n, In  1 1 1 ... 0 . 8) Calculeazã determinantul de ordinul n
...
1 1 0 0 ... 0 0
1 1 1 ... 1
0 1 1 0 ... 0 0
Rezolvare. Dezvoltãm determinantul dupã linia 1. Obþinem 0 0 1 1 ... 0 0 .
In = 1 · In–1 – 0 + 0 ..., toate elementele de pe linia 1, cu excepþia In 
...
primului, fiind 0. Rezultã In = In–1. Prin inducþie matematicã obþinem 0 0 0 0 ... 1 1
In = I1 = 1. 1 0 0 0 ... 0 1

1. Rezolvã urmãtoarele sisteme liniare: 3. Calculeazã determinanþii:

x  2y  3z  4 x  2 y  3z  3 1 0 0 0
 
a) 2x  y  4 z  8 ; b) 2x  y  z  1 ; a 1 0 0
3x  2 y  5z  8 3x  2 y  z  5 a) , a, b, c, d, e, f i Z;
  b c 1 0
x 1  x 2  x 3  0 2 x 1  x 2  x 3  4 d e f 1
 
c)  x 1  x 2  x 3  10 ; d) 3x 1  4 x 2  2x 3  11 ; 1 x 1 1
x  x  x  2 3x  2x  4 x  11
 1 2 3  1 2 3 0 2 0 0
b) , a, b, c, x, y, z i Z;
a y b c
  x1  2 x2  2 3x1  3x2  x3  0
  a2 z b2 c2
e)  4 x1  3x2  5 x3  2 ; f)  4 x2  x3  5 .
 3x  2 x  2
 1 2
2 x  2 x  x  1
 1 2 3
1  2 3
 2 3 1
c) 2 3
, unde 4 = 1,  i ³.
2. Calculeazã determinanþii:   1 
1 2 3 2 1 0 2 1 3 1  2
2 1 2 3 2 1 1 0
a) ; b) ; 4. Calculeazã determinanþii:
3 2 1 2 1 1 1 1
2 3 2 1 0 0 1 2 1 1 0 0 0 0
1 0 0 0
0 1 1 0 0 0
1 2 3 4 a) 0 1 0 0
; b) 0 0 1 1 0 0 .
2 3 4 5 0 0 1 0
c) . 0 0 0 0 1 1
0 0 0 1
4 5 6 7 1 0 0 0 0 1
3 4 5 6
29
 6. Proprietãþile determinanþilor
În formula determinanþilor de ordinul al 2-lea, respectiv Sã calculãm valorile determinanþilor
al 3-lea, apar 2! = 2, respectiv 3! = 3 termeni. folosind proprietãþile lor.
În formula determinantului de ordinul n apar n! termeni.
Proprietãþile determinanþilor de ordinul al 2-lea ºi al 3-lea 1) Verificã egalitãþile:
7 0 1 7 3 0
(valabile ºi pentru determinanþi de ordinul n, n U 4) au rolul de 1 2 1 3
a simplifica calculul determinanþilor. a)  ; b) 3 2 0  0 2 3 .
3 4 2 4
Vom verifica aceste proprietãþi pentru o matrice de forma 0 3 0 1 0 0
 a11 a12 a13  2) Calculeazã determinanþii:
 
A   a21 a22 a23  . 1 3 2 0
a  1 1 3
 31 a32 a33  3 1 2;
1 1 1 0
. Ce observi?
I. Determinantul unei matrice este egal cu determinantul 3 2 3 0
2 1 3
matricei transpuse. 3 4 0 1
a11 a12 a13 3) Verificã dacã:
det A  a21 a22 a23  a11  a22  a33  a21  a32  a13  a31  a12  a23 
1 2 3
a31 a32 a33 a11 a21 a31 0 7
a)  0; b) 0 0 0  0 .
a31  a22  a13  a21  a12  a33  a11  a32  a23  a12 a22 a32  det tA . 0 9
9 1 7
a13 a23 a33
4) Calculeazã determinanþii:
Aceastã proprietate ne permite sã transcriem proprietãþile ob-
1 0 1 2
þinute pentru liniile unui determinant la coloanele sale (ºi reciproc). 19 0 73
3 0 5 6
II. Dacã o matrice are o linie (sau o coloanã) cu toate a) 24 0 15 ; b) .
elementele 0, atunci determinantul ei este egal cu 0. 0 0 0 0
1 0 2
a11 a12 a13 2 1 3 4
0 0 0  a11  a33  0  a32  a13  0  a12  a31  0  5) Verificã dacã:
a31 a32 a33
a31  0  a13  a12  0  a33  a11  a32  0  0 .
.
III. Dacã înmulþim toate elementele unei linii (sau coloane)
ale unei matrice cu un numãr, valoarea determinantului matricei
se înmulþeºte cu acel numãr.
a11 a12 a13 6) Verificã dacã:
a21 a22 a23  a11    a22  a33  a21    a32  a13  a31    a12  a23  1 2 1 1
a) 2  –6 ;
a31 a32 a33 7 8 7 4
a31    a22  a13  a21    a12  a33  a11    a32  a23 
  (a11  a22  a33  a21  a32  a13  a31  a12  a23  a31  a22  a13  3 6 3 1 2 1 1 1 1
b) 2 4 1  3 2 4 1  3  2 2 2 1  0 .
a11 a12 a13
1 2 1 1 2 1 1 1 1
a21  a12  a33  a11  a32  a23 )   a21 a22 a23 .
a31 a32 a33
2 0 1 2
IV. Dacã într-o matrice adunãm la elementele unei linii (respec- 2 2 1 1
tiv coloane), elementele corespunzãtoare unei alte linii (respectiv 7) Calculeazã: .
8 0 1 0
coloane) înmulþite cu un numãr, atunci valoarea determinantului ma-
tricei astfel formate este aceeaºi cu a determinantului matricei iniþiale. 2 1 1 1

30
De exemplu, adunãm la linia a 2-a, linia a 3-a înmulþitã cu  i ³. 8) Verificã dacã:
a11 a12 a13 1 2 3 2 1 2  1(–2) 3 2
Obþinem: a21  a31 a22  a32 a23  a33  a11 ( a22  a32 ) a33  3 5 9 0 3 5  3(–2) 9 0
 
a31 a32 a33 2 4 1 1 2 4  2(–2) 1 1
( a21  a31 )a32  a13  a12  a31 (a23  a33 )  a31  a13 (a22  a32 )  1 2 3 6 1 2  1(–2) 3 6
a11  a32 (a23  a33 )  a33  a12 (a21  a31 )  a11  a22  a33  a21  a32  a13 
 a12  a23  a31  a31  a22  a13  a21  a12  a33  a32  a23  a11 
.
a11 a12 a13
 a21 a22 a23  det A ,   ³ .
a31 a32 a33
9) Calculeazã determinanþii:
V. Dacã o matrice are douã linii (respectiv douã coloane)
proporþionale, atunci determinantul ei este nul. 1 2 1 1 2 2 1
a) 1 0 2 ; b) 1  0 0 2 .
a11 a12 a13 a11 a12 a13 0 0 0 2 1 0
III IV 2 1 1 0
a11 a12 a13   a11 a12 a13   a11 a12 a13  0 ,  i
a31 a32 a33 a31 a32 a33 a31 a32 a33 10) Verificã dacã este corect calculul:
³. 10 3 1 3 1 1
VI. Dacã schimbãm între ele douã linii (sau douã coloane) ale  10  3  10 0.
20 6 2 6 2 2
unei matrice pãtratice, atunci determinantul îºi schimbã semnul.
a11 a13 a12 11) Verificã dacã:
a21 a23 a22  a11  a23  a32  a21  a33  a12  a13  a22  a31  1 2 3 1 3 2
a31 a33 a32 0 1 2  0 2 1 .
a11 a12 a13
3 0 1 3 1 0
a31  a23  a12  a21  a13  a32  a11  a33  a22  – a21 a22 a23   det A .
a31 a32 a33 12) Calculeazã determinanþii:
VII. Dacã douã matrice diferã printr-o singurã linie (sau 2 1 3 1 2 3
coloanã), atunci suma determinanþilor acestor matrice este egalã a) 1 0 1 ; b) 0 1 1 ;
cu determinantul matricei care are pe linia respectivã (coloana 1 1 2 1 1 2
respectivã) suma elementelor liniilor (sau coloanelor) respec-
tive ale celor doi determinanþi. 3 32 3 1 1  2
c) ; d) .
a11 a12 a13 a11 a12
 a13
 2 27 1 2 3 1
a21 a22 a23  a21 a22 a23  13) Verificã dacã:
a31 a32 a33 a31 a32 a33
1 4 1 4 1 4
 (a11a22 a33  a21a32 a13  a31a12 a23  a31a22 a13  a21a12 a33  a32 a23a11 )  a)   ;
2 0 1 1 3 1
(a11 a22 a33  a21a32 a13
  a31a12
 a23  a31a22 a13
  a21a12 a33  a11 a32 a23 ) 
1 2 7 3 –1 –2 –7 –3
 ( a11  a11
 )a22 a33  a21a32 (a13  a13
 )  a31a23 ( a12  a12
 )
2 3 1 0 2 3 1 0
a31a22 ( a13  a13
 )  a21a33 (a12  a12
 )  a32 a23 (a11  a11
 ) b)  0.
5 4 2 0 5 4 2 0
a11  a11 a12  a12
 a13  a13 3 1 2 0 3 1 2 0
 a21 a22 a23 .
a31 a32 a33
31
 VIII. Determinantul produsului a douã matrice pãtratice (de 1 2 7
acelaºi ordin) este egal cu produsul determinanþilor acestor matrice. 14) Fie determinanþii: d1  2 3 1 ,
5 4 2
a a  b b 
Fie A   11 12  ºi B   11 12  .
 a21 a22   b21 b22  1 0 7 1 20 7
a11 a12 b11 b12 d2  2 1 1 , d3  2 3 1 1 .
  ( a11a22  a21a12 )( b11b22  b21b12 ) 
a21 a22 b21 b22 5 1 2 5 4 1 2
 a11b11a22 b22  a21b21a12 b12  a11a22 b21b12  a21a12 b11b22  Verificã prin calcul direct egalitatea
d1 + d2 = d3 .
a11b11  a12 b21 a11b12  a12 b22
 .
a21b11  a22 b21 a21b12  a22 b22  1 3 0 2
15) Fie A    ºi B   3 1  .
IX. Dacã o linie (respectiv coloanã) a unei matrice A este o 2 4  
combinaþie liniarã a celorlalte linii (respectiv coloane) ale ma-  9 5
tricei A, atunci determinantul matricei A este nul (ºi reciproc). Aratã cã A  B    ºi cã
 12 8 
Sã verificãm aceastã proprietate pentru matricea det AB  det A  det B .
 a11 a12 a13 
  16) Fie matricele:
A a21 a22 a23 , , ³ .
 a   a a12   a22 a 13  a23   1 2 3   1 1 0 
 11 21
   
A   3 0 1  B   0 1 1
; .
a11 a12 a13  1 1 1   1 1 1 
   
Avem a21 a22 a23 
Calculeazã: a) detA; b) detB;
a11   a21 a12  a22 a13   a23 c) det(AEB); d) (detA)E(detB).

a11 a12 a13 a11 a12 a13 17) Calculeazã determinantul:

  a21 a22 a23   a21 a22 a23  0 . 1 1 0 2
a11 a12 a13 a21 a22 a23 1 2 1 1
.
Demonstraþia proprietãþilor I-IX pentru determinanþi de ordin 2 1 1 1
n este un exerciþiu care presupune o bunã cunoaºtere a modului 3 1 2 4
de lucru cu simbolurile  ,  . Nu ne-am propus sã dãm aceste
demonstraþii, dar este util sã le încerci! 18) Aratã cã :

Exerciþiu rezolvat. 1 1 1
ac bc
a) a b c  ;
2x  3y  5 (2  4  3) x  (3 – 4  2) y  13 a( a  c ) b(b  c )
Sistemele (S1 )  ºi (S2 )  a2 b2 c2
3x – 2 y  2 3x – 2 y  2
sunt echivalente (au aceleaºi soluþii). 1 1 1
Soluþie. b) a b c  ( b  a)(c  a)(c  b) ;
Din proprietatea IV. rezultã 1   2 . Analog  x1   x2 ºi a2 b 2
c2
 y   y , unde  xi , i  1, 2 se obþine din i înlocuind coloana
1 2

corespunzãtoare necunoscutei x prin coloana termenilor liberi, a b c

2 2
iar  yi , i  1, 2 se obþine din  i înlocuind coloana cores- c) a b c 2  abc( b  a)(c  a)( c  b) .
punzãtoare necunoscutei y prin coloana termenilor liberi; cele a3 b3 c3
16 11
douã sisteme au aceeaºi soluþie, ,
13 13  
, adicã sunt echivalente.
32
 Aplicaþii 19) Scrie sub formã de determinant
Douã puncte distincte A(xA, yA) ºi B(xB, yB) determinã ecuaþia dreptei care trece prin punctele:
în mod unic o dreaptã AB. a) A(1, 2) ºi B(2, 3);
Dacã xA = xB, atunci dreapta verticalã AB are ecuaþia x = xA. b) O(0, 0) ºi C(1, 0);
Dacã yA = yB, atunci dreapta orizontalã AB are ecuaþia y = yA. c) O(0, 0) ºi D(0, 2);
Dacã xA @ xB ºi yA @ yB, atunci dreapta AB este oblicã ºi are d) O(0, 0) ºi E(2, –1);
y  yA x  xA y  yA e) F(–1, 2) ºi G(2, 1);
ecuaþia: y  y A  B ( x  x A ) , adicã:  .
xB  x A xB  xA yB  yA f) H(–1, –2) ºi I(3, –1).
Uneori se utilizeazã aceastã reprezentare chiar dacã un numitor Reprezintã, în fiecare caz, punctele ºi
este nul; atunci numãrãtorul respectiv trebuie egalat cu zero. dreptele obþinute într-un reper cartezian.
Evident, pentru cã A @ B, numitorii nu se pot anula simultan.
20) Care dintre urmãtoarele puncte
Propoziþie. sunt coliniare?
Ecuaþia dreptei care trece prin punctele A(xA, yA ) ºi B(xB, yB) A(1, 2), B(2, 3), O(0, 0), C(1, 0),
x y 1 D(0, 2), E(2, –1), F(–1, 2), G(2, 1),
se scrie sub forma: x A y A 1  0 . H(–1, –2), I(3, –1), J(4, –2), K(–1, 0),
x B yB 1 L(0, –3), M(0, 1).

21) Determinã  i Z astfel încât

Propoziþie.
punctele A(, 3), B(2, 4) ºi C(3, 5) sã fie
Condiþia de coliniaritate a punctelor x1 y1 1
coliniare.
M1(x1, y1), M2(x2, y2), M3(x3, y3) se scrie sub forma x2 y2 1  0 .
x3 y3 1 22) Pentru ce valori ale parametrului
real , punctele A(, 3), B(2,  + 1) ºi
În clasa a X-a am aflat cum se calculeazã distanþa C(3, 5) sunt coliniare?
de la un punct la o dreaptã.
Fie M(xM, yM) un punct din plan ºi h o dreaptã cu 23) Aratã cã, oricare ar fi valoarea para-
ecuaþia ax + by + c = 0, unde a @ 0 sau b @ 0. Distanþa metrului real , punctele A(, 3), B(2, )
ax  by M  c ºi C(3, 1) sunt necoliniare.
de la punctul M la dreapta h este d ( M , h)  M .
a2  b2
24) Fie punctele A(2, 3), B(–1, –1) ºi
Este de asemenea cunoscut faptul cã, dacã A(xA, yA) ºi B(xB, C(5, 7). Determinã:
yB) sunt douã puncte din plan, atunci distanþa dintre punctele A a) ecuaþia dreptei AB;
ºi B este d ( A , B )  ( x B  x A ) 2  ( yB  y A ) 2 . b) dacã punctele A, B, C sunt coliniare;
c) distanþa de la A la BC;
Aria unui triunghi
d) aria triunghiului ABC.
Fie punctele distincte A(xA, yA), B(xB, yB) ºi dreapta AB de
Reprezintã punctele, dreptele ºi triun-
x y 1 ghiurile într-un reper cartezian.
ecuaþie x A y A 1  0 . Dacã M(xM, yM) este un alt punct din
x B yB 1 25) Fie punctele A(2, 3), B(–1, –1),
xM yM 1 C(5, 7), D(0, 2) ºi E(1, 0).
plan ºi dacã notãm cu   x A y A 1 , atunci a) Determinã ecuaþiile tuturor dreptelor
xB yB 1 care trec prin câte douã din punctele A,
B, C, D, E.

d ( M , AB)  ºi, în consecinþã, obþinem ... b) Care dintre punctele A, B, C, D, E sunt
( xB  x A )  ( yB  yA )2
2
coliniare?
c) Formeazã toate triunghiurile cu vârfu-
Propoziþie. rile în trei dintre punctele A, B, C, D, E.
Aria triunghiului AMB cu vârfurile de coordonate A(xA, yA), Calculeazã cea mai micã ºi cea mai mare
1 arie a triunghiurilor formate.
B(xB, yB), M(xM, yM) este datã de formula: AAMB   .
2

33
 1. Aratã, cu ajutorul proprietãþilor 1 1 1
determinanþilor, cã:
3. Calculeazã determinantul   1  2 ,
2 3 4 5
1 2 
7 8 9 10
a)  0; unde  este o rãdãcinã cubicã a unitãþii (3 = 1).
2 0 0 0
1 0 0 0 4. Calculeazã determinantul

1 2 2 1 x12 x22 x32

5 2 2 4 2 x2 x3 x1 , ºtiind cã x , x , x sunt soluþiile
b)  0; x3 x1 x2 1 2 3
6 1 2 1
19 0 0 0 ecuaþiei x3 + x2 – 3x + 2 = 0.
a b c d 5. Fie x1, x2, x3 soluþiile ecuaþiei x3 + ax + b = 0,
a b x y  x12 x22 x32 
c)  8 abcd ; a, b, c, d i Z.
a b c z 
a, b i Z ºi A   x1 x2 x3  .

a b c d 1 1 1
 
1  x1 x2 x3 x4 a) Calculeazã A · tA;
x1 1  x2 x3 x4 b) Calculeazã det(A · tA);
d)  1  x1  x2  x3  x4 , c) Aratã cã x1, x2, x3 i Z dacã ºi numai dacã
x1 x2 1  x3 x4
det(A · tA) U 0.
x1 x2 x3 1  x4
x1, x2, x3, x4 i Z. 6. Rezolvã ecuaþia:
2
a x ab ac
2
ab b x bc  0 , a, b, c i Z.
2. Aplicând proprietãþile determinanþilor, calcu-
leazã punând rezultatul sub formã de produs: ac bc c2  x
1 1 1 1 7. Se considerã matricele:
a b c d x y z t 1 1 1 1 
a) , a, b, c, d i Z.  z t x y  1 1 1 1
a2 b2 c2 d2 A  ºi E    , x, y, z, t i Z.
a3 b3 c3 d3  y x t z  1 1 1 1 
 t z y x  1 1 1 1
   
a2 (a  1) 2 ( a  2) 2 a) Calculeazã detE.
b) Calculeazã det(AE).
b) b2 (b  1) 2 ( b  2) 2 , a, b, c, d i Z.
c) Calculeazã valoarea determinantului matricei A.
c2 (c  1) 2 (c  2) 2
8. Aratã cã:
a) dacã un determinant de ordin n are n2 – n + 2
x  1 x  1 x2 1
elemente egale, atunci determinantul este nul;
c) y  1 y  1 y2 1 , x, y, z i Z. b) dacã un determinant de ordin n are n2 – n + 1
z  1 z  1 z 2 1 elemente nule, atunci determinantul este nul.
9. Calculeazã determinanþii de ordinul n:
a b c 1  1 0 0 ... 0 0
1 0 0 ... 0
d) bc ca a  b , a, b, c, d i Z. 0 1  1 0 ... 0 0
0 1 0 ... 0
b2  c2 c2  a2 a2  b2 a) 0 0 1 ... 0 ; b) 0 0 1  1 ... 0 0
.
...
... 0 0 0 0 ... 1 1
0 0 0 ... 1 1 0 0 0 ... 0 1
34
 7. Rangul unei matrice. Matrice inversabilã

Rangul unei matrice Forma matricialã a unui sistem liniar.

 x1  2 x2  3x3  x4  9 1) Scrie sistemele sub formã matricialã:

–2 x  x – 3x  2 x  –4 2x1  3x2  1
 1 2 3 4
a)  ;
Sã considerãm sistemul ( S ) :  .
 x1  3x2  x4  5  x1 – x2  3
3x1  x2  6 x3  3x4  13
x1  2x2  3x3  9
Ecuaþia a treia s-a obþinut adunând primele douã ecuaþii, iar 
b) –2x1  x2 – 3x3  –4 .
ecuaþia a patra a fost obþinutã scãzând primele douã ecuaþii. 2x  3x – x  –4
Pentru a rezolva sistemul (S), ne putem ocupa numai de  1 2 3

sistemul format din primele douã ecuaþii independente (celelalte 2 1 0 0 

 
x  2x2  3x3  x4  9 2) Fie matricea A   4 1 13 22 .
ecuaþii rezultã din primele douã) (S) :  1 . 9 0 0 0 
–2x1  x2 – 3x3  2x4  –4  
Vom spune cã rangul acestui sistem este 2, pentru cã rezol- a) Calculeazã minorii de ordinul 3 ai ma-
varea lui se va reduce la rezolvarea unui sistem cu douã ecuaþii. tricei A.
 1 2 3 1 b) Calculeazã trei minori ai matricei A,
  dintre care cel puþin unul nenul.
2 1 3 2 
Considerãm matricea sistemului: A =  .
 1 3 0 1 1 2 3
 3 
1 6 3

5 4 0


3) Fie matricea  . Câþi mi-
0 2 1
Definiþie.  
Fie matricea A i Mm,n(³), m, n i q* ºi r i q*, r T min{m, n}. 7 1 3
Un determinant de ordin r, format cu elementele matricei A situate
nori are aceastã matrice? Calculeazã
la intersecþia a r linii ºi r coloane, se numeºte minor de ordinul r. minorii de ordinul 3.
De exemplu, minorul de ordinul 3 al matricei A format cu Cum calculãm rangul unei matrice?
elementele de pe liniile 1, 2, 3 ºi coloanele 2, 3, 4 este
4) Determinã rangul matricelor:
2 3 1
 1 2 3 4 5
1 3 2  0 ; minorul de ordinul 3 al matricei A format cu elemen-  
a)  1 3 6 8 2  ;
3 0 1
1 2 3  0 5 9 12 7 
 
tele de pe liniile 1, 2, 4 ºi coloanele 1, 2, 3 este 2 1 3  0 .
3 1 6 1 1 1 
 
b)  2 0 1  ;
Observãm cã toþi minorii de ordin 4 ºi 3 din A sunt nuli. Sunt  3 1 –2 
 
4 minori de ordinul 4 ºi C53 = 10 minori de ordinul 3. Gãsim
0 1
minori de ordin 2 care sunt nenuli; de exemplu,  1 2  . 
1 0

 –2 1  c) 
0
;
1
Vom afla cã numãrul de ecuaþii independente ale unui sistem  
este chiar cel mai mare ordin al unui minor nenul. 1 0 

Definiþie. 0 1 0 1
d)   ;
Matricea nulã are rangul 0. Dacã matricea A i Mm,n (³), 1 0 1 0
m, n i q* nu este nulã, existã un numãr natural r T min{m, n}, m 1 1 
r  0, astfel încât cel puþin un minor de ordinul r este nenul, iar  
toþi minorii de ordin mai mare decât r (dacã existã) sunt nuli. Acest e)  1 m 1  , m  Z ;
 1 1 m
numãr r se numeºte rangul matricei A ºi se noteazã cu rangA.  
35
 Într-o matrice oarecare A i Mm, n, cu m linii ºi n coloane, se
1 0 0 0 0
pot forma Cnr  Cmr minori de ordinul r . 0 1 0 0 0
 
1 2 3 4 9  f)  0 0 1 0 0 ;
De exemplu matricea  0 1 5 2 2  iM3,5(Z) are C32  C52  30 0 0 0 1 0
 2 0 0 3 1 1
   1 1 1 1
minori de ordinul 2 (alegem douã linii din trei în C32 moduri ºi
m 0 1 0 0
douã coloane din cinci în C52 moduri).  
0 m 1 0 0
Vom propune trei metode pentru a micºora numãrul de g)  , m Z .
1 0 m 0 0
calcule necesare determinãrii rangului unei matrice.  
I. Calculãm minorii de ordin maxim pânã când gãsim un 0 0 0 0 0 
minor nenul. Dacã nu gãsim calculãm minorii de ordin inferior.
II. Dacã matricea este nenulã alegem un element nenul, îl  1 1 0
„bordãm” pe rând cu câte o linie ºi o coloanã ºi calculãm minorii 5) Fie B   3 3 
1  . Verificã
rezultaþi pânã gãsim un minor nenul. Aplicãm procedeul de  2 1 0 

bordare asupra ultimului minor nenul gãsit, pânã când obþinem
cã toþi minorii de ordin superior, dacã existã, sunt nuli. dacã rangul matricei B este calculat
III. Transformãm matricea prin metode care nu schimbã corect.
valoarea rangului ºi care ne conduc la o matrice cu multe zerouri  1 1 0
în care putem observa uºor un minor de ordin maxim nenul.  
Soluþie. B   3 3 1  ~
Rangul unei matrice rãmâne neschimbat, dacã:  2 1 0  l2 l2 3l1
  l l  2l
• la o linie (coloanã) se adunã o altã linie (coloanã) înmulþitã 3 3 1
cu un numãr; 1 1 0  1 0 1
• liniile (coloanele) se schimbã între ele.    
 0 0 1 c  
c  0 1 0 .
Folosind aceste reguli (numite ºi transformãri elementare),  0 3 0  c32  c32  0 0 3 
o matrice poate fi adusã la o formã în care numai elementele    
aii, i  1, r , r T min{m, n} sunt nenule. Rangul matricei A este Rangul matricei B este egal cu 3.
egal cu numãrul liniilor pe care sunt elemente nenule. Aceastã 6) Calculeazã rangurile matricelor:
metodã este foarte apropiatã de algoritmul lui Gauss de rezolvare
 1 0
a sistemelor liniare. Dacã o matrice B se obþine dintr-o matrice A  1 –1 2  
a)   ; b)  –1 1  ;
prin transformãri elementare, scriem A  B.  0 1 2  2 2
Sã ilustrãm aceste metode printr-un... 1 0 1 0
 
 
1 2 3 4  
  1 1 0 0
Sã determinãm rangul matricei A   1 3 6 8  . c)  ;
0 1 1 0
 0 5 9 12   
Metoda I.  
0 0 1 1
A i M3,4(Z), deci m = 3 ºi n = 4. Cum r T min{3, 4}, minorii 1 2 3 4
de ordin maxim sunt cei de ordinul 3:  1 2 3 4 
 
1 2 3 1 2 4 1 3 4 0 1 0 1
d)  .
1  1 3 6  0 ;  2  1 3 8  0 ;  3  1 6 8  0 ; 2 0 2 0
 1 2 3 4
0 5 9 0 5 12 0 9 12  
1 2 3 4 
2 3 4
4  3 6 8  0 , în total C43  4 minori. În consecinþã, matri- 7) Determinã  i Z pentru care ma-
 1 1 1 2 
5 9 12  
cea are un rang mai mic decât 3. Investigãm minorii de ordinul 2.  1 1 1
tricea A   are rangul 2.
1 2  1 1 3 3
Deoarece    5  0 , rangul matricei este 2.  4 2 0  
1 3  
36
 Metoda II. 8) Determinã rangul matricei
În matricea A, a11 = 1 @ 0. Bordãm a11 cu o linie ºi o coloanã ºi  1 2 3 4
1 2 
1 1 1 2

obþinem minorul    5  0 ; deci rangul este cel puþin 2. A  în funcþie de p, q i Z.
1 3  p 2 q 0
Bordãm  cu încã o linie ºi o coloanã ºi obþinem pe rând minorii  0 1 1 2
 
1 2 3 1 2 4
1  1 3 6 ;  2  1 3 8 amândoi nuli. Sã verificãm dacã o matrice este
0 5 9 0 5 12 inversa altei matrice.

În concluzie, rangul matricei A este 2. 9) Scrie matricele I2, I3, I4.

Metoda III. 10) Verificã dacã B este inversa matricei
Revenim la exemplu dat. Obþinem
1 3 
1 2 3 4 1 2 3 4  1 2 3 4
 +     2 3  5 5 
A   1 3 6 8    0 5 9 12    0 5 9 12  . A, unde A    ºi B   .
 0 5 9 12   0 5 9 12  –
0 0  1 –1 1 2
     0 0    
5 5
Evident, ultima matrice are rangul 2 ºi, prin urmare, matricea A
are rangul 2. 11) Verificã dacã A–1 = B, unde
 1 11 9 
Matrice inversabilã  – 4 – 32 32 
 1 2 3  
Exprimarea matricialã a sistemelor liniare AX = B sugereazã   1 7 3 
A   –2 1 –3 ºi B   .
soluþia X = A–1B. Se pune problema determinãrii unei matrice  4 32 32 
 2 3 –1  
notate A–1, cu proprietatea A–1E A = In. Astfel, ecuaþia matricialã s-ar  
 1 –1 –5
rezolva prin analogie cu ecuaþia de gradul I, dupã cum urmeazã:  
 4 32 32 
A1  A X  B; A1 ( AX )  A1B; ( A1  A) X  A1 B ; rezultã
I n X  A1 B , cu soluþia X = A–1 B. În ce condiþii o matrice este inversabilã?
1 0 ... 0
   1 2 3
0 1 ... 0 2 3   
In   este matricea unitate de ordinul n 12) Fie A    ºi B   –2 1 –3 .
 ... ... ... ...  1 –1
     2 3 –1
0 0 ... 1   
a) Calculeazã detA ºi detB.
(matricea pãtraticã cu n linii ºi n coloane).
b) Este A inversabilã? Dar B? De ce?
Pentru orice matrice A i Mn(³), In E A = AE In = A.
13) Existã inversele matricelor urmã-
Definiþie. toare?
Fie A o matrice pãtraticã de ordin n. Matricea A este inversabilã dacã  3 1 0 
existã o matrice B pãtraticã de ordin n astfel încât AEB = BEA = In; 
a) A   2 4 1  ;

matricea B se numeºte inversa matricei A ºi se noteazã A–1.  1 1 5 
 
Observaþie.
Dacã B este inversa matricei A, atunci ºi matricea A este  2 1 0 
inversa matricei B.  
b) A   1 3 2  ;
 4 1 2
Teoremã.  
Inversa unei matrice pãtratice, dacã existã, este unicã.

37
 Demonstraþie.  1 2 3
Fie A i Mn(³) o matrice pãtraticã de ordinul n. Presupunem
c) A   0 1 2  ;
cã existã douã matrice de ordinul n, B ºi B, astfel încât:  0 0 1
AB = BA = In ºi AB  BA  I n .  
Folosind asociativitatea înmulþirii matricelor, obþinem:
2 3 4 
B  B  I n  B  ( AB )  ( B  A) B   I n  B   B  , deci B  B  .  
d) A   3 –2 3  .
Inversa matricei A se noteazã cu A–1.  5 2 –1
 
Observaþie.
Dacã matricea A este inversabilã, atunci:
• AA–1 = A–1A = In Cum gãsim inversa unei matrice?
• (A–1)–1 = A
 2 1 3 
• Ak + p = Ak · Ap, µk, p i m. 
14) Fie matricea A   1 5 4  .

• Dacã AB = AC sau BA = CA, atunci B = C.  1 2 3 
 
Aflãm care sunt matricile inversabile din urmãtoarea ... Calculeazã inversa matricei A ºi apoi veri-
Teoremã. ficã prin calcul direct relaþia A E A–1 = I3.
Matricea A este inversabilã dacã ºi numai dacã detA @ 0. Indicaþie.
2 1 –3
Cum gãsim inversa unei matrice A i Mn(³)? det A  1 5 4  –68  0 ,
• Calculãm detA. Dacã detA @ 0, atunci A este inversabilã. –1 2 –3
• Scriem matricea transpusã a matricei A, notatã tA, schim- 1
bând în matricea A liniile cu coloanele. deci A este inversabilã ºi A–1  A* .
det A
 a11 a12 a13   a11 a21 a31   2 1 –1  –23 –3 19 
 

Fie A   a21 a22
 t 
a23  . Avem A   a12 a22

a32  .
t
A   1 5 2  ºi A*   –1 –9 –11 ,
a  –3 4 –3  7 –5 9 
a
 31 a32 a33   13 a23 a33     

• Scriem matricea reciprocã a lui A, notatã A*, înlocuind  –23 –3 19 

1
–1 
fiecare element al matricei transpuse tA prin complementul sãu deci A  –  –1 –9 –11 .
68  
algebric, notat ij , i , j  1, n , obþinut astfel: ij  (–1)i  j Aij ,  7 –5 9 
1Ti T n , 1T j T n , unde A ij este minorul elementului a ij din
 1 2 3
matricea tA (determinantul obþinut din tA prin eliminarea liniei i 2 3   
ºi a coloanei j). 15) Fie A    ; B   –2 1 –3 .
 1 –1  2 3 –1
 
În exemplul anterior, complementul algebric al lui a11 din tA a) Scrie matricele transpuse: tA; tB.
a22 a32 a a b) Scrie complementele algebrice ale
este 11  (–1)11 A11 , unde A11  , deci 11  22 32 . fiecãrui element din matricele tA ºi tB.
a23 a33 a23 a33
c) Ai obþinut
Analog se calculeazã fiecare ij , 1Ti T 3, 1T j T 3 .  8 11 –9 
 –1 –3   
A*    ºi B*   –8 –7 –3  ?
 11 21 31   –1 2 
   –8 1 5 
Se obþine A*   12 22 32  , matricea reciprocã a matricei A.  
    d) Gãseºte A ºi B .
–1 –1
 13 23 33 
e) Verificã dacã AA–1 = A–1A = I2 ºi
1
• Gãsim matricea inversã a matricei A din relaþia A–1  A*, B–1B = BB–1 = I3.
det A
adicã împãrþim fiecare element al matricei A* la detA ( det A  0 ).

38
 Propoziþie. 16) Notãm d = detA.
Fie m, n i q, m U 2, n U 1. a) Aratã cã:
Fie A i Mm ,n(Z), B i Mm,n(Z), C i Mm ,n(Z), detA @ 0, detB @ 0. d 0 0
–1  
Ecuaþia AX = C are soluþia unicã X = A C i Mm ,n (Z). A  A*  A *  A   0 d 0  ;
Ecuaþia XB = C are soluþia unicã X = CB –1 i Mm ,n (Z). 0 0 d
 
Ecuaþia AXB = C are soluþia unicã X = A–1CB –1 i Mm ,n (Z). b) Verificã relaþia:
1  1 
Demonstraþie. A    A *    A *  A  I 3 , d  0 .
d  d 
În ecuaþia AX = C înmulþim ambii termeni cu A–1 în stânga.
Obþinem:
A–1 (AX) = A–1C ; (A–1A)X = A–1C ; Im X = A–1C ; X = A–1C.

Exerciþiu rezolvat. S1 S2 S3
Pentru realizarea a trei preparate farmaceutice F1, F2, F3 se folosesc
F1 20 20 10
substanþele S1, S2, S3 ce conþin elementele active A1, A2, A3. Cantitãþile de
F2 5 10 5
substanþe, respectiv de elemente active, ce intrã în preparate sunt date în tabelele
F3 10 5 10
alãturate. Sã determinãm cantitãþile de elemente active conþinute în substanþe
astfel încât compoziþia preparatelor farmaceutice sã fie respectatã. A1 A2 A3
Soluþie. F1 3 2 8/3
Fie matricele A ºi B asociate celor douã tabele. Cantitãþile de elemente F2 1 1/2 1
active Ai , i  1, 3 conþinute în substanþele Sj , j  1, 3 vor fi date de elemen- F3 2 1 1
tele matricei X obþinutã din ecuaþia AX = B. Avem det A  0 ,
 1/10 1/5 0  1/10 1/10 1/15
1   1  
A  0 2/15 1/15 , deci X  A B   0 0 1/15 . Substanþa S1 va trebui sã conþinã 1/10 unitãþi
 1/10 2/15 2/15  1/10 0 0 
  
de element activ A1, 1/10 unitãþi de element activ A2 ºi 1/15 unitãþi de element activ A3 etc.

1. Calculeazã rangurile urmãtoarelor 2. Determinã a i Z pentru care matricea A are

matrice, în funcþie de valorile parame-
rangul 2:
trilor respectivi:
 1 2 2 
 3 1 0   
a) A   3 1 a  ;
 
a) A   4 2 a  , a i Z;  3 1 1 
 
 1 1 3
 
 1 1 1 2 
 1 1 a  
a 1 1 1
  b) A   .
b) A   1 a 1  , a i Z;  1 1 3 3 
 a 1 1
   4 2 0 a 
 
1 1 1 1 3. Determinã a, b i Z astfel încât:
 
A a b c d  a 1 2 4
c) 
 a2 2 2 , a, b, c, d i Z.
b c d2   
a) A   1 b 2 3  are rangul 2;
 
 a3 b 3
c3 d 3   1 2b 2 4 
  

39
  a 1 2 4
   2 1  3 1  1 4 
b) A   1 b 2 3  are rangul 3. c)   X   ;
 1 2b 2 4   5 3  2 1  4 1 
 
4. Determinã, dacã existã, inversele urmãtoa- 2 1  3 1  1 4 
d) X     ;
relor matrice:  5 3 2 1  4 1 
 1 1  1 0  3 0
a) A    ; b) A    ; c) A   ;  2 1  3 1  1 4 
 0 1  0 1  0 3 e)   X   ;
 0 1  0 2   1 1   5 3  2 1  4 1 
d) A    ; e) A    ; f) A   ;
 1 0  2 0   1 4  2 1  3 1 1 4
f)    X  .
1 0 0  5 3 2 1 4 1
1 2  1 1
g) A   ; h) A   ; i) A   0 1 0 ;
3 4  2 2  
1 
0 0 7. Determinã valorile parametrului real a
 0 0 1  1 1 1 1 0 0  1 1 1  1 1 1
 
j) A  0 1 0 ; k) A   0 1 1 ; l) A  1 1 0 ; astfel încât matricele A = 0 1 1 ºi B   a 0 0 
 
    1 1

1 
 
0 0 1
 
 1 0 0  0 0 1    a 0 a
sã aibã acelaºi rang.
1 2 3  1 1 1 
 2 2 2 
m) A   1 2 3 ; n) A   2 2 2  .  
    8. Se considerã matricea A   4 4 4  .
1 0 0   1 2 3  6 6 6 
 
5. Determinã a i Z astfel încât fiecare din urmã- a) Calculeazã determinantul ºi rangul matricei A.
toarele matrice sã fie inversabilã, apoi determinã b) Calculeazã A2 ºi verificã identitatea I3 = (I3 – A)(I3 + A).
inversa fiecãreia: c) Aratã cã matricea I3 – A este inversabilã ºi
 2 1 0  calculeazã-i inversa.
 1 a  
a) A    ; b) B   a 1 3 ;
  1 2   1 0 2 9. Fie A, B, C i Mn(³).
  a) Dacã AB = A + B, aratã cã matricea A – In este
a 1 1 2 inversabilã ºi (A – In)–1 = B – In.
  b) Dacã AB = A + B, BC = B + C, CA = C + A, aratã cã
1 2 3 1
c) C   ; An = 2n–1A, ¼n i q*.
 a 1 1 2
 
 2 3 4 1
10. Dacã A i Mm,n(³) ºi B i Mn,p(³), aratã cã
rangAB T min{rangA, rangB}.
 1 a 1 a
 
d) D  1  a 1 a . 11. Fie A i Mm,n(³) ºi B i Mn(³), cu detB @ 0.
 a 1 a a  Aratã cã rangAB = rangA.
 
12. Fie A, B i Mn(³) cu proprietatea cã existã
6. Rezolvã urmãtoarele ecuaþii matriciale: a, b i ³* astfel încât AB = aA + bB. Aratã cã
 1 2 2 1  rangA = rangB.
a)  X  ;
 1 0   3 1 13. Dacã A, B i Mn(³) sunt matrice inversabile,
aratã cã rang(A + B) = rang(A–1 + B–1).
 3 2 1  1 2 3
   
b) X   0 1 2    2 3 1  ;
 2 1 1  3 1 2
   

40
 8. Sisteme liniare de m ecuaþii cu n necunoscute, n T 4
R|a x  a x ...a x  b
11 1 12 2 1n n 1
Sã rezolvãm sistemele liniare de 4
Fie sistemul liniar: |a x  a x ... a x  b de m ecuaþii
S|........................................
21 1 22 2 2n n 2 ecuaþii cu 4 necunoscute.

|Ta x  a x ...a x  b
m1 1 m2 2 mn n m
1) Rezolvã sistemele liniare:
2 x1  x2  x3  x4  1
cu n necunoscute, n T 4, aij i ³, i  1, m , j  1, n , bi i ³, i  1, m . 2 x  x 
 1 2 3 x4  2
Determinarea mulþimii soluþiilor sistemului liniar se face prin a)  ;
rezolvarea acestuia prin diferite metode. Indiferent de metoda 3x1  x3  x4  3
2 x1  2 x2  2 x3  5 x4  6
folositã trebuie sã precizãm tipul sistemului, adicã:
- compatibil (dacã are soluþii)  x  7 y  8 z  t  16
• determinat (dacã are soluþie unicã); 3x  5 y  3z  2t  14

• nedeterminat (dacã are o infinitate de soluþii); b)  ;
- incompatibil (dacã nu are soluþii). 3x  y  8 z  t  30
 x  4 y  9 z  2t  1
Observaþie.
Urmãtoarele proceduri aplicate unui sistem de ecuaþii liniare nu  x  y  2 z  3t  9
 2 x  y  5 z  7t  6
modificã compatibilitatea sau incompatibilitatea acestuia ºi nici 
c)  ;
eventualele soluþii: 3x  4 y  2 z  3t  0
• adunarea unei ecuaþii a sistemului la o altã ecuaþie a sistemului;  x  y  2 z  3t  3
• înmulþirea ecuaþiilor sistemului prin factori nenuli;
• schimbarea ecuaþiilor între ele.  2 x  3 y  5 z  2t   1
8 x  12 y  7 z  8t  9
Metode de rezolvare a sistemelor liniare 
d)  ;
Metoda lui Gauss permite rezolvarea sistemelor liniare de  2 x  3 y  z  2t  3
m ecuaþii cu n necunoscute. Aceastã metodã a cãpãtat o importan-  4 x  6 y  3z  4t  5
þã mai mare pentru cã se utilizeazã în programele de calculator.
Ideea acestei metode este urmãtoarea: sistemul liniar de m ecuaþii  2 x1  x2  x4  4
 x  2 x  x  3
cu n necunoscute se transformã într-un alt sistem liniar echivalent e)  1 2 3
;
în care una din necunoscute, de exemplu x1, apare într-o singurã x
 2  x3  2 x 4 3
ecuaþie. Spunem cã x1 a fost eliminat din celelalte m – 1 ecuaþii.  2 x1  2 x2  x3  2 x4  6
Prin aceeaºi metodã cele m – 1 ecuaþii, fãrã necunoscuta x1 , se
 2 x1  x2  4
transformã astfel încât o altã necunoscutã, de exemplu x2, apare  x  2 x  x  3
numai în una dintre acestea. Repetând procedeul, vom obþine: f)  1 2 3
.
a) un sistem în care ultima ecuaþie conþine numai o singurã  x 2  2 x 4  3
necunoscutã; atunci sistemul este compatibil determinat;  2 x1  2 x2  5 x3  2 x4  6
b) un sistem în care din ultima ecuaþie rezultã o necunoscutã xk
în funcþie de urmãtoarele necunoscute xk = f (xk+1, ... , xn), unde 2) Rezolvã, prin metoda lui Gauss,
k < n; atunci sistemul este compatibil nedeterminat; sistemele liniare urmãtoare:
c) un sistem în care o ecuaþie este de forma 0 = c, c i ³*;  x1  x2 – x3  x4  5
atunci sistemul este incompatibil.  x – x  2 x – 3x  1
 1 2 3 4
a)  ;
1) Sã observãm modul în care se modificã, la fiecare 3x1  x2 – x4  11
pas, elementele sistemului ºi ale matricei extinse.  x1 – 3x2  5x3 – 7 x4  –3
 x1  2 x2  3x3  4 x4  5 1 2 3 4 5  –2, –3, –4, –3 2 x  y  z  t  4
 2 x  x  2 x  3x  1   + :  x  2 y  3z  4t  12
 1

2 3 4 2 1 2 3 1 
b) 

.
3x 2 x x 2 x +
4 1
 1  2  3  3 2 1 2 1   x  2 y  2 z  2t  12
  +
4 x1  3x2  2 x3  x4  5 4 3 2 1 – 5   x  3 y  2 z  t  5
41
 Înmulþim prima ecuaþie, pe rând, cu (–2), (–3), respectiv
(–4) ºi o adunãm cu a doua, a treia, respectiv a patra. Împãrþim
a doua ecuaþie obþinutã la –3. Obþinem: 3) Verificã rezolvarea sistemului
 x1  2 x2  3x3  4 x4  5 1 2 3 4 5   x1  2 x2  3x3  4 x4  5
   2 x  x  2 x  3x  1
4 5 4 5 8 
3  4, 5,  3 liniar  1 2 3 4
 x2  x3  x4  3 0 1 .
 3 3  3 3  + 3
 1x  2 x 2  x 3  2 x 4 1
  4 x2  8x3  10 x4  14  0 4 8 10 14  : 4 x1  3x2  2 x3  x4  5
   +
 0 5 10 15 25
  5x2  10x3  15x4  25   Soluþie.
1 2 3 4
 x1  2x2  3x3  4 x4  5 1 2 3 5 4
   2 1 2 3
4 5 0 4 5   20 . Cum   0,
 x2  x3  x4  3 1 3  3 2 1 2
 3 3  3 3 
  4 3 2 1
 5 3 5 3  10 5
 x3  x4  0 0 1  ,  x1  x2
 4 4  4 4  3 2 sistemul este Cramer ºi x1  , x2  ,
 
 10 20  10 20  +
 x3  x4  10 0 0   10  :  x3  x4
 3 3  3 3  x3  , , unde  x1  40 ,
x4 
 
 x1  2 x 2  3x 3  4 x4  5  x2  40 ,  x3  60 ,  x 4  60 .
1 2 3 4 5
   Deci x1 = – 2, x2 = 2, x3 = – 3, x4 = 3, iar
4 5 4 5
 x2  x3  x4  3 0 1 3
 3 3  3 3  Soluþia sistemului este: (–2, 2, –3, 3).

 5 3  5 3
x3  x4  0 0 1 
 4 4  4 4 4) Verificã dacã sistemul liniar:

 x4  3 0 0
 0 1 3 
R|
2x  3y  4 z  11
Înlocuim x4 în ecuaþia a treia, x3 ºi x4 în ecuaþia a doua ºi x2, x3 ºi x4 S|3x  2y  3z  1 este rezolvat corect.
în prima ecuaþie. Obþinem soluþia: x1 = –2; x2 = 2; x3 = –3; x4 = 3, T5x  2y  z  11
adicã soluþia (–2, 2, –3, 3). Soluþie.
R|x  x  x  x
1 2 3 4 1 2 3 4
2) Sã rezolvãm sistemul liniar: S x  x  x  2 .  3 2 3  110  0 , deci sistemul
|Tx  x  0
1

2
2

3
3
5 2 1
Soluþie. este compatibil determinat (are soluþie
Scãzând prima ecuaþie din a doua ºi împãrþind la (–2) obþinem unicã)
11 3 4
x
x  1 2 3  220 , deci x   2;
sistemul echivalent . F i e 
11 2 1

2 11 4
y
y  3 1 3  110 , deci y   1;
 x1  1  t 
 1 1 5  11  1
 x2   t

x4  t ,  2 2 ; S   1  t, 1  1 t,  1  1 t , t  | t  ³ 
  ; 2 3 11
 x3   1  1 t  2 2 2 2   
 2 2 z  3  2 1  330 , deci z  z  3.

 x4  t 5 2  11
(sistem compatibil nedeterminat). Mulþimea soluþiilor este S = {(–2, 1, 3)}.

42
 R|x  x  x  6
1 2 3
Sã rezolvãm sisteme liniare
3) Sã rezolvãm sistemul liniar: S
|2 x  x  x  1 .
1 2 3

||4x  x  2x  8
1 2 3
5) Rezolvã sistemele liniare:
T x  x  2 x  7
1 2 3  x1  x3 2

Soluþie. R|x  x  x  6
1 2 3


a) 
x2  x4  2
;
Sistemul este echivalent cu: S
|  x  3x  11
2 3  x1  x2  x3  x4  4
|| 13x  39 3
 x1  x2  x3  x4  0

T 00  x1  x2  x3  x4  10

cu soluþia unicã x3 = 3, x2 = 2 ºi x1 = 1, adicã S = {(1, 2, 3)} b)  x1  x2 3 ;
(sistem compatibil determinat).  x3  x4  7

4) Modificãm numai ultima ecuaþie a sistemului liniar ante-  x1  x2  x3  x4  2

 x1  x2  x3  6 c)  x1  x2  x3  1 ;
x  x  0
2 x  x  x3  1  1
rior ºi rezolvãm sistemul liniar obþinut:  1 2 . 2

4 x1  x2  2 x3  8 specificând, pentru fiecare sistem, dacã

 x1  x2  2 x3  8 este compatibil determinat, compatibil
Soluþie.
 x1  x2  x3  6 nedeterminat sau incompatibil.
  x2  3x3  11 6) Rezolvã sistemele liniare:
Sistemul este echivalent cu:  .
13x3  39
  x1  x2  x3  1
 1 0 
a)   x1  2 x2  x3  0 ;
Sub aceastã formã, este evident cã sistemul este incompatibil. 2 x  x  x  2
 1 2 3
Observaþii.
• Dacã a11 = 0, putem schimba între ele douã ecuaþii astfel  x1  x2  x3  x4  2
încât coeficientul lui x1 sã fie diferit de zero. În mod analog 
b)  2 x1  x2  x3  x4  3 ;
procedãm cu coeficienþii fiecãrei necunoscute, dacã este cazul.  x  x  x  3x  0
 1 2 3 4
• Metoda lui Gauss (de eliminare succesivã) se poate aplica
la rezolvarea sistemelor de ecuaþii liniare, la calculul determi-
nanþilor, dar ºi la calcularea inversei unei matrice .
R|x  x  x  6
1 2 3

• Rezolvarea unui sistem liniar de 4 ecuaþii cu 4 necunoscute prin c) S

|2 x  x  x  0 .
1 2 3

metoda reducerii succesive a necunoscutelor se scrie, în general, cu ||4x  x  2x  8

1 2 3

ajutorul unor formule algebrice lungi (de câte 24 de termeni). Putem T  x  x  2x  7

1 2 3
scrie mai simplu soluþiile sistemului cu determinanþi de ordin 4.
•  valoarea determinantului unui sistem, determinã compa- 7) Rezolvã sistemele liniare:
tibilitatea sistemului (existenþa soluþiilor), astfel: R| x  4x  2
3 4

a) S x  2x  4 x  3x  4 ;
• dacã   0, sistemul este compatibil determinat (adicã
are o soluþie unicã);
• dacã  = 0, sistemul poate fi incompatibil (nu are soluþii)
|T3x  6x  8x  5x  0
1

1
2

2
3

3
4

sau compatibil nedeterminat (are o infinitate de soluþii). 28 x  56 y  56 z  0


 Metoda lui Cramer permite rezolvarea sistemelor liniare b) 39 x  78 y  78 z  0 ;
40 x  80 y  80 z  0
de n ecuaþii cu n necunoscute având determinantul asociat 
matricei sistemului nenul.  28 x  56 y  56 z  28
Soluþiile unui astfel de sistem liniar au la numitor dezvoltarea 
c) 39 x  78 y  78 z  39 ;
determinantului asociat matricei sistemului.  40 x  80 y  80 z  40
La numãrãtorul soluþiilor vom avea dezvoltarea determi- 
nanþilor obþinuþi din  prin înlocuirea coloanei corespunzãtoare
43
coeficienþilor necunoscutei cu coloana termenilor liberi: 17 x  17 y  34 z  0
b1 a12 ... a1n a11 b1 ... a1n 
d) 2 x  y  z  0 ;
b2 a22 ... a2 n a21 b2 ... a2 n 4 x  2 y  2 z  0
 x1    
... ... ... ... ; x2 ... ... ... ... ; ...
bn an 2 ... ann an1 bn ... ann 17 x  17 y  34 z  34

e)  2 x  y  z  1 .
Teoremã. Metoda lui Cramer 3x  z  1

a11x1  a12 x2  ...  a1n xn  b1
a x  a x ...  a x  b 8) Rezolvã urmãtoarele sisteme prin
 21 1 22 2 2n n 2 metoda matricialã:
Dacã sistemul  are determinantul
.................................................
  2 x  3 x2  1
a x1  a x2  ...  ann xn  bn a)  1 ;
 n1 n2 x x  x1 – x2  3
 nenul, atunci soluþia sa este (x1, x2, ..., xn), unde x1  1 , x2  2 ,....,
x  
xn  n , unde  xi , i  1, n este determinantul obþinut din  prin  x1  2 x2  3x3  9
 
înlocuirea coloanei corespunzãtoare coeficienþilor necunoscutei b)  –2 x1  x2 – 3x3  –4 ;
 2 x  3x – x  –4
xi , i  1, n cu coloana termenilor liberi.  1 2 3

2 x  3 y  4 z  11
Pentru n = 4 soluþia sistemului este (x1, x2, x3, x4), unde 
x x x x c) 3x – 2 y  3z  1 ;
x1  1 , x2  2 , x3  3 , x4  4 . 5 x  2 y – z  –11
    
Un sistem liniar care poate fi rezolvat prin metoda lui Cramer,
 x2  3x3  1
adicã numãrul de ecuaþii este egal cu numãrul de necunoscute 
ºi are determinantul nenul, se numeºte sistem Cramer. d)  x1  2 x3  1 ;
3 x  2 x 7
 1 2
 Metoda matricialã permite rezolvarea sistemelor de n
ecuaþii cu n necunoscute având determinantul nenul.
2 x  y 4
Un astfel de sistem liniar de n ecuaþii cu n necunoscute (n T 4 
în cazurile studiate) poate fi exprimat matricial astfel: AX = B, e)  x  2 y  z  1 .
 2y  z  0
unde A este matricea coeficienþilor necunoscutelor (de ordinul n), 
X este matricea necunoscutelor (matrice coloanã) ºi B este
matricea termenilor liberi (matrice coloanã). În cazul A i Mn(³),
dacã matricea A este inversabilã (adicã detA @ 0), înmulþim la Sã rezolvãm sisteme liniare.
stânga ecuaþia AX = B cu A–1 ºi obþinem A–1(AX) = A–1B, adicã (A–  x1  2 x2  3x3  4 x4  5
1
A)X = A–1B, deci X = A–1B. Matricea X verificã ecuaþia datã: A · 
9) Fie  – x1  3x2  6 x3  8 x4  2 .
(A–1 · B) = (A · A–1) · B = In · B = B. Ea este unicã (într-adevãr, 5x  9 x  12 x  7
dacã ar mai exista o matrice X1 care sã verifice ecuaþia datã, am  2 3 4

obþine A · X1 = B, de unde A–1 · | A · X = A · X1 ⇒ X = X1. a) Calculeazã rangul sistemului.

b) Alegem determinantul principal
1 2
2x  y – 3z  11 p   5 . Care sunt necunoscutele
Rezolvãm sistemul x  5 y  4z  –1 prin metoda matricialã. –1 3
– x  2 y – 3z  6 principale ºi necunoscutele secundare? Dar
 ecuaþiile principale ºi cele secundare?
Scrierea matricialã a sistemului este AX = B, unde c) Câþi determinanþi caracteristici sunt?
 2 1 –3  11   x d) Este sistemul compatibil? Dacã da,
      rezolvã-l!
A   1 5 4  ; B   –1 ; X   y  .
 –1 2 –3 6  z
     

44
 Deoarece detA = –68, rezultã cã A este inversabilã; obþinem 10) Pentru ce valori ale parametrului
 23 3 19   mx  y  z  1
 68 68  68  
real m, sistemul  x  my  z  2 admite
  2
 1 9 11     x  y  mz  4
1
A  ºi X = A B   1  .
–1
soluþie unicã? 
68 68 68 
   2 
7 5 9  
   11) Determinã m i Z pentru care

 68 68 68  x  y  m  1
Soluþia sistemului este S = {(2, 1, –2)} (sistem determinat). 
sistemul  x  2 y  z  m este incompatibil.
 Metoda bazatã pe teorema Kronecker-Capelli ºi teorema m  y  z  0

lui Rouché permite rezolvarea sistemelor liniare de m ecuaþii ºi
n necunoscute. 12) Se considerã sistemul liniar
Presupunem cã rangul matricei sistemului este r (r Tmin{m, n}).  mx  y  2z  2
Pentru a stabili dacã un sistem liniar de m ecuaþii cu n necunoscute 
 2x  y  3z  1 , m, n i Z. Pentru
este compatibil, folosim una din urmãtoarele teoreme: teorema (2m  1) x  2 y  z  n

Kronecker-Capelli sau teorema lui Rouché.
ce valori ale parametrilor m ºi n sistemul
Teorema Kronecker-Capelli. este compatibil nedeterminat?
Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil dacã ºi numai dacã
13) Rezolvã sistemele liniare:
rangul matricei sistemului este egal cu rangul matricei extinse.
2x1 – 3x2  1
Definiþie 5x  7x  2 3x  2y  z  t  2
 1 2 
Fie AX = B un sistem liniar scris în formã matricialã. Presu- a)  ; b) x  y  2z  3t  1 ;
x – x  –1
punem cã A, matricea sistemului, are rangul r. 1 2 x  4 y  5z  7t  0
–2x1  4x2  –6 
Din matricea sistemului alegem un minor nenul de ordin r, pe
care îl numim minor principal ºi îl notãm p. Necunoscutele ale
 x1  2 x2  x3  x4  2
cãror coeficienþi sunt coloane în p se numesc necunoscute 
principale. Celelalte, dacã existã, se numesc necunoscute secun- c)  2 x1  x2  x3  x 4  3 ;
 5 x  2 x  7 x  7 x  1
dare. Ecuaþiile ale cãror coeficienþi sunt linii în p se numesc ecuaþii  1 2 3 4
principale. Celelalte, dacã existã, se numesc ecuaþii secundare.
x  y  z  3
Construim un minor caracteristic, car, astfel: bordãm deter-  2 x  y  z  1
minantul principal p pe „orizontalã“ cu coeficienþii necunos- d)  x  z  2 ; e)  .
y  z  2  x  y  2 z  3
cutelor principale dintr-o ecuaþie secundarã ºi pe „verticalã“ cu 
elementele corespunzãtoare ale coloanei termenilor liberi. 14) Fie sistemul liniar
Observaþie.  x1  2 x2  x3  x4  2
Un sistem liniar de m ecuaþii cu n necunoscute, având rangul 
 2 x1  x2  x3  x 4  3 . Alege un
r, admite minori caracteristici numai dacã m > r ºi numãrul  5 x  2 x  7 x  7 x  1
acestora este m – r.  1 2 3 4
minor principal ºi scrie minorii carac-
Teorema lui Rouché. teristici (dacã existã).
Un sistem de ecuaþii liniare este compatibil, dacã ºi numai
15) Rezolvã sistemele liniare:
dacã toþi minorii caracteristici (dacã existã) sunt nuli.
 2x  y  z  1  2x  y  z  0
Observaþie.  
a)  x  3z  2 ;  x  3z  0 ;
Dacã sistemul de ecuaþii liniare nu are minori caracteristici,   x  2 y  z  1   x  2 y  z  0
 
atunci el este compatibil.
Rezolvãm un sistem liniar de m ecuaþii cu n necunoscute astfel: 2 x  y  1 2 x  y  0
 
1) determinãm r, rangul sistemului (S) ºi stabilim dacã b)  x  3 y  11 ; x  3y  0 ;
sistemul liniar este compatibil sau nu (fie cu teorema Kronecker-   x  2 y  8  x  2 y  0
 
45
Cappelli, fie cu teorema lui Rouché); dacã sistemul este incompatibil, x  y  2 x  y  0
atunci S = l; dacã sistemul este compatibil, atunci ...  
c)  x  3 y  4 ; x  3y  0 ;
2) alegem un minor principal, p ºi specificãm ecuaþiile 2 x  y  3 2 x  y  0
principale, necunoscutele principale ºi necunoscutele secundare  
ale sistemului; x  y  2 x  y  0
3) rezolvãm prin metoda lui Cramer sistemul format din  
d)  x  3 y  4 ; x  3y  0 ;
ecuaþiile principale în care necunoscutele secundare se trec în 2 x  y  2 2 x  y  0
membrul al doilea (acest sistem este echivalent cu sistemul dat);  
obþinem necunoscutele principale exprimate liniar în funcþie de

necunoscutele secundare (care rãmân parametri arbitrari).  x  2 y  2z  1
Observaþii. 
e)  x  3 y  2 z  3 ;
Dacã sistemul este compatibil, existã douã cazuri:  8
• dacã r = n, atunci sistemul este compatibil determinant; 4 x  y  8 z  
 5
• dacã r < n, atunci sistemul este compatibil simplu, dublu,
triplu,... nedeterminat, dupã cum existã una, douã, trei ... necu- x  3y  z  t  1
noscute secundare. 
f)  x  3 y  z  2t  1 .
2x  4 y  6 z  1  x  3 y  z  5t  6
1) Sã rezolvãm în Z sistemul liniar:  . 
 x  2y  z  2 16) Rezolvã sistemele liniare
Soluþie.
2 6 x  y  z  2
r = 2,    4  0 ; necunoscute principale sunt x ºi z, 
1 1 a) 2 x – y – 2 z  –2 ;
iar necunoscutã secundarã y. Notãm y =  (numãr real arbitrar)  x  4 y  mz  8

2x  6 z  1  4 x  y  z  0
ºi rezolvând sistemul  obþinem: 
 x  z  2  2 b) 2 x – y – 2 z  0 ;
 11 3    x  4 y  mz  0
S    2 ,  ,  | Z . Deci sistemul este compatibil 
 4 4   mx  y  z  1
nedeterminat, având o infinitate de soluþii de forma de mai sus 
c)  x  my  z  1 în funcþie de
(pentru fiecare  real, obþinem un triplet care este soluþie a sistemului).
 x  y  mz  1

Observaþie.
valorile reale ale parametrului m.
Soluþia sistemului liniar, obþinutã dând valoarea zero necu-
 11 3  17) Rezolvã sistemele:
noscutelor secundare, se numeºte soluþie de bazã. Deci  , 0, 
4 4  5
este o soluþie de bazã a sistemului dat. 2 x1  3x2  1 x  y  6
2 x  y  1 5 x  7 x  2 
2
  1 2 
2) Sã rezolvãm sistemul liniar  x  3 y  11 . a)  ; b)  y  z   ;
 x  2 y  1  x1  x2  1  3
 2 x1  4 x2  6  1
Soluþie. z  x   2
 2 1   2 1 1  
  
Matricea sistemului  1 3  ºi matricea extinsã  1 3 11
 6 x  4 y  3z
c)  .
 1 2
 
 1 2 1
  x  2 y  2z  4
au rangurile 2, respectiv 3. Conform teoremei Kronecker-Capelli
sistemul este incompatibil, S = l. 18) Rezolvã sistemul de ecuaþii:
x  y  z  1 ay  bx  c
 
3) Sã rezolvãm sistemul liniar  x  y  z   , în cx  az  b , abc  0 .
 x  y  z   2 bz  cy  a
 
funcþie de valorile reale ale lui .
46
 Soluþie. 19) Rezolvã urmãtoarele sisteme lini-
Determinantul sistemului este  = ( – 1)2( + 2). are omogene:
• Dacã  @ 0, adicã  @ 1 sau  @ –2, atunci sistemul este 2 x1  3x2  x3  5 x4  0
3 x  x  2 x  7 x  0
   1 1 (  1)2    1 2 3 4
Cramer ºi S    , ,   ,   Z ,   1,   2 . a)  ;
   2   2   2   4 x1  x2  3x3  6 x4  0
• Dacã  = 0, atunci existã urmãtoarele situaþii:  x1  2 x2  4 x3  7 x4  0
i) dacã  = 1, atunci toate ecuaþiile se reduc la x + y + z = 1; 3x1  4 x2  5 x3  7 x4  0
sistemul este compatibil nedeterminat, S = {(, 1 –  – ) | ,  i Z}; 
 2 x  3 x 2  3x 3  2 x 4  0
2 1 b)  1 ;
ii) dacã  = –2, atunci  p   3  0 , deci rangul 4 x1  11x2  13x3  16 x4  0
1 2 7 x1  2 x2  x3  3x4  0
sistemului este r = 2. Singurul minor caracteristic este
 x1  3x2  x3  x4  0
2 1 1 c)  ;
 car  1 2 2  9  0 , deci sistemul este incompatibil. 2 x1  x2  x3  2 x4  0
1 1 4 2 x1  3x2  3x3  0
3x  4 x  5 x  0
 1 2 3
d)  ;
Definiþie. 5 x1  x2  2 x3  0
Un sistem liniar în care toþi termenii liberi sunt nuli, se nu-  x1  x2  x3  0
meºte omogen. Forma generalã a unui sistem liniar omogen de
x  y  z  0
a11x1  a12 x2  ...  a1n xn  0 3 x  4 y  2 z  0

a x  a x  ...  a2n xn  0 
m ecuaþii cu n necunoscute este:  21 1 22 2 , e)  x  7 y  3z  0 .
 ...............................................
11x  y  4 z  0
am1x1  am2 x2  ...  amn xn  0 
aij i Z, i  1, m , j  1, n .  x  2t  0
20) Rezolvã sistemul
Orice sistem liniar omogen este compatibil, având întotdeauna
cel puþin soluþia nulã (x1, x2, ..., xn) = (0, 0, ..., 0). Dacã r este x  y  c

rangul matricei sistemului, avem cazurile:  y  z  a , a, b , c  Z .
• dacã r = n atunci sistemul este compatibil determinat, având x  z  b

soluþia unicã (0, 0,... 0); Soluþie. Adunãm ecuaþiile ºi obþinem
• dacã r < n, atunci sistemul este compatibil nedeterminat. abc
x yz  . Scãdem, pe rând, ecua-
 x1  3x2  2 x3  0 2
 2 x  x  3x  0 þiile iniþiale din aceastã relaþie ºi obþinem:
 1 2 3
Sã rezolvãm sistemul  . a  b  c abc a  b c
3x1  5 x2  4 x3  0 x , y , z
2 2 2
 x1  17 x2  4 x3  0 (sistem compatibil determinat)
Soluþie. ax  by  cz
Din matricea sistemului (m = 4, n = 3) obþinem 4 determinanþi 21) Rezolvã sistemul  ,
mx  ny  pz  r
1 3
de ordinul 3, toþi nuli. Avem p   7 ,adicã
0 r = 2. Necunos- a, b, c, m, n, p, r i Z*.
2 1
cutele principale sunt x1, x2 ºi notãm x3 = ,  i Z. Soluþie. Se scriu primele douã ecuaþii
Sistemul admite ºi soluþii nenule, obþinute prin rezolvarea siste- sub formã de rapoarte egale:
x y z mx  ny  pz r
 x1  3x2  2  11 1        k;
mului  ; S     ,   ,   |   Z  . 1 1 1 m n p
 
m n p
 
2 x
 1 2  x   3   7 7   a b c a b c a b c
Sistemul este compatibil nedeterminat. k k k
x , y ,z .
a b c
47
 1. Rezolvã sistemele liniare urmãtoare 8. Determinã  real astfel încât sistemul liniar
prin metoda lui Gauss: x  (  1) y  2
R|x  y  2z  1 R|x  y  2z  1 
 2x  (  3) y  4
sã fie compatibil nedeterminat.

a) S 14 y  3z  3 ; b) S2x  12y  z  5 ; 9. Pentru ce valori ale lui m sistemele liniare

|T z  1 |T3x  12y  8z  1 urmãtoare sunt compatibile?

R|x  y  z  5 R|6x  2y  5z  22 2 x  3 y  10


 x  y  1

x  3y  1

a) 3x  2 y  2 ; b)  2 x  y  m ; c)  2 x  my  10
c) S x  2y  z  3 ; d) S4 x  3y  2z  9 .
|Tx  3y  3z  1 |T3x  7 y  8z  8  x  my  6

2 x  3 y  8

3x  my  5m

10. Aratã cã urmãtoarele sisteme liniare sunt
2. Rezolvã urmãtoarele sisteme liniare prin metoda
compatibile, pentru a, b, c, m, n i Z:
lui Gauss:
 2 x  y  3z  13  x  2 y  3z  8 x  y  m (b  c )(c  a) x  (a  b)2 y  1
   
a)  x  y  z  6 ; b) 3x  y  z  6 . a) mx  ny  m2 ; b) (c  a)(a  b) x  (b  c )2 y  1 ;
 3x  y  z  8 2 x  y  2 z  6 nx  my  mn  2
   (a  b)(b  c) x  (c  a) y  1
3. Rezolvã sistemele liniare prin metoda lui Cramer:  ( m  a ) x  ( m  b) y  a  b
R|12x  7 y  6z  83 R|3x  8y  4z  23 
c) (m  b) x  ( m  c ) y  b  c .
a) S8 x  4 y  3z  24 ; b) S6 x  2y  7 z  6 ;
( m  c ) x  ( m  a ) y  c  a

|T2x  5y  13z  23 |T x  9y  5z  38 11. Pentru ce valori ale lui a ºi b fiecare dintre

R|8x 13y  6z  158 R|x  y  z  t  5 sistemele liniare urmãtoare este compatibil?

c) S7 x  9y  5z  122 ; d) S
|x  y  2z  3t  1 . 2 x  y  5
ax  2 y  2b
x  2 y  2  0
2x  ay  b  6 
ax  by  1
(b  1) x  y  2
|T6x  3y  4z  26 ||3x  y  t  11 


;  ;  .
T x  3 y  5z  7 t   3  3 x  2 y 
 x  3y  5
a  1  3x  3 y  6
2ax  by  12
 2 x  3 y  3

4. Rezolvã prin metoda lui Cramer: ax  (b  3) y  4

x  y  z  6 2 x  y  z  4 12. Rezolvã sistemele liniare urmãtoare în raport
  cu parametrul real 
a)  2 x  y  z  3 ; b)  x  2 y  3z  12 .
3 x  2 y  z  4  2x  y  8  x  y  z  1
  x  2 y  2 z  12  
5. Rezolvã urmãtoarele sisteme liniare: a) x  2 y  1 ; b)  x  y  z   .
R|
2x1  x2  3x3  x4  13 R|
x  5y  z  2u  8
x  2 y    2

 x  y  z   2


a)
|S
3x1  2x2  x3  2x4  4
; b)
|S
3x 11y  u  4
.
13. Rezolvã urmãtoarele sistemele liniare:
||
5x1  3x2  2x3  2x4  3 ||
x  3y  2z  2u  3
 mx  y  z  0
2 x  y  4 z  0
T
x1  2x2  3x3  4x4  10 T
2x  3y  4z  u  4 a) 
 x  y  mz  0
;

b) 3x  5 y  7 z  0 .
4 x  5 y  6 z  0
6. Rezolvã sistemele pentru m i Z: 
 mx  2 y  1  mx  4 y  9 14. Pentru ce valori ale lui m urmãtoarele sisteme
a)  ; b)  .
x  2 y  m  2 9 x  my  1 liniare admit ºi soluþii diferite de soluþia nulã?
7. Rezolvã urmãtoarele sisteme liniare: mx  y  z  0 mx  my  z  0
 
x  6 y  z  7 x  y  z  3 a)  x  my  z  0 ; b) mx  y  mz  0 .
a)  ; b)  ;  x  y  mz  0  x  my  mz  0
2 x  5 y  3z  2  2 x  2 y  2 z  1  
x  3y  z  2  x1  x2  3x3  1 15. Determinã condiþia ca sistemul liniar
3 x  y  z  1 2 x  x  2 x  1
  1 2 3  x  by  cz
c)  ; d)  . 
 2 x  y  2 z  1  x1  x2  x3  3 urmãtor  y  ax  cz sã admitã ºi soluþii nenule.
 4 x  2 y  3z  4  x1  2 x2  3x3  1  z  ax  by

48
 9. Interpretarea geometricã a sistemelor liniare cu douã necunoscute
Fiecare ecuaþie a unui sistem liniar cu douã necunoscute se Sã rezolvãm sisteme liniare.
reprezintã în plan printr-o dreaptã.
Pentru a interpreta geometric un sistem liniar de douã ecuaþii 2 x  y  1
1) Fie sistemul liniar  .
cu douã necunoscute vom reprezenta grafic dreptele cores-  3x  2 y  5
punzãtoare ecuaþiilor sistemului. Coordonatele punctului de a) Rezolvã sistemul.
intersecþie, dacã existã, verificã simultan ecuaþiile sistemului ºi b) Reprezintã grafic, în acelaºi reper
reprezintã soluþia acestui sistem. cartezian, dreptele de ecuaþii y = 2x – 1 ºi
3 5
Considerãm ecuaþia ax + by + c = 0, cu b @ 0 ºi funcþia y x .
a c 2 2
y = mx + n, unde m   , n   , a cãrei reprezentare c) Gãseºte coordonatele punctului de
b b
este o dreaptã. intersecþie al celor douã drepte.
• Dacã m @ 0, atunci dreapta d) Ce legãturã existã între soluþia sistemului
y = mx + n intersecteazã axa Ox liniar dat ºi coordonatele punctului de
FG n IJ intersecþie al dreptelor date?
în punctul 
H m
,0 .
K e) Pornind de la interpretarea geometricã a
mulþimii soluþiilor unui sistem compatibil
• Dacã m = 0 ºi n = 0, atunci determinat, dã exemplu de un astfel de
dreapta y = 0 reprezintã axa Ox. y=0 sistem liniar. Rezolvã-l.

• Dacã m = 0 ºi n @ 0, atunci
x  2 y  1
dreapta y = n reprezintã o paralelã 2) Fie sistemul liniar  .
la axa Ox, deci nu are puncte de 2 x  4 y  2
intersecþie cu Ox. a) Rezolvã sistemul.
b) Reprezintã grafic, în acelaºi reper
Sã interpretãm geometric sistemul:
cartezian, dreptele de ecuaþii d1: x – 2y = 1
4 x  y  12 ºi d2: 2x – 4y = 2. Ce poþi spune despre d1 ºi d2?
1)  .
 x  2 y  10 c) Ce interpretare geometricã are mulþimea
soluþiilor sistemului liniar dat?
Sistemul are soluþia unicã x = 2,
d) Pornind de la interpretarea geometricã a
y = 4, deci S = {(2, 4)}
mulþimii soluþiilor unui sistem liniar
(sistem compatibil determinat).
compatibil nedeterminat, dã exemplu de un
Cele douã ecuaþii ale siste-
astfel de sistem liniar. Rezolvã-l!
mului reprezintã ecuaþiile a douã
drepte care se intersecteazã în
x  y  2
punctul (2, 4). 3) Fie sistemul liniar  .
2 x  2 y  1
2) Sã rezolvãm sistemul
a) Rezolvã sistemul.
 4 x  y  12 b) Reprezintã grafic, în acelaºi reper
 .
8 x  2 y  24 cartezian, dreptele de ecuaþii d1: x + y = 2
Obþinem o infinitate de soluþii: ºi d2: 2x + 2y = 1. Ce poziþie are dreapta d1
S = {(x, y) | y = 12 – 4x, x i Z} (sistem faþã de dreapta d2?
compatibil nedeterminat). c) Interpreteazã geometric soluþia sistemului.
Cele douã ecuaþii ale sistemului sunt d) Pornind de la interpretarea geometricã a
ecuaþiile a douã drepte care coincid mulþimii soluþiilor unui sistem liniar
(coordonatele oricãrui punct de pe incompatibil, dã un exemplu de un astfel
dreapta 4x + y = 12 reprezintã o soluþie de sistem. Rezolvã-l.
a sistemului).
49
 4) Rezolvã sistemele liniare ºi
 4 x  y  12 interpreteazã geometric mulþimea soluþiilor
3) Rezolvãm sistemul  fiecãrui sistem:
 4 x  y  10
prin metoda reducerii sau metoda substi- x  2 y  4
a)  ;
tuþiei ºi obþinem S =  (sistem incompa- 2 x  4 y  8
tibil). Cele douã ecuaþii ale sistemului
2 x  y  1
reprezintã douã drepte paralele, deci nu au b)  ;
nici un punct comun.  x  3 y  2

x  2 y  3
c)  .
În interpretarea geometricã a unui sistem liniar cu 2 necu- 2 x  4 y  7
noscute putem avea urmãtoarele situaþii: 5) Rezolvã sistemele ºi interpreteazã
• sistemul are o infinitate de soluþii ºi geometric soluþia obþinutã.
o infinitate de puncte de intersecþie ale
celor douã drepte; în acest caz cele douã
R| x  2y  1 R|x  3y  0
a) S2x  y  3 ; b) S3 x  2 y  0 .
drepte coincid; uneia dintre necunoscute
i se poate da o valoare arbitrarã, iar cea-
|T7 x  y  6 |Ty  5  0
laltã este determinatã în funcþie de prima;
6) Rezolvã sistemele liniare ºi inter-
preteazã mulþimea soluþiilor fiecãrui
sistem:
• sistemul admite o soluþie unicã; în acest
caz dreptele se intersecteazã într-un singur punct; x  2 y  4

a)  2 x  4 y  8 ;
3x  6 y  12

2 x  y  1

b)  x  3 y  2 ;
x  2 y  3

• sistemul nu are soluþii; dreptele sunt
x  2 y  3
distincte ºi paralele. 
c)  2 x  4 y  7 ;
2 x  4 y  8
Ce se întâmplã dacã sistemul este format din mai mult de douã 
ecuaþii cu douã necunoscute? Imagineazã astfel de situaþii!
2 x  y  1

d)  x  3 y  11 .
2 x  y  1   x  2 y  8
 
Sã interpretãm geometric sistemul:  x  3 y  11
  x  2 y  1
Fiecare ecuaþie a  x  y  1

sistemului reprezintã 7) Fie sistemul  x  my  1 .
ecuaþia unei drepte în plan:  x  (2m  1) y  1

d1 : 2x – y – 1 = 0;
d2 : x  3 y  11  0 ; a) Pentru ce valori ale lui m soluþia siste-
d3 : x  2 y  1  0 . mului reprezintã o dreaptã în plan?
b) Pentru ce valori ale lui m sistemul este
Observãm cã incompatibil?
d1 O d2 = {(2, 3)}
ºi acest punct nu aparþine dreptei d 3 , deci sistemul este
incompatibil.

50
 1. Interpreteazã geometric sistemele liniare :

a)
RS2x  3y  5; b)
RSx  3y  5 ; c)
RS2x  y  4 ; d)
RS2x  8y  4 .
T3x  2y  1 T3x  y  5 T2 x  y  3 Tx  4y  2
2. Interpreteazã geometric sistemele liniare:

2 x  3 y  8 5 x  y  13 7 x  4 y  1 3 x  4 y  1
   
a) 3x  2 y  1 ; b)  2 x  3 y  13 ; c)  x  2 y  1 ; d)  x  y  1 .
x  2 y  5 3x  2 y  12 3x  12 y  5 x  3y  2
   
4. Scrie ecuaþiile sistemelor corespunzãtoare dreptelor reprezentate mai jos ºi calculeazã coordonatele
punctelor de intersecþie ale acestor drepte.

–1

–1 –1
2
–1

51
 Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
 1 1 1. Se considerã sistemul:
1. Fie matricea A   .
 0 1 x  y  z  0
 3
a) Calculeazã An, n i q*.  x  2 y  3z  0, unde ( x , y , z)  Z .
b) Aratã cã matricea A este inversabilã.  x  3 y  5z  0

 2 3 Notãm cu A matricea sistemului.
c) Rezolvã ecuaþia AX   .
 0 1 a) Calculeazã determinantul ºi rangul matricei A.
b) Rezolvã sistemul.
d) Calculeazã A3 – 3A + 2I2.
c) Gãseºte o soluþie (x0, y0, z0) a sistemului pentru
care x0 + 2y0 + 3z0 = 8.
 x  y  2 z  1
 2. În mulþimea permutãrilor cu 4 elemente, S4 ,
2. Fie sistemul: 2x  2 y  z  1,  ,   ³ . considerãm permutãrile
x  y  z  
 1 2 3 4  1 2 3 4 1 2 3 4
a) Rezolvã sistemul pentru  = 0 ºi  = 1. e   ,   ,  ,
1 2 3 4  2 1 3 4 3 2 1 4
b) Rezolvã sistemul pentru  = 0 ºi  = 0.
c) Rezolvã ºi discutã sistemul în raport cu precum ºi submulþimea H = {x i S4 | x2 = e}.
parametrii  ºi  i ³. a) Aratã cã e i H.
b) Aratã cã  i H ºi  i H.
c) Aratã cã  H .

Testul 3 Testul 4
În mulþimea M 2 (Z) se considerã matricele 1. Se considerã matricele
1 2  1 0  4 2 2   2 2 2
A  , I2   , ºi mulþimea
1 2  0 1  A   2 4 2  , B   2 2 2  ºi C = A + B.
 
G = {X(a) | a i Z ºi X(a) = I2 + aA}.  2 2 4   2 2 2
   
a) Verificã dacã A2 = 3A. a) Demonstreazã cã rang (A + B) = 3.
b) Verificã dacã I2 i G. b) ratã cã A2 = –6A ºi B2 = 6B.
c) Aratã cã X(a) · X(b) = X(a + b + 3ab). c) Aratã cã AB = BA.
d) Demonstreazã prin inducþie cã dacã matricea
d) Aratã cã X (a)  X  1  X  1 , ¼a i Z.
   
3 3 X i M3(Z) astfel încât X2 = tX, t i Z, atunci pentru
orice m i q* avem: Xn = tn–1 · X.
e) Aratã cã, dacã a   1 , atunci e) Determinã matricea Cn, ¼n i q*.
3
(Bacalaureat 2000 – varianta 4 economic)
X (a)  X 1 a3a   I .
2
 x  2 y  3z  1

f) Utilizând metoda inducþiei matematice, demon- 2. Se considerã sistemul 2x  y  z  2 ,
n mx  3y  2 z  3
streazã cã ( X (a))n  X  3n1 a  1  1  , ¼n i q*.
 

 
3 3

m parametru real ºi A matricea sistemului.
g) Determinã t i Z, pentru care a) Calculeazã determinantul matricei A.
b) Determinã valorile lui m pentru care sistemul este
X 2007  X 2006  ...  X (0)  X 1  ...  X 2007 
      
3 3 3 3 compatibil determinat.
c) Pentru m = 1 rezolvã sistemul.
 X (t) .
(Bacalaureat 2000 – varianta 8 – economic)
52
 Elemente de analizã matematicã

Mulþimea numerelor reale. Funcþii reale.

ªiruri de numere reale
1. Mulþimi de puncte pe dreapta realã

Dreapta realã
Folosirea numerelor la mãsurarea lungimilor a condus Cum se reprezintã numerele?
la reprezentarea lor pe o dreaptã.
1) Reprezintã pe axa numerelor reale
Definiþie. punctele de abscisã:
Se numeºte axa numerelor (sau axã de coordonate, sau a) –3; b) –1; c) 2; d) 3; e) 5; f) 2,5;
dreapta realã) o dreaptã d pe care sunt fixate: un punct O g) –1,5; h) ; i) 0,5·j)0,8 ; k) 1,7; l) –1,3
(origine), un segment OE (de lungime unitate) ºi un sens pozitiv 3
(de la O spre E) . m) 1,5 ; n) ; o) 2 ; p) – 3 ; r) 5 .
4
Indicaþie.
–b a
Pentru 2 foloseºte diagonala unui
pãtrat de laturã 1.
P(b) –2 E’ (–1) O(0) E(1) 2 M(a)
2) Aratã cã: 2  {, 3 5  { ,
Numãrului 0 îi corespunde originea axei O. Numãrului pozitiv
3) Calculeazã:
a îi corespunde punctul de pe semidreapta (OE aflat la distanþa a de
O. Unui numãr negativ b îi corespunde punctul de pe (OE situat a)|–3|; b)|2|; c) 1  2 ; d) 3  2 .
la distanþa – b de O. Punctul P(x), asociat numãrului x, se numeºte
imaginea lui x, iar numãrul x se numeºte abscisa punctului P(x). 4) Expliciteazã în funcþie de numãrul
Dintre douã puncte de pe axa numerelor, abscisa celui din real m:
dreapta este mai mare decât abscisa celuilalt punct. a) m  3 ; b) m  2 ; c) m  3  m  3 .

Putem reprezenta numai porþiu- 5) Reprezintã pe axã mulþimile:

nea de axã care ne intereseazã.

A  x  Z | d ( P ( x ), 0)  2 ,
 x , x U0 B   x Z | d ( P ( x ), 0) T 2 ,
Distanþa dintre P(x) ºi O este : d( P ( x ), O )  x   .
 x , x  0
C   x  Z | d ( P ( x ), 0)  2 .
Distanþa dintre punctele P(x) ºi P (y) este d(P(x), P (y)) = |x – y|.

53
 Teoremã. Proprietãþile modulului 6) Determinã distanþa dintre punctele:
Pentru orice a, b i Z avem urmãtoarele proprietãþi: a) A(2) ºi B(3) ; b) A(–2) ºi B(3) ;
1. a  0 ® a = 0; 2. a > 0 ® a@0; 3. a  a ;
a a c) A(– 3) ºi B(2) ; d) A( 3) ºi B(2).
4. ab  a  b ; 5.  , b  0;
b b
7) Aratã cã:
6. | a | b, b  0  a { b; b} 7. | a | Tb, b U 0 ® –b T a T b;
8. a U b, b U 0  a T  b sau a U b ; 9. a  b T a  b ; x
ab 1
2
c h
T x  a  x  b , µa, b, xiZ.
2
10. || a | – | b || T | a – b | .

Ordinea numerelor reale ºi intervale de numere reale

Mulþimea numerelor reale este înzestratã în mod natural cu trei tipuri de structuri, fundamentale pentru
gândirea umanã: structura algebricã, structura de ordine, structura topologicã.
Structura algebricã a numerelor reale este datã de operaþiile de adunare ºi înmulþire.
Structura de ordine pe Z este datã de relaþia T (sau poate fi definitã de relaþiile înrudite: <, >, U).
Relaþia de ordine a numerelor reale este definitã de urmãtoarele proprietãþi:
1) µa i Z, a T a (reflexivitate) 2) µa, b i Z, a T b ºi b T a ± a = b (antisimetrie)
3) µa, b, c i Z, a T b ºi b T c ± a T c (tranzitivitate) 4) µa, b i Z, a T b sau b T a
Proprietãþi de compatibilitate ale relaþiei de ordine „T” cu operaþiile din Z
Pentru orice a, b, c i Z avem: 1) a T b  a + c T b + c 2) a T b ºi c U 0 ± aEc T bEc
Utilizând proprietãþile de mai sus, demonstreazã urmãtoarele proprietãþi ale relaþiei de ordine:
1) µa, b i Z, a U 0 ºi b U 0 ± aEb U 0 2) µa, b i Z, a U 0 ºi b T 0 ± aEb T 0
3) µa, b i Z, a T 0 ºi b T 0 ± aEb U 0 4) µa, b, c, d i Z, a T b , c T d ± a + c T b + d
1 1
5) µa, b i Z, 0 < a T b ± U
a b
Cu ajutorul relaþiei de ordine putem sã definim intervalele. Fie a, b i Z, a < b.
1) {x | x i Z, x > a} = (a, ) 6) {x | x i Z, a < x Tb} = (a, b]

2) {x | x i Z, x U a} = [a, ) 7) {x | x i Z, a T x < b} = [a, b)

3) {x | x i Z, x < a} = (–, a) 8) {x | x i Z, a T x T b} = [a, b]

1)
4) {x | x i Z, x T a} = (–, a]
9) {x | x i Z} = (–, +)

5) {x | x i Z, a < x < b} = (a, b)

5) Pentru  > 0, un caz particular este intervalul centrat în a, adicã { x  Z || x  a | }  (a  , a   ) .

Observaþie. [a, a]  {a}, (a, a)  

54
 Dreapta realã încheiatã
Pânã acum am lucrat cu simbolurile  ºi –. Extindem în Z  { , } ordinea ºi operaþiile din Z.
Definiþie.
Notãm Z  Z  { , } ; Z se numeºte dreaptã realã încheiatã. Pentru orice numãr real x considerãm:
 – < x < 
 , x  0 x x
 x +  =  + x =  x –  = – + x = – x      x     0
  , x  0  
 =  –– = – E =  –E = – (–E(–

Nu definim ºi nu dãm sens scrierilor:

 0
 – – + 0E(G)(G)E 
 0

Mulþimi mãrginite
În continuare, vom remarca acele numere care sunt mai mici Cercetãm dacã mulþimea este
sau mai mari decât toate elementele unei mulþimi. mãrginitã!
8) Reprezintã pe axã fiecare dintre
Definiþii.
intervalele urmãtoare:
Fie A o mulþime nevidã de numere reale.
Un numãr real m se numeºte minorant pentru A dacã m este a) (1, ); b) (–7, );
mai mic sau egal decât orice numãr din A (m T x , µ x i A). 1
Un numãr real M se numeºte majorant pentru A dacã M este mai c) [2, ); d)   ,   ;
 2 
mare sau egal decât orice numãr din A (M U x , µ x i A).
e) (–, –9); f) (–, 3);
A se numeºte mãrginitã superior (majoratã) dacã admite majorant.
A se numeºte mãrginitã inferior (minoratã), dacã admite minorant. g) (–, –4]; h) (–, 5);
A se numeºte mãrginitã dacã este mãrginitã superior ºi inferior.
O mulþime nevidã care nu este mãrginitã se numeºte nemãrginitã. i) (2, 7); j) [–5, 3];
k) (2, 7]; l) [–3, 5).
Observaþie. O mulþime este nemãrginitã dacã nu este 9) a) Care dintre intervalele de mai
mãrginitã superior sau nu este mãrginitã inferior. sus sunt minorate în Z?
Teoremã. Fie A _ Z, nevidã. b) Care dintre intervalele de mai sus sunt
I. Urmãtoarele afirmaþii sunt echivalente: majorate în Z?
1) mulþimea A este mãrginitã; c) Care dintre intervalele de mai sus sunt
2) existã a, b i Z astfel încât a T x T b, µ x i A; mãrginite în Z?
3) existã M i Z cu x T M , x  A . 10) Reprezintã pe dreapta realã inter-
II. A este nemãrginitã ® µ M i Z , jxM i A cu x M  M . valele: a) 1, 2  1 ;

Demonstraþie.   
b) 1  2 , 1  2 ; c)  , 2  .
I. 1) ® 2) A este mãrginitã dacã ºi numai dacã admite un
11) Fie A = {x i Z | x 2 < 2}. Dã
minorant a ºi un majorant b; adicã: µ x i A, a T x T b.
exemplu de un minorant ºi de un
3) ± 1) Dacã  M Z cu | x | T M, µ x i A, atunci mulþimea A majorant al mulþimii A.
admite –M ca minorant ºi M ca majorant, adicã: µ x i A, –M T x T M.
1) ± 3) Reciproc, dacã A este mãrginitã, atunci existã 12) Fie B = {x i Z | x3 T 8}.
numerele a ºi b astfel încât a T x T b, µ x i A. Dã exemplu de un majorant al mulþimii B.
Fie M = max{| a |, | b |}. Avem –M T –| a | T x T | b | T M, µxiA. Mulþimea B admite un minorant?

55
 II. Demonstraþia se reduce la un calcul logic. Ne vom baza
pe urmãtoarele teoreme de logicã:
a) µ q ºi r propoziþii: ( r  q ) ® (  r   q ).
b) µ P(x, y) predicat: (j x µ y P(x, y)) ® (µ x j y P(x, y));
 (µ x j y P(x, y)) ® j x µ y  P(x, y)
Ca urmare, sunt adevãrate urmãtoarele propoziþii:
A este mãrginitã   M  0, x  A , x T M
A este nemãrginitã   M  0,  x M  A , x M >M
(am notat xM deoarece acest numãr depinde eventual de M).
Definiþie.
Fie A o mulþime nevidã de numere reale.
Numãrul m i Z se numeºte minimul mulþimii A ºi se noteazã
minA, dacã m este minorant pentru A ºi m i A.
Numãrul M i Z se numeºte maximul mulþimii A ºi se noteazã
maxA, dacã M este majorant pentru A ºi M i A.
Vom demonstra cã minimul (ca ºi maximul) unei mulþimi,
dacã existã, este unic: fie A o mulþime realã; presupunem cã a
ºi m sunt minime în A, deci a, m i A; rezultã m T a ºi a T m,
deci a = m. În concluzie, minA este unic.
Definiþie.
Fie A o mulþime de numere reale, nevidã.
Cel mai mare minorant (dacã existã) al mulþimii A se numeºte
infimum (margine inferioarã) pentru mulþimea A ºi se noteazã infA.
Cel mai mic majorant al lui A (dacã existã) se numeºte supremum
(margine superioarã) pentru A ºi se noteazã supA.
Observaþii.
 Dacã j infA ºi infA i A, atunci infA = minA.
 Dacã  supA ºi supA i A, atunci supA = maxA.
13) Fie C = {x i Z | x4 > 1}. Mulþimea
C admite un minorant? Dar un majorant?
14) Gãseºte minoranþi ºi (sau)
majoranþi, dacã existã, pentru:
A = {x i { | x2 T 3};
B = {x i Z | x > 0 ºi x2 U 3}.
15) Reprezintã pe axa realã fiecare
din mulþimile:
A = {x i Z | x2 T 3}; B = {x i Z | x2T 4};
C = {x i Z | x2 U 2}; D = {x i Z | x2 = 2}.
16) a) Precizeazã minimul ºi maximul,
dacã existã, pentru fiecare din mulþimile
A, B, C ºi D de la ex. 15.
b) Precizeazã marginea inferioarã ºi
marginea superioarã, dacã existã, pentru
mulþimile A, B, C, D (exerciþiul 15).
17) Pornind de la ...
Axioma lui Cantor.
Orice mulþime de numere reale, nevidã,
mãrginitã superior admite supremum.
demonstreazã urmãtoarea ...
Teoremã.
Orice mulþime nevidã de numere reale
mãrginitã inferior admite infimum.
Indicaþie. Pentru A @ l, A _ Z,
A minoratã, notãm –A = {–a | a i A}.
Obþinem infA = –sup(–A).

Vecinãtãþi în Z
În continuare, vom vedea cum se leagã între ele numerele reale. Mai exact, cã orice numãr real are o
vecinãtate ºi în orice vecinãtate, oricât de micã, a unui numãr real se aflã o infinitate de numere reale. Ca sã
studiem unele numere vom apela la vecinii lor. În acest caz putem parafraza un proverb astfel: „Spune cu cine
te învecinezi ca sã-þi spun cine eºti“.
Definiþie. Sã lucrãm cu vecinãtãþi!
O mulþime de numere reale V este vecinãtatea numãrului
18) Aratã cã: a) (0, 2) i V (1) ;
real a dacã existã r > 0 astfel încât (a – r, a + r) _ V. b) (0, 2)  V (0) ; c) [0, 1]  V (0).
Notãm cu V (x) mulþimea vecinãtãþilor numãrului x.
Un tip de vecinãtãþi ale unui punct a sunt intervalele simetrice 19) Este (  , 0) o vecinãtate a lui –3?
de centru a ºi razã r, notate (a – r, a + r). 20) Aratã cã intervalul [0, 2] este
Consecinþã. vecinãtate a oricãrui numãr a i (0, 2),
O mulþime V nu este o vecinãtate a punctului a dacã µ r > 0, dar nu ºi pentru a i {0, 2}.
intervalul (a – r, a + r)  V.
56
 Propoziþie. 21) Dacã 0 T x < , µ > 0, atunci x = 0.
Intervalele (a, b) sunt vecinãtãþi pentru orice punct al lor.
22) Fie a i Z ; definim urmãtoarele
Demonstraþie. intervale:
Fie x i (a, b) ºi r = min{x – a, b – x} > 0. Avem {x | x i Z , x < a} = [–, a)
V = (x – r, x + r) _ (a, b) deoarece
a = x – (x – a) T x – r < x < x + r T x + (b – x) = b.
Orice vecinãtate a unui punct este vecinãtate pentru o infinitate {x | x i Z , x T a} = [–, a]
de puncte. De exemplu, intervalul [0, 1] este vecinãtate pentru orice
punct din (0 , 1). Deci, o vecinãtate nu caracterizeazã un punct, însã
mulþimea tuturor vecinãtãþilor caracterizeazã perfect punctul. {x | x i Z , x > a} = (a, ]
Observaþii.
 µ x, y iZ, x @ y , j V1 iV (x), V2 iV (y) cu V1 O V2 = l
(oricare ar fi douã numere reale diferite, ele au douã vecinãtãþi {x | x i Z , x U a} = [a, ]
disjuncte).
  V  { x}
V V (x) Reprezintã pe axa realã intervalele:
(intersecþia tuturor vecinãtãþilor unui punct este chiar punctul). a) (2, ]; b) [–, –6);
c) [–3, ]; d) [–, 5].
Vecinãtãþi în Z = Z N {–, }
23) Fie x i Z . Demonstreazã cã:
Cum legãm – ºi  de mulþimea Z? Prin vecinãtãþi, desigur! a) dacã y Z , y  x , atunci x = 
b)dacã y Z , y  x , atunci x = –
Definiþie.
O mulþime V din Z este o vecinãtate a lui – dacã existã m i Z 24) Fie a i Z . Atunci:
astfel încât [–, m) _ V. O mulþime V din Z este o vecinãtate a
a) V i V(a) ºi V _ U ± U i V(a) ;
lui dacã existã M i Z astfel încât (M, +] _ V.
b) V1, V2 i V(a) ± V1 O V2 i V(a) ;
O mulþime V din Z este vecinãtate a lui x dacã V O Z i V (x).
c) V i V(a) ± a i V;
1) [0, ] este vecinãtate a lui  .
d) µ ViV(a), j WiV(a) a.î. µ b iW, WiV(b).
2) Z este vecinãtate a oricãrui punct al sãu (rezultã din
25) Aratã cã:
definiþia vecinãtãþii unui numãr real, aplicatã la – ºi ).
a)  (0, ) , unde (0, ) este mulþimea
3) Z nu este vecinãtate a lui  deoarece   Z. punctelor de acumulare din intervalul
Definiþie. (0, );
b) (  , 5) = [, 5];
Fie A o submulþime a lui Z .
c)  este punct de acumulare pentru mul-
Un element x i Z (numãr real, – sau ) este punct de
[10n ] 
acumulare pentru mulþimea A dacã µ V i V (x), V O A – {x}@l. þimea trunchierilor sale,  n
| nq .
Notãm cu A’ mulþimea punctelor de acumulare ale lui A.  10 
Un element x din A care nu este punct de acumulare pentru A se 26) Aratã cã originea este punct de
numeºte punct izolat al lui A, adicã: dacã V  V ( x ), V  A  {x} acumulare pentru mulþimile urmãtoare:
1 
a)  2 | n  q * ; b) (0, 5); c) Z \ q;
Fie A = {0, 1} N (2, 3) ( (
 n 
0 1 2 3
d) {; e) Z\ {; f) Z \ {0,5};
0 ºi 1 sunt puncte izolate în A;
A = [2, 3], adicã punctele 2, 3 precum ºi orice punct din 1 
g) Z \  | n  q *
(2, 3) sunt puncte de acumulare pentru A. n 
57
 1. Fie x i Z. Folosind proprietãþile mo- 7. Demonstreazã prin inducþie matematicã:
dulului, expliciteazã urmãtoarele expresii: µ x1, x2, ..., xn i Z, µ n i q*,
1
a) E ( x )  x  ; x1  x2  ..  xn T x1  x2  ...  xn .
2
b) E(x) = |x2 – 5x + 6| ; 8. Fie n i q*. Pentru orice numãr real x existã
c) E(x) = |x – 2| + |3 – x| . m 1
m i m astfel încât x   .
2. Reprezintã pe dreapta realã urmãtoarele mulþimi: n n
A = {x i Z | |x| T 2}; 9. Determinã infimum, supremum, minimum,
B = {x i Z | |x – 1| T 1}; maximum (dacã existã) pentru urmãtoarele mulþimi reale:
1 a) (–2, 1]; b) [1, 1) N (2, 3] ; c) {3}  (0, 100) ;

C   x  Z || 1  2 x | T ;
 2  1   3n  1 
D = {x i Z | |x| U 2}; d) 1  | n  q * ; e)  n | n  q * .
 n  3 1 
E = {x i Z | |x – 1| U 1};
10. Care dintre mulþimile urmãtoare sunt veci-
 1
F   x  Z || 1  2 x | U . nãtãþi ale lui 0,5:
 2 a) (0,  ) ; b) Z \ m; c) (  ,  1) ;
3. Exprimã cu ajutorul modulului urmãtoarele  1 1  1 
d)   ,  r  , r  0 ; e) m; f) Z \   ?
inegalitãþi, pentru a, b i Z:  2 2  2 
1 1
a) a   b  a  ;
2 2 11. Aratã cã submulþimile urmãtoare sunt nemãr-
1 1
b) b  a  sau b  a  . ginite ºi calculeazã inf, sup, min ºi max, dacã acestea
2 2 existã.
4. Reprezintã pe axa realã mulþimile: a) {x i Z | x2 U 2};
A = {x i Z | d(x, 3) T1}; b) {x i Z | x > 0, x2 U 2};
B = {x i Z | d(x,1) > 2}; c) {x i Z | x3 + x T 0};
C = {x i Z | 1 T d(x, 3) T3}. d) {x i Z | x3 + x < 0};
e) {x i Z | x3 + x2 T 0};
5. Determinã n i q* dacã:
f) {x i Z | x3 + x2 < 0};
1 1 1 1
a)  ; b)  ;  x2 
n 5 n 5 g)  | x  0 ;
 x 1 
n2 1 2n  1 1
c) 1  ; d) 1  .
2
n 1 100 n
2 3 10 h) {x – sinx | x i Z}.

6. Fie a, b, c i Z. Aratã cã: 12. Determinã punctele de acumulare ºi punc-

tele izolate ale mulþimilor urmãtoare:
ab ab
a) min{a , b}  ; 1  1 
2 a)  | n  m * ; b)  | x  Z * ;
ab ab n  x 
b) max{a , b}  ; c) (  ,  3)  [5,  ) ; d) m;
2
c) a  b  b  c  c  a  2 max{a, b, c}  min{a , b, c} . e) q; f) Z \ m;
g) Z \ {; h) (  ,  3)  {1} .

58
 2. Funcþii reale de variabilã realã
1) Care dintre urmãtoarele funcþii sunt
Se numeºte funcþie realã de variabilã realã o
funcþii reale de variabilã realã?
funcþie f : E  F, dacã E ºi F sunt submulþimi nevide
a) f : q  q, f (x) = x2 ;
ale mulþimii numerelor reale.
b) f : Z  m, f (x) = [x];
În continuare, vom folosi termenul de funcþie înþelegând cã
c) f : ³  ³, f ( z )  z  iz ;
este vorba de o funcþie realã de variabilã realã.
Fie E o mulþime simetricã faþã de origine, adicã o mulþime de d) f : Z2  Z2, f (x; y) = (x – 2y; 3x – y);
numere reale cu proprietatea –x i E, ¼x i E; fie funcþia f : E  Z. e) f : Z  Z, f (x) = x8 + 5x6 – 2.
f se numeºte funcþie parã dacã f (–x) = f(x), ¼x i E. 2) Ce proprietate de simetrie are re-
f se numeºte funcþie imparã dacã f (–x) = –f(x), ¼x i E. prezentarea graficã a unei funcþii:
Fie T i Z* ºi E o mulþime de numere reale cu proprietatea cã a) pare; b) impare?
y
x + T i E ºi x – T i E, ¼x i E. Funcþia f : E  Z are perioada T dacã
f (x + T) = f (x), ¼x i E. În acest caz, f se numeºte funcþie periodicã. 3) În figura urmã- 2
Dacã f : E  Z ºi existã un cel mai mic T > 0 astfel încât toare este reprezentarea
f(x + T) = f(x), ¼x i E, atunci T este perioadã principalã pentru f. graficã pe [0, ) a unei
O 1 x
Funcþia f : E  Z (E _ Z) este mãrginitã dacã ja, b i Z astfel funcþii f : Z  Z.
încât a T f(x) T b, ¼x i E, adicã Imf este o mulþime mãrginitã. Completeazã graficul pe (–; 0) dacã:
a) f este parã; b) f este imparã.
Se considerã funcþia f : E  Z (E _ Z).
a) f este crescãtoare pe E dacã ¼x1, x2 i E, x1 < x2 , atunci f(x1) T f(x2).
b) f este descrescãtoare pe E dacã ¼x1, x2 i E, x1 < x2 , atunci f(x1) U f(x2). 4) Demonstreazã cã, dacã T i Z* este
c) f este monotonã pe E dacã este crescãtoare sau descrescãtoare pe E. perioadã pentru funcþia f : Z  Z, atunci:
a) –T este perioadã pentru f;
Observaþii.
 Dacã în definiþia funcþiei crescãtoare, descrescãtoare, respectiv b) kT este perioadã pentru f, µk i q*.
monotone inegalitãþile între valorile funcþiei sunt stricte, funcþia
se numeºte strict crescãtoare, strict descrescãtoare ºi respectiv 5) Funcþia f : Z  Z are perioada
strict monotonã. T = 2 ºi reprezentarea ei graficã pe [0; 2]
 Pentru studiul monotoniei unei funcþii, f : E  Z, uneori este: y
este convenabil sã considerãm x1, x2 i E, x1 @ x2 ºi sã studiem
f ( x1 )  f ( x2 ) –2 O 2 4 6 x
semnul raportului .
x1  x2 Completeazã reprezentarea graficã pe
f ( x1 )  f ( x2 )
Dacã > 0, atunci diferenþele f (x1) – f (x2) ºi x1 – x2 [–2; 0) ºi pe (2, 6].
x1  x2
au acelaºi semn, adicã funcþia este strict crescãtoare. 6) Dacã numãrul a i Z* este pe-
f ( x1 )  f ( x2 ) rioadã pentru funcþia f, precizeazã alte
Dacã < 0, atunci diferenþele f (x1) – f (x2) ºi x1 – x2 trei perioade ale funcþiei f.
x1  x2
au semne opuse, adicã funcþia este strict descrescãtoare. 7) Se considerã funcþia f : Z  Z.
Atunci:
Funcþia constantã a) f este mãrginitã dacã jM > 0, M i Z,
Se numeºte funcþie constantã o funcþie f : Z  Z, astfel încât f ( x ) T M , ¼x i Z;
f (x) = c, unde c i Z (c este un numãr real). b) f este mãrginitã dacã Imf este o
Reprezentarea graficã a funcþiei y mulþime mãrginitã.
constante este dreapta orizontalã dusã prin
8) Fie funcþia f : E  Z (E _ Z), a, b i E,
punctul (0, c). (0, c)
f (a)  f (b)
Observaþii. O x a @ b ºi raportul R(a , b)  .
ab
 Funcþia constantã este mãrginitã; Imf = {c}. Completeazã urmãtoarele enunþuri,
 Funcþia constantã este o funcþie parã, deoarece astfel încât sã obþii propoziþii adevãrate.
f (–x) = c = f (x), µx i Z, deci reprezentarea graficã este simetricã a) Dacã R(a, b) > 0, ¼a, b i E, a @ b,
faþã de axa Oy. atunci funcþia f este ...
59
 Funcþia putere ºi funcþia radical
 Se numeºte funcþia putere cu exponentul natural n
(n i q*), funcþia f : Z  Z, f(x) = x n.
În cazurile n = 1 ºi n = 2 reprezentãrile grafice sunt urmãtoarele:
(prima bisectoare) (parabolã)
În cazurile n = 3 ºi n = 4 reprezentãrile grafice sunt urmãtoarele:
(parabolã cubicã) (parabolã)
 Se numeºte funcþia putere cu exponentul întreg negativ –n
(n i q*), funcþia f : Z*  Z, f(x) = x –n.
În cazurile n = 1 ºi n = 2 reprezentãrile grafice sunt urmãtoarele:
(hiperbolã echilaterã)
Stabileºte, pentru fiecare reprezentare graficã de mai sus,
dacã funcþia este mãrginitã, monotonã, parã/imparã, bijectivã;
determinã Imf.
 Fie n i q, n U 2. Se numeºte funcþie radical de ordinul
n funcþia f : E  Z, f ( x )  n x , unde E = [0; ), dacã n este par
ºi E = Z, dacã n este impar.
Pentru n = 2 ºi n = 3 reprezentãrile grafice sunt urmãtoarele:
Observaþii.
 Orice funcþie radical este strict crescãtoare pe domeniul ei
maxim de definiþie.
 Orice funcþie radical de ordin impar este o funcþie imparã.
60
b) Dacã R(a, b) T 0, ¼a, b i E, atunci
funcþia f este ...
c) Dacã R(a, b) nu are semn constant
pentru µa, b i E, atunci ...
9) Stabileºte pentru ce valori ale lui
n i q* funcþia f : Z  Z, f(x) = xn este
parã sau imparã.
10) Stabileºte intervalele de monotonie
ale funcþiei f : Z  Z, f(x) = xn, n i q*.
Indicaþie.
Analizeazã separat cazurile n par ºi n
impar. Foloseºte reprezentãrile grafice
alãturate!
11) Stabileºte pentru ce valori n i q*,
funcþia f : Z*  Z, f(x) = x–n este parã
sau imparã. Foloseºte reprezentãrile
grafice alãturate!
12) Care sunt intervalele de monotonie
pentru funcþia f : Z*  Z, f(x) = x–n, n i q*?
Foloseºte reprezentãrile grafice alãturate!
13) Stabileºte valoarea de adevãr a
propoziþiilor:
1
a) Funcþia f : Z*  Z, f ( x )  este
x
strict monotonã deoarece este strict des-
crescãtoare pe (–, 0) ºi pe (0; ).
b) Funcþia f : Z*  Z, f(x) = x –2 este
mãrginitã.
Indicaþie.
Foloseºte reprezentãrile grafice alãturate!
14) Stabileºte domeniul maxim de de-
finiþie al fiecãrei funcþii f : D  Z, D _ Z:
a) f ( x )  x  5 x ;
b) f ( x )  3 2 x  7 ;
c) f ( x )  x  1  4 x  2 ;
x 1
d) f ( x )  .
2x  3
15) Fie funcþia f : Z  Z,
f ( x )  x 2  mx  1 ; care sunt valorile
parametrului real m?
16) Dacã funcþia f : E  Z,
f ( x)  6 2x  m are domeniul maxim de
definiþie [–1; ), cât este parametrul real m?
 Funcþii polinomiale 17) Pentru fiecare din urmãtoarele funcþii
polinomiale, precizeazã coeficienþii ºi ter-
Definiþie.
menul liber.
Se numeºte funcþie polinomialã cu coeficienþi reali o funcþie a) f : Z  Z, f(x) = 5x3 – 3x2 + 2x – 7;
f : Z  Z, f (x) = anxn + an–1xn–1 + ... + a1x + a0, unde a0, a1, ...,  1
..., an i Z ºi n i q. b) f : Z  Z, f ( x )  2 x  x   ;
 2
Numerele a 0 , a 1 , ..., a n se numesc coeficienþii funcþiei
c) f : Z  Z, f(x) = (x – 2)(x + 1).
2 2
polinomiale f. Coeficientul a0 se numeºte termen liber.
Numãrul natural maxim n, cu an @ 0, se numeºte gradul
18) Dã câte un exemplu de funcþie
funcþiei polinomiale f ; se noteazã gradf = n.
polinomialã care:
Pentru funcþia polinomialã f cu gradf = n, numãrul a n se
a) este funcþie parã;
numeºte coeficient dominant.
b) este funcþie imparã;
1 c) are termenul liber 2  3 ;
• Funcþia f : Z  Z, f ( x)  2 x5  3x 4  x 2  3x  4 d) este strict crescãtoare;
2
este o funcþie polinomialã de gradul cinci; e) nu este monotonã.
• g : Z  Z, g(x) = x2 + 3 este o funcþie polinomialã de
gradul doi; 19) Determinã funcþii polinomiale
f : Z  Z, de grad mai mic sau egal cu 2,
• k : Z  Z, k ( x )  2 x  3 este o funcþie polinomialã de
care au urmãtoarele reprezentãri grafice:
gradul unu;
y
• h : Z  Z, h(x) = 7 este o funcþie polinomialã de gradul zero. a)
O
Convenþie. x
Funcþia polinomialã nulã (care are toþi coeficienþii zero) se
considerã cã are gradul –. –3

În clasa a IX-a s-au studiat funcþiile polinomiale b)

de gradul zero, de gradul întâi ºi de gradul doi.
Funcþiile de gradul întâi, f : Z  Z, f (x) = mx + n,
m  0, ºi funcþiile de gradul doi f : Z  Z, f (x) = ax2 + bx + c,
a  0, au urmãtoarele reprezentãri grafice: y
c)
O 1
O 1 x
O
O O
y
d)
Fiecãrei funcþii polinomiale f : Z  Z îi putem asocia o ecuaþie 1
polinomialã (numitã ºi ecuaþie algebricã): f (x) = 0, x i Z. –1 O x
Putem rezolva astfel de ecuaþii utilizând descompunerea în factori.
y
e)
xn – an = (x – a)(xn–1 + xn–2a + ... + an–1), ¼a, x i Z, 1
¼n i q, n U 2.
–1 3 x

Teoremã.
Dacã numãrul p i m este soluþie a ecuaþiei algebrice cu y
f)
coeficienþi întregi anxn + an–1xn–1 + .. + a1x + a0 = 0 (n i q*),
atunci p | a0.
O 1 2 x

61
 Demonstraþie. 20) Precizeazã gradul ºi coeficientul
Din relaþia an pn + an–1 p n–1 + ... + an p + a0 = 0 obþinem dominant pentru fiecare din funcþiile
p(an pn–1 + an–1 pn–2 + + ... + a1) + a0 = 0. polinomiale urmãtoare:
Deoarece suma ºi primul termen se divid cu p, rezultã p | a0. a) f : Z  Z, f(x) = –5x2 + 7x + 1;
b) f : Z  Z, f(x) = (2 – x)(x2 + 5);
Teoremã.
p c) f : Z  Z, f ( x )  3x 8  7 x 2  5 x  3 .
Dacã numãrul  { (unde p, q, i m, q @ 0, (p, q) = 1) este
q
21) Dacã funcþia f : Z  Z,
soluþie a ecuaþiei algebrice cu coeficienþi întregi
f(x) = (m2 – 1)x4 + mx3 + 3, m i Z este o
anxn + an–1xn–1 + ... + a1x + a0 = 0 (n i q*), atunci p | a0 ºi q | an. funcþie polinomialã de gradul trei, cât
este m?
Probleme rezolvate.
1) Rezolvã ecuaþia x3 – 2x – 56 = 0 în m. 22) Care dintre urmãtoarele ecuaþii
Soluþie. este ecuaþie algebricã?
Trebuie sã gãsim soluþiile întregi (dacã existã) ale ecuaþiei a) 2x5 – 3x2 + 4x + 1 = 0;
date. Fie f : Z  Z, f (x) = x3 – 2x – 56. Cãutãm p i m astfel b) sinx + 2x2 – 3 = 0;
încât f(p) = 0. E suficient sã verificãm dacã divizorii numãrului c) x 2  1  x  7 ;
56 sunt soluþii ale ecuaþiei. Gãsim f (4) = 0.
d) (2x – 3)(x2 + x + 1) = 0.
f (x) – f (4) = x3 – 2x – 56 – 43 + 2 · 4 + 56 = (x3 – 43) – 2(x – 4) =
= (x – 4)(x2 + 4x + 14). 23) Rezolvã în Z ecuaþiile:
Din f (x) = 0 obþinem x – 4 = 0 sau x2 + 4x + 14 = 0, de unde x = 4. a) 2x + 3 = 8;
2) Rezolvã inecuaþia x4 – 3x3 + 3x2 – 3x + 2 < 0, x i Z. b) 2x + 3 = 2(x + 3) – 3;
c) 2x + 3 = 2(x + 3) + 3;
Soluþie.
d) 3x2 – 2x – 1 = 0;
Fie f : Z  Z, f (x) = x4 – 3x3 + 3x2 – 3x + 2.
e) x2 – 2x + 1 = 0;
Observãm cã f (1) = 0.
f) x2 + x + 1 = 0;
f (x) – f (1) = x4 – 3x3 + 3x2 – 3x + 2 – 14 + 3 · 13 – 3 · 12 +
+ 3 · 1 – 2 = (x 4 – 1) – 3(x3 – 1) + 3(x 2 – 1) – 3(x – 1) = g) ( 2  x ) 3  x  1 ;
= (x – 1)(x3 – 2x2 + x – 2) = (x – 1)[x2 (x – 2) + (x – 2)] = h) x4 – 3x2 + 2 = 0.
= (x – 1)(x – 2)(x2 + 1). 24) Fie funcþia
Din f (x) < 0 obþinem (x – 1)(x – 2) < 0, de unde x i (1, 2).
f(x) = x3 – 4x2 – 4x + 16, x i Z.
3) Rezolvã ecuaþia x3 – 10x2 + 125 = 0, x i Z. a) Scrie ca produs funcþia f.
Soluþie. b) Rezolvã ecuaþia f(x) = 0, x i Z.
Ecuaþia poate fi rezolvatã cu metoda de mai sus sau procedând
25) Care sunt soluþiile întregi ale
astfel: x 3  10 x 2  125  0 ; ( x 3  5 x 2 )  (5 x 2  125)  0 ;
ecuaþiilor urmãtoare:
 5  5 5  a) x4 – 3x3 – 2x2 + 12x – 8 = 0;
( x  5)( x 2  5 x  25)  0 ; x  5 ; .
 2  b) x4 + 3x2 – 5x + 1 = 0;
Observaþie. c) 2x5 – 3x2 + 4x + 1 = 0?
Aplicarea metodei prezentate mai sus se bazeazã pe gãsirea
26) Demonstreazã cã ecuaþia
unui numãr p i m astfel încât f(p) = 0.
x6 – x3 + x + 2 = 0 nu are soluþii întregi.

27) Determinã a i Z dacã ecuaþia

Funcþii raþionale x3 + ax2 + x – 1 = 0 are o soluþie întreagã.
Definiþie.
Se numeºte funcþie raþionalã cu coeficienþi reali o funcþie 28) Stabileºte domeniul maxim de
p (x ) definiþie pentru urmãtoarele funcþii
f : D  Z, f ( x )  1 , unde p1 ºi p2 sunt funcþii polinomiale
p2 ( x ) raþionale f : D  Z:
cu coeficienþi reali, p2 este diferitã de funcþia nulã ºi 2x  5
a) f ( x )  3 ;
D = {x i Z | p2(x) @ 0}. x x

62
 x2 2
Funcþiile f : Z  Z, f ( x )  2 ºi g : Z \ {±1}  Z, b) f ( x )  ;
x 1 ( x  1)2
x3
g( x)  2 sunt funcþii raþionale cu coeficienþi reali. 2
x 1 c) f ( x )  4 ;
x  5x 2  4
La sfârºitul clasei a XI-a vei stabili cã aceste funcþii au x5  x  2
urmãtoarele reprezentãri grafice: d) f ( x )  2 .
x  x 1

y=1 29) Dacã funcþia f : E  Z,

3
– 3 f (x)  2 este definitã pe Z,
–1 1 3 x  x  3m
care sunt valorile parametrului real m?

30) Dã câte un exemplu de funcþie

raþionalã pentru care domeniul maxim
• Stabileºte dacã funcþiile raþionale care sunt reprezentate
de definiþie este:
grafic în exemplul de mai sus sunt pare, impare, mãrginite,
a) E = Z;
monotone.
b) E = Z \ {1; 7};
• Determinã intervalele de monotonie pentru funcþiile de mai sus.
c) E  Z \{ 2 ;  3} .
Funcþia exponenþialã ºi funcþia logaritmicã 31) Precizeazã, în funcþie de baza a,
Considerãm un numãr real a astfel încât a > 0, a @ 1. monotonia funcþiei exponenþiale ºi
Se numeºte funcþia exponenþialã cu baza a, funcþia logaritmice.
f : Z  (0; ), f(x) = ax, pentru a > 0, a  1.
Se numeºte funcþia logaritmicã cu baza a, funcþia 32) Determinã mulþimea Imf dacã:
f : (0, )  Z, f(x) = logax, pentru a > 0, a  1. a) f este o funcþie exponenþialã;
b) f este o funcþie logaritmicã.
Fie a > 0, a  1. Atunci:
alog a x = x , x > 0 log a a x  x , x  Z 33) Care este domeniul maxim de defi-
niþie al fiecãrei funcþii f : D  Z (D _ Z)?
x
2
Funcþiile exponenþialã ºi logaritmicã, ambele cu baza a, sunt a) f ( x )     10 x ;
inverse una alteia. Reprezentãrile lor grafice sunt simetrice faþã 5
de prima bisectoare. b) f(x) = log5(x2 – 2x – 2);
c) f ( x )  lg( x  1)  x  3 .
a>1 0<a<1
34) Determinã parametrul real m astfel
încât fiecare din urmãtoarele funcþii sã fie
1 bine definitã:
1 m 1 
x
x a) f : Z  Z, f ( x )    ;
y=  m 2
b) f : (0; )  Z, f ( x )  log m 1 x ;
Observaþie. c) f : Z  Z, f(x) = log7(mx2 + x + 1)?
Funcþiile exponenþiale ºi funcþiile logaritmice sunt nemãrginite.
35) Aratã cã, pentru m i (0, 1), func-
Notaþii.
þiile urmãtoare sunt descrescãtoare:
log10x = lgx (logaritm zecimal); logex = lnx (logaritm natural),
a) f : Z  Z, f (x) = 2x – mx;
unde numãrul e (notaþie propusã de L. Euler în 1748) este o x
constantã fundamentalã în matematicã (e este iraþional ºi  1
b) f : (0; )  Z, f ( x )  log m x    .
e  2,718281...).  10 

63
 Funcþii trigonometrice directe ºi inverse 36) Precizeazã trei restricþii bijective
ale funcþiei sinus.
Funcþia sin : Z  [–1; 1] are reprezentarea graficã:
y 37) Dã câte un exemplu de:
1 a) centru de simetrie pentru graficul
– funcþiei sinus;
– 2 O 2
  x b) interval maximal pe care funcþia
2 sinus este strict descrescãtoare;
–1 c) interval maximal inclus în (–; 0) pe
sin(–x) = –sinx, ¼x i Z (funcþia sinus este imparã) care funcþia sinus este strict crescãtoare.

sin(x + 2k) = sinx, ¼x i Z, ¼k i m

(funcþia sinus este periodicã, de perioadã principalã 2)
38) Dã câte un exemplu de:
sin x T 1 , ¼x i Z a) axã de simetrie pentru graficul funcþiei
  cosinus;
Pe   ,  funcþia sinus este strict crescãtoare, deci injectivã. b) interval maximal inclus în [0, ) pe
 2 2
care funcþia cosinus este strict descres-
   cãtoare;
Funcþia sin :  ,   [ 1,1] este o restricþie bijectivã a
 2 2 c) interval maximal inclus în (–; 0] pe
funcþiei sinus.
care funcþia cosinus este strict crescãtoare.
Funcþia cos : Z  [–1; 1] are reprezentarea graficã:
y
39) Stabileºte dacã urmãtoarele
1
funcþii f : Z  Z sunt pare sau impare:
– 3 –
2 2 O a) f(x) = sin5xsin7x;
 3 x
2 2 b) f(x) = x + 2sinx;
–1 cos x
c) f ( x )  ;
cos(–x) = cosx, ¼x i Z (funcþia cosinus este parã)
2  cos x
d) f(x) = cosx + sin2x.
cos(x + 2k) = cosx, ¼x i Z, ¼k i m
(funcþia cosinus este periodicã, de perioadã principalã 2)
40) Determinã Imf dacã f : Z  Z ºi:
cos x T 1 , ¼x i Z
a) f(x) = 3sinx;
Pe [0, ] funcþia cosinus este strict descrescãtoare, deci injectivã. b) f(x) = cos7x;
Funcþia cos : [0, ]  [–1, 1] este o restricþie bijectivã a 1
c) f ( x )  .
funcþiei cosinus. 5  3cos x
 (2k  1)  
Funcþia tg : Z \  | k  m   Z are repre-
 2 
zentarea graficã:
y 41) Folosind formula
 
cos x  sin   x  , ¼x i Z ,
2 
O explicã un procedeu prin care graficul
– 3 –  3 x funcþiei cosinus se poate obþine din
2 2 2 2
graficul funcþiei sinus.

64
 42) Fie funcþia
(2k  1) f : Z  [–1; 1], f (x) = sinx.
tg(–x) = –tgx, x  Z \  
| k  m
 2  a) Determinã o mulþime A _ Z, A @ Z
(funcþia tangentã este imparã) astfel încât f (A) = [–1; 1];
b) Determinã o mulþime B _ Z astfel
 (2k  1)  încât f (B) = (0; 1);
tg(x + h) = tgx, x Z \  | k  m  , ¼h i m
 2    5 
c) Determinã mulþimea f   ;   .
(funcþia tangentã este periodicã, de perioadã principalã )  4 4 
  43) Rezolvã cerinþele de la problema
Pe   ,  funcþia tangentã este strict crescãtoare, deci injectivã. 42 pentru funcþia f : Z  [–1; 1],
 2 2
f(x) = cosx.
 
Funcþia tg :   ,   Z este o restricþie bijectivã a funcþiei
 2 2 44) Determinã domeniul maxim de
tangentã. definiþie pentru fiecare din funcþiile
f : E  Z (E _ Z).
Funcþia ctg : Z \ {k | k i m}  Z are reprezentarea a) f (x) = tgx + tg 2x;
graficã urmãtoare: b) f (x) = ctg2x – tgx;
y sin x
c) f ( x )  ;
tgx  1
d) f ( x )  ctg x .
O 2
–    3 x 45) Se considerã funcþia
–
2 2 2
 (2k  1) 
f :Z \  k  m   Z , f (x) = tgx.
 2 

ctg(–x) = –ctgx, ¼x i Z \ {k | k i m} a) Determinã o mulþime A  (0, ) astfel

încât f(A) = Z;
(funcþia cotangentã este imparã)     
ctg(x + h) = ctgx, ¼x i Z \ {k | k i m}, ¼h i m b) Determinã mulþimile f    ;   ºi
  4 2 
(funcþia cotangentã este periodicã, de perioadã principalã )    5   .
f  ; 
Pe intervalul (0, ) funcþia cotangentã este strict descres-  2 4 
cãtoare, deci injectivã.
Funcþia ctg : (0, )  Z este o restricþie bijectivã a funcþiei 46) Folosind reprezentãrile grafice ale
cotangentã. funcþiilor tangentã ºi cotangentã,
precizeazã pentru fiecare dintre ele câte
  
Funcþia sin :   ;   [ 1; 1] este inversabilã. douã intervale maximale de monotonie.
 2 2
  47) Determinã maximul ºi minimul
Inversa ei este funcþia arcsin :[ 1; 1]    ;  . pentru urmãtoarele funcþii:
 2 2
 2 
   a) f : 0;  Z , f ( x )  sin x ;
arcsin(sinx) = x, x    ;   3 
 2 2   
y b) f :  ;   Z , f ( x )  cos x ;
sin(arcsinx) = x, ¼x i [–1; 1]  2 2

Reprezentarea graficã a funcþiei 2   
c) f :   ;   Z , f ( x )  tg x ;
arcsinus este urmãtoarea: O  3 4
–1 1 x
  
– 2
d) f :   ;    Z , f ( x )  ctg x .
 2 6

65
 48) Dã câte un exemplu de numãr real
¼x i [–1; 1], arcsin(–x) = –arcsinx
x pentru care:
(funcþia arcsinus este imparã) a) arcsin(sinx) @ x;
µx1, x2 i [–1; 1], x1 < x2  arcsinx1 < arcsinx2 b) arccos(cosx) @ x.
(funcþia arcsinus este strict crescãtoare pe [–1, 1])
49) Stabileºte domeniul maxim de
Funcþia cos : [0, ]  [–1; 1] este inversabilã. definiþie al funcþiilor f : E  Z (E  Z):
Inversa ei este funcþia arccos : [–1; 1]  [0, ]. a) f (x) = arcsin(x – 2);
1
b) f ( x )  arccos ;
x
¼x i [0; ], arccos(cosx) = x
c) f ( x )  arcsin 1  x 2 .
¼x i [–1; 1], cos(arccosx) = x
Reprezentarea graficã a funcþiei arccosinus este urmãtoarea: 50) Stabileºte dacã urmãtoarele funcþii
y sunt pare sau impare:
 a) f : [–1; 1]  Z, f(x) = 3arcsin(x2);
x
b) f : [–2; 2]  Z, f ( x )  arccos   .
O
 2
–1 1 x
51) Se considerã funcþia f : E  Z
(E _ Z).
¼x i [–1; 1], arccos(–x) =  – arccosx a) Cum poate fi obþinut graficul funcþiei
x1, x2 i [–1; 1], x1 < x2  arccosx1 > arccosx2 –f din graficul funcþiei f ?
b) Cum poate fi obþinut graficul funcþiei
(funcþia arccosinus este strict descrescãtoare pe [–1, 1])
a + f (unde a > 0) din graficul funcþiei f ?
   c) Folosind egalitatea
Funcþia tg :   ;   Z este inversabilã.
 2 2 
  arcsin x  arccos  , ¼x i [–1; 1],
Inversa ei este funcþia arctg : Z    ;  . 2
 2 2 aratã cum poate fi obþinut graficul funcþiei
arccosinus din graficul funcþiei arcsinus.
  
x    ;  , arctg(tgx )  x ¼y i Z, tg(arctgy) = y
 2 2
52) Dã câte un exemplu de numãr real
Reprezentarea graficã a funcþiei arctangentã este urmãtoarea: x pentru care:
y a) arctg(tg x )  x ;
 b) arctg(ctg x )  x .
2
O
x 53) Stabileºte domeniul maxim de
definiþie al fiecãrei funcþii f : E  Z
–
2
(E _ Z).
a) f ( x )  arctgx ;
arctg(–x) = –arctgx, ¼x i Z
(funcþia arctangentã este imparã) b) f (x) = arcsin2x – arcctgx;
2
µx1, x2 i Z, x1 < x2  arctgx1 < arctgx2 c) f ( x )  .
16arctg 2 x  2
(funcþia arctangentã este strict crescãtoare pe Z)

66
 54) Stabileºte dacã urmãtoarele funcþii
Funcþia ctg : (0; )  Z este inversabilã. sunt pare sau impare.
Inversa ei este funcþia arcctg : Z  (0; ). a) f : Z  Z, f(x) = 2sinx · arctgx;
b) f : Z  Z, f ( x )  3 arctgx ;
¼x i (0, ), arcctg(ctgx) = x ¼y i Z, ctg(arcctgy) = y c) f : Z  Z, f(x) = arcctg(sinx);
d) f : Z  Z, f(x) = arctg(cosx).
Reprezentarea graficã a funcþiei arccotangentã este
urmãtoarea: y 55) Determinã maximul ºi minimul
 pentru urmãtoarele funcþii:
 1 3
a) f :   ;   Z , f ( x )  arcsin x ;
O  2 2 
x
 1 3
¼x i Z, arcctg(–x) =  – arcctgx. b) f :  ;   Z , f ( x )  arccos x ;
 2 2 
¼x1, x2 i Z, x1 < x2  arcctgx1 > arcctgx2
c) f :  1; 1  Z , f ( x )    arctg x ;
(funcþia arccotangentã este strict descrescãtoare pe Z)
1
Funcþiile reale de variabilã realã prezentate în aceastã d) f :  1; 0  Z , f ( x )  .
secþiune se mai numesc ºi funcþii elementare. arcctg x

Probleme rezolvate. x
 (m2  1)a  m 
1) Se considerã funcþia f : E _ Z  Z, f ( x)   2  , a i Z, m i Z.
 ma  a  m  1
a) Determinã m i Z astfel încât ma2 + a + m – 1 @ 0, ¼a i Z.
b) Determinã m i Z astfel încât funcþia f sã fie definitã pe Z, ¼a i Z.
c) Pentru m = –1 studiazã monotonia funcþiei f.
Soluþie.
a) Sunt echivalente urmãtoarele afirmaþii:
 1 2   1  2 
ma2  a  m  1  0, a  Z ;  a  0 ; 1  4m2  4m  0 ; m    ;    ;   .
 2   2 
ma2  a  m  1  0, a  Z (1)

b) Funcþia f este definitã pe Z, a  Z   ( m2  1)a  m
 2  0, a  Z (2)
 ma  a  m  1
Dacã este îndeplinitã condiþia (1), atunci numitorul din (2) are semn constant, adicã este pozitiv µa i Z sau
este negativ µa i Z. Trebuie ca ºi numãrãtorul sã aibã semn constant pentru orice a i Z, adicã m2 – 1 = 0.
Convine doar m = –1.
x
 1 
c) Dacã m = –1, atunci f ( x )   2  .
 a  a  2 
1 1
Deoarece 2
 2
 (0; 1) , a  Z , rezultã cã f este strict descrescãtoare pe Z.
a a2  1 7
a  
 2 4
 1
2) Se considerã funcþia f : (0; )  [ln2; ), f ( x)  ln  x  
 x
a) Demonstreazã cã f este surjectivã.
b) Determinã intervalele de monotonie ale funcþiei f.
c) Determinã restricþiile inversabile ale funcþiei f ºi inversele acestora.
67
 Soluþie.
a) f este surjectivã ® ¼y i [ln2; ), jx i (0, ) astfel încât f(x) = y.
y
e y  e2  4
Ecuaþia f(x) = y este echivalentã cu x2 – eyx + 1 = 0 ºi y U ln2. Soluþiile sunt x1,2  , y U ln 2 .
2
1
b) Deoarece f  h  g unde g : (0, )  [2;  ), g ( x )  x ºi h :[2,  )  [ln 2; ), h( x )  ln x ºi h este
x
strict crescãtoare, este suficient sã determinãm intervalele de monotonie ale funcþiei g.
g(a)  g(b) ab  1
Fie a, b i (0, ), a @ b. Calculãm R(a, b)   .
ab ab
• dacã a, b i (0, 1], a @ b, atunci R(a, b) < 0, de unde g strict descrescãtoare pe (0; 1];
• dacã a, b i (1, ], a @ b, atunci R(a, b) > 0 , de unde g strict crescãtoare pe [1; ).
c) f are douã restricþii bijective; ele au ca domeniu de definiþie fiecare interval maximal de monotonie al
funcþiei f.
e x  e 2x  4
f1 : (0, 1]  [ln2; ), f11 :[ln 2; )  (0; 1], f11 ( x )  ,
2
e x  e 2x  4
f2 : [1; )  [ln2; ), f 21 :[ln 2; )  (1; ], f 21 ( x )  .
2
3) Se considerã funcþia f : [; 2]  [–1; 1], f (x) = cosx. Demonstreazã cã f este inversabilã ºi determinã f –1.
Soluþie.
f este inversabilã dacã ºi numai dacã, µy i [–1; 1], existã ºi este unic x i [; 2] astfel încât f (x) = y.
Ecuaþia cosx = y are o infinitate de soluþii reale date de formula xk = ±arccosy + 2k, k i m.
Deoarece funcþia f este strict crescãtoare pe [; 2], o singurã soluþie aparþine acestui interval. Ea este
x = 2 – arccosy (justificã!), deci obþinem f –1 : [–1; 1]  [0; 2], f –1(x) = 2 – arccosx.
4) Se considerã funcþia f : Z  Z, f (x) = arcsin(sinx).
a) Demonstreazã cã f are perioada 2. b) Expliciteazã funcþia pe [0; 2).

c) Reprezintã grafic restricþia funcþiei la [0; 2). d) Rezolvã ecuaþia f ( x )  , x  [0; 2) .
 4
e) Rezolvã inecuaþia f ( x ) T , x  [0; 2) .
4
Soluþie.
  
 x , x  0; 2 
  
   3  3
a) f(x + 2) = f(x), ¼x i Z. b) f ( x )    x , x   ;  c)
 2 2 
  3 
 x  2  , x   ; 2 
  2 

 2   3 
d) Din f ( x )  , x  [0, 2) obþinem sin x  , x  [0; 2 ) , de unde x   ;  .
4 2 4 4 
 2     3 
e) Din f ( x ) T , x  [0, 2) obþinem sin x T , x  [0; 2) , de unde x  0;    ; 2  .
4 2  4  4 

68
 1. Se considerã funcþia f : Z \ {1}  Z, c) f : [0; ]  Z, f ( x )  max{sin t} ;
0TtTx
3x  2
f (x)  . Cerceteazã: d) f : [–1; 1]  Z, f ( x )  min{ t2}.
x 1 1TtTx

a) monotonia; b) injectivitatea; 9. Demonstreazã cã urmãtoarele funcþii sunt

c) surjectivitatea; d) mãrginirea.
inversabile ºi determinã inversa fiecãreia dintre ele:
2. Se considerã funcþia f : E _ Z  Z, 3 
a) f :   ;    Z, f ( x )  tgx ;
f (x)  3  x  x  1 .  2 2
a) Determinã domeniul maxim de definiþie E.
 3
b) Demonstreazã cã f este injectivã. b) f :  ;   [ 1; 1], f ( x )  sin x ;
 2 2 
c) Determinã cea mai mare ºi cea mai micã dintre
valorile funcþiei.     x 1
c) f : Z \{1}    ,    ,  , f ( x )  arctg .
3. Se considerã funcþia f : D _ Z  Z,  2 4  4 2 x 1

f ( x )   x 2  3x  4 . Determinã: 10. Se considerã funcþia

a) domeniul maxim de definiþie D; 1 x2
f : Z  [0; ), f ( x )  arccos .
b) intervalele de monotonie ale funcþiei; 1 x2
c) punctele de intersecþie ale reprezentãrii grafice a) Demonstreazã cã f este parã.
cu axele de coordonate. b) Demonstreazã cã f este surjectivã.

4. Stabileºte domeniul maxim de definiþie al c) Rezolvã în Z ecuaþia f ( x )  .
3
funcþiilor f : D _ Z  Z: 
d) Rezolvã în Z inecuaþia f ( x )  .
a) f ( x )  lg( x 2  1) ; b) f ( x )  sin x  cos x ; 2
11. Se considerã funcþia f : Z Z, f (x) {x}(1{x}) .
x 1
x 1  a) Aratã cã f are perioada principalã T = 1.
c) f ( x )  ln  arccos  ; d) f ( x )  e
x2
1 .
 2x  3  b) Traseazã graficul funcþiei f.
c) Determinã intervalele de monotonie ale funcþiei f.
5. Rezolvã în Z ecuaþiile: 1
a) x3 – 6x2 – 5x – 14 = 0; d) Rezolvã în Z ecuaþia f ( x )  .
8
b) x4 + 2x3 – x2 – 4x – 2 = 0.
12. Se considerã funcþia f : ( 1,1)  Z ,
6. Rezolvã în Z inecuaþiile:
a) x + 4x2 + x – 6 U 0;
3 1 1 x
f ( x )  ln ºi mulþimea
b) 4x3 + 8x2 + 5x + 1 T 0. 2 1 x
S  {( x, y ) | 0 T x T 1, 0 T y T 1, f 1 ( x ) T y T f ( x )} .
7. Expliciteazã funcþiile f : Z  Z: a) Aratã cã f este bijectivã.
a) f (x) = max{2x; 10x}; b) Determinã f –1.
c) Aratã cã aria S T 1.
b) f ( x )  min{ x  1 ; 2} ; d) Aratã cã mulþimea S admite o axã de simetrie.
c) f (x) = [arctgx], unde [·] reprezintã funcþia parte
întreagã; 13. Determinã numãrul soluþiilor reale ale ecuaþiilor:
x
3
d) f ( x )  x  3x  2 . a) arctgx  x 2  4 x  3 ; b) sin 2x  ;
2007
c) y 4  4 y 2 x  11y 2  4 xy  8 y  8 x 2  40 x  52  0 .
8. Expliciteazã funcþiile:
1  14. Aratã cã:
a) f :  ; 2006  Z, f ( x ), f ( x )  [lg 2 x] , unde [·]  x  2n, x  2n, (2n  1) ,
2  arccos(cos x )  
reprezintã funcþia parte întreagã;  x  (2n  2), x   (2n  1), (2n  2)
b) f : [0; 2)  Z, f (x) = {sinx}, unde {·} reprezintã   
arctg(tgx )  x  n, x   n  , n   , µn i m.
funcþia parte fracþionarã;  2 2
69
 ªiruri de numere reale
3. Noþiunea de ºir. ªiruri monotone. ªiruri mãrginite
Cum recunoaºtem ºirurile?
Am întâlnit deja ºiruri: 1) Care dintre urmãtoarele funcþii este
 0, 1, 2, 3, 4 ... (ºirul numerelor naturale) un ºir real?
 1, 3, 5, 7, 9 ... (ºirul numerelor impare) a) f : Z  Z , f ( x )  x 2 ;
 1, –1, 1, –1, 1, –1 ...
b) g : q  Z , g ( x )  x 2 ;
 1, –2, 4, –8, 16 ... (progresie geometricã de raþie –2)
c) h : q  m , h( x )  x 2 ;
Definiþii. d) i : Z  q , i ( x )  [ x ] (parte întreagã);
Se numeºte ºir de numere reale (ºir numeric, ºir real) o funcþie e) j : m  Z , j ( x )  | x | ;
realã definitã pe q sau q* (u : q  Z sau u : q*  Z).
f) k : q  Z , k ( x )  2 x ;
Imaginea lui n prin funcþia u se noteazã cu un; un se numeºte
termenul de rang n. Indicele n aratã poziþia sau rangul unui termen g) l : q  ³ , l ( x )  x  i ;
în ºir. ªirul se noteazã (un)niq, (un)q, (un)nU0, (un)n sau (un). h) m : q  Z , m( x )  | x  i | ;
1
De exemplu: 2, 3, 5, 7, ... este ºirul numerelor prime pe care i) n : q*  Z , n( x )  ;
x 2
îl notãm astfel: (pn)n i q* cu p1 = 2, p2 = 3, p3 = 5, p4 = 7 ... j) p :{2, 4, 6, ...}  Z , p( x )  .
x
Observaþie. 2) Calculeazã primele 5 valori ale
Formularea „ºirul (un)niq definit prin un = u(n)“ o vom nota fiecãreia dintre urmãtoarele funcþii:
ºi astfel: (u(n))n . x
1 a) u :{0, 2, 4, ...}  Z , u( x )  ;
 1  2
De exemplu: ºirul (un)n i q , un  , µ n i q îl notãm   .
n 1  n  1 n b) v :{2n | n  q} Z , v(n)  n ;
c) w :{ n2 | n  q}  Z , w( n)  n  1 .
( n   ) nU4 este ºirul 4   , 5   , 6   , ... dat Asociazã acestor funcþii câte un ºir.
Cum reprezentãm un ºir?
de funcþia un  4  n   , nU 0 . 5  (1)n
3) Fie ºirul (vn)q* cu vn  .
n
Observaþie. Calculeazã v1, v2 , v3 , v4. Reprezintã-le grafic.
Plecând de la exemplul anterior, considerãm cã (un ) n U k , k  q 4) Utilizând prima bisectoare ºi gra-
este, de asemenea, ºir.
ficul funcþiei f (x) = x2 + 1, x Z , reprezintã
1 2
Modalitãþi de a defini un ºir ºirul recurent (un)n: u0  , un1  un  1, nU0.
2
A defini un ºir înseamnã a indica modul de calcul al ter- Indicaþie.
menilor sãi. Se determinã punctele Mi , i q ale
cãror abscise sunt termenii ºirului (un )nU0 .
 ªiruri definite prin formula termenului general
Formula termenului general permite calculul oricãrui termen 5) Reprezintã grafic ºirul recurent
al ºirului. 1
(an )nU0 : a0 = 2, an 1  , n U 0.
De exemplu, ºirul (un )niq este definit prin termenul general an  1
un = (–1)n + 5. Avem u0 = 6 ; u1 = 4 ; u2 = 6 ...

 ªiruri definite printr-o relaþie de recurenþã

Dacã se dau primii termeni ºi o relaþie de recurenþã, pe baza
principiului inducþiei matematice putem calcula termenul de rang
n în funcþie de termenii anteriori (de rang n – 1, n – 2, ...).

70
 Fie ºirul (un)niq definit astfel: u0 = –3, un+1 = un + 2, µ n i q. 6) Fie ºirul (vn)niq definit prin: v0 = 1,
Din relaþia de recurenþã obþinem: v1 = –2, vn  vn21  3vn  2 pentru n U 2.
u1 = u0 + 2 = –1; u2 = u1 + 2 = 1; u3 = u2 + 2 = 3 ... Calculeazã v2; v3 ; v4 ; v5 .

Observaþie. 7) Fie ºirul (an)niq definit astfel:

Uneori este important sã obþinem formula termenului general a0 = 1, an+1 = 5an, µn i q. Atunci
pornind de la formula de recurenþã. an = 5an–1 = 52an–2 = ... .
Fie ºirul (un)niq : u0 = 1, un+1 = un + 5, µ n i q. Determinã formula termenului general.
n
Din relaþia de recurenþã obþinem: u 1 = u0 + 5 8) Fie (un ) n cu un  ( 1) . Calculeazã
u 2 = u1 + 5 u2n ºi u2n+1 .
..................
un = un–1 + 5 9) Determinã primii 5 termeni ai
ºirului (an)n definit astfel:
Adunãm ºi reducem termenii. Obþinem un = u0 + 5n = 5n + 1.
a0 = 2, a1 = 1, an+1 = 2an – 3an–1, µ n U 1.
 ªiruri definite prin enumerarea primilor termeni
10) Determinã termenul general al
2, 3, 5, 7, 11, ... este ºirul numerelor prime. ºirului (bn)n definit prin: b0 = 1, bn+1 = bn – 2.
Nu s-a descoperit încã formula termenului de rang n
11) Determinã termenul general al
din ºirul numerelor prime.
ºirului (cn)n definit prin: c0 = 2, cn+1 = 2cn.
12) Determinã termenul general al
ªiruri monotone fiecãruia dintre ºirurile date mai jos:
Definiþie. 1 1 1
Un ºir (un)niq se numeºte constant dacã un+1 = un, µ n i q. a) , , ...;
1 2 3
1 1 1 1
b) , , , ...;
Fie ºirul (un)niq definit astfel: u0  2 , un  un1  2 1 4 9 25
pentru n U 1. Observãm cã u1 = 2, u2 = 2. Se aratã prin 5 9 13 17
c) , , , ...;
inducþie matematicã cã un = 2, µ n i q. 8 16 24 32
1 2 3 4
Definiþii. d) , , , ... .
ªirul (un)niq se numeºte crescãtor dacã un+1 U un, µn i q. 2 3 4 5
ªirul (un)niq este descrescãtor dacã un+1 T un , µ n i q. Cum alegem metoda adecvatã pentru
ªirul (un)niq este monoton dacã este crescãtor sau descrescãtor. studiul monotoniei?
Un ºir monoton (crescãtor sau descrescãtor) în care oricare doi 13) Determinã u0 astfel încât ºirul definit
termeni consecutivi sunt diferiþi se numeºte strict monoton
prin: un  un1  6 , nU1 sã fie constant.
(respectiv strict crescãtor sau strict descrescãtor).
14) Precizeazã numerele reale a pentru
Observaþii. care ºirul (an)q este:
 Existã ºiruri care nu sunt monotone. a) strict crescãtor; b) strict descrescãtor;
De exemplu, şirul dat de an = (–1)n, n i q: a0 = 1, a1 = –1, c) constant; d) nemonoton.
a2 = 1...
15) Studiazã monotonia ºirurilor defi-
 Un ºir (an)niq nu este monoton dacã existã n1, n2, n3 i q,
nite prin formula termenului general:
n1 < n2 < n3 astfel încât an1  an2  an3 sau an1  an2  an3 .
a) an = n2 + 2n + 3 ;
Putem afla dacã un ºir (un)niq este crescãtor sau descrescãtor n 2
prin urmãtoarele metode: b) bn  ;
n 1
Metoda 1. Se studiazã semnul diferenþei a doi termeni consecutivi: 2n
c) c n  3 ;
• dacã un+1 – un U 0, µ n i q, atunci (un) este crescãtor; n
• dacã un+1 – un T 0, µ n i q, atunci (un) este descrescãtor. d) dn  dn1  1; d0  1 .
71
 Metoda 2. Dacã termenii ºirului sunt strict pozitivi, compa- 1
16) Fie ºirul (an)niq : a0 = –1, an1  an.
rãm raportul a doi termeni consecutivi cu 1: 3
Calculând diferenþa a n+1 – an obþinem
un1
• dacã un > 0 ºi U1 , n q, atunci (un)n este crescãtor; 1 2
un an  an   an . Semnul diferenþei
3 3
u depinde de semnul lui an.
• dacã un > 0 ºi n1 T1 , µ n i q, atunci (un)n este descrescãtor..
un Aratã prin inducþie matematicã cã
an < 0, µ n i q.
1) Fie ºirul (un)niq , cu un = n2 + 1. Avem un+1 – un = 2n + 1 > 0,
Aratã cã ºirul (an)niq este strict crescãtor.
ceea ce aratã cã ºirul (un)niq este strict crescãtor.
2) Fie ºirul (un)niq definit astfel: u0 = –2, un+1 = un – 5. Avem 17) Studiazã monotonia ºirurilor:
un+1 – un = –5 < 0, deci ºirul (un)niq este strict descrescãtor. a) 1, 2, 3, ... n, ...;
b) –1, –2, –3, ... –n, ...;
3n
3) Fie ºirul (vn)nU2 definit prin: vn  . Evident, termenii ºirului 1 2 2 3 n 1 n n 1
n2 c) , , , , ... , , , ...
sunt strict pozitivi. Pentru studiul monotoniei, vom folosi a 2 1 3 2 n n 1 n
v 2n 2  2n  1 v 18) Studiazã monotonia ºirurilor defi-
doua metodã: n1  1  2
 0 , µ n U 2, deci n 1  1 ,
vn ( n  1) vn nite prin relaþia de recurenþã:
µ n U 2. Rezultã cã ºirul este crescãtor (pornind de la rangul n = 2). 1
a) e n 1  1  ; e 0  1 ;
en
b) f n  2  f n 1 ; f 0  4.
ªiruri mãrginite
Definiþii. Cum determinãm marginile unui ºir?
Un ºir (un)niq este majorat, sau mãrginit superior, dacã existã
un numãr real a astfel încât un T a, µ n i q. 19) Aratã cã ºirul  n  1  este majorat de 1.
 n  1
Un ºir (un)niq este minorat, sau mãrginit inferior, dacã existã un  n
numãr real b astfel încât un U b, µ n i q. 20) Aratã cã ºirul ( cos n)n este mãrginit.
Un ºir (un )niq este mãrginit dacã existã un numãr real M, F 1  (1) I este mãrginit.
n

M > 0, astfel încât un TM , µ n i q.

21) Aratã cã GH n JK n
ªirurile care nu sunt mãrginite se numesc nemãrginite. 22) Studiazã monotonia ºi mãrginirea
Observaþii. F 3n  1 IJ ; FG 2n  1 IJ ;
ºirurilor: G
 Un ºir este mãrginit dacã este minorat ºi majorat. H 4 n  3K H n  2 K
nq nq
n1  3n  1   an 
De exemplu, ºirul ( ) , este mãrginit: 0 < un T 1, µ n i q*.   ;   , aZ .
2n niq*
 7n  nq*  n  1  nq
 Orice ºir crescãtor are ca minorant primul sãu termen.
F (1) I n
 Orice ºir descrescãtor are ca majorant primul sãu termen.
 ªirul (un) este nemãrginit dacã µ M > 0, j nM i q cu | unM |  M .
23) a) Aratã cã GH 3 JK n
q
este mãrginit.

b) Aratã cã ºirul 0, 1, 2, ... , n, ... are minorant;

Definiþie. c) Aratã cã ( an )nU0 , an   n , are majorant.
Fie ºirurile (an)niq ºi (bn)niq cu proprietatea cã existã numãrul natu-
ral n0 astfel încât an T bn, µ n i q, n U n0. În acest caz, spunem FG 2n IJ FG 2IJ ?
cã ºirul (an)niq este majorat de ºirul (bn)niq , iar ºirul (bn)niq este
24) ªirul
H n  3K
2
n
H nK
este majorat de
n

minorat de ºirul (an)niq.

F n  7 IJ
25) Câþi termeni ai ºirului G
H 2n  11K
F 1 IJ F1I
nq

De exemplu, ºirul G este majorat de ºirul G J

sunt negativi? Câþi termeni are ºirul
H n  n  5K
2
Hn K
2
FG 3 IJ 1 1FG OP
începând cu rangul n = 5.
nq nq
H K
n  2 nq
în
10 8 H
, ?
Q
72
 1. Fie ºirul (un)nU1 cu termenul F F 11 I In

general un 
3
.
i) GH GH 10 JK JK ; j) ((–1)n)niq ;
n2 nq

a) Calculeazã u1, u2, u3 . k) ((–2)n)niq ; l) ((–0,5)n)niq;

b) Aratã cã (un)n este descrescãtor.
c) Determinã p i q cu proprietatea cã FG 2n  1IJ FG 3n  1 IJ
(n > p)  (0 < un < 10–4).
m)
H 2n  1K nq
; n)
H  n  5K nq
;

2n  1
2. Fie ºirul (un)n cu un  . o) (nE(–1)n )niq; p) ( 3n  1 )niq;
n 3
a) Calculeazã primii trei termeni ai ºirului.
c h F n  1I
2
b) Aratã cã ºirul (un)n este strict crescãtor. r) 2n  7
nq
; s) GH 2n JK ;
c) Aratã cã ºirul (un)n este mãrginit superior de 2. nq*

d) Determinã p i q dacã 2 – 10–5 < un < 2, µ n > p. F3 I ;

t) G J
n
F I
u) G sin n J
1
3. Fie ºirul (un)n, cu u0 i Z ºi un1  un  8 .
Hn K 3
nq*
H 3K nq
.

3
Determinã u0 i Z astfel încât (un)n sã fie ºir constant. 8. Aratã cã ºirul (un )nq , un = sinn – 2cos3n
4. Studiazã monotonia ºirurilor (un)niq arãtând, este mãrginit.
în fiecare caz, cã un+1 – un = 3(un – un–1): 9. Sunt mãrginite urmãtoarele ºiruri?
a) u0 = –2, un+1 = 3un + 5;  n2 
b) u0 = –3, un+1 = 3un – 7 . a)  3  ;
 n 1nq
5. Studiazã monotonia ºirurilor cu termenii generali:  1 1 1 
3n  1 b)    ...   ;
a) an = n2 – 3n + 5; b) bn  ;  1 2 2  3 n  ( n  1) nq*
n 1
(1,5)n 4n 1 1 1
c)  2  2  ...  2  ;
c) c n  5 ; d) dn  ; µ n U 1. 1 2 n  nq*
n n!
6. Fie ºirul (an)niq definit prin a0 = 0, 1 1 1 
d)  3  3  ...  3  .
1 1 2 n  nq*
an  an 1  n , µ n U 1.
3
a) Stabileºte formula termenului general. 2n  1
10. Fie ºirul ( an ) nq , an  . Determinã for--
b) Studiazã monotonia ºirului. 3n  1
c) Aratã cã (an)n este un ºir mãrginit. mula termenilor a2n+1 ºi a2n .
7. Pentru urmãtoarele ºiruri definite prin for-
11. Calculeazã primii 6 termeni ai urmãtoarelor
mula termenului general:
ºiruri. Studiazã monotonia ºi mãrginirea fiecãruia
i) calculeazã primii 5 termeni;
dintre urmãtoarele ºiruri.
ii) reprezintã grafic primii 3 termeni;
a) un+1 = un – 1, u0 = 1; b) u n1  3un  5 , u0 = –2;
iii) studiazã monotonia ºi mãrginirea.
2 1
a) (3n + 5)niq; b) (–4n + 11)niq; c) un1  un , u0 = 1; d) un 1   un , u0 = 4;
3 3
FG 3 n  4 IJ 1 u 3
c)
H 5 11K nq
; d) (n2 – n + 3)niq; e) un1  2  , u0 = 5;
un
f) un1  n
un  1 0
, u = 0;

e) ( –3n2 + 12n – 1)niq; f) ( n3 + 1)niq;

g) un1 
1
un 
FG
5
, u0 = 1;
IJ
F F 1I I
n 2 H
un K
h) G G J J
g) (2 )niq;
H H 3K K ;
n

nq
h) un1  6  un , u0 = 3.

73
 4. Limita unui ºir
În antichitate, matematicienii greci (Arhimede, Zenon ºi alþii) au utilizat ºirurile pentru obþinerea unor aproximãri
cât mai bune ale unor numere. Mult mai târziu, s-au introdus conceptele de ºir convergent ºi limitã. Abia la începutul
secolului al XIX-lea, Bolzano (1817) ºi Cauchy (1821) au dat definiþia convergenþei unui ºir. În acest domeniu au
avut rezultate remarcabile ºi matematicienii Gauss (1777-1855) ºi Abel (1802-1829).

ªiruri care au limitã

Noþiunea de limitã este fenomenul cel mai important din 1) Reprezintã grafic primii cinci
analiza matematicã. Sã ne apropiem de aceastã noþiune prin termeni pentru fiecare din ºirurile:
câteva exemple. 1
( 1) n

1) Fie ºirul cu termenul general an  , n  q* .  5   , (2  n)nq* , ( n  1) nq* .
 n  nq*
n
Sã reprezentãm pe axã primii termeni: Ce poþi spune despre termenii
1 1 1 1 1 ºirurilor când n ia valori foarte mari?
a1 = –1, a2  , a3   , a4  , a5   ; a6  ; ...
2 3 4 5 6 Cãtre ce element din Z tind ei sã se
apropie?
–1 1
–1 2 0 2 1 2n 1
a1 a3 a5 a6 a4 a2 2) Se considerã ºirul an  , nU2.
n 1
V1 Câþi termeni ai ºirului sunt în afara
Dacã n ia valori foarte mari, ce poþi spune despre poziþia  3 5
vecinãtãþii V   ;  a elementului 2?
termenilor pe axã? De care numãr real tind ei sã se apropie?  2 2
Considerãm urmãtoarele mulþimi care sunt vecinãtãþi ale originii: 3) Se considerã ºirul (2n + 1)niq ºi
 1 1  1  V i V(), V = (10; ]. Câþi termeni ai
V1    ;  , V2 = (–2; 4), V3    ,   , V4 = (–, 1) N (7; ).
 2 2  4  ºirului sunt în afara mulþimii V?
Pentru fiecare dintre ele rãspunde la întrebãrile urmãtoare: 4) Se considerã ºirul cu termenul gene-
a) Câþi termeni ai ºirului sunt în afara mulþimii V? ral an = –3n + 13, n i q ºi mulþimea
b) Începând de la ce rang k i q* avem xn i V, ¼n U k, n i q*?
V i V(–), V = [–; –4]. Determinã
n n0 i q astfel încât an i V, ¼n U n0.
2) Considerãm ºirul cu termenul general an  , n q .
2
1 3 5 Logica în acþiune!
Avem a0 = 0, a1  , a2  1, a3  , a4  2, a5  , a6  3 , ...
2 2 2 5) Sã ne amintim calculul propoziþional.
Orice propoziþie are o valoare de adevãr
notatã cu 0, dacã propoziþia este falsã, ºi cu 1,
dacã propoziþia este adevãratã.
Fie p ºi q propoziþii. Valorile de adevãr
Dacã n ia valori foarte mari, de care element din Z tind sã ale propoziþiilor compuse sunt date în tabel:
se apropie termenii ºirului? p q p pq pq pq pq
Considerãm mulþimea V i V(), V = (2, ]. 0 0 1 0 0 1 1
Rãspunde la întrebãrile a) ºi b) de la exemplul 1. Dacã se 0 1 1 0 1 1 0
considerã o altã vecinãtate, V  i V(), care sunt rãspunsurile 1 0 0 0 1 0 0
la întrebãrile de mai sus? 1 1 0 1 1 1 1
3) Considerãm ºirul cu termenul general an   n , n q . Demonstreazã cã, pentru orice propo-
Avem: a0 = 0, a1 = –1, a2   2 , a3   3 , a4 = –2, ... ziþii p, q, urmãtoarele propoziþii sunt ade-
vãrate: ( p  q)  ( p  q); p  q ( p  q) ;
–2 –1 0
... a4 a3 a0
p  q  ( p  q ); p  q  p  q ;
a2 a1
( p  q )  ( q p ) .
74
 Dacã n este foarte mare, de care element din Z tind sã se Ce sunt predicatele ºi cuantificatorii?
apropie termenii ºirului? 6) Fie A mulþime ºi P mulþime de pro-
Considerãm mulþimea V i V(–), V = [–, –5). Rãspunde poziþii. O funcþie p : A « P se numeºte predicat.
la întrebãrile a) ºi b) puse la exemplul 1. Exemplu: „x iZ, x + 3 = 4x2“ este un
Ce a fost comun în cele trei exemple de mai sus? De fiecare predicat care, pentru x = 1, este propoziþie
datã am gãsit un element l Z astfel încât orice vecinãtate a lui adevãratã ºi, pentru x = 2, este propoziþie falsã.
l sã conþinã termenii ºirului începând de la un anumit rang. Predicatele pot avea mai multe variabile.
Elementul l Z , dacã existã, se numeºte limita ºirului. Exemplu: „ x, y, z iZ, x + y + z = 3“.
Definiþie. Predicatul devine propoziþie dacã îi le-
Fie (an)n un ºir ºi l Z . ªirul (an) are limita l (sau ºirul (an) gãm variabilele cu cuantificatorii µ ºi j .
tinde la l) dacã orice vecinãtate a lui l conþine toþi termenii ºirului Exemple:
începând de la un anumit rang. „µ x, µ y, µz iZ, x + y + z = 3“ este falsã.
Se noteazã lim an  l sau liman = l sau an  n
 l sau an  l. „j x, µ y, µz iZ, x + y + z = 3“ este falsã.
n 
„j x, µ y, j z iZ, x + y + z = 3“ este adevã-
Sã analizãm, din punct de vedere al logicii matematice, ratã; în acest caz, z depinde de x ºi y.
definiþia limitei unui ºir. „j x, j y, j z iZ, x+ y + z = 3“ este
Variabilele sunt: vecinãtate, rang, termeni ºi sunt legate de adevãratã.
cuantificatorii: orice (adicã ¼), un anumit (adicã j) ºi respectiv „µ x, µ y, j z iZ, x + y + z = 3“ este
toþi (adicã ¼). Dacã scriem cu ajutorul cuantificatorilor ºi adevãratã; în acest caz, z depinde de x ºi y.
conectorilor logici definiþia limitei unui ºir, obþinem:
7) Ce reprezintã mulþimile:
lim an  1 ® [¼V iV(l), jnV i q astfel încât ¼n iq, n U nV  an i V].
n D N L; C O D; D \ L; L \ C ?
Dã un exemplu de ºir din L \ C.
Observaþie.
Aplicând regulile de negaþie obþinem: lim an  l  V V (l ) Cum aplicãm definiþia limitei pentru
astfel încât n  q, nV  q, nV  n ºi anV V . a demonstra cã un ºir are limita l?
Urmãreºte soluþiile propuse pentru
ªirul (an) nu are limita l Z dacã existã o vecinãtate exerciþiile 8, 9, 10 ºi recunoaºte elemen-
a lui l în afara cãreia existã o infinitate de termeni ai ºirului. tele din definiþia limitei unui ºir.
n2
1 8) Demonstreazã cã lim n  n  3
1.
ªirul an  2  nu are limita 0;
n Soluþie.
ºirul (bn): 1; 0; 1; 0; 1; 0; ... nu are limitã. Dacã V i V(1), atunci existã r = rV > 0
astfel încât (1 – r; 1 + r) _ V. Determinãm
Definiþie. un rang N = N r începând de la care
Se numeºte ºir convergent un ºir care are limitã finitã. În caz an i (1 – r; 1 + r) _ V. Pentru aceasta rezol-
contrar, ºirul se numeºte divergent. vãm dubla inecuaþie cu necunoscuta n i q.
Observaþii. 1 – r < an < 1 + r ; an  r  1 ;
 Natura unui ºir este calitatea lui de a fi convergent sau diver-
5 5 5  3r
gent. Nu orice ºir cu limitã este convergent. ªirurile cu limita + r ; n3 ; n
n3 r r
(respectiv –) nu sunt convergente, deoarece limita lor nu este finitã.
 5  5  3r 
Dacã r  0;  , atunci Nr    1.
  3  3 
5 
Dacã r i  ;   , atunci Nr = 0.
3 
 Notãm: C – mulþimea ºirurilor convergente, D – mulþimea Am arãtat cã:
ºirurilor divergente ºi L – mulþimea ºirurilor cu limitã; ¼V i V(1), jNV i q astfel încât an i V,
obþinem C _ L ; C = L \ D. ¼n U NV , n i q, deci ºirul are limita 1.
75
 Propoziþie. 9) Demonstreazã cã lim n   .
Fie (an) un ºir crescãtor, nemãrginit ºi an @ 0, ¼n i q. Atunci: Soluþie.
a) liman =  Dacã V i V(), atunci existã m = mV > 0
1 astfel încât (m; ) _ V. Determinãm un
b) lim  0 . rang N = Nm începând de la care
an
an i (m; ) _ V. Rezolvând inecuaþia
an > m gãsim Nm = [m2] + 1.
Demonstraþie.
a) Fie V i V(); existã m = mV > 0 astfel încât (m; ) _ V.  
10) Demonstreazã cã lim  log 1 n    .
ªirul fiind nemãrginit, existã N = Nm i q astfel încât aN > m.  2 
Deoarece ºirul este crescãtor, rezultã cã an U aN > m, ¼n U N. Soluþie.
N depinde de m, m depinde de V, deci N depinde de V. Dacã V i V(–), atunci existã m = mV < 0
astfel încât (–, m) _ V. Determinãm
Am arãtat cã ¼V i V(), jNV i q astfel încât,
un rang N = N m începând de la care
¼n i q, n U Nv  an i V, adicã liman = .
an i (–; m) _ V.
b) Fie V i V(0); existã r = rV > 0 astfel încât (–r; r) _ V. Rezolvând inecuaþia an < m, gãsim
Raþionând ca la subpunctul a), deducem cã existã N = Nr i q  1 m 
1 1 N m      1 .
astfel încât an U aN  , ¼n i q, n U N, deci r  0   r ,  2  
r an
1 1 11) Folosind definiþia limitei unui ºir,
¼n i q, n U N, adicã V , ¼n i q, n U N sau lim  0 .
an an aratã cã:
Asemãnãtor se demonstreazã ºi urmãtoarea ... 2n  1
a) lim 2;
n3
Propoziþie.
b) lim(2n2 + 1) = ;
Dacã ºirul (an) este descrescãtor, nemãrginit ºi an @ 0, ¼n i q,
atunci: c) lim(–10n) = –;
a) liman = – d) lim(lgn) = ;
1 n2  2
b) lim  0 . e) lim  1;
an n2  1
2n  3
f) lim 1;
n  2 n  5
1
lim  0 ; lim10n  ;
n! g) lim 3 2n   ;
n 
1 1
lim( n  2)   ; lim 0 .
 lg n h) lim e n  0 ;
n 

n 1 1
Propoziþie. i) lim  ;
n  2n  1 2
liman = l i Z dacã ºi numai dacã lim(an – l) = 0.
j) lim 3 n2   ;
Foloseºte ideea: n 

„pentru r > 0, l – r < an < l + r ® –r < an – l < r“

ºi redacteazã demonstraþia teoremei.
k) lim
n
 n 1  n  0 ; 
Propoziþie. 1
l) nlim 3
 0;
an  0 dacã ºi numai dacã an  0
 n n2
2
m) lim 2n 1
;
Demonstraþia se bazeazã pe propoziþiile: n
¼V i V(0), r > 0 astfel încât (–r; r) _ V ºi n) lim[(n  1)3  n3 ]  0 .
n
an i (–r; r)  |an| i (–r; r).
76
 Proprietãþi ale limitei unui ºir
Teoremã. Limita unui ºir, dacã existã, este unicã. 12) Urmãreºte soluþia propusã pentru
2n  1
Demonstraþie. a arãta cã lim  1 , apoi aratã cã
n n  1
Presupunem cã ºirul (an)n are în Z limitele l1 ºi l2, cu l1 @ l2.
6n  1 9
Existã V1 i V(l1) ºi V2 i V(l2) astfel încât V1 O V2 = l. lim  .
n  3n 4
Deoarece l1 = liman, rezultã cã în V1 se gãsesc toþi termenii
ºirului de la un anumit rang. În afara vecinãtãþii V2 existã o Soluþie.
infinitate de termeni ai ºirului, ceea ce contrazice liman = l2. 2n  1 1
Deoarece an   2 , gãsim
Teoremã. n 1 n 1
Dacã schimbãm ordinea termenilor unui ºir, limita nu se 1 3
o vecinãtate V i V(1), V   ;  astfel
schimbã; adicã, dacã ºirul (a n ) are limita l Z ºi 2 2
f : q  q este o bijecþie, atunci ºirul (bn = af(n)) are limita l. încât în afara ei sã existe o infinitate de
termeni ai ºirului. Într-adevãr
Demonstraþie. În afara oricãrei vecinãtãþi a lui l ºirurile (an)
ºi (bn) au acelaºi numãr finit de termeni. 3 1 3 1 1
an   2      n  1.
2 n 1 2 n 1 2
În acelaºi mod putem demonstra urmãtoarea ...
13) Calculeazã primii zece termeni ai
Teoremã. ºirului ((–2)n )niq. Ce observi?
Dacã adãugãm sau eliminãm dintr-un ºir un numãr finit de Ce poþi spune despre ºirul format cu
termeni, nu se modificã existenþa limitei ºi valoarea acesteia. termenii de rang par? Dar despre cel for-
mat cu termenii de rang impar?
Dacã ºirul (an) are limita l, atunci: Formuleazã un rezultat valabil în general
• ºirul (bn = an+7) are limita l; pentru termenii ºirului (an)n, cu a < –1.
• ºirul (an): a0; 0; a1; 1; a2; a3; ...; an; ... are limita l.

Urmãtoarea teoremã justificã trecerea la limitã în inegalitãþi. 14) Calculeazã:

Teoremã. 2
Dacã un ºir de numere pozitive (an) converge la l, atunci l U 0. a) lim 2 ;
n 7
Demonstraþie. b) lim lgn;
Presupunem cã l < 0; existã r > 0 cu (l – r; l + r) _ (–; 0). 1
Mulþimea (l – r; l + r) este o vecinãtate pentru l. c) lim ;
5  6n
n
Existã un rang N = Nr astfel încât an i (l – r; l + r), ¼n U N,
d) lim(–10n – 2).
adicã an < 0, ¼n U N, contradicþie.
15) Se considerã ºirul a n = (–1)n 3,
Subºiruri n i q. Calculeazã lim an . ªirul (an) are
Definiþie. limitã?
Fie (an)n U 0 un ºir ºi (kn)n un ºir strict crescãtor de numere
16) Demonstreazã cã, dacã un ºir de
naturale. ªirul (akn )nU0 se numeºte subºir al ºirului (an)nU0. numere negative este convergent la l,
atunci l T 0.
Propoziþie.
Dacã (kn)n este un ºir strict crescãtor din q, atunci kn U n, µn i q. 17) Fie (an) ºi (bn) douã ºiruri astfel
încât an T bn, ¼n i q ºi liman = l1 i Z,
Soluþie. Fie 0 T k0 < k1 < k2 < ... < kn < kn+1 < ... limbn = l2 i Z. Demonstreazã cã l1 T l2.
Din k1 > k0, rezultã k1 U 1 + k0 U 1; din k2 > k1 rezultã
k2 U 1 + k1 U 2. Presupunem kn U n.
Din kn + 1 > kn rezultã kn+1U1+ knU 1+ n. Deci knU n,  nU0 .
77
 Observaþii 18) Aratã cã ºirul (an)n , an = (–1)n,
 Un ºir (an)n U 0 are o infinitate de subºiruri. nu are limitã.
 ªirul (an)n U 0 este un subºir al sãu; în acest caz, kn = n,  nU0 . Indicaþie.
 În aplicaþii putem întâlni subºiruri ca: (a2n)nU0 , (a2n+1 )nU0 , a2 n  (1)2 n  1; a2 n 1  (1) 2 n 1  1 .
(a3n ) nU0 n
 3
19) Fie ºirul un     . Calculeazã
Teoremã.  2
lim u2k 1 , lim u2k .
Dacã lim an  l  Z , atunci orice subºir (akn )n are limita l. k  k 
n 
1  2( 1)n
20) Aratã cã lim  0.
Demonstraþie. n n
Pentru orice vecinãtate V V (l ) , în afara ei existã un numãr 21) Fie a1 = 2, an+1 = 2an – 1, nU1.
finit de termeni ai ºirului (an)nU0 ºi, bineînþeles, un numãr finit a) Reprezintã grafic ºirul utilizând funcþia
de termeni ai subºirului (akn )n . Ca urmare, lim ak n  l . f : Z  Z , f (x) = 2x – 1.
n 

Consecinþe. Studiazã natura ºirului.

1) Un ºir care are douã subºiruri cu limite diferite nu are limitã. b) Determinã formula termenului general.
2) Dacã un subºir al ºirului (an)nU0 nu are limitã, atunci (an)nU0
22) Fie ºirul un  log 2 n .
nu are limitã.
3) Dacã un ºir conþine douã sau mai multe subºiruri care au a) Calculeazã lim u4k .
k 
aceeaºi limitã ºi ele „acoperã“ toþi termenii ºirului, adicã orice
b) Aratã cã ump  um  u p , µ m, p i q*.
termen al ºirului este termen în cel puþin unul din subºirurile
respective, atunci ºirul are limitã ºi limita sa este egalã cu limita n
23) Fie ºirul un  ( 1) n sin .
comunã a subºirurilor. 2
Calculeazã lim u2 n , lim u4 n1 .
Teoremã. n n

Se considerã ºirurile (an), (bn) ºi (xn) astfel încât Este convergent ºirul (un)n ?
liman = limbn = 0 ºi xn = max{an; bn}, ¼n i q. Atunci ºirul (xn)
are limita zero. ªirul (u2 n 1 ) n este divergent?
Demonstraþie. n n
Dacã xn = an, ¼n U k sau xn = bn, ¼n U k (k i q, k fixat), 24) Fie ºirul vn  ( 1) cos . Calcu-
2
atunci xn  0.
Dacã xn = an, ¼n i M1 ºi xn = bn, ¼n i M2 , cu M1, M2 infinite leazã nlim

v2 n , lim v4 n 1 .
n

ºi M1 N M2 = q, atunci (an ) nM1 este subºir al ºirului (an)niq ºi are Este convergent ºirul (vn )n ?
limita 0; analog ( bn ) nM 2 are limita 0. Subºirurile ( an ) nM1 ºi Este divergent ºirul (v2 n 1 )n ?
( bn ) nM 2 „acoperã” ºirul (xn), deci xn  0.

1. Studiazã monotonia ºirurilor cu 2. Studiazã mãrginirea ºirurilor (an)nU1 definite

termenii generali, n i q*: prin termenii generali:
n5 2n  1
a) an  ; b) an  ; a) an = 1 + (–1)n;
n7 n 1
n
(n 1)! n2  n  1 b) an  ;
c) an  n ; d) an  ; n 1
2 2n2
n 2n c) an  n  1  n ;
e) an  sin ; f) an  ;
2 n! n!
d) a n  ;
g) an  n3  n ; h) an  (1)n n . nn
78
 1 1 1
e) an  1  2
 2 ... 2 ; 11. Aratã cã urmãtoarele ºiruri nu sunt monotone:
2 3 n
n 1  ( 1)n
1 1 1 a) x n  ( 2)n ; b) x n  sin ; c) x n  .
f) an    ...  ; 3 2
1! 2! n!
Stabileºte dacã fiecare dintre ºirurile de mai sus
1 1 1 are limitã.
g) an   2  ...  n ; n
2 1 2 1 2 1  1
12. Fie (an)n definit de an     , nU1 .
2 3 n  2
h) an  1    ...  ; a) Reprezintã grafic ºirul (an)n . Care este natura
3 5 2n  1
ºirului (convergent, divergent)?
1 1 1
i) an  1  2  2  3  ...  n(n  1) ; b) Calculeazã lim a2 n .
n

c) Calculeazã lim a2 n 1 .
1 1 1 n 
j) an  1 3  3  5  ...  (2n  1)(2n  1) .
13. a) Dacã un ºir convergent un b g n
are limita
n7 l < 0, atunci n0 q astfel încât, dacã n U n0 , atunci
3. Câþi termeni ai ºirului (an)nU1, cu an  ,
2n  1 un  0 .
sunt negativi?
b) Formuleazã un enunþ pentru cazul l > 0.
4. Câþi termeni ai ºirului (an)nU1, cu
n2  7n  1 1 14. Fie (a n) ºi (bn ) douã ºiruri cu limitele l 1
an  , sunt mai mici decât ? respectiv l2. Demonstreazã cã, dacã ºirul (an ) este
n 2 2
majorat de ºirul (bn), atunci l1 T l2.
3
5. Câþi termeni ai ºirului (an), cu an  , se
n2 15. Fie (xn) un ºir de numere reale convergent
F 1 , 1 OP ?
aflã în intervalul G
la l. Demonstreazã cã, dacã a T xn T b, µn i q,
H 100 10 Q atunci l i [a; b].
6. Care este cel mai mare termen al ºirului 16. Aratã cã, dacã lim a2 n  lim a2 n 1  l Z ,
(an)niq, an = –3n2 + 11n – 2? atunci lim an  l .
n  n 

n 
7. Care este cel mai mic termen al ºirului
(an)niq*, an = 3n2 + 7n – 9? 17. Dacã (a3n)nU0, (a2n)nU0 ºi (a2n+1)nU0 au limitã,
a aratã cã ºirul (an)nU0 are limitã.
8. Fie a1 = 1, an 1  1  n , nU1 .
2 18. Studiazã monotonia ºi mãrginirea ºirurilor
a) Reprezintã grafic ºirul (an)n utilizând dreapta de (an)nU1 definite prin:
x
ecuaþie y  1  . Ar putea fi convergent acest ºir? 1 1 1
2 a) an    ...  ;
b) Determinã formula termenului general. n 1 n  2 2n
c) Studiazã existenþa limitei ºirului (an)n . 1 3  5  ...  (2n  1)
b) an  2  4  6  ...  (2n) ;
9. Aratã cã o progresie aritmeticã cu raþia strict
pozitivã tinde la , iar dacã raþia este strict negativã,
1 1 1
progresia tinde la –. c) an  1    ...  .
2 3 n
1  2  ...  n
10. Calculeazã lim .
n  n

79
 5. Convergenþã ºi mãrginire
Criteriul majorãrii. Criteriul cleºtelui Cum aplicãm criteriul majorãrii (mino-
rãrii) pentru a arãta cã un ºir are limita l?
Pentru a arãta cã un ºir are limita l Z , putem folosi 1) Demonstreazã cã:
compararea acestuia cu un ºir cunoscut sau a cãrui limitã o 2
calculãm uºor. n  sin n! n
a) lim  1 ; b) lim ;
n 1 n2
Teoremã. Criteriul majorãrii pentru ºiruri convergente la zero
 n 2 
Fie (an) ºi (bn) douã ºiruri. Dacã existã n1 i q astfel încât c) lim     .
 n  1
an T bn , ¼n i q, n U n1 ºi limbn = 0, atunci liman = 0.
Soluþie.
Demonstraþie. Fie V i V(0); existã r > 0 astfel încât (–r; r) _ V. n  sin n! sin n! 1 2 ;
a) 1  T
Deoarece bn  0 ºi (–r; r) i V(0), existã n2 i q astfel încât n 1 n 1 n 1
bn  ( r ; r ) , ¼n i q, n U n2. Avem r T an T an T bn  r , 2 1
lim  lim 0
¼n i q, n U max{n1, n2}, deci an i (–r; r) _ V, ¼n i q, n 1 n 1
n U max{n1; n2}, adicã an  0. 
2 2
cos(n!) cos n! cos n! 1 1  n 1
lim  0 deoarece  T ºi  0 . (ºirul    este crescãtor ºi nemãrginit).
n  2 2
n n n n  
n2 4
b) an   n2 U n  2 , ¼n i q.
Consecinþã. n2 n2
Dacã (an) este un ºir convergent la zero ºi (bn ) este un ºir ªirul bn = n – 2 are limita , deci liman = .
mãrginit, atunci (an bn) are limita zero. n2 1
c) an   n  1  n  1, ¼ni q.
Demonstraþie. an bn  an bn T M an , ¼n i q. n 1 n 1
ªirul bn = –n + 1 are limita –, deci an  –.
Deoarece lim( M an )  0 (justificã!) rezultã bn  0. 2) Demonstreazã cã:
arctgn 1 5n  2
xn  are limita 0, deoarece an  n  0 ºi a) lim  5 ; b) lim(7n – 5n) = ;
10 n
10 n 1
    c) lim(2n – 5n) = –.
bn  arctgn    ;  , ¼n i q.
 2 2  3) Demonstreazã cã urmãtoarele ºiruri
au limita zero:
Teoremã. Criteriul majorãrii pentru limitã finitã  arctgn 
Se considerã l i Z, (an ) un ºir ºi (bn ) un ºir cu termenii a)  cos n!  ; b)  3  ;
 n!  niq  n  niq*
pozitivi, convergent la zero. Dacã existã n0 i q astfel încât
an  l T bn , ¼n U n0, atunci liman = l.  1
 arcsin n 
c)  n  .
Demonstraþie. Avem an – l  0, deci an  l. 10
 
3n  cos n   niq*
lim  3 , deoarece
n2 4) Calculeazã limita ºirului (un )n U1 ,
3n  cos n cos n  6 7 7 1 1 1 1
3  T ºi lim  0. un  1   2  3  ...  n 1 .
n2 n2 n2 n2 2 2 2 2
Indicaþie.
Teoremã. Criteriul minorãrii la  Observãm cã un este suma termenilor
1 1 1 1
Fie (an) ºi (bn) douã ºiruri. Dacã existã n1 i q astfel încât progresiei geometrice: 1, , 2 , 3 ... n1 .
an U bn, ¼n U n1 ºi limbn = , atunci liman = . 2 2 2 2

80
 Demonstraþie. ¼V i V(), jM i Z astfel încât (M, ] _ V. 1
1 n 1
Deoarece (M, ] i V() ºi bn  , rezultã cã jn2 i q astfel În consecinþã, un  2  2  n1  2 .
1 2
încât bn > M, ¼n U n2. Deci an U bn > M, ¼n U max{n1, n2}, 1
2
adicã an i V, ¼n U max{n1, n2}.
Asemãnãtor se demonstreazã ºi urmãtoarea ... 5) Fie ºirul (an)nU1 definit prin
1 1 1
Teoremã. Criteriul majorãrii la – an    ...  .
1 4 4  7 (3n – 2)(3n  1)
Fie (an) ºi (bn) douã ºiruri. Dacã existã n0 i q astfel încât n
an T bn, ¼n U n1 ºi limbn = –, atunci liman = –. a) Aratã cã an  , nU1 .
3n  1
b) Demonstreazã cã ºirul (an)n este
an = n2 + (–1)n are limita  deoarece an U n2 – 1, convergent.
¼n U q ºi lim(n2 – 1) = .
6) Orice numãr real x este limita unui
bn = – n3 + cosn are limita – deoarece bn T –n3 + 1, ºir de numere raþionale ºi limita unui ºir
¼n i q ºi lim(–n3 + 1) = –. de numere iraþionale.
Soluþie. În orice interval de numere
Teoremã. Criteriul cleºtelui reale existã cel puþin un numãr raþional
ºi cel puþin un numãr iraþional.
Fie (an), (bn), (xn) ºiruri de numere reale.
¼n i q*, jrn i {, jin i Z \ { astfel
Dacã ºirul (xn ) este majorat de ºirul (bn) ºi
 1 1
minorat de ºirul (an) ºi dacã j lim a n  lim bn  x iZ, atunci (xn ) încât rn, in   x  ; x   .
n n  n n
este convergent ºi lim x n  x .
n 1 1
Avem rn  x  , ¼n i q* ºi in  x  ,
n n
Francezii îl numesc criteriul cleºtelui, „teorema jandarmilor“, ¼n i q*. Aplicând criteriul majorãrii,
iar englezii îi spun „criteriul sandwich“. deducem lim rn = 0 ºi lim in = 0.
Demonstraþie.
Fie (an)n, (bn)n ºi (xn)n ºiruri cu proprietãþile din ipotezã. Cum aplicãm criteriul cleºtelui pentru
Existã n0 iZ astfel încât µ n U n0 , an T xn T bn . Avem a determina limita unui ºir?
m
an – x T xn – x T bn – x, rezultã xn  x T max an  x , bn  x . r 7) Calculeazã limita ºirului cu ter-
menul general
Dacã lim an  lim bn  x , atunci lim an  x  lim bn  x  0 ºi   
n n n n cos  cos  ...  cos
m r
lim max an  x , bn  x  0 .
n
an  n 1 n2
n
2n ,

Aplicând criteriul majorãrii rezultã cã lim x n  x . n i q*.

n
Soluþie.
  
Numerele , , ..., aparþin
Convergenþã ºi mãrginire n 1 n  2 2n
 
Teoremã. intervalului  0;  ºi sunt în ordine
Orice ºir convergent este mãrginit  2
descrescãtoare, deci
Demonstraþie.
  
Dacã liman = l i Z, atunci existã n0 i q astfel încât T T , k  1, n .
an i (l – 1; l + 1), ¼n U n0. 2n n  k n  1
Notãm: m = min{a0, a1, ..., an0 1 , l – 1} ºi Aplicând funcþia cosinus (care este
M = max{a0, a1, ..., an0 1 , l + 1}.  
strict descrescãtoare pe  0,  ) obþinem
Deoarece an i [m; M], ¼n i q, deducem cã ºirul este mãrginit.  2
Teorema de convergenþã a ºirurilor monotone (Weierstrass)   
cos T cos T cos , k  1, n .
Orice ºir monoton ºi mãrginit este convergent. n 1 nk 2n

81
 Demonstraþie. Adunând termen cu termen aceste ine-
Fie ºirul (an)nU0 crescãtor ºi A = {an | n i q}. Mulþimea A 1
fiind majoratã, aplicãm axioma lui Cantor, adicã existã galitãþi ºi apoi înmulþind cu , obþinem
n
supA = l i Z. Arãtãm cã liman = l. 1  1 
Fie V i V(l ); existã r > 0 astfel încât (l – r; l + r) _ V. cos T an T cos , ¼n i q*;
n n 1 n 2n
Deoarece l – r nu este majorant pentru mulþimea A, existã nr i q
1  
astfel încât a – r < anr . lim bn  lim  cos  = 0 ºi
n n  1
ªirul fiind crescãtor avem: a – r < anr T an T l < a + r, ¼n U nr,
1  
adicã an i (a – r; a + r) _ V, ¼n U nr, deci liman = l. lim cn  lim  cos  = 0. Aplicând
n 2n 
Observaþii. criteriul cleºtelui rezultã liman = 0.
 Teorema oferã o condiþie de convergenþã suficientã, dar nu ºi necesarã.
 Dacã (un)n este un ºir convergent, nu rezultã cã este ºi monoton. 8) Calculeazã
F
( 1) n I
De exemplu, ºirul GH n JKeste convergent la 0, dar nemonoton.  1
lim 
2

1
 ... 
1 
.
n
 n 1 n2  2 n2  n 
 Nu orice ºir mãrginit este convergent.
De exemplu, ºirul (–1)n este mãrginit dar nu este convergent. Cum aplicãm proprietatea lui Weierstrass
 Teorema Weierstrass asigurã convergenþa unui ºir mãrginit pentru a demonstra convergenþa unui ºir?
adãugând o condiþie suplimentarã, aceea de a fi monoton. 2n
9) Demonstreazã cã ºirul n a  ,
n!
Teoremã. (Cantor) n i q* este convergent.
Fie In = [an, bn], In+1  In, µ n U 0. Soluþie

Dacã lim(bn  an )  0, atunci I  {}, unde   lim an  lim bn . an 1 2n 1 n! 2

n
n
n n   n  T 1 , ¼n i q*.
nU0 an (n  1)! 2 n 1
Demonstraþie. În plus, an > 0, ¼n i q*. Deducem
ªirurile (an) ºi (bn) care apar în teorema lui Cantor sunt mono- cã ºirul este descrescãtor. Atunci an T a7 ,
tone, primul este crescãtor ºi al doilea descrescãtor. ¼n i q*; pe de altã parte an > 0, ¼n i q*,
Avem anTbm , nU0 ºi m fixat. Din teorema lui Weierstrass, deci ºirul este mãrginit.
Aplicând proprietatea lui Weierstrass,
rezultã cã ºirul (an )n convergent la , Tbm , mU0 .
rezultã cã ºirul este convergent.
Similar, rezultã cã ºirul (bm )m este convergent la .
Avem 0T    Tbn  an  0 , deci  = . 10) Demonstreazã cã urmãtoarele
ºiruri sunt convergente:
Teoremã. (Cesaro) 3n  5
Orice ºir mãrgint conþine un subºir convergent. a) an  , n i q;
2n  5
Demonstraþie. 3n  1
Fie (un) un ºir mãrginit. Fie a0 < un< b0 , µ niq. b) an  , n i q;
3n
Ne propunem sã construim un subºir convergent (vn) a lui ( un ). 1 1 1
c) an   ...  , n i q*.
LM a  b OP LM a  b , b OP . Cel puþin
Fie v0 = u0 i a0 , b0  a0 , 0 0 0 0

n 1 n  2 2n

unul dintre aceste

N 2 Q N 2 Q 0

douã intervale care formeazã reuniunea conþine

11) Demonstreazã cã urmãtoarele
ºiruri sunt convergente:
o infinitate dintre termenii ºirului (un). Notãm acest interval cu [a1 , b1]. 1
Fie v1primul termen din ºirul (un) care se aflã în [a1 , b1] ºi are a) x0 = 5, xn 1  xn  5 , ¼n i q.
2
b a b) x0  2 , xn1  2 xn , ¼n i q.
indice mai mare decât indicele lui v0 ; avem b1  a1  0 0 .
2
Repetãm procedeul ºi gãsim un interval [a2 , b2]  [a1 , b1], cu 12) Dã câte un exemplu de:
b a a) ºir monoton care nu este convergent;
b2  a2  0 2 0 , care conþine o infinitate dintre termenii ºirului (un). b) ºir convergent care nu este monoton;
2
82
Fie v2 primul termen din ºirul (un), cu indice superior indicelui c) ºir nemãrginit care are limitã;
lui v1 din (un), conþinut în [a2 , b2] . d) ºir mãrginit care nu are limitã;
Repetând procedeul, obþinem un ºir de intervale In = [an , bn] cu e) ºir nemãrginit care nu are limitã.
b a 13) Demonstreazã cã, dacã un ºir are
bn  an  0 n 0 , care respectã condiþiile din teorema Cantor:
2 un subºir nemãrginit, atunci ºirul nu are
lim an  lim bn   . Subºirul (vn) al ºirului (un) verificã an T vn T bn. limitã finitã.
Ca urmare, am gãsit (vn) un subºir convergent al ºirului (un).
14) Aratã cã orice ºir monoton are
limitã în Z .

n3  3n
1. Fie ºirul (an)nU1, cu an  . 8. Folosind teorema de convergenþã a ºirurilor mo-
2n 2  1
notone ºi mãrginite, studiazã convergenþa ºirului (xn):
a) Transformã formula termenului general
n a) x0 = 2, x n 1  3x n  4 ; b) x0 = 3, x n 1  2x n  5 ;
pentru a obþine: an   bn , n q , unde (bn)n este mãrginit. 5 2
2 c) x0  , xn1  xn  4 x n  6 .
b) Calculeazã lim an utilizând criteriul minorãrii la  . 2
n 1
n 9. Fie ºirul (un), u0 > 0, un1  un  4 .
2. Aratã cã lim n  0 . 3
n  2
a) Studiazã monotonia ºirului (un) în funcþie de u0 .
n n n n
Indicaþie. 0  n  n
 0 1 n
 2 b) Aratã cã ºirul (v n ), unde v n = un – 6, este o
2 (1  1) Cn  Cn ... Cn Cn
progresie geometricã ºi este convergentã.
n!
3. Aratã cã lim n  0 . c) Aratã cã lim u n  6 .
n n n

n! 1 2 3 n 1 10. Studiazã convergenþa ºirului (un), cu u0 > 0,

Indicaþie. 0 < n    ...  . 1 5
n n n n n n un1  un  .
4. Aratã cã: 4 2
1  3  5 ... ( 2n  1)
n 1 (1)n 11. Fie ºirul x n  , µn i q*.
a) lim cos  n  0 ; b) lim 2  0; 2  4  6 ... 2n
n 3 5 n n  2

sin 1  sin 2 ... sin n 1 1

c) lim  0. a) Aratã cã  xn  , µn i q*.
n n2 2 n 2n  1
b) Determinã lim x n .
5. Fie ºirul ( xn )nU2, x n  n n . Aratã cã: n

a) xn  1 , nU2 ; 12. Calculeazã, folosind criteriul cleºtelui, limi-

2 tele ºirurilor:
b) dacã yn  xn 1  0 , nU2 , atunci yn  , nU2; 1 1 1
n 1 a) s n   ... , n i q*;
c) lim y n  0 ; d) lim xn  1. 2
n 1 2
n 2 2
n n
n n

6. Aratã, folosind teorema de convergenþã a   

cos  cos  ...  cos
ºirurilor monotone ºi mãrginite, cã ºirurile cu termenii b) an  n 1 n2 2n , n i q*;
2
generali urmãtori sunt convergente: n
5n  2 n 2n 2n  1
a) an  ; b) bn  n ; c) un  . 13. Fie ºirul (un)n cu un  . Determinã a,
n 1 2 n! n 1
7. Folosind teorema de convergenþã a ºirurilor b
b astfel încât un  a  ºi calculeazã lim u n .
monotone ºi mãrginite, studiazã convergenþa ºirului n 1 n

(xn) definit prin: n 2  3n  1

14. Fie ºirul (vn)n, cu vn  , µn U 2.
3n  1 1  4n n 1
a) x n  , n U 1; b) x n  ; c
2n 3n  1 Determinã a, b, c cu vn  an  b  ,µn U 2.
n n 2 n 1
c) x n  n (   1); d) xn  lg . Calculeazã lim vn .
 n 1 n

83
 6. Operaþii cu ºiruri care au limitã. ªiruri remarcabile
Operaþii cu ºiruri care au limitã
1) Completeazã tabelul:
Dacã efectuãm operaþii cu ºiruri care au limitã obþinem, în
cazul în care operaþia între limite este posibilã, ºiruri cu limitã. lim an lim bn lim(an + bn)
aiZ biZ a+b
Teoremã. ?
aiZ +
Fie (an) ºi (bn) douã ºiruri cu limitã (finitã sau infinitã).
aiZ – –
 Dacã suma limitelor are sens, atunci ºirul (an + bn)n are limitã ºi + + ?
lim ( a n  bn )  lim an  lim bn . – – ?
n n n
(Limita sumei este egalã cu suma limitelor!) + – nedeterminare
Caz exceptat:  – 
2) Dacã lim an = , lim bn = – ºi
 Dacã  i Z*, atunci lim a n   lim a n . lim cn = 2, cât este limita ºirului
n n
(Constanta iese în faþa limitei!) xn = 2an – 3bn + cn?
 Dacã produsul limitelor are sens, atunci (anbn) are limitã ºi 3) Demonstreazã cã, dacã ºirul (a n )
lim ( a n  bn )  lim a n  lim bn . este convergent ºi (bn) nu are limitã, atunci
n n n
(an + bn) nu are limitã.
(Limita produsului este egalã cu produsul limitelor!)
Cazuri exceptate: 0 ·  ºi 0 · (–) 4) Rãmâne adevãratã concluzia din
 an  exerciþiul precedent dacã lim an =  ºi
 Dacã ºirul   are sens ºi dacã raportul limitelor are sens, (bn) nu are limitã?
 bn  Indicaþie. an = n, bn = (–1)n.
an nlim an
atunci lim   . 5) Completeazã tabelul:
n b lim bn
n
n
lim an lim bn lim(anbn)
(Limita raportului este egalã cu raportul limitelor!) a>0 + +
0     b<0 ?
Cazuri exceptate: ; ; ; ; 
0     a<0 – +
lim bn
a>0 – ?
 Dacã an > 0, µn i q ºi  lim a 
n 
n
n 
are sens, atunci
+ + ?
lim bn
+ – ?
n

lim anbn  lim an
  n 
 n
.
– – ?
Cazuri exceptate: 1 ,1 , 00 ,  0 . + 0 nedeterminare
0 – ?
 Dacã a i (0, 1) O (1, ) ºi (xn) este un ºir strict pozitiv cu
6) Fie ºirurile (an) ºi (bn); calculeazã
lim xn  l Z * , atunci ºi lim(log a xn )  log a l , adicã lim an , lim bn ºi lim(an  bn ) , dacã:
n n
n  n  n 

n

lim(log a xn )  log a lim xn .
n 
 1
a) an = n, bn  2 , µ n i q*;
n
Demonstraþie. 1
b) an = n2, bn  , µ n i q*;
Sã demonstrãm cã: lim( an  bn )  lim an  lim bn . n
a) Presupunem l1, l2 i Z ºi l1 = liman, l2 = limbn. 1
c) an = n, bn  , µ n i q*;
Fie V i V(l1 + l2); existã r > 0 cu (l1 + l2 – 2r; l1 + l2 + 2r)  V. n
n
Avem (l1 – r, l1 + r) i V(l1) ºi (l2 – r, l2 + r) i V(l2).  1
d) an = 2n, bn    , µ n i q;
lim an  l1  n1 q astfel încât an i (l1 – r, l1 + r), µn U n1.  3
1
lim bn  l2  n2 q astfel încât bn i (l2 – r, l2 + r), µn U n2. e) an = ln n, bn  ln , µ n i q*.
n 1
84
 Rezultã an  bn  (l1  l2  2r , l1  l2  2r ), n U max{n1 , n2 } , (–1)n
7) Fie ºirurile (an)niq*, an  ,
deci an  bn V , n U max{n1 , n2 } , adicã lim(an + bn) = l1 + l2. n
b) Presupunem cã liman = l1 i Z ºi lim bn   . Fie V  V ( ) ; µ n i q* ºi (bn)niq*, bn = n, µ n i q*.

existã m > 0 ºi r > 0 astfel încât (l1 – r + m; ] _ V. a) Calculeazã lim an , lim bn .

n  n
(l1 – r; l1 + r) i V(l1)  jn1 i q cu an i (l1 – r; l1 + r), ¼n U n1. b) Are limitã ºirul (an · bn)niq*?
(m, ] i V()  jn2 i q astfel încât bn > m, ¼n U n2.
În cazul lim an  0 ºi lim bn   nu se
Avem an + bn > l1 – r + m, ¼n U max{n1, n2}, adicã an  bn V , n  n 
poate decide existenþa sau valoarea limitei
n U max{n1 , n2 } , deci lim(an + bn) = .
ºirului (an · bn)n (Cazul exceptat 0 · ).
Pentru a demonstra celelalte formule, trebuie sã considerãm,
pe rând, toate cazurile l1, l2 i {–, } N Z.
Lãsãm ca exerciþiu demonstrarea celorlalte afirmaþii din teoremã. 8) Dacã lim an   , lim bn  7 ºi
lim cn   , ce limitã are ºirul
Observaþii. xn = (2an + bn)cn?
 Teorema se bazeazã pe operaþiile posibile cu .
 Operaþiile cu ºiruri se pot aplica unui numãr finit de ºiruri. 9) Demonstreazã cã:
În caz contrar, rezultatele teoremei nu se mai pãstreazã. a) dacã ºirul strict pozitiv (bn)n tinde la
1
zero, atunci lim   ;
n b
Nu putem aplica teorema în cazul calculului n
b) dacã ºirul strict negativ (bn)n are limita
1 1
lim  ...  , deoarece suma nu are un numãr finit de 1
n n n zero, atunci lim   .
  n b
de n ori n
1
ºiruri, dar putem calcula direct: lim n   1. 10) Fie ºirul (bn) astfel încât bn > 0,
n n
¼n i M1 ºi bn < 0, ¼n i M2 ºi limbn = 0.
Ce înseamnã cã  –  este caz exceptat sau caz de Demonstreazã cã, dacã mulþimile M1 ºi
nedeterminare? M2 sunt infinite ºi M1 N M2 = q, atunci
Dacã liman =  ºi limbn = –, nu se poate da un enunþ care 1
ºirul   nu are limitã.
sã afirme existenþa sau valoarea limitei ºirului (an + bn). Acesta  bn 
poate sã aibã orice limitã (finitã sau infinitã) sau sã nu aibã
limitã, cum o sã vedem în urmãtoarele ... 11) Completeazã tabelul:

Dacã an = n + a, a i Z ºi bn = –n, atunci an + bn  a i Z. a 

lim an lim bn lim  n 
Dacã an = 2n ºi bn = –n, atunci an + bn  .
 bn 
Dacã an = n ºi bn = – 2n, atunci an + bn  –. 0
a@0 
Dacã an = n + (–1)n ºi bn = –n, atunci (an + bn) nu are limitã. a@0 – ?
+ b>0 
Teoremã. + b<0 ?
Fie p i q, p U 2 ºi (an) un ºir de numere nenegative. – b>0 –
a) Dacã lim an  l Z , atunci lim p an  p l . – b<0 ?
0 ± ?
(Limita radicalului este egalã cu radicalul limitei)
± ± nedeterminare
b) Dacã lim an   , atunci lim p an   . 0 0 ?

Demonstraþie. 12) Dacã lim an = , bn > 0, ¼n i q ºi

1 1 1 1
lg a n lim(lg an ) lg l
p
a 
a) p
a n  a np  10 p ; lim p an  10 p  10 p  l. lim bn = 0, cât este lim  n  ?
 bn 
85
 Consecinþã. 13) Fie ºirurile (an) ºi (bn); calculeazã
Fie p i q ºi (an) un ºir. Dacã lim an   , atunci lim 2 p 1 an   . a 
lim an, lim bn ºi lim  n  dacã:
 bn 
1 2 1
lim 5   5 , lim 4 n2  1   , lim 3 n3  1   . a) an  , bn  ;
n2 n n
1 1
Probleme rezolvate b) an  , bn  2 ;
n n
1) Fie ºirul (xn)niq definit astfel: x1  2 , xn 1  2  xn , 1 1
¼n i q*. Demonstreazã cã (xn) este convergent. c) an  , bn   2 ;
n n
Soluþie. n
Calculând primii trei termeni ai ºirului avem x1 < x2 < x3. (1) 1
d) an  , bn  .
Demonstrãm prin inducþie matematicã propoziþia: n n
P(n): xn < xn+1, ¼n i q*.
P(1) este adevãratã (x1 < x2). Presupunem cã xk < xk+1; atunci 14) Dã câte un exemplu de ºiruri (an)
ºi (bn ) pentru fiecare din urmãtoarele
2 + xk < 2 + xk+1 ºi 2  xk  2  xk 1 , adicã xk+1 < xk+2, deci ºirul cazuri:
a
este strict crescãtor. Atunci xn U 2 , ¼n i q*. Observãm x1 < 2, a) lim an = , lim bn =  ºi lim n  2 .
bn
x 2 < 2, x 3 < 2, deci demonstrãm prin inducþie matematicã
a
propoziþia Q(n): xn < 2, ¼n i q*. b) lim an = , lim bn =  ºi lim n   .
Q(1) este adevãratã (x1 < 2). Presupunem xk < 2; atunci bn
a 
2 + xk < 4 ºi 2  xk  2 , adicã xk+1 < 2. Rezultã xn [ 2; 2) , c) lim an = , lim bn =  ºi  n  nu
¼n i q, deci ºirul este mãrginit. Fiind monoton ºi mãrginit,  bn 
ºirul este convergent. are limitã.

2) Calculeazã limita ºirului (x n ) definit prin relaþia de 15) Completeazã tabelul:

recurenþã x1  2, xn 1  2  xn , n q * . lim an lim bn  
lim anbn
Soluþie.
a>1 + +
Am demonstrat cã ºirul este monoton ºi mãrginit
a i (0, 1) + ?
 
xn  [ 2, 2), n q * . Din teorema lui Weierstrass rezultã a>1 – ?
lim xn  l ºi l  [ 2, 2] . Trecem la limitã în relaþia de recurenþã; a i (0, 1)  0
obþinem ecuaþia l  2  l , care are soluþia l = 2. + b>0 +
+) b<0 ?
3) Calculeazã limita ºirului definit astfel: a0 = 1 ºi an 1  1  an2 , 0 + 0
n q . + + +
Soluþie. + – ?
Avem an 1  an  an2  an  1  0, n q , deci ºirul este strict 0 0 nedeterminare
crescãtor. Deoarece orice ºir monoton are limitã în Z , deducem 1  ?
 0 ?
cã existã lim an  l  (1;  ] . Prin trecere la limitã în relaþia de
recurenþã obþinem ecuaþia l2 – l + 1 = 0, care nu are soluþii reale,
deci l = . 16) a) Dacã lim an = , lim bn = –,
cât este lim(lg(2an – bn))?
Observaþie. b) Dacã lim an = –, lim bn = –, cât
Teoremele ºi exemplele precedente introduc reguli de calcul
 
în Z . În tabelul urmãtor sunt date operaþiile care au sens, este lim  log 1 ( an bn  7)  ?
respectiv operaþiile fãrã sens (nedeterminãrile) din Z .  2 

86
 Operaţia Operaţii care au sens Nedeterminări
Adunare a+=  – ; – +  (cazul
Scădere a –  = – exceptat  – )
+=
– –  = –
Înmulţire  , dacã a  0 0 · ; 0 · (–)
Împărţire a   (cazul exceptat 0 · )
 , dacã a  0
 ;  ;  ; 
 , dacã a  0    
a  ()  
 , dacã a  0 (cazul exceptat  )
 ·  = ;  · (–) = –; (–) · (–) = ; 
a  0; a  0 . 0
  0
Puteri  , dacã a  1 1; 1–
Logaritmi a   (cazul exceptat 1);
0, dacã a  (0, 1)
0 ;
0, dacã a  1 00 .
a  
 , dacã a  (0, 1)
 , dacã a  0
a  
0,dar a  0

 = 0; – = 0; 0 = 0
 , dacã   1
log   
 , dacã   (0, 1)
  , dacã   1
log 0  
 , dacã   (0, 1)
n
   , ¼ n i q, n U 2
n
   , ¼n i q, n U 3, n impar

ªiruri remarcabile Paradoxul lui Zenon. Ahile ºi broasca

þestoasã (matematician ºi filozof antic
1. ªirul cu termenul general xn = na, a i Z, n i q * grec, 490-430 î.Hr.).
Se povesteºte cã Ahile cel iute de
Teoremã. picior, aflându-se pe tãrâmul umbrelor, a
0, a  0
 a fost provocat la întrecere de o broascã
Dacã a i Z ºi n i q*, atunci lim n  1, a  0 . þestoasã. Broasca a plecat în cursã cu un
n 
 , a  0
 avantaj . Ahile a parcurs distanþa  în
timpul t 1 , timp în care broasca a mai
Demonstraþie. avansat încã  / 2; Ahile a parcurs
Scriem xn = 10algn ºi folosim limita logaritmului ºi limita puterii. distanþa  / 2 în timpul t2 = t1 / 2, dar în
acest timp broasca s-a mai deplasat încã
 / 4. Se pare cã Ahile nu va întrece
lim n100   , lim n   , limn– = 0. niciodatã broasca þestoasã pentru cã, de
fiecare datã, pânã când Ahile va ajunge
în poziþia în care s-a aflat broasca,
aceasta deja a mai avansat puþin.
87
 2. ªirul cu termenul general xn = an, a i Z, n i q * Sã analizãm cu instrumentele analizei
matematice acest paradox. Construim ºirul
Teoremã. 0, a  (1; 1) (tn)q , t1, t2 = t1 / 2, t3 = t2 / 2, ...
1, a  1
 t t 
Dacã a i Z ºi n i q*, atunci lim an   
ªtim acum cã lim  t1  1  ...  1n   2t1 ,
 , a  1
n 
n
 2 2 
 nu existã , a  ( ;  1] deci Ahile ajunge broasca ºi o întrece
dupã timpul 2t 1. Dacã vom aduna însã
Demonstraþie.
cantitãþile din ce în ce mai mici (infini-
Dacã a > 1, atunci a = 1 + b, b > 0. t t
tezimale) t1  1  ...  1n , vom fi ocupaþi
an  (1  b)n  1  Cn1b  Cn2 b2  ...  bn  Cn1b  nb . Deoarece 2 2
toatã viaþa ºi tot nu vom ajunge sã
lim(nb) = , deducem liman = . adunãm o infinitate de termeni.
1
Dacã a i (–1; 0) N (0; 1), atunci a  (0, 1) ºi b   1. De fapt, nu este important dacã Ahile a
a
1 întrecut sau nu broasca þestoasã ºi cum s-a
Avem an  ºi limbn = , de unde rezultã lim an  0 , deci miºcat el în tãrâmul lui Hades. Este impor-
bn
liman = 0. tant cã, timp de mii de ani, oamenii s-au
Dacã a i {–1; 0; 1}, rezultatul se obþine imediat. preocupat de aceste idei, ceea ce i-au
Dacã a < –1 ºi notãm xn = an, atunci lim x2n =  ºi lim x2n+1 = –, condus cãtre mai buna înþelegere a lumii.
deci (xn) nu are limitã. 17) Calculeazã:
n
7 2n  (5)n  2 5
n n
 a) lim( n  2n2  3n3  ...  2001n2001 ) ;
lim tg n  1  lim      
lim     ; lim   0 . n
 2 74 
 7   7   b) lim(1  n  2  n2  ...  2001  n2001 ) .
n
n
 1 18) Calculeazã:
3. ªirul cu termenul general en   1   , n i q *
 n 1
 2 
Numãrul e.  
1 FG
n
IJ a) lim  5 n2  2n 3  ; b) lim  n 7  7n3  .
Fie ºirul cu termenul general e n  1 
n H K
, nU1. Încercând sã    

trecem la limitã, obþinem nedeterminarea 1. 19) Calculeazã: a) lim(2006n – 3);

Teoremã. 8n  9 n
FG1 IJ
n b) lim
11n
; c) lim( n  n );
ªirul e n  1 
H n K , nU1 este convergent. Limita sa, notatã
 
n
 
n

d) lim  sin  ; e) lim  tg  .

cu e, aparþine intervalului (2, 3). 5
  5
Observaþie.
În demonstraþie vom folosi inegalitatea lui Bernoulli:  1 1 1 
20) Calculeazã: lim12  2 ...  n  .
(1  a) n U 1  na ,  a  1, n q * .  3 3 3 
Demonstraþie. 1 1 1
Indicaþie. Numerele ; 2 ; ...; n sunt
Studiem monotonia lui (en)n i q*. Deoarece en > 0, µ n U 1, 3 3 3
e 1
studiem poziþia faþã de 1 a raportului n 1 . în progesie aritmeticã de raþie .
en 3
e
Avem n 1  FG
n2 IJ FG IJ FG IJ FG IJ
n1
n
n
n2
n1
n
n1
n 1
21) Calculeazã:
 3
n

en H
n 1 K H K H K H K

n 1

n 1

n 1

n

 cos n 2n  1
a) lim  2  n ; b) lim
 5 7
  ;
L n  2n OP  n 1  LM1  1 OP  n 1  F1  n 1 I  n 1  1,
M
2
n1 n1
n 2 2  (0,5) n  1
N(n  1) Q n N (n  1) Q n GH (n 1) JK n
 
2 2 2 n
 
 tg   2 1  2  ...  2n
3
deci ºirul (en)n este strict crescãtor ºi, implicit, minorat de e1 = 2. c) lim  ; d) lim
n
1 1
FG1
n1
IJ  
 sin   1 1   ...  n
Considerãm acum ºirul f n  1 
Hn
aratã cã ºirul (fn) este strict descrescãtor.
K
, n U 1. Analog se  3 2 2

88
 1
Evident en < fn, µ n U 1, deoarece 1   1 , µ n U 1. Cum 22) Calculeazã limita ºirului cu terme-
n
f5 < 3, 2 = e1 < e2 < e3 < ... < en < fn < fn–1 < ... < f5 < 3, deci en i (2, 3), nul general an  n 3n  4n , n U 2 .
µ n U 1. ªirul, fiind monoton ºi mãrginit, este convergent. Limita
23) Calculeazã:
sa, notatã cu e, aparþine de asemenea intervalului (2, 3).
n n
 1
n
 1  1
n
 1 a) lim 1  2n  3n  4 n  5n , n U 2.
n
lim f n  lim  1    1    lim  1    lim  1    e  1  e.
n  n
 n  n  n   n  n  n  n 5
n n 1 b) lim 1  25  ...  n5 , nU2.
 1  1 n 
Obþinem dubla inegalitate:  1    e   1   , µ n i q*.
 n  n 24) Calculeazã:
Observaþii.  Numãrul e este o constantã fundamentalã în 4n 5n
 1  n 
analiza matematicã (e este iraþional ºi e  2,718281...). a) lim  1   ; b) lim   .
 n  n  1
 În analiza matematicã este foarte folosit logaritmul cu baza e.
Acesta se numeºte logaritm natural. În loc de logex vom scrie lnx. 25) Se considerã ºirurile (an) ºi (bn).
 Logaritmând în baza e dubla inegalitate obþinem
n 1 n 1
Calculeazã lim an, lim bn ºi lim ann dacã:
b
 
n ln  1  (n  1)ln , µ n i q* sau 1 1
n n a) an  10 n , bn  n ; b) an  10 n , bn  n ;
2

( 1)n
1 1 1
 ln( n  1)  ln n  , µ n i q* c) an  10 n , bn  n2 , d) an  10 n , bn  n .
n 1 n
Notã istoricã.
logex se noteazã lnx. A fost descoperit de John Neper (1550 - 1617) ºi de Jobst Bürgi (1552 - 1632) în dorinþa de a
pune la dispoziþia astronomilor un mijloc de simplificare a calculelor.
Isaac Newton (1615-1677) ºi G. Leibniz (1646 - 1716) au stabilit dezvoltarea în serie a numãrului e.
Leonard Euler (1707 - 1783, matematician, mecanician ºi astronom elveþian) a introdus în 1748 notaþia e ca bazã a
logaritmilor naturali (sau neperiani). n
 1
În 1728, Daniel Bernoulli (1700 - 1782) a stabilit formula e  lim  1   .
n 
 n
Iraþionalitatea lui e a fost demonstratã în 1815 de cãtre J. Fourier (1768 - 1830).

1. Calculeazã: yn  1 , n i q*.
n
n2  3
 3n5  4n2  n  b) Calculeazã lim (xn) n  , dacã xn  10n , yn  2, n i q*.
y 2

a) lim  2  ; n
n   n  n 1 
c) Determinã douã ºiruri (x n ) ºi (y n ) astfel încât
y
2n  1
n 7
 3 2
; c) lim  n  2n  n  1
 n
limxn = , limyn = 0, iar ºirul xn n   nu are limitã.
b) lim
n   n2  n  2  n   2n  7


.
4. Se considerã ºirul cu termenul general
yn a2  3a  2
2. a) Calculeazã lim  ( xn )  , dacã xn  e  n2
ºi xn  n , a i Z, n i q*. Determinã a i Z astfel
încât ºirul (xn) sã fie divergent.
yn   1 , n i q*.
n
yn 5. Se considerã ºirul cu termenul general
b) Stabileºte natura ºirului  x  , dacã x
n n
= e–n ºi n
(1)n xn  a  1 , n i q*, a Z \  1 .
   
yn  , n i q*. 2a  1 2
n Determinã valorile parametrului real a astfel încât
c) Determinã douã ºiruri (xn) ºi (yn) astfel încât ºirul (xn) sã fie convergent.
y
limxn = limyn = 0, iar ºirul xn n   este convergent.
6. Se considerã ºirul cu termenul general
yn
3. a) Calculeazã lim (xn )  , dacã x n = 2 ºi n xn = (lga + 1)n, n i q*, a > 0. Determinã valorile
parametrului a astfel încât ºirul (xn) sã nu aibã limitã.
89
 7. Calculul limitelor în cazuri de nedeterminare
De cele mai multe ori, încercând sã determinãm limita unui ºir, observãm cã suntem în faþa unor operaþii
nepermise. Pentru înlãturarea nedeterminãrii ºi aflarea limitei se pot utiliza diferite metode. Unele dintre ele au fost
puse în evidenþã pânã acum (criteriile de convergenþã, teorema de convergenþã a ºirurilor monotone). În continuare
vom prezenta unele metode algebrice de „eliminare“ a nedeterminãrilor (scoaterea forþatã a unui factor comun,
amplificarea cu expresia conjugatã). Pentru aceasta, reamintim cele 7 cazuri de nedeterminare:
0 
 – ; 0 E ; ; ; 1 ; 00 ; 0.
0 
1. Limita unei funcþii polinomiale de gradul k U 1 1) Calculeazã: a) lim( 3n3  3n 2  1) ;
n
k k 1
lim( ak n  ak 1n ... a1 n  a0 )  b) lim ( 2  n3 ) ;
n n

F 1 I R , a  0
 lim n G a  a ... a  J  S
k 1 k 
c) lim n  n  2 ; 
n HnnK T , a  0 .
k k 1 0 k
k
n 

 ak e j e
d) lim 3  3 n 4  2  3 n3  1 .
n
j
Nedeterminarea înlãturatã:  – .
2) Calculeazã:
2. Limita unui raport de funcþii polinomiale 3n  1 n2  5n 1
a) lim ; b) lim ;
Pânã acum am reuºit sã calculãm astfel de limite pe cazuri n 2n  1 n 1  n2

particulare, prin diferite metode. Vom prezenta o metodã unitarã 12  22 ... n 2 2 n

de calcul a limitei unui raport de funcþii polinomiale. c) lim 3
; d) lim 2 .
n n 1 n  n 5
a n k  ak 1 n k 1 ... a1 n  a0
lim k l  3) Determinã a ºi b i Z astfel încât
n b n  b n l 1 ... b n  b
l l 1 1 0
ak R| F 2n  3n  1  an  bI  2
2

FG ak 1 a0 IJ a 1 , k l a) lim GH n  5 JK
k
n ak 
H n
... k a
Kk  k 1
... a0
bl
| n


FG bl 1
n
b0
 nk l 
IJ b
n
l 1 1
k
n  0 , k l
S| .
b) lim 
 n2 
 a n  b  0 .
l
n bl  ... l bl  ... b0 l
H n n K n n
a
||
 k , k  l
n 
 n3 

bl T
Nedeterminarea înlãturatã: . 4) Calculeazã: a) lim  n ;
 n

3. Limita unui ºir al cãrui termen general conþine puteri F 2I ; n

FG IJ n

R| , a 1
b) lim
n GH 2 JK c) lim  sin
n H 6 K
.

Reamintim cã lim a  S
|1, a 1
n
. d) lim
3n  2  5n
; e) lim
3n  4 n
;
||0 ,n 1  a 1 n 4 n  5 n1 n 2n  5n

Tnu existã, aT– 1 L OP

2n  7 n 4 n  3n
7 MF I
n f) lim n ; g) lim n 1 .
5 n 3  4 n n 4  2n
M K
H
n
1
n
lim(5  2)   ; lim
5 7
 lim N
7n n
PQ  1 . n
n 3 7 L3
7 MF I
n n n n n
O
 1P
5) Calculeazã: a) lim
n 1   n
(  0) ;

MNH 7 K
n

PQ b) lim
a n  4n
n 3n  7 n
(a > 0);

4. Limita unui ºir al cãrui termen general conþine radicali an  bn

Extindem noþiunea de grad astfel: dacã P(n) este o funcþie c) lim n1 n1 (a  0, b  0) ;
n a b
k 3 n  4
polinomialã de grad k, spunem cã p P ( n) are gradul . d) lim n ( ,  (0, 1) );
p n 2  3

90
 Exerciþii rezolvate. 6) Calculeazã lim FH n3  n2  5n  n2 IK
1) Sã calculãm lim FH n  8 IK .
n
3 3
n  3n  5 
Indicaþie.
F 1  1  5  1I .
n

Folosim metoda scoaterii forþate a factorului comun n din fiecare

radical.
n3  n2  5n  n2  n2 GH n n n JK 2 3

FH3 3
n  3n  5  n  8  
3IK 5
n  3 1 2  3 
1 8

FG
IJ  
1
n
  
n n n2 H K 7) Calculeazã:
1
În funcþie de termenul care are gradul mai mare obþinem limita lim
n
 3
n5  2n4  3n  1  n4  n3  3n2 ; 
+ sau –. Spunem cã funcþioneazã „principiul dominãrii de grad“.
lim (2n  1) 2  n2  3n  5  .

2) Luãm un exemplu în care cei doi termeni au acelaºi n  

FH 1 IK
5 F I 8) Determinã a ºi b astfel încât:
grad: lim n  3 3n3  n  5  lim n 1  3 3  2  3   .
n n n n GH JK LM n 2  n  4  (an  b )  1 . OP
  lim
n N Q
3
 1 3  0
F 1  1  4  a  bI 
În cazul în care nu existã „dominare de grad“, se aplicã „princi-
piul dominãrii de coeficient“. ªi în acest caz, limita este + sau –.
Indicaþie. lim n
n GH n n n JK 2
  
1a
3) Sã vedem ce se întâmplã în cazul în care nu existã
„dominãri de grad sau coeficient“.
R ; 1  a  0 .
S
Sã calculãm lim FH n 2  3n  1  n 2  n  8 . IK T ; 1  a  0
n 9) Calculeazã:
Metoda factorului comun nu este eficientã, deoarece
a) lim FH IK
2n 2  3n  1  3 n3  5n 2  7 ;
obþinem cazul  · 0. Amplificãm cu conjugata ºi obþinem: n

7 F I b) lim FH 9n  5n  1  n  3n  4 IK ;
H K
2 2
n 4 
n2  3n  1  (n2  n  8) n n
 lim  2
c) lim FH n  2n  1  n  3n  5IK ;
lim
n 2 2
n  3n  1  n  n  8 n
3 1 1 8
n 1  2  1  2
FG IJ 2 2

n n n n H K n

n 2  3n  1  n2  5
În cazul calculului limitei unei diferenþe de radicali d) lim ;
n n3  n
aplicãm, dacã este cazul, „principiul dominãrii de
grad“ sau „principiul dominãrii de coeficient“, iar e) lim
n
FH 3
n3  n2  3n  1  n . IK
limita este + sau –. Dacã nu existã nici un fel de
dominãri, amplificãm cu conjugata. 10) Determinã a, b astfel încât:
LM 3
n3  n 2  2n  7  (an  b )  4 . OP
• Conjugata expresiei a  b este a  b.
lim
n N Q
• Conjugata expresiei 3 a  3 b este 3 a2  3 ab  3 b2 . 11) Calculeazã:

• Conjugata lui
p
a  b este
p p
a p 1  a p  2b ... b p 1 .
p p
n
e
a) lim 2 n  1  3 n  2  n  3 ; j

Nedeterminãri înlãturate:  – ;

. b) lim 
n 
3
n3  2n  n2  n ;
2

3n 1
Exerciþiu rezolvat. Fie a0, a1, ..., ak numere reale ºi  3 n2  n  3 n6 3n
c) lim   .
n
e
l  lim a0 n  a1 n  1 ... ak n  k  j n   4 3
 n  n  2n 

a0 ... ak
 12) Studiazã convergenþa ºirurilor
FG 1
 lim n a0  a1 1  ... ak 1 
k
.
IJ  
un  sin  n2  n ; vn  sin 2 n2  3n .  
n H n n K
91
 Dacã a0 + ... + ak > 0, atunci l = +. Dacã a0 + ... + ak < 0, 13) Calculeazã:
atunci l = – Dacã a0 + ... + ak = 0, suntem în cazul de F 1 IJ ;
a) lim G1 
3n  7

nedeterminare  · 0. Scriem ak = –a0 – a1 ... – ak–1, deci n H n  1K

l  lim a0 e n  n  k  a1 j e n  1  n  k  ...  j F n  1IJ ;
b) lim G
2 n 7

n
n H n  1K
 ak 1 e n  k 1  n  k j  0. LF n  n  3 I n
OP
c) lim ln MG
2

5. Limita unui ºir care conþine nedeterminarea 1 n MNH n  1 JK 2

PQ ;
Teoremã. 
n
 2n  3
 Dacã (a n ) este un ºir nenul cu lim an   , atunci d) lim  1  2  ;
n n 
 n 1
FG
lim 1 
1 IJ an

 e.
n H an K 1

e) lim  1 
3
n 1 
a 6 n3

, a Z ;

 Dacã (an) este un ºir nenul cu lim a n  0 , atunci lim(1  an )an  e.  2 n 3
n 
n n
n 2 1
Indicaþie. [an] T an < [an] + 1, µ n U 1. Se minoreazã ºi se majoreazã 2
 n  n 1 n 2
f) lim   ;
cu douã ºiruri ce au limita e, apoi se foloseºte criteriul cleºtelui. n  n 2  n  1
 
Observaþie. ln n
 n2  5 
Pentru eliminarea nedeterminãrii 1 cu ajutorul acestei teoreme g) lim  2  ;
n  n  3
se procedeazã astfel:  
• se pune în evidenþã, în componenþa bazei, ºirul (an) conver-  en  1
1 (1 2) ... (1 2 ... n )

gent la zero; de obicei, se adunã ºi se scade 1; h) lim  n  .

1 FG IJ n 
 e 
• se pune în evidenþã la exponent ºirul
înmulþiri ºi împãrþiri convenabile;
an
, obþinut prin
H K 14) Calculeazã:
b lim bn 2 n 1
• se aplicã operaþii permise de tipul lim( an n )  (lim an )n . n n 
n n a) lim   ;
n n  n 

lim G
F n  n  1 IJ  lim FG1  n  n  1  1IJ
2 n 2 n

 

H n  3n  2 K
n
2
H n  3n  2 K n 
2
 3n  2 
b) lim  
6 n 1
;
n  3n  7 

LMF 4n 1 I OP
n ( 4 n 1)
n 2  3n  2 n 2 3 n  2 4 n2  n
4 n 1 lim 2 n2  3

MNH n  3n  2 K PQ  e
 lim 1  e
n n
2
3 n  2 4 2
 4 n  5n  2  n 5
n
2
c) lim  2  ;
n 4 n  n  11
 
n 1

6. ªirul xn  n( n a  1)  nq
, a  0, a  1.  5n  2n 
d) lim  n  ;
x
LMF x I n
OP xn n 5  3n
 
 0 ºi cã a  lim G1  J
xn lim x n
Se aratã cã lim
n MMH n Kn n
PP  e n .  4n  3 
22 n1

N Q
n n
e) lim  n  .
n 4  1
Rezultã de aici cã lim x  ln a .  
n
n
15) Calculeazã:
n
e n
• lim n a  1  ln a , a  0 , a  1; j L  lim( n  1)  6
2
1
n2 7
1
n2
2 
a un  1 n
• Dacã (un) converge la zero, atunci lim  ln a .
n un Indicaþie.
0
Nedeterminãri înlãturate: sau 0· Nedeterminare de tipul  · 0.
0
92
  12 1 
Exerciþiu rezolvat.  6 n  1 n 2  1 7 n2  1 n 2  1 
1 n L  lim   2   2 .
 1n n 
n  1 n 1 n
Calculãm lim  a  b  , a, b > 0, a, b @ 1.  
 n2 n2 
2 
F I
n  
1
Fiind în cazul de nedeterminare 1∞ procedãm astfel: 16) Calculeazã: lim nG 2  1J . n

Fa 1 1
I F a  b  2I
n
1 1
n H K n

limG JJ
 limG1  JJ  e  e  ab , unde
n  bn n n lim xn
ln ab 17) Calculeazã:
GH GH
n

n 2
K n2
K F n
a n b n c I n

a) limG JK
F I F I H
n 3
, a, b, c i (0, )–{1};
nG a  b  2J
1 1
1 1
H n
K n
1 G a  1 b  1J 1
 G
n
 bln a  ln bg  ln ab .
n 1

1 J
xn   en 1
2

2G 1
H n n JK
2 2 b) lim ;
n  2
n 1
7. ªiruri al cãror termen general conþine funcþii trigonometrice
F I 1
n

c) lim G 2  a J , a > 0 (discuþie);

n
FG  IJ . H K
n
Lemã. sinx < x < tgx, µ x  0 ,
H 2K 1
2
en 1
d) lim .
Demonstraþie. n  2
Fie C cercul trigonometric. n2  1
FG  IJ , fie punctul 18) Încercuieºte litera A, dacã afirmaþia
Pentru x  0 ,
H 2K este adevãratã ºi litera F, în caz contrar.
P(cosx, sinx) i C astfel încât arcul
 are mãsura x. tgx  
orientat AP a)  1, x   0,  ; A. F..
Fie B i Ox, PB u OP. x  2
Evident, aria  AOP este mai micã decât aria sectorului de tgx   
b)  1, x    ,0  ; A. F..
cerc AOP, care este mai micã decât aria  BOP, adicã x  2 
1   OP 2  x 1   
OA  OP sin x   OP  PB . Pentru cã OA = OP = 1 c) tgx  x , x    ,0  ; A. F..
2 2 2  2 
PB sin x
ºi = tgx, avem sinx < x < tgx. d) cos x   1, x Z ; A. F..
OP x
Consecinþã. sin x T x ,  x Z.
19) Calculeazã:
Teoremã. n2  3 1
a) lim sin ;
Dacã lim an = l ºi l i Z, atunci lim(sin an )  sin l . n n  5 2n  1
n 
1
b) lim(2n  5)tg .
Demonstraþie. n  n 1
an  l a l a l Indicaþie.
sin an  sin l  2sin cos n T 2 sin n T an  l .
2 2 2 n2  3 1
Deoarece lim an  l  0 , aplicând criteriul majorãrii rezultã a) lim sin 
n n  5 2n  1
lim(sin an) = sin l. 1
sin
Consecinþã. 2n  1  n2  3
 lim
n  1 ( n  5)(2n  1) ;
Dacã lim an  l ºi l i Z, atunci lim(cos an) = cos l.
n  2n  1
93
 1 2 n  1  1 1
lim sin 2
 0; lim cos  1; lim sin  sin  . b) lim(2n  5)  tg 
n n 6n  2 6 2 n n 1
Folosind un rezultat pe care îl vom demonstra în 1
tg
cazul limitelor de funcþii, se obþine urmãtoarea...  lim n  1  2n  5 .
n  1 n 1
Teoremã. n 1
sin an
Dacã lim a n  0 ºi an  0, n q , atunci lim  1.
n n an 20) Calculeazã :
1 2n
sin a) lim ;
1 n  1 (deoarece lim 1  0 ). n  n!
lim n  sin  lim
n n n 1 n n
b) lim n  qn ( 1  q  1, dat)
n 
n
0
Nedeterminãri înlãturate: sau 0 · . c) lim n2  q n (q  0) (discuþie);
0 n 
tgan an
Consecinþã. Dacã lim an  0 ºi an  0 , µ n, atunci lim  1. d) lim ( a  0) (discuþie).
n n a
n n  n!
tgan sin an 1 n
Într-adevãr,   ºi cum cos an  cos0  1 ,
an an cos an 21) Calculeazã:
rezultã cã
tgan n
 1. 1 1 FG 1 1 IJ
an a) lim
n H
n ln 2 ln 3
...
ln n
;
K
8. Teoremã. Criteriul raportului 1  2 ... n
an1 b) lim .
Fie (an)n ºir de numere strict pozitive. Presupunem cã j lim  l. n n n
n  a
n
1) Dacã l < 1, atunci lim an  0 .
n 
22) Calculeazã:
2) Dacã l i (1, ], atunci lim an   .
n
3) Dacã l = 1 nu putem trage nici o concluzie. 1  1 x 2x nx 
a) lim    ...  ,
n n 2  y
 2 2y 2 n  y 
Demonstraþie.
Din l  1 , rezultã cã j q > 0 cu 0 T l < q < 1; x, y i Z* ;
a
j n0 i q cu n 1  q , nUn0 . Deci an0 1  qan0 , an0  2  q 2 an0 ºi, 1  3 4  3 9  ...  3 n2
an b) lim .
în general, 0T an0  k  q k an0 . Pentru k   , rezultã lim an  0 .
n n3 n
n 

9. Teoremã. Criteriul Cesaro-Stolz 23) Calculeazã limitele ºirurilor:

Fie ºirul (an) ºi ºirul (bn) strict monoton ºi nemãrginit. Dacã 1 1 1
a  an a a) an   ... 2 ;
existã lim n1  l (finitã sau infinitã), atunci existã lim n n 2n n
n b
n1  bn
n b
an
n
FG
1 1 1 IJ
ºi, în plus, lim
n b
n
 l. b) an 
H
n
1
2
...
n
;
K
c) a  bln 2  ln 3... ln ng ;
Observaþii. 1
n
 Reciproca nu este adevãratã. Contraexemplu: n
fie (an = (–1)n), (bn = n);
an FG IJ
 0 ºi
FG
an1  an IJ
nu are limitã. 1 F a  b a  2b a  nb I
bn H K H
bn1  bn K d) a  G
n
n H c  d c  2d
 ... J,
c  nd K
 Teorema este valabilã ºi dacã înlocuim condiþiile puse în
cazul ºirurilor (an) ºi (bn) cu a, c i Z*, b , d Z * ;
„ºirul (bn) monoton ºi lim an  lim bn  0 ”.
n n

94
  0 a1  2 p a2  3p a3  ...  n p an
 Folosind aceastã teoremã se eliminã nedeterminãrile: ; . e) lim , an  a ,
 0 n n p1
1 1 p i q* .
1  ...
Sã calculãm lim 2 n.
n ln n 24) Calculeazã:
Rezolvare.
1 1 n3  1
Fie an  1  ... , bn = lnn. Evident bn > 0, n U 2, a) lim n n2  3n  4 ; b) lim n ;
2 n n n 2n  5
1
an1  an n 1
(bn)n crescãtor ºi nemãrginit. Cum lim  lim  c) lim n 1  2   ...  n ; d) lim n n! .
n b  b n ln(n  1)  ln n n n
n1 n
1 1 25) Calculeazã:
1  ...
1 1 2 n  1.
 lim   1, rezultã cã lim ln n n
n
FGn 1 IJ
n 1
ln e n ln n a) lim
n n
; b) lim n ln n ; c) lim
n n n!
.
H K
n
ln
n

10. Consecinþe ale teoremei Cesaro-Stolz

Consecinþa I.
u1  u2 ... un
Fie ºirul (un) cu lim un  u Z . Atunci lim  u.
n n n
Demonstraþie.
Într-adevãr, notând an = u1 + u2 + ... + un ºi bn = n, sunt verificate condiþiile teoremei Cesaro-Stolz.
an1  an ( u  u  ...un1 )  (u1  u2 ...un ) u  u2 ... un
lim  lim 1 2  lim un1  u . Atunci ºi lim 1  u.
n bn1  bn n (n  1)  n n n n

Consecinþa II.
Fie ºirul de numere strict pozitive (vn) cu lim vn  v [0 , ] . Atunci lim n v1v2 .. vn  v .
n n

Demonstraþie.
Pentru v i (0, ), într-adevãr, aplicând consecinþa I pentru ºirul un = lnvn, obþinem cã lim u n  ln v , deci
n
u  u ...un u ...un ln v1  ln v2 ... ln vn ln n v ...v
lim 1 2  ln v . Dar 1   ln n v1v2 ... vn , Rezultã lim e 1 n  e ln v , adicã
n n n n n

lim n v1 ... vn  v .
n

Analog se demonstreazã pentru v = 0 sau v = .

Consecinþa III. Criteriul radicalului

wn1
Fie (wn) ºir de numere strict pozitive ºi lim  l , finitã sau infinitã.
n wn
Atunci ºirul e w j are limitã ºi lim
n
n
n
n wn  l .

Indicaþie.
wn w2 w
Aplicãm consecinþa II ºirului ( vn  ) cu v1 = w1. n v1v2 ... vn  n w1  ... n  n w n .
wn1 w1 w n 1
Observaþie.
Cu ajutorul consecinþei III a lui Cesaro-Stolz se eliminã nedeterminãri de tipul 0.

95
 1. Gãseºte formula termenului ge- 8. Calculeazã limitele ºirurilor definite prin:
neral ºi studiazã convergenþa urmãtoa- 3n  a n
a) an  n , a > 0;
relor ºiruri. În caz de convergenþã, deter- 2  5n
minã limita: 2n  3n  a n
a0  0 R| b) an 
3n  b n
, a, b > 0;
a) 1S|
an  an1  n , nU1
;
c) lim
1  a  a 2 ... a n
, a, b > 0.
2 T n 1  b ...b n
b) a1 = 2, an+1 = an + 2 , µ n U 1;
n
9. Calculeazã limitele ºirurilor definite prin:
R|a 0 0
a) an  n2  3n  1  n2  4n  1 ;
c) S n , µ n U 1.
|Ta n  an 1 
( n  1)!
3 3
b) an  n3  3n2  2n  5  n3  2n 2  1 ;
2. Aratã cã urmãtoarele ºiruri nu sunt monotone: c) an  n  4 n 4  2n3  3n 2  3n  1 ;
n 1  ( 1) n
a) xn  ( e ) n ; b) xn  tg ; c) xn  . d) a n  n  n  1  n  1 ;
3 5n
1  2  3  4 ...2n e) an  n2  2n  5  n 2 ;
3. Calculeazã: a) lim ;
n n f) an  3 5n6  2n 4  4n2  3  3n 4  8n  11 ;

b) lim
FG 1  1 ... 1 IJ ; g) an  2 n2  3n  1  n.
n H 1  2 2  3 n(n  1)K
F 1  1 ... 1 IJ .
c) lim G
10. Determinã a, b, c, d (d i q) astfel încât:
FH n  n  1  an  bIK  2;
n H 1  3 3  5 (2n  1)(2n  1)K a) lim
n
2

4. Fie x0 = 0, x1 = 1, xn+1 = 2xn – xn–1, µ n U 1. b) lim FH an  n  bn  2IK  n  1;

2
n
Calculeazã lim xn . F n  1  an  bI  1;
c) lim G
2

5. Calculeazã:
n 

n H n 1 JK
d) lim LM 9n  24n  6n  5  (an  bn  c )OP  3 .
3
2n 2  3n  1 1 n 4 3 2 d
a) lim
n n2  5
; b) lim
n n 2  1
;
n N Q
11. Determinã a, b i Z astfel încât:
4 n3  n 2  5 F 2n  1  2n  5n 1I ;
3 2

a) lim LM n  3n  1  (an  b )OP  3 ;

c) lim
n n4  2
; d) lim
n
GH n  5
2
n JK n N
2
Q
F n  n 1I . b) lim LM n  2n  5n  1  (an  b )OP  1 .
2 2 3 3 2
e) lim
n
GH 3n  1 3n  6JK n N Q
12. Discutã urmãtoarele limite în funcþie de para-
6. Determinã numerele reale a ºi b astfel încât metrii daþi:
F n  1  an  bI  1.
2
a) x n  nk
n 1 FG IJ
lim G
n H n2 JK n 3 H
1 , k i q ;
K
b) x n  3 n 2  n  2  an , a i Z;
7. Calculeazã:
2n  4n 3n  4 n c) x n  3 n3  n 2  2n  1  an , a i Z .
a) lim n ; b) lim n ;
n 3  4 n1 n 2  5 13. Discutã ºi calculeazã limitele urmãtoarelor
n n n n n
2  3  3 5 2 3 ºiruri: a) an  n2  3n  1  an , a i Z;
c) lim ; ; d) lim
2n  3n  5n 3  4 n  5n n
n

FG IJ
n
b) a n  n k e j
n  2  n  1 , k i q;

 n FH IK
1 1 1 1  2...2n
n 5 5 H
e) lim 1   2 ... n ; f) lim
5 n 2n  1
.
K c) an k 3
n3  n 2  3n  1  n , k i q.
96
 14. Determinã limitele ºirurilor cu termenul general:
1 n n F k I
F 1I
 G1  J ;
n
F 1I ;
b) a  G1  J
2n  3
b) lim
n n 3
 ( k 2  nk  n 2 ) ; c) lim  GH 1
n2 JK
1 .
a) an
H nK H nK
n k 1
n
k 1

F n IJ
 G1 
2n  7
F n 1I
d) a  G1 
3
6
n
24. Calculeazã limitele urmãtoarelor ºiruri:
c) an
H n  3K 2
;
H n  1 JK
n .
a) an  
n
k3  k
4
; b) an  n k
n
p
, p i q;
15. Calculeazã limitele pentru ºirurile definite prin: k 1 n  k k 1

a) a  G
F n  1IJ ; b) a  FG n  2n  3IJ ;
2n  3 2
3n 1
c) an 
C n1

C n2
...
C nn
.
n
H n  1K H n  n 1 K n 2 1  2n 2  2n n  2n
25. Calculeazã:
F n 1I ; d) a  F 2 1I ; e) a  FG1  1 IJ ;
c) a  G
3
n3
n
2n en

F I
n
H n 1JK 3 GH 2 1JK n
H nK n n 2
a) lim n 2 a n
n
GH
1
2
1 b

1
n 2 1 2 ; JK
f) a  FH n  2n  3  nIK
2 F 1I
; g) a  G1  J .
n n n2

n
H 2K n n LM FG 2 IJ 2 FG IJ 2 FG IJOP
F bn IJ  e .
16. Determinã a, b i Z a.î. limG a 
3n
2
n
MN H
b) lim log1 1 
3
2 3 K
 log1 1
3
3 4 H
...log1 1
3
K
n(n 1) H KPQ
H n 1K n 2
26. Aflã relaþia dintre a ºi b astfel încât ºirul (xn)n ,
xn = ln(n + 1) + aln(n + 2) + bln(n + 3) sã conveargã la 0.
ln(1  x n )
17. Calculeazã lim , unde lim x n  0
n xn n
 1 1 1  2
ºi xn  0, nU 0 . 27. ªtiind cã lim 1  2  2  ...  2   (Euler),
n
 2 3 n  6
18. Discutã, în funcþie de valorile lui a i Z,  1 1 1 
(1  a  a 2 ... a n )2 calculeazã: lim  1  2  2 ...  2 
.
valoarea limitei lim .
n 
 3 5 (2n  1) 
n 1  a 2  a 4 ... a 2 n

19. Calculeazã limita ºirului cu termenul gene- 28. Calculeazã limitele ºi aratã cã

IJ FG1  1 IJ ...FG1  1 IJ .
n
1 1
FG IJ FG
n
1 1 lim  > lim  .
ral an  1 
H 2KH
KH 2 K H 2 K
1 2
2 4 2n
n 
k 1 k (k  1)
n 
k 1 k (k  1)(k  2)(k  3)

F 1I
Indicaþie. Se înmulþeºte cu G1  J .
29. Calculeazã lim an , dacã:
H 2K n
k n
n 

1
20. Aratã cã, dacã x  1, atunci a) an   ; b) an   ;
k 1 (k  1)! k 1 k k  1  (k  1) k
n 1 n n
1
lim(1  x )(1  x 2 )(1  x 4 )...(1  x 2 )  . 1
n 1 x c) an   ; d) an   ;
k 1 k k 1 (k  1)! k !
x x x
21. Calculeazã: l  lim cos cos 2 ...cos n , x @ 0. n
1
n 2 2 2 e) an   arctg 2
.
k  k 1
x k 1
Indicaþie. Se înmulþeºte cu sin n .
2 30. Aratã cã ºirul (xn) nU0 definit prin x0 = 1,
x 2 n 2 xn
22. Fie f : Z  Z, f ( x )  lim 2n ºi xn1  este convergent, apoi calculeazã lim xn .
n x  22 n 3 1 x
n
n 

2n
g : Z \{–2}  Z, g ( x )  lim n . Traseazã 31. Calculeazã limitele ºirurilor urmãtoare:
n 2  x n
5n nn
graficele funcþiilor f ºi g. a) x n  n ! n  3 n ; b) x n  ; c) x n  ;
n! n!
n 2k  1
23. Calculeazã: a) lim  2 ; k n
n 3
n  k 1 k (k  1)2
d) x n  , k > 0; e) x n  n ; f) xn = n2 – 2n.
n! 3
97
 32. Calculeazã:  1p  2 p  ...  n p n  1
F a a  b b  c c I , a, b, c > 0;
n n n
n b) lim 
n n p
   , p i q* ;
p  1 2
a) lim
n GH a  b  c JK 

F a  b I , a , b  0 ; c) lim F cos a I ;
n2 n2
n n n
c) lim
[a]  [2a]  ...  [ na] a
 , [·] este partea întreagã.
b) lim G
n
H a  b JK
n n GH n JK
n
n n2 2

F  1I
d) lim tg G  J ;
n F
e) lim G1  tg
1 I
J; 2
n 35. Calculeazã:
n H 4 nK H n nK a) lim n n3  n2  1 ; b) lim
n
n!
; c) lim n n! .
2

n  n  n n 

33. Calculeazã:
36. Calculeazã:
1  22  2  32  3 3 ... n2  n n ln n
a) lim ; b) lim . ( n  1)( n  2)...( n  n)
n n( n  1)( n  2) n n a) lim n ;
n nn
34. Folosind criteriul Cesaro-Stolz, aratã cã: n!
b) lim n C1nC n2 ...C nn , unde Cnk  .
n k !( n  k )!
1 p  2 p ... n p 1
a) lim p 1
 , p i q* ;
n n p 1

Teste de evaluare

Testul 1 Testul 2
1. Stabileºte valoarea de adevãr a propoziþiilor: 1. Calculeazã urmãtoarele limite de ºiruri:
a) Dacã ºirurile (x n ) ºi (yn ) sunt descrescãtoare, a) lim( 2n  3  3n  2);
atunci ºirul (xn + yn) este descrescãtor. 5n 1
n 1
b) Dacã ºirurile (xn) ºi (yn) sunt crescãtoare, atunci
ºirul (xnyn) este crescãtor.
 
b) lim n  2 ;

c) Dacã ºirurile (xn) ºi (yn ) sunt mãrginite, atunci  n 1 n2 

ºirul (xn + yn) este mãrginit. c) lim  2n  3  2  .
 n  1
d) Dacã limxn = 1 ºi limyn = –, atunci lim( xn yn )  0 .
2. Determinã a, b i Z astfel încât

2. Studiazã monotonia ºi mãrginirea ºirurilor cu lim( 4n2  3n  5  an  b)  1

termenul general: 3. Se considerã ºirul (an) definit astfel: a0 = 1,
n 2
(1) n
a) xn  , n i q; b) xn  n  1 , n i q*. an1  an2  5an  7, ¼n i q.
n 1 n
Stabileºte dacã ºirul (an) are limitã ºi în, caz afir-
5n  sin n  5 mativ, calculeazã liman
3. Demonstreazã cã: a) lim ;
n3
 1  2  ...  n (cos n3 )   0 4. Calculeazã:
b) lim  2 .
1  22  ...  n2 
 1  sin  
n3

a) lim  n ;
n  
4. Demonstreazã cã urmãtoarele ºiruri (xn)niq sunt  1  tg  
 n
convergente:
n
Cn21  Cn2 2  ...  C22n
a) xn  3 ; b) x0  6 , xn1  6  xn , ¼n i q. b) lim .
n! n  n2
98
 Testul 3 Testul 4
1. Se considerã mulþimile: 1. a) Care este inversa funcþiei f : Z  (0, ),
x
A = {x i Z | x < 2}, B = {x i Z | x U 1}, f ( x)  1 ?

C = {x i Z ||x – 1| < 4} ºi D  {x  Z | x  0} . 2
b) Care este domeniul maxim de definiþie al
a) Scrie sub formã de intervale (din Z ) mulþimile 2
funcþiei f : D _ Z  Z, f ( x )  4 x( x  1) ?
A, B, C ºi D.
b) Determinã A N C, B O C, A \ D ºi C \ B. c) Precizeazã minf ºi maxf, dacã f : 0; 4   Z ,
c) Care dintre mulþimile A, B, C ºi D este vecinãtate  3 
pentru origine? Dar pentru +? f(x) = sinx.

2. Completeazã urmãtoarele enunþuri, astfel încât d) Dacã funcþia f :  1 ; 2   E , f(x) = arccosx

 2 2 
sã obþii propoziþii adevãrate:
este surjectivã, care este mulþimea E?
a) Dacã 2 x  3 T 0 ºi x i Z, atunci x = ...
b) Mulþimea punctelor de acumulare pentru 2. Dã câte un exemplu de:
(0; 1] N {2; 3} este ... a) perioadã negativã a funcþiei
c) Mulþimea punctelor izolate pentru m este ...
f : Z \ {2k | k i m}  Z, f ( x)  ctg x ;
2
d) Dacã A    10 ; 10   q , atunci minA = ... ºi b) restricþie inversabilã a funcþiei
maxA = ... f :   ; 2   [1; 1], f(x) = cosx;
2 
3. Se considerã mulþimea A = (0; 2). Dã câte un c) numãr a > 0, a @ 1 astfel încât funcþia f : Z  Z,
exemplu de: f (x) = a–x+3 sã fie strict crescãtoare;
a) majorant iraþional al mulþimii A;
b) minorant din m \ q al mulþimii A;
 
d) numãr a > 0, a @ 1 astfel încât funcþia f : 0;  Z,
2
f ( x)  log a ctg x sã fie strict descrescãtoare.
c) vecinãtate a lui – care conþine mulþimea A;
1 3. Fie funcþia f : D _ Z  Z, f(x) = log5(x2 – 9).
d) vecinãtate a punctului care este inclusã în a) Determinã domeniul maxim de definiþie D.
106
mulþimea A. b) Stabileºte valoarea de adevãr a propoziþiilor:
4. Determinã n i q* în fiecare din cazurile: (p1) funcþia f este parã;
(p2) f(x) = log5(x – 3) + log5(x + 3), ¼x i D.
n 1 1 lg n  1 1 c) Determinã intervalele de monotonie ale funcþiei f.
a) 2n  1  2  7 ; b) lg n  1  1  10 .
d) Demonstreazã cã funcþia f este nemãrginitã.
5. Demonstreazã cã mulþimea {x + cosx | x i Z} 1
4. Fie funcþia f : D _ Z  Z, f ( x)  .
este nemãrginitã. sin x
a) Determinã domeniul maxim de definiþie D.
b) Demonstreazã cã f este imparã.
c) Demonstreazã cã 2006 este perioadã pentru
funcþia f.
 
d) Demonstreazã cã f este strict monotonã pe  2 ; 0 . 
e) Demonstreazã cã funcþia g :  , 3  (1; 0) ,
 
2
g(x)  1 este inversabilã ºi determinã g–1 .
f (x)

99
 Limite de funcþii

1. Limita unei funcþii într-un punct. Limite laterale

În secolul al XVII-lea, trei mari probleme se aflau în atenþia oamenilor de ºtiinþã: studiul traiectoriei unui
mobil ºi viteza sa, studiul tangentelor la o curbã ºi studiul problemelor de maxim ºi de minim. Aceste probleme
au condus la conturarea unui concept fundamental în analiza matematicã, limita unei funcþii într-un punct.
Cristalizarea completã a conceptelor, aºa cum le întâlnim astãzi, dateazã din secolul al XIX-lea ºi se datoreazã
unor matematicieni celebri: Cauchy, Bolzano, Darboux, Weierstrass, Heine etc.

Modelarea conceptului Ce înþelegem prin limitã?

1) La un concurs de maºini de curse,
Considerãm funcþia f : Z  Z, f (x) = x2 ºi tabelul de valori: distanþa parcursã de o maºinã este func-
þie de timp. Momentul cel mai important
x 1,1 1,19 1,2 1,21 1,3
este cel în care maºina va trece linia de
f (x) 1,21 1,4161 1,44 1,4641 1,69 sosire. Un alt moment important este
momentul 0, în care maºina demareazã
Analiza tabelului de valori ne conduce la ipoteza cã, pentru
în cursã. Ce alte momente importante
numere x din ce în ce mai apropiate de 1,2 , numerele f (x) sunt
pot fi studiate în timpul cursei? De ce
din ce în ce mai apropiate de 1,44.
crezi cã în studiul acestor momente ne
Aceastã observaþie poate fi formulatã astfel: oricât de micã intereseazã comportamentul automobi-
ar fi vecinãtatea V a numãrului 1,44 de pe axa Oy, existã o veci- lului în vecinãtãþile acestora?
nãtate W a numãrului 1,2 de pe axa Ox astfel încât f (W \{1, 2}) _ V.
Sã interpretãm grafic ...

2) Fie funcþia f : [0; )  Z, f ( x)  x .

y

O x
?
O O
 1 1
a) Fie V   2  ; 2   , V V ( 2) .
10 10 
bg
Fie f : Z \{0}  Z, f x 
1
x2
. Graficul funcþiei ne sugereazã

Reprezintã grafic pe axa Oy mulþimea V.
cã, oricât de „sus“ este plasat un punct M pe Oy, existã o Gãseºte o mulþime U i V(2) astfel încât
vecinãtate W a originii din Ox astfel încât f (W) _ (M, ). f (x) i V, ¼x i U O [0, ) \ {2}.

100
  1 1 
b) Fie V    2  ; 2 ,
 100 100 

V  V ( 2) . Gãseºte o mulþime U i V(2)

astfel încât f (x) i V, ¼x i U  O [0; ) \ {2}.

Fie D  Z ºi aZ ; a este punct de acumulare

1
pentru D dacã, µV i V(a), avem V  D \ {a}   . 3) Fie funcþia f : Z*  Z, f ( x )  .
y x2
Am notat cu D mulþimea punctelor de acumulare pentru
mulþimea D.
V
Teoremã de caracterizare a punctelor de acumulare x
O
Fie D  Z ºi aZ ; a este un punct de acumulare pentru U=?
D dacã ºi numai dacã existã un ºir ( xn )  D \ {a} astfel încât Alege pe axa Oy o vecinãtate V a
limxn = a. punctului O. Gãseºte o vecinãtate U i V()
astfel încât, dacã x i U \ {0}, sã rezulte
Demonstraþie. Presupunem aZ .
f(x) i V.
 1 1
„” Fie Vn   a  ; a   , n q * . Deoarece a i D ºi sin x
 n n 4) Fie f : Z \ {0}  Z, f ( x ) 
x
Vn i V(a), µn i q*, rezultã cã µn i q* existã xn Vn  D \ {a} (funcþia „sinus atenuat“) având graficul:
1
ºi, deoarece | xn  a |  , µn i q*, deducem cã limxn = a.
n
„” Fie V i V(a); deoarece existã ( xn )  D \ {a} cu limxn = a,
rezultã cã N V q astfel încât x NV V  D \ {a} , adicã a i D.
Dacã a =  sau a = – raþionamentul este asemãnãtor, se Analizeazã graficul funcþiei f pentru
modificã doar forma mulþimii V. a completa spaþiile punctate.
Atenþie! Problema existenþei limitei unei funcþii f : D  Z se a) Pentru numere reale x din ce în ce
mai apropiate de 0, numerele reale f (x)
pune doar în punctele a care sunt puncte de acumulare pentru D.
sunt din ce în ce mai apropiate de ...
Definiþie. (Cauchy) b) Pentru numere reale x din ce în ce
mai mari, numerele reale f (x) sunt din
Fie f : D  Z, a  D  º i l Z . Funcþia f are limita l în punctul
ce în ce mai apropiate de ......
a dacã, µ V V ( l ),  U V ( a ) astfel încât f (U O D \{a})  V ,
Indicaþie.
adicã x U O D \{a} , f ( x ) V . a) Pentru numere reale x foarte apro-
În acest caz notãm lim f ( x )  l ºi citim „limitã când x tinde piate de 0, f (x) este foarte apropiat de 1,
x a
la a din f (x) este egalã cu l”. sin x
adicã 1.
x
1
lim x 2  1,44; lim  5) Fie M = (–, 0) \ {–1} N {2}.
x 1,2 x 0 x 2
Încercuieºte litera A dacã afirmaþia
este adevãratã ºi litera F în caz contrar:
lim f ( x )  a  (V  V (l ), U  V (a) astfel încât a) 0  M  ; A. F.; b) 2  M  ; A. F.;
x a
x  U  D \{a} rezultã f ( x ) V ) . c) 1  M  ; A. F.; d)   M  ; A. F;
e) 1 i M ; A. F.; f) –2 i M ; A. F.;
Observaþii. 1
g)  i M ; A. F.; h) i M ; A. F..
 Dacã aplicãm regulile de negaþie obþinem: lim f ( x )  l  2
x a
 (V V (l ), astfel încât U V (a) , x U  D \{a} ºi f ( x ) V ) .
101
  Fie f : D  Z, a  D . Dacã lim f ( x )  0 ºi existã V V (a ) 6) Care este mulþimea D dacã:
x a

astfel încât µ x i V O D \ {a} implicã f (x) > 0 (respectiv f (x) < 0), a) D = Z;
b) D = Z*;
spunem cã f are în punctul a limita zero pozitiv (respectiv zero
c) D = {0; 2; 4; 6};
negativ) ºi notãm 0+ (respectiv 0– ).
 (2k  1)  
d) D  Z \  / k  m ?
Fie funcþia f : Z  Z , f ( x )  { x}  x  [ x ] . Repre-  2 
zintã graficul funcþiei f ºi aratã cã lim f ( x )  1 .
y x 1 7) Folosind definiþia, demonstreazã:
a) lim(2 x  3)  1 ;
(

x 1
jV 1 ) )
b) lim10 x   .
x 
(

8) Fie funcþia h : [–2, 2]  Z,

[
–1 0
[ ( [ )
1
[
2 x R|x  2, dacã x [2, 1)
µU h( x )  S2 , dacã x  1 .
Figura ilustreazã faptul cã existã o vecinãtate V a lui 1 de pe |T2x  3, dacã x (1, 2]
axa Oy ºi, oricare ar fi U vecinãtate a lui 1 de pe axa Ox, mulþimea a) Traseazã graficul funcþiei h.
U nu este „dusã“ de funcþia f în vecinãtatea V a lui 1. În acest b) Existã lim h( x ) ?
caz, lim f ( x ) nu existã. x 1
x 1
Putem observa cã aceastã funcþie are „tendinþe“ laterale în 9) Urmãreºte soluþia propusã pentru
punctul 1 de pe axa Ox, adicã, dacã ne apropiem de 1 prin
a arãta cã lim( x  sin x )   ºi apoi
valori mai mici decât 1, valorile funcþiei se apropie de 1, iar x 

dacã ne apropiem de 1 prin valori mai mari decât 1, valorile demonstreazã cã xlim ( x  cos x )   .

funcþiei se apropie de 0.
Soluþie.
Observaþie. Fie V i V(); existã m i Z astfel
Definiþia limitei de ºiruri se obþine din definiþia limitei de încât (m, ] _ V. Determinarea mulþimii
funcþii considerând cã ºirul este o funcþie definitã pe q. Mulþimea U i V() se bazeazã pe inegalitatea
numerelor naturale are ca unic punct de acumulare ; ca urmare, x + sinx U x – 1, ¼x i Z.
limita unui ºir se poate calcula numai în . Trebuie sã avem x – 1 > m ® x > m + 1,
Teorema care urmeazã are o importanþã deosebitã, deoarece deci U = (m + 1, ].
ne permite sã utilizãm rezultatele obþinute despre limite de ºiruri Dacã x i U \ {}, atunci x > m + 1
sau x – 1 > m. Rezultã f(x) U x – 1 > m,
pentru limite de funcþii.
¼x i U, deci f(x) i V, ¼x i U.
Teoremã. (Criteriul lui Heine)
Fie f : D  Z, a i D ºi l Z ; lim f ( x )  l dacã ºi numai Cum folosim criteriul cu ºiruri pentru
x a
dacã, oricare ar fi ºirul (xn)n U 0  D \ {a} cu lim x n  a , existã a calcula limita unei funcþii într-un punct?
n
lim f ( x n )  l .
n x2  x
10) Fie f : Z \ {0}  Z, f ( x )  .
Demonstraþie. x
„” Dacã lim f ( x )  l , pentru oricare V iV (l) existã U i V(a) Determinã lim f ( x ).
x 0
x a
astfel încât µ x i D O U \ {a} implicã f (x) i V. Indicaþie.
Pentru orice ºir (xn)n , cu xn i Z \ {0} ºi
Fie ºirul (xn) din D \ {a}, cu lim x n  a . Rezultã cã existã N i q
n lim x n  0 avem
astfel încât µ n > N, xn i U, deci µ n > N, f (xn) i V. n
x n2  x n
„” Presupunem cã lim f ( x )  l , adicã jV i V(l) astfel lim f ( x n )  lim  lim( x n  1)  1
x a
n n xn n

încât, µU i V(a), j x i U O D \ {a} pentru care f (x) hV.

102
 1 FG
1 IJ 11) Folosind criteriul lui Heine, calcu-
n nH K
i) Dacã a i Z, considerãm Un  a  , a  V (a), n q*.
leazã urmãtoarele limite:
Existã un ºir (xn)n U 1, cu xn i Un O D \ {a} ºi f (xn) h V, µ n i q*. 3
a) lim ;
1 ( x  1) 2
x 1
Din xn i Un rezultã x n  a  ,  n q*, deci lim x n  a . Conform
n n lim 2 x ;
b) x
ipotezei existã lim f ( xn )  l , contradicþie cu f(xn)  V, µn i q*.
c) lim lg x .
n
ii) Dacã a = , considerãm Un = (n, +] i V(), µn i q. x 

Existã un ºir (xn)n U 1, cu xn i Un O D ºi f (xn) h V, µ n i q*. Din

x n i U n rezultã x n > n, µ n i q*, lim xn   , deci existã Cum folosim criteriul cu ºiruri pentru
n
a arãta cã o funcþie nu are limitã într-un
lim f ( xn )  l , contradicþie.
n punct?
iii) Dacã a = –, raþionamentul este asemãnãtor cu cel din 12) Aratã cã funcþia f : Z  Z, f(x) = sinx
cazul ii) (rãmâne ca exerciþiu). nu are limitã în .
Soluþie.
lim( x 2  3)  7 deoarece Cãutãm douã ºiruri (xn) ºi (xn) cu limita
x 2  astfel încât (f(xn )) ºi (f(x n )) sã aibã
(xn Z \{2}, xn  2 rezultã f (xn )  xn2  3 ºi f ( xn )  7) . limite diferite. Alegem (xn) ºi (xn) printre
valorile importante ale funcþiei sinus:
Consecinþa 1. 
Fie f : D  Z ºi a i D. Dacã f are limitã în a, atunci aceasta xn = n   ºi xn   2n   .
2
este unicã. Avem f(xn) = sinn = 0 ºi
Ideea demonstraþiei. Unicitatea limitei unui ºir.
 
Consecinþa 2. f ( x n)  sin   2n   1 .
2 
Fie f : D  Z ºi a i D Presupunem cã existã ºirurile (xn) ºi Funcþia f nu are limitã în  deoarece
(yn) din D \ {a} cu: f(xn)  0 ºi f(xn)  1.
i) lim x n  lim y n  a ºi
n n Observaþie.
ii) (f (xn))n ºi (f (yn))n au limite diferite. Putem sã rezolvãm problema conside-
Atunci nu existã lim f ( x ). rând un ºir (xn), xn   astfel încât (f(xn))
x a nu are limitã. Gãseºte un asemenea ºir!
Ideea demonstraþiei este negarea teoremei de caracterizare
a limitei unei funcþii într-un punct cu ajutorul ºirurilor. 13) Aratã cã funcþia f : Z  Z, f(x) = cosx
Consecinþa 3. Studiul limitei funcþiilor de tip Dirichlet nu are limitã în .

 g ( x ), x  { 14) Demonstreazã cã funcþia

Fie f : Z  Z, f ( x )   , unde g ºi h sunt funcþii
h( x ), x  Z \ {  x  1, x  {
reale. Atunci f are limitã în a i Z dacã ºi numai dacã f : Z  Z, f ( x )   nu
x , x Z \ {
lim g ( x )  lim h( x ) . are limitã în punctul 5.
x a x a

Ideea demonstraþiei. Dacã ( zn )  Z , lim zn  a , se considerã 15) Demonstreazã cã funcþia

n x
subºirurile termenilor raþionali, respectiv iraþionali, din zn (dacã a) f : Z \ {1}  Z, f ( x )  nu are
existã) ºi se foloseºte criteriul lui Heine. x 1
limitã în punctul 1.

Fie f : Z  Z, f ( x ) 
RS1, dacã x { . b) f : Z  Z, f(x) = [x] nu are limitã în
T0 , dacã x  Z \ { punctul –1.
Aratã cã,  a  Z, nu existã lim f ( x ).
x a

103
 Soluþie.  a  Z, existã ºirurile (xn) din { \ {a} ºi (yn) din 16) Aratã cã funcþia f : Z  Z, f(x) = {x}
Z \ ({ N {a}) cu lim x n  lim y n  a ; f (xn) = 1, f (yn) = 0, µ n i q. nu are limitã în 1.
n n
Atunci lim f ( x n )  1 ºi lim f ( y n )  0 , deci nu existã lim f ( x ). Cum calculãm limitele laterale ale
n n x a
unei funcþii într-un punct?
Pentru a arãta cã o funcþie f nu are limitã în punctul 1
17) Fie f : Z*  Z, f (x)  . Calculeazã
a este suficient sã gãsim douã ºiruri ( xn ), ( xn )  D \{a} , x
xn  a, xn  a astfel încât  f ( xn ) ºi  f ( xn )  sã aibã limitele laterale ale funcþiei în punctul 0.
limite diferite. Soluþie.
Fie xn i Z*, xn < 0, xn  0; atunci
Limite laterale 1
lim f (xn )  lim   , deci lim f (x)   .
xn x0

lq bg 1 x0
Exemplu: f : Z \ 0  Z, f x  .
x Fie xn i Z*, xn > 0, xn  0; atunci
x –10–4 –10–6 –10–8 –10–10 0 10–10 10–8 10–6 10–4 1
lim f ( xn )  lim   ; deci lim f ( x)   .
f (x) –104 –106 –108 –1010 1010 108 106 104 xn x 0
x 0

Analiza tabelului ºi a repre- 18) Determinã parametrul real a

zentãrii grafice aratã cã nu existã pentru care funcþia f : Z \ {4}  Z,

b g RSax2x 35, , xx  44 are limitã în x = 4.

lim f ( x ). Însã, funcþiile
x 0
1 f x 
f1 : (–, 0)  Z, f 1 ( x )  ºi
x T 2

f 2:(0 ,   )  Z, f 2 x  ,bg 1
x
Indicaþie.
µ (x ) ºir din (–, 4) cu lim x n  4 ,
au limitã în 0: n n U0 n
lim f 1 ( x )   , lim f 2 ( x )   . avem lim f ( xn ) 11, deci j f ( 4  0)  11.
x 0 x 0 n
µ (xn)nU0 ºir din (4, +) ºi lim x n  4 ,
n
Definiþie. avem lim f ( x n )  16a  5 , deci
Punctul a i Z* este punct de acumulare la dreapta (respectiv n

la stânga) pentru D dacã, µ V i V(a), V O D O (a, +) @ l j f ( 4  0 )  16a  5 .

(respectiv, V O D O (–, a) @ l). Rezolvãm ecuaþia f (4 – 0) = f (4 + 0)
3
ºi obþinem a  .
Observaþie. 8
Dacã a este punct de acumulare la stânga ºi la dreapta pentru
19) Calculeazã limitele laterale ale
D, atunci a este punct de acumulare pentru D (notãm a i D).
 x  3, x  2
Definiþii. funcþiei f : Z « Z, f ( x )   ,
Fie funcþia f : D  Z ºi l Z .  2 x  1, x U 2
în x = 2.
Fie a  D  Z punct de acumulare la dreapta. Dacã µ V i V(l), 20) Determinã limitele laterale (dacã
jUiV(a) astfel încât µ x i U O D O (a, +) avem f (x) i V, existã) ale funcþiei f : Z  Z,
spunem cã f are limita l la dreapta în a ºi notãm 1, x  {
f (x)   în punctul 5.
lim f ( x )  lim f ( x )  f ( a  0) =l l. 0, x  Z \ {
x a x a d
xa
Fie a i D punct de acumulare la stânga. Dacã µ V i V(l), 21) Stabileºte dacã funcþia
jUiV(a) astfel încât µ x i U O D O (–, a) avem f (x) i V, x
f : Z \ {5}  Z, f ( x )  are
spunem cã f are limita l la stânga în a ºi notãm ( x  5)2
limitã în punctul 5
lim f ( x )  lim f ( x )  f ( a  0)= l.l
x a x a
x a

104
 Observaþie. 22) Determinã parametrul real a astfel
Teorema Heine de caracterizare a limitei unei funcþii într-un încât funcþia:
punct cu ajutorul ºirurilor se extinde pentru limita la dreapta (la  a
 , x 1
stânga). a) f : Z \ {1}  Z, f ( x )   x  1
ln( x  1), x  1
Teoremã.
Fie f : D  Z ºi a  D  Z un punct de acumulare. Funcþia sã aibã limita în punctul 1.
f are limitã în a dacã ºi numai dacã f are limitã la dreapta ºi la  a
stânga în a ºi aceste limite sunt egale.  ,x2
b) f : Z \ {2}  Z, f ( x )   x  2 sã
1
Demonstraþie.  2 x
e , x  2
„” Dacã existã lim f ( x )  l , atunci evident existã f (a – 0) = l aibã limitã în punctul 2.
x a
ºi f (a + 0) = l.
„” Presupunem cã existã f (a + 0) ºi f (a – 0), iar 23) Determinã valorile parametrului
f (a + 0) = f (a – 0) = l. Rezultã cã, pentru oricare V i V(l), real m astfel încât funcþia
existã U1, U2 i V(a), astfel încât µ x i U1 O D O (–, a) 1
f : Z \ 1  Z, f ( x )  m
sã aibã
implicã f (x) i V ºi µ x i U2 O D O (a, +) implicã f (x) i V. 2  e x 1
Cum U = U1 O U2 i V(a) ºi µ x i U O D \ {a} implicã f (x) i V, limitã în punctul x = 1.
rezultã cã existã lim f ( x )  l .
x a

1. Fie f : Z  Z, f (x) = x2. Aratã, cu ajutorul 6. Fie f : Z  Z,

definiþiei cu vecinãtãþi, cã lim f ( x )  4 .
x2
R|2 x  3x  1, dacã x ( , 2)
2

f ( x )  S10 , dacã x  2 .
2. Fie f : Z  Z, f(x) = lnx. Folosind definiþia |T x  7 , dacã x (2 ,  )
2
cu vecinãtãþi aratã cã lim f ( x )   .
x  Cerceteazã dacã existã lim f ( x ) .
x 2
3. Calculeazã, folosind teorema de caracterizare
a limitei unei funcþii într-un punct cu ajutorul ºirurilor 7. Fie f : Z  Z,
ºi operaþii cu ºiruri care au limitã, urmãtoarele limite:
f (x) 
RSx  1, dacã x T1 , a Z. Determinã para-
a) lim( 2x 3  x  1);
x 
b) lim ( x 3  2x 2  3);
x  T3  ax , dacã x  1
2

x 2  3x  2 1 metrul real a astfel încât f sã aibã limitã în 1.

c) lim ; d) lim .
x 1 x 1 x  2 ( x  2) 2
R|x  2, x [2, 1)
1 8. Fe h : [–2, 2]  Z, h( x )  S2 , x 1 .
4. Fie f : Z \ {0}  Z, f ( x )  sin .
x |T2x  3, x (1, 2]
1 1
Definim ºirurile (xn)nU1, xn  ºi (yn)nU0, yn  , i) Calculeazã h(1 – 0) ºi h(1 + 0).
n 
 n q*.
2n
2
ii) Are h limitã în x0 = 1?
R| 1 , x ( ,  1)
i) Calculeazã lim f ( x n ) ºi lim f ( y n ) . 9. Fie f : Z  Z, f ( x)  S x  1 .
n n |T x , x [1, )
ii) Existã lim f ( x )?
x 0 Cerceteazã dacã existã lim f ( x ).
x 1
1
5. Fie f : Z \ o 2t  Z, f ( x)  x  2
.

 1
, x  (  ,  2)
10. Fie f : Z « Z, f ( x )   x  a .
i) Calculeazã f ( 2  0) ºi f ( 2  0).  x , x  [2, )
ii) Existã lim f ( x)?
x 2 Pentru ce valori ale parametrului a, f are limitã în –2?
105
 2. Operaþii cu limite de funcþii. Limitele funcþiilor elementare
Operaþii cu funcþii
Definiþie. Dacã f, g : D  Z, atunci: Sã ne amintim operaþiile cu funcþii!
 funcþia f + g : D  Z, cu (f + g)(x) = f (x) + g(x), µ x i D 1) Fie funcþiile f, g, h : Z  Z,
se numeºte funcþia sumã a funcþiilor f ºi g; f (x) = 2x, g(x) = cosx, h( x )  3 x .
 funcþia f · g : D  Z, cu (f · g)(x) = f (x) · g(x), µ x i D i) Calculeazã:
se numeºte funcþia produs a funcþiilor f ºi g; a) (f + 2g – h)(x);
f b) (f · g · h)(x) ;
 funcþia : D1  Z, D1  { x  D | g ( x )  0} , cu
g c) (gEh2)(x) ;
f f (x)
  (x) 
g g(x)
, x  D 1, se numeºte funcþia cât a funcþiilor f ºi g. FG g IJ ( x );
d) h 
H fK
Fie f, g : Z  Z, f (x) = x ºi g(x) = sinx. Atunci:
(f + g)(x) = x + sinx, µ x i Z; (f · g)(x) = xsinx, µx i Z; F f  2g IJ ( x).
e) G
FG g IJ ( x )  sin x ,  x Z \ l0q. H 3 f 1 K
HfK x
Fie funcþia h : Z  Z, h(x) = x2sinx. Se observã cã h = f 2 · g. ii) Fie F : Z  Z. Care dintre enunþurile
Compunerea funcþiilor este o altã modalitate de a defini urmãtoare sunt adevãrate?
funcþii noi cu ajutorul unor funcþii cunoscute. x  cos x h3  g
a) dacã F( x )  x , atunci F  ;
2 5 f 5
Fie funcþiile f : A  B ºi g: C  D, Im f a C.
Funcþia g  f : A  D , ( g  f )( x )  g ( f ( x )) , se b) dacã F(x) = 4x + 2x, atunci F = f 2 + f ;
numeºte compusa funcþiei g cu funcþia f. x cos x h3  g
c) dacã F( x )  , atunci F  ;
2x f
Operaþii cu limite de funcþii d) dacã F(x) = sin2x, atunci F = 1 – g2;
1  cos x 1 g
Proprietãþile care urmeazã se pot demonstra cu ajutorul e) dacã F( x )  , atunci F  .
1 x 2
1  h4
rezultatelor obþinute pentru operaþiile cu limite de ºiruri.

Teoremã. 2) Fie funcþiile

Fie funcþiile f, g : D  Z, a i D astfel încât existã limitele f1 : Z  Z, f1(x) = x2 – 3x + 2,

lim f ( x ) Z ºi lim g ( x ) Z . f2 : Z  Z, f2(x) = 3x,

x a x a
f3 : [0, )  [0, ), f 3 ( x )  x .
 Dacã suma limitelor are sens în Z , atunci funcþia f + g
Marcheazã corespondenþele:
are limitã în punctul a ºi lim( f ( x)  g ( x))  lim f ( x)  lim g ( x) .
x a x a x a x
a) f 3  f 2  f1 1) 3
 Dacã  i Z*, atunci funcþia f are limitã în punctul a ºi
lim(f ( x ))   lim f ( x ) . b) f 2  f 3 2) 32 x  3 3 x  2
x a x a 2

 Dacã produsul limitelor are sens în Z , atunci funcþia f · g c) f 3  f 2 3) 3x  3x  2

x
are limitã în punctul a ºi lim( f ( x)  g ( x))  lim f ( x)  lim g ( x) d) f 2  f 2 4) 33
x a xa x a
 Dacã g(x) @ 0, ¼x i D \ {a} ºi raportul limitelor are e) f 1  f 2  f 3 5) 9 x  3 x 1  2
f f) f 1  f 2 6) 3x
sens în Z , atunci funcþia g are limitã în punctul a ºi
f ( x) lim f ( x) 3) Calculeazã limitele funcþiilor de
lim  x a
x  a g ( x) lim g ( x ) . la exerciþiul 1, i) ºi ii), în punctul x = 0.
x a

106
 lim g ( x ) 4) Completeazã tabelul:
 Dacã f(x) > 0, ¼x i D ºi  lim f ( x )  xa are sens în Z ,
 x a  lim f ( x ) lim g ( x ) lim[ f ( x )  g ( x )]
atunci funcþia f(x) are limitã în punctul a ºi
g(x) x a xa x a
lim g ( x ) l1 i Z l2 i Z l 1 + l2
lim( f ( x )g ( x ) )  lim f ( x)  xa .
x a  xa  l1 i Z +
 Dacã  > 0,  @ 1 ºi f(x) > 0, ¼x i D, atunci funcþia logf(x) l1 i Z –
+ +
are limitã în punctul a ºi lim(log f ( x ))  log lim f ( x ) .
x a
 x a
 – –
 – nedeterminare
În cazurile exceptate la operaþii cu limite de funcþii, limita
5) Completeazã tabelul:
poate sã existe (ºi sã fie egalã cu un numãr real, + sau –) sau
sã nu existe. Exemplele urmãtoare motiveazã aceastã afirmaþie. lim f ( x ) lim g ( x ) lim[ f ( x ) g ( x )]
xa x a x a

l1 i Z l2 i Z l1 l2
 Cazul de excepþie „ – “. l1 > 0 +
l1 < 0 +
1) Fie f, g : Z  Z, f (x) = x2 + x ºi g(x) = –x ;
+ +
lim f ( x )   , lim g ( x )   ºi – –
x  x  –

x
b g 
 lim f ( x )  g( x )  lim x 2   .
x 
 ±

F 1I
2) Fie f, g : Z  Z, f ( x )  x  G J ºi g(x) = –x ;
x
6) Completeazã tabelul:
H 2K lim f ( x ) lim g ( x ) f ( x)
F 1I
lim f ( x )   , lim g ( x )   ºi  limb f ( x)  g( x )g  limG J

x x a x a lim
xa g( x)
x x x H 2K x
 0.
l1 i Z l 2 i Z* l1
3) Fie f, g : Z  Z, f ( x )  x ºi g ( x )  2x ; l2
b
lim f ( x )   , lim g ( x )   ºi  lim f ( x )  g ( x )    .
x  x  x 
g 
l1 > 0 0+ +
l1 > 0 0–
4) Fie f, g : Z  Z, f (x) = x + sinx ºi g(x) = –x ; l2 > 0
+
lim f ( x) =  , lim ( x)  , f (x) + g(x) = sinx ;  lim( f ( x)  g( x)). – l2 > 0
x x  x
 +
 Cazul de excepþie „0E“.  –
FG 1 IJ x

ºi g ( x )  4 x ;
 0+
0–
1) Fie f, g : Z  (0, ), f ( x ) 
H 2K –
0  7) Fie f, g : D  Z ºi a i D. Dacã
lim f ( x)  0 , lim g( x)   ºi  lim f ( x )  g( x )  lim 2x  .
x x x  x  lim f ( x )  l  Z ºi funcþia g nu are limitã
FG 1 IJ x
ºi g ( x )  2x ;
x a
în a, demonstreazã cã funcþia f + g nu
2) Fie f, g : Z  (0, ), f ( x ) 
H 2K are limitã în a.
F 1I
lim f ( x )  0 , lim g( x)   ,  lim f ( x )g ( x )  lim G J
0  x
 2 x  1.
Indicaþie. Foloseºte raþionamentul de
x x x  H 2K x  demonstraþie prin reducere la absurd.
1 8) Fie f, g : D  Z ºi a i D. Dacã
3) Fie f, g : (0, )  Z, f ( x )  , g ( x )   x 2;
x lim f ( x )  l  Z * ºi g nu are limitã în a,
0  x a
lim f ( x )  0 , lim g ( x )   ºi  lim f ( x )  g( x )  lim( x )   . demonstreazã cã funcþia fg nu are limitã
x  x  x  x 
în a.
sin x
4) Fie f, g : (0, )  Z, f ( x )  ºi g ( x )  x ; 9) Rãmâne adevãratã concluzia din
x
lim f ( x )  0 , lim g ( x )   , f (x)Eg(x) = sinx,  lim f ( x )  g ( x ) . problema precedentã dacã lim f ( x )  0
x a
x  x  x 
ºi g nu are limitã în a?
107
 Limitele funcþiilor elementare Calculul limitelor de funcþii elementare
ºi utilizarea operaþiilor cu funcþii care
1) Funcþia constantã: f : Z  Z, f(x) = c, c i Z au limitã.
10) Calculeazã limitele:
lim c = c ,   Z
x 
a) lim x 5 ; b) lim x10 ;
x 2 x 
8
2) Funcþia identitate pe Z : f : Z  Z, f(x) = x c) lim x ; d) lim x7 ;
x  x
lim x =  , ¼ i Z 5 4 3
e) lim( x  x  x  x  x  1); 2
x  x

lim x =  lim x = – f) lim (7 x 6  5x 4  3x 2  1);

x  x  x 

g) lim ( 6 x 5  4 x 3  2x  1) .
3) Funcþia putere cu exponent natural: x 
f : Z  Z, f(x) = xn, n i q, n U 2
11) Calculeazã limitele:
lim x n =  n , ¼ i Z lim x n =  2


1
x  x 
a) lim x ; b) lim x 2 ; c) lim x 3
;
x 2 x  x 
 , n par
lim x n =  d) lim x1 2 ; e) lim x1 2 .
x 
 - , n impar x 0
x0
x 0
x0

12) Calculeazã limitele:

4) Funcþia putere cu exponent real: f : (0, )  Z, f(x) = xa, a i Z*
lim x a =  a , ¼ i (0, ) a) lim
x 
x 1 ; b) xlim

x 1 ;
x 

c) lim x 2  4 ; d) lim x 2  4 ;
 , a  0 0 , a  0
a x  x– 
lim x =  a lim x = 
x 
0 , a  0
x0
x 0  , a  0 e) lim x 1 .
x 2

5) Funcþia radical 13) Calculeazã limitele: a) lim 4 x ;

2p x 16
a) f : [0; )  Z, f ( x )  x , p i q*
2p 2p 2p b) lim n x , unde n i q, n U 2 fixat;
lim x  , ¼ i [0, ) lim x  x 0
x  x  x0
c) lim 4 x ; d) lim 3 x ; e) lim 5
x;
2 p 1 x  x  x 
b) f : Z  Z, f ( x )  x,piq *

lim
2 p 1
x
2 p 1
 , ¼ i Z
e
f) lim 7 x ; g) lim 2 x  33 x  44 x .
x 1 x
j
x 

2 p 1 2 p 1 14) Calculeazã urmãtoarele limite:

lim x  lim x  
x  x 
a) lim( x 2  2 x  1) ; b) lim( x 2  2 x  1) ;
x 1 x 0

6) Funcþia polinomialã 2
c) lim ( x  2 x  1) ; d) lim( x 2  2 x  1) ;
x 1 x 
p : Z  Z, p( x )  an x n  an1x n1  ...  a1x  a0 , a k i Z, k  0, n,
e) lim ( x  2 x  1) ; f) lim( x 5  4 x  3) ;
2
x  x0
an  0, n q *
g) lim ( x 5  4 x  3) ; h) lim( x 5  4 x  3) ;
lim p( x )  p( ) , ¼ i Z x 1 x 1
x 

i) lim( x 5  4 x  3) ; j) lim ( x 5  4 x  3) .
  , an  0 x  x 
lim p( x )  lim an x n  
x  x 
, an  0 15) Calculeazã urmãtoarele limite:

  , an  0, n par sau an  0, n impar x2  5x  4 x 2  5x  4

lim p( x )  lim an x   n a) lim ; b) lim ;
x  2 x 2  x  1 x  2 x 2  x  1
x  x   , an  0, n impar sau an  0, n par

108
 7) Funcþia raþionalã. Notãm D  Z \{ x  Z | q( x )  0} x2  5x  4 x2  5x  4
p( x ) c) lim ; d) lim ;
, unde p(x) ºi q(x) sunt funcþii polino- x 1 2 x 2  x  1 2x2  x  1
f : D  Z, f ( x )  x 4
q( x )
x2  5x  4 x2  5x  4
miale cu coeficienþi reali, p(x)  an xn  an1xn1  ...  a1x  a0 , e) lim ; f) lim ;
x0 2x2  x 1 x1 2x2  x 1

an  0, q( x )  bp x p  bp 1x p1  ...  b1x  b0 , bp  0 .

x5  1 x5  1
g) lim ; h) lim ;
p ( x ) p ( ) x  x  1 x  x  1
lim  ,   D
x  q ( x ) q ( )
x5  1 x5  1
i) lim ; j) lim ;
 an
x 0 x 1 x 1 x 1
 , dacã n  p ºi b  0 x 1 x 1
p
 k) lim ; l) lim ;
 a x  x 5  1 x  x 5  1
n
p( x ) a x n  , dacã n  p ºi 0
lim  lim n p   bp x 1 x 1
x  q( x ) x  b x
p a m) lim ; n) lim .
 n , dacã n  p x 0 x5  1 x 1 x5  1
 bp
0 , dacã n  p 16) Calculeazã limitele:

e j ; e 3j ;
x x
a) lim 2 x ; b) lim 3
c) lim
x  1 x 3 x 2
p( x )
Asemãnãtor se calculeazã lim . x
x  q ( x ) d) lim a , a  (0 ,   ) \ {1};
x 0
Dacã  i Z \ D, existã douã funcþii polinomiale p1 ºi q1 astfel
FG 1 IJ ;x
f) lim e x ,  i Z;
încât
p( x ) p1 ( x )

q( x ) q1( x )
 ( x  )m , cu m i m ºi q1() @ 0.
e) lim
x 2 H 3K x  sin 

g) lim e x , a  ( 0 ,  ).
x  ln a
8) Funcþia exponenþialã f : Z  (0, ), f(x) = ax, a > 0, a @ 1
17) Calculeazã limitele:
lim a x  a , ¼ i Z
x 
a) lim ln x ; b) lim ln x ; c) lim ln x ;
x e x 0 x 
x  , a  1 x 0, a  1 x 0
lim a   lim a  
x 
0, 0  a  1 x 
 , 0  a  1 d) lim lg x ; e) lim lg x ; f) lim lg x ;
x 100 x  x 0
x0

9) Funcþia logaritmicã f : (0, )  Z, f(x) = logax, a > 0, a @ 1 g) lim ( e lg x  10 ln x ) ;

x 
lim log a x  log a  , ¼ i (0, )
x  h) lim x ln x ; i) lim log 1 x ;
x  x10
10
 , a  1   , a  1
lim log a x   lim log a x   j) lim log 1 x ; k) lim log 1 x .
x 
  , 0  a  1
x0
x 0  , 0  a  1 x 
2
x0
e

10) Funcþia sinus: sin: Z  Z 18) Calculeazã limitele:

limsin x  sin  , ¼ i Z a) lim sin x , lim cos x , k i m;
x  x  k xk

Nu existã lim sin x ºi lim sin x . b) lim cos x ; c) lim sin x ;

 
x  x  x x
6 4

d) lim cos x ; e) lim sin x ;

11) Funcþia cosinus: cos: Z  Z x x

4 3
lim cos x  cos  , ¼ i Z f) lim cos x ; g) lim sin x .
x 
x 
3 x
2
Nu existã lim cos x ºi lim cos x .
x  x 

109
  (2k  1)  19) Calculeazã limitele:
12) Funcþia tangentã: tg : Z \  | k  m  Z a) lim arccos x ; b) lim arctgx ;
 2  x 0 3
x
3
 (2k  1)  
lim tgx  tg ,   Z \  | k  m c) lim arctgx ; d) lim arcctg x ;
x 
 2  x 1 x 3

lim tgx   , ¼k i m arctgx

e) lim arctgx ; f) lim .

x k 
2
x  x  x

lim tgx   , ¼k i m 20) Calculeazã limitele urmãtoare:


x k 
2 a) lim arccos(sin x ) ;
x
Nu existã lim tgx ºi lim tgx . 6
x  x  b) lim arc tg(2sin x ) ;
x
3
13) Funcþia cotangentã: ctg : Z \ {k | k i m}  Z 
c) lim1 arctg(  arcsin x ) ;
lim ctgx  ctg , ¼ i Z \ {k | k i m} x 2
2
x 
d) lim sin(   arctg x ) .
x 3
lim ctgx   , ¼k i m
x k 
21) Încercuieºte litera A dacã afirmaþia
lim ctgx   , ¼k i m este adevãratã ºi litera F în caz contrar.
x k 

Nu existã lim ctg x ºi lim ctg x . a) Nu existã lim cos x ; A. F..

x 
x  x 
   b) Existã lim cos x ; A. F..
14) Funcþia arcsinus: arcsin :[ 1; 1]    ;  x 
 2 2
c) Nu existã lim sin x; A. F..
x 
lim arcsin x  arcsin  , ¼ i [–1; 1]
x  1
d) Nu existã lim sin ; A. F..
x 0 x
15) Funcþia arccosinus: arccos: [–1; 1]  [0, ] Existã ºirul (xn)n  0, astfel încât:
lim arccos x  arccos  , ¼ i [–1; 1] 1
x 
e) lim sin  1 ; A. F..
n  xn
   1
16) Funcþia arctangentã: arctg : Z    ; 
 2 2 f) lim sin  0 ; A.F..
n xn
lim arctgx  arctg , ¼ i Z 1 
x 
g) lim cos  ; A.F?
n xn 2

lim arctgx 
x  2 22) Calculeazã limitele:
 F 1I
1 G J
x

lim arctgx  
x  2 a) lim
H 2K ; b) lim
1 ex
;
x x x  3 x
17) Funcþia arccotangentã: arcctg : Z  (0, )
lim arcctgx  arcctg , ¼ i Z
x 
c) lim
x 
e 3
x  x3 je 5
xx ;j
1
3
lim arcctgx  0 2 x
1 sin x 2  1
x  d) lim ; e) lim .
x  1 x 0 3
cos x 6
1
lim arcctgx   3
x
x 

Pentru demonstrarea acestor formule se folosesc: criteriul

cu ºiruri, proprietatea corespunzãtoare de la ºiruri ºi, în cazul
arcfuncþiilor, schimbarea de variabilã.
110
 Limitele funcþiilor compuse Cum folosim schimbarea de variabilã
pentru a calcula limita unei funcþii compuse?
Teoremã.
Fie f : A  B ºi g : B  Z, A, B _ Z, a  A  , b  B . 23) Verificã urmãtoarele calcule:
R|i)  lim f ( x )  b a) lim e x
x 
3
 x 2  x 1
 lim e y  0 , unde
y 

| x a
Dacã Sii)  V V ( a ) ,  x V  A \ {a} , f ( x )  b ,
y = x – x2 + x – 1.
3

1 1
||iii)  lim g( y )  l, l Z b) lim sin  lim sin y  0 , unde y  .
x y 0 x
T
x  y  0
y b
24) Completeazã spaþiile punctate:
atunci  lim( g  f )( x )  lim g ( y )  l .
x a y b
a) lim x 2  3x  4  lim ....y = ...
 , unde
x  y  ....
Demonstraþie. 2
y = x + 3x – 4;
Fie (xn)n  A \ {a} ºi lim x n  a ; lim f ( x n )  b . b) lim e x 2 3 x  4
 lim e y ...., unde y = ....;
n n
x  y ....
Definim (yn= f (xn))n . Din ii) rezultã cã j m i q astfel încât
3
c) lim x 3  x 2  x  1  lim 3 y ....,
µ n > m, yn i B \ {b}, iar din iii) obþinem x  y ...

lim ( g  f )( x n )  lim g ( y n )  l . unde y = ....;

n n
1
d) lim sin  lim .... ....,
Observaþie. x 
x 2  3x  4 y ....

Substituþia y = f (x) se mai numeºte schimbare de variabilã. 1

unde y  .
x 2  3x  4
Problemã rezolvatã.
25) Completeazã spaþiile punctate
Calculeazã limitele laterale ale funcþiei f : Z \ {2; 3}  Z, astfel încât sã obþii propoziþii adevãrate:
a) lim tg( 2 x )  lim tgy  , unde y = ;
1 x  y  ....
f (x )  1 în punctele x = 2 ºi x = 3.
e e x 2 b) lim tg(1  2 cos x )  lim tgy  ...., y = ....;
 y ....
x
3
Soluþie.
c) lim 1  tgx  lim y  ...., unde y = ....;
1 1 1 x
 y ....
lim f ( x )  lim  , unde y  ; 2
x 2 y  e  e y e x  2
x 2 d) lim ln(tgx )  lim ....  ...., unde y = tgx;
x 0 y ....
1 1
lim f ( x )  lim  0 , unde y  .
x 2 y  e  e y x  2 e) lim ln  ctg(   x )   lim ...  ... , unde
x 2
1
x 0  2  y ...
1 x 0

Dacã x i (2; 3), atunci x – 2 i (0; 1) ºi  1 , deci e  e x 2 . 

x2 y  ctg   x  .
1
2 
1 26) Completeazã spaþiile punctate
Avem lim f ( x )  lim   , unde y  e x  2 ºi
y e e  y
x 3
x 3 y e astfel încât sã obþii propoziþii adevãrate:
1
1 1 1
lim f ( x )  lim   , unde y  e x  2 . a) lim tg 2  lim tg y  , cu y = ... x2
x 3 y e e  y x  x y ...
x 3 y e
b) lim sin(3x  3)  lim sin y  ... , cu y = ...;
x 1 y ...
Dacã f : D  Z este o funcþie elementarã sau o
c) lim | cos x | lim | y | ... , unde y = ....;
funcþie care se obþine din funcþii elementare prin x
 y ...
aplicarea succesivã de un numãr finit de ori a operaþiilor 2

algebrice, de compunere, de inversare ºi   D O D , d) lim ln(cos x )  lim...  ... , unde y = .....

x
 y0
atunci existã lim f ( x )  f ( ) . 2
x 

111
 1. Calculeazã limitele laterale ale 4. Calculeazã limitele laterale în punctul x = 2,
funcþiilor urmãtoare, în punctele indicate: pentru funcþiile f, g : Z  Z,

a) f :Z  Z , f ( x ) 
RSsin x , x U0 ,  = 0; f ( x)  2
x2
, g( x)  2
RS
sin x , x  2
.
Tx , x  0 x  x 1 x , T
x U2

b) f :Z  Z , f ( x ) 
RS1, x > 0 ,  = 0; 5. Calculeazã limitele:
Tcos x , x T0 a) lim 2x ; b) lim 2x ;
F I FG  IJ
x  x 
x x

|R2 , x U1 ,  = 1.
c) f :Z  Z , f ( x )  S
x c) lim G J ;
x H 4K d) lim
x  H 4K ;
|Tx , x  1 2
e) lim cos x ; f) lim sin x ;
 3
2. Calculeazã: x x
2 2
a) lim ( x 4  x ) ; b) lim(  x3  8 x 2 ) ; g) lim cos x ; h) lim sin x ;
x 1 x 2 3 x 1
x
x2  2x  2 x4  x 2
c) lim ; d) lim 4 ; i) lim cos x ; j) lim sin x, a Z, k m;
x 1 2x  1 x0 x  x x1 xa 2k
x
x x 4 3
x k) lim e ; l) lim cos x , a Z , k  m ;
e) lim ; f) lim ; x  x  a  2 k
x 0 x4 x 0 x 3
x
g) lim( x 2  3x  1) ; h) lim (  x3  5x 2  2) ; m) lim e ; n) lim ln x .
x  x 
x  x 

j) lim ( x 3  x 2  1) . 6. Calculeazã limitele:

x 

i) lim  2x 2  x  1 ;  x 
a) lim tgx ; b) lim tgx;
 
x x
3. Calculeazã: 4 3

1 x 1 
a) lim
x3  x2  4x  1
; b) lim
x3  x2  4x  1
; c) lim (tgx  ); d) lim  tg  .
x  2 x 2  3x  1 x  2 x 2  3x  1 x
 
x
x   2  x
2
2
1 x3 1  x3
c) lim ; d) lim ; 7. Calculeazã limitele laterale ale funcþiilor în
x  1  x 2 x  1  x 2
punctele indicate:
1  x5 x4  1
e) lim ; f) lim 2 ; 1
x  1  x 3 x  x  1 a) f : Z \ {±3}  Z, f ( x )  2 , a = 3 ºi a = –3;
x 9
x 2  3x  5 2x  1
g) lim 2 ; h) lim ; 1
x  2 x  3 x  4 x  3x  2 b) f : Z \ {1}  Z, f ( x )  1
, a 1;
2x x 1 2 x 1

i) lim ;2
j) lim ;      1 
x  x  1 x  4  x 2 c) f :  0;  \    Z, f ( x )  , a ;
x2  1 x 2  x  12  2  3 2cos x  1 3
k) lim ; l) lim ; x
x 1 x  1 x 3 3x  9 d) f : (1; 2) N (2; )  Z, f ( x )  , a2.
x 2  3x  2 x3  8 ln( x  1)
m) lim ; n) lim 2 ;
x2 x2  4 x 2 x  4
8. Calculeazã limitele:
x3  1 x4  x2  2
o) lim
x 1 x 2  1
; p) lim ; a) lim arcsin x ; lim arccos x ;
x 1 x2  1 x 0 x 0
6 4 2
x  x  x 3 b) lim arcsin x ;
r) lim ; lim arccos x ;
x 1 x2  1 x
2
x
2
2n 2n2 2 2 2
x x  ...  x  n c) lim arcsin x ; lim arccos x ;
s) lim , nq * ;
2 x1 x 1
x 1 x 1
x2  2 arccos x arcsin arcsin
x x
x3  x 2  2x  2 d) lim ; lim lim .
º) xlim
 2 x 2
; t) lim 3 . x 0 x x 1 x 1 ( x  1) 2
x 2 x  x 2  2x  2

112
 9. Foloseºte la calculul limitelor urmãtoare calcu-
lul limitelor unor funcþii polinomiale ºi completeazã
spaþiul punctat.
a) lim ( 4 x  2 x  1)  .............; ( y  2 x ) ;
x 
Pentru ce valori ale lui p ºi q funcþia f are limitã
în punctul x = 1?
În ce caz aceastã limitã este egalã cu f (1)?
14. Pentru ce valori ale lui a ºi b funcþia

b) lim(ln 2 x  ln x  1)  .........; ( y  ln x ) ;  x 2  x  1, x  0
x 0
x 0  
2

f :  ,   Z , f ( x )    
 a sin x  b cos x , x  0, 2 
c) lim(tg 2x  tgx 1)  ..............; ( y  tgx ) ; 
x 
2
are limitã în 0?

 
d) lim x  3 x  .............; y  3 x .
x 
  15. Fie f, g : Z « Z, f (x) = |x| +asinx ºi g(x) = x.
Pentru ce valori ale lui a existã lim ( f ( x )  g ( x )) ?
10. Aratã cã urmãtoarele limite sunt egale cu 0: x 

3 x3  1 2 x 1 16. Determinã a i Z dacã funcþia f : Z « Z,

a) lim x sin ; b) lim( x  x )tg ;
x 0 2x3  1 x 0 x e x , x (, 0)

x 1 f ( x)  1 x , x [0,1] , a i Z are limitã în orice  i Z.
c) lim 2
cos 2 ; d) lim 21[ x ] . a, x (1, )
x  x 1 x x  

11. Calculeazã: 17. a) Aratã cã nu existã lim tg x .

x 
a) lim ln(   arccos x ) ; b) Fie f : Z  Z o funcþie periodicã, neconstantã.
x 0

 1  Aratã cã nu existã lim f ( x ) ºi cã nu existã lim f ( x ) .

b) limsin  arctgx  arcsin  ; x  x 
x 1
 x  1 12 

 arctgx arccos x 18. Aratã cã urmãtoarele funcþii nu au limitã în
c) lim e 2 ; d) lim ;
x  x 0 x2 punctele indicate:
sin x 1
e) lim ; f) limarctg(3  2cos x ) ; a) f : Z*  Z, f ( x )  sin , în x  0 ;
x 1 
x 1  arcsin x x

3
x
2 1
   b) f : Z*  Z, f ( x )  cos , în x  0 ;
g) lim ln sin   arctgx  ; x
x
3
3
 3 
c) f : Z  Z, f ( x )  [ x ], în x  2 ;
h) lim arcsin(2 x  1) ; i) lim1 sin(arcsin x  arccos x ) ; d) f : Z*  Z, f ( x )  { x}  (2  { x}), în x  2 .
x 1 x
2

 4 3 2
19. Foloseºte teorema de trecere la limitã pentru
j) lim x  x  x  x 1  3x 2 2 x   ;

x  4 3 2 9 3 funcþii compuse, pentru calcularea limitelor urmãtoare:
 
k) lim ( x 4 x 3  x 2  x 1)( x 3  x 2  x  1);  FG
b) lim sin  arctgx ;
IJ
x 
3
a) lim ln(arctgx ) ;
x0 x 1 4 H K
l) lim x 2  1 .

 arctgx
x 1 x 1 c) lim cos(arctgx ) ; d) lim e 2 .
x  x 
12. Determinã a, b i Z ºi n i q astfel încât:
20. Cerceteazã existenþa limitelor funcþiilor în
 x3  x 2n  x n  a punctul x = a, a i Z:
a) lim  2  ax   b ; b) lim  b.
x  x  2 x x  ( x  1)2
   x 3  2 x , dacã x  Z \ {
a) f ( x )   3 ;
R|x  q; x  1  x  2 x  1, dacã x  {
13. Se considerã f : Z  Z, f ( x )  S2x  p ; x  1 ,  n
|Tq; x  1 b) f ( x )   px , dacã x  { , p, q  0, n q, n U 2 .
 q , dacã x  Z \ {
unde p ºi q sunt parametri reali.
113
 3. Criterii de existenþã a limitei unei funcþii
În anumite cazuri este dificil sau imposibil sã soluþionãm Cum utilizezi criteriul majorãrii?
problema limitei unei funcþii într-un punct utilizând numai 1) Justificã:
proprietãþile precedente. Se impune sã utilizãm pentru limite 
a) | arctg x | , µ x i Z;
de funcþii criterii de comparaþie întâlnite ºi la studiul limitelor 2
de ºiruri. Pentru limitele de ºiruri am gãsit deja condiþii suficiente lim
b) x 0 x  0 ;
pentru ca, pornind de la un ºir a cãrui limitã este cunoscutã, sã c) lim xarctg x  0 .
determinãm limita unui alt ºir. x 0

2) Justificã:
Teoremã. Criteriul majorãri/minorãrii
Fie f, g : D  Z, a iD .   5 x 
a) 5 x  4 x  4 x     1 ;
i) Dacã lim g ( x )  0 ºi  l iZ , j V i V(a) astfel încât  4  
x a  
f ( x )  l T g ( x ) , x iV  D \ {a} , atunci lim f ( x )  l .   5 x 
x a
ii) Dacã lim f ( x )   ºi j V i V(a), astfel încât b) lim     1   ;
x   4  
x a  
f ( x ) T g ( x ) ,  x  V  D \ {a} , atunci lim g ( x )   . c) lim 5 x  4 x   .
x a
x
 
iii) Dacã lim g ( x )   ºi j V i V(a), astfel încât
x a
f ( x )T g ( x ) ,  x iV  D \ {a} , atunci lim f ( x )   . 3) Încercuieºte propoziþiile adevãrate:
x a a) x  1  [ x ]T x , µ x i Z;
Demonstraþie. b) f : Z  Z, f (x) = 2x este descrescãtoare;
i) Dacã (xn)n este un ºir oarecare din D \ {a} convergent la a, c) 1 – 2[x] < 1 – 2x–1, µ x i Z;
atunci  N V q astfel încât µ n i q, n > NV , xn i V. Din d) lim (1  2 x 1 )   ;
x 
f ( xn )  l T g ( xn ) , n  N V ºi lim g ( xn )  0 rezultã e) lim (1  2[ x ] )   .
n x 

lim f ( x n )  l , deci  lim f ( x )  l . Unde greºesc?

n  x a
Demonstraþia pentru ii) ºi iii) o propunem ca exerciþiu. 4) Fie funcþiile f : Z*  Z ,
1 1, x  0
Exerciþii rezolvate. Calculeazã: f ( x )  x sin ºi g :Z Z , g( x)   .
1 x 0, x  0
a) lim x sin ;
x 0 x x 

b) lim sin x  1  sin x ;  Calculeazã (dacã existã) lim( g  f )( x ) .
x 0
x
c) lim (cos x  2 ) ; d) lim (e x  sin x  cos x ) . 1
x  x  Varianta 1. f ( x )  x  sin Tx
Soluþie. x
1 1 i)  lim f ( x )  0 (criteriul majorãrii)
a) Din x sin T | x |, x Z ºi lim | x | 0 , rezultã lim x sin  0 . x 0
x x 0 x 0 x ii) lim g ( y )  lim1  1
y 0 y 0
x 1  x x 1  x
b) sin x  1  sin x  2 sin  cos T i) ºi ii)  lim( g  f )( x )  lim g ( y )  1 .
2 2 x0 y 0

1  
T x 1 x  ,  x i(0, ) . Cum  1  1 
x 1  x Varianta 2. ªirurile   ,  
1  n nq*  2n   
lim
x  x 1  x x 

 0 , rezultã lim sin x  1  sin x  0 .  


2 n
sunt convergente la 0
c) cos x  2 x T1  2 x , µ x i Z ºi lim (1  2 x )   , rezultã
x   1   1 
lim (cos x  2 x )   . ( g  f )    g  f     g (0)  0 , deci
x  n
    n  
d) Din ex – sinx – cosx U ex – 2, µ x i Z ºi lim (e x  2)   ,  1 
x
x   lim( g  f )    0 (1)
rezultã lim (e  sin x  cos x )   . n 0
 n 
x 

114
 2   2 
Teoremã. Criteriul „cleºtelui“ ( g  f )    g  4 n     1 ,
 4 n     
Fie f, g, h : D  Z, a i D ºi V i V(a).
 f ( x )T g ( x )T h( x ),  x  V D\{a}  1 
Dacã  , atunci lim g ( x )  l deci  lim( g  f )   1 (2).
lim f ( x ) lim h( x ) l n0 
 x a    Z x a  2n  
x a
 2
Demonstraþie. Din (1) ºi (2), rezultã cã  lim( g  f )( x ) .
x 0
Dacã (xn)n este un ºir oarecare de numere reale convergent Indicaþie. Reciteºte teorema referitoare
la a, xn i D \ {a}, µ n i q, atunci j NV i q astfel încât µn > NV, la limitele funcþiilor compuse.
xn i D O V \ {a}. Din i) rezultã f (xn) T g(xn) T h(xn), µn > NV Cum utilizãm „criteriul cleºtelui“?
ºi din ii) rezultã lim f ( xn )  lim h( xn )  l . Din criteriul „cleºtelui“ 5) Justificã:
n n
pentru ºiruri rezultã lim g ( xn )  l deci lim g ( x )  l . x  cos2 x x  1
n x a a) 1T T , µ x i (0, +);
x x
x 1
[ x] b) lim 1;
Exerciþiu rezolvat. Calculeazã: a) lim ; b) lim[tgx]  ctgx . x  x
x x 
x  cos 2 x
x
2
Soluþie. c) lim = 1.
x  1 [ x] x  x
a) [x] T x < [x] + 1, µ x i Z implicã  T 1 , µ x > 0.
x x 6) Justificã:
x 1 [ x] a) |cosx| T 1, µ x i Z;
Cum lim  lim 1  1 , obþinem lim 1.
x  x x  x  x x
b) lim 3  0;
x  x  1
b) tgx – 1 < [tgx] T tgx, implicã 1 – ctgx < [tgx]Ectgx T 1,
x
  c) lim 3 cos x  0 .
µ x i 0,  . Cum lim(1 ctgx)  lim1  1 obþinem lim[tg x]  ctg x  1. x  x  1
 2 x

2
x

2
x

2

7) Calculeazã: lim cos x  1  cos x .
x

Teoremã. Fie f, g : D  Z, a iD  . Dacã: Indicaþie. cos x  1  cos x 
i) lim g ( x )  0 ºi
x a x 1  x x 1  x
ii) j M > 0, j V i V(a) astfel încât | f ( x ) |T M , µ x i V O D \ {a}  2 sin  sin .
2 2
( f este mãrginitã pe o vecinãtate a lui a),
atunci lim f ( x )  g ( x )  0 8) Calculeazã:
x a
1 [ x 2  1]
Demonstraþie. a) lim x   ; b) lim ;
x0
x x  x
Din 0T f ( x )  g ( x ) T M g ( x ) , µ x i V O D \ {a} ºi
 1   8 
c) xlim x3    3    3   ;
lim M g ( x )  0 rezultã lim f ( x)  g ( x)  0 ( criteriul „cleºtelui“). 
 x   x 
xa x a

sin x  sin2x  ...  sin nx

Exerciþiu rezolvat. d) lim , n q* fixat.
1
x  x
1 1
Calculeazã: a) lim sin x ; b) lim e x  cos
x  x x0 x 9) Calculeazã:
x 0
1 1 1
1
Soluþie. a) µ x i Z , | sin x |T1 ºi lim  0 , deci lim sin x  0 . a) lim 2

x2
 sin ;
x  x x  x
1
x 0 x
1 1 1
b) lim   ; punând y  , obþinem lim e x  lim e y  0 . b) lim x cos ;
x 0 x x x 0 y   x 0 x
x0 x0
2 1
1 x cos
1 1 x.
Cum cos T1 , µ x i Z*, rezultã lim e x  cos  0 . c) lim
x x 0 x x0 sin x
x 0

115
  2 1
 x sin , dacã x  (0 , ) f ( x )  f (0 )
Exerciþii rezolvate. 1) Fie f : Z  Z, f (x)   x . Existã lim ?
sin x  x , dacã x  (  , 0] x 0 x

f ( x )  f (0) 1 f ( x )  f (0)  sin x 

Soluþie. lim  lim x sin  0 (criteriul „cleºtelui“) ºi lim  lim   1  0 , deci
x 0 x x 0 x x 0 x x 0
 x 
f ( x )  f (0)
f (0  0)  0 ºi f (0  0)  0 . Rezultã cã  lim  0 . Sã observãm cã existã ºi lim f ( x )  0  f (0) .
x 0 x x 0
1 1
2) Fie f : Z \ {0}  Z, f ( x )  2x cos  sin . Existã lim f ( x ) ?
x x x 0
1
Soluþie. Presupunem cã existã lim f ( x ) .Notãm g : Z \ {0}  Z, g ( x )  2 x cos ºi  lim g ( x )  0 (criteriul
x 0
1 x x 0
„cleºtelui“). Atunci  lim( f  g )( x )  lim sin  lim sin y , contradicþie, deci nu existã lim f ( x ) .
x 0 x 0 x y  x 0

Observaþie. În definirea unor funcþii a cãror limitã a fost determinatã în acest paragraf s-au utilizat, prin
intermediul operaþiilor cu funcþii, ºi funcþii care nu aveau limitã în punctul în care aceasta a fost calculatã. Se
1
ºtie cã nu existã lim sin x , dar am demonstrat cã existã lim ( x  sin x )   sau lim  sin x  0 . Deci operaþii
x  x  x  x
cu funcþii care nu au limitã într-un punct nu conduc, în general, la o funcþie care nu are limitã în acel punct.

1. Calculeazã: a) lim ( x  cos x ) ; 6. Determinã a, b i Z astfel încât

x 
( 1)[ x ]
b) lim (sin x  ln x ) ; c) lim ; lim  2 x 2  4 x  1  ax  b   2 2 .
x  x  x x   
1 [tg x ] 7. Se considerã f : (–, 0] \ {–1}  Z,
d) lim ( 2  cos x )  e x ; e) lim   ; f) lim ;
x  x 0  x   tg x x
x 
x 0 2 f ( x )  ln x  1  . Calculeazã limitele la capetele
1 x 1
1
g) lim sin x  sin ; h) lim x 2  2  ; domeniului de definiþie (se poate utiliza lim x ln x  0 ).
x 0 x x 0 x  x 0
x 0
 1   2   n 
i) lim x 2   2    2   ...   2   , n iq * fixat; 8. Se considerã f : Z  Z, f (x) = 3–2x – 2 · 3–x.
x 0
x  x   x  Calculeazã limitele funcþiei la + ºi –.
1
[ x ]  [2 x ]  ...  [ nx]
j) lim x  x  ; k) lim , n iq ; 9. Se considerã f : (–, –1]  Z,
x 0 x  x
( a  bx )[ x ] x 9  f ( x )  x ( x  1)  x ( x  1) . Calculeazã:
l) lim 2
, a , b iZ ; m) lim   .
x  x x  0 10  x 
f ( x)
2. Cerceteazã dacã existã lim (1  sin x ) ln x . i) m  lim ; ii) n  lim  f ( x )  mx  .
x  x   x x  

3. Stabileºte dacã funcþia f : Z  Z ,

10. Se considerã f : D  Z (D domeniul maxim
[ x ], x  { 1  a2 x
f ( x)   are limitã în punctele 2 ºi +.
 x, x  Z \ { de definiþie), f ( x )  2 2
 2
.
(1  ax )  (a  x ) a( x  1)
4. Fie funcþia f : Z « Z ,
Determinã a astfel încât lim ( ax  f ( x )) x  e 2 .
sin x  x , dacã x  ( , 0] x 

f ( x)   1 1 . Determinã
2 x cos x  a sin x , dacã x  (0, ) 11. Fie f : D  Z (D domeniul maxim de defi-
niþie), f ( x)  ax  bx2  cx  1 , a, b i Z+, c i Z.
a i Z pentru care funcþia f are limitã în punctul x = 0.
Determinã a, b, c astfel încât lim ( f ( x )  4 x )  2 ºi
5. Fie f : Z  Z cu f ( x )  x 2 T a | x | , µ x i Z, x 
lim f ( x )  1 .
unde a > 0. Atunci: i) f (0) = 0; ii) lim f ( x )  f (0) . x  
x 0
116
 4. Metode de eliminare a nedeterminãrilor
I. Cazul exceptat  –  Cazul exceptat –
Nedeterminãrile se înlãturã, de regulã, folosind „factorul
comun forþat” sau amplificarea cu „conjugata”. Amintim formulele: 1) Calculeazã urmãtoarele limite:
an – bn = (a – b)(an–1 + an–2b + ... + abn–2 + bn–1), n i q*
an + bn = (a + b)(an–1 – an–2b + ... – abn–2 + bn–1), n impar a) lim  x 2  x  1  ;
x 

2x 2  1  x 2  x  1) b) lim  x  x 2  1  ;
Calculeazã: a) lim(
x 
x 1

b) lim( x 2  x  1  x 2  x  1) c) lim  x  x  1  ;
x  x 
3 3 2
c) lim(
x 
x  x  1  x) ; d) lim (2  3  5 ) . x x x
d) lim  1  x  2  x  ;
x x 

Soluþie.
e) lim  3 x  1  3 x  ;
a) lim( 2x  1  x  x  1)  lim x  2  12  1  1  12   
2 2 x 
x x  x x x 
(principiul „dominãrii de grad”); f) lim
x 
 4

x4  1  x ;

( x2  x  1)2  ( x2  x  1)2 g) lim (10 x  4 x ) .

b) lim( x2  x  1  x2  x  1)  lim  x
x x x2  x  1  x2  x  1
0
 lim 2x  1 (amplificãm cu „conjugata”); Cazul exceptat
x   1 1 1 1  0
x  1  2  1  2 
 x x x x  2) Calculeazã limitele urmãtoare:
3 2 3
c) lim( 3 x3  x2  1  x)  lim x  x  1 x  1 x  3
a) lim ;
x  (x  x  1)2  x3 x3  x2  1  x2
x 3 3 2
x 4 x 2  16
 lim x2  1  1;
x  2 3 1 x  3

x 2  3 1  13  3 1  13  1
 b) lim ;

 x  x 
x  x 2  16

   2  x  3  x  1 x  3
d) lim (2 x  3x  5 x )  lim 5 x        1    . c) lim ;
x  3 x 2  16
x  x    5 5 
     
n
1 x  n 1 x
0  d) lim , n q, n U 2 .
II. Cazurile exceptate ºi x 0 x
0 
Nedeterminãrile se înlãturã, de regulã, utilizând „factorul
comun forþat”, amplificãrile cu conjugata sau limitele remarcabile. 3) Calculeazã limitele urmãtoare:
sin 2 x
Calculeazã: a) lim ;
x 0 x
x2  x  1 1 x  2 x 1 1
a) lim
x  2 x 2  x  1
; b) lim ; c) lim . sin x
x 3 x2  9 x 2 3 x  3  1 b) lim ;
x 0 2 x
Soluþie.
x
2 x2 1  1  12 1  1  12  c) lim ;
a) lim 2 x  x  1  lim x x x  lim x x x  1 ;
x  0 sin 5 x

2
2  13  14
x  2x  x  1 x  2 
x  2  13  14  sin 5 x
x 

 x x  x x d) lim ;
x  0 sin x
2

b) lim
1 x  2
 lim 2
1 x  2  
 e) lim
tg x
;
x 3 2
x 9 x  3 ( x  9)(1  x  2 ) x 0 sin 2 x
3 x 1 1 tg 3x
 lim  lim  . f) lim ;

x  3 ( x  3)( x  3) 1  x  2 
x 3 ( x  3) 1  x  2 12   x 0 sin x

117
 3
( x  3)2  3 x  3  1 tg x
c) lim 3 x  1  1  lim ( x  1)  1   g) lim
x0 tg 7 x
;
x 2 x  3  1 x 2 x  1  1 3
( x  3)3  1
arcsin 3x
2 3 h) lim ;
3
( x  3)  x  3  1 3 x 0 tg 4 x
 lim  .
x 2 x 11 2 sin( x  1)
i) lim
x 1 tg2( x  1)
;
Teoremã. (Limite remarcabile)
sin 3x  sin x
1) lim sin x  1 (cazul exceptat 0 ). j) lim ;
x 0 x 0 x 0 x
1 tg x  tg 4 x
2) lim(1  x) x  e (cazul exceptat 1). k) lim ;
x 0 x 0 x
ln(1  x ) sin( x 2  1)
3) lim  1 (cazul exceptat 0 ). l) lim ;
x 0 x 0 x 1 tg( x 4  1)

2
x
4) lim a  1  ln a , a  0 (cazul exceptat 0 ). e 2x  1
0 m) lim ;
x 0 x x 0 x  1

(1  x)r  1 0 2 x 1  1
5) lim  r , r i Z (cazul exceptat ). n) lim ;
x 0 x 0 x 1 x  1

(2 x  1)10  1
o) lim ;
Demonstraþie. x 0 x
1) Dacã x > 0, avem
( x  1) 2007  1
p) lim ;
sinx < x < tg x, x  0,   cos x  sin x  1 , x  0,  ; cu
    x2 x2
2 x 2
x  0 ºi criteriul cleºtelui se obþine lim sin x ln x  ln a
 1. q) lim , a i Z.
x 0 x x a xa
Analog se procedeazã în cazul x < 0.
1
2) Se obþine din lim(1  xn ) xn  e .
xn  0

1 1
Cazul exceptat 
ln(1  x )
3) lim  lim ln(1  x) x  ln lim(1  x) x  ln e  1 . 4) Calculeazã limitele urmãtoare:
x 0 x x 0 x 0
2x
ln(1  y )  1
4) Cu schimbarea de variabilã a – 1 = y, x 
x
, a) lim  1   ;
ln a x 
 x
x
y x
avem lim a  1  lim  ln a  ln a .  1
b) lim  1   ;
x 0 x y 0 ln( y  1)
x 
 x
5) Cu schimbarea ln(1 + x) = y, x = ey – 1 obþinem: x
 x 1
(1  x )  1 r yr yr
y yr  t c) lim   ;
lim  lim e y  1  lim e  1  y r  x 
 x 
x 0 x y 0 e  1 y 0 yr e  1
x 1
 2 
yr  t t
y d) lim  1  ;
 lim e  1 lim y  r  r . x 


x 1
t 0 t y 0 e  1
x2
2 
Observaþie. Plecând de la lim sin x  1 se obþine ºi: 
e) lim  1   ;
x 0 x x 
 x 1
tgx arctgx
lim  1, lim arcsin x  1, lim 1  2 
x
x 0 x x x
x 0 x 0
f) lim  1  .
x 
 x 1
(se utilizeazã limita produsului ºi schimbarea de variabilã).
118
 5) Calculeazã limitele urmãtoare:
ln(1  2 x 2 )
Calculeazã: a) lim sin 3x ; b) lim ;
x 0 5x x x
x 0
 x  1
x2 x x a) lim   ;
c) lim 2  1; d) lim 3  2 . x  x  1
 
x 0 x x 0 x
Soluþie.
1

a) lim sin 3x  lim sin 3x  3x  lim sin 3x  3  3 ; b) lim( x  e x ) x ;

x  0 5x x  0 3x 5x x 0 3x 5 5 x 0

ln(1 2x2 ) ln(1  2x2) 2x2 ln(1 2x2 ) 1

b) lim  lim   lim  lim2x  0 ;
x 0 x x0 2x 2
x x 0 2x2 x0 c) lim(9  4 x ) x  2 ;
x 2

x2 x2 2 x2
c) lim 2  1  lim 2 2 1  x  lim 2 2 1  lim x  0 ;  xn
x
x 0 x x 0 x x x 0 x x 0
d) lim 
x  x  1
 , n i q;
x  
x 3  x
x x
2  2  1
  lim 2x  lim 2
3 1  
d) lim 3  2  lim   .  x  1
x
x 0 x x 0 x x 0 x 0 x e) lim   ;
x  x 

IV. Cazul exceptat 1 x 1

Nedeterminarea se înlãturã utilizând limita remarcabilã  x 1 x 1
1
f) lim  ;
x  x  1
lim(1  x ) . x
x 0
1
1 x
x 1
Calculeazã: a) lim
x  x  2
; b) lim(2
x 1
 
x  1) x 1
. g) lim(7  2x) x3 ;
x3
1
Soluþie.
h) lim( x  e x ) x ;
x x x x 0
a) lim x  1    lim 1  xx  21  1  lim 1  x12   1
x  x  2 x  x  2
i) lim (cos x ) x .
1
x 0
x  2  x  2 x
  lim  x
 lim  1  1
  1
 e x x  2
 e 1 .
x  x2
 
2x  2
1 1
 1
 x 1 Cazul 0 · 
b) lim(2x  1) x 1
 lim(1  2x  2) x 1
 lim (1  2x  2)2x 2   6) Calculeazã:
x1 x1 x1  
lim 2 x 2 a) lim x 2tg 1 ;
e x1 x 1
e . 2 x  x
1 tg x 2 ;
III. Cazul exceptat 0 ·  b) lim
x 0 x2  x
g
Utilizând egalitatea f  g  , nedeterminarea se reduce la 1 (2x  3x );
1 c) lim
x 0 x 2
f
0
unul din cazurile exceptate sau  .  12 
0  d) lim x 2  e x  1;.
x 
1  
1 2  x2 
Calculeazã: a) lim x sin ; lim
b) x  x 2  1 .
x  x    1 
1 e) xlim
 
(2 x  3)arcsin ;
sin 0 0
 x  1
x  lim sin y  1 .
0
Soluþie. a) lim x sin 1  lim
x  x x  1 y 0 y
x  x2 
1 0 f) lim  arctg ( x  2)  .
1
 0 x2 0 y x 2 x  2
2  x2
b) lim x  2  1  lim 2  1  lim 2  1  ln 2.  
x 
  x  12 y 0 y
x
119
 IV. Cazurile exceptate 00 ºi  0
Utilizând egalitatea f g  e g ln f , nedeterminarea se reduce Cazurile 00, 0
7) Calculeazã:
la calculul limitei lim g ( x)ln f ( x ) (cazul exceptat 0 · .
x a x2
Se utilizeazã, de regulã, ºi limitele remarcabile: a) lim 1  ;
x 0 x
a
lim xx  0, a  0 ; lim lnax  0, a  0 xsin x ;
x  e x  x b) lim
x 0

a cãror demonstraþie se va efectua cu ajutorul teoremei l’Hospital. 1

c) lim( x 2  1) x ;
2

x 
1
1
Calculeazã: a) lim x x ; b) lim x x . d) lim( x ) x .;
x 0 x0
x 
Soluþie.
1
1 0 lim 1 ln x

; lim 1 ln x  lim 1  lim ln x  ; L  e   0 e) lim (ln x ) x ;

x0 x
a) L  lim x  ex
x 
x0 x0 x x 0 x x0

 ln 1 f) lim(ln x ) x 1 .
x   lim ln y  0;
0
x 0 xlim
0 x ln x
ln x x 1
b) L  lim
x
x e 0
; lim x ln x  lim
x0 1
 lim
1 y  y
0 x0 x0
x x
L = e0 = 1.

Exerciþii rezolvate.
Calculeazã limitele: 1
m x
1 – cos x cos x  n cos x  2x  3   ax  b x  x
a) lim ; b) lim ; c) lim   ; d) lim   , a, b  0 .
x 0 x2 x 0 sin 2 x x   2 x  1  x 0
 2 

Soluþie. 2
x  2 x
2sin sin 
1– cos x 2  2lim  2 1 1
a) lim 2
 lim 2  x    ;
x 0 x x  0 x x  0
  4 2
 2  m
cos x  n cos x
b) Metoda I. Metoda II. l  lim 
x 0 sin 2 x
m n  1– n cos x 1– m cos x 
cos x – cos x
lim 2
 lim  2
– 2    1
1
n 
x 0 sin x x 0
 sin x sin x  1 (cos x 1) m 1 (cos x 1)  cos x 1  x 2
 lim     .
 2 x0
 cos x 1 cos x 1  x2  sin x 
1– cos x  x  1
 lim  2
    n–1
–  
 x  sin x  1  n cos x  ...  n cos x
x 0
   Considerãm schimbarea de variabilã y  cos x  1 .

2  lim
1  (cos x  1) r  1  lim (1  y )r  1  r , r iZ
1– cos x  x  1  x 0 cos x  1 y 0 y
    m –1 
x2  sin x  1  m cos x  ...  m cos x 
    1 1  1 
Rezultã l        12 
mn
.
1 1 1 1 m–n  m n  2  2mn
  1 –  1  .
2 n 2 m 2mn 2
2 x 1 x
x x x  2 x 1 2x
2x  3    2x  3  2   2  2 lim
c) lim    lim 1   1   lim  1   lim  1    e x 2 x 1  e1  e .
x   2 x  1  x  
  2 x  1  x   2 x  1  x  
 2 x  1  


120
  a x  b x  
d) Metoda I. ln   1  1
ax  bx –2 1  2 x
   a 1 b 1
x

 1
 2 2x  lim    
 ax  bx   ax  bx – 2  ax bx –2 
x x 0 2 ax  b x  x x 
lim   1
  lim 1    2
x 0
 2  x 0 
 2  
ax  bx
  Considerãm schimbarea de variabilã y  1 ;
2
1  a x –1 b x –1 
1
lim
a x  b x –2 lim 
2 x0 x

x 
 1
(ln a ln b )
1
ln( ab )  a x  b x  
e 2 x 0 x
e  e2  e2  ab ln   1  1
 2   ln( y  1)
Metoda II. lim  x x
 lim  1 , deci
x 0 a b y  0 y
1 a
1
x
bx
1
 ax  bx  x ln 1 ax  bx 2 1
lim    lim e x

2
; l1  lim ln  1  ax  b x  x
x 0
 2  x 0 x 0 x 2 l1  ln ab . Atunci lim   e
ln ab
 a b .
2 x 0
 2 

Calculeazã: 3
x 2  23 x  1
10  x 10 14. lim ;
1. lim ; x 1 ( x  1) 2
x  x 2  1
2x  1
1  x  x3 15. lim ;
2. lim ;
x  1  x  x 2
x 
x2  1
2 x 2  3x  7 2x  1
3. lim ; 16. lim ;
x  x 2 1 x  
x2  1
(3x  1) 2 ( x  2) x  x2  2x  3
4. lim ; 17. lim ;
x  x5  5 x  x 1
(2x  3)(3x  5)(4 x  6)
5. lim ;  x 1 
x   3x 5  x  1 18. lim x  1 ;
x   x  2 
2 x 2  3x  1  
6. lim ;
x 2 2x  3
2
19. lim x2
x 
 x  2 x 1  x  2 ; 
( x  1)
7. lim 2 ;
x 1 x  1 20. lim  3 x 3  3x 2  1  x  ;
x  
x 3  x 2  5x  1 3
xh 3 x
8. lim 3 ;
x 1 2 x  7x 2  8x  3 21. lim , x i Z*;
h0 h
x
9. lim ; n
x 1
x 2 x  2 22. lim
m
; m, n  q; m, n U 2 ;
x2
x 1 x 1
10. lim ;
x 2 x  2
x2 e x ( x 2  x  6)
23. lim ;
 1 3  x 2 x2
11. lim  3 ;
x 1 1  x x  1 1
24. lim 1
;
3 3 x 0
x a x 0 1  e x
12. lim , a i Z;
x a x  a
e 3x  1
25. lim ;
x a x 0 x
13. lim , a > 0;
x a x a
e3x  e 2 x
26. lim ;
x 0 x
121
 ax  b x  2 38. a) Determinã A _ Z astfel încât ax2 + x + 3 U 0,
27. lim , a  0, b  0 ;
x 0 x µ a i A ºi µ x i Z.

ln(1  sin x ) b) Pentru a i A, calculeazã lim x  1 ax2  x  3  .

28. lim ; x 
x 0 sin x
ln(1  sin ax ) 39. Determinã a i Z astfel încât
29. lim , a, b i Z, b  0 ; x
x  0 ln(1  sin bx )  2 x 2  3ax  2
lim  2  e .
x 
 2 x  1 
30. lim xln(x  2)  ln(x  1) ; 1
x 
 a1x  a2 x 2  ...  an x n  x 1
40. lim  , unde n i q*
tg(x 4  1) x 1
 a1  a2  ...  an 

31. lim ;
x 1 arcsin( x 2  1)
ºi a1 + a2 + ... + an > 0.
sin ax
32. lim , a, b i Z, b @ 0; 1
x  0 sin bx
 a b1 x  a2 b2 x  ...  an bn x  x
41. lim  1  , nq* ,
| sin x | x 0 n
33. lim ;  
x 0 x
x 0 a1  0, a2  0, ... an  0; b1 , b2 , ... bn Z .
| sin x |
34. lim . 1
x 0 x 42. a) lim(1  sin x  sin 2 x  ...  sin nx ) x , n i q*;
x 0
x 0
1

35. Fie a, b i (0, ) ºi funcþia f : Z \ {1}  Z, b) lim[1  ln(1  x)  ln(1  2x)  ...  ln(1  nx )] x , niq*.
x 0
ax 2  b
f (x)  . Calculeazã:
x 1 Calculeazã:
f (x)
i) lim ;
x  x 1  cos2x  cos3x
43. lim ;
ii) lim [ f ( x )  ax ] ;
x 0 x2
x  
1  cos x cos2x...cos nx
iii) lim f ( x ) ºi lim f ( x ) . 44. lim , n q* ;
x 1 x 1 x 0 x2
x 1 x 1
(1sin x )(1 sin2 x )(1 sin3 x )
36. Aflã a, b i Z dacã: 45. lim ;
x cos6 x
2
2
 x 1  (1  sin x )(1  sin 2 x )...(1  sin n x )
i) lim   ax  b  0 ; 46. lim , n q* .
x x  1 cos2 n x
  x
2

ii) lim
x 
 2

x  x  1  ax  b  2 ; 47. Calculeazã limitele urmãtoare:
1 1
iii) lim  3 ax 3  bx 2  2 x   . 2
x    3 a) lim[cos( x sin x )]arcsin x ;
x 0
sin x
 x 2  2x  3 x
37. Calculeazã lim x 
x 
 
x  1  x  1 ,  i Z. b) lim  2
x  x  3x  2 
 ;

 
x
 1 1
c) lim  cos  sin  .
x   x x

122
 5. Asimptotele unei funcþii

Considerãm mulþimea D _ Z ºi f : D « Z o funcþie. Spunem cã Sã recunoaºtem asimptotele unor

reprezentarea graficã a funcþiei f are ramuri nemãrginite dacã nu existã grafice de funcþii cunoscute.
un cerc în plan care sã conþinã în interiorul sãu graficul funcþiei f; 1) Care dintre urmãtoarele funcþii
acest lucru se întâmplã fie când D e mulþime nemãrginitã, fie când f e admit asimptote verticale?
funcþie nemãrginitã. Dacã o ramurã nemãrginitã a graficului se apropie a) f : Z  Z, f (x) = ax, a > 1
de o anumitã dreaptã, spunem cã aceastã dreaptã este asimptotã la
graficul funcþiei. Termenul de asimptotã provine din limba greacã: a =
„fãrã“, simptotos = „a coincide“. Noþiunea de asimptotã se întâlneºte
iniþial la Menechnurs (sec 4 î.Hr.), iar termenul a fost propus de Autolykos
(sec 4 î.Hr.). Asimptotele unei funcþii, fiind drepte în plan, pot fi:
asimptote verticale (au direcþia axei Oy), asimptote orizontale (au direcþia b) f : Z  Z, f (x) = ax, 0 < a < 1
axei Ox), asimptote oblice (nu au direcþia axelor Ox ºi Oy).

În cele ce urmeazã, D  Z, D   .

c) f : (0, +)  Z, f (x) = logax, a > 1

Asimptote verticale
Asimptotele verticale se definesc pentru funcþii nemãrginite,
chiar dacã funcþiile respective sunt definite pe mulþimi mãrginite.

Definiþie.
Fie f : D « Z o funcþie ºi x0 i Z un punct de acumulare al
lui D (adicã x0  Z  D ); fie f : D « Z o funcþie. d) f : (0, +)  Z, f (x) = logax, 0 < a < 1
Dreapta de ecuaþie x = x0 este asimptota verticalã la stânga
(respectiv la dreapta) la graficul funcþiei f, dacã: lim f ( x )
x  x0
(respectiv lim f ( x ) ) existã ºi este infinitã.
x  x0
Dreapta de ecuaþie x = x0 se numeºte asimptotã verticalã la
graficul funcþiei f dacã ea este asimptotã verticalã ºi la stânga
ºi la dreapta la graficul funcþiei f.
1
e) f : Z*  Z, f ( x ) 
Observaþie. x
În reperul cartezian xOy, dreapta x = x0 este o dreaptã verticalã.

Interpretare geometricã

  
f) f :   ,   Z , f ( x )  tgx
 2 2

lim f ( x)   ; lim d(M, M)  0 lim f (x)  ; lim d(M, M)  0
xx0 x x0 xx0 xx0

deci dreapta x = x0 este asimptotã verticalã la stânga.

123
 Sã studiem existenþa asimptotelor
verticale.

2) Determinã punctele de acumulare

finite ale mulþimilor: A = (0, 1); B  (0,  ) ;
C = (0, 1) N {2}; D = {2n | n i q}.
lim f ( x)   ; lim d(M, M)  0 lim f ( x )   ; lim d(M, M)  0
xx0 x x0 xx0 x  x0
 
deci dreapta de ecuaþie x = x0 este asimptotã verticalã la dreapta. 3) Fie x0  0,  . Calculeazã lim tgx .
 2 x  x0

(Am notat cu d (M , M ) distanþa dintre punctele M ºi M ). Este dreapta de ecuaþie x = x0 asimptotã

verticalã la stânga pentru graficul lui f ?
1
1) f : (–1, 1) « Z, f ( x )  ;
x2   
lim f ( x )   , lim f ( x )   , 4) Fie x0    , 0  , f (x) = tgx.
x 0 x0  2 
deci dreapta de ecuaþie x = 0 (axa Oy) Calculeazã lim f ( x ) . Este dreapta
este asimptotã verticalã la graficul lui f. x  x0
verticalã de ecuaþie x = x 0 asimptotã
  verticalã la dreapta pentru graficul lui f ?
2) f :  ,    Z , f (x) = ctgx; lim f ( x)   , deci dreapta de
2  x
1
ecuaþie x   este asimptotã verticalã la stânga la graficul lui f . 5) Fie x0 i [–1, 0]. Calculeazã lim 2 .
x  x0 x
1 Este dreapta de ecuaþie x = x0 asimptotã
3) f : (1, 2) « Z, f ( x )  ; lim f ( x)   , deci dreapta
( x  1) 2 x1 verticalã la stânga pentru graficul lui f ?
de ecuaþie x = 1 (paralelã cu Oy) este asimptotã verticalã la
dreapta pentru graficul lui f . 1
6) Fie x0 i (0, 2). Calculeazã lim .
x x0 ( x  1)2
  
4) f :   , 0   Z , f (x) = tgx, lim f ( x )   , deci dreapta Este dreapta de ecuaþie x = x0 asimptotã
 2  x

verticalã pentru graficul lui f ?
2

de ecuaþie x   (paralelã cu Oy) este asimptotã verticalã la
2 1
dreapta pentru graficul lui f. 7) Fie f : Z \ {1} « Z, f ( x )  .
x 1
Calculeazã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) . Dreapta
x 1 x 1
Asimptote oblice. Asimptote orizontale x = 1 este asimptotã verticalã a funcþiei f ?

Asimptotele oblice se definesc pentru funcþii definite pe 1

8) Fie f : Z \ {2} « Z, f (x)  .
mulþimi nemãrginite. (2  x)2
Calculeazã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) . Dreapta
x 2 x 2
Definiþie.
x = 2 este asimptotã verticalã a funcþiei f ?
Fie o funcþie f : D « Z.
Dacã D este o mulþime nemãrginitã la dreapta ( este punct
de acumulare al mulþimii D), atunci dreapta de ecuaþie y = mx + n, Sã studiem existenþa asimptotelor
m, n  Z, m  0 , este asimptotã oblicã la + a graficului dacã oblice.
lim [ f ( x )  mx  n]  0 . 9) Fie funcþia f : Z \ {1} « Z,
x 

Dacã D este o mulþime nemãrginitã la stânga (– este punct de x2 f ( x)

f ( x)  . Calculeazã m  lim .
acumulare al mulþimii D), atunci dreapta de ecuaþie y = m’x + n’, x 1 x  x
m, n  Z, m  0 este asimptotã oblicã la –  a graficului dacã Dacã m este finit, atunci calculeazã
lim [ f ( x )  mx  n]  0 . n  lim[ f ( x )  mx] . Este dreapta
x  x 
y = x + 1asimptotã oblicã a funcþiei la 
sau la –  ?
124
 Interpretare geometricã. 2x3
10) Fie funcþia f : Z « Z, f ( x )  2 .
x 1
f ( x)
Calculeazã m  lim ºi
x  x
n  lim [ f ( x )  mx ] . Calculeazã
x 
f ( x)
m  lim ºi n  lim[ f ( x )  mx] .
x
x  x 

Este dreapta y = 2x asimptotã oblicã la ±  ?

lim d (M , M)  0 lim d (M, M)  0 11) Verificã dacã funcþiile urmãtoare
x  x  admit asimptote oblice:
lim ( f ( x )  mx  n)  0 lim ( f ( x )  mx  n)  0 x2  1
x  x  a) f : Z \ {1} « Z, f ( x )  ;
y = mx + n asimptotã y = mx + n asimptotã x 1
oblicã la + oblicã la –∞. 1
b) f : Z \ {–1} « Z, f ( x )  ;
x 1
x3  8
c) f : Z* « Z, f ( x )  .
Teoremã. x2
Fie o funcþie f : D  Z. Sã studiem existenþa asimptotelor
1) Dacã  este punct de acumulare pentru D, atunci dreapta orizontale.
de ecuaþie y = mx + n este asimptotã oblicã la + a lui f dacã ºi x 1
12) Fie funcþia f : Z* « Z, f ( x )  .
f (x) x
numai dacã existã m  lim Z * , n  xlim ( f ( x)  mx ) i Z.
Calculeazã lim f ( x ) , lim f ( x ) .
x  x 
x  x 
2) Dacã – este punct de acumulare pentru D, atunci dreapta Este dreapta y = 1 asimptotã orizontalã a
de ecuaþie y = m’x + n’ este asimptotã oblicã la –a lui f dacã ºi funcþiei f ?
f (x)
numai dacã existã m  lim i Z*, n  xlim ( f ( x )  mx) i Z. 2x2
x  x 
13) Fie funcþia f : Z « Z, f ( x )  .
x2  1
Calculeazã lim f ( x ) , lim f ( x ) .
Demonstraþie. x  x 

1) Dacã y = mx + n este asimptotã la +, atunci Este dreapta y = 2 asimptotã orizontalã a

funcþiei f ?
lim [ f ( x )  mx  n]  0 , deci lim[ f ( x )  mx ]  n . sin x
x  x 
f (x) f ( x )  mx 14) f : (0, +) « Z, f ( x )  .
Avem m , deci x
x x a) Calculeazã lim f ( x ) .
x 
 f ( x)  f ( x )  mx f ( x) b) Aratã cã dreapta y = 0 (axa Ox) este
lim   m   lim  0 , de unde m  lim .
x 
 x  x  x x  x asimptotã orizontalã la +.
f ( x) c) Rezolvã ecuaþia f (x) = 0 ºi decide dacã
Reciproc, dacã  lim  m Z ºi  lim ( f ( x)  mx)  n Z , asimptota orizontalã poate intersecta
x  x x 
graficul funcþiei f .
atunci lim  f ( x )  mx  n   lim  f ( x )  mx   n  0 , deci
x  x 
15) Verificã dacã funcþiile urmãtoare
y = mx + n este asimptotã la +.
admit asimptote la ± ºi completeazã
Analog se demonstreazã afirmaþia 2).
spaþiile punctate:
a) f : Z « Z, f (x) = sinx. Deoarece
 lim f ( x ) ºi  lim f ( x ) , f .....................
x  x 

b) f : Z  Z , f ( x )  x 3 . Avem
lim x 3   , deci funcþia ..........., dar este
x 

125
 Definiþie. posibil sã aibã asimptotã oblicã. Calculãm
Fie o funcþie f : D « Z. f (x)
lim  lim x 2   ; deoarece limita
Dacã  este punct de acumulare pentru D, atunci dreapta de x  x x 

ecuaþie y = a este asimptotã orizontalã la  a graficului lui f este infinitã, funcþia ................................
dacã lim f ( x )  a , a i Z. 2x  1
x  c) f : (–, –1) « Z, f ( x )  .
Dacã – este punct de acumulare pentru D, atunci dreapta x
Deoarece lim f ( x )  2 , dreapta y = 2 este
de ecuaþie y = a este asimptotã orizontalã la – a graficului x 
...................................................................
lui f dacã lim f ( x )  a , a i Z.
x  ( x  1) 2
d) f : [2, +)  Z, f ( x )  .
x –1
Presupunem cã mulþimea D este nemãrginitã la Deoarece lim f ( x )   , funcþia .................
x 
dreapta. Pentru a vedea dacã existã asimptotã la  Calculãm:
(orizontalã sau oblicã) ºi în cazul în care existã, pentru f (x) ( x  1)2
m  lim  lim 2  1 (m este finit);
a o determina, procedãm astfel: x  x x  x – x

a) calculãm lim f ( x ) : 3x  1
x  n  lim [ f ( x )  mx ]  lim  3.
x  x  x  1
• dacã existã lim f ( x )  a ºi este finitã, atunci dreapta y = a este
x  Deci dreapta de ecuaþie y = x + 3 este .......
asimptotã orizontalã la ;
• dacã existã lim f ( x ) ºi este infinitã, atunci:
x  16) Verificã dacã funcþiile urmãtoare
f (x) admit asimptote la ±:
b) calculãm lim ;
x  x x
a) f : Z \ {–1} « Z, f ( x )  ;
f (x ) x 1
• dacã existã lim  m ºi este finitã nenulã, atunci:
x  x x2
b) f : Z \ {1} « Z, f ( x )  ;
c) calculãm lim[ f ( x )  mx] ; x 1
x 

• dacã existã lim[ f ( x )  mx ]  n ºi este finitã, atunci dreapta c) f : Z « Z, f (x) = e –x;

x 
d) f : Z  Z, f ( x )  x  sin x ;
y = mx + n este asimptotã oblicã la .
Presupunând cã mulþimea D este nemãrginitã la stânga, în sin x
e) f : Z*  Z, f ( x )  x  ;
mod similar se studiazã existenþa asimptotei la – ºi, în cazul x
în care existã, se trece la determinarea ei. x 1
f) f :[1,   )  Z, f ( x )  ;
x 1
Observaþii.
g) f :(, 0]  (1,  ) Z, f ( x)  x x ;
 O funcþie f , definitã pe o mulþime nemãrginitã, nu admite
x 1
ºi asimptotã orizontalã ºi asimptotã oblicã la  (sau –).
 Existã funcþii definite pe mulþimi nemãrginite care nu au h) f : Z \ [1, 1]  Z, f ( x )  ln( x 2  1) .
nici asimptote orizontale ºi nici oblice la  –.

126
 1. Determinã asimptotele verticale 1
x2  9x  8
(dacã existã) ale urmãtoarelor funcþii: k) f ( x )  e x ; l) f ( x )  ;
x2
1
a) f : Z \ {  1} « Z, f ( x )  2 ; m) f ( x )  x  x 2  x ; n) f ( x )  ( x 2  x )e x .
x 1
1
b) f : Z \ {–1} « Z, f ( x )  ; 4. Determinã numerele reale a ºi b astfel încât
( x  1) 2 dreapta de ecuaþie y = 2x – 1 sã fie asimptotã oblicã
  
c) f : Z \ (2k  1) | k  m   Z , f (x) = tgx; ax 2  bx  1
2 a funcþiei f ( x )  , f : Z\{1}Z.
  x 1
d) f : Z \{ k | k  m }  Z , f (x) = ctgx; x 2  px  1
5. Fie funcþia f : Z \{1}  Z , f ( x)  ,
x 1
x p i Z. Determinã p astfel încât graficul funcþiei f sã
e) f : Z « Z, f ( x )  2
;
x 1 admitã asimptota oblicã y = x + 1.
1

f) f : Z* « Z, f ( x )  e x ; (Bacalaureat - 1996, enunþ parþial)

 
g) f : Z \ k | k  m  Z , f ( x )   ln sin x ; 1
6. Fie f : (0,  )  Z , f ( x)   x  3 
2ln x  1
.
1 2 x
h) f : Z \ m « Z, f ( x )  . Determinã asimptota oblicã la ramura graficului func-
x  [ x]
þiei f spre ; cerceteazã dacã aceastã asimptotã
2. Determinã valoarea parametrului real a > 0 intersecteazã graficul funcþiei ºi, în caz afirmativ,
x2  1 determinã coordonatele punctului de intersecþie.
pentru care funcþia f : D  Z, f ( x )  2 sã (Bacalaureat - 1995, enunþ parþial)
x  ax  a
aibã o singurã asimptotã verticalã ( D  Z fiind ln x
domeniul maxim de definiþie). 7. Fie funcþia f :(0, ) Z, f ( x)  x  2  4
.
x
3. Determinã asimptotele funcþiilor f : D  Z , Determinã asimptota oblicã la ramura graficului
unde D este domeniul maxim de definiþie: funcþiei f spre . Aceastã asimptotã intersecteazã
graficul funcþiei într-un punct A. Aflã coordonatele
2x  3 x2 punctului A.
a) f ( x )  ; b) f ( x )  ;
x2  1 x2  4 (Bacalaureat - 1994, enunþ parþial)
x
c) f ( x )  2
; d) f ( x )  x  2arctg x ; ( x  a)2
x 4 8. Fie funcþia f : D Z , f ( x )  , a, b i Z,
bx  1
x2 1 2x 2  x  1 unde D este domeniul maxim de definiþie.
e) f ( x )  ; f) f ( x )  ; Determinã a ºi b astfel încât graficul funcþiei f sã
x x 1
admitã dreapta de ecuaþie y = x + 3 ca asimptotã
x2 oblicã.
x
g) f ( x )  x ; h) f ( x )  ; (Bacalaureat - 1993, enunþ parþial)
1 x x 1
9. Determinã valorile parametrilor reali p ºi q
2
x 1 astfel încât funcþia f : Z  Z, f ( x )  px  q | x 2  1|
i) f ( x )  ; j) f ( x )  ln(4  x 2 ) ;
2x  3
sã admitã ca asimptote dreptele y = 2x ºi y = 0.

127
 Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
1. Dã câte un exemplu de: 1. Calculeazã:
a) funcþie f : Z  Z care în punctul 2 are o limitã x 2  2 x  1;
a) lim(3x 2  5x  1); b) lim
lateralã finitã ºi cealaltã limitã lateralã infinitã; x 2 x 1 x3  1
b) funcþie care nu are limitã în –; 1
x  2  2; x x x
c) funcþii f, g: Z  Z astfel încât lim f ( x )   , c) lim
x 2 x 2  x  6
d) lim  3  4  .
x  x  2 
lim g ( x)   ºi lim[ f ( x)  g ( x)]  5;
x  x 
2. Determinã a i Z astfel încât:
d) funcþii f, g: Z  Z astfel încât lim f ( x )   ,
x 
f ( x) (a  1)2 x 2  2 x
lim g ( x)   ºi lim  1. a) lim  2;
x  x  g ( x ) x  3x  1
2. Stabileºte valoarea de adevãr a propoziþiilor: a , x T 0
p1) Dacã f : Z  Z ºi f(3 – 0) @ f(3), atunci f nu 
b) funcþia f : Z  Z, f ( x)   x  5  sã aibã
are limitã în punctul 3.  2   x  , x  0
p2) Dacã f : Z  Z ºi existã (xn) _ Z \ {7}, xn  7
limitã în 0.
astfel încât f(xn)  , atunci lim f ( x )   .
x 7 ln(tg x)
p3) Dacã f este o funcþie polinomialã, atunci 3. Calculeazã: a) lim ;
 x
4
1  ctg x
lim f ( x ) Z . tg
x
x 1 1 1
 x 6
(p4) Dacã f ºi g sunt funcþii polinomiale, atunci b) lim x 3  e x  e x 1  ; c) lim  2   .
x    x  3  3
f (x)
lim Z
x 2 g(x)

3. Calculeazã limitele laterale ale urmãtoarelor Testul 3

funcþii în punctele indicate. 1. Considerãm funcþia g : Z  Z, g(x) = (1 – x)ex.
1
 
a) f : 0;  \   Z , f ( x ) 
2 3 2cos x  1
;   ;
3
a) Determinã lim g ( x ).
x 

b) Determinã lim g ( x ). Ce asimptotã admite

x 
 x11 funcþia g?
e , x 1
b) f : (0; 2) \ {1}  Z, f ( x)   1 ;  = 1. 2. Considerãm funcþia h : Z  Z, h(x) = ex – x.
 x
, x 1
e  e a) Determinã lim h( x).
x 
4. Se considerã funcþia f : Z  Z, x
b) Aratã cã h( x )  x  e  1 , pentru ¼x i Z*.
x , x {  x 
f ( x)   .
2 x, x  Z \ { Dedu de aici cã lim h( x).
x 
Stabileºte dacã f are limitã în punctele 1, 0 ºi –. 3. Se considerã funcþia f : Z \ {2} Z,
ax 2  bx  3
f (x )  .
x2
a) Determinã a, b i Z astfel încât dreapta de
ecuaþie y = 2x – 3 sã fie asimptotã pentru graficul
funcþiei f.
b) Graficul funcþiei f mai are ºi alte asimptote?
Justificã rãspunsul.

128
Continuitatea funcþiilor

1. Continuitate punctualã; puncte de discontinuitate;

continuitate pe un interval. Operaþii cu funcþii continue

În mod obiºnuit, a afirma cã o curbã este continuã este Ce înþelegem prin continuitate?
echivalent cu a spune cã aceasta nu are întreruperi, cã o putem 1) În imaginea de mai sus apar
trasa fãrã sã ridicãm creionul de pe hârtie etc. reprezentate obiecte sau fenomene care au
Graficele funcþiilor reale de o variabilã realã pot fi reprezentate caracteristici continue. De exemplu: trenul
printr-o curbã într-un plan raportat la un sistem de coordonate. este un obiect unitar (continuu), locomoti-
va ºi vagoanele sunt „legate“ între ele;
Fie funcþia f : [0, 2] N {4}  Z calea feratã este continuã.
R|x , dacã 0TxT1
2 Dã cel puþin trei exemple de obiecte
sau fenomene sugerate de imagine, care
definitã prin f ( x)  Sx  1, dacã 1  x T2 .
|T1 , dacã x  4 au aspecte continue.
2) Dã exemple de discontinuitãþi
Observãm cã reprezentarea graficã se întrerupe în punctele prezente în imaginea de mai sus. Ce
de abscise 1, 2 ºi 4. Ce se întâmplã cu valorile funcþiei în jurul discontinuitãþi poþi remarca la obiecte sau
acestor puncte? fenomene din clasa voastrã?
Soluþie.
Sã analizãm comportarea valorilor lui f în jurul punctului Sã interpretãm grafic...
de abscisã 1. Observãm cã, atunci când x tinde spre 1 ºi x < 1, 3) Traseazã graficul funcþiei f : Z  Z,
valorile f (x) tind cãtre valoarea lui f în 1, adicã RS
f ( x) 
a , dacã x T 0
, a , b Z . În ce
lim f ( x )  1  f (1) . Dacã x tinde spre 1 ºi x > 1, valorile f (x) tind
x 1
T b , dacã x  0
condiþii funcþia f este continuã în x0 = 0?
spre 2, deci lim f ( x )  2 ; „saltul“ din jurul punctului de
x 1
abscisã 1 se datoreazã faptului cã limitele laterale în 1 sunt diferite. 4) Traseazã graficul funcþiei f : Z  Z,
Sã studiem comportarea lui f în jurul punctului de abscisã 2: f ( x )  x 2  1 . Este funcþia continuã în
lim f (x )  3  f (2) ,deci
lim fnu
(x )avem „salt“ în 2. punctele –1 ºi 1?
x 2 x 2
Dacã alegem un punct de abscisã x0 diferit de 1, 2 sau 4, 5) Traseazã graficul funcþiei f : Z Z,
adicã x0 i (0, 1) N (1, 2), constatãm cã f (x) tinde la f (x0) când
x tinde la x0 .
R| x  1, dacã x T 1
Punctul de abscisã 4 este punct izolat în domeniul de definiþie f ( x )  Sln(  x ), dacã x b 1 , 0g ºi
al funcþiei f, deoarece funcþia f nu este definitã în alte puncte ||T x  1, dacã x  0 , g
dintr-o vecinãtate a lui 4. Graficul „nu se întrerupe“ în x = 4.
studiazã apoi continuitatea ei.
129
 Vom defini continuitatea funcþiei într-un punct: 6) Determinã a i Z astfel încât urmã-
toarele funcþii sã fie continue în punctul
Definiþie. Fie E  Z , f : E Z ºi x0 i E. x0 specificat
Funcþia f se numeºte continuã în x0 dacã µ V i V(f (x0)),
j UV i V(x0) astfel încât µ x i E, x i UV rezultã f (x) i V. a) f ( x ) 
RSax  1, x T1 ; x = 1;
Dacã f nu este continuã în x0, atunci x0 se numeºte punct de T3x  1, x  1 0

discontinuitate.
b) f ( x )  S
R2x  1, x Ta ; x = a;
Observaþii. T x ,xa 0

 Problema continuitãþii se pune doar în punctele domeniului

 sin x
de definiþie al funcþiei.  , x0
c) f ( x )   x ; x0 = 0;
 Dacã x0 i E este punct izolat al lui E, adicã x0 i E – E, a , x 0
atunci f este continuã în x0.
 Dacã x0 i E  E (x0 este punct de acumulare din domeniul  1
de definiþie al funcþiei), studiul continuitãþii funcþiei în x0 revine  x sin , x  0
d) f ( x )   x ; x0 = 0;
la cercetarea existenþei limitei în x0 ºi compararea ei cu valoarea a , x 0
funcþiei în x0.
 Dacã x0 este punct de acumulare al lui E doar la dreapta  2 x  3, x T a
e) f ( x )   ; x0 = a;
(respectiv stânga), atunci:  x  1, x  a
f continuã în x0  f continuã la dreapta (respectiv stânga) în x0.
 x 2 , xTa
f) f ( x )   ; x0 = a.
Teoremã de caracterizare a continuitãþii 4, x  a
Fie E  Z, f : E Z, x0 i E . Sunt echivalente afirmaþiile:
1) f este continuã în x0;   
7) Considerãm funcþia f :   ,   Z
2) j lim f ( x )  f ( x0 ) ;  2 2
x  x0
n n
3) µ ºirul (xn)q din E, xn  x0 rezultã f ( xn )  f ( x0 ) .
 tgx     
 , x    ,0    0,  , ai Z.
f ( x)   x  2   2
Observaþii. a , x  0

 Dacã, în plus, x0  E  E , atunci: a) Determinã parametrul a ºtiind cã f este
f continuã în x0 f (x0  0) , f (x0  0), f ( x0  0)  f ( x0  0)  f ( x0 ) . continuã.
b) Dacã a i Z \ {1}, x0 = 0 este punct de
 Funcþia f nu este continuã în a i E  E dacã ºi numai
discontinuitate? De ce speþã?
dacã nu existã lim f (x ) , sau lim f (x ) existã ºi este diferitã de
x a x a
f(a).
8) Studiazã punctele de discontinuitate
Noþiunea de continuitate a avut ca suport intuitiv noþiunea
ºi completeazã spaþiile punctate ale funcþiei
de neîntrerupere a curbelor. Existã însã funcþii cãrora le putem
studia continuitatea fãrã a le trasa graficul. 1 R|
, dacã x  0
1) Sã considerãm urmãtoarea funcþie de tip Dirichlet:
x
f : Z Z, f ( x )  x ,
|S dacã x  0 , 1 . g
RSx , dacã x { . ||x  1, dacã xU1.
f :Z  Z , f ( x ) 
T1, dacã x Z \ { |T
Indicaþie.
Peter Gustav Lejeune Dirichlet (1805 – 1859, matematician Deoarece lim f (x )   , punctul
x0
german) s-a ocupat de studiul seriilor trigonometrice ºi de teoria
x = ..... este punct de discontinuitate de
numerelor; a definit conceptul de funcþie în sensul modern de
speþa ..... . Deoarece lim f ( x )  1
corespondenþã. x 1

130
 ºi lim f ( x )  2 , punctul x = ..... este
Aceastã funcþie este continuã în 1, x 1

deoarece lim f ( x )  1  f (1) . Graficul punct de discontinuitate de speþa ..... .

x 1
acestei funcþii ar putea fi trasat (sugerat,
mai bine zis) dupã modelul alãturat: 9) Fie f, g, h : Z  Z,
2) De precizat cã existã funcþii care nu R| 1 R|sin 1 , x  0
f ( x )  Se , x  0 , g( x )  S x

x
sunt continue în nici un punct, aºa cum
este, de exemplu, funcþia lui Dirichelet |T 0 , x  0 |T 1 , x  0
1, x  { Demonstreazã cã, pentru fiecare
f :Z  Z , f ( x )  0, x  Z \ { .
 funcþie, punctul 0 este punct de discon-
Definiþie. tinuitate ºi precizeazã de ce speþã este
Fie f : E  Z ºi x0 i E un punct în care f este discontinuã. acesta, pentru fiecare caz în parte.
 x0 se numeºte punct de discontinuitate de prima speþã al
funcþiei f dacã limitele laterale ale funcþiei f în punctul x0 existã 10) Funcþia f :Z  Z are urmãtoarea
ºi sunt finite. reprezentare graficã:
 x0 se numeºte punct de discontinuitate de speþa a doua dacã
nu este punct de discontinuitate de prima speþã.
Observaþie. Dacã x0 este punct de acumulare doar la stânga
(respectiv la dreapta), atunci x0 este punct de discontinuitate de
primã speþã dacã existã f ( x0  0) Z ºi f ( x0  0)  f ( x0 )
(respectiv dacã existã f ( x0  0) Z ºi f ( x0  0)  f ( x0 ) ). a) Este funcþia continuã pe Z?
1
b) Dar pe intervalul  , 1 ?
FG IJ
De remarcat urmãtorul rezultat...
2 H K
Teoremã. Orice punct de discontinuitate al unei funcþii c) Precizeazã natura punctelor de discon-
monotone este de prima speþã. tinuitate ale funcþiei f.
Observaþie. În plus, dacã f : E  Z  Z este strict crescã- 11) Fie f :Z  Z cu proprietatea cã
toare ºi x0  E  E , atunci f ( x0  0) T f ( x0 ) T f ( x0  0) ºi, mai
existã k > 0 astfel încât
mult, dacã x1 < x2, x1, x2 i E  E  , atunci f(x1 – 0) T f(x1) T
f ( x )  f ( y ) T k x  y , x , y Z.
T f (x1 + 0) T f(x2 – 0) T f(x2) T f(x2 + 0).
Aratã cã f este continuã (funcþiile care
Continuitate pe un interval verificã proprietatea din enunþ se numesc
Definiþie. funcþii Lipschitz).
Spunem cã o funcþie f este continuã pe o submulþime a dome- Indicaþie.
niului de definiþie dacã este continuã în fiecare punct al acesteia. Fie y = x0 în relaþia datã. Cu x  x0 ºi
Mulþimea punctelor din domeniul de definiþie pe care o funcþie criteriul cleºtelui se obþine lim f ( x)  f ( x0 ) .
xx0
este continuã se numeºte domeniul de continuitate al funcþiei.
Dacã f este continuã pe întreg domeniul sãu de definiþie,
12) Prelungeºte prin continuitate în
spunem simplu cã f este continuã.
origine funcþiile f, g : Z*  Z,
Teoremã. Funcþiile elementare (polinomiale, putere, exponen- 
1
f (x)  e x2 , g ( x )  x ln x .
þiale, logaritmice ºi trigonometrice) sunt funcþii continue pe întreg
domeniul lor de definiþie.
Demonstraþie. Dacã f este funcþie elementarã, atunci 13) Pentru ce valori ale lui a i Z
1
lim f ( x )  f ( x 0 ) pentru orice punct x0 din domeniul maxim de funcþia f : Z*+  Z, f ( x )  x a  sin poate
x  x0 x
definiþie al funcþiei f ºi x0 punct de acumulare. Dacã x0 este fi prelungitã prin continuitate în origine?
punct izolat, atunci f este continuã.
131
 Prelungirea prin continuitate 14) Studiazã continuitatea în punctele
indicate pentru urmãtoarele funcþii,
Fie f : E  Z o funcþie ºi x0  (Z  E)  E . f : Z  Z:
x  x0
~
Dacã existã lim f ( x )  l Z, atunci funcþia f : E N {x0}  Z, R|x
,x0
~
f (x) 
RS
f ( x ), dacã x  E
este continuã în x0. Din acest motiv,,
a) f ( x )  S|
1 e
1
x ; în x0  0

T
l , dacã x  x 0 T0 , x  0
~
f se numeºte prelungirea prin continuitate a lui f în punctul x0. R|xarctg 1 , x  0
1 b) f ( x )  S x ; în x  0
Fie funcþia f : Z*  Z, f ( x )  x sin . Deoarece
x |T0 , x0
0

lim f ( x )  0 , funcþia f poate fi prelungitã prin continuitate

x 0
1 R|
3R| sin x  1 , x  
~ ~
în x0 = 0 la funcþia f : Z Z, f ( x ) 
x sin , dacã x  0
x . S| | 
c) f ( x )  S x  2
2
; în x 

0 , dacã x  0 T || 
2
0

Probleme rezolvate.
1) Cerceteazã continuitatea în punctul x0 = 0 pentru funcþia
T1, x
2
 2 2
2
 e ax  cos bx d) f ( x )   a  2ax  x , 1T x T 2 ;
 , x 0 ax  3, x  (, 1)  (2, )
 x2
f ( x)   e2 , x  0 , unde a i Z ºi b U 0. în x0  1 ºi x0  2
 1
(bx  e x ) x , x  0 R| sin 3x , x  0
e) f ( x )  S x

; în x 0
Soluþie.
Calculãm limitele laterale în punctul x0 = 0.
|T a , x  0 0

2 bx f) f (x) = [x2]; în x0 = 2 ºi x0 = 9.
b2 sin 2
2
e ax  1 b2
lim f ( x )  lim a   lim  a  ;
ax 2 x0 2 2
2
x 0 x 0
 bx  15) Studiazã continuitatea urmãtoarelor
 2
  funcþii pe domeniul lor maxim de definiþie:
bx  e x 1
1
 lim
bx  e x 1 e  x , x  0
lim f ( x )  lim(1  bx  e  1) x bx  e x 1 x
e x0 x
 e b 1 . a) f ( x )   ;
x 0 x 0
0, x  0
Cum f (0) = e ºi f continuã în x0  0 , avem lim f ( x )   sin x
x 0 , x0
b2 2

b) f ( x )   | x | ;
 lim f ( x )  f (0) , deci b + 1 = 2, a   e , de unde b = 1,
x 0 2 1, x0
1 
a  e2  .
2
c) f (x) = sgn(sinx), unde
2) Fie f : Z Z, f (x) = [x], µ x i Z. Demonstreazã cã f este
continuã în x0 dacã ºi numai dacã x0 m . 1, dacã x  0

Soluþie. sgn : Z  Z, sgn x  0, dacã x  0
1, dacã x  0
Dacã x0 i m, atunci
lim f ( x )  x0  1 ºi lim f ( x )  x0 , (citim „funcþia signum”);
xx0 xx0

deci x0 este punct de disconti-

2 x , x {
nuitate de prima speþã. d) f ( x )   2 ;
Dacã x0 h m, atunci [x]= [x 0 ]  x  1, x  Z \ {
pentru x dintr-o vecinãtate sufi- 3 2
cient de micã a lui x0, deci  x  x , x  {
e) f ( x )   2 .
lim f ( x )  lim [ x ]  x 0  f ( x 0 ), deci f este continuã în x0.  x  1, x  Z \ {
x  x0 x x0
132
 Operaþii cu funcþii continue 16) Fie f : [0, 1) « Z o funcþie conti-
nuã în punctul 0 ce îndeplineºte condiþia
Având în vedere faptul cã definiþia continuitãþii este bazatã f (x) = f (x2), x  [0, 1) . Aratã cã f este
pe limite de funcþii, multe din proprietãþile limitelor de funcþii funcþie constantã.
se regãsesc ºi în cazul funcþiilor continue. Indicaþie.
Prin inducþie matematicã se aratã cã
Teoremã. n n

Dacã funcþiile f, g : E  Z (E _ Z) sunt continue în punctul f (x)  f ( x2 ), n q* ; cum x 2  0 , rezul-

n
f
x0 i E, atunci funcþiile f + g, a · f (a i Z), f · g, (dacã g ( x0 )  0 ), tã f  x2   f (0) , de unde f  x   f (0) ;
n
g n
n
f g (dacã f(x0) > 0), logf g (dacã f(x0) > 0, f ( x0 )  1 , g(x0) > 0) sunt
obþinem f(x) = f(0), µx i [0, 1)
continue în x0.
17) Fie funcþiile f, g : (0, 1)  Z, defi-
3 x
1) f ( x )  3 sin x  x  2e este continuã pe Z; nite prin f (x) = x2, g(x) = xsinx.
a) Studiazã continuitatea urmãtoarelor
ln x
2) f ( x )  este continuã pe (0, ). f g
x funcþii: f + g , f E g , 2f – 3g , , .
g f
Teoremã. b) Calculeazã limitele funcþiilor de mai
b g
Dacã funcþia f : E  Z E  Z este continuã în punctul sus la capetele intervalului de definiþie.
x0 E , atunci funcþia f este continuã în x0. 18) Fie f , g : Z  Z ,
R|1, x  (  , 1]
Demonstraþie. Fie ( xn )n  E cu lim xn  x0 , f (x)  S|x  x , b g,
n
f ( xn )  f ( x0 ) T f ( xn )  f ( x0 )  0. Deci lim f ( xn )  f ( x0 ) .
T 2
x  1,  
n

bg R|x , x b,1
gx  S|2, x b1,  g .
Teoremã.
Fie f : E1  E2 ºi g: E2  Z (E1, E2 _ Z) ºi h  g  f :E1  Z
T
Studiazã continuitatea funcþiilor f + g,
funcþia compusã. Dacã f este continuã în punctul x0 i E1 ºi g
f · g. Ce observi ?
este continuã în punctul f (x0) i E2, atunci h este continuã în x0.
f g 19) Dã exemplu de douã funcþii
E1  E2 Z f, g : I « Z (I interval de numere reale)
x0  f ( x0 )  g ( f ( x0 ))  ( g  f )( x0 ) discontinue în x0 i I, astfel încât f + g ºi
fEg sã fie continue în x0.
Demonstraþie. Fie (xn)nU1 un ºir oarecare din E1 convergent la
x0 ºi y n = f (x n ). Deoarece f este continuã în x0 , rezultã cã 20) Determinã douã funcþii
f
lim y n  lim f ( x n )  f ( x0 ) ºi, din g continuã în f (x0 ), rezultã f , g :Z  Z ºi x0 Z astfel încât este
n n g
n
b g
lim g ( y n )  g f ( x 0 ) . Deducem cã lim g ( f ( xn ))  lim h( xn ) 
n n 
continuã în x0, dar f ºi g nu sunt con-
tinue în x0.
 g ( f ( x0 ))  h( x0 ) ºi cum ºirul (xn)nU0, convergent la x0, a fost
21) Traseazã graficul funcþiei
ales arbitrar, rezultã cã funcþia h este continuã în x0.
f : Z  Z, f (x) = max{x2 , 3x – 2} ºi
Consecinþã. verificã dacã funcþia f este continuã pe Z.
Dacã f, g : E  Z sunt continue în x0 i E, atunci funcþiile 22) Traseazã graficul funcþiei
max{f, g} ºi min{f, g} sunt continue în x0. n
f : Z  Z, f ( x )  min x 2 ,  2x 2  3, x , s
f g f g utilizând graficele funcþiilor x  x 2 ,
Demonstraþie. max f , g  l q 2
. Cum f, g sunt
x  –2x2 + 3, x  x ºi verificã dacã
continue în x0, atunci f + g ºi f – g sunt continue în x0. Deoarece funcþia f este continuã pe Z.
133
funcþia f – g este continuã în x0, rezultã cã ºi f  g este continuã 23) Studiazã continuitatea funcþiilor:
în punctul x0, deci max { f, g} este continuã în x0 . R| 1
xe , x0 x

Analog, se aratã cã min f , g 

f g f g
l q este continuã în x0.
|
a) f : Z  Z, f ( x )  S 0 , x  0;
2 || ln(1  x )
1) f ( x )  x 2  1 este continuã pe Z, fiind compu- T x ,x0
nere de funcþii continue.
x2 1
R|e  x  1, xT1 x

2) f ( x )  e 2x  arctg este continuã pe Z \{2}. b) f : Z  Z, f ( x )  S ;

|Tx , x  1
1
x2 x 1

3) f ( x )  l q
x 2  3x  2  max x  1, 2x  1 este continuã pe Z.
1
 x x
c) f : [0, )  Z, f ( x )   ( x  e ) , x  0;
Probleme rezolvate.
1) Studiazã continuitatea funcþiei f : Z  Z, 1, x0

R| a x  1 , dacã x T1 , unde a Z
2 2
R|x , x  1
f (x)  S|2ax  1, dacã x  1 .
2

T d) f : Z  Z, f ( x )  Sa , x  1; a Z ;
f 1 ( x )  a 2 x 2  1 ºi f2(x) = 2ax + 1 sunt continue pe Z, deci
|T2  x , x U1
f este continuã pe fiecare din intervalele (–, 1) ºi (1, ). e) f : Z  Z,
Studiem continuitatea în punctul x0 = 1.
2 2
R|F a x
 bx  c x I
1
x
Avem: lim f ( x )  a  1, lim f ( x )  2a  1 ºi f (1)  a  1 ,
x 1 x 1
f ( x )  SGH 3 JK , x  0,
deci f este continuã în x0 = 1 dacã ºi numai dacã || ,
2a  1U0
a 2  1  2a  1  2
RS  a  0.
T x0

T
a  1  ( 2a  1)2 a , b , c  ( 0 ,  ) \ {1},  Z ;
În concluzie, pentru a = 0 funcþia f este continuã pe Z, iar x 3  xe nx
f) f : Z  Z, f ( x )  lim ;
pentru a @ 0 domeniul de continuitate al funcþiei f este Z \ {1}. n 1  2e nx

2) Studiazã continuitatea funcþiei x 2n  x 2

g) f : Z  Z, f ( x )  lim ;
R|a( x  1) , dacã x  0
3 2 n  x 4 n  1

f ( x )  S2a  1 , dacã x  0 , a Z . R| x  2, x { ;

h) f ( x )  S
2

|T 2x  1 , dacã x  0 |Tx , x Z \ {
3

Funcþiile f 1 ( x )  a( x 3  1)2 ºi f 2 ( x )  2x  1 sunt continue,  4 x 2  1, dacã x T1

deci f este continuã pe fiecare din intervalele (–, 0) ºi (0, ). i) f ( x )   ;
4 x  1, dacã x  1
Cum lim f ( x )  a , lim f ( x )  1 ºi f (0 )  2a  1 , rezultã cã f este
x 0 x 0

continuã în x0 = 0 dacã ºi numai dacã a = 1 = 2a – 1. Deducem ( x 3  1) 2 , dacã x T 0

j) f ( x )   ;
cã pentru a = 1 funcþia f este continuã pe Z, iar pentru a @ 1, | 2 x  1|, dacã x  0
f este continuã pe Z*.
k) f :[0, 2]  Z, f ( x )  [sin x] , unde
Teorema lui Weierstrass de mãrginire. [·] este funcþia parte întreagã;
Dacã f : [a, b]  Z este o funcþie continuã, atunci: l) f :[0, 2]  Z, f ( x )  {sin x} , unde {·}
1) f este mãrginitã; este funcþia parte fracþionarã.
2) f îºi atinge marginile, adicã existã ,  i [a, b] astfel încât
f ( )  min f ( x ) ºi f ( )  max f ( x )
x [ a , b ] x [ a , b ]

134
 Demonstraþie.
24) Fie A  Z , A mãrginitã, m = inf A,
1) Presupunem prin reducere la absurd cã f nu este mãrginitã
M = sup A. Aratã cã:
ºi, pentru a fixa ideile, sã presupunem cã f nu este mãrginitã
superior. Fie n q* . Atunci existã x n [a , b] astfel încât a) V  A   , V V ( m)
f ( x n )  n . Deci existã un ºir (x ) cu x i [a, b], µ n U 1 ºi b) existã ºirul ( x n ) nU1 din A astfel încât
n nU1 n
lim f ( x n )   . ªirul (xn)nU1 fiind mãrginit, conform lemei lui lim x n  m .
n n

Césaro va conþine un subºir ( x nk )k U1 convergent la un punct Enunþã ºi demonstreazã proprietãþile

x0 i [a, b]. Deoarece lim f ( x n )   , rezultã cã lim f ( x nk )   . analoage pentru M. Se utilizeazã aceste
n k  rezultate în demonstraþia teoremei lui
Pe de altã parte, f fiind continuã în x0 ºi x nk  x0 deducem cã Weierstrass de mãrginire?
lim f ( x nk )  f ( x0 ), contradicþie!
k 
Asemãnãtor se trateazã cazul în care f ar fi nemãrginitã inferior. 25) Funcþia f : Z « Z, f (x) = sinx îºi
atinge marginile de o infinitate de ori.
2) Fie M  sup f ( x). Vom arãta cã existã  i [a, b] cu f () = M.
x a , b
26) Dã exemplu de funcþie
Considerãm mulþimea A = {f (x) | x i [a, b]}. Deoarece
b
M = supA, rezultã cã existã un ºir f ( y n ) nU1 astfel încât g f :[0,  )  Z continuã, cu proprietatea
cã lim f ( x )  5 .
lim f ( y n )  M . ªirul (yn)nU1 fiind mãrginit, conform lemei lui x 
n
Cesaro va conþine un subºir ( y np ) p U1 convergent la  i [a, b]. 27) Determinã min f ( x ) ºi max f ( x )
x[ 1, 2] x[ 1, 2]
Atunci lim f ( y np )  M ºi, cum f este continuã în  iar y n p   ,
p  pentru funcþia f : [–1, 2] « Z,
deducem cã f () = M.
f (x) = x2 – 2x – 1.
La fel se demonstreazã cã, dacã m  inf f ( x ), atunci existã
x a , b
 i [a, b] astfel încât f () = m. 28) Fie funcþia f : 0 , 2  Z ,
1) Funcþia f : [–1, 1]  Z,  
f (x) = x2 – 1 este continuã ºi f ( x)  sin   x  . Determinã min f ( x ) ,
3  x[0, 2 ]
max f ( x )  f ( 1)  f (1)  0 ,
x  1 , 1 max f ( x ) ºi punctele în care aceste
x[0, 2  ]
iar min f ( x )  f ( 0 )  1 valori se ating.
x  1 , 1

2) Funcþia f : (–1; 0)  Z, f (x) = x2 – 1 este continuã, este 29) Precizeazã care dintre urmãtoarele
mãrginitã, dar nu îºi atinge marginile. Prin urmare, în teorema funcþii f :  a ,     Z sunt mãrginite:
de mãrginire a lui Weierstrass este esenþial ca intervalul de
definiþie al funcþiei f sã fie închis ºi mãrginit. x2  5
a) f ( x )  ;
3) O funcþie continuã pe un interval închis din Z îºi poate 2x2  1
atinge fiecare margine în mai multe puncte. b) f (x) = sinx;
c) f (x) = x + sinx;
M
x2 x4

d) f ( x )   arctgx .
x1 x3 2

1. Studiazã continuitatea funcþiei 2. Determinã  i Z astfel încât funcþia f : Z  Z,

f : Z \ {–1, 1}  Z,
R| x  2x  
2 2

R| 1 1  x f (x)  S|x  3, , x U1

f ( x )  S x ln 1  x
2
2

2
, x Z \ {–1, 0 , 1} . T x 1

|Ta , x  0.
sã fie continuã în x = 1.

135
 R|ae , x
dacã x T0
3. Fie f : Z  Z, f ( x )  S x  1 
Studiazã continuitatea funcþiei f în funcþie de a i Z.
.
|T x b
, dacã x  0 R| sin x , x  0
Aflã a, b i Z, b > 0 dacã f este continuã pe Z. || x
9. Aratã cã h : Z  Z, h( x )  S 2  1 x
4. Determinã punctele de discontinuitate ºi tipul
lor, pentru urmãtoarele funcþii:
|| x , x  0
RS2x  3, x T1 ; |T 1 , x  0
a) f : Z  Z, f ( x ) 
Tx  1, x  1 are o discontinuitate în 0 ºi precizeazã-i speþa.

R| 1 sin 1 , x  0 10. Studiazã continuitatea funcþiilor:

b) f : Z  Z, f ( x )  S x x ; a) f : (0,  )  Z , f (x) = [lnx];
|T , x  0 ( Z) b) f :[0,  )  Z , f (x) = x – [x];
 1
c) f : (0, e3]  Z, f (x) = [lnx]. x , dacã x  0
c) f : Z « Z, f ( x )    x  .
5. Studiazã continuitatea funcþiilor compuse a ,
 dacã x  0
f  g ºi g  f , în fiecare din cazurile: 11. Studiazã continuitatea funcþiei f : Z  Z,
R|
1, x  0 x 2
S|
a) f, g : Z  Z, f ( x )  0 , x  0 ºi g ( x )  x 2  2x  1 ;  3  x  , dacã x  0
f ( x)     .
T 1, x  0 2 , dacã x  0
b) f, g : (0, 1)  (0, 1),  3
R|x , dacã 0  x  1
2 R|2x , dacã 0  xT 1 12. Determinã  i [0, 1] astfel încât funcþia
f (x)  S , g( x )  S
2 4  x 2n  x 2  6
;
lim , dacã | x | 1
|Tx , dacã 12  x  1 |T12 , dacã 14  x  1 f ( x )   n x 2 n  x 2  4
1  x 2    e  x , dacã | x |U1

c) f : Z  Z,
sã fie continuã pe Z.
f ( x) 
RS
x , dacã x {
, g( x ) 
RS
1 , dacã x {
. 13. Fie f, g : Z  Z douã funcþii continue,
T
0 , dacã x Z \ { T
x , dacã x Z \ { f (x) = g(x), µ x i {. Demonstreazã cã

6. Fie funcþia f : Z  Z, f ( x )  x 
LM 1 OP
, numitã
f (x) = g(x), µ x i Z.
14. Se considerã funcþia
„funcþia de rotunjire“.
N 2 Q R|x sin 1 , x  0
a) Traseazã graficul funcþiei ºi determinã punctele f :Z  Z , f ( x )  S x . Aratã cã:
ei de discontinuitate. |T0 , x  0
b) Definim funcþia g ( x )  f ( x )  x , µ x i Z. a) f este continuã pe Z.
1 1 LM
Demonstreazã cã g ( x )  x ,  x   , , g este
OP b) în nici o vecinãtate a originii funcþia f nu este monotonã.
2 2 N Q 15. Fie f : (0, )  m cu proprietatea cã
periodicã de perioadã 1 ºi g este continuã pe Z. 2 T x  21 f ( x ) , µ x > 0. Studiazã continuitatea lui f.
f ( x)

7. Aflã mulþimea punctelor de discontinuitate 16. Fie f : Z Z cu proprietatea cã

pentru funcþia f : Z  Z, f (x) = [x]sinx. f ( x )  x T x 2 ,  x i Z.
8. Dacã x i Z, notãm prin (x) distanþa dintre x Demonstreazã cã f este continuã în x = 0.
ºi cel mai apropiat întreg de x. 17. Fie f : Z  Z continuã, cu proprietatea cã
R|
( x), dacã x 
1 f (x + y) = f (x) + f (y), µ x, y i Z. Demonstreazã cã
Se considerã funcþia f ( x)  S| 2.
1
jk i Z astfel încât f (x) = kx, µx i Z.

|T
a , dacã x 
2
136
 2. Studiul existenþei soluþiilor reale ale unor ecuaþii ºi
semnul unei funcþii continue pe un interval
Teoremã. Cum justificãm existenþa soluþiei reale
Dacã f : [a, b]  Z este funcþie continuã ºi f (a) ºi f (b) au a unei ecuaþii?
semne contrare, atunci existã c i [a, b] astfel încât f (c) = 0. 1) Demonstreazã cã urmãtoarele ecu-
Justificarea geometricã a acestei teoreme este urmãtoarea: dacã, aþii au cel puþin o soluþie în intervalul I:
spre exemplu, f (a) < 0 ºi f (b) > 0, atunci o y a) x4 + 5x + 1 = 0, I = [–1, 0];
extremitate a graficului lui f se aflã sub axa Ox, b) ex + x = 0; I = [–1, 0];
f(b)
iar cealaltã deasupra axei Ox. Deoarece f este
continuã graficul ei nu se întrerupe, deci el trebuie
a
O C b x c) tgx  cos x  1,5; I  0 ,
LM  OP ;
sã intersecteze axa Ox în cel puþin un punct.
f(a)
N 4Q
Demonstraþie. d) ln(1  x )  x  1; I  [0 , 1] ;
Prezentãm o metodã care se
bazeazã pe tehnica „înjumãtãþirii 1 3
e) (x – 2) sinx = 0; I   , ;
intervalului“. Împãrþim intervalul 2 2 
ab f) x4 – 3x = 1; I = [–1, 0];
[a, b] în douã intervale de lungimi egale, prin punctul .
2
Dacã la mijlocul intervalului funcþia se anuleazã, teorema este g) x 5  11 ; I  [ 2 , 2] ;
demonstratã. În caz contrar, printre valorile funcþiei la capetele
h) x 2  x 3  2 ; I  (  ,  ) ;
intervalului ºi în mijlocul intervalului vor exista douã de semne
contrare. Notãm cu [a1, b1] pe acela dintre cele douã intervale   
la extremitãþile cãruia funcþia are valori de semne contrare i) 2  tgx  0 ; I    ,  ;
 2 2
(de exemplu, f (a1) < 0, f (b1) > 0). Repetãm înjumãtãþirea inter-
j) arctg x  x  1  0 ; I  ( , ) ;
valului ºi raþionamentul de mai sus. Procedând astfel, fie vom
gãsi, dupã un numãr finit de paºi, un punct în care f se anuleazã ºi, k) x 6  x 4  2 x 2  0 ; I  (2,0) ;
în acest caz, teorema este demonstratã, fie nu gãsim nici un astfel de
l) ln x x  x  0 ; I  (0, 2e ) .
punct ºi, în acest caz, rezultã un ºir descendent ºi infinit de intervale.
a1 , b1  a2 , b2 ...  an , bn ... , unde f (a1 )  0 , f (a2 )  0 , ..., 2) Fie f :[a , b]  Z o funcþie continuã.
l Aratã cã existã x0 [ a , b] astfel încât
f (an )  0 , ..., f (b1 )  0 , f (b2 )  0 , ... , f (bn )  0 , ... iar bn  an  ,
2n f ( x0 )  f ( a  b  x0 ) .
unde l = b – a. Aºadar (an )nU1 , ( bn )nU1 au proprietãþile:
Indicaþie.
(1) a T a1 T a2 T ... T an T ... T bn T ... T b2 T b1 T b
Fie g:[a , b]  Z ,
(2) lim ( bn  a n )  0 . Aplicând proprietatea lui Cantor, deducem
n g ( x )  f ( x )  f ( a  b  x ) . Observãm cã
cã j c i (a, b) astfel încât lim a n  lim bn  c . g este continuã pe [a, b]. Se studiazã
n n
Funcþia f fiind continuã în c, rezultã cã f ( c )  lim f ( a n )T0 semnul expresiei g ( a)  g (b ) .
n
ºi f (c )  lim f (bn )U0 . În concluzie, f (c) = 0.
n

Observaþie. 3) Fie f : Z  Z o funcþie continuã

Rezultatul teoremei e valabil într-un cadru mai general, adicã: mãrginitã. Atunci ecuaþia f (x) = ax + b
are cel puþin o soluþie, unde a, b i Z,
dacã f : (a, b)  Z ( a, b Z ) e continuã, existã lim f ( x), lim f ( x)
xa xb a @ 0.
ºi au semne contrare, atunci existã c i (a, b) astfel încât f(c) = 0.
Indicaþie.
1) Aceastã teoremã este foarte utilã în studiul unor Funcþia g : Z  Z, g(x) = f (x) – ax – b
ecuaþii de forma f (x) = 0, unde f este o funcþie continuã
este continuã. În plus, f fiind mãrginitã,
pe un anumit interval I. Astfel, dacã existã douã puncte
în I unde f ia valori de semne contrare, atunci ecuaþia avem lim g( x)  a   , lim g( x)  a   .
x x
are cel puþin o soluþie pe intervalul I.
137
 2) Dacã o funcþie continuã nu se anuleazã pe un interval, 4) Un rezervor este umplut la o sursã
atunci ea pãstreazã semn constant pe acest interval. cu debit variabil între orele 8 ºi 12.
Acest rezultat va fi util în rezolvarea unor inecuaþii sau în Acelaºi rezervor este golit prin scurgere
studiul semnului unor funcþii continue pe intervale. a doua zi, tot între orele 8 ºi 12. Aratã cã
Probleme rezolvate. existã o aceeaºi orã t în ambele zile în care
1) Ecuaþia 2–x = x are cel puþin o soluþie în (0, 1). apa este la acelaºi nivel.
Soluþie. Indicaþie.
Funcþia f :[0, 1]  Z , f (x) = 2–x – x este continuã ºi Fie V volumul rezervorului ºi
1 f, g : [8, 12]  [0, V] definite astfel:
f (0) = 1 > 0, f (1)   1  0 , deci  c  ( 0 , 1) cu f (c) = 0.
2 f (t) este volumul de apã la momentul t
2) Orice funcþie polinomialã de grad impar cu coeficienþi în timpul umplerii, iar g(t) este volumul
reali admite cel puþin o soluþie realã. de apã la momentul t în timpul scurgerii.
Soluþie. Funcþiile f ºi g sunt continue, deci ºi
Într-adevãr, dacã f (x) = an xn + .. + a0 , n impar ºi an  0 , funcþia h = f – g este continuã.
atunci f este continuã pe Z, iar lim f ( x )  a n   ºi
x 
5) Rezolvã urmãtoarele inecuaþii:
lim f ( x )  a n   . Deci existã x0 i Z astfel încât f (x0) = 0.
x 
x 1  x x 1  x
3) Fie f : [a, b]  [a, b] o funcþie continuã. Demonstreazã cã a) 2  0 ; b) 2  0;
x  3x  2 x  3x  4
j c i [a, b] astfel încât f (c) = c (punctul c se numeºte punct fix
al funcþiei f ). x2 x2 x 1
c)  0; d)  1.
Soluþie. x 1  x x2
Justificarea geometricã a acestui
rezultat este ilustratã în figurã. 6) Studiazã semnul funcþiei
Demonstrãm cã ecuaþia f : (–1, ) \ {2}  Z,
f (x) – x = 0 are soluþie în [a, b]. 1 1
f ( x)   .
Considerãm funcþia ajutãtoare 1 x x  2
g : [a, b]  Z, g(x) = f (x) – x. Indicaþie.
Funcþia g este continuã ºi, în Rezolvãm ecuaþia f (x) = 0. Obþinem:
plus, g(a) = f (a) – a U 0, iar g(b) = f (b) – b T 0. Rezultã cã
 c  [a , b] astfel încât g(c) = 0, adicã f (c) = c.
R|2  x  0
ºi S x  1
4) Rezolvã inecuaþia:
x 3  9 x 2  23x  15
T0 .
1 x  2 x
|T1  x  (2  x) , 2
x2
Soluþie. R|1  x  2 1  x  2
Considerãm funcþia continuã f : Z \ {2}  Z,
x 3  9 x 2  23x  15 S|x  5  13 , de unde  x  5  13 ;
f (x) 
x2
. Rezolvãm ecuaþia f (x) = 0 ºi obþinem
T 1, 2
2  2
1,2

soluþiile x1 = 1, x2 = 3 ºi x3 = 5. Pentru aflarea semnului pe

5  13
intervalele (–, 1); (1, 2); (2, 3); (3, 5) ºi (5, ) va fi suficient deci x  .
2
sã calculãm valoarea funcþiei într-un punct al intervalului sau Funcþia f este continuã ºi
limita la una dintre extremitãþile acestuia.
lim f ( x )   , lim f ( x )   ,
x – 1 2 3 5  x  1 x2

f (x) + + 0 – –|+ + 0 – 0 + 3
+ lim f ( x )   ºi f ( 3) 
 0.
x2 2
Soluþia este x i [1, 2) N [3, 5]. Se studiazã semnul funcþiei pe intervalele
De reþinut urmãtoarea observaþie: funcþia f nu se anuleazã
pe intervalul (1, 3), totuºi îºi schimbã semnul pe acest interval. F 1, 5  13 I , F 5  13 , 2I , (2 , ).
Explicaþia constã în faptul cã f nu este definitã pe intervalul GH 2 JK GH 2 JK
(1, 3), ci pe reuniunea intervalelor (1, 2) ºi (2, 3).
138
 Proprietatea lui Darboux 7) Fie funcþia f : Z  Z,

O proprietate globalã foarte importantã a funcþiilor continue f ( x) 

RSx  1, x T0 ,
definite pe intervale este proprietatea lui Darboux Tx  a , x  0
(Gaston Darboux, 1842 – 1917, matematician francez). a Z ºi I = (–, ),  > 0.
a) Determinã f (I) în cazul a = 0.
Definiþie. b) Determinã f (I) în cazul a = –2.
Fie I un interval. Spunem cã o funcþie f : I  Z are proprietatea c) Determinã a astfel încât f (I) sã fie in-
lui Darboux pe intervalul I dacã pentru orice puncte x1, x2 i I, terval pentru orice  > 0.
x 1 < x 2 ºi orice numãr  cuprins între f ( x1 ) ºi f ( x 2 ) ,
8) Demonsteazã cã urmãtoarele funcþii
f ( x1 )  f ( x 2 ) , existã un punct c ( x1 , x 2 ) astfel încât f (c) = .
nu au proprietatea lui Darboux pe Z:
Altfel formulat, funcþia f are proprietatea lui Darboux pe
a) f : Z  Z, f ( x ) 
RS1, dacã xT0 ;
intervalul I dacã, o datã cu valorile distincte luate în douã puncte
ale intervalului I, f (x) ia toate valorile intermediare atunci când
Tx  1, dacã x  0
x parcurge intervalul dintre cele douã puncte.
b) f : Z  Z, f ( x )  S
Rx  1 , dacã xT1 ;
Observaþie. T 3 , dacã x  1
Funcþiile constante definite pe un interval au proprietatea
c) f : Z  Z, f ( x )  S
R2x  3, x T2 .
lui Darboux pe acel interval.
O imagine mai clarã a acestei proprietãþi este oferitã de
T x, x2
urmãtoarea ... 9) Aratã cã urmãtoarele funcþii au
proprietatea lui Darboux:
Teoremã.  x 5 , x  [2,0)
O funcþie f : I  Z are proprietatea lui Darboux pe intervalul a) f : [–2, 2] « Z, f ( x )   2 ;
I dacã ºi numai dacã imaginea oricãrui interval prin funcþia f  x , x  [0, 2]
este de asemenea interval, adicã pentru orice interval J a I, f (J) 4 x  1, x  [0, 1]
este interval. 
b) f : [0, 3] « Z, f ( x)   x  1 ;
 3 x 1 , x  (1, 3]
Teorema urmãtoare stabileºte legãtura dintre funcþiile con- 
tinue ºi funcþiile care au proprietatea lui Darboux.
e x , x [a , 0)
c) f : [–a, a] « Z, f ( x )   ,
Teoremã. 1  x , x [0, a]
Orice funcþie continuã pe un interval are proprietatea lui a > 0.
Darboux pe acel interval.
10) Demonstreazã cã urmãtoarele func-
Demonstraþie.
þii sunt bijective:
Fie f : I  Z o funcþie continuã, x1 < x2, x1,2 i I ºi  cuprins x
între f (x1) ºi f (x2), f ( x1 )  f ( x 2 ). Trebuie sã demonstrãm cã a) f : Z  Z, f ( x )  x 3  , unde a > 0;
a
existã c i (x1, x2) astfel încât f (c) = . e x  ex
b) f : Z  (–1, 1), f ( x )  x ;
Considerãm funcþia g : [x1, x2]  Z, g(x) = f (x) – ; g este e  ex
continuã iar g(x1) ºi g(x2) au semne contrare, deci existã un 1 x
c) f : (0, 1)  (0, ), f ( x )  ln ;
c i (x1, x2) astfel încât g(c) = 0. 1 x
d) f : [0, 3]  [0, 2],
Reciproca acestei teoreme nu este adevãratã: existã
funcþii care au proprietatea lui Darboux pe un inter- R|1  1  x , x [0 , 1]
val, dar care nu sunt continue pe acel interval. f ( x)  S x  1 
|T 2 , x (1, 3]
139
 R|sin 1 , dacã x  0 Indicaþie.
De exemplu, funcþia f : Z  Z, f (x)  S x , a) f continuã ºi lim f (x)   ,
|T 0 , dacã x  0 x
lim f ( x )   implicã f (Z )  Z , deci f
x 
are proprietatea lui Darboux pe Z dar nu este continuã în x = 0. surjectivã. Cum f este strict crescãtoare
Consecinþã. ca sumã de funcþii strict crescãtoare, re-
Fie f : a , b  m , M o funcþie continuã pe [a, b] zultã cã f este ºi injectivã.

FG m  min f ( x ), M  max f ( x )IJ . Atunci f este surjectivã. b) f (x) 

e2x 1 lim f ( x)  1
; ,
H x a , b x a , b K e2x 1 x
lim f ( x )  1 ; f continuã ºi f crescãtoare,
Demonstraþie. x 
Cum f are proprietatea lui Darboux, rezultã cã ia toate valorile rezultã f bijectivã.
cuprinse între m ºi M. ex 1
11) Fie f : Z  Z, f ( x )  .
ex 1
Probleme rezolvate. Determinã imaginea funcþiei f.
1) Existã funcþii continue f : [0, 1]  (0, 1) surjective? Indicaþie.
Soluþie. f este injectivã, lim f ( x )  1 ,
x 
Rãspunsul este negativ. Într-adevãr, dacã f este continuã pe lim f ( x )  1 ºi f este continuã, rezultã
[0, 1] atunci, conform teoremei de mãrginire a lui Weierstrass, x 
Imf = (–1, 1).
f este mãrginitã ºi îºi atinge efectiv marginile m ºi M. Din faptul
cã f are proprietatea lui Darboux rezultã cã f (x) ia toate valorile Observaþie.
cuprinse între m ºi M atunci când x parcurge intervalul [0, 1], Concluzia teoremei alãturate are loc
deci f ([0, 1]) = [m, M] @ (0, 1), ceea ce înseamnã cã f nu poate ºi în ipoteze „mai slabe“: funcþia continuã
fi ºi surjectivã. este înlocuitã cu o funcþie având
2) Demonstreazã cã funcþia f : Z  Z, f(x) = [x] are proprietatea lui Darboux.
proprietatea lui Darboux pe intervalul deschis I dacã ºi numai
dacã I nu conþine nici un numãr întreg.
Soluþie. Teoremã.
Fie I = (a, b). Dacã I O m = l, atunci f (x) = [a], µ x i I deci f este Dacã f : I  Z (I interval) are
constantã, prin urmare f are proprietatea lui Darboux pe I. proprietatea Darboux ºi este injectivã,
Presupunem cã I O m @ l. Atunci f (I) este o mulþime de numere atunci f este strict monotonã.
întregi care conþine cel puþin douã elemente ºi f ( I )  m , deci f (I)
nu poate fi interval ºi, prin urmare, f nu are proprietatea lui Darboux.
12) Fie f : a , b  Z o funcþie conti-
Teoremã. nuã. Aratã cã, oricare ar fi x1 , x2  a , b
Fie f : I  Z (I un interval) o funcþie continuã ºi injectivã. ºi   0 , 1 , existã c  a , b astfel încât
Atunci f este strict monotonã. f ( c )  f ( x1 )  (1   ) f ( x 2 ) .
Demonstraþie. Indicaþie.
Presupunem cã f nu este strict monotonã. Atunci existã Dacã f este continuã pe [a, b], f este
x1, x2, x3 i I astfel încât x1 < x2 < x3 iar f ( x1 )  f ( x 2 )  f ( x3 ) mãrginitã ºi îºi atinge marginile. Dacã
sau f ( x1 )  f ( x 2 )  f ( x 3 ). m  min f ( x ) ºi M  max f ( x ), atunci
x a , b x a , b
Sã ne situãm în primul caz. Dacã f ( x1 )  f ( x3 ), atunci
f ( x1 )  (1   ) f ( x2 ) [m , M ] ,
f ( x3 ) este cuprins între f ( x1 ) ºi f ( x 2 ), deci existã c ( x1 , x2 )
 x1 , x 2 [a , b] ºi  [0 , 1] .
astfel încât f ( c )  f ( x 3 ) . Cum f este injectivã, rezultã cã c = x3,
imposibil deoarece x1 < c < x2 < x3. Cazul f ( x1 )  f ( x 3 ) con-
duce, de asemenea, la o imposibilitate.

140
 Consecinþã.
a) Fie f : [a, b]  Z o funcþie continuã ºi injectivã, 13) Fie f :Z  Z o funcþie cu propri-
m = min{f (a), f (b)}, M = max{f (a), f (b)}. Atunci Imf = [m, M]. etatea: 2 x  y T f ( x )  f ( y ) T 5 x  y ,
b) Fie f : (a, b)  Z, a , b Z o funcþie continuã ºi injectivã, µ x, y i Z. Este f o funcþie strict monotonã?
Indicaþie.
m  min lim f ( x ), lim f ( x ) , M  max lim f ( x ), lim f ( x ) .
   
x a xb xa xb Se studiazã injectivitatea ºi continu-
Atunci Imf = (m, M). itatea lui f.
Demonstraþie. 14) Studiazã injectivitatea funcþiei
a) Cum f este continuã ºi injectivã, rezultã cã f este strict 1
monotonã, deci m T f (x) T M, µ x i [a, b]. Cum f este continuã f :Z  Z, f ( x )  x  sin x .
3
pe [a, b], rezultã cã f îºi atinge marginile m ºi M ºi, în plus, ia Indicaþie.
toate valorile cuprinse între m ºi M. Prin urmare, Imf = [m, M]. Fie x1 , x2 Z cu f ( x1 )  f ( x2 ).
b) Din f continuã ºi injectivã rezultã cã f este strict monotonã, 1 1
Avem x1  sin x1  x2  sin x 2 ,
deci existã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) ºi m < f (x) < M, µ x i (a, b). 3 3
xa xb
Cum f este continuã, f ia toate valorile cuprinse între m ºi M, 1
x1  x 2  sin x1  sin x 2 
deci Imf = (m, M). 3
2 x  x2 x  x2
Problemã rezolvatã.  sin 1  cos 1 T
3 2 2
Demonstreazã cã funcþia f : Z  Z, f (x) = x3 + x este bijectivã.
2 x  x2 1
Soluþie. T sin 1 T x1  x 2 ,
3 2 3
Demonstrãm mai întâi cã f este injectivã.
Avem: f ( x1 )  f ( x 2 ) , ( x13  x 23 )  ( x1  x 2 )  0, 2
 x  x 2 T 0 , de unde x1  x 2 .
3 1
( x1  x 2 )( x12  x1 x 2  x 22  1)  0 , x1  x 2 (sau: f este strict crescã-
 
0
15) Studiazã injectivitatea funcþiei
toare, ca sumã de funcþii strict crescãtoare). Cum f este continuã,
f : Z  Z , f ( x )  3x  cos x .
lim f ( x )   ºi lim f ( x )   , rezultã cã Imf = Z, ceea ce
x  x 
înseamnã cã f este ºi surjectivã. Fiind injectivã ºi surjectivã,
funcþia f este bijectivã. 16) Determinã numãrul real a > 0
minim, astfel încât funcþia f :[a ,  )  Z ,
f (x) = x4 – 10x 2 + 9 sã fie injectivã.
Inversarea funcþiilor continue Studiazã apoi continuitatea funcþiei
Teoremã. f –1 : J « I, unde I  [a ,   ) , J = f (I).
Fie f o funcþie continuã pe intervalul I ºi J = f (I). Funcþia
f : I  J este bijectivã dacã ºi numai dacã f este strict monotonã ºi,
în acest caz, funcþia inversã f–1 : J  I este continuã ºi strict monotonã.

Aceastã teoremã ne asigurã cã funcþiile trigonometrice inverse,

funcþia radical ºi funcþia logaritmicã sunt funcþii continue.

141
 1. Studiazã dacã urmãtoarele funcþii 7. Aratã cã funcþia f : [0, 1]  Z,
au proprietatea lui Darboux pe dome-
niul de definiþie:
RS
f (x)  3
x , x {
nu are proprietatea lui Darboux,
R| ( x  1  ln x) , 0  x  1
a 2 Tx , x {
a) f ( x )  S x  5x  6
dar Im f este interval.
3 , a > 0;
|Ta  1, x 1 8. Fie ( xn ) n U 1 un ºir de numere reale. Demon-
3
R|x sin 1 , x  0  
streazã cã, dacã ºirul xn  xn n U1 este convergent,
atunci ºirul ( xn ) n U 1 este de asemenea convergent.
| x x  0 , a Z ; a > 0.
b) f ( x )  S0 ,
|| 1
9. Aratã cã funcþia f : Z « Z,
 1
T(1  ax ) , x  0 x
cos , x  0
f (x)   x are proprietatea lui
2. Determinã relaþiile dintre a i Z ºi b i Z a , x  0
astfel încât funcþia f : [–1, 1]  Z, Darboux dacã ºi numai dacã a i [–1, 1].
f (x)  2
RS
x  1, dacã  1T x  0
sã aibã
T
x  ax  b , dacã 0 T x T1 10. Se considerã funcþia
R| 1
proprietatea lui Darboux pe [–1, 1].
sin , dacã x  0
3. Stabileºte domeniul maxim de definiþie E al
f (x)  S| x ,  Z . Demonstreazã cã:

funcþiei f : E  Z ºi verificã dacã au proprietatea lui T

, dacã x  0

x 2n  x 2  1 a) f are proprietatea lui Darboux pe Z dacã ºi numai

Darboux: a) f ( x )  lim 2n ; dacã  i [–1, 1];
n x  x2  2
b) f nu este continuã în x0 = 0.
1  x  x 2 ... x 2n
b) f ( x )  lim ; 11. Verificã dacã funcþia f : (0, )  Z,
n 1  x  x 2  x 3 ... x 2 n

x n 2 (1  sin 2n x ) f (t )  [t]  cos( 2t  1) are proprietatea lui Darboux.
c) f ( x )  lim ; 2
n
x 2 n  22 n
12. Fie f : [0, 1]  [0, 1] N [2, 3] o funcþie
1  x n ( x 2  4)
d) f ( x )  lim
x ( x n  1)
. FG 1 IJ  0 . Aratã cã:
continuã, astfel încât f
H 2K
n

4. Stabileºte dacã funcþia f : Z  Z are proprie- a) f nu este surjectivã;

tatea lui Darboux: b) f nu este strict crescãtoare;
Rx  3x , x { ; b) f (x)  R|S2 , x { .
a) f ( x )  S
3 2 x
c) f nu este injectivã.
T2x , x Z \ { |Tx , x Z \ { 2
13. Demonstreazã cã, dacã f : [a, b]  { are
5. Demonstreazã cã funcþia f : Z  Z, proprietatea lui Darboux, atunci f este constantã.
RSx , dacã x { nu are proprietatea lui
f ( x) 
2
14. Fie f, g : [a, b]  [a, b] continue, f
T x , dacã x Z \ {
Darboux pe Z.
surjectivã. Demonstreazã cã existã cel puþin un punct
x0 i [a, b] astfel încât f (x0) = g(x0).
4  x 1
6. Rezolvã inecuaþiile: a) T3; 15. Demonstreazã cã, pentru orice funcþie
1 x  3 f : Z  Z continuã ºi mãrginitã, existã un punct
sin x x0 i Z astfel încât f (x0) = x0 (în acest caz x0 se
b) 3
5 x  3 2 x U 3 3 ; c) ctgx  U0 .
cos x  2 numeºte punct fix pentru f ).

142
 16. Fie f : [a, b]  Z continuã cu f (a) = f (b) ºi 18. Fie f : Z  Z cu ( f  f )( x )   x , µ x i Z.
ab Demonstreazã cã f nu are proprietatea lui Darboux
fie c  mijlocul intervalului [a, b].
2 pe Z, dar este injectivã.
Demonstreazã cã existã x0  0 ,
LM ba OP
astfel încât
N 2 Q 19. Fie f : I  Z (I interval) o funcþie continuã
ºi injectivã, iar (xn)nU1 un ºir de puncte din I.
f (a + x0) = f (c + x0).
Demonstreazã cã ºirul (xn)nU1 are limitã dacã ºi
17. Fie I _ Z un interval ºi f : I  Z o funcþie
cu proprietatea lui Darboux. Demonstreazã cã
b
numai dacã ºirul f ( x n )g nU1
are limitã.
n
n i q*, xk i I, k i (0, 1), k  1, n cu  1, 20. Fie f : (a, b)  Z o funcþie continuã.
µ 
k 1
k
Demonstreazã cã, dacã lim f ( x )  lim f ( x ) , atunci
n x b x a
existã x0 i I astfel încât f ( x0 )  f ( x k ). f nu este injectivã.

k 1
k

Test de evaluare

 x  a, x  1
1. Se considerã funcþia f : Z  Z, f ( x )   , a Z .
ln x  x  2, x U 1
a) Determinã a i Z astfel încât funcþia f sã aibã proprietatea lui Darboux pe Z.
b) Demonstreazã cã ecuaþia f(x) = 0 are cel puþin o soluþie în intervalul [1; 2].

 x 2  ax , dacã x  {
2. Determinã valorile lui a i Z pentru care funcþia f : Z  Z, f ( x)   are un singur
1, dacã x  Z \ {
punct de continuitate.

3 2 2x ,
3. Fie f : Z  Z o funcþie cu proprietatea cã f ( x  x  x  1)  ¼x i Z.
1  x2
Demonstreazã cã:
a) funcþia g : Z  Z, g(x) = x3 + x2 + x + 1 este bijectivã;
b) funcþia f este continuã;
c) funcþia f nu este monotonã;
d) Imf = [–1, 1].

143
 Derivabilitatea funcþiilor

1. Funcþii care admit derivatã. Funcþii derivabile

Noþiunea de derivatã, parte esenþialã a calculului diferenþial, îºi are originea în studiul
unor probleme de geometrie ºi de mecanicã. În antichitate, Eudoxiu (408-355 î.Hr.),
Arhimede (287-212 î.Hr.) ºi Papus (sec. III), au abordat problematica care a condus
ulterior la calculul diferenþial. Regulile generale ale calculului diferenþial au fost elabo-
rate aproape în acelaºi timp de cãtre Isaac Newton (1642-1727) ºi Gottfried Wilhelm
Leibniz (1646-1716).
Posibilitatea de a duce o tangentã într-un punct al unui grafic este studiatã cu
ajutorul noþiunii de derivatã. Atunci când o funcþie admite derivatã într-un punct a,
vom înþelege cã reprezentarea graficã a funcþiei f admite o tangentã în punctul de
coordonate (a, f (a)).
Deoarece multe relaþii sunt frecvent exprimate prin funcþii continue ºi derivabile,
calculul diferenþial exprimã matematic stãri ºi procese din ºtiinþele naturii ºi din disciplinele
tehnologice. De exemplu, dacã s=f (t) descrie dependenþa distanþei parcurse de un
punct material în miºcare de timpul t, atunci derivata acestei funcþii în punctul t0 reprezintã
viteza instantanee a punctului material la momentul t0. Ca o generalizare a acestei idei,
conceptul de vitezã este aplicat ºi pentru alte situaþii în care timpul are rol de variabilã
independentã. Noþiunile de încãlzire sau rãcire a unui corp, viteza de reacþie a proceselor
chimice, rata de dezintegrare a proceselor radioactive ºi rata de creºtere a organismelor
biologice pot fi definite ºi calculate cu ajutorul derivatelor.

Vom prezenta probleme ce conduc la noþiunea de derivatã. 1) O rachetã se înscrie pe traiectorie

dupã o curbã. Masa ºi viteza deosebit
I) Problema calculãrii vitezei unui punct în miºcare
0 de mari determinã asupra rachetei o forþã
Sã considerãm cãderea liberã în vid a unui punct de inerþie tangentã la traiectorie. De ce
material greu. Distanþa S (mãsuratã în metri) parcursã aceastã traiectorie nu se schimbã brusc,
de punctul material în intervalul de timp t (mãsurat în adicã de ce traiectoria nu deseneazã
g unghiuri ºi linii frânte?
secunde) se exprimã astfel: S   t 2, unde g  9,81 m/s2.
2
Ne propunem sã aflãm viteza v a punctului mate- 2) În miºcarea rectilinie ºi uniformã
rial aflat în poziþia M, la momentul t dat. S
S(t) = vEt. Aratã cã vm  v.
Sã dãm variabilei t o creºtere t ºi sã considerãm timpul t + t t
când punctul va fi în poziþia M 1. Creºterea MM1 a distanþei
parcurse de punct în intervalul de timp t o notãm prin S.
144
 Din OM1  S  S 
g
2
b 2
g g
t  t deducem S  ( 2t  t  (t )2 ) .
2
Sã studiem derivabilitatea funcþiilor
într-un punct.
Viteza medie vm de cãdere a punctului material în porþiunea
S g 3) Fie funcþia f : Z  Z, f (x) = x2.
MM1 este datã prin formula vm   g  t   t ; vm depinde a) Calculeazã f (1).
t 2
de variaþia t ºi caracterizeazã cu atât mai bine miºcarea b) Este f derivabilã în x0 = 1?
punctului material la momentul t cu cât t va fi mai mic. Definim 4) Considerãm f : Z  Z, f (x) = x3,
viteza v a punctului în momentul t ca fiind limita cãtre care n i q. Calculeazã f (1). Este f derivabilã
tinde viteza medie vm în intervalul t, când t tinde la zero, în 1?
S FG g IJ
adicã v  lim vm  lim
t  0 t  0 t t  0 H
 lim g  t   t  gt .
2 K 5) Fie f ( x )  x , x U 0.
a) Calculeazã f (0).
II) Intensitatea unui curent variabil la un moment dat b) Este f derivabilã în 0?
Sã notãm cu Q cantitatea de electricitate (mãsuratã în c) Fie x0 > 0. Calculeazã f (x0). Putem afir-
coulombi) scursã în intervalul de timp t (mãsurat în secunde) ma cã f este derivabilã în x0 dacã x0 > 0?
printr-o secþiune transversalã a unui circuit Q = Q(t). Sã dãm
variabilei t o creºtere t ºi sã considerãm creºterea 6) Considerãm funcþia sinus.
Q = Q(t + t) – Q(t). Intensitatea medie a curentului în intervalul  
a) Calculeazã sin 0, sin   , sin ().
Q  2
de timp t va fi I m  . Definim intensitatea curentului la un b) Determinã domeniul de derivabilitate
t
Q Q( t  t )  Q(t ) al funcþiei sinus.
moment t: I  lim I m  lim  lim .
t  0  t  0 t t  0 t Aceleaºi cerinþe pentru funcþia cosinus.
Problemele prezentate, cât ºi alte probleme asemãnãtoare, Indicaþie.
conduc la studierea dintr-un punct de vedere unitar a limitei sin x
f ( x 0  x )  f ( x 0 ) Utilizeazã lim 1.
x 0 x
raportului când x tinde la zero;
x
f (x0 + x) – f (x0) se numeºte creºterea funcþiei corespunzãtoare 7) C este reprezentarea graficã a
creºterii argumentului cu x. funcþiei f ; t este tangenta la curba C în
M 0 (x 0 , y 0 ). Determinã f (x 0 ), ecuaþia
În cele ce urmeazã, considerãm D  Z, D   . tangentei ºi panta tangentei în x0 .
Definiþie. Fie f : D  Z o funcþie ºi x0 i D O D. Dacã
a)
f ( x )  f ( x0 )
lim existã (finitã sau infinitã), se noteazã cu f (x0)
x  x0 x  x0
ºi se numeºte derivata funcþiei f în x0. Dacã, în plus, f (x0) i Z
(este finit) atunci spunem cã funcþia f este derivabilã în x0.
Sã studiem derivabilitatea funcþiei f : Z  Z,
f (x) = ax2 în punctul x = x0.
ax 2  ax 02 a( x  x 0 )( x  x0 )
Avem lim  lim  2a  x 0 ,
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0 b)
deci f este derivabilã în x0 i Z ºi f  ( x 0 )  2  a  x0 .
Alãturi de simbolul f (x0) dat de J. Lagrange se mai folosesc
df ( x 0 )
ºi simbolurile dat de G. Leibniz sau f (x0 ) dat de
dx
A. Cauchy. Noi vom folosi în special notaþia simplã a lui Lagrange.
f ( x)  f ( x0 )
În cazul în care existã lim   (sau –), f nu este
xx0x  x0
derivabilã în x0, dar vom spune cã are derivata + (respectiv –).
145
 Interpretarea geometricã a derivatei unei funcþii c)
într-un punct

Considerãm funcþia f ºi curba

sa reprezentativã C, M 0 ( x0 , y0 )  C.
f ( x )  f ( x0 )
Raportul
x  x0 Ce interpretare geometricã dãm
reprezintã panta secantei M0M. numãrului f (x0)?
Dacã x ia valori oricât de apro-
piate de x0 , atunci punctul M 8) Studiazã derivabilitatea funcþiilor
„tinde“ sã se confunde cu M0 ; urmãtoare în x0 = 0:
f ( x )  f ( x0 ) a) f : Z  (0,   ), f ( x )  2 x ;
în aceste condiþii lim devine panta tangentei t la
x  x0 x  x0
b) g : (–1,   )  Z, g ( x )  ln( x  1) .
curbã în M0 , notatã f (x0) = mt .
Indicaþie.
Observaþii. ax  1
Utilizeazã lim  ln a ºi
 Dacã derivata este finitã, coeficientul unghiular tg al x 0 x
acestei tangente este egal cu derivata f (x0). ln(1  x )
lim  1.
 Dacã derivata este infinitã, tangenta este verticalã. x 0 x

Cunoaºtem panta dreptei 9) Studiazã continuitatea ºi derivabi-

tangente mt ºi coordonatele litatea funcþiei modul, f ( x )  x , x Z în
unui punct al ei, M0(x0 , y0 ); punctul x0 = 0.
prin urmare, ecuaþia tangentei Indicaþie.
la grafic este: y – y0 = mt(x – x0), f : Z  Z este continuã pe Z, deci
adicã este continuã în x0 = 0.
y = f (x0) + f (x0)(x – x0). f ( x )  f (0) f ( x)  f (0)
lim  1 ; lim  1.
x 0 x 0 x 0 x 0
Observaþii.
10) Aratã cã
 Derivabilitatea unei funcþii într-un punct reprezintã o proprie- x
f ( x )  e este con-
tate a funcþiei, iar derivata f  ( x0 ) reprezintã un numãr sau .
tinuã în x = 0, dar nu
 Derivabilitatea este o noþiune cu caracter punctual; ea are este derivabilã în
sens numai în punctele de acumulare care aparþin domeniului acest punct. Regã-
de definiþie. De exemplu, nu are sens problema derivabilitãþii seºte rezultatul ob-
funcþiei f (x) = lnx în punctul 0 sau în punctul –1 sau a funcþiei þinut pe grafic.
 Observã cã în punctul (0, 1) funcþia nu are
f (x) = tgx în punctul .
2 tangentã, dar are douã semitangente.
Propoziþie. 11) Studiazã continuitatea ºi deriva-
Fie f : D  Z o funcþie ºi x0  D  D ; atunci urmãtoarele bilitatea funcþiei f :Z Z,
afirmaþii sunt echivalente:
f ( x )  f ( x0 )
R|
2x  1 , x  0
1)  lim
x x0 x  x0
 f  ( x 0 ) Z ; S|
f ( x )  1, x  0 , în punctul x0 = 0.

2) µ (xn)n  D \ {x0}, lim x n  x 0 , rezultã  lim

f ( xn )  f (x0 )
 f (x0 ).
T2x  1 , x0
n n xn  x0

146
 Ideea demonstraþiei. Se utilizeazã definiþii echivalente ale Indicaþie.
f ( x )  f ( x0 ) lim( 2x  1)  lim( 2x  1)  1  f ( 0 );
limitei funcþiei r : D \ {x0}  Z, r ( x )  . x 0 x 0
x  x0 x 0 x0

f ( x )  f (0 ) 2x
Definiþie. lim  lim  2 , iar
x 0 x0 x  0 x
x 0 x 0
Fie f : D  Z ºi A _ D O D. Funcþia f este derivabilã pe
mulþimea A dacã f este derivabilã în orice punct x i A. f ( x )  f (0 ) 2x
lim  lim  2.
Dacã A = D, spunem simplu cã funcþia f este derivabilã. x 0 x0 x0 x
x 0 x 0

Definiþie. 12) Aratã cã funcþia f ( x )  x  2 ,

Fie f : D  Z o funcþie. x U –2 este derivabilã în 0 ºi nu este
Mulþimea D f   {x0  D  D | f e derivabilã în x0 } se numeºte derivabilã în –2.
domeniul maxim de derivabilitate al funcþiei f. 13) Aratã cã funcþia f ( x )  3 x nu
Funcþia f  : D f   Z , care asociazã fiecãrui x  D f  numãrul este derivabilã în x0 = 0, dar are derivata
real f ( x ) (x  f (x)), se numeºte derivata funcþiei f. infinitã în x0 = 0. Regãseºte pe grafic
rezultatul. Observãm cã tangenta la
grafic în x0 = 0 este axa Oy.
Fie f : Z  Z , f (x) = x2; f (x0) = 2x0, µ x0 i Z.
Domeniul de derivabilitate al funcþiei f , Df  , este tot Z.
Funcþia f  : Z  Z, f ( x )  2 x , x i Z este derivata lui f.
În cele ce urmeazã vom nota cu I un interval al dreptei reale.

f ( x)  3 x
Teoremã. (Legãtura dintre continuitate ºi derivabilitate)
Dacã funcþia f : I  Z este derivabilã în x0 i I, atunci f este
continuã în x0 . 14) Studiazã derivabilitatea funcþiilor
urmãtoare ºi completeazã spaþiile punctate.
Demonstraþie.
f ( x )  f ( x0 )   
Fie x i I, x @ x0; atunci f ( x )  f ( x0 )   ( x  x0 ). a) g :   ,   Z , g ( x )  tg x , în x0 = 0.
x  x0  2 2

Din lim
f ( x )  f ( x0 )
 f  ( x 0 ) Z ºi lim ( x  x0 )  0 rezultã R|x sin 1 , x  02
x  x0 x  x0 x  x0 b) h : Z  Z, h( x )  S x
lim f ( x )  f ( x 0 ), adicã f este continuã în x0.
x  x0 în x = 0.
|
T0 , x0
0

Consecinþã. Indicaþie.
Dacã f : I  Z este o funcþie derivabilã pe I, atunci f este sin x  sin 0 sin x
a) lim  lim  1, deci
continuã pe I. x 0 x0 x 0 x
În figura alãturatã, D reprezintã g este ........... x = 0 ºi g(0)  .......... .
mulþimea funcþiilor derivabile pe un 1
x 2  sin
interval I, iar C reprezintã mulþimea x  lim x  sin 1  0 , deci
b) lim
funcþiilor continue pe I (D  C). x 0 x x0 x
h este ............. în x = 0 ºi h(0)  ............ .
Observaþie.
Reciproca nu este, în general, adevãratã. Este posibil ca o 15) Aratã cã funcþia f : Z  [0, ),
funcþie sã fie continuã într-un punct x0iI, fãrã sã fie derivabilã   12
 x , x0
în x0. f ( x )  e este derivabilã pe Z.
0, xU0
147
 ... de funcþie continuã într-un punct care 16) Studiazã derivabilitatea funcþiei:
nu este derivabilã în acest punct. a) f : Z  Z, f ( x )  x  1 , în x0 = 1;
Fie f : Z  Z, f (x) = |x|. Evident, f este b) f : Z  Z, f ( x )  x 3 x , în x0 = 0;
f ( x )  f (0) x
continuã în x0 = 0. Din lim  lim  1 c) f : Z  Z, f ( x )  3 x  1 , în x0 = 1;
x 0 x0 x  0 x
f ( x )  f (0) x d) f : Z*  Z, f ( x )  ln | x | , în x0 = –1;
ºi lim  lim  1 , rezultã cã f nu e deri-
x 0 x0 x  0 x
 1
vabilã în x0 = 0.  x 2 cos , x  0
e) f : Z  Z, f ( x )   x ;
 0 ,x0
Remarcã.
Existã funcþii continue pe un interval care nu sunt x2, x {
f) f : Z  Z, f ( x )   .
derivabile în nici un punct din acest interval. Un x , x Z \ {
astfel de exemplu a fost dat prima datã în 1874 de Indicaþie. Se determinã punctele în care f e continuã
matematicianul german Karl Weierstrass. ºi se studiazã derivabilitatea doar în acele puncte.

1. Determinã creºterea funcþiei 10. Aratã cã funcþia f : Z  Z, f ( x )  5 x nu

f (x) = x2 corespunzãtoare schimbãrii are derivatã finitã în punctul x0 = 0.
argumentului:
11. Studiazã derivabilitatea funcþiilor:
a) de la x = 1 la x1 = 2;
b) de la x = 1 la x1 = 1,1. a) f : Z  Z, f(x) = x2 – 1, în x0 = –1 ºi x1 = 1;
b) g : (0, )  Z, g(x) = ln x – 1, în x0 = e;
2. Calculeazã y pentru funcþia y  3 x dacã:
a) x = 0, x = 0,001; b) x = 8, x = –9. c) h : Z  (0, ), h( x )  2 x  3 , în x0 = 3;
y   12
3. Determinã y ºi corespunzãtoare schim-
x d) f : Z  Z, f ( x )   xe x ; x  0 , în x0 = 0.
bãrii argumentului din x în x + x: 0 ; xU0
a) y = ax + b; b) y = x2. 12. Studiazã continuitatea ºi derivabilitatea
4. Determinã rata de creºtere y a funcþiei urmãtoarelor funcþii f : Z  Z în punctul x = 0.
y = x2 în intervalul [1, 4]. a) f ( x )  sin x ; b) f ( x )  x 2 – x ;
y 1 2  1
5. Determinã pentru funcþia y  în x = 2,  x  x , x T 0  x sin , x  0
x x c) f ( x )   2 ; d) f ( x )   x .
dacã: a) x = 1; b) x = 0,1. Calculeazã y ( 2) .  2 x  x , x  0  0 , x  0
6. Calculeazã f  (8 ) dacã f ( x )  3 x . 13. Determinã a i Z astfel încât funcþia
7. Pentru funcþia f : Z  Z,  a 1
 x sin , x  0
f (x) = x · (x – 1)2, calculeazã: f (0), f (1). f : Z  Z, f ( x )   x sã fie derivabilã în
 0 , x  0
8. Fie f : Z  Z, definitã prin origine.
f (x) = x(x – 1)(x –2) ... (x – 50). Calculeazã f  (0 ).
14. Fie funcþia f : Z  Z derivabilã în x 0 .
1
9. Se considerã funcþia f : Z*  Z, f ( x )  .
x LM FG 1 IJ FG 2 IJ OP
NH K H K
Calculeazã: lim n f x0   f x0   2 f ( x0 ) .
Pentru x0 i Z*, calculeazã f  ( x0 ). n n n Q
148
 2. Derivate laterale. Derivatele unor funcþii elementare
Derivate laterale. Interpretare geometricã 1) Calculeazã derivata la stânga în
Fie o funcþie f : D  Z ºi x0  D O D . Funcþia raport punctele specificate pentru urmãtoarele
f ( x )  f ( x0 ) funcþii:
r : D – {x0}  Z, r ( x )  este posibil sã nu aibã
x  x0 a) g : Z  Z, g ( x )  3 x 1 , în x0 = –1;
limitã în punctul x0, dar sã aibã limite laterale în x0. b) h : Z  Z, h(x) = x2 + 1, în x0 = 1.
Definiþie. Fie f : D  Z o funcþie ºi x0 i D un punct de Indicaþie.
3
acumulare al mulþimii D O (–, x0). Spunem cã f este derivabilã x 1 1
a) g s ( 1)  lim  lim ;
(respectiv are derivatã) la stânga în x 0, dacã existã x 1 x 1 x  1 3
( x  1) 2
x 1
f (x)  f (x0 ) f (x)  f (x0 )
lim  fs(x0 ) Z (respectiv lim  fs(x0 ) Z).
xx0 x  x0 xx0 x  x0 x2 1  2
b) hs (1)  lim  lim( x  1) .
x 1 x 1 x 1
Fie T(x0, f (x0)) i Gf . Apar urmãtoarele situaþii: x 1

2) Pentru funcþia f : Z « Z,
 x 2  1, x  (  ,  1]
f ( x)   2
, calculeazã
1  x , x  ( 1,   )
f s(1), f s( 2), f s(0) .
f s( x0 )   ; f s( x0 )   ; f s( x0 ) Z ;
G f are semitan- G f are semitan- Gf are semitangentã la 3) Calculeazã derivatele la stânga
gentã la stânga în gentã la stânga în stânga în T, de ecuaþie: ale funcþiilor f : Z  Z în punctele x0
T, de ecuaþie: T, de ecuaþie: y  f ( x0 )  f s(x0 )( x  x0 ) indicate:
x = x0, y U f (x0). x = x0, y T f (x0). x T x0. a) f ( x )  x 2  x în x0 = 0;
Exerciþiu rezolvat. Calculeazã derivata la stânga în punctul
b) f ( x )  x  x – 2 în x0 = 2;
x0 = 0 pentru funcþia f : Z  Z, f ( x )  x .
x x 1 c) f ( x )  x x  2 în x0 = –2;
Soluþie. f s(0)  lim   lim 2
  lim   .
x0 x x0 (  x ) x0 x  x ln | x |, x  0
d) f ( x )   , în x0 = 0.
Definiþie. Fie f : D  Z o funcþie ºi x0 i D un punct de  0, x  0
acumulare al mulþimii D O (x0, +). Spunem cã f este derivabilã
4) Calculeazã derivatele la dreapta ale
(respectiv are derivatã) la dreapta în x 0 , dacã existã
funcþiilor în punctele specificate:
f ( x)  f ( x0 ) f (x)  f (x0)
lim  fd ( x0 ) Z (respectiv lim  fd(x0 )Z). a) g : [0, +)  Z, g ( x )  4 x , în x0 = 0;
x x0 x  x0 xx0 x  x0
b) h : Z  Z, h(x) = x3 + 5, în x0 = 2.
Fie T(x0, f (x0)) i Gf . Apar urmãtoarele situaþii: Indicaþie.
4
x 1
a) g d (0)  lim  lim ;
x 0 x x 0 4 3
x
x 3  5  13
b) hd (2)  lim 
x 2 x2
f d ( x0 )   ; f d ( x0 )   ; f d ( x0 )  Z .
G f are semitan- G f are semitan- Gf are semitangentã la ( x  2)( x 2  2 x  4)
 lim 
gentã la dreapta în gentã la dreapta în dreapta în T, de ecuaþie: x 2 x2
T, de ecuaþie: T, de ecuaþie: y  f ( x0 )  f d(x0 )( x  x0 )  lim( x 2  2 x  4) .
x 2
x = x0, y T f (x0). x = x0, y U f (x0). x U x0.
149
 Observaþii. 5) Pentru funcþia f : Z « Z,
 Dacã a, b i Z, a < b ºi f : [a, b]  Z este o funcþie, atunci 2
x  1, x Z  (,  1]
nu are sens problema derivatei la stânga în punctul a ºi nici a f ( x)   2
, calculeazã
derivatei la dreapta în punctul b. 1 x , x (1,  )
 Funcþia f are derivatã în punctul a dacã ºi numai dacã are f d ( 1) , f d (2), f d (0) .
derivatã la dreapta în a ºi în acest caz f (a )  f d(a ).
 Funcþia f are derivatã în punctul b dacã ºi numai dacã are 6) Calculeazã derivatele laterale la
derivatã la stânga în b ºi în acest caz f (b )  f s(b ). dreapta în punctele specificate:
2
Propoziþie.  x  1, x  ( , 1]
a) f : Z  Z, f ( x )   2
,
Fie funcþia f : D  Z ºi x0 i D O D. Atunci f are derivatã în 1  x , x  ( 1,   )
x0 dacã ºi numai dacã are derivate laterale egale în x0. În acest în x0 = –1;
caz, f ( x0 )  f s( x0 )  f d( x0 ). b) f : 1,    Z, f ( x )  x – 1 , în x0 = 1;
Demonstraþie. c) f : Z  Z, f ( x )  3 x , în x0 = 0;
f ( x )  f ( x0 )
Fie funcþia raport r : D \ {x0}  Z, r ( x )  ,
x  x0 d) f : Z  Z, f (x) = x2 + 3x, în x0 = 2;
µ x i D – {x0}. Atunci f are derivatã în x0 , adicã
x , x T 0
 lim r ( x ) , deci  lim r ( x )  l s ,  lim r ( x )  ld ºi l s  ld ; rezultã e) f : Z  Z, f ( x )   , x0 = 0.
sin x , x  0
x  x0 x  x0 x  x0

cã  f s( x 0 ), f d ( x0 ) ºi f s( x0 )  f d ( x 0 ) .
Reciproca se verificã asemãnãtor. 7) Studiazã derivabilitatea funcþiei în

Exerciþiu rezolvat. Fie f : Z  Z, f ( x ) 

RSax  b , x  0 . punctul specificat:
a) f :[2, ) Z, f (x)  x  2 , în x0 = –2;
Tsin x , x U0 b) g : (, 1]  Z , g ( x )  1  x , în x0 = 1.
Determinã a ºi b pentru care funcþia f este derivabilã în x0 = 0.
Soluþie.
8) Determinã a, b i Z astfel încât
Pentru ca f sã fie derivabilã în x0 este necesar ca f sã fie
4
continuã în x0: lim(ax  b)  lim sin x  f (0)  b  0 ;  x  ax  2, x  0
x 0 x 0 f :Z  Z , f ( x)  
ax sin x ln( x  1)  b , x U 0
f s(0)  lim  a ; f d (0)  lim  1 . Condiþia de derivabili-
x 0 x x 0 x sã fie derivabilã pe Z.
tate impune a = 1.
Propoziþie. 9) Calculeazã derivatele laterale ale
Fie funcþia f : D  Z ºi x0 i D O D funcþiilor f : Z  Z în punctele indicate:
1) dacã f este derivabilã la stânga în x0, atunci f este continuã a) f ( x )  x  x , în x0 = 0;
la stânga în x0;
2) dacã f este derivabilã la dreapta în x0, atunci f este continuã b) f (x) = sgnx , în x0 = 0;
la dreapta în x0. 2 x  1, x T1
c) f ( x )   2 , în x0 = 1;
Demonstraþie. 1) Fie x i D, x < x0. Trecând la limitã în relaþia x , x  1
f ( x)  f ( x0 ) x –1
f ( x )  f ( x0 )   ( x  x0 ) obþinem lim f ( x )  f ( x0 ) ,
x  x0 x  x0 d) f ( x )  , în x0 = 0 ºi x1 = 1;
x  x0 x 1
f ( x )  f ( x0 )
deoarece lim  f s( x0 ) Z ºi lim ( x  x 0 )  0 . Deci f 1
x x0 x  x0 x  x0 e) f ( x )  , în x0 = 0;
x x x  x0
0
| x | 1
este continuã la stânga în x0 .
1
Revenim la interpretarea geometricã a derivatelor laterale. f) f ( x )  , în x0 = –1;
| x  1| 1
Fie f : D  Z o funcþie continuã, x0  D  D ºi presupunem cã
au sens ºi existã f s( x 0 ) ºi f d ( x0 ) . g) f (x) = |cosx – 1| , în x0 = 0.

150
 Remarcãm urmãtoarele situaþii: 10) Observã dacã existã derivatele
I. f s( x0 )  f d( x0 )  Z . laterale în 2 ºi precizeazã dacã f este
În acest caz funcþia f este derivabilã în x0 ºi Gf are tangentã derivabilã sau are derivatã în acest punct.
în punctul T(x0, f (x0)) dreapta de ecuaþie:
y  f ( x0 )  f ( x0 )  ( x  x0 ), µ x i Z (unde f ( x0 )  f s( x0 )  f d( x0 )).
l
II. f s( x0 )  f d ( x0 )   ,   . q
În acest caz, f nu este derivabilã în x0 (dar are derivatã în x0,
m q
f ( x0 )  f s( x 0 )  f d ( x 0 )   ,   ) ºi graficul funcþiei Gf are
tangentã în punctul T dreapta de ecuaþie x = x0 (o dreaptã paralelã
la Oy).
f s( x0 )  f d( x0 )   f s( x0 )  f d( x0 )  

l q
III. f s( x0 ), f d ( x 0 )   ,   ºi f s( x0 )  f d ( x0 ) .
În acest caz, f nu este derivabilã în x0 ºi nu are derivatã în x0.
Punctul T(x0, f (x0)) se numeºte punct de întoarcere pentru Gf .

f s( x0 )   , f d ( x0 )   f s( x0 )   , f d ( x0 )  
11) Determinã a, b i Z astfel încât
ecuaþia semitangentei este ecuaþia semitangentei este
x = x0, y T f (x0) x = x0, y U f (x0) x , xT2
f : Z  Z, f ( x )  
 ax  b , x  2
sã fie derivabilã pe Z.

12) Se considerã funcþia f : Z  Z ,

 x  a , xT 0
a) f ( x )   2 ;
 x  bx  1, x  0
IV. f s( x0 )  f d ( x0 ) ºi cel puþin una dintre ele este finitã.
În acest caz punctul T se numeşte punct unghiular pentru Gf.  x 2 , x T0
b) f ( x )   2 ;
Graficul funcþiei f admite în T douã semitangente.  x  ax  b , x  0

a)
RS f ( x )  
s 0
b)
RS f ( x )  
s 0
c)
RS f ( x )  Z
s 0 e x , x T0
T f ( x )  Z
d 0 T f ( x )  Z
d 0 T f ( x )  
d 0
c) f ( x )  
ax  b , x  0
.

Gãseºte a, b i Z pentru care funcþia f

este derivabilã în punctul x = 0.

13) Scrie ecuaþia tangentei la graficul

funcþiei f : Z « Z, f (x) = x2, în punctul
R| f ( x ) Z
s 0
RS f ( x )  Z M(1, 1).
d) S f  ( x ) Z
s 0
e)
|T f ( x )  f ( x )
d

s
0

0 d 0
T f ( x )  
d 0 14) Scrie ecuaþia tangentei la graficul
lui f :[0, +) « Z, f ( x )  x în M(1, 1).

151
 Exerciþii rezolvate. 15) Fie funcþia f : Z  Z, x0 i Z.
1) Determinã ecuaþiile tangentelor la graficul funcþiei Scrie ecuaþia tangentei la grafic în
f (x) = x – x2 în punctele de abscisã: punctul M0(x0, f(x0)) i Gf:
a) x = 0; b) x = 1; a) f (x) = x3, în x0 = 0;
ºi mãsurile unghiurilor formate de semidreapta (Ox cu aceste b) f (x) = x2 – 5x + 1, în x0 = 2;
tangente. c) f (x) = sinx, în x0 = 0;
Soluþie. d) f ( x )  x  sin x , în x0  0 .
 3
a) f ( 0 )  1;   ; y  x ; b) f (1)  1;   ; y   x  1. 16) Stabileºte dacã x0 = 0 este punct
4 4
unghiular sau punct de întoarcere pentru
2) Determinã b, c i Z ºtiind cã parabola y = x2 + bx + c are f : Z  Z:
ca tangentã dreapta de ecuaþie y = x în punctul (1, 1). a) f ( x )  x ;
Soluþie. b) f ( x )  x  x .
( x  x )2  b( x  x )  c  x 2  bx  c
y ( x )  lim 
x  0 x 17) Scrie ecuaþia tangentei la graficul lui
2x  x  ( x ) 2  b  x
lim  lim ( 2 x  b  x )  2x  b ; f : Z « Z, f ( x)  4 x2 , în M(0, 0).
x  0 x x  0

y (1)  1 ºi y(1) = 1. Rezultã 2 + b = 1 ºi 1 + b + c = 1, de unde 18) Scrie ecuaþiile semitangentelor la

deducem b = –1, c = 1.  x , x  0
graficul lui f : Z « Z, f ( x )   ,
 x , x U 0
Derivatele unor funcþii elementare în M(0, 0).

Vom calcula derivatele câtorva funcþii elementare. Dacã 19) Scrie ecuaþiile semitangentelor la
f : D  Z, vom nota D f  domeniul ei de derivabilitate. graficul funcþiei f : Z « Z,
1  x 2 , x  ( , 0]
1) Funcþia constantã f : Z  Z, f (x) = c, c Z este deriva- 
f ( x)   1 , în M(0, 1).
bilã pe Z ºi f  : Z  Z, f ( x )  0 . , x  0

Demonstraþie. x 1
f ( x )  f ( x0 ) cc 20) Scrie ecuaþiile tangentelor sau
Fie x0 i Z; lim  lim  0  f  ( x 0 ). Cum
x  x0 x  x0 x  x0 x  x
0 semitangentelor la graficele funcþiilor în
x0 a fost ales arbitrar, rezultã f ( x )  0 , µ x i Z. punctele de abscise specificate:
a) f : Z  Z, f (x) = 3x2 – 2, x0 = 1;
Observaþie.
b) f : [3, +)  Z, f ( x )  x  3 , x0=3.
Prin notaþia c   0 vom înþelege cã derivata funcþiei
constante este zero (nu derivata numãrului c).
21) Scrie ecuaþia tangentei la curba
2) Funcþia identitate f : Z  Z, f (x) = x este derivabilã ºi 1
y  x 2 , tangentã ce este perpendicu-
f  : Z  Z, f ( x )  1 . 2
Demonstraþie. larã pe dreapta y = x + 1.
f ( x )  f ( x0 ) x  x0
Fie x0 i Z arbitrar; lim  lim  1  f ( x0 ) . Indicaþii.
x  x0 x  x0 x x0 x  x
0
Rezultã f ( x )  1 , µ x i Z. Panta tangentei la curba datã în
punctul (x0, y(x0)) este y(x0).
Observaþie. Douã drepte oblice sunt perpendi-
Prin notaþia x   1 vom înþelege derivata funcþiei identice ºi culare dacã ºi numai dacã produsul
nu trebuie sã se înþeleagã derivata argumentului. pantelor este – 1.

152
 3) Funcþia putere f : Z  Z, f (x) = xn, n i q, n U 2 este Sã calculãm derivatele unor funcþii
derivabilã pe Z ºi f : Z  Z, f ( x )  n  x n1 , x Z . elementare.
Demonstraþie. 22) Deriveazã funcþiile urmãtoare:
a) f : Z « Z, f (x) = 7;
f ( x )  f ( x0 ) x n  x0n
Fie x0 i Z arbitrar, lim  lim  b) f : (0,  )  Z , f (x ) = 7;
x  x0 x  x0 x  x0 x  x
0
c) f : (  ,0)  Z , f (x) = 7;

d i
 lim x n1  x n2  x0 ... x  x0n2  x0n1  n x0n1  f ( x0 ).
xx0
d) f : Z « Z, f (x) = ;
e) f : Z  Z , f (x) = 2 ;
4) Funcþia putere f : (0, +)  Z, f (x) = xr, r i Z este derivabilã f) f : Z « Z, f (x) = x ;
g) f : Z « Z, f (x) = x2;
pe (0, +) ºi f’ : (0, +)  Z, f  ( x )  r  x r 1 , x  (0, ) .
h) f : Z « Z, f (x) = x3;
Demonstraþie. i) f : Z « Z, f (x) = x1001;
Fie x0 i (0, +). 1
j) f : (0, +) « Z, f ( x )  3 ;
FF x I I r
FG x IJ r x
GGH GH x JK  1JJK
x 0r
Hx K 1  1  3
Indicaþie.  3   ( x ) .
x r  x 0r 0
r 1 0 x 
lim  lim x  lim
x  x0 x  x
0
x  x0 F
x G  1J
x I 0
x  x0 x
1
.
k) f : Z*\{1} « Z, f (x) = max{x, x2};
0
Hx K 0
x0 l) f : Z* « Z, f (x) = min{x3, 0} .
x x
Notãm  1  t ºi observãm cã lim  1  lim(1  t )  1 .
x0 x  x0 x
0
t 0 23) Calculeazã derivata f ‘ pentru urmã-
r
(1  t )  1 toarele funcþii definite pe domeniile lor
Deci f ( x0 )  x 0r 1  lim  x0r 1  r . maxime de definiþie ºi specificã D f 
t 0 t
(domeniul de derivabilitate).
Observaþie.
a) f (x) = 10;
Dacã r i m, r < 0, funcþia f : Z*  Z, f (x) = xr este derivabilã
b) f (x) = x2;
pe Z* ºi f  ( x )  r  x r 1 , µ x i Z*.
c) f (x) = x3;
5) Funcþia radical f : [0, )  Z, f ( x )  2n x , n i q*, este d) f ( x )  6 x ;
1
derivabilã ºi f  : (0, +)  Z, f ( x )  ,  x (0, ). e) f ( x )  5 x .
2n2 n x 2 n1 Verificã afirmaþiile:
1
Pentru n = 1, ( x )  ,x  0 . a) Df = Z; D f   Z , f ( x )  0 ;
2 x
1 b) D f  D f   Z , f ( x ) = 2 x ;
Demonstraþie. Se considerã în formula 4), r  . c) D f  D f   Z , f  ( x )  3x 2 ;
2n
Observaþie. 1
d) D f   ( 0 ,   ), f  ( x )  ;
6 5
f ( x)  f (0) 2n
x 1 6 x
lim  lim  lim   , deci  f (0)   . 1
x0 x 0 x 0 x x 0 2 n
x 2n1 e) Df = Z; D f   Z * , f  ( x )  .
6) Funcþia radical f : Z  Z, f ( x )  2n1 x , n i q* este deri- 55 x 4
1
vabilã pe Z*, f  : Z*  Z, f ( x )  , x Z* .
( 2n  1)  2n1 x 2n 24) Calculeazã f’ pentru funcþiile:
1
Reþinem: ( 3 x )  , x Z * . a) f : (0,  )  Z , f ( x )  x ;
33 x2
b) f : (0,  )  Z , f ( x )  4 x ;
Demonstraþie.
1 c) f : (0,  )  Z , f ( x )  8 x .
Pentru x > 0 se considerã r  în formula 4). Pentru x < 0
2n  1
se va demonstra în paragraful urmãtor.
153
 Observaþie. 25) Calculeazã f’ pentru funcþiile:
2n1
f ( x)  f (0) x 1 a) f : Z*  Z , f ( x )  3 x ;
lim  lim  lim   , deci  f (0)   .
x 0 x 0 x 0 x x 0 2n1 2n
x b) f : Z*  Z , f ( x )  9 x ;
7) Funcþia exponenþialã f : Z  (0, ), f (x) = ax cu a > 0 ºi
c) f : Z*  Z , f ( x )  7 x .
a @ 1, este derivabilã pe Z ºi ( a x )  a x ln a , x Z .
Demonstraþie. 26) Calculeazã derivata f  ºi specificã
x
a a x0 x0 x  x0
a  (a  1) D f  (domeniul de derivabilitate) pentru:
Fie x0 i Z; lim  lim 
x  x0 x  x x  x0 x  x0 a) f (x) = ;
0
a x  x0  1 b) f (x) = x5;
 a x0  lim  a x0  ln a  f ( x0 ) .
x  x0 x  x
0
c) f ( x )  x 7 ;
Consecinþã. (e x )  e x , µ x i Z.
d) f ( x )  x 2 ;
8) Funcþia logaritmicã loga: (0, +)  Z, cu a > 0, a @ 1 este
1 e) f ( x )  | x | ;
derivabilã pe (0, +) ºi (log a x )  ,  x (0, ).
x  ln a f) f ( x )  | x |3 .
Demonstraþie.
log a x  log a x0 27) Calculeazã f’ pentru funcþiile:
Fie x0 i (0, +); atunci lim 
x  x0 x  x0 a) f : Z « Z, f (x) = 2x;
 x  b) f : Z « Z, f (x) = 3x ;
ln 1   1
1 x 1 x0  1
 lim  loga  lim     f ( x0 ) c) f : Z « Z, f (x) = x3;
x x0 x  x x0 xx0 x0  ln a x x0 ln a x
0 1  3
x0
1 d) f : Z « Z, f (x) =   ;
Consecinþã. (ln x )  , µ x > 0.  2 
x
e) f : Z « Z, f (x) = x;
9) Funcþia sinus
sin: Z  [-1, 1] este derivabilã pe Z ºi sin ( x )  cos x ,  x Z . f) f : Z « Z, f (x) = ex.
Demonstraþie.
x  x0 x  x0 28) Calculeazã f’ pentru funcþiile:
2 sin  cos
sin x  sin x 0 2 2  a) f : (0,   )  Z , f (x) = log2x;
Fie x0 i Z; lim  lim
x  x0 x  x0 x  x 0 x  x0
b) f : (0,   )  Z , f (x) = lgx;
x  x0
sin
2  cos x  x0  cos x c) f : (0,   )  Z , f ( x )  log 1 x .
 lim 0
x  x0 x  x0 2 2

2 29) Calculeazã derivatele funcþiilor:

10) Funcþia cosinus a) f : (0, )  Z, f (x) = lnx ;
cos:Z  [1, 1], este derivabilã pe Z ºi cos  ( x )   sin x ,  x Z . b) f : (0, )  Z, f (x) = ln2.
Demonstraþie.
x  x0 x  x0 x  x0
2sin sin sin 30) Calculeazã derivatele funcþiilor în
cos x  cos x0 2 2 2
Fie x0 i Z; lim  lim   lim punctele specificate:
sin   sin
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0 x  x0 
a) f (x) = sinx, în x0  ;
x  x0 x  x0 4
0
sin sin b) f (x) = cosx, în x0 = 0.
2   lim 2  sin x  x0   sin x
0
x  x0 x  x0 2
2

154
 1. Determinã derivatele laterale ale func- e) f (x) = 2x, x0 = 1; f) f (x) = ln x, x0 = e;
þiilor urmãtoare, în punctele specificate: 
g) f (x) = ex, x0 = 0; h) f (x) = sin x, x0  ;
a) f ( x )  x  2 , în x0 = –2; 4

i) f (x) = cosx, x0 = 0; j) f (x) = sin x x0  ;
b) f ( x )  x , în x0 = 0; 2
k) f (x) = cosx, x0 = 
R2x , x  0 în 0;
c) f ( x )  S 7. Scrie ecuaþiile tangentelor la graficul funcþiei
T3x , xU0 f : Z  Z, în punctele specificate:
2 x  1; x  0 a) f (x) = 5, x0 = –2;
d) f ( x )   2 , în x0 = 0.
x ; x U 0 b) f (x) = 5, x1 = 2;

2. Determinã m, n i Z astfel încât funcþia c) f (x) = x, x0 = 3;

sin x  n, x T 0 d) f (x) = x, x1 = –3;
f (x)   sã fie derivabilã în x0 = 0.
mx , x  0 e) f (x) = 2x, x0 = –1;
 1
x2 sin , x  0 f) f (x) = 2x, x1 = 0;
3. Aratã cã funcþia f : Z  Z, f ( x)   x
0, x 0 g) f (x) = 2x, x2 = 1;
este derivabilã în origine.

4. Aratã cã
R x , x {
f : Z Z, f ( x )  S
2 h) f (x) = sinx, x1 =

3
;
T 0 , x Z  { 
i) f (x) = sinx, x0  ;
nu este derivabilã în x0 i Z*, dar este derivabilã în 0. 2

5. Pentru funcþiile urmãtoare schiþeazã graficul, j) f (x) = cosx, în x0  ;
2
calculeazã derivatele laterale în punctele indicate ºi k) f (x) = cosx, în x1 = .
precizeazã tipul punctului (punct unghiular sau punct
de întoarcere). 8. Cerceteazã derivabilitatea urmãtoarelor funcþii
a) f : Z  Z, f ( x ) | x 2  1| , x0 i {–1, 1}; f : Z  Z ºi aflã funcþiile derivate corespunzãtoare:
a) f ( x )  max{x , x 2 , x 3 } ;
  3 x ; x T 0
b) f : Z  Z, f ( x )   , x0 = 0;  1 2 
 x ; x  0 b) f ( x )  min 1  x , , 2 x  x  ;
 x 
 x  1  x  c) f ( x )  max{| x  1|, | 2 x |} ;
c) f : Z  Z, f ( x )  max e ,    , x0 = 0;
  e    3 2
d) f ( x )   x  x , x  { .
 
d) f : Z  Z, f ( x )  min  x, 3 x , x0 = 0;  x  1, x  Z \ {

9. Fie f : Z Z o funcþie continuã în x0 i Z ºi

2
 x , x  (,0] g: Z  Z, g(x) = |x – x0 | · f(x). Aratã cã g este
e) f : Z  Z, f ( x )   , x0  0 ;
 x , x  (0, ) derivabilã în x0 dacã ºi numai dacã f(x0) = 0. În acest
caz, g ( x0 )  0 .
 
f) f : Z  Z, f ( x ) | x |  1 | x  1| , x0 = –1.
10. Fie f : Z  Z o funcþie derivabilã Fie
6. Calculeazã în douã moduri (cu definiþia ºi g : Z   Z, g(x) = |f(x)|. Aratã cã g este derivabilã
cu formule) derivatele funcþiilor în punctele date: în x 0 i Z dacã ºi numai dacã f(x 0 ) @ 0 sau
a) f (x) = x2, x0 = 3; b) f (x) = x4, x0 = 2;
f ( x0 )  f ( x0 )  0 .
c) f ( x )  x , x0 = 3; d) f ( x )  3 x , x0 = 8;

155
 3. Operaþii cu funcþii derivabile. Derivate de ordinul al doilea
Operaþii cu funcþii derivabile Sã calculãm derivatele unor funcþii
obþinute prin operaþii algebrice cu funcþii
Operaþiile algebrice cu funcþii derivabile ºi compunerea derivabile.
funcþiilor derivabile conduc tot la funcþii derivabile. Vom completa
derivatele funcþiilor elementare din paragraful anterior. 1) Calculeazã f’ ºi D f  pentru funcþiile:
Teoremã. a) f : Z « Z, f (x) = x3 + cosx;
Fie funcþiile f, g : D  Z, derivabile în punctul x0  D  D . b) f : Z « Z, f (x) = sinx + cosx;
Funcþia f + g este derivabilã în x0 ºi ( f  g)(x0 )  f ( x0 )  g( x0 ). c) f :[0,  )  Z , f ( x )  4 x  x ;
d) f :[0,   )  Z , f ( x )  10 x  cos x ;
h( x )  h( x 0 )
Demonstraþie. Sã notãm h = f + g; lim  e) f : (0,  )  Z , f (x) = lnx + ex.
x  x0 x  x0

 lim
FG
f ( x )  f ( x0 ) g ( x )  g ( x0 ) IJ
 f  ( x 0 )  g  ( x 0 ) Z . 2) Calculeazã f’ ºi D f  pentru funcþiile:
x x0 H x  x0

x  x0 K a) f : Z « Z, f (x) = 2sinx;
Consecinþe. b) f : Z « Z, f (x) = 3x2 + 5x + 1;
 Dacã f ºi g sunt derivabile pe D, atunci f + g este derivabilã c) f :[0,   )  Z ,
pe D ºi vom scrie ( f  g )  f   g  . f ( x )  6 x  3sin x  cos x ;
 Suma f1 + f2 + ... + fn a n funcþii derivabile pe D este d) f : (0,  )  Z, f ( x)  2ln x  x  5 x .
derivabilã pe D ºi ( f1  f 2 .. f n )  f 1 f 2... f n .
3) Fie funcþia f : D  Z. Precizeazã
1) Funcþia f : Z  Z, f (x) = x2 + e x + sinx este domeniul maxim de definiþie Df , domeniul
derivabilã pe Z ºi f ( x )  2 x  e x  cos x . maxim de derivabilitate D f  ºi calculeazã f 
2) Funcþia f : (0, +)  Z, f ( x )  ln x  x este pentru fiecare dintre funcþiile urmãtoare:
1 1 a) f (x) = lnx + sinx;
derivabilã pe (0, +) ºi f ( x )   . 1
x 2 x b) f ( x )  x 2  ;
Teoremã. x
c) f (x) = cosx + sinx + ex;
Fie o funcþie f : D  Z derivabilã în x0  D  D ºi c i Z.
d) f (x) = x2 + 5x + 3;
Funcþia c · f este derivabilã în x0 ºi (c  f )( x0 )  c  f ( x0 ) .
e) f ( x )  sin x  ln x ;
h( x )  h( x 0 ) 
Demonstraþie. Sã notãm h = c f ; lim  3
f) f ( x )  x  sin ;
x  x0 x  x0 6
c  f ( x )  c  f ( x0 ) f ( x )  f ( x0 ) g) f ( x )  2  x 3  cos x .
 lim  c  lim  c  f ( x0 ).
x x0 x  x0 x  x0 x  x0
4) Calculeazã f’ ºi D f  pentru funcþiile:
Consecinþe.
a) f : Z « Z, f (x) = x2Ex3;
 Dacã funcþia f este derivabilã pe D ºi c i Z, atunci
b) f : Z « Z, f (x) = x2Eex;
funcþia c · f este derivabilã pe D ºi (c  f )  c  f  .
c) f : (0,   )  Z , f (x) = xElnx;
 Pentru c = – 1 obþinem (–f )= –f .
d) f : (0,  )  Z , f ( x )  x  x ;
 Dacã f ºi g sunt funcþii derivabile, atunci f – g este funcþie
derivabilã ºi (f – g) = f  – g . e) f : (0,  )  Z, f ( x )  4 x  sin x ;
( Într-adevãr f – g = f + (–g) ºi (f – g)’ = f’ + (–g)’ = f’ – g’ ) f) f : Z « Z, f (x) = xEsinxEcosx;
g) f : Z « Z, f (x) = x7EsinxEex.
1) Funcþia f : Z « Z, f (x) = ax2 + bx + c este
derivabilã ºi f (x) = 2ax + b.
1
2) (3sinx + 4cosx + lnx) = 3cos x  4sin x  .
x
156
 Teoremã. 5) Calculeazã f  pentru funcþiile:
Fie funcþiile f, g: D « Z derivabile în x0 i D O D. a) f ( x )  x 2 e x  x ;
Funcþia f E g : D « Z este derivabilã în x0 ºi b) f ( x )  cos x  sin x  x 2  ln 2 ;
(f E g)(x0) = f (x0)E g(x0) + f (x0)E g(x0).
c) f (x) = cos2x – x2 + 
Demonstraþie. d) f (x) = xsinx + 3ax + 7;
h( x)  h( x0 ) f ( x)g(x)  f (x0 )g( x0 )
Notãm h = fEg ; lim  lim 
e) f ( x )  x 2 cos x – x 3e  7ln  ;
x
x x0 x  x0 xx0 x  x0
f ( x ) g ( x )  f ( x0 ) g ( x )  f ( x0 ) g ( x )  f ( x0 ) g ( x0 ) f) f (x) = x2excosx + xlnx + lge;
 lim 
x  x0 x  x0 g) f (x) = (ln3)x3 · ex · sinx · log3x.
 f ( x )  f ( x0 ) g ( x )  g ( x0 )  6) Dacã f, g : I « Z sunt derivabile ºi g
 lim   g ( x )  f ( x0 )  
x  x0
 x  x0 x  x0  este funcþie constantã (g = c), ce devine
 f ( x 0 ) g ( x0 )  f ( x0 ) g ( x 0 ) iZ (am folosit continuitatea formula (fEg) = f Eg + fEg? Dar
funcþiei g în x0, g fiind prin ipotezã derivabilã).  g  g f  gf 
   ( c  0) .
Consecinþã. f f2
Dacã f ºi g sunt funcþii derivabile pe D, atunci funcþia f E g 7) Calculeazã f  specificând domeniul
este derivabilã pe D ºi ( f E g) = f g + f g. Prin inducþie maxim de derivabilitate, pentru funcþiile:
1
matematicã se aratã cã produsul f1Ef2E...Efn a n funcþii derivabile a) f ( x )  ;
x
n
pe D este derivabil pe D ºi ( f1 f 2 ... f n )  f 1 f 2 ... f i 1 f i f i 1... f n , b) f ( x )  x ;
i 1
2
c) f (x) = sinxEcosx ;
adicã ( f1 f 2 ... f n )  f1f 2 f 3 ... f n  f1 f 2 f 3 ... f n  ...  f1 f 2 f 3... f n  ...
 f1 f 2 ... f n . d) f (x) = (x + 1)Elnxx;
e) f (x) = cos2x;
Funcþia g: Z « Z, g(x) = x2EsinxEex este derivabilã
ºi g(x) = 2xEsinxEex + x2EcosxEex + x2sinxEex. f) f ( x )  ( x  3)  e x ;

Teoremã. g) f ( x )  (2 x  1)  4 x ;
Fie funcþiile f ºi g : D « Z derivabile în x0 i D O D ºi g @ 0.
h) f (x) = sin2x.
f
Funcþia este derivabilã în x0 ºi
g 8) Calculeazã f  , specificând domeniul

f f ' ( x 0 )  g ( x 0 )  f ( x 0 )  g ( x 0 ) maxim de derivabilitate pentru funcþiile:
  ( x 0 ) 
g g 2 ( x0 ) x
a) f ( x )  ;
Demonstraþie. Fie x i D. x 1
2x  3
 f   f  b) f ( x )  ;
  ( x )    ( x0 ) x 1
g g 
f ( x )  g ( x0 )  g ( x )  f ( x0 )
 x2
x  x0 g ( x )  g ( x0 )  ( x  x0 ) c) f ( x )  ;
2x  3
f ( x )  g ( x0 )  f ( x0 )  g ( x0 )  f ( x0 )  g ( x0 )  g ( x )  f ( x0 ) x2  x  1
  d) f ( x )  2 ;
g ( x )  g ( x0 )  ( x  x0 ) x  x 1
1  f ( x )  f ( x0 ) g ( x )  g ( x0 )  x3
   g ( x0 )  f ( x0 )  e) f ( x )  ;
g ( x )  g ( x0 )  x  x0 x  x0  (1  x ) 2
x
x  x0
f ( x0 )  g ( x0 )  f ( x0 )  g ( x0 ) f) f ( x )  x ;
 . e
g 2 ( x0 )
157
 Consecinþã. ex
1) Dacã f ºi g sunt derivabile pe D ºi g(x) @ 0, µxiD, g) f ( x )  ;
x

f FG f IJ   f   g  f  g  h) f ( x ) 
sin x
;
atunci funcþia
g
este derivabilã pe D ºi
H gK g 2
ln x
x
i) f (x )  :
2) Dacã g este derivabilã pe D ºi g(x) @ 0, µx i D, atunci x
x2
 1  g j) f (x )  ;
   2 ln x
g g
ex
k) f (x)  ;
Exerciþii rezolvate. x ln x

1) Funcþia tg: Z  k 
RS  UV
| k m  Z este derivabilã ºi l) f (x) 
x
;
1
T 2 W x 1
x
tg ( x )  . m) f ( x )  ;
cos 2 x x 1
FG sin x IJ   (sin x)  cos x  (cos x)  sin x 
Demonstraþie. (tgx) 
H cos xK 2
cos x n) f ( x ) 
( x 2  x  1) ln x
x
.
cos2 x  sin 2 x 1
  . Observãm cã (tgx) = 1 + tg2x.
2
cos x 2
cos x 9) Calculeazã f  pentru funcþiile:
a) f : Z « Z, f (x) = sin5x;
2) Funcþia ctg: Z \ {k | k i m}  Z, este derivabilã ºi b) f : Z « Z, , f (x) = sinx3;
1 c) f : Z « Z, f (x) = sin2x;
ctg  ( x )   2 .
sin x d) f : Z « Z, f (x) = (x2 + x + 1)71;
 cos x  (cos x )  sin x  (sin x )  cos x e) f : Z « Z, f (x) = cos2x;
Demonstraþie. (ctgx )     
 sin x  sin2 x  
f) f :  0,   Z , f ( x )  tg 2 x ;
 sin 2 x  cos 2 x 1  2
 2
  2 . Observãm cã (ctgx )  1  ctg 2 x .
sin x sin x  
g) f :  0,   Z , f ( x )  ctg 9 x ;
 2
1 1  
(tg x) = (ctg x) =  h) f :  0,
2
  Z , f ( x )  tgx ;
cos 2 x sin 2 x 2 


Teoremã. Derivabilitatea funcþiei compuse

 
i) f : 0, 3   Z , f ( x )  ctgx 3 ;

Fie funcþiile f : D  E, g : E  Z ºi punctele x0  D  D , j) f : Z « Z, f (x) = cos(sinx);

y 0  f ( x0 )  E  E . Dacã f este derivabilã în x0 ºi g este derivabilã k) f : Z « Z, f (x) = sin(cosx);
în y 0 , atunci funcþia g  f : D  Z este derivabilã în x 0 ºi 1  x2
( g  f ) ( x 0 )  g  ( f ( x 0 ))  f ( x0 ). l) f : ( 1, 1)  Z , f ( x )  ;
1  x2
Demonstraþie.  
m) f :  0,   Z , f ( x )  3 sin x ;
Din g derivabilã în y0 rezultã cã existã  2
g( y )  g( y0 )
lim  g  ( y 0 ) Z . Definim funcþia  : E  Z,  
n) f :  0,   Z , f ( x )  sin x ;
y  y0 y  y0
 2
R| g( y )  g( y )  g ( y ), y  y
0  
( y )  S y  y o) f :  0,   Z , f ( x )  cos x .
0 0
. Atunci
|T0 , 0
yy 0
 2

158
g ( y )  g ( y 0 )  g ( y 0 )  ( y  y 0 )  ( y )  ( y  y 0 ), y  E  {y 0 } 10) Pune în evidenþã greºeala din
ºi cum lim  ( y )  0   ( y 0 ), rezultã cã  este continuã ºi nulã rezolvarea exerciþiului urmãtor.
y  y0
în y0, deci relaþia se verificã ºi pentru y = y0: Fie f : Z  Z , f (x) = x6. Demonstreazã
cã f este derivabilã pe Z ºi determinã
g ( y )  g ( y 0 )  g ( y 0 )  ( y  y 0 )  ( y )  ( y  y 0 ), y  E .
derivata funcþiei.
Fie x i D, x @ x0; atunci pentru y = f (x) avem: Soluþie.
g ( f ( x ))  g ( f ( x0 ))  g ( f ( x0 ))  ( f ( x)  f ( x0 ))  Metoda 1. Scriem f ( x )  ( x 3 )2 ºi
g ( f ( x ))  g ( f ( x0 )) notãm u(x) = x3 , iar g(u) = u2 ; atunci
b gb
 f ( x ) f ( x )  f ( x0 ) sau g x  x0

f ( x )  g ( u )  2u  2x 3 .
f ( x )  f ( x0 ) f ( x )  f ( x0 ) Metoda 2. Observãm cã f  g  u ºi
 g  ( f ( x 0 ))    ( f ( x ))  (1).
x  x0 x  x0 g (u( x ))  u( x )  2u( x )  u( x ) 

Cum f este derivabilã în x0 rezultã cã f este continuã în x0, iar  2 x 3  3 x 2  6 x 5  f  ( x ).
din  continuã în y0 = f (x0), rezultã cã   f este continuã în x0
11) Fie funcþiile f : E  Z (E fiind
b g
ºi lim  f ( x )  0 . Trecând la limitã în relaþia (1) obþinem:
x  x0 domeniul maxim pe care f este
derivabilã). Precizeazã E ºi calculeazã
lim
x  x0
( g  f )( x )  ( g  f )( x 0 )
x  x0
b g
 g  f ( x0 )  f ( x0 )  0  f ( x0 ) 
f  pentru funcþiile urmãtoare:
b g
 g  f ( x 0 )  f  ( x 0 ), de unde rezultã concluzia teoremei. a) f (x) = sinx2;
b) f ( x )  3 x 2  ln x ;
Consecinþã. x
Dacã f : D  E ºi g : E  Z sunt derivabile, atunci funcþia c) f ( x )  ln ;
2
compusã g  f : D  Z este derivabilã ºi x 1
d) f (x) = sin(lnx);
b g
( g  f ) ( x )  g  f ( x )  f  ( x ), x  D .
e) f (x) = sin3(3x) + ln2x;
Exerciþii rezolvate.
2x f) f (x) = cos2x;
1) f : Z  Z, f ( x )  3 x 2  1 este derivabilã ºi f ( x )  .
2 2
33 ( x  1) g) f ( x )  cos x  sin(ln x ) ;
Soluþie.
h) f (x) = tg(sinx);
Fie u, g : Z  Z, u(x) = x + 1 ºi g ( x )  3 x .
2
i) f ( x )  x 2  ln x ;
1
Obþinem f  g  u , g, u derivabile ºi g( x)  , u( x )  2 x .
3
x2 j) f ( x )  5 sin 2 ;
1 2x k) f ( x )  ln x ;
Atunci f ( x )  g (u( x ))  u( x )   2x  .
3 3 ( x 2  1) 2 3 3 ( x 2  1) 2
l) f (x) = 3x + x3 + ln.
2) Fie I, J, K intervale ale dreptei reale ºi f : I  J, g : J  K,
h : K  Z funcþii derivabile; atunci funcþia F  h  g  f este
12) Calculeazã f  ºi D f  pentru func-
derivabilã (pe I) ºi F  ( x )  h  ( g ( f ( x )))  g ( f ( x ))  f  ( x ) .
Soluþie. þiile f : Z  Z:
b g
F  ( x )  (( h  g )  f ) ( x )  ( h  g ) f ( x )  f  ( x ) 

 h ( g ( f ( x )))  g ( f ( x ))  f  ( x ).
 2
a) f ( x )  ln x  x  1 ;
2x
3) Funcþia F : Z  Z, F ( x )  sin 3 5 x este derivabilã pe Z*. b) f ( x )  arcsin ;
1 x2
Notãm f ( x )  5 x , g(x) = sinx, h(x) = x3. Observãm cã 2x
1 c) f ( x )  arccos .
F  h  g  f ; F ( x )  3 sin 2 5 x  cos 5 x  , µx i Z*. 1 x2
5
5 x4
159
 În practicã, notãm u  5 x ºi 13) Fie funcþiile
f : Z  (0,  ), f (x) = 2x ºi
1
F ( x )  (sin 3 u)  3sin 2 u  cos u  u  3sin 2 5 x  cos 5 x  . g : (0,   )  Z , g(x) = log2x;
5
5 x4 a) Traseazã în acelaºi reper cartezian
graficele funcþiilor f ºi g.
Teoremã. Derivabilitatea funcþiei inverse
b) Calculeazã f (2) ºi g(4).
Fie I, J _ Z douã intervale ºi f : I  J o funcþie strict monotonã
c) Aratã cã g = f –1.
cu f (I) = J. Dacã f este derivabilã în x0 i I ºi f ( x0 )  0 , atunci 1
funcþia inversã f –1 : J  I este derivabilã în y 0 = f (x0 ) ºi d) Verificã egalitatea ( f 1 )(4)  .
f (2)
1
d i 
f 1 ( y 0 ) 
f ( x0 )
. 14) Fie funcþia f : Z  Z, f (x) = 2x + 3.
Aratã cã:
Demonstraþie. a) f este strict crescãtoare;
Din f strict monotonã rezultã cã f este injectivã. Cum f (I) = J, b) f (Z) = Z;
rezultã cã f este surjectivã. Am obþinut f bijectivã, deci c) Determinã f –1.
inversabilã. Inversa f–1 : J  I este strict monotonã, de aceeaºi 1
d) Verificã ( f 1 ) (5)  .
monotonie cu f. Aplicând teorema de continuitate a funcþiei 2
inverse rezultã cã f ºi f–1 sunt continue. Indicaþie. f este strict crescãtoare, deci
Fie yn i J, yn @ y0, µ n i q* cu lim yn =y0 ; f fiind bijectivã, f injectivã. Surjectivitatea lui f o putem
n
rezultã cã existã xn i I cu f (xn) = yn ® xn = f –1(yn), µ n U 1. demonstra în douã moduri:
y 3
Dacã j n i q* astfel încât xn = x0, atunci f (xn) = yn = f (x0) = y0, I. fie y i Z, x   Z ºi f (x) = y;
2
n atunci f (Z) = Z.
contradicþie. Deci xn @ x0, µ n i q*. Cum y n  y 0 ºi f –1 este
n n II. f este continuã, rezultã cã f are proprie-
1 1
funcþie continuã, rezultã f ( y n ) f ( y 0 ) , adicã x n  x 0 . tatea Darboux; lim f ( x )   ,
x 
1 1
f ( y n )  f ( y0 ) xn  x0 1 n 1 lim f ( x )   , deci f (Z) = Z.
    Z. x 
yn  y0 f ( xn )  f ( x0 ) f ( x n )  f ( x0 ) f ( x0 )
În concluzie, f este bijectivã ºi
xn  x0 y 3
1
1 f (y)  , µ y i Z.
Deci f –1 este derivabilã în y0 ºi ( f 1 ) ( y 0 )  . 2
f ( x0 ) 15) Fie funcþia f : Z  Z,
1 f (x) = x3 + 2x + 1. Aratã cã:
Remarcã. ( f 1 )( f ( x0 ))  .
f ( x0 ) a) f este strict crescãtoare;
Consecinþã. b) f este bijectivã;
Dacã f : I  J este strict monotonã ºi derivabilã, I interval, c) f –1 este derivabilã;
atunci f (I) = J este interval; dacã, în plus, f ( x )  0 , µ x i I, d) ( f –1 )( y)  0, y Z ;
atunci f –1 : J  I este derivabilã ºi 1 1
1 e) ( f )(1)  .
( f 1 ) ( y )  , y  J . 2
( f   f 1 )( y ) f (x1)  f (x2 )
Rezolvare. a) Deoarece 
Interpretare geometricã x1  x2
Graficele funcþiilor f ºi f 1 sunt x13  2 x1  1  x23  2 x2  1
 
simetrice faþã de prima bisectoare. x1  x2
f ( x0 )  y 0  x0  f 1 ( y 0 ) , adicã ( x1  x2 )( x12  x1 x2  x22  2)
(x0, y0) i Gf ® (y0, x0) i G f 1 ;  
x1  x2
2
f derivabilã în x0 cu f ( x0 )  0 înseamnã cã graficul funcþiei f  1  3
  x1  x2   x22  2  0, x1, x2 Z, x1  x2
admite în punctul (x0, y0) tangentã de pantã tg  f ( x0 ).  2  4

160
 1 1 rezultã cã funcþia f este strict crescãtoare (sau:
f –1
este derivabilã în y0 cu ( f  0 , înseamnã
) ( y 0 ) 
f ( x0 ) f este sumã de funcþii strict crescãtoare, deci
cã graficul funcþiei f –1
admite în punctul (y0, x0) tangentã de este funcþie strict crescãtoare).

1 1  b) Din lim f ( x )   , lim f ( x )   ºi

x 
pantã tg  . Deci tg  , adicã     . x 
f ( x0 ) tg 2 f continuã rezultã f (Z) = Z. Cum, din a),
f este ºi injectivã, funcþia f este bijectivã.
Exerciþiu rezolvat. c) Din a) ºi b) funcþia f este inversabilã. (1)
Fie f : Z  Z, f (x) = –x3 – 6x + 3. Aratã cã: Funcþia f este derivabilã pe Z ºi
a) f este strict descrescãtoare; f (x) = 3x2 + 2, deci f (x)  0, µx i Z. (2)
Din (1) ºi (2) rezultã
b) f (Z) = Z;
1
1 1  ( f 1 )( y )  , y  Z .
c) ( f ) ( 4)   . f ( f 1 ( y ))
9
Soluþie. 1
d) ( f 1 )( y )   0, y  Z ;
a) g(x) = –x3 ºi h(x) = –6x + 3 sunt strict descrescãtoare (se 3( f ( y ))2  2
1

demonstreazã cu definiþia). Atunci f = g + h este strict 1 1

descrescãtoare, deci f injectivã; e) f (1)  y  f ( f ( y ))  f ( y ) , de
b) f continuã (ca funcþie elementarã), rezultã cã f are proprietatea unde 1 = y3 + 2y + 1, deci y = 0;
Darboux; lim f ( x )   ºi lim f ( x )   , deci f (Z) = Z. 1 1
x  x  ( f 1 )(1)  1 2
 .
Altfel, fie y i Z. Ecuaþia f (x) = y0 are cel puþin o soluþie deoarece 3( f (1))  2 2
orice polinom de grad impar f – y0 are cel puþin o soluþie realã. 16) Aratã cã urmãtoarele funcþii sunt
c) f bijectivã  f inversabilã. Calculul lui f –1 este complicat
inversabile ºi calculeazã ( f 1 ) în x0 :
(se recurge la rezolvarea ecuaþiei de gradul al III-lea – formulele
a) f : Z  (0, ), f(x) = 2x + 3x, x0 i {2, 13};
lui Cardano). f ( x )   3x 2  6 ; y0 = –4, x0 = 1; f (1)  9  0 .
1 1 b) f : (0, )  Z, f(x) = x + ln x, x0 {1, e  1};
Aplicând teorema precedentã obþinem ( f 1 ) (4)   .
f (1) 9  1 e 
c) f : Z  Z, f(x) = x + e x, x0  1, .
 e 

Derivarea inverselor funcþiilor trigonometrice

 
 Funcþia arcsin: 1 , 1   ,
LM OP
este derivabilã pe intervalul deschis (–1, 1) ºi
2 2 N Q
1
(arcsinx ) 
1 x2

Soluþie.

LM  ,  OP  [1, 1], g(x) = sinx este derivabilã ºi g ( x )  cos x ; g este strict crescãtoare ºi surjectivã;
g: 
N 2 2Q
F  I
x G  , J , g  ( x )  0 . Fie sinx = y, arcsin = g ; ( g )( y )  f ( y ) 
1 1 1 1
H 2 2K
1
–1
   ,
g ( x ) cos x 1  sin x 1 y 2 2

  
deoarece cos x > 0, x    ,  .
 2 2

161
  Funcþia arccos:[1 , 1]  [0 ,  ] este derivabilã pe intervalul (–1, 1) ºi

1
(arccosx )   , µ x i (–1,1).
1 x2
Soluþie.
g : [0, ]  [–1, 1], g(x) = cosx este derivabilã ºi g ( x )   sin x ; g este strict descrescãtoare ºi surjectivã;
1 1 1 1
µ x i (0, ), g  ( x )  0 . Notãm y = cosx; arccos = g–1; ( g 1 ) ( y )  f ( y)     ,
g( x ) sin x 2
1  cos x 1 y2
deoarece sin x  0, x  0,  .

  FG IJ este derivabilã pe Z ºi
 Funcþia arctg:Z   ,
2 2 H K
1
(arc tgx )  2
, x Z .
x 1
Soluþie.
FG
  IJ 1
H
g: 
K
,  Z, g(x) = tgx este derivabilã ºi g ( x ) 
2 2 cos2 x
 0. Deci g este strict crescãtoare ºi Img = Z.

1 1 1 1
Notãm tgx = y ; f = g–1; ( g 1 ) ( y )  f ( y )     , µ y iZ.
g ( x ) 1 1  tg x 1  y 2
2

cos 2 x

 Funcþia arcctg: Z  (0, ) este derivabilã pe Z ºi

1
(arcctgx )   2
, µ x i Z.
x 1
Soluþie.
1
g : (0, )  Z, g(x) = ctgx este derivabilã ºi g  ( x )    0 , µ x i (0, ); g este strict descrescãtoare
sin 2 x
1 1 1
ºi Img = Z. Notãm ctg x = y ; f = g–1; ( g 1 ) ( y )  f  ( y )   2
 , y Z .
g ( x ) 1  ctg x 1 y2

Exerciþiu rezolvat.
Dacã f : D  (0, ) este derivabilã, este uneori convenabil sã logaritmãm ºi apoi sã derivãm. Astfel,
y  f ( x )
pentru y  f ( x ) , avem ln y  ln f ( x ) ºi  .
y f (x)
FG  IJ  Z, f ( x)  3
sin x  5 cos x
De exemplu, considerãm funcþia f : 0 ,
H 2K 2x  tgx
. Se cere f  .

Soluþie.
FG  IJ . Logaritmãm: ln f ( x)  1 ln(sin x )  1 ln(cos x )  x ln 2  ln(tgx ).
H 2K
f ( x )  0 , x  0 ,
3 5
1
f  ( x ) 1 cos x 1 sin x 2 F1
 ln 2  cos x , deci f ( x )  f ( x )  G  ctgx  tgx  ln 2 
1 1 IJ .
Derivãm:    
f ( x ) 3 sin x 5 cos x tgx H3 5 sin x cos x K

162
 Ca o sintezã a formulelor obþinute, vom prezenta urmãtorul tabel al derivatelor funcþiilor elementare.
f Df f Df  Observaþii
c (constantã) Z 0 Z
xn, n i q* Z n · xn–1 Z
x,  i Z* (0, +)  · x–1 (0, +)
1
x [0, +) (0, +) f d(0 )  
2 x

ax, a > 0, a @ 1 Z ax·lna Z

1
ln x (0,  ) (0,  ) a  e  ( e x )  e x
x
1
log a x , a  0 , a  1 (0,  ) (0,  )
x  ln a
sinx Z cosx Z
cosx Z –sinx Z

tgx
RS
Z \ ( 2k  1)

| k m
UV 1   
Z \  (2k  1) | k  m 
T 2 W cos 2 x  2 
1
ctgx Z \ {k | k i m}  Z \ {k | k i m}
sin 2 x
1
arcsinx [–1, 1] (–1, 1)
1 x2
1 f d(1)   ,
arccosx [–1, 1] (–1, 1)
1 x2 f s(1)  
1 f d ( 1)   ,
arctgx Z 2 Z
x 1 f s(1)  
1
arcctgx Z  2 Z
x 1

1
(u n )  nu n 1  u, n q* ; (u )  u1  u, Z * ; ( u )   u, u  0 ;
2 u
1
( au )  au ln a  u, a  0, a  0 ; (eu )  e u  u ; (log a u )   u ;
u  ln a
1
(ln u)   u ; (sin u)  cos u  u ; (cos u)   sin u  u  ;
u
1 1 1
(tgu)   u, cos u  0 ; (ctgu )    u, sin u  0 ; (arcsinu)   u, u  (1,1) ;
cos2 u sin 2 u 1  u2
1 1 1
(arccosu)    u, u  (1,1) ; (arctgu)   u ; (arcctgu)    u .
1 u 2 1  u2 1  u2

163
 Derivate de ordinul al doilea 17) Calculeazã derivata de ordinul al
doilea pentru urmãtoarele funcþii ºi
În cele ce urmeazã, considerãm D  Z. stabileºte D f  .
Definiþie.
a) f : Z  Z, f ( x )  c, c  Z ;
Fie f : D  Z o funcþie ºi x0  D  D . Funcþia f este
derivabilã de douã ori în x0 (respectiv are derivatã de ordinul
b) f : Z  Z, f ( x )  x n , n  q * ;
al doilea în x0) dacã:
1) f este derivabilã pe o vecinãtate V a lui x0. c) f : Z*  Z, f ( x )  x n , n  m * ;
2) funcþia derivatã f  :D f   Z este derivabilã în x0 (res-
d) f : (0,  )  Z, f ( x )  x r , r  Z ;
f ( x )  f ( x0 )
pectiv are derivatã în x0 ), adicã existã lim i Z
x x0 x  x0
f ( x )  f ( x0 ) e) f :[0,   )  Z, f ( x )  2 n x , n  q * ;
(respectiv lim Z ).
x x0 x  x0
d 2 f ( x0 )
În acest caz, limita se noteazã cu f ( x0 ) (sau sau f) f : Z  Z, f ( x )  2 n 1 x , n  q * ;
dx 2
D2 f ( x0 )) ºi se numeºte derivata a doua (sau derivata de ordinul al
doilea) a funcþiei f în punctul x0. g) f : Z  (0, ), f ( x )  ax , a  0 ºi a  1 ;

h) f :(0,  )  Z, f (x)  loga x, a  0, a  1 ;

Observaþie.
f   ( f ), f  : D f   Z , unde D f  este domeniul de deriva- i) f : Z  [ 1,1], f ( x )  sin x ;
bilitate al funcþiei f  : D f   Z .
j) f : Z  [ 1,1], f ( x )  cos x ;
1) f : Z  Z, f (x) = 5x3 + 2x,
  
derivata de ordinul 1 este f ( x )  15x 2  2, k) f : Z \ (2k  1) k  m  Z, f ( x)  tgx ;
 2 
derivata de ordinul al 2-lea este f ( x )  30 x .
2) g : Z  Z, g(x) = sinx, l) f : Z \ k  | k  m  Z, f ( x )  ctgx ;
 
derivata de ordinul 1 este g  ( x )  cos x ,
derivata de ordinul al 2-lea este g ( x )   sin x .   
m) f :[1,1]   ,  , f ( x )  arcsin x ;
În mod asemãnãtor, se defineºte prin recurenþã derivata de  2 2
ordin n i q* a funcþiei f : D  Z ºi se va nota f (n). n) f :[ 1,1]   0,  , f ( x )  arccos x ;
f ( n )  ( f ( n 1) ), n q *

Convenþie.   
o) f : Z    ,  , f ( x )  arctg x ;
Derivata de ordinul 0 a funcþiei f coincide cu f, adicã f (0) = f.  2 2

p) f : Z   0,   , f ( x )  arcctg x .

164
 1. Calculeazã derivatele urmãtoarelor  1 2 
b) f(x) = arccos x, x0    , 0, , 1 ;
funcþii, specificând mulþimile maxime  2 2 
de definiþie ale funcþiilor f ºi f  :
 1 
a) f (x) = x4 – 3x2 + 2x + 1; b) f (x) = x3 + x2 + x + 1; c) f(x) = arctg x, x0    3, 1,0,1,  ;
 3
x
c) f (x) = xEsinx; d) f (x) = x2 · cosx; e) f ( x )  ;  1 
ex d) f(x) = arctg x, x0   ,0, 1, 3  .
ln a  3 
f) f (x) = ex · cosx ; g) f ( x )  , unde a > 0;
x 5. Dacã I _ Z ºi u, v : I  Z sunt funcþii
1 1 derivabile ºi u(x) > 0, µ x i I, atunci funcþia uv este
h) f (x) = x5 lnx ; i) f ( x )  ; j) f ( x )  ;
sin x cos x derivabilã ºi (u v )  v  u v 1  u   u v  ln u  v  .
sin x  x  cos x
k) f ( x )  ; l) f (x) = xE2x; 6. Calculeazã derivatele funcþiilor: f : (0, +)  Z,
cos x  x  sin x
FG IJ

m) f (x) = 3x + x · 6x + 2x; n) f (x) = x2 + y2; f (x) = xx ºi g: 0 ,
H K
2
 Z , f (x) = (sinx)cosx.
o) f (y) = x2 + y2; p) f (z) = x2 + y2;
7. Dedu formula sumei
q) f (x) = x · ctgx; r) f (t) = 2t · sint – (t2 – 2)Ecost; S = 1 + 2x + 3x 2 + ... + nx n–1 din egalitatea:
s) f (x) = tgx · ctgx; t) f (x) = lnx · logax – lna · logax. 2 n x n1  1
1  x  x ... x  , µ x i Z \ {1}.
2. Calculeazã derivatele funcþiei f (specificând x 1
8. a) Demonstreazã formulele:
domeniile maxime de definiþie ale funcþiilor f ºi f  ):
sin x  sin( x  h)  sin( x  2h)... sin( x  ( n  1)h) 
a) f (x) = (2x + 3)70; b) f (x) = (ax2 + bx + c)31; nh

sin FG IJ
2  sin x  ( n  1)h ºi
c) f (x) = (x3 – x)7; d) f ( x )  3 x 2  x ;
sin
h H 2 K
2
e) f ( x )  1  x 2 ; f) f (x) = sin3x;
b
cos x  cos( x  h)  cos( x  2h)... cos x  ( n  1)h g
nh
g) f(x) = sin x;
3
h) f (x) = cos5x;

sin FG IJ
2  cos x  ( n  1)h ;
i) f (x) = cos x;
7
j) f (x) = tg 2x;
3
sin
h H 2 K
2
k) f (x) = ctg103x; l) f ( x )  sin 3x ;
b) Cu identitatea nx
m) f ( x )  cos x ; n) f (x) = sin(sinx); sin
cos x  cos 2x ... cos nx  2  cos n  1 x ,
o) f ( x )  x  e x  x ; p) f ( x )  e x .
2
x 2
sin
2
3. Calculeazã derivatele urmãtoarelor funcþii, calculeazã S = sinx + 2sin2x + ... + nsinnx.
pe domeniile maxime de derivabilitate:
9. Demonstreazã cã funcþia f : Z  Z,
a) y = e · cosbx ;
ax
b) y  ln
1  sin x
; RS
1  x , x T0
f ( x)   x este derivabilã. Calculeazã f  .
1  sin x
T
e , x0
e x  ex FG
x  IJ 10. Aratã cã funcþia f : ( 0 , 3)  Z , f ( x)  tg3
x
c) y  x
e e x
; d) y  ln tg 
H
2 4
;
K este derivabilã. Calculeazã f  ( 2) .
6
1 3 1
e) y  ln ; f) y  tgx  tg 3 x  tg 5 x  tg 7 x .
1 x 4 5 7 11. Calculeazã:
4. Calculeazã derivatele urmãtoarelor funcþii în a) f ( 0 )  x  f ( 0 ) pentru funcþia f (x) = e–x;
punctele indicate. b) f ( 3)  ( x  3)  f  (3) pentru funcþia f ( x )  x 1 ;
 2 1 
a) f(x) = arcsin x, x0    , 0, , 1 ; c) f  (0 ) pentru funcþiile f (x) = tgx ºi g(x) = ln(1 – x).
 2 2  g  (0 )

165
 12. Fie f : Z  Z o funcþie cu proprietatea cã Pentru miºcarea rectilinie pe axa Ox, cunoaºterea
funcþia g : Z  Z, g(x) = x · f (x) este derivabilã într-un ecuaþiei de miºcare x(t) oferã posibilitatea
punct x0 i Z*. Aratã cã f este derivabilã în x0. determinãrii ecuaþiilor vitezei v(t) = x(t) ºi
acceleraþiei a(t) = v(t) = x(t), cu toate consecinþele
13. Dacã f : Z  Z este derivabilã ºi periodicã din interpretarea geometricã a derivatei.
cu perioada T, atunci f  are perioada T. Reciproca
22. Un mobil pleacã dintr-un punct cu o vitezã
nu este adevãratã. iniþialã v01 = 5m/s ºi acceleraþia a1 = 2m/s2. Dupã un
14. a) Dacã f : I  Z este strict crescãtoare interval de timp , din acelaºi punct pleacã un alt
(respectiv crescãtoare) ºi derivabilã, atunci f ( x )  0 mobil într-o miºcare uniformã, cu viteza v02 = 20m/s.
(respectiv f ( x )U0 ), µ x i I. a) Pentru ce  mobilele se întâlnesc doar o datã?
b) Dacã g : I  Z este strict descrescãtoare b) Interpreteazã geometric faptul cã,
(respectiv descrescãtoare) ºi derivabilã, atunci g ( x )  0 la momentul întâlnirii, mobilele
(respectiv g ( x ) T 0 ), µ x i I. au aceeaºi vitezã. (Ecuaþia miºcãrii
x at 2
15. Deriveazã funcþia f : Z*  Z, f ( x )  . uniform accelerate: x  v0 t  .
1 2

1 e x Ecuaþia miºcãrii uniforme: x = vt).
23. Dintr-un punct pleacã douã mobile cu
16. Studiazã continuitatea ºi derivabilitatea
ecuaþiile de miºcare x1(t) = 5t2 + 2t, x2(t) = t3 + 2t2 + 4t,
funcþiei f : Z  Z, f (x) = max{x, x2}.
unde x este mãsurat în metri ºi t în secunde. Determinã:
17. Fie f : Z  Z o funcþie derivabilã. Aratã cã: a) momentele de întâlnire;
a) dacã f este parã, atunci f  este imparã; b) ecuaþiile vitezelor ºi acceleraþiilor celor douã mobile;
b) dacã f este imparã, atunci f  este parã. c) vitezele ºi acceleraþiile mobilelor în momentele
1 1 de întâlnire;
18. Fie f : Z  (1,   ) , f ( x )  x  x  1 . d) momentele în care vitezele ºi respectiv accelera-
4 2
a) Aratã cã f este bijectivã. þiile mobilelor sunt egale.
b) Calculeazã (f –1)(3).
24. Fie f : Z  Z. Calculeazã f  pentru funcþiile:
19. Fie f : Z  Z, f (x) = x + 2x + 1. Aratã cã:
3
1
a) f ( x )  2 ; b) f (x) = arctgx ; c) f (x) = ln(x2 + 3).
a) f este strict crescãtoare; b) f este bijectivã; x 1
1 1 25. Pentru g : Z  Z, g(x) = sin2x, calculeazã g.
c) ( f –1 )(1)  ; d) ( f –1 )(4)  ; e) ( f –1)( y)  0, y Z .
2 5   
26. Pentru h :   ,   Z, h( x)  tgx ,
 2 2
20. Aratã cã :
calculeazã h ºi h .
1 27. Pentru f : (1, +)  Z, f (x) = ln(x – 1),
a) y  verificã x  y   y  ( y  ln x  1) ;
1  x  ln x calculeazã f .
x2
b) y  x  e

2 verificã x  y   (1  x 2 )  y ; 28. Pentru f : Z  Z, f (x) = 3x, calculeazã f .
29. Calculeazã derivatele de ordinul al 2-lea
c) y = x · e–x verificã x  y   (1  x )  y . pentru funcþiile f : Z  Z urmãtoare:
21. Fie f : Z  Z, a) f (x) = x3 + 3x + 1; b) f (x) = 3x + x2.
f(x) = (x – x1)(x – x2) · ... · (x – xn), x1, x2, ..., xn i Z, 30. Calculeazã derivata de ordin n, n i q a
distincte douã câte douã. Aratã cã: funcþiei, pe domeniul ei maxim de definiþie:
a) f(x) = x4; b) f ( x )  e ax , a Z * ;
a) f  ( x )  1  1 ... 1 , 1
f ( x ) x  x1 x  x 2 x  xn c) f ( x )  , a  Z ; d) f ( x )  ln( x  a), a Z ;
xa
µx i Z \{x1, x2, ..., xn};
x3 1
e) f ( x )  ; f) f ( x )  2 .
b g 2
b) f  ( x )  f ( x )  f  ( x ) , µ x i Z. x 1 x  3x  2
166
 4. Proprietãþi generale ale funcþiilor derivabile pe un interval
 Teorema lui Fermat
(Pierre de Fermat, 1601 – 1665, matematician francez, pre- 1) Aratã cã funcþia:
cursor al calculului diferenþial al geometriei analitice, al teoriei a) f :[0,  ) Z , f (x) = x + 2
numerelor ºi al calculului probabilitãþilor). are punct de minim global, dar nu are punct
y de maxim;
Fie funcþia f : [–1, 3]  Z, 3 b) f : (,0]  Z , f (x) = x + 2
f ( x )  x ; Imf = [0, 3]; y0 = 0 este are punct de maxim global, dar nu are
2
minimul funcþiei obþinut pentru punct de minim absolut.
1
x0 = 0, iar y 1 = 3 este maximul
funcþiei obþinut pentru x1 = 3. 2) Ce puncte de minim sau maxim
0 1 3 x global au urmãtoarele funcþii definite pe
-1 2
domeniul maxim?
Definiþie. a) f ( x )  tg x ;
Fie f : D  Z  Z o funcþie. Punctul x0 i D se numeºte b) f ( x )  x 4  1;
punct de minim absolut (global) al funcþiei f dacã: f (x0) T f (x), c) f ( x )  cos x ;
µ x i D.
d) f ( x )  1  cos x ;
Punctul x0 i D se numeºte punct de maxim absolut (sau
e) f ( x )  x  cos x ;
global) al funcþiei f dacã: f (x) T f (x0), µ x i D.
f) f ( x )  3x 2  x 4  2.

1) Funcþia f : (–2, 4)  Z, f (x) = x2 este mãrginitã, 3) Se considerã funcþia f : Z  Z,

x = 0 este punct de minim global, f (0) T f (x), x2 , x  0
µ x i (–2, 4), dar nu are puncte de maxim global. 
f (x )   2 , x  0 .
2) Funcþia g : Z  Z, g(x) = sinx admite o infinitate de x  a, x  0
FG  IJ 
Determinã a i Z pentru care x = 0
H
puncte de minim global x k  2k 
2 K
, k m ºi o infinitate de
este punct de maxim local al lui f .
  
puncte de maxim global  xk  2k   , k  m  . 4) Se considerã funcþia f : Z  Z,
 2 
 x , x  0
f ( x)   . Aratã cã x = 0 este
Definiþie. 1, x  0
Fie f : D Z  Z o funcþie ºi x0 i D. punct de minim local (ºi global). Observã
Punctul x0 se numeºte punct de maxim relativ (sau local) al funcþiei cã x = 0 este punct de discontinuitate de
f, dacã existã o vecinãtate V a lui x0 astfel încât f (x) T f (x0), speþa I, deci f nu e derivabilã în x = 0.
µ x i V O D; f (x0) se numeºte maxim relativ al funcþiei.
5) Determinã extremele funcþiilor
Punctul x0 se numeºte punct de minim relativ (sau local) al funcþiei f:ZZ:
f, dacã existã V o vecinãtate a lui x0 astfel încât f (x0) T f (x),
µ x i V O D; f (x0) se numeºte minim relativ al funcþiei. a) f (x) = x2 + 2x;
Punctul x0 i D este punct de extrem relativ (sau local) al lui b) f (x) = min{x, 1 – x};
f dacã este punct de minim sau de maxim relativ (sau local).
c) f (x) = max{–x, – x2};

Fie funcþia ce are d) f (x) = |x2 – 1|;

graficul trasat în figura e) f (x) = cosx;
alãturatã; x0 ºi x2 sunt
puncte de maxim local, iar x1 f) f (x) = asinx, a i Z*+ constant.
ºi x3 sunt puncte de minim lo-
cal.
167
 Observaþie. 6) a) Aratã cã, dacã a, b, c i (0, +)
 Un punct de maxim relativ nu este în mod necesar un ºi ax + bx + cx U 3, µ x i Z, atunci
punct de maxim absolut (în care funcþia are cea mai mare valoare aEbEc = 1.
pe domeniul D); un punct de maxim absolut este ºi punct de Indicaþie.
maxim relativ. Definim funcþia f : Z  Z,
 Un punct de minim relativ nu este în mod necesar un f (x) = ax + bx + cx – 3; x0 = 0 este punct
punct de minim absolut (în care funcþia are cea mai micã valoare de minim absolut, deci este evident ºi
pe domeniul D); un punct de minim absolut este în acelaºi timp un punct de extrem local din interiorul
ºi un punct de minim relativ. intervalului Z, iar f este derivabilã.
 Este posibil ca un minim (relativ) al funcþiei sã fie mai Aplicãm teorema lui Fermat ºi rezultã
mare decât un maxim (relativ) al funcþiei. f (0) = 0; lna + lnb + lnc = 0; abc = 1.
b) Determinã a i Z dacã
Urmãtoarea teoremã aratã legãtura între punctele de extrem
15 + 2x U 3x + ax, µx i Z.
x
ale unei funcþii derivabile ºi zerourile derivatei întâi.
c) Aratã cã, dacã a, b, c, d i (0, ) ºi
Teorema lui Fermat. ax + bx U cx + dx, µx i Z, atunci
Fie I  Z un interval ºi f : I  Z o funcþie derivabilã într-un a · b = c · d.
punct de extrem local x0 din interiorul intervalului I (x0 i I ºi x0 d) Aratã cã, dacã a > 0, a @ 1 ºi ax U x + 1,
nu este capãt al intervalului); atunci f ’(x0) = 0. µx i Z, atunci a = e.
7) Determinã punctele critice pentru
Demonstraþie.
funcþiile f : Df   Z urmãtoare (Df  este
Presupunem cã x0 este punct de minim local.
domeniu de derivabilitate al funcþiei f ).
Rezultã cã existã ViV(x0) pentru care f (x0) T f (x), µ xi IOV.
a) f (x) = x3 – 27x ; b) f ( x )  x 2 – x ;
f ( x )  f ( x0 ) x3
Fie x i I O V, x < x0 ; T 0 , deci c) f (x) = 2x2 –lnx ; d) f ( x )  2 ;
x  x0 x 1
f ( x )  f ( x0 ) e) f(x) = 2x3 – 9x2 + 12x; f) f(x) = tgx – x;
f ( x0 )  f s( x0 )  lim T0 .
x  x0 x  x0 ln x
g) f ( x )  ; h) f(x) = (x2 + 2x – 3)ex;
f ( x )  f ( x0 ) x
Fie x   I  V , x   x0 , U 0 , deci
x   x0 i) f(x) = x + sinx; j) f ( x )  x  x 2  4 x ;
f ( x)  f ( x0 ) k) f(x) = x – arcsin x; l) f(x) = (x2 – 2x)ex.
f ( x0 )  f d ( x0 )  lim U 0 . Rezultã f ( x0 )  0 .
x x0 x  x0
Indicaþii.
Interpretare geometricã
Teorema lui Fermat aratã cã, dacã f : I  Z e derivabila ºi x0 a) D f  D f   Z; f ( x )  3( x 2  9) ;
e un punct de extrem relativ din interiorul intervalului I, atunci 1
b) f ( x )  0  x  ;
tangenta la graficul funcþiei f dusã în punctul de abscisã x0 are 2
4x2 1
direcþia axei Ox. c) D f  D f   (0,  ); f ( x )  ;
x
f ( x )  0 
Funcþia f : [0, ]  Z, f (x) = sinx admite punctul
1 1

x0  punct de maxim local; f fiind derivabilã, aplicând x    D f  sau x   D f ;
2 2 2
teorema lui Fermat rezultã f 
 FG IJ 
 0 , adicã cos  0 . d) D f  D f   Z; f ( x ) 
x 2 ( x 2  3)
.
2 H K 2 ( x 2  1) 2
Observaþii.
 Reciproca teoremei nu este în general adevãratã. 8) Fie f : Z  Z o funcþie derivabilã
Exemplu. care se anuleazã în punctele a1 < a2 < ... < an.
f : Z  Z, f(x) = x3 are f (0) = 0, dar 0 nu e punct de extrem Aratã cã f  se anuleazã cel puþin în
pentru f (f este crescãtoare). n – 1 puncte.

168
  Dacã x0 nu e punct interior lui I, teorema lui Fermat nu are loc. Indicaþie.
Exemplu. f : [0, 1]  Z, f(x) = x admite x0 = 0 ºi x1 = 1 Aplicã teorema lui Rolle restricþiei
puncte de extrem, dar f (0) = f (1) = 1. funcþiei f la intervalele [a1, a2], [a2, a3],
..., [an–1, an].
Definiþie.
Dacã f : I  Z este o funcþie derivabilã pe un interval I,
9) Aplicã teorema lui Rolle funcþiei
atunci punctele  i I pentru care f () = 0 se numesc puncte
f : [3, 5]  Z, f (x) = (3 – x)(5 – x).
critice ale lui f pe I.

Observaþie. Teorema lui Fermat afirmã cã punctele de 10) Studiazã aplicabilitatea teoremei
extrem local se gãsesc printre punctele critice. lui Rolle pentru funcþiile:
a) f :  0, 2  Z, f ( x )  x – 1
 Teorema lui Rolle
(Michel Rolle, 1652 – 1719, matematician francez).    2
b) f :  – ,   Z, f ( x )  sin x
 2 2
Teorema lui Rolle.
x 1, x  –1, 0
Fie a, b i Z, a < b ºi f : [a, b]  Z o funcþie cu urmãtoarele c) f : –1,1 \ {0}Z, f (x)  
proprietãþi: 1– x, x (0,1]
1) f este continuã pe [a, b]. Indicaþie.
2) f este derivabilã pe (a, b) a) Studiazã derivabilitatea funcþiei f
3) f (a) = f (b). în x = 1.
Atunci jc i (a, b) astfel încât f ( c )  0 . c) Studiazã derivabilitatea funcþiei f
în x = 0.
Demonstraþie.
Conform teoremei lui Weierstrass, f fiind continuã pe 11) Fie f : [–1, 1]  Z, definitã prin
intervalul [a, b] rezultã cã f este mãrginitã ºi îºi atinge marginile. 2
 x  ax  4 , x  [–1, 0]
Fie m  inf f ( x ), M  sup f ( x ), m, M i Z, m T M ºi f (x)   2 , a, b i Z.
x [ a , b ] x [ a , b ] 3x  bx  4, x  [0, 1]
jxm, xM i [a, b], m = f (xm), M = f (xM). Determinã valorile parametrilor a ºi b
Dacã m = M atunci f (x) = m, µ x i [a, b], deci f ( x )  0 , pentru care f verificã ipotezele teoremei
µ x i (a, b) ºi teorema este evident demonstratã în acest caz.
lui Rolle pe intervalul [–1, 1].
Indicaþie.
Dacã m < M, pentru xm = a (analog dacã xm = b) rezultã
i) f(–1) = f(1) ºi f este derivabilã pe
f (a) = m < M = f (xM), deci xM i (a, b) ºi conform teoremei lui
[–1, 1] \ {0}.
Fermat rezultã f ( x M )  0 , deci luãm c = xM. Pentru xm i (a, b),
aplicãm teorema lui Fermat ºi f ( x m )  0 , deci luãm c = xm. f (x)  f (0) x2  ax
ii) fs(0)  lim  lim a
Interpretare geometricã x0 x 0 x0 x
Fie A(a, f (a)), B(b, f (b)); cum f ( x )  f (0) 3x 2  bx
f (a) = f (b) rezultã AB t Ox. Dacã f d (0)  lim  lim  b.
x 0 x 0 x 0 x
graficul funcþiei f admite tangentã în
Funcþia f este derivabilã în x = 0 dacã ºi
orice punct din (a, b) ºi coarda [AB] numai dacã a = b. Din i) ºi ii), f verificã
este orizontalã, atunci existã cel puþin un punct al graficului în ipotezele teoremei lui Rolle dacã a = b.
care tangenta are direcþia axei Ox.
12) Aratã cã ecuaþia
Exerciþii rezolvate.
a0x2n + a1x2n–1 + a2x2n–2 + ...+ a2n–1x + a2n = 0
1) Fie f : [0, 1]  Z, f (x) = x3 – x + 1. f fiind elementarã, rezultã: are cel puþin o soluþie în intervalul (–1, 1)
a) f continuã pe [0, 1]; b) f derivabilã pe (0, 1); c) f (0) = f (1) = 1. dacã are loc relaþia:
Din teorema lui Rolle, existã c i (0, 1) astfel încât f ( c )  0 . a0 a a a
1 1
 2  4  ...  2 n  0 .
Într-adevãr, f (c)  0 , 3c 2  1  0 , c1  (0 , 1), c2   (0 , 1) 2n  1 2n  1 2n  3 1
3 3

169
 2) Fie a0, a1, a2, a3, a4 i Z, a4 @ 0 cu proprietatea: Indicaþie.
a0 a1 a2 a3 a4 Aplicã teorema lui Rolle funcþiei
     0 . Aratã cã ecuaþia: a
1 2 3 4 5 F :[1,1]  Z, F ( x )  0 x 2n1 
a 4 x 4  a3 x 3  a 2 x 2  a1 x  a0  0 are cel puþin o soluþie realã. 2n  1
a1 2 n a2n1 2
Soluþie.  x  ...  x  a2n x .
a a a a a 2n 2
Fie f : [0, 1]  Z, f ( x)  4 x5  3 x4  2 x3  1 x2  0  x
5 4 3 2 1 13) Aratã cã, dacã f : Z  Z este o
f este derivabilã, deci ºi continuã, pe [0, 1]; f (0) = 0 = f (1). funcþie derivabilã, atunci pentru orice
Conform teoremei lui Rolle rezultã existenþa unui punct interval [a, b] existã un punct c i (a, b)
intermediar c i (0, 1) pentru care f (c )  0 , condiþie echivalentã ( a  b – 2c )
astfel încât: f (c )  f (c ) .
cu a4c4 + a3c3 + a2c2 + a1c + a0 = 0. (c – a)(c – b)
Indicaþie.
Consecinþe ale teoremei lui Rolle Se aplicã teorema lui Rolle pentru
Consecinþa 1. funcþia g : [a, b]  Z.
Fie f : [a, b]  Z continuã, f derivabilã pe (a, b) ºi g(x) = (x – a)(x – b) · f (x), µ x i [a, b].
f (a) = f (b) = 0; atunci existã c i (a, b) astfel încât f (c )  0
(între 2 zerouri ale funcþiei se aflã cel puþin un zerou al derivatei). 14) Aratã cã urmãtoarele funcþii veri-
Consecinþa 2. ficã numai una din condiþiile teoremei lui
Între 2 zerouri consecutive ale derivatei se aflã cel mult un Rolle, iar concluzia teoremei nu se
zerou al funcþiei. verificã.
Fie f ( x1 )  f ( x2 )  0 , x1 < x2 zerouri consecutive ale lui f  .  x , x  [0, 2)
a) f : [0, 2]  Z, f ( x )  
Presupunem cã jx3, x4 zerouri ale funcþiei f (x1 < x3 < x4 < x2). 0, x  2
Conform consecinþei 1, din f (x3) = f (x4) = 0 rezultã cã existã este discontinuã în x = 2,
x5 i (x3, x4) astfel încât f ( x5 )  0 , contradicþie deoarece f ( x )  1, x  (0, 2) ;
x1 < x5 < x2 ºi x1, x2 sunt zerouri consecutive ale lui f  . b) g : [–1, 1]  Z, g ( x )  x nu este
Sunt posibile situaþiile prezentate în figurile urmãtoare:
 1, x  ( 1, 0)
derivabilã în 0, g ( x )   ;
 1, x  (0, 1)
c) h : [0, 2]  Z, h(x) = x,
h(0)  h(2), h( x )  1, x  (0, 2) .
15) Concluzia teoremei lui Lagrange se
c poate scrie:
f (a)  f (b)
f (a)  f ( b)  0 f ( x1 )  f ( x2 )  0 „jc i (a, b) astfel încât  f (c) ”
ab
c  (a, b) a.î. f (c )  0 f ( x3 )  0, x3  ( x1 , x2 )
sau „jc i (a, b) astfel încât
 Teorema lui Lagrange f ( b)  f ( a)  f (c )( b  a ) ”.
(Joseph Louis Lagrange, 1736 – 1813, matematician francez). 16) Studiazã aplicabilitatea teoremei
lui Lagrange ºi aplic-o, unde este posibil,
Teorema lui Lagrange.
în cazul funcþiilor urmãtoare:
Fie a, b i Z, a < b ºi f : [a, b]  Z ce verificã proprietãþile: x
1) f continuã pe [a, b]; 2) f derivabilã pe (a, b). a) f :  0, b  Z, f ( x )  , 0  b  1;
1– x
f (b )  f (a ) x 2 , x [0, 1]
Atunci existã c i (a, b) astfel încât  f (c ) . b) f :  0, 2  Z, f ( x)   .
ba
2x –1, x  (1, 2]
Demonstraþie. 17) Determinã punctul intermediar
Definim funcþia h : [a, b]  Z, h(x) = f (x) – kEx, unde k i Z. c i (0, 1) prin aplicarea teoremei lui
Determinãm constanta k astfel încât funcþia h sã verifice Lagrange funcþiei f : [0, 1]  Z,
ipotezele teoremei lui Rolle. f (x) = 3x2 – 5x + 7.
170
 h este continuã pe [a, b] ºi derivabilã pe (a, b). În plus, din 18) Fie funcþia f : [1, 2]  Z,
f (b )  f (a ) f (x) = x + lnx. Aratã cã existã c i (1, 2)
h(a) = h(b) rezultã f (a) – kEa = f (b) – kEb, adicã k  .
ba astfel încât 1  ln 2  f (c ) . Determinã
Conform teoremei lui Rolle  c i (a, b) astfel încât h(c )  0 , efectiv valoarea lui c.
f ( b )  f (a ) Consecinþe ale teoremei lui Lagrange
echivalent cu f (c )  k  0 , deci f (c )  .
ba
19) Fie I _ Z un interval ºi f : I  Z o
Interpretare geometricã funcþie derivabilã. Aratã cã f este
Dacã graficul lui f admite constantã dacã ºi numai dacã f   0 .
tangentã în fiecare punct (cu 1 
excepþia eventual a extremitãþilor) 20) Aratã arctg x  arctg  ,
x 2
existã cel puþin un punct pe grafic µx i (0, +).
în care tangenta are direcþia Indicaþie. Funcþia f : (0,  )  Z,
coardei [AB] ce uneºte extremitãþile graficului. 1 
f ( x )  arctg x  arctg  este derivabi-
x 2
Observaþie. lã ºi f  = 0, rezultã cã existã c i Z astfel
Teorema lui Lagrange generalizeazã teorema lui Rolle încât f(x) = c, µ x i (0, +), f(1) = 0.
(într-adevãr, dacã în plus f (a) = f (b), atunci f (c )  0 ).
Aceastã teorema se numeºte ºi prima teoremã a creºterilor 21) Determinã intervalele de mono-
finite sau prima teoremã de medie. tonie pentru funcþiile urmãtoare.
x
Exerciþii rezolvate. a) f (x) = x3 + 3x2 – 2; b) f ( x )  2 .
x 2
1) Determinã punctul intermediar c obþinut prin aplicarea
22) Studiazã derivabilitatea funcþiilor cu
teoremei lui Lagrange funcþiei f : [, ]  Z, f (x) = mx2 + nx + p ajutorul consecinþei 4 a teoremei Lagrange:
(m i Z*, n, p i Z). 2
 2 x , x  0
Soluþie. a) f : Z  Z, f ( x )   3 ;
f este continuã pe [, ], f este derivabilã pe (, ), deci  x , x U 0
f ()  f ( ) b) f : (0,  )  Z, f ( x )  ln x – 2 ;
existã c i (, ) astfel încât f (c )  . Obþinem
 1 x
  c) f : Z \ {–1}  Z, f ( x )  e ;
2mc  n  m(  )  n , deci c  (adicã c este mijlocul x 1
2
segmentului de pe axa Ox ce are abscisele  respectiv ).  x2 1
Acest rezultat ne aratã modul în care se poate construi cu – , x (–, –1)
 2
rigla ºi compasul tangenta într-un punct al parabolei. d) f : Z  Z, f ( x)  x , x [1, 1] ;
b a ba  2
2) a) Dacã 0 < a < b, demonstreazã cã:  ln b  ln a  .  x 1, x (1, )
b a  2
1 1 e) f : [1, +)  Z,
b) Fie x > 0; aratã cã:  ln( x  1)  ln x  .
x 1 x
 1 1 1  f ( x)  x  3– 4 x –1  x  8 – 6 x –1 .
c) Aratã cã lim  1    ...     .
n 
 2 3 n  Indicaþii.
Soluþie. b) i) f este o funcþie continuã în x = e2.
a) Definim funcþia f : [a, b]  Z, f (x) = lnx; f este continuã ii) f(x) = –lnx + 2, µx i [0, e2], deci
1
pe [a, b], derivabilã pe (a, b). Conform teoremei lui Lagrange, f este derivabilã pe [0, e2] ºi f ( x )   ;
1 ln b  ln a x
 c i (a, b) pentru care  . Din a < c < b rezultã 2 1
de aici s f ( e )   .
c ba e2
1 1 1 1 ln b  ln a 1
  , deci   . iii) f(x) = lnx – 2, µx i [e2, +], deci
b c a b ba a
b) Pentru a = x ºi b = x + 1 se obþine afirmaþia. 1
f este derivabilã pe (e2, +) ºi f ( x )  .
x
171
 1 1
c) În inegalitatea ln(k  1)  ln k  dãm lui k valori de la iv) lim2 f ( x )  .
k xe e2
1 1 1
1 la n ºi, însumând, obþinem: ln(n  1)  1   ...  , µ n U 1. 2
Din i, iii, iv rezultã f d (e )  2 .
2 n e
 1 1 Din ,  rezultã cã f nu are derivatã în
Cum lim ln(n  1)   , rezultã cã lim  1   ...     .
n  n 
 2 n punctul x = e2 (x = e2 este punct unghiular).
În conluzie, f este derivabilã pe
Consecinþe ale teoremei lui Lagrange (0, +) \ {e2}.
Fie I _ Z un interval.
e) f ( x)  ( x 1  2)2  ( x 1  3)2 
Consecinþa 1.
Dacã f : I  Z este derivabilã ºi f ( x )  0 , µ x i I, atunci f | x  1  2 |  | x  1  3|
este constantã pe I. 5  2 x  1, x  [1, 5]
Demonstraþie. 

1 , x  (5, 10) .
Fie x0 i I. Notãm f (x0) = k. Pentru x i I, x @ x0 aplicãm 2 x  1  5, x  [10,   )
teorema lui Lagrange funcþiei f, deci existã c între x ºi x0 astfel 
încât f ( x )  f ( x0 )  f (c )( x  x0 )  f ( x )  f ( x0 )  k , deoarece Pe traseul indicat la b) se aratã cã x = 5 ºi
x = 10 sunt punctele unghiulare.
f (c )  0 . Rezultã f (x) = k, µ x i I.
Observaþie. Dacã I nu este interval, concluzia poate fi falsã. 23) Determinã m, n i Z astfel încât
funcþiile f urmãtoare sã fie derivabile pe
 1, x  0 întreg domeniul de definiþie:
Fie funcþia f : Z*  Z, f ( x )   , f derivabilã,
 1, x  0  x 2  n , xT 2
a) f : Z  Z, f ( x )   ;
f ( x )  0 , dar f nu este constantã pe Z* (Z* nu este interval).
mx  n , x  2
Consecinþa 2. 3
 2mx  n , x T1
Dacã f, g : I  Z sunt derivabile pe intervalul I ºi f   g  , b) f : Z  Z, f ( x )   2 ;
atunci g – f este constantã pe I.  2 x  3m , x  1
Demonstraþie.  1
  n , x T2
Fie h : I  Z, h = g – f ; h este derivabilã pe intervalul I ºi c) f : Z  Z, f ( x )   x 2  1 ;
h  g   f   0 , deci conform consecinþei 1 rezultã h = k, adicã mx  n , x  2
g – f = k constant.
 m
Observaþie. Condiþia ca I sã fie interval este esenþialã.   n , x T1
d) f : Z  Z, f ( x )   2  x 4 .
sin x  1, x  0  2 x 2  3m , x  1
Fie f, g : Z*  Z, f (x) = sinx, g ( x )   , f   g , 
sin x  1, x  0
 1, x  0 24) Determinã m, n i Z pentru care
dar g ( x )  f ( x )   nu este funcþie constantã. funcþia f : (0, +)  Z,
 1, x  0
3
Consecinþa 3. Monotonia funcþiilor ln x , x   0, e 
f (x)  
Fie f : I  Z o funcþie derivabilã pe intervalul I.  mx  n , x  (e ,   )
a) Dacã f   0 atunci f este strict crescãtoare. este derivabilã.
b) Dacã f   0 atunci f este strict descrescãtoare. Soluþie.
c) Dacã f este strict crescãtoare (crescãtoare), atunci f este derivabilã pe mulþimea
f ( x ) U 0, x  I . (0, e) N (e, +); lim(mx  n)  me  n ;
x e
d) Dacã f este strict descrescãtoare (descrescãtoare), atunci
lim f ( x )  1 . Pentru me + n = 1 avem
f ( x ) T 0, x  I . x e
lim f (x)  f (e), adicã f este continuã în x = e.
Demonstraþie. xe
3ln2 x 3
a) Fie x1, x2 i I, x1 < x2. Aplicând teorema lui Lagrange pe lim f ( x )  lim   f s(e ) ,
intervalul [x 1, x 2], rezultã cã existã c i (x 1, x 2) astfel încât
x e x e x e
iar lim f ( x )  lim m  m  f d (e ) .
f ( x2 )  f ( x1 )  f (c )  ( x2  x1 ) . x e x e

172
Dacã f   0 atunci f (x2) – f (x1) > 0 ( f este strict crescãtoare). 3
Pentru m  ºi n = –2, f este derivabilã
Analog se demonstreazã punctele b), c), d). e
ºi în x = e, deci derivabilã pe (0, +).
Observaþie. Condiþia ca I sã fie interval este esenþialã.
(La acelaºi rezultat am fi ajuns dacã
1
Deºi funcþia f : Z*  Z, f ( x )  este derivabilã ºi are derivata studiam derivabilitatea lui f în x = e cu
x ajutorul definiþiei.)
1
negativã ( f ( x )   2  0 , µ x i Z*), f nu este strict
x 25) Fie funcþia f : [1, +]  Z,
descrescãtoare pe Z* (f (–1) = –1 < 1 = f (1)), însã f este strict
f(x) = x1–a, a > 1. Aratã cã:
descrescãtoare pe fiecare din intervalele (–, 0) ºi (0, +). 1 1
a) a
  f (k )  f (k  1) 
Consecinþa 4. Derivata unei funcþii într-un punct (k  1) (a  1)
Fie I _ Z un interval, f : I  Z o funcþie ºi x0 i I. Dacã f este 1
 a , k q * ;
continuã pe I, derivabilã pe I – {x0} ºi existã lim f ( x )  l  Z , k
x  x0 1 1 1
atunci existã derivata lui f în x0 ºi f ( x0 )  l . b) a  a  ...  a 
2 3 n
Demonstraþie. 1
 [ f (1)  f ( n  1)], n  q, n U 2 .
Fie xn i I, xn @ x0, µ n U 1 ºi lim xn  x0 . Aplicând teorema ( a  1)
n 
lui Lagrange pe fiecare interval de extremitãþi xn ºi x0, rezultã cã Soluþie.
existã cn i (x0, xn) sau cn i (xn, x0) astfel încât a) Pentru orice k i q*, restricþia lui f
f ( xn )  f ( x0 ) n la intervalul [k, k + 1] este derivabilã.
 f (cn )  l , deoarece lim cn  x0 Conform teoremei lui Lagrange, existã
xn  x0 n 

ck i (k, k + 1) cu f (k  1)  f (k )  f (ck ).
c x
n 0
n

T xn  x0  0 . Deci existã f ( x0 )  l .
Avem, µx U 1, f ( x )  (1  a) x  a ºi
Dacã l i Z, atunci f este derivabilã în x0 ºi f ( x0 )  l . f ( x )  a( a  1) x  a 1  0 . Rezultã cã
funcþia f  este strict crescãtoare.
Observaþii.
 Condiþia ca f sã fie continuã în x 0 i I este esenþialã. Din k < ck < k + 1 rezultã
f (k) < f (ck) < f (k + 1); din aceasta, prin
1, x  0
 1
Funcþia f ( x )  sgn x   0, x  0 nu este continuã în x = 0, este înmulþire cu  0 obþinem inegalita-
 1, x  0
a 1
 1 1 1
tea a
  f (k )  f (k  1)  a .
(k  1) (a  1) k
derivabilã pe Z* ºi lim f ( x )  0 . Evident cã f nu e derivabilã în
x 0 b) Din prima parte a inegalitãþii de la
x = 0 (0 fiind punct de discontinuitate de speþa I). punctul a) rezultã
1 1
 Consecinþa 4 exprimã condiþii suficiente, nu ºi necesare, a
  f (1)  f (2) ,
2 (a  1)
pentru ca o funcþie f : I  Z sã fie derivabilã în x0 i I.
1 1
 2 1 a
  f (2)  f (3)
 x  sin , x  0 3 ( a  1)
Fie f : Z  Z, f ( x )   x ; f este continuã pe Z*;
..........................................
0, x0 .
1 1
1 1   f ( n )  f ( n  1) 
lim f ( x )  0  f (0) , f este continuã în 0; f ( x)  2 x  sin  cos . na ( a  1)
x 0 x x
Nu existã lim f ( x ) , deci consecinþa 4 nu se poate aplica. Totuºi Din acest ºir de inegalitãþi, însumând, obþi-
x 0
1 1 1 1
f ( x )  f (0) 1 nem:  a ...  a  [ f (1)  f (n 1)] .
lim  lim x  sin  0 , deci prin definiþie f (0) = 0 ºi a
2 3 n (a 1)
x 0 x 0 x 0 x
f este derivabilã în x = 0, dar f  nu este continuã (în 0). Observaþie.
n
 Adesea, în aplicaþii, consecinþa 4 se utilizeazã când x0 este 1
ªirul xn   a
, a  1 este convergent.
capãt de interval. În acest caz, l  f s( x0 ) respectiv l  f d ( x0 ) . k 1 k

173
 1. Stabileºte cãror funcþii li se poate 8. a) Fie n i q*. Aplicând teorema lui Lagrange
aplica teorema lui Rolle ºi determinã funcþiei f : [n, n + 1]  Z, f (x) = lnx, verificã
punctele intermediare c din concluzia 1 1
inegalitãþile:  ln( n  1)  ln n  .
teoremei. n 1 n
a) f : [0, 1]  Z, f (x) = 1 + x – x4; 1 1 1
b) Aratã cã ºirul xn  1    ...   ln n este
2 3 n
  
b) f :   ,   Z, f ( x )  sin x ; monoton ºi mãrginit.
 2 2  1 1 1
c) Fie c  lim xn , determinã lim    ...   .
   n n n  1 n  2 2n 
c) f :  ,   Z, f ( x )  sin 3 x ; 
 2 2
9. a) Fie n i q, n U 3; atunci
 
d) f : 0,      Z, f ( x )  tgx ; 1
2  ln(ln( n  1))  ln(ln n)  .
n  ln n
e) f : [–1, 1]  Z, f ( x )  x ; n
1
b) Calculeazã lim  .
k  3 k  ln k
n 
  
 tgx , x  0, 4  x
    10. Fie funcþia f : Z  Z, f ( x )  .
f) f : 0,   Z, f ( x )   . 2
 2 x 1
ctgx , x    ,   a) Calculeazã lim f ( x ) .
 
  4 2 x 

2. Dacã numerele reale a0 , a1, ..., an verificã b) Verificã aplicabilitatea teoremei lui Lagrange pe
2 n un interval [c, d] _ Z.
a0 2  a1 2  a2 2  an
   ...   0 , aratã cã funcþia n
1
1 2 3 n 1 c) Aratã cã lim  f ( xk )   f (1)   , unde xk este
f : [1, e2]  Z, f (x) = a0 + a1Elnx + ... + anElnnx
n
k 0 2
se anuleazã în intervalul (1, e2). punctul intermediar obþinut prin aplicarea teoremei
lui Lagrange funcþiei f pe intervalul [k + 1, k + 2].
3. Fie f : [a, b]  Z continuã pe [a, b] ºi derivabilã
pe (a, b). Aratã cã, pentru orice  i Z, între douã zerouri 11. Fie funcþia f : (1, )  Z,
ale lui f se aflã cel puþin un zero al funcþiei   f  f  . f (x) = ln(1 + lnx). Aratã cã:
1
4. Determinã cn din teorema lui Lagrange apli- a) T f (k  1) – f (k )T
catã funcþiei f : [0, 1]  Z, f (x) = xn ºi apoi lim cn . (k  1)(1  ln(k  1))
n  1
5. Aratã cã funcþia T , µk i q, k U 2.
k (1  ln k )
f :[1, 1]  Z , f ( x )  arcsin x  arccos x este constantã.
1 1 1
6. Aplicând teorema lui Lagrange funcþiei b) 2(1  ln2)  3(1  ln3)  ...  n(1  ln n) 
1
f : [0, x]  Z, f (t )  , vom determina    x ºi  f ( n  1) – f (2) , µn i q, n U 2.
t 1
0   x  1 astfel încât f ( x )  f (0)  x  f ( x  x ) . 12. Determinã a, b i Z astfel încât f : Z  Z,
Calculeazã lim  x .  x 2  x  1, x T0
x 0 f (x)   sã fie derivabilã.
7. Aplicând teorema lui Lagrange unor funcþii a sin x  b cos x , x  0
convenabil alese pe intervalul [a, b], dedu inegalitãþile: (Admitere, Universitatea Bacãu, 1995)
ba ba   13. Determinã m i Z astfel încât funcþia f : Z  Z,
a) 2
 tgb  tga  2
,  0T a  b   ; f(x) = ln(x2 + 1) – mx sã fie crescãtoare.
cos a cos b  2
ba ba  x
b)  ctga  ctgb  2 ,  0  a  bT  ;
 14. Se dã funcþia f : Z  Z, f ( x )  2  arctgx .
2
sin a sin b  2 x 1
a) Calculeazã f ( x ) .
c) arctgb – arctga < b – a, (a, b i Z, a < b); x
b) Aratã cã: 2  arctgx , µ x > 0.
d) s · as–1·(b – a) < bs – as < s · bs–1·(b – a), x 1
(Universitatea Baia Mare, 1995)
(0 < a < b, s i (–, 0) N (1, +)).
174
 15. Demonstreazã identitãþile: 28. Determinã a i Z pentru care are loc inega-
 litatea (1 + x)n U 1 + ax, µ x > –1 ºi n i q* fixat.
a) arcsin x  arccos x  , x   1, 1 ;
2 29. Determinã a i Z pentru care are loc inega-
 a
b) arctgx  arcctgx  , x Z . litatea: x a  aU1  , x  0 .
2 x
16. Fie intervalul I _ Z ºi f : I  Z funcþie deriva- 30. Aratã cã funcþiile date verificã ecuaþiile indicate:
bilã. Dacã f este crescãtoare, atunci f ( x ) U0 , µ x i I. 1
a) y  x 2  e x verificã y   2y   y  e x ;
   2
17. Aratã cã funcþiile f , g :  – ,   Z definite 1 2
 4 4 b) y  ( x  2x  2) verificã 1  ( y  )2  2y  y  ;
sin x 2
prin: f (x) = arcsin(tgx) ºi g ( x )  arctg c) y = c1 · e–x + c2 · e–2x verificã y   3 y   2 y  0 ,
cos 2x
unde c1, c2 i Z arbitrare.
diferã printr-o constantã. Determinã constanta.
1 xn
1 31. Fie ºirul (un)niq* , cu un  ,
18. Demonstreazã cã x  U 2, x  0 . 1  x  ...  x n p –1
x
19. Determinã intervalele de monotonie ale funcþiei: x U 0 ºi p i q. Dacã f ( x )  lim un , C este domeniul
n 

a) f : Z  Z, f (x) = –x2 – 4x – 1; de continuitate ºi D domeniul de derivabilitate, care

b) f : Z  Z, f (x) = (x – 2)2; c) f : Z  Z, f (x) = (x + 4)3; dintre variantele a), b), c), d) e) este corectã?
x a) C = Z, D = Z; b) C = [0, +), D = [0, +) \ {1};
d) f : Z – {2}  Z, f ( x )  ; c) C = [0, +), D = (0, +);
x2
1 d) C = [0, +), D = [1, +); e) C = (0, ); D = (1, ).
e) f : Z – {1}  Z, f ( x )  .
( x  1)2 n
a
32. Aratã cã, dacã  k  0 (ak i Z, 0 T k T n),
20. Fie funcþia f : Z  Z, k 0 k  1
f ( x )  x 2 x – 1 – x  a , a i Z. Determinã atunci ecuaþia: an  x  an 1  x n1  ...  a1  x  a0  0
n

parametrul real a pentru care f este derivabilã pe Z. admite cel puþin o soluþie realã.
21. Aratã cã pentru orice a, b i Z*, a < b, dacã 33. Dacã ak, bk i Z, 1 T k T n, existã x0i(0, 2)
f : [a, b]  Z este o funcþie derivabilã pe [a, b] n
astfel încât af (b) = bf (a), atunci existã c i (a, b) astfel încât  a
k 1
k  sin(k  x0 )  bk  cos(k  x0 )  0 .
aºa încât f (a) – f (c )  f ( b)  (a  c  b)  f (c ) .
34. Dã un exemplu de funcþie f : [1, 10]  Z
22. Fie f : [a, b]  Z derivabilã ºi mãrginitã pe (a, b). ce verificã ipoteza teoremei lui Lagrange pentru care
a – 2c  b punctul intermediar c i (1, 10) nu este unic.
Atunci existã c i (a, b) astfel încât  f (c) .
(c – a)(c – b) 35. Considerã funcþiile f, g, h : Z  Z,
23. Aratã cã existã f : ZZ cu una din proprietãþile: 1  xe nx
a) f este continuã, dar nu este derivabilã în a = 1; f ( x )  lim ; g ( x )  e x 1 ºi h( x )  ( g  f )( x ) .
n  1  e nx
b) f este continuã, are derivatã dar nu este derivabilã Determinã constanta c din teorema lui Lagrange
în a = 0;
c) f are derivatã dar este discontinuã în a = 0. aplicatã funcþiei h pe intervalul [1, 2].
24. Dacã a , a , ..., a Z* ºi
1 2 n  36. Fie 0 < a < b ºi f (x) = lnx; conform teoremei
a1x  a2x ... anx U n , µ x i Z, atunci a1Ea2E...Ean = 1. lui Lagrange, existã cel puþin un punct c i (a, b)
25. Dacã ai, bi i (0, 1) N (1, +), 1 T i T n f (b )  f (a )  ab
a.î.  f (c ) . Aratã cã c   ab , .
astfel încât b1  a1x  b2  a2x ... bn  anx U b1  b2 ... bn , ba  2 
37. Rezolvã în Z ecuaþia 3x + 4x = 2x + 5x.
µ x i Z, atunci a1b1  a2b2  ...  a nbn  1 .
38. a) Studiazã monotonia funcþiei
26. Determinã a i (0, 1) N (1, ) pentru care ln x
a U x + 1, µ x i Z.
x
(W. Sierpinski) f : (0, +)  Z, f ( x )  .
x
27. Gãseºte a > 0 pentru care are loc inegalitatea b) Demonstreazã inegalitatea
2x + ax U 3x + 4x, µ x i Z. nn+1 > (n + 1)n, µ n i q, n U 3.

175
 5. Calculul unor limite de funcþii cu ajutorul derivatelor
În cazurile exceptate de teoremele referitoare la operaþii cu x
1) Calculeazã lim .
x  e x
limite de funcþii se studiazã direct existenþa limitei cu ajutorul
derivatelor, utilizând „regulile lui l’Hospital“ Soluþie.
(Guillaume de l’Hospital, 1661 – 1704, matematician francez). Considerãm f (x) = x ºi g(x) = ex.
0  lim g ( x )   ; f ºi g sunt derivabile;
Aceste reguli se aplicã în cazurile de nedeterminare ºi .
0  x 
f ( x ) 1
Celelalte cazuri se reduc la acestea. g ( x )  0, x  Z; lim  lim x  0,
x  g ( x ) x  e

Regula l’Hospital x
deci lim x  0 .
x  e
Fie I  Z un interval, x0 i I ºi f, g : I \ {x0}  Z funcþii cu
proprietãþile: 2) Dupã modelul exerciþiului prece-
dent, calculeazã:
1) lim f ( x )  lim g ( x )  0 (respectiv lim f ( x )  lim g ( x)  ) ; x3
x  x0 x  x0 x  x0 x  x0 x2
a) lim x ; b) lim x ;
x  e x  e
2) f ºi g sunt derivabile pe I – {x0} ºi g ( x )  0, x  I \{ x0 } ;
xk
f ( x ) c) lim x , unde k i q*;
3) existã lim Z . x  e
x  x0 g ( x )
x7  1 n2
f ( x) f ( x ) d) lim 29 ; e) lim n .
Atunci g(x) @ 0, µ x i I \ {x0} ºi existã lim  lim . x 1 x 1 n  e
x  x0 g ( x ) x  x0 g ( x )

0  3) Calculeazã lim x  ln x .
x 0
 Cazul exceptat ºi
0 
4) Calculeazã:
xn  1 x 3  3x  2
Exerciþiu rezolvat. Sã calculãm: lim m ( n , m  q*) . a) lim 3 ;
x 1 x  1 x 1 x  x 2  5 x  3
Soluþie.
nx n  2  (n  1) x n 1  x
Fie f (x) = xn – 1, g(x) = xm – 1; lim f ( x )  0 , b) lim ;
x 1 x 1 ( x  1) 2
lim g ( x )  0 ; f ºi g sunt derivabile, g ( x )  m  x m 1  0 ; tgx  x e x – e– x – 2x
x 1 c) lim ; d) lim ;
f ( x ) n  x n 1 n n x  0 x (1  cos x ) x 0 x – sin x
lim  lim  , deci l  .
x 1 g ( x ) x 1 m  x m 1 m m x  1
e) lim(1  x )  tg ; f) lim e x ln  1–  ;
Observaþie. x 1 2 x 
 x
f –
1
Dacã limita raportului nu se calculeazã mai uºor decât g) lim x 3 ln x ; h) lim e x
ln x ;
g x 0 x 0
f
limita raportului , nu este indicatã folosirea teoremei lui 1 1 
g i) lim  –
l’Hospital. x0 x
;
 ln( x  1) 
De exemplu, fie f , g:Z  Z, f ( x )  e x  e  x ºi g ( x )  e x  e  x .
 1 1 
Avem lim f ( x )   ºi lim g ( x )   ; g ( x )  e x  e  x ºi j) lim  – x ;
x 0 2 x x (e  1) 
x  x  
f ( x) e x  e x f ( x ) e x  e  x  1 1

g( x )  e x  e  x  0 ; pentru x  0,  ºi  . k) lim x 2  e x – e x 1  ;
g( x) e x  e x g( x ) e x  e  x x 
 
1
 Reducerea cazului exceptat „0E “ f g
f g   l) lim x 2  x  e x  x ; m) lim x x ;
0  1 1 x0 x 0
la unul din cazurile „ “ sau „ “ :
0 g f x tgx
 tg 1
n) lim(5 – 2 x ) 4
; o) lim   ;
x 2 x 0
 x
176
 Exerciþiu rezolvat. Sã calculãm lim x ln x .
x 0 sin x
ln x p) lim  12  ;
x
Soluþie. Suntem în cazul 0E(–); cum x ln x  1 , r) lim  cos x  .
x x 0 x x 0
 
1
definim f (x) = lnx, g ( x )  , f , g :(0,  )  Z . 5) Calculeazã:
x
1 1 1
limln x   , lim g (x)   ; f, g sunt derivabile, g ( x )   2  0 . a) lim x x ; b) lim(cos x ) x ;
2
x0 x0 x x  x0
f ( x ) x 1 1
lim  lim 2  lim(  x )  0, deci lim x  ln x  0 .
x 0 g ( x ) x0  x x 0 x 0 c) lim(1  x ) x ; d) lim(1  cos x ) x .
x 0 x 0
1 1
 Reducerea cazului exceptat 
g f
0 f g  6) Calculeazã:
„ – “ la cazul „ “ 1 1 1
0 f g a) lim(1  x ) ;2 x2
b) lim(1  sin x 2 ) x ;
2

x  x 0
 1 1  1
Exerciþiu rezolvat. Sã calculãm lim  2  2  .
x  0 sin x
 x  c) lim(1  x ) sin x ; d) lim(1  tg x ) x .
x 0 x 0
Soluþie.
3
1 1 x 2  sin 2 x 7) Calculeazã: a) lim(cos 2 x ) ; x2
  ; derivând succesiv obþinem
sin 2 x x 2 x 2  sin 2 x x0
1
4sin 2 x b) lim(ln(e  x )) ln(1 x )
.
lim ºi, împãrþind prin x, obþinem x 0
x 06sin 2 x  12 x cos 2 x  4 x 2  sin 2 x 1
x 2  sin
1  1 1  1
8) Calculeazã l  lim x.
limita . Aplicând teorema lui l’Hospital, lim  2  2   .
3 x 0 sin x
 x  3 x0 sin x
Indicaþie.
 Reducerea cazurilor exceptate ln f g  0
Suntem în cazul   ;
g g ln f
f e e
„1 , °, 0°“  0
Observaþie. 1 1
2 x  sin  cos
f ( x) f ( x ) lim x x nu existã, deci nu
Este bine sã evitãm scrierea: lim  lim , x 0 cos x
g( x)
x x0 x  x0 g ( x )
este aplicabilã teorema lui l’Hospital.
aceastã egalitate având loc doar când ultima limitã existã. Dacã Limita se calculeazã astfel:
f ( x )
nu existã lim , teorema lui l’Hospital nu este aplicabilã. x   1
x  x0 g ( x ) l   lim    lim x sin x   1 0  0 .
 x 0 sin x   x 0 

2
1. Calculeazã: ex  1 x  x
2; sin x ;
x  1,  ,  Z* ; h) lim i) lim x
a) lim x 0 x3 x 0 xe  sin x
x 1 x   1

tgx  sin x 1  x 2  cos x ;

x  1  ( x  1) j) lim ; k) lim (e x  1)2
b) lim 2
,   Z* ; x 0   sin x x 0
x 1 ( x  1)
e ax  e bx
x  sin x ; x  tg x (1  sin x) 2 l) lim
x 0 ln(1  ax )  ln(1  bx )
, a , b  Z* ;
c) lim d) lim ; e) lim ;
x 0 x 3
x  0 x 3 x  0 (1  cos x )3
arccos x   ;
m) xlim
1  cos x  ln cos x ; lim ln sin x 2 ;
 1 x 1
f) lim 2 g) x  (  2 x )
x 0 x 2 sin(n arccos x )
n) lim 2
, n  q* ;
x1 1 x

177
  ln(sin x ) 5. a) lim xx ; b) lim x(sin x )sin x ;
x n  sinn x , n  q* ;
o) lim p) lim cos x
; x 0 x 0
x 0 x n 2 x
2
c) lim(ln(1  x)) x ; d) lim( 1  x  1)x ;
x 0 x 0
1  cos x cos 2 x...cos nx , n q *;
q) lim xtg x 1
x 0 cos x
e) lim ln2x ;
 
x
f) lim(1  x) 2
;
x  x x1
1  cos x cos 2 x...cos nx , n q *.
r) lim
x 0 sin 2 x g) lim(ctgx )sin x .
x 0

2. Calculeazã:
1
a) xlim xe x ; b) lim x ln x ; 6. a) lim x x ; b) lim(ctgx )x ;
 x 0 x 0
x 

1 ; x
c) lim( x  1) ln d) lim(1  x )tg ; 1
1
x 1 2 d) lim tg x
 
x
x 1 x 1
c) lim(1  x ) x ; ;
x  x  2x  1
e) lim
x 1
ln x ln( x  1); f) lim sin x ln(tgx);
x0 1 1

lim(1  sin x )e ; tgx  x  xn

e) lim  e n  , n  q*;
2
f) lim  x  sin x  .
x

g)  h) lim cos x ln( x  1); x   x  x   x  sin x 

x
2 x 1 2
 1 1
7. Dacã n i q*, determinã urmãtoarele limite
x  

 x 

i) lim x 2  e x  e x 1  ; j) lim x9   arctgx , a  0;
2  de funcþii:
k) lim( x  e) (e x  x e ),   0. a) lim 1  x 1  2x ... 1  nx  1;
xe x 0 x

3. a) lim(e x  x3  x  1); b) lim( x  ln x ); 1  ln(e  x)ln(e  2x)  ...  ln(e  nx)

b) lim ;
x  x  x 0 x
c) lim( e x  ln( x 2  1)); d) lim(ln 2 x  ctg x); 1  cos x  cos2 2 x  ...  cos2 nx ;
x  x 0 c) lim
x 0 x2
e) lim(tg x  1 ); f) lim x  x2 ln 1  1 ;
x
2
  2x x 
 x   d) lim
tgxtg2x...tgnx  n! x n
.
x 0 x n 2
g) lim ln( x  1)  ln cos x ; h) lim  12  12  .
 
x1
 2 x  0 
 x tg x 
8. Aratã cã, pentru urmãtoarele limite, nu e apli-
cabilã regula lui l’Hospital, apoi calculeazã limitele
1 respective:
4. a) lim 
 tgx  x3 ; b) lim  ln ex  x 1 ;
1

x 0  x 
 x 1 x  sin x x 2 (2  sin x )
a) lim ; b) lim .
x  x  sin x x  x 1
x
 2arctgx  ; 1
c) lim
2
d) lim(ln x) x  3ex  2e 2
  
x  
; 9. Calculeazã urmãtoarele limite de funcþii:
 x e
1
1 1 1
x x  x
e) lim(sin ax  b ) , a , b  0, b  1; (1  x) x e  (1  x ) x 
x 0
a) lim ; b) lim   ;
1
x 0 x x 0  e 
 x x x
f) lim  2  3  ...  n  , n  q , n U 2;
 x

x 0  n 1   1  x 
c) lim x 1    e  .
 x 
x 
1 
x 1 x 1 x 1 x
g) lim  a  b  c  .
x 0  abc 

178
 6. Rolul derivatei de ordinul întâi în studiul funcþiilor

Derivata întâi a unei funcþii ne dã informaþii despre monotonia Sã interpretãm grafice!

funcþiei ºi despre eventualele puncte de extrem ale acesteia. 1) Fie f : [a, b]  Z o funcþie deriva-
bilã care are urmãtoarea reprezentare
Fie f : [a, b]  Z o funcþie derivabilã care are graficã:
urmãtoarea reprezentare graficã.

i) Ce soluþii are ecuaþia f (x) = 0?

ii) Care sunt punctele de intersecþie ale
graficului funcþiei f cu axa Ox?
Grafic, observãm cã: iii) Ce soluþii are ecuaþia f (x) = 0?
• x1, x2, soluþiile ecuaþiei f (x) = 0, sunt zerourile funcþiei f ºi iv) Care sunt punctele critice ale lui f ?
punctele A(x1, 0), B(x2, 0) reprezintã intersecþiile graficului funcþiei v) Ce puncte din plan sunt puncte de
cu axa Ox; extrem local pentru funcþia f ?
• x1 , x 2 , x3 , x 4 , x 5 , soluþiile ecuaþiei f’’(x) = 0, sunt zerourile vi) Sunt punctele (a, f (a)), (b, f (b))
derivatei f’ (numite ºi puncte critice ale lui f ) ºi pot fi puncte de puncte de extrem local pentru funcþia f ?
extrem local pentru funcþia f: vii) Care sunt intervalele de monotonie?
- C( x1 , f ( x1 )), E( x3 , f ( x3 )) , I(b, f(b)) sunt puncte de maxim local; 2) Imagineazã o reprezentare graficã
- D( x2 , f ( x2 )), F (x4, f (x4)) , H(a, f(a)) sunt puncte de minim local; a unei funcþii f : [–2, 4] « Z astfel încât
graficul sã intersecteze axa Ox în punctele
- G( x5 , f ( x5 )) nu este punct de extrem pentru funcþia f (vom (0, 0), (2, 0), (4, 0) ºi urmãtoarele puncte
vedea mai departe cã G este punct de inflexiune). sã fie de extrem local: (–2, 2), (1, 4), (3, –1).
– pe intervalele [a, x1 ], [ x2 , x3 ], [ x4 , b] funcþia f este strict crescã- Existã mai multe funcþii ale cãror
toare; reprezentãri grafice verificã condiþiile de
– pe intervalele [ x1 , x2 ], [ x3 , x4 ] funcþia f este strict descrescã- mai sus?
toare.
Imagineazã ºi traseazã încã o astfel de
reprezentare graficã.
Intervale de monotonie ale unei funcþii
O consecinþã a teoremei lui Lagrange ne asigurã cã o funcþie 3) Funcþia f :[3, 4]  Z are urmã-
derivabilã este strict monotonã pe intervalele pe care derivata toarea reprezentare graficã.
sa pãstreazã semn constant. y
Consecinþã a teoremei lui Lagrange
Fie f : I  Z o funcþie derivabilã pe intervalul I.
a) Dacã f’(x) > 0, µ x i I, atunci f este strict crescãtoare pe I.
b) Dacã f’(x) < 0, µ x i I, atunci f este strict descres- x
cãtoare pe I. –3 –1 O 1 3 4
c) Dacã f este strict crescãtoare (crescãtoare), atunci
f ( x ) U 0, x  I . Care sunt punctele de extrem local ale
d) Dacã f este strict descrescãtoare (descrescãtoare), atunci funcþiei f ? În care dintre aceste puncte
f ( x ) T 0, x  I . graficul admite tangentã orizontalã?
179
 Un rezultat important relativ la determinarea intervalelor de
monotonie ale unei funcþii este...
Propoziþie.
Dacã funcþia f : I  Z, I _ Z interval, are proprietãþile:
a) f este continuã pe I;
b) f este derivabilã pe I \ A, unde A este o mulþime finitã ºi
f (x) > 0, ¼x i I \ A.
Atunci funcþia f este strict crescãtoare pe I.
Demonstraþie.
Este suficient sã analizãm cazul A = {a}, a i I.
Dacã a = min{x | x i I} sau a = max {x | x i I}, rãmâne
valabilã demonstraþia consecinþei teoremei lui Lagrange.
Dacã a este un punct din interiorul intervalului I, atunci
funcþia f este strict crescãtoare pe intervalele (–, a] O I ºi
[a, +) O I i)
Oricare ar fi x1 i (–, a) O I ºi x2 i (a, +) O I, rezultã
f (x1) < f (a) ºi f (a) < f (x2), ceea ce implicã f (x1) < f (x2) ii)
Din i) ºi ii) funcþia f este strict crescãtoate pe I.
Observaþie.
Dacã ipoteza „f (x) > 0, ¼x i I \ A” este înlocuitã cu
„f (x) < 0, ¼x i I \ A”, atunci funcþia f este strict descrescãtoare
pe I.
1) Fie f : [0, 2]  Z, f (x) = x2 + x.
Folosind derivata funcþiei, aratã cã
f este strict crescãtoare pe [0, 2].
Soluþie.
Funcþia f este derivabilã pe [0, 2] ºi
f (x) = 2x + 1. Pentru x i [0, 2], f (x) > 0,
deci f este strict crescãtoare pe [0, 2].
2) Fie f : Z  (0, ), f (x) = ex. Aratã cã
funcþia f este strict crescãtoare pe Z.
Soluþie.
Funcþia exponenþialã este derivabilã pe
Z ºi f (x) = ex > 0, µ x i Z, deci f este strict
crescãtoare pe Z.
3) Fie f : [0, )  Z, f (x) = –x2.
Folosind derivata funcþiei, aratã cã f este
strict descrescãtoare pe [0, ).
Soluþie.
Funcþia f este derivabilã pe [0, ) ºi
f’(x) = –2x. Pentru x i (0, ), f’(x) < 0, deci
f este strict descrescãtoare pe [0, ).
180
Sã demonstrãm monotonia funcþiilor
derivabile folosind derivata întâi.
4) i) Studiazã, cu ajutorul derivate-
lor, monotonia funcþiilor:
a) f : [–1, 4] « Z, f (x) = x 2 + 5x + 6;
b) f : Z « Z, f (x) = x 2 + 5x + 6;
c) f : [–3, 3] « Z, f (x) = x3;
d) f : Z  Z, f (x) = x3
(parabola cubicã);
1
e) f : [1, 5] « Z, f ( x )  ;
x
1
f) f : Z \ {0}  Z, f ( x ) 
x
(hiperbola echilaterã).
ii) Studiazã monotonia funcþiilor de
mai sus, fãrã sã foloseºti derivatele.
5) Fie f : [–4, –1] « Z, f (x) = x2 + x.
Folosind derivata funcþiei, aratã cã f este
strict descrescãtoare pe [–4, –1].
Reprezintã grafic funcþia f ºi regãseºte
grafic proprietatea demonstratã.
6) Fie f : Z « (0, ), f (x) = e–x. Aratã
cã funcþia f este strict descrescãtoare pe Z.
1
7) Fie f : Z* « Z, f ( x )  e x .
Studiazã, folosind derivate, monotonia
funcþiei (gãsind intervalele de monotonie
ale funcþiei).
8) Fie f : (–, 0] « Z, f (x) = –x2 .
Folosind derivata funcþiei, aratã cã f este
strict crescãtoare pe (–, 0].
Reprezintã grafic funcþia f ºi regãseºte
grafic proprietatea demonstratã.
1
9) Fie f : (0, ) « Z, f ( x )  ln .
x
Aratã cã f este strict descrescãtoare pe (0, )
10) Formuleazã enunþul propoziþiei
pentru varianta „ f funcþie strict descres-
cãtoare“ ºi demonstreazã acest rezultat.
11) Fie f : Z  (0, ), f (x) = 2ex. Aratã
cã funcþia f este strict crescãtoare pe Z.
12) Fie f : [0, )  Z, f (x) = –3x2.
Folosind derivata funcþiei, aratã cã f este
strict descrescãtoare pe [0, ).
 4) Fie f : (0, )  Z, f (x) = –lnx. Aratã cã
13) Fie f : Z  Z, f (x) = 5 x3  2x  3 .
funcþia f este strict descrescãtoare pe (0, ).
Aratã cã funcþia f este strict crescãtoare.
Soluþie.
1
Funcþia f este derivabilã pe (0, ) ºi 14) Aratã cã f (x) = este strict
1 x3
f '( x )   . Cum x > 0, avem f’’(x) < 0, deci descrescãtoare pe (–, ), strict
x
f este strict descrescãtoare pe (0, ). descrescãtoare pe (0, ), dar nu este strict
descrescãtoare pe Z*.
5) Fie f : Z  Z, f ( x)  3 x . Aratã cã 15) Fie f : (0, )  Z, f (x) = –2lnx.
funcþia f este strict descrescãtoare pe Z. Aratã cã funcþia f este strict descrescãtoare
Soluþie. pe (0, ).
a) Funcþia f este continuã pe Z.
b) Funcþia f este derivabilã pe Z \ {0} ºi 16) Fie f : Z  Z, f ( x)  3  3 x .
Aratã cã funcþia f este strict descrescã-
f ( x)  31 2  0 , ¼x i Z \ {0}. toare pe Z.
3 x
Din a) ºi b) rezultã cã funcþia f este strict crescãtoare pe Z. 17) Studiazã monotonia urmãtoare-
lor funcþii:
2
Puncte de extrem ale unei funcþii a) f : Z  Z, f ( x )  x  arctg x ;
2x  1
... interpretarea geometricã a teoremei lui Fermat b) f : (1, )  Z, f ( x )  2 ;
x
Dacã reprezentarea graficã a unei funcþii derivabile
c) f : (1, )  Z, f ( x )  ln( x 2  1) .
pe un interval admite tangentã într-un punct de extrem,
ce nu coincide cu extremitãþile graficului, atunci tan-
Sã interpretãm grafic!
genta în acest punct este orizontalã.
18) Folosind semnul derivatei,
stabileºte intervalele de monotonie ale
funcþiilor ºi specificã eventualele puncte
de extrem:
a) f : [–4, 4] « Z, f (x) = x2 + 5x + 6;
b) f : [–1, 1] « Z, f (x) = –x2 + 1.
Teorema lui Fermat pune în evidenþã faptul cã derivata unei Pentru fiecare funcþie în parte, ilus-
funcþii se anuleazã în orice punct de extrem local din interiorul treazã grafic rezultatul obþinut.
intervalului I. Deci, punctele de extrem local ale unei funcþii
derivabile definite pe un interval deschis se gãsesc printre zerourile 19) Construieºte o funcþie f : [0, 6] Z,
derivatei, adicã printre punctele critice. derivabilã, strict descrescãtoare pe [0, 6]
ºi gãseºte punctele de extrem ale funcþiei.
Fie f : I  Z o funcþie ºi x0 un punct din interiorul intervalului I.
a) dacã, pe I, funcþia este strict crescãtoare la stânga lui x0 ºi 20) Stabileºte intervalele de mono-
strict descrescãtoare la dreapta lui x0, atunci x0 este punct de maxim tonie ale funcþiei
local al funcþiei (  M  ); f : Z  Z, f (x) = ex – x.
b) dacã, pe I, funcþia este strict descrescãtoare la stânga lui x0 ºi Indicaþie.
strict crescãtoare la dreapta lui x0, atunci x0 este punct de minim Funcþia f este derivabilã pe Z,
local al funcþiei (  m  ). f’(x) = ex – 1. Ecuaþia f  = 0 are soluþia
Dacã funcþia f este derivabilã pe I ºi x0 un punct din interiorul x1  0 . Derivata pãstreazã un semn
intervalului I, reformulãm aceste proprietãþi folosind semnul derivatei: constant pe fiecare din intervalele (–, 0)
a) dacã f’(x) > 0, µ x i I, x < x0 ºi x x0 ºi (0, ).
f’(x) < 0, µ x i I, x > x0, atunci x0 f’ + 0 –
este punct de maxim local al funcþiei f; f  M 
181
 b) dacã f’(x) < 0, µ x i I, x < x0 ºi x x0 21) Stabileºte intervalele de mono-
f’(x) > 0, µ x i I, x > x0, atunci x0 este f’ – 0 + tonie ºi punctele de extrem pentru
punct de minim local al funcþiei f. f  m  funcþiile:
Observaþii. a) f : Z  Z, f (x) = x2;
 Dacã derivata are acelaºi semn la stânga ºi la dreapta lui x0,
atunci x0 nu este punct de extrem al funcþiei. b) f : Z « Z, f (x) = –x2;
 Proprietãþile a) ºi b) rãmân adevãrate ºi în cazul în care f
c) f : Z « Z, f (x) = –x3;
este derivabilã pe I – {x0} ºi este continuã în x0. Pot fi puncte de
extrem local ºi punctele în care funcþia nu este derivabilã. d) f : Z « [0, ), f (x) = |x + 1|;
 Dacã f : [a, b]  Z este o funcþie derivabilã ºi f’ are semn
constant, atunci a ºi b sunt puncte de extrem ale funcþiei astfel: e) f : Z « (0, ), f (x) = ex;
x a b x a b
f) f : (0, ) « Z, f (x) = lnx;
f’ + sau f’ –
f m  M f M  m g) f : (0, ) « Z, f (x) = –lnx;
Concluzie. h) f : (0, )  Z, f (x) = lnx – x;
Pentru a determina intervalele de monotonie ºi punctele de
extrem ale unei funcþii derivabile, procedãm astfel: x4
i) f : Z « Z, f ( x )  1  x 2 ;
• calculãm f’ pe domeniul maxim de derivabilitate D f   I ; 2
• rezolvãm ecuaþia f’(x) = 0; soluþiile acestei ecuaþii sunt j) f : Z « Z, f (x) = –x4 + 8x3;
eventualele puncte de maxim sau de minim ale funcþiei f;
• stabilim intervalele pe care f’ are semn constant, acestea fiind x
k) f : Z « Z, f ( x )  2
;
intervalele de monotonie ale lui f (dacã f’ > 0 pe I, atunci f este x 1
strict crescãtoare pe I ºi dacã f’ < 0 pe I, atunci f este strict descres- x 8
cãtoare pe I). l) f : Z \ {–1} « Z, f ( x )  ;
x3  1
Sã exemplificãm cele trei observaþii precedente prin ...
( x  1)3
m) f : Z \ {–1} « Z, f ( x )  ;
1) Funcþia f : Z  Z, f (x) = x are 3
( x  1) 2
derivata f’(x) = 3x2 > 0, µ x i Z*.
5 2
x – 0 + n) f : Z \    Z, f ( x )  x  ;
2 2x  5
f’ + 0 +
f  0  1
o) f : Z \ {0, 1} « Z, f ( x )  ;
Observãm cã la stânga ºi la dreapta lui x0 = 0 derivata este x ( x  1)
pozitivã, deci x0 = 0 nu este punct de extrem al lui f, ceea ce se x2
vede ºi în reprezentarea graficã a lui f (parabola cubicã). p) f : Z \ {4} « Z, f ( x )  ;
x4
2) f : Z [0, ), f ( x )  x
este continuã în x0 = 0, dar nu este q ) f : Z  Z, f ( x )  x ( x  1)( x  2) ;
derivabilã în 0; totuºi x0 = 0 este r) f : Z  Z, f ( x )  ln( x 2  1) ;
punct de minim al funcþiei f.
s) f : (0, )  Z, f ( x )  x ln x ;
3
3) f :[0,2]  Z, f ( x )  x are
t) f : Z  Z, f ( x )  x 3e x ;
derivata pozitivã pe tot intervalul [0, 2].
x [0 2] u) f : Z  Z, f ( x )  e 3 x  cos3x .
f +
f f (0)  f (2)
m M
182
 Observãm cã punctul O(0, f (0)) este punct de minim ºi A(2,8)
este punct de maxim. 22) Stabileºte intervalele de mono-
tonie ºi punctele de extrem pentru urmã-
Probleme rezolvate. toarele funcþii:
Stabileºte intervalele de monotonie ºi punctele de extrem a) f : Z « Z, f (x) = x2 – Sx + P, unde S ºi P
pentru urmãtoarele funcþii: sunt numere reale;
b) f : Z « Z, f (x) = –x2 + Sx – P, unde S ºi
1) f : Z  Z, f (x) = ax2 + bx + c, a @ 0, a, b, c i Z P sunt numere reale;
Soluþie. c) f : Z « Z, f (x) = x3 + 3x;
Funcþia f este derivabilã ºi f (x) = 2ax + b. d) f : Z « Z, f(x) = –x3 + 3x;
Rezolvãm ecuaþia f (x) = 0, adicã 2ax + b = 0; obþinem soluþia x 1
e) f : Z \{1}  Z , f ( x )  ;
x
b
. Calculãm f 
bFG IJb 2  4ac 
x 1
2a 2aH K

4a

4a
. f) f : Z « Z, f (x) = ex + x;
g) f : [0, 2] « Z, f (x) = x2 + 1;
a>0 a<0 h) f : [0, 5] « Z, f (x) = x2 – 4x + 3;
b b i) f : [3, 5] « Z, f (x) = x3 – 4x + 3;
x –  + x –  +
2a 2a j) f : [0, ) « Z, f (x) = x3 – 4x + 3;
f’ – 0 + f’ + 0 – k) f : (0, ) « Z, f (x) = x2 – 4x + 3;
  l) f : [2, ) « Z, f (x) = x2 – 4x + 3;
f    f   
4a 4a m) f : (2, ) « Z, f (x) = x2 – 4x + 3;
(m) (M)
n) f : [–1, 1] « Z, f (x) = ex – x;
FG b ,   IJ este un punct de extrem al o) f : [–1, ) « Z, f (x) = ex + x;
Observãm cã punctul
H 2a 4a K p) f : (–1, 1) « Z, f ( x )  x
1 x
;
graficului funcþiei f ºi anume: punct de minim pentru a > 0 sau 1 x
punct de maxim pentru a < 0. Am regãsit astfel rezultatele obþi- q) f : Z  Z , f ( x )  x e ;
4 x

4 cos x
nute în clasa a IX-a, când s-a studiat funcþia de gradul al doilea. r) f :[0 , 2 ]  Z, f ( x )  .
4  sin 2 x
2) f : Z  Z, f (x) = x3 – 3x
23) Determinã cea mai micã ºi cea mai
Soluþie. mare valoare a funcþiei f ( x )  6 x  x 3 pe
x –1 1
f’(x) = 3x2 – 3; f’(x) = 0 are intervalul [–2, 3].
soluþiile x1  1 ºi x2  1. f’ + 0 – 0 +
Calculãm f (–1) = 2 ºi f (1) = –2. f  2  –2 
M m 24) Preþul unei ore de mers cu autotu-
rismul se poate exprima cu ajutorul formu-
Derivata pãstreazã un semn constant pe fiecare din interva- lei empirice p  a  bv 3 , unde a = 500 lei
lele (–, –1), (–1, 1), (1, +). Pentru determinarea semnului 3
3 lei  h
derivatei putem folosi semnul funcþiei de gradul 2 (derivata ºi b  0,35  10 . Care este viteza
km 3
fiind funcþie de gradul 2), sau putem utiliza proprietatea lui cea mai economicã a maºinii?
Darboux a funcþiei f . Pentru aceasta, calculãm valoarea sa în Indicaþie.
câte un punct al fiecãrui interval (de exemplu, f (–2) = 9 > 0, Dacia parcurge 1km în timpul
f (0) = –3 < 0, f (2) = 9 > 0). Funcþia f este strict crescãtoare pe 1 km 1
t  (h) . Preþul pentru 1 km
(–, –1] ºi pe [1, ) ºi este strict descrescãtoare pe [–1, 1]. v km/ h v
a  bv 3 a
este p    bv 2 (lei). Preþul
v v
a
minim se obþine din p  0 , deci v3  .
2b

183
Demonstrarea unor inegalitãþi cu ajutorul derivatelor Sã demonstrãm inegalitãþi asociind
acestora funcþii derivabile!
1) Arãtãm cã x –1 0 
ln(x + 1) T x, µ x > –1 . f’ | + 0 – 25) Demonstreazã:
a) x T ex+1, µ x i Z;
Fie f : (–1, )  Z, f |  0 
f (x) = ln(x + 1) – x. Din tabel M b) ln(1+ x2) < x, µ x > 0;
observãm cã maximul funcþiei este 0; rezultã cã f (x) T 0, µx > –1,  
c) sinx + tgx > 2x, x   0,  ;
adicã ln(x + 1) – x T 0, µx > –1.  2
x3
d) x   sin x  x ,  x  0 ;
2) Arãtãm cã (1 + x) U 1 + x, µ x U –1, µ > 1 . 6
ax
Fie  > 1 ºi funcþia f : [–1, )  Z, f (x) = (1 + x) – x. e) U e ln a ,  x  0, a  1 ;
x
Funcþia f este derivabilã pe [–1, ) ºi f (x) = (1 + x)–1 – . x
f) arctgx  2 , x  0;
Ecuaþia f’(x) = 0 are soluþia unicã x  0. Observãm cã  –1 > 0. x 1
Dacã x > 0, atunci (1 + x)–1 > 1 ºi deci f (x) > 0. x2
Dacã x i (–1, 0), atunci (1 + x)–1 < 1 ºi deci f (x) < 0. g) cos x U1  ,  x  [0, 1] .
2
1 este minimul funcþiei pe x –1 0  26) a) Dacã  i (0, 1) ºi x > –1, avem
[–1, ), rezultã cã funcþia are f’ – 0 + (1 + x) T 1 + x
toate valorile mai mari decât 1,
f   1  (generalizarea inegalitãþii lui Bernoulli
adicã (1 + x) – x U 1, µx U –1. 1
Aceastã inegalitate generalizeazã inegalitatea lui Bernoulli pentru   ).
n
pentru exponenþi  reali,  > 1. 1 1
b) Fie p, q > 0 cu  1.
ln x p q
3) Fie f : (0, )  Z, f ( x )  . Folosind intervalele de
x a p bq
monotonie ºi punctele de extrem ale funcþiei date, stabileºte Dedu inegalitatea a  b T  .
p q
inegalitatea ex U xe, µ x i (0, ).
x 0 e  c) Dedu inegalitatea lui Hölder:
Soluþie.
f’  + 0 – pentru ai, bi i Z, 1 T i T n, p, q > 0 cu
Funcþia f este derivabilã pe
f   1/e 
1 1
1  ln x   1 avem:
(0, ) ºi f  ( x )  . Ecuaþia M p q 1 1
x2 n
 n  p  n  q
f (x) = 0, adicã 1 – lnx = 0, are soluþia x = e. Punctul (e, 1/e) este  | ai  bi |T  | ai | p    | bi |q  ;
 
punct de maxim al funcþiei, deci f (x) T f (e), µ x i (0, ). Aceastã i 1  i 1   i 1 
ln x 1 Pentru p = q = 2 se obþine inegalitatea
inegalitate este echivalentã cu T , adicã eElnx T x, deci
x e lui Cauchy-Buniakovski-Schwarz.
x T e , µ x i (0, ).
e x

1. Studiazã monotonia funcþiilor 3. Determinã intervalele de monotonie ale funcþiilor:

x
f : Z « Z: a) f (x) = 3x + 5; a) f : Z  {2}  Z, f ( x )  ;
x2
b) f (x) = –5x + 9; c) f (x) = x4; x
b) f : Z  {1}  Z, f ( x )  .
d) f (x) = x2n, n i q* fixat; ( x  1) 2
e) f (x) = x2n + 1, n i q* fixat; f) f (x) = 2x2 – 3x + 5; 4. Studiazã monotonia funcþiilor:
g) f (x) = –x2 + 2x; h) f (x) = x 3 + 3x; i) f (x) = x 3 – 3x. a) f : [0, ] « Z, f (x) = cosx;
2. Stabileºte intervalele de monotonie ºi even-   
tualele puncte de extrem ale funcþiilor urmãtoare, defi- b) f :   ,   Z , f ( x )  sin x ;
 2 2
nite pe domeniul lor maxim de definiþie:
  
a) f (x) = x2 – 6x; b) f (x) = x3 – x; c) f :   ,   Z , f ( x )  tgx ;
x 1 2  5x  2 2
c) f (x) = x3(8 – x); d) f ( x )  ; e) f ( x )  .
x 1 3x  4 d) f : (0, ) « Z, f (x) = ctgx;
184
e) f : (0, ) « Z, f (x) = x – lnx. 12. a) Studiazã monotonia funcþiei f : (0, +)  Z,
5. Studiazã monotonia funcþiilor f : D « Z, f ( x )  ln x .
x
unde D este domeniul maxim de definiþie: b) Demonstreazã inegalitatea: nn+1 > (n + 1)n, ¼niq, nU3.
a) f (x) = ex – 2x; b) f ( x )  4  x 2 ;
c) f (x) = x + sinx; d) f (x) = x + tgx;
 
13. Aratã cã, pentru orice x  0,  , are loc inega-
2
litatea: sin x 2
 . (Inegalitatea Jordan)
2x  3 1  x  x2 x 
e) f ( x )  ; f) f ( x )  ; 14. Demonstreazã inegalitãþile:
1 x2 1  x  x2
x  ln(1  x )  x , x  (1, 0)  0,  )
a) ;
ln x x2 x 1
g) f ( x )  ; h) f ( x )  ; 3
x x4  4 b) x  x  sin x  x , x  0 .
6
2 x 15. Fie A  Z ºi , a 1 , a 2 > 0 astfel încât
i) f ( x )  x ; j) f (x) = xln(–x);
2 x a1x  a2x U 2 , µ x i A. Aratã cã, dacã:
x a) A = [0, ), atunci a1Ea2 U 1;
k) f ( x )  ; l) f (x) = sinx – cosx;
ln x b) A = (–, 0], atunci a1Ea2 T 1;
4 sin x c) A = (–, ), atunci a1Ea2 = 1.
m) f ( x )  ; n) f (x) = x3ex.
4  cos 2 x d) Generalizeazã enunþul pentru a1, a2, ..., an > 0.

6. Fie funcþia f : Z  Z, f ( x )  3 x  3 7  x . 16. Fie f : Z « Z, f ( x )  3 x 2  3 ( x  1) 2 .

a) Determinã intervalele de monotonie ale funcþiei f .
b) Utilizând monotonia lui f, stabileºte care dintre nu-
merele A  3 2  3 5 sau B  3 3  3 4 este mai mare.
7. Fie funcþia f (x) = ax(x – b)(x – c), a, b, c i Z.
Determinã b ºi c astfel încât funcþia f sã admitã pentru
4 3
x  un minim ºi pentru x = 6 un maxim. Determinã
3 7  7
apoi a i Z astfel încât maximul lui f sã fie egal cu 6.
x 2  2ax  b
8. Fie funcþia f ( x )  , a , b , c , d Z .
x 2  2cx  d
Determinã a, b, c, d astfel încât funcþia sã aibã pentru
x = –1 un maxim egal cu 2 ºi pentru x = 1 un minim
egal cu 4.
x 2  2(a  b)x  b2  2ab  1
9. Fie f ( x )  , a , b Z.
x2  1  b2
a) Aratã cã, dacã a  b, funcþia are douã puncte de extrem
ºi anume, un punct de minim ºi un punct de maxim.
b) Fie m minimul ºi M maximul lui f ; determinã relaþia
dintre a ºi b astfel încât sã avem m + M = 0.
10. Stabileºte inegalitatea:
e > 1 + ln(1 + x), ¼x > –1, x @ 0.
x
(Institutul de Arhitecturã, Bucureºti, 1995)
11. a) Demonstreazã inegalitatea:
ex U x + 1, ¼x i Z;
b) Aratã inegalitatea dintre media aritmeticã ºi media
geometricã a n numere pozitive. (Inegalitatea G. Polya)
185
a) Calculeazã lim f ( x ) ºi lim f ( x ) .
x  x 
b) Determinã f  ºi f  pe Z \ {0, 1}.
c) Studiazã monotonia lui f .
d) Comparã numerele: x1  3 9  3 16 ºi x2  3 4  3 25 .
17. Fie funcþiile f, g : Z « Z,
x x
4
f ( x )        1 ºi g(x) = f (x) – 1 + x.
a) Determinã g(x) ºi g(x), pentru orice x i Z.
b) Stabileºte semnul funcþiei g ºi precizeazã
monotonia funcþiei g.
c) Utilizând teorema lui Rolle pentru funcþia g,
demonstreazã cã existã c i (0, 1) astfel încât g(c) = 0.
Aratã cã punctul c este unic.
d) Aratã cã funcþia g este strict descrescãtoare pe (0, c)
ºi strict crescãtoare pe (c, 1), unde c este definit la c).
e) Aratã cã, pentru orice x i [0, 1], g(x) T 0.
18. Determinã numerele reale a ºi b astfel încât
funcþia f : Z « Z definitã prin f (x) = ln(1 + |x2 + ax + b|)
sã aibã puncte de extrem în x = 1, x = 3 ºi x = 5.
1
19. Fie funcþia f : D  Z , f ( x )  x  ,
xm
m Z , D fiind domeniul maxim de definiþie al funcþiei f.
Pentru ce valoare a lui m, abscisa punctului de minim
este jumãtate din abscisa punctului de maxim ?
(Admitere 2000, Universitatea Transilvania Braºov)
 7. Rolul derivatei de ordinul al doilea în studiul funcþiilor
Funcþiile convexe au proprietatea remarcabilã de a admite în
fiecare punct derivate laterale. Derivata de ordinul al doilea a
unei funcþii oferã informaþii despre convexitatea ºi concavitatea
funcþiei ºi despre eventualele puncte de inflexiune ale acesteia.
Am vãzut cã semnul derivatei de ordinul întâi ne indicã dacã o
funcþie este crescãtoare sau descrescãtoare pe un interval. Priviþi urmã-
toarele reprezentãri grafice ale unor funcþii pe intervalul [a, b]:
 funcþii strict crescãtoare  funcþii strict descrescãtoare
(1) (2) (3) (4)
Funcþiile reprezentate în (1) ºi (3) sunt convexe pe [a, b], iar
cele reprezentate în (2) ºi (4) sunt concave pe [a, b]. Vom defini, în
continuare, aceste noþiuni.
Intervale de convexitate ºi concavitate ale unei funcþii
Definiþie.
Fie funcþia f : I  Z, unde I  Z este un interval.
Funcþia f se numeºte convexã pe I dacã, µ x1, x2 i I ºi µ i [0, 1],
f ((1 –)x1 + x2) T (1 –)f (x1) + Ef (x2).
Funcþia f se numeºte concavã pe I dacã, µ x1, x2 i I ºi µ i [0, 1],
f ((1 –)x1 + x2) U (1 –)f (x1) + Ef (x2)
Observaþie.
Funcþia f este concavã dacã ºi numai dacã funcþia –f este convexã.
Interpretarea geometricã a definiþiei
Fie funcþia f : I  Z. Fixãm x1, x2 i I, x1 < x2. Orice punct
x0 i (x1, x2) se scrie sub forma x0 = (1 – )x1 + x2, cu  i (0, 1).
Punctul C(x0, f (x0)) se aflã pe graficul lui f, iar punctul
D(x0, (1 – )f (x1) + f (x2)) se aflã pe coarda care uneºte punctele
A(x1, f (x1)) ºi B(x2, f (x2)).
Dacã funcþia f este convexã pe I, atunci punctul C este situat
sub punctul D (adicã yC T yD, sau f (x0) T (1 – )f (x1) + f (x2)),
186
1) Reprezintã grafic urmãtoarele
funcþii:
a) f : [2, 5] « Z, f (x) = x2 – 1;
b) f : [1, 2] « Z, f (x) = x2 – 4x;
c) f : [–5, –2] « Z, f (x) =x2 – 1;
d) f : [2, 3] « Z, f (x) = x2 – 4x.
Care dintre aceste funcþii sunt crescã-
toare, descrescãtoare, concave sau convexe
(conform imaginilor alãturate)?
2) Fie a, b i Z, a < b. Aratã cã [a, b] =
= {x i Z | x = (1 – )Ea + Eb,  i [0, 1]}=
={x i Z | x = 1a + 2b, 1, 2 U 0, 1 + 2 = 1}.
3) Fie I  Z un interval, x1, x2, ..., xn i I,
de unde n i q, n U 2. Atunci, pentru 1,
2, ... n U 0 cu 1 + 2 + ... + n = 1,
avem 1x1+ 2x2 + ... + nxn i I.
Sã interpretãm definiþiile funcþiilor
convexe / concave.
4) Rescrie definiþia funcþiei convexe
1
ºi interpretarea ei geometricã pentru   .
2
5) Rescrie definiþia funcþiei concave
1
ºi interpretarea ei geometricã pentru   .
2
6) Verificã (folosind definiþiile) ºi
interpreteazã grafic reprezentãrile func-
þiilor a), b), c), d), de la exerciþiul 1.
x1 f ( x1 ) 1
7) Aratã cã x2 f ( x2 ) 1  0 ,
x0 f ( x0 ) 1
unde x0 = (1 – )x1 + x2,  i [0, 1].
8) Dacã f : I « Z este convexã, atunci
 x1 , x2  I ,  1 , 2  [0, 1] cu 1 + 2 = 1,
are loc inegalitatea:
f (1x1 + 2x2 ) T f (x1) + 2f (x2).
adicã f ((1 – )x1 + x2) T (1 – )f (x1) + f (x2); porþiunea din 9) Dacã f : I « Z este o funcþie con-
graficul funcþiei cuprinsã între punctele A ºi B este situatã sub vexã, atunci µ n i q, n U 2, x1, x2, ... , xn i I ºi
segmentul (AB); 1, 2, ... n U 0 cu 1+ 2 + ... +n = 1 are
Dacã funcþia f este concavã pe I, punctul C este situat deasupra
loc inegalitatea: f (1x1+ 2x2 + ... + nxn) T
punctului D (adicã yC U yD, sau f ( x 0 )U(1   ) f ( x1 )  f ( x 2 )),
T 1f (x1) + 2f (x2) + ... + nf (xn)
adicã f ((1   )x1  x 2 ) U(1   ) f ( x1 )  f ( x 2 ) , deci porþiunea
(inegalitatea Jensen).
din graficul funcþiei cuprinsã între punctele A ºi B este situatã
Dacã f este concavã, atunci are loc
deasupra segmentului (AB).
inegalitatea de sens contrar. Scrie aceastã
Intervalele pe care o funcþie este convexã (concavã) se
numesc intervale de convexitate (concavitate) ale funcþiei. inegalitate.

Observaþii. 10) Aratã cã:

 Funcþia f : I « Z este convexã dacã ºi numai dacã µ x1, a) f : Z « Z, f (x) = ax + b, a, b i Z este
x2, x3 i I cu x1< x2< x3 , punctul M2(x2, f (x2)) se aflã sub sau pe convexã ºi concavã; ce concluzie putem
segmentul determinat de M1(x1, f (x1)) ºi M3(x3, f (x3)). trage?
 Dacã f este convexã pe I, atunci b) g : Z « Z, g(x) = ax2 + bx + c este convexã
despre pantele dreptelor M1M2 , M1M3 pentru a > 0 ºi concavã pentru a < 0.
ºi M2M3 putem afirma:
11) Fie f, g : I « Z douã funcþii
f ( x2 )  f ( x1 ) f ( x3 )  f ( x1 ) f ( x3 )  f ( x2 ) convexe. Aratã cã:
T T
x2  x1 x3  x1 x3  x2 a) f + g este convexã (Bacalaureat 1999);
(1) (2) b) Ef este convexã pentru  > 0.

12) Utilizând teorema unghiului ex-

Reciproc, dacã pentru orice puncte x1 < x2 < x3 din intervalul terior, demonstreazã geometric echiva-
I una dintre inegalitãþile (1) sau (2) este adevãratã, atunci funcþia lenþa inegalitãþilor (1) ºi (2).
este convexã pe I.
13) Aratã cã funcþia
Lemã.
Dacã f : I « Z este convexã, atunci pentru orice x0 i I funcþia 0, x  (0, 1)
f : [0, 1] « Z, f ( x )  
f ( x )  f ( x0 ) 1, x {0, 1}
(raport) r : I \ {x0} « Z, r ( x )  este crescãtoare. este convexã, dar este discontinuã în
x  x0
x = 0 ºi x = 1 (la capetele intervalului).
Demonstraþie.
Fie x, y i I \ {x0} cu x < y. Apar urmãtoarele cazuri: 14) Considerãm funcþia derivabilã
(I) x0 < x < y; (II) x < x0 < y; (III): x < y < x0. f : Z « Z, f (x) = ax2 + bx + c, a > 0.
În cazul (I) considerãm inegalitatea (1) pentru x0 = x1, x = x2, Ce poþi spune despre monotonia funcþiei f’ ?
f ( x )  f ( x0 ) f ( y )  f ( x0 ) Studiazã ºi cazul a < 0. Ce concluzie obþii?
y = x3 ºi obþinem T  r ( x )T r ( y ).
x  x0 y  x0 15) Funcþia f : Z « Z, f (x) = ax2 + bx + c,
Analog obþinem inegalitatea r ( x )T r ( y ) ºi în cazurile (II) ºi (III). a > 0 este de douã ori derivabilã. Calcu-
leazã f (x). Studiazã semnul lui f .
Teoremã. Ce observi? (Vezi ºi exerciþiul 14).
Dacã f : I « Z este convexã, atunci în orice punct interior Considerã ºi cazul a < 0.
intervalului I funcþia admite derivate laterale finite.
16) Fie f, g : I « Z de douã ori
Demonstraþie. derivabilã ºi a > 0. Aratã cã:
Fie x0 punct interior lui I; atunci existã xn, yn i I, nU1 , cu a) dacã f ºi g convexe, atunci f + g convexã;
(xn)n U 1 ºir strict crescãtor convergent la x0 ºi (yn)n U 1 ºir strict b) dacã f ºi g concave, atunci f + g concavã;
descrescãtor convergent la x0. Aplicând lema precedentã, rezultã c) dacã f convexã, atunci af convexã;
r(xn) T r(y1),  nU1 , r(x1) T r(yn),  nU1 , (r(xn))n ºir crescãtor, d) dacã f concavã, atunci af concavã.
iar (r(yn))n ºir descrescãtor. Conform teoremei lui Weierstrass,
187
rezultã cã  lim r ( xn )  f s( x0 ) Z ºi  lim r ( yn )  f d ( x0 ) Z 17) Studiazã convexitatea (conca-
n  n 
vitatea) urmãtoarelor funcþii:
(o funcþie crescãtoare are limite laterale finite în orice punct de
a) f : Z « Z, f (x) = x3;
acumulare al domeniului de definiþie)
b) f : Z « Z, f (x) = x2 + x;
Consecinþã. c) f : Z « Z, f (x) = ex;
Dacã f : (, )  Z « Z este convexã, atunci f este continuã. d) f : Z « Z, f (x) = –x2;
Demonstraþie. e) f : (0,  )  Z , f ( x )  ln x ;
Fie a, b puncte interioare din (, ). Aplicând teorema prece- f) f :[0, ]  [0, 1], f ( x )  sin x .
f ( b)  f ( a)
dentã, obþinem f s(a) T f d (a )T T f s( b ) T f d ( b) . 18) Reprezintã grafic urmãtoarele
b a
Înmulþind cu (b – a) inegalitãþile precedente ºi trecând la funcþii ºi spune despre fiecare dacã este
limitã dupã b  a , obþinem concluzia. convexã sau concavã:
a) f : Z « Z, f (x) = x2 + x + 1;
Teoremã. b) f : Z « Z, f (x) = x2 + 2x + 1;
Fie f : I « Z o funcþie derivabilã. Atunci f este convexã dacã ºi
numai dacã f’ este crescãtoare. c) f : Z « Z, f (x) = x2 + 2x – 3;
d) f : Z « Z, f (x) = x + 1;
Demonstraþie.
e) f : Z « Z, f (x) = –x + 1;
Dacã f este convexã, fie a, b i I, a < b. Din teorema
precedentã avem f s(a) T f d (a)T f s( b) T f d (b) ºi, cum f este  x  1, x T 0
derivabilã, derivatele laterale sunt egale, deci f (a) T f (b), f) f : Z « Z, f ( x )   .
 4, x0
adicã f  este crescãtoare.
Reciproc, fie x1, x2, x3 i I cu x1< x2< x3. Aplicând teorema lui Sã stabilim intervalele de convexitate,
Lagrange funcþiei f pe intervalele [x1, x2], respectiv [x2, x3], rezultã concavitate ºi eventualele puncte de extrem
f ( x2 )  f ( x1 ) pentru funcþiile de douã ori derivabile.
cã existã c1i (x1, x2), c2i (x2, x3) astfel încât f (c1 ) 
x2  x1
f ( x3 )  f ( x2 ) 19) Determinã, dacã existã, punctele
ºi f (c2 )  . Din f’’ crescãtoare ºi c1 < c2 rezultã
x3  x2 de inflexiune ale fiecãrei funcþii:
f (c1) T f (c2), adicã inegalitatea (1). Deci f este convexã. a) f : Z  Z, f (x) = x3;
b) f : Z  Z, f (x) = x2 + x;
Consecinþã. Fie f : I « Z de douã ori derivabilã pe I.
c) f : Z  Z, f (x) = ex;
a) f este convexã dacã ºi numai dacã f U 0 ;
b) f este concavã dacã ºi numai dacã f T 0 . d) f : Z  Z, f (x) = –x2;
e) f : Z  Z, f (x) = x –x3;
Puncte de inflexiune ale unei funcþii 2
x
f) f : Z  Z, f ( x )  e ;
Fie o funcþie f : (a, b)  Z  Z ºi x0 i (a, b).
g) f : (0,  )  Z, f ( x )  2 x 2  ln x ;
Definiþie. x
Spunem cã x0 este punct de inflexiune al funcþiei f dacã: h) f : Z  Z, f (x) = xe .
1) f continuã în x0;
2) f are derivatã în x0 (finitã sau infinitã);
3) f este convexã pe (a, x0) ºi concavã pe (x0, b), sau f este
concavã pe (a, x0) ºi convexã pe (x0, b).

Observaþie.
Dacã x0 este un punct de inflexiune al funcþiei, atunci M0(x0, f (x0))
se numeºte punct de inflexiune al graficului funcþiei.
188
 Fie f : I « Z de douã ori derivabilã pe I, f (x) @ 0,  x  I , 20) Funcþia f satisface urmãtoarele
astfel încât existã un unic x0 din interiorul lui I pentru care f (x0) = 0, condiþii într-o vecinãtate V a punctului x0 = 1.
iar pentru x i I, x < x0, f (x) > 0 (respectiv f (x) < 0) ºi pentru a) f (1)  2 , f (1)  1 ,
x i I, x > x0, f (x) < 0 (respectiv f (x) > 0).
f este concavã pe V;
Obþinem cazurile: 1
x x0 x x0 b) f (1)  2 , f '(1)  ,
2
f’ + + + f’ + + + f este strict crescãtoare pe V,
f’’ + 0 – f’’ – 0 + f "( x )  0,  x  V  ( , 1) ;
Gf Gf c) f (1)  2 ,
f s(1)  f d (1)   .
x x0 x x0 Imagineazã ºi traseazã curba reprezen-
f’ – – – f’ – – – tativã a funcþiei f pe V.
f’’ + 0 – f’’ – 0 +
21) Pentru funcþiile urmãtoare, x = 0
Gf Gf este punct de inflexiune. Determinã ecuaþia
tangentei la graficul fiecãrei funcþii în
punctul de abscisã x = 0:
Punctul M(x0, f (x0)) i Gf este punct de inflexiune al grafi-
cului. Cum f (x0) i Z*, ecuaþia tangentei în M este y – f (x0) =    x , x  0
= f (x0)(x – x0) ºi tangenta traverseazã graficul Gf . f :Z  Z , f (x)   ;
 x , x U0
Dacã f nu este derivabilã în x0, dar are derivatã în x0 infinitã ºi
f (x) > 0 (respectiv f (x) < 0),  x  I , x < x0, iar f (x) < 0   x , x  0
g : Z  Z , g (x)   .
(respectiv f (x) > 0),  x  I , x > x0, obþinem încã douã cazuri:   x , x U 0
x x0 x x0
f + + | + + f – – | – – 22) Stabileºte intervalele de convexi-
f  + | – f  – | + tate/concavitate ºi eventualele puncte de
inflexiune pentru fiecare din urmãtoarele
Gf Gf funcþii:
a) f : [1, ) « Z, f ( x )  x  1 ;

În aceste douã cazuri, M(x0, f (x0)) este punct de inflexiune al 1

b) f : Z* « Z, f ( x )  ;
graficului lui f ºi tangenta în M la grafic este verticalã, având x
ecuaþia x = x0. c) f : Z « Z, f (x) = x3 + 3x;

Concluzie. d) f : Z « Z, f (x) = x3 – 6x;

Pentru a determina intervalele de convexitate/concavitate ºi
1
punctele de inflexiune ale unei funcþii derivabilã de douã ori, e) f : Z* « Z, f ( x )  ;
procedãm astfel: x2
• calculãm f  ; f) f : Z « [0, 2], f (x) = sinx;
• rezolvãm ecuaþia f  (x) = 0; soluþiile acestei ecuaþii sunt x 1
g) f : Z « Z, f ( x )  ;
eventualele puncte de inflexiune ale funcþiei f ; x2  1
• stabilim intervalele pe care f  are semn constant, acestea fiind
ln x
intervalele de convexitate/concavitate ale lui f (dacã f  > 0 pe I, atunci h) f : (0,  ) « Z, f ( x )  ;
f este convexã pe I; dacã f < 0 pe I, atunci f este concavã pe I). x
3 x
i) f : Z « Z, f ( x )  x  e .

189
 Stabileºte intervalele de convexitate/concavitate ale 23) Stabileºte intervalele de convexi-
funcþiilor urmãtoare ºi punctele de inflexiune ale acestora: tate/concavitate ºi, dacã existã, punctele
a) f : [0, )  Z, f ( x )  x ; de inflexiune ale urmãtoarelor funcþii
definite pe domeniul maxim de definiþie:
b) f : Z  Z, f ( x )  x 3  3x .
a) f (x) = x2 + 4x + 1;
Soluþie. b) f (x) = –3x2 – x + 2;
a) f este derivabilã pe (0, ) ºi x [0  c) f (x) = x3 + 9x2 – x + 1;
1 f’’ | –
f d (0)   , f ( x )  ; f’’ este deri- d) f (x) = x4 – 16;
2 x f 0
1 e) f (x) = 2x5 – 3x + 1;
vabilã pe (0, ), f ( x )   .
4 x3 1
f) f ( x )  ;
Ecuaþia f  (x) = 0 nu are soluþii, dar 1 x
f  (x) < 0, µ x i (0, ). Deci f este concavã 1
g) f ( x )  ;
pe (0, ) ºi nu are puncte de inflexiune. 1  x2
Observãm cã reprezentarea graficã a x
h) f ( x )  ;
funcþiei radical f ( x )  x corespunde 1  x2
rezultatului obþinut mai sus. x 1
i) f ( x )  ;
x 1
b) f  (x) = 3x2 – 3, f  (x) = 6x; 2

soluþia ecuaþiei f  (x) = 0 este x   0 . j) f ( x )  e  x ;

Pentru x < 0, f  (x) < 0 ºi pentru x > 0, k) f (x) = x2lnx;
f  (x) > 0. Deci f este concavã pe (–, 0) x – 0  l) f : [0, 2]  Z, f (x) = sinx – cosx;
ºi convexã pe (0, ), având O(0, 0) ca f  – 0 + m) f (x) = ln(4x2 2+ 1); 2
punct de inflexiune. Observãm cã graficul f 0
n) f ( x )  ( x  1)  ( x  1) 3 .
3
lui f este simetric faþã de O (f este imparã).

1. Completeazã tabelul de variaþie în e) f)

fiecare dintre situaþiile urmãtoare:
x 2 2 2   ,  > 0 fixat
f '( x ) ?
f ( x) ?
f "( x ) ?
a) b) 2. Utilizând concavitatea funcþiei f ( x )  x ,
aratã cã: 1 ,  2 ,...,  n U 0 cu 1 + 2 + ... + n = 1
n n
ºi  x1, x2, ..., xn U 0, atunci  i xi T  x i i .
i 1 i 1

1
3. a) Funcþia f :(0, )  Z, f (x)  este concavã?
x
c) d) b) Pentru oricare a , b , c , x , y , z  0 cu a + b + c = 1
a b c 1
are loc egalitatea   U .
x y z ax  by  cz

190
 1 5. Dacã A , B, C sunt mãsurile unghiurilor unui
4. a) Funcþia f :(0, )  Z, f (x)  este concavã?
x triunghi ABC, demonstreazã cã
b) Pentru oricare a , b , c , x , y , z  0 cu a + b + c = 1

a b c 1 ln A  ln B  ln C U 3ln .
are loc egalitatea   U . 3
x y z ax  by  cz

Teste de evaluare
Testul 3
Testul 1
y d 
Considerãm funcþia 1. Se considerã funcþia f : Z    ,    ,
f : (0, 2)  Z, f (x) = ln(ax2 + bx), 1  2 
1 2
unde a i Z ºi b i Z, având f ( x )  x 3 +arctg x .
x 3
reprezentarea graficã alãturatã:
Dreapta d are ecuaþia x = 2. a) Calculeazã f ( x ), x Z .

2ax  b , f ( x )  f (1)
1. Aratã cã: f ( x )  2 ¼x i (0, 2). b) Calculeazã lim .
ax  bx x 1 x 1
2. Presupunând cã reprezentarea graficã a func- c) Calculeazã f ( x ), x Z .
þiei f trece prin punctul A(1, 0) ºi admite în acest d) Stabileºte intervalele de monotonie ale funcþiei f.
punct tangentã orizontalã, determinã a ºi b. e) Stabileºte intervalele de convexitate ºi de concavitate
3. Fie funcþiile g : Z  Z, g(x) = –x2 + 2x ºi ale funcþiei f.
f : (0, 2)  Z, f(x) = lng(x). f) Aratã cã funcþia f este inversabilã.
a) Determinã lim g ( x), apoi lim f ( x ) ºi lim g ( x) , 1 
x 0 x 0 x 2 g) Calculeazã ( f 1 )    .
apoi lim f ( x). 3 4
x 2 x , x 1
b) Calculeazã g(x) ºi aratã cã f ( x)  2 x  2 . 2. Se considerã funcþia f : R  R, f (x)   x2 .
g(x) e , xU1
c) Studiazã semnul funcþiei f (x) ºi completeazã a) Determinã numerele reale  ºi , astfel încât funcþia
tabelul semnului funcþiei f. f sã fie derivabilã pe R.
y b) Pentru  ºi  determinate la punctul a), aratã cã
Testul 2 1 |f (x) – f (y)| T |x – y|, µ x, y i R.
1. Considerãm funcþia x
g : (0, )  Z, n
1
3. Fie n i N* ºi  n  e   (e este „numãrul lui
g(x) = –x2 – 2 + 2ln x, k 0 k !
având reprezentarea graficã alã- –3
Euler”). Se considerã funcþia
turatã: Prin lecturã graficã:
a) determinã intervalele de n 1 x 
n
(1  x ) k 
f : R  R, f ( x )   n (1  x )  e 1   .
monotonie ale funcþie g;  k 1 k ! 
b) determinã semnul funcþiei g pe (0, ).
a) Aratã cã f (0) = f (1).
2. Considerãm funcþia f : (0, )  Z, (1 x)n x
b) Aratã cã f '(x)  e  (n  1)!n  , x R.
f ( x)   x  5  2 ln x . n! 
x
c) Aplicã teorema lui Rolle restricþiei funcþiei f la
a) Determinã lim f ( x) ºi lim f ( x). intervalul [0, 1] ºi aratã cã existã  i (0, 1) astfel încât
x  x 0
b) Calculeazã derivata funcþiei f. Verificã dacã e
n  .
g ( x) ( n  1)!
f ( x )  2 , ¼x i (0,  ) .
x  1 1 1
c) Dedu semnul lui f , apoi determinã intervalele d) Aratã cã lim  1    ...    e.
n 
 1! 2! n! 
de monotonie ale funcþiei f.
191
 Reprezentarea graficã a funcþiilor

1. Reprezentarea graficã a funcþiilor

A reprezenta grafic o funcþie f : D  Z înseamnã a trasa (a Sã reprezentãm grafic!
desena) într-un reper cartezian graficul lui f, Gf = {(x, f (x)) | x i D}. 1) Determinã: a) domeniul de definiþie;
Reprezentarea graficã a unei funcþii este utilã în ilustrarea unor b) punctele de intersecþie (dacã existã) ale
proprietãþi locale ºi globale ale acesteia ºi, implicit, în aplicaþiile graficului funcþiei f cu axele de coordonate;
din care provine sau în care este utilizatã funcþia respectivã. c) valorile funcþiei la capetele domeniu-
Vom prezenta un mod de lucru sistematic în reprezentarea lui de definiþie;
graficã a unei funcþii. Recomandãm parcurgerea urmãtoarelor d) determinã asimptotele funcþiei (dacã
etape de determinare succesivã a unor elemente caracteristice, existã), pentru fiecare din funcþiile:
importante ale funcþiei. 1) f(x) = x2 – 2x + 1; 2) f(x) = x3 – 1;
x
I. Domeniul de definiþie al funcþiei (conþine toate informaþiile 3) f(x) = x4 + 1; 4) f ( x)  2 ;
x 1
legate de domeniul de definiþie al funcþiei, notat cu D). 2
x 1 x2
 Stabilirea domeniului de definiþie (acesta fie este dat în 5) f ( x )  ; 6) f ( x )  2 ;
x x 1
mod explicit prin definirea funcþiei respective, fie este subînþeles 3
7) f(x) = x ; 8) f(x) = x4;
ca fiind domeniul maxim de definiþie ºi se determinã).
9) f ( x )  x ; 10) f ( x )  3 x ;
 Gãsirea (dacã existã) a intersecþiilor graficului cu axele x
de coordonate  1
11) f(x) = 2x; 12) f ( x )    ;
– intersecþiile cu axa Ox (y = 0) sunt puncte de forma (x1, 0),  2
(x2, 0), ..., unde x1, x2, ... sunt soluþiile ecuaþiei f (x) = 0 (dacã existã!); 13) f(x) = ex; 14) f(x) = lnx;
– intersecþia cu axa Oy (x = 0) este punctul de forma (0, f (0)) 15) f ( x )  log 1 x ; 16) f(x) = log2x;
(dacã punctul 0 aparþine domeniului de definiþie!) 2
17) f(x) = sinx; 18) f(x) = arctgx;
 Calcularea valorilor funcþiei (dacã este cazul, a limitelor
19) f(x) = arcsinx; 20) f(x) = arctg x.
funcþiei) la capetele domeniului de definiþie ºi determinarea
asimptotelor funcþiei (dacã existã): ne intereseazã comportarea 2) Pentru fiecare dintre aceste funcþii:
funcþiei la capetele domeniului de definiþie, obþinând astfel infor- a) determinã f  ºi gãseºte eventualele
maþii despre eventualele asimptote verticale sau orizontale ale funcþiei; puncte de extrem;
dacã funcþia nu admite asimptote orizontale la + sau la –, veri- b) determinã f  ºi gãseºte eventualele
ficãm dacã funcþia admite asimptotã oblicã la +, respectiv la –. puncte de inflexiune;
• Dacã x0 este un punct de acumulare pentru D, x0  D ºi c) completeazã tabelul de variaþie;
d) traseazã graficul fiecãrei funcþii în parte.
dacã  lim f ( x )   sau  lim f ( x )   , atunci
x  x0 x  x0
x  x0 x  x0 3) Figura urmãtoare reprezintã graficul
dreapta x = x0 este asimptotã verticalã a funcþiei f la stânga sau unei funcþii, G f ºi graficul derivatei
la dreapta lui x0. Deci ne punem problema existenþei asimptotelor funcþiei, G f  , în acelaºi reper xOy.
verticale dacã D, domeniul de definiþie, are puncte de acumulare Identificã Gf ºi Gf .
192
care nu aparþin lui D (pentru funcþii care au numitor se
cerceteazã punctele în care se anuleazã numitorul).
• Dacã D conþine intervale nemãrginite ºi  lim f ( x )  l
x 
(l finit), atunci dreapta y = l este asimptotã orizontalã a funcþiei f.
f (x)
• Dacã D conþine intervale nemãrginite ºi  m  lim
x  x
(m finit), n  lim  f ( x )  mx  (n finit), atunci dreapta y = mx + n
x 
este asimptotã oblicã a funcþiei f la +, respectiv –. 4) Verificã dacã obþii tabelul de varia-
 Studierea continuitãþii funcþiei pe D ºi determinarea þie ºi reprezentarea graficã a urmãtoarelor
mulþimii pe care funcþia f este derivabilã. funcþii:
II. Derivata de ordinul întâi (dã informaþii despre monotonia a) f :(0, ) Z , f (x) = lnx
funcþiei ºi despre punctele de extrem ale acesteia) x 0 1 
 Calculãm f . + +
f
 Rezolvãm ecuaþia f’(x) = 0 (soluþiile acestei ecuaþii, no-
tate x1’, x2’, ..., sunt eventualele puncte de extrem ale funcþiei). f –  0  +
 Stabilim semnul derivatei întâi, adicã intervalele pe care f  – –
f  are semn constant; acestea sunt intervalele de monotonie ale
lui f (dacã f’ > 0 pe I, atunci f este strict crescãtoare pe I; dacã
f  < 0 pe I, atunci f este strict descrescãtoare pe I).
III. Derivata de ordinul al doilea (dã informaþii despre
convexitatea/concavitatea funcþiei ºi despre punctele de inflexiune
ale acesteia)
 Calculãm f . 1
b) f : Z*  Z , f ( x ) 
 Rezolvãm ecuaþia f (x) = 0 (soluþiile acestei ecuaþii, notate x2
x1, x2, ..., sunt eventualele puncte de inflexiune ale funcþiei). x – 0 +
 Stabilim semnul derivatei a doua, adicã intervalele pe care
f’ + | –
f  are semn constant; acestea fiind intervalele de convexitate /
concavitate ale lui f (dacã f  > 0 pe I, atunci f este convexã pe I; f 0  |  0
dacã f < 0 pe I, atunci f este concavã pe I).
f’’ + | +
IV. Tabelul de variaþie (sistematizeazã rezultatele obþinute
în etapele anterioare).
Observãm cã
 Pe prima linie se trec, în ordine crescãtoare, valorile remarcabile
funcþia f este parã
ale lui x (domeniul de definiþie, abscisele intersecþiilor graficului
(graficul este si-
cu axele, zerourile derivatei întâi, zerourile derivatei a doua).
metric faþã de Oy).
 Pe a doua linie se trec informaþiile referitoare la derivata întâi,
obþinute în etapa a II-a.
 Pe a treia linie se trec valorile lui f corespunzãtoare valorilor x2  3
c) f ( x ) 
lui x din prima linie ºi sãgeþile corespunzãtoare monotoniei lui f. x 1
 Pe ultima linie se trec informaþiile referitoare la derivata a x – –1 0 1 3 +
doua obþinute în etapa a III-a ºi simbolurile pentru convexitatea
sau concavitatea funcþiei (dacã s-a determinat ºi derivata a doua). f’ – 0 + + | – 0 +

V. Trasarea graficului f +  2  3  +|+  6  +

Într-un reper cartezian xOy reprezentãm asimptotele funcþiei
f’’ + + + | + +
(dacã existã) ºi punctele remarcabile (x, f (x)) din tabelul de variaþie.
Unim printr-o linie curbã punctele obþinute, þinând seama de
asimptotele, monotonia, convexitatea sau concavitatea funcþiei f.
193
 Observaþii.
 Tabelul nu trebuie sã conþinã elemente contradictorii.
Eventualele neconcordanþe din tabel provin din greºeli de calcul.
 Dacã determinarea derivatei a doua este laborioasã, se poate
renunþa la studierea acesteia, convexitatea/concavitatea funcþiei
rezultând prin corelarea celorlalte informaþii.
 Este util sã observãm anumite proprietãþi ale funcþiei studiate:
• Dacã f U 0 (respectiv f T 0), atunci graficul lui f este situat
deasupra axei Ox (respectiv sub axa Ox).
• Dacã D este o mulþime simetricã ºi f este o funcþie parã
(f (–x) = f (x), µ x i D), atunci graficul lui f este simetric faþã de 5) Stabileºte domeniile de definiþie,
axa Oy. Dacã D este o mulþime simetricã ºi f este o funcþie imparã reprezintã grafic funcþiile ºi verificã dacã
(f (–x) = –f (x), µ x i D), atunci graficul lui f este simetric faþã obþii graficul alãturat fiecãreia:
de origine. Pentru o funcþie parã sau imparã se poate studia
funcþia pe D O [0, ) ºi trasarea reprezentãrii grafice se face x2 1
a) f ( x ) 
prin simetrie (faþã de Oy sau faþã de O) pe D. x2 1
• Dacã f este o funcþie periodicã, atunci studiul se face pe un
interval de lungime egalã cu perioada principalã a funcþiei, graficul
funcþiei fiind trasat pe D prin translaþie.

1) Funcþia f ( x )  x , f : Z  Z
este pozitivã, adicã f (x) U 0, µ x i Z;
graficul ei este situat deasupra axei Ox.
Deoarece f(–x) = |–x| = |x| = f(x), µx i Z, x
1
funcþia f este parã ºi reprezentarea graficã b) f ( x )   
este simetricã faþã de axa Oy. e

2) Funcþia f (x) = –x2 , f : Z  Z este

negativã, adicã f (x) T 0, µ x i Z; graficul
ei este situat sub axa Ox. c)
Deoarece f(–x) = –(–x)2 = – x2 = f(x), f ( x)  e  x
2

µx i Z, funcþia f este parã ºi reprezentarea

graficã este simetricã faþã de axa Oy.

3) Funcþia f (x) = x3, f : Z  Z este

imparã: f (–x) = (–x)3 = –x3 = –f (x), µ x i Z;
graficul ei este simetric faþã de origine.

4) Funcþia f (x) = sinx, f : Z  Z este periodicã, cu perioada

principalã T0 = 2 d) f ( x )  ln( x 2  4)

1
e) f ( x )  sin x  sin 2x
2

Deoarece f(x + 2k) = sin (x + 2k) = sinx, µx i Z, µk i m,

atunci T = 2k.
194
 Exerciþii rezolvate. Reprezintã grafic funcþiile urmãtoare:
1) f (x) = x2n, cu n i q*.
I. Domeniul de definiþie este D = Z.
Intersecþiile cu axele:
O Ox (y = 0): avem x2n = 0 cu soluþia x = 0, deci
graficul funcþiei f intersecteazã axa Ox în O(0, 0),
care este ºi punctul de intersecþie cu axa Oy.
Asimptote:
• funcþia nu admite asimptote verticale;
2) f (x) = x2n+1, cu n i q*.
I. Domeniul de definiþie este D = Z.
Intersecþiile cu axele
OOx (y = 0): avem x2n+1 = 0 cu soluþia x = 0, deci
graficul funcþiei f intersecteazã axa Ox în O(0, 0),
care este ºi punctul de intersecþie cu axa Oy.
Asimptote:
• funcþia nu admite asimptote verticale;

• lim f ( x)  lim x 2n   , deci funcþia nu admite • lim f ( x )  lim x 2 n1   , deci funcþia nu
x ±  x 
x  x 
admite asimptote orizontale;
asimptote orizontale;
f ( x) f ( x)
• m  xlim  lim x 2 n 1   , deci funcþia nu • xlim  lim x 2 n   , deci funcþia nu admite
±  x x 
±  x x 
asimptote oblice.
admite asimptote oblice. Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z.
Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z.
II. Studiul derivatei întâi II. Studiul derivatei întâi
f (x) = 2nx2n–1; ecuaþia f (x) = 0 are soluþia x1 = 0 f (x) = (2n + 1)x2n; ecuaþia f (x) = 0 are soluþia
ºi semnul derivatei întâi este dat în urmãtorul tabel: x1  0 ºi semnul derivatei întâi este dat în urmãtorul
tabel:
x 0 x 0
f (x) – 0 + f (x) + 0 +

III. Studiul derivatei a doua III. Studiul derivatei a doua

f ( x )  2n(2n  1) x 2 n 2
; ecuaþia f ( x )  0 are f ( x)  (2n  1)2nx2 n1 ; ecuaþia f ( x )  0 are soluþia
x1  0 ºi semnul derivatei a doua este dat în urmã-
soluþia x1  0 ºi semnul derivatei a doua este dat în
torul tabel:
urmãtorul tabel: x 0
x 0
f (x) – 0 +
f (x) + 0 +

IV. Tabelul de variaþie IV. Tabelul de variaþie

x – 0 + x – 0 +
f (x) – – 0 + + f (x) + + 0 + +
f (x) +  0  + f (x) –  0  +
f (x) + + 0 + + f (x) – – 0 + +

V. Reprezentarea graficã a funcþiei V. Reprezentarea graficã a funcþiei

y y

O x O x

Observaþie. Reprezentarea graficã de mai sus se

numeºte parabolã.
Observaþie. Reprezentarea graficã de mai sus se
numeºte parabolã cubicã.

195
 3) f(x) = –x3 + 3x2. 1 3
4) f ( x )  x – x.
I. Domeniul de definiþie este D = Z. 3
Intersecþiile cu axele: I. Domeniul de definiþie este D = Z.
• OOx (y = 0): avem –x3 + 3x2 = 0, adicã x1 = 0 ºi Intersecþiile cu axele:
x2 = 3, deci graficul intersecteazã axa Ox în punctele 1
• OOx (y = 0): x 3  x  0 , adicã x(x2 – 3) = 0, cu
(0, 0) ºi (3, 0); 3
• OOy (x = 0) este punctul (0, 0) deja obþinut soluþiile x1 = 0, x2  3 ºi x3   3 , deci graficul
Asimptote: intersecteazã axa Ox în trei puncte (0, 0), ( 3, 0) ,
• funcþia nu admite asimptote verticale; ( 3 , 0) ;
• lim f ( x )  lim( x 3  3x 2 )   ºi lim f ( x )  • OOy (x = 0) este punctul (0, 0) obþinut deja.
x  x  x 
3 2
 lim ( x  3x )   , deci funcþia nu admite asim- Asimptote:
x  • funcþia nu admite asimptote verticale;
ptote orizontale; 1 
f ( x) • lim f ( x )  lim  x 3  x    ºi lim f ( x )   ,
x  3
• m  xlim  lim ( x 2  3x )   , deci funcþia x 
  x 
 x x 
deci funcþia nu admite asimptote orizontale;
nu admite asimptote oblice;
f ( x)
Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z. • m  lim   , deci funcþia nu admite asim-
x x

II. Studiul derivatei întâi ptote oblice;

f (x) = –3x2 + 6x; ecuaþia f (x) = 0 are soluþiile Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z.
x1  0 ºi x2  2 ºi semnul derivatei este dat în tabelul II. Studiul derivatei întâi
urmãtor: f (x) = x2 – 1; ecuaþia f (x) = 0 are soluþiile x1  1
x 0 2 ºi x2  1 ; semnul derivatei întâi este dat în tabelul
f (x) – 0 + 0 – urmãtor: x –1 1
III. Studiul derivatei a doua f (x) + + 0 – 0 +
f ( x )  6 x  6 ; ecuaþia f ( x )  0 are soluþia III. Studiul derivatei a doua
x1  1 ºi semnul derivatei a doua este dat în tabelul f ( x )  2 x ; ecuaþia f ( x )  0 are soluþia x1  0 ;
urmãtor: semnul derivatei a doua este dat în tabelul urmãtor:
x 1
x 0
f (x) + 0 –
f (x) – 0 +
IV. Tabelul de variaþie: IV. Tabelul de variaþie
x – 0 1 2 3 + x –  3 –1 0 1 3 +
f (x) – 0 + + 0 – – f (x) + + 0 – – 0 + +
f (x)   0  2  4  0  – 2 2
f (x) –  0   0  0 +
f (x) + + 0 – – – 3 3
f (x) – – – 0 + + +
V. Reprezentarea graficã a funcþiei
V. Reprezentarea graficã a funcþiei
y
y
2
– 3 3

–1 2 3 x
–
3
O 1 3 x Observaþie. Reprezentãrile grafice ale funcþiilor
polinomiale nu au asimptote.
196
 1 1
5) f ( x )  , cu n i q*. 6) f ( x )  , cu n i q.
2 n1
x 2n x
I. Domeniul de definiþie al funcþiei este D = Z \ {0}.
I. Domeniul de definiþie este D = Z \ {0}. Intersecþiile cu axele:
Intersecþiile cu axele: Graficul lui f nu intersecteazã axa Ox (deoarece
Graficul lui f nu intersecteazã axa Ox (deoarece f (x) @ 0, ¼x i D) ºi f nu intersecteazã axa Oy
f(x) @ 0, ¼x i D) ºi f nu intersecteazã axa Oy (deoarece x @ 0).
(deoarece x @ 0). Asimptote:
Asimptote:
• lim f ( x )  ; lim f ( x )   , deci f admite
• lim f (x)  , lim f ( x)   , deci f admite x 0
x 0
x 0
x 0
x0 x 0
x 0 x 0 dreapta x = 0 ca asimptotã verticalã;
dreapta x = 0 ca asimptotã verticalã;
• lim f ( x )  0 , deci f admite dreapta y = 0 ca • lim f ( x )  0 , deci f admite dreapta y = 0 ca
x 
x 
asimptotã orizontalã la + ºi la –; asimptotã orizontalã.
• funcþia nu admite asimptotã oblicã (deoarece • funcþia nu admite asimptotã oblicã (deoarece
admite asimptotã orizontalã ºi la + ºi la –). admite asimptotã orizontalã ºi la + ºi la –).
Funcþia f nu este definitã în 0, deci funcþia f este Funcþia f nu este definitã în 0, deci funcþia f este
continuã ºi derivabilã pe (–, 0) ºi pe (0, ). continuã ºi derivabilã pe (–, 0) ºi pe (0, ).

II. Studiul derivatei întâi II. Studiul derivatei întâi

2n 2n  1
f ( x )   2 n 1 , având semnul dat de tabelul: f ( x )   2 n  2 , având semnul dat de tabelul:
x x
x 0
x 0
f (x) + | –
f (x) – | –
III. Studiul derivatei a doua III. Studiul derivatei a doua
2n(2n  1) (2n  1)(2n  2)
f ( x )  , având semnul dat de tabelul: f ( x )  , cu semnul dat de tabelul:
x 2n 2 x 2 n 3
x 0 x 0
f (x) + | + f (x) – | +

IV. Tabelul de variaþie IV. Tabelul de variaþie

x – 0 + x – 0 +
f (x) + – f (x) – –
f (x) 0  + + 0 f (x) 0  +  0
–
f (x) + + f (x) – +

V. Reprezentarea graficã a funcþiei V. Reprezentarea graficã a funcþiei

y
y

x x

197
 x 2 – 2x + 3 2x – 1
7) f ( x ) = . 8) f ( x )  .
x 2 + 2x – 3 ( x – 1) 2
I. Domeniul de definiþie I. Domeniul de definiþie este D = Z \ {1}
Punem condiþia ca numitorul sã fie diferit de 0, Intersecþiile cu axele:
deci x2 + 2x – 3 @ 0, adicã x1 @ – 3 sau x2 @ 1; deci 2x  1 1
• OOx (y = 0): avem  0 cu soluþia x  ,
D = Z \ {–3, 1}. ( x  1) 2
2
x 2  2x  3 1
• O Ox (y = 0): 2  0 , de unde x2 – 2x + 3 = 0 deci graficul funcþiei f intersecteazã axa Ox în O , 0 .
x  2x  3 2 
cu  = –8, adicã nu existã x real astfel încât y = 0; • OOy (x = 0): este punctul (0, –1).
Asimptote:
deci graficul funcþiei f nu intersecteazã axa Ox;
• lim f ( x )   , lim f ( x )   , deci f admite
• OOy (x = 0): f(0) = –1, deci (0, –1) este punctul x 1
x 1
x 1
x 1
de intersecþie cu axa Oy. dreapta x = 1 ca asimptotã verticalã;
Asimptote:
• lim f ( x )   , lim f ( x )   , deci dreapta • lim f ( x )  0 , deci f admite dreapta y = 0 ca
x 
x 3 x 3
x 3 x 3
asimptotã orizontalã la + ºi –;
x = –3 este asimptotã verticalã a funcþiei f; • funcþia nu admite asimptotã oblicã.
• lim f ( x )   ; lim f ( x )   , deci dreapta x = 1 Funcþia nu este definitã în 1, deci funcþia f este
x 1 x 1
x 1 x 1
continuã ºi derivabilã pe fiecare din intervalele
este asimptotã verticalã a funcþiei f ;
(–, 1) ºi (1, ).
x2  2x  3
• xlim
 x 2  2 x  3
 1 , deci dreapta y = 1 este asimp-
II. Studiul derivatei întâi
totã orizontalã a funcþiei f cãtre + ºi –. 2x
• funcþia nu admite asimptotã oblicã (deoarece f ( x )   , având semnul dat de tabelul:
( x  1) 3
admite asimptotã orizontalã la ±).
Funcþia f este continuã ºi derivabilã pe fiecare x 0 1
din intervalele (–, –3), (–3, 1) ºi (1, ). f (x) – 0 + | –
II. Studiul derivatei întâi
4 x ( x  3) III. Studiul derivatei a a doua
f ( x )  2 , cu semnul dat de tabelul: 2(2 x  1)
( x  2 x  3) 2 f ( x )  , având semnul dat de tabelul:
x –3 0 1 3 ( x  1) 4
4x – – 0 + + + 1
x  1
x–3 – 0 + 2
2 2 f (x) – 0 + | +
(x + 2x – 3) + + + + +
f (x) + | + 0 – | – 0 + IV. Tabelul de variaþie
III. Studiul derivatei a doua este mai complicat, fiind 1 1
x –  0 1 +
calcule mai multe; vom deduce convexitatea ºi conca- 2 2
vitatea funcþiei prin corelarea celorlalte date obþinute. f’ – – 0 + + –
IV. x – –3 0 1 3 + 8
f (x) + + 0 – – 0 + f 0  –1  0  + + 0
9
1 f – 0 + + + + +
f (x) 1  + – –1  – +   1
2
V. Reprezentarea graficã a funcþiei
V.
y

– 21 1
2
1 x
– 98
198 –1
 ( x – 1) 2
9) f ( x )  . 10) f ( x )  2 n x , n  q *
x1
I. Domeniul de definiþie este D = [0, )
I. Domeniul de definiþie este D = Z \ {–1}
Intersecþiile cu axele:
( x  1)2
OOx (y = 0): avem  0 cu soluþia x = 1, • OOx (y = 0) ºi OOy (x = 0) în punctul (0, 0).
x 1 Asimptote:
deci graficul funcþiei f intersecteazã axa Ox în O(1, 0).
f nu admite asimptote verticale, orizontale sau oblice.
OOy (x = 0): este punctul (0, 1).
Funcþia f este continuã pe [0, ) ºi derivabilã pe
Asimptote:
• lim f ( x )   , lim   , deci dreapta x = –1 (0, ).
x 1 x 1
1 1
x 1 x 1
II. Studiul derivatei întâi f ( x ) 
este asimptotã verticalã; 2n 2 n x 2 n 1
• lim f ( x )   ; lim f ( x )   , funcþia nu admite 1 2n 1 1
x  x  III. Studiul derivatei a doua f (x)    
asimptotã orizontalã. 2n 2n 2n x4n1
• m  xlim f ( x )  1; n  lim ( f ( x )  x )  IV. Tabelul de variaþie x 0 +
 x 
3 x  1 f’ | +
 lim  3 , deci y = x – 3 este asimptotã oblicã.
x  x f 0  
Funcþia nu este definitã în –1, deci funcþia este con- f | –
tinuã ºi derivabilã pe fiecare din intervalele (–, –1) ºi
(–1, ). V. Reprezentarea graficã a funcþiei
y
II. Studiul derivatei întâi
( x  1)( x  3)
f ( x )  are semnul dat de tabelul:
( x  1)2 O x
x –3 –1 1
11) f ( x )  2 n 1 x
f (x) + 0 – | – 0 +
I. Domeniul de definiþie este D = Z
III. Studiul derivatei a a doua Intersecþiile cu axele:
8 • OOx (y = 0) ºi OOy (x = 0) în punctul (0, 0).
f ( x )  are semnul dat de tabelul:
( x  1)3 Asimptote:
f nu admite asimptote verticale, orizontale sau oblice.
x ––1 Funcþia f este continuã pe Z ºi derivabilã pe Z*.
f (x) – | +
1 1
IV. x II. Studiul derivatei întâi f ( x )  
– –3 –1 0 1 + 2n  1 2 n 1
x 2n
f (x) + 0 – – – 0 +
2n 1
f (x) –  –8 – + 1 0  + III. Studiul derivatei a doua f ( x)   
2 2n1 4n1
(2n  1) x
f (x) – – + +
IV. Tabelul de variaþie
V. y x – 0 +
f’ + | +
1
f –   0

–3 –1 1 3 x
f + | –
–3
V. Reprezentarea graficã a funcþiei y

–8
O x

199
 1 2 13) f (x) = ln(x2 – 1)
12) f ( x ) = x –1
2
I. Domeniul de definiþie
I. Domeniul de definiþie
Din x2 – 1 U 0, obþinem D = (–, –1] N [1, +). Din condiþia x2 – 1 > 0, obþinem D = (–, –1) N (1, ).
• O Ox (y = 0): x 2  1  0 , adicã x1 = –1 ºi x2 = 1, O Ox: (y = 0): ln(x2 – 1) = 0 cu soluþiile x1   2 ºi
deci graficul intersecteazã axa Ox în punctele (–1, 0) x2  2 ;
ºi (1, 0); O Oy: graficul nu intersecteazã axa Oy deoarece
• O Oy: graficul nu intersecteazã axa Oy deoarece x = 0 h D.
x @ 0. • lim ln( x 2  1)   , deci dreapta x = –1 este
x  1
Asimptote: asimptotã verticalã la stânga; lim ln( x 2  1)   ,
x 1
• funcþia nu admite asimptote verticale; deci dreapta x = 1 este asimptotã verticalã la dreapta.
1 2 • lim ln( x 2  1)   , funcþia nu admite asimptote
• lim x  1   , funcþia nu are asimptote
x  2 x 
orizontale
orizontale;
• nu admite asimptotã oblicã (deoarece
f (x) 1 f (x)
• m  lim  ºi n  lim  f ( x )  mx   0 , lim  0  m ºi n  lim f ( x )   ).
x  x 2 x  x  x x 

1 Funcþia este continuã ºi derivabilã pe fiecare din

deci dreapta y  x este asimptotã oblicã la +;
2 intervalele (–, –1) N (1, ).
f ( x) 1
• m  lim   ºi n  lim  f ( x)  mx   0 de
II. Studiul derivatei întâi
x  x 2 x 
2x
1 f '( x )  2 ; ecuaþia f ( x )  0 nu are soluþii în D.
unde dreapta y   x este asimptotã oblicã la –. x 1
2
Funcþia este continuã pe fiecare interval (–, –1] III. Studiul derivatei a doua
ºi [1, ) ºi derivabilã pe fiecare interval (–, –1) ºi
2( x 2  1)
(1, ). f  ( x )  ; ecuaþia f’’’(x) = 0 nu are soluþii.
( x 2  1)2
II. Studiul derivatei întâi
x IV.
f ( x )  ,  x  (  ,  1) N (1,  ) ; ecuaþia
2 x2  1 x –  2 –1|///|1 2 +
f’(x) = 0 nu are soluþii reale ( x1  0  D ). f’ – – |///| + +
III. Studiul derivatei a doua f +  0  –|///| –  0  +
1 f’’ – – |///| – –
f ( x )   ; ecuaþia f’’’(x) = 0 nu are soluþii.
2 ( x 2  1)3
V. y
IV. x – –1|///|1 +
f’ – –|///| +
f +  0 |///|0  +
–1 1
f’’ – –|///|– – x
– 2 2

V.

Observaþie. Funcþiile din exerciþiile 12 ºi 13 fiind

funcþii pare, în fiecare caz se poate studia ºi trasa
graficul numai pe intervalul (1, +), iar apoi pe
(–, –1) se traseazã prin simetrie faþã de Oy.
200
 14) f (x) = xe–x. 1
15) f ( x ) = sinx + sin2 x
I. Domeniul de definiþie este D = Z. 2
Intersecþiile cu axele: I. Domeniul de definiþie
• O Ox (y = 0), obþinem xe–x = 0, deci x = 0; punctul D = Z; deoarece funcþia f este periodicã, de
perioadã principalã 2, este suficient sã studiem
O(0, 0) este punctul de intersecþie cu axele de coordonate.
comportarea funcþiei pe intervalul I = [–, ] de
Asimptote:
lungime 2.
• funcþia nu admite asimptote verticale;
x 1
• xlim f ( x)  lim xe  x  ; lim xe  x  lim x  0 , OOx (y = 0): sin x  sin 2x  0 , sinx + sinxcosx = 0,
 x  x  x  e 2
deci funcþia admite dreapta y = 0 ca asimptotã sinx(1 + cosx) = 0, de unde sinx = 0 sau cosx = –1,
orizontalã la +; cu soluþiile x1 = –, x2 = 0, x3 = ; deci punctele de
f ( x) intersecþie cu axa Ox sunt (–, 0), (0, 0), (, 0).
• m  lim  lim e  x   , deci funcþia nu admite
x  x x  Deoarece graficul trece prin punctul (0, 0), acesta
asimptotã oblicã la –. este ºi punctul de intersecþie cu axa Oy.
Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z. Asimptote:
Funcþia nu admite asimptote verticale deoarece f
II. Studiul derivatei întâi este continuã pe Z.
f (x) = e–x(1 – x); ecuaþia f (x) = 0 are soluþia Funcþia fiind periodicã, nu admite asimptote
x1  1 ; semnul derivatei întâi este dat în tabelul: orizontale sau oblice.
x 1 Funcþia este continuã ºi derivabilã pe Z.
f (x) + 0 –
II. Studiul derivatei întâi
III. Studiul derivatei a doua 3x x
f '( x )  cos x  cos 2x  2 cos cos ; ecuaþia
f ( x )  e  x ( x  2) ; ecuaþia f ( x )  0 are soluþia 2 2

x1  2 ; semnul derivatei a doua este dat în tabelul: f’(x) = 0 are în [–, ] soluþiile x1   , x2   ,
3

x 2 x3  , x4   .

3
f (x) – 0 +
III. Renunþãm la studiul derivatei a doua.
IV. Tabelul de variaþie IV. Tabelul de variaþie
x – 0 1 2 +  
f (x) + + 0 – – x –  
3 3
1 2 f’ 0 – 0 + 0 – 0
f (x) –  0   2  0
e e
3 3 3 3
f (x) – – – 0 + + f 0     0
4 4

V. Reprezentarea graficã a funcþiei V. Reprezentarea graficã a funcþiei

1
e
O 1 2 x

Observaþie. Funcþia f fiind periodicã, am trasat

graficul pe un interval de lungime: T0 = 2, I = [–, ]
ºi translatãm graficul obþinut pe axa Ox pe intervalele
de forma [–3, –], [, 3], [3, 5] etc.

201
 Exerciþiu rezolvat. iv) Dedu variaþia funcþiei f.
Într-un reper cartezian xOy, Soluþie.
Gf este graficul unei funcþii a) Soluþiile ecuaþiei f (x) = 0 sunt abscisele
f : (–, 1]  Z având punctelor în care reprezentarea graficã are tangentã
reprezentarea graficã alãturatã. orizontalã. Avem o singurã soluþie x = –1.
Dreapta T 1 este tangenta la b) f (x) < 0 pe intervalul pe care funcþia f este
grafic în punctul de abscisã 0 descrescãtoare, adicã x i (–1, 1].
ºi dreapta T 2 este singura tan- yB  yA 1  3
gentã paralelã cu axa absciselor. c) mT1  x  x  1  0  2.
B A
a) Rezolvã grafic ecuaþia f (x) = 0, unde f  este d) Din a) deducem f (0) = –2.
funcþia derivatã a funcþiei f : (–, 1]  Z.
e) i) lim f ( x )  3, deci dreapta de ecuaþie y = 3
b) Rezolvã grafic inecuaþia f (x) < 0, unde f  este x 
funcþia derivatã a funcþiei f : (–, 1]  Z. este asimptotã orizontalã a funcþiei la –.
c) ªtiind cã tangenta T1 la grafic în punctul A de ii) Mulþimea soluþiilor inecuaþiei f(x) > 3 este
abscisã 0 trece prin punctul B(1, 1), gãseºte coefi- (–, 0), conform reprezentãrii grafice a funcþiei f.
cientul unghiular al dreptei T1 . iii) Pentru ¼x i (–, 1], f (x) = –2(x + 1)ex;
d) Dedu f (0). cum ex > 0, ¼x i (–, 1], atunci f (x) U 0 este
e) Presupunem cã funcþia f : (–, 1]  Z este definitã echivalentã cu –2(x + 1) U 0, adicã x T –1. Deci
astfel: f ( x) = 3 – 2xex. x < –1, f (x) > 0 ºi x > –1, f (x) < 0 ºi f (–1) = 0.
i) Calculeazã lim f ( x ) , ºtiind cã lim xe x  0; iv) f(–1) = 3 + 2e–1 Y 3,74.
x  x -
interpreteazã grafic acest rezultat. x ––1 1
ii) Rezolvã grafic inecuaþia f (x) > 3. f + 0 –
iii) Calculeazã derivata funcþiei f ºi studiazã
3  3+2e  3 – 2e
f –1
semnul funcþiei f  pe (–, 1].

Reprezintã grafic funcþiile urmãtoare: 

13. f :  0,   Z, f ( x ) =  ln(sin x ) .
1. f : Z  Z, f (x) = x2 – x + 1.  2 
2. f : Z  Z, f (x) = –x3 + 3x. ln x
14. f : (0,   )  Z , f ( x )  .
1 x
3. f : Z\ {0}  Z, f ( x )  . x
x 15. f : Z  Z , f ( x )  ( x  1)  arcsin .
1 x2  1
4. f : Z\ {±1}  Z, f ( x )  2 .
x 1 16. f : Z  Z , f ( x )  min{ x , x 2 , 1} .
1 1 17. f : Z  Z , f ( x)  max{x  arctgx , ln(x 2  1)} .
5. f : Z\ {0}  Z, f ( x )   .
x x2
x Fie D domeniul maxim de definiþie pentru fiecare
6. f : Z\ {–2, +2}  Z, f ( x )  .
2
x 4 dintre funcþiile urmãtoare (f : D  Z). Determinã D
ºi traseazã graficul funcþiei în fiecare caz.
7. f : Z  Z, f ( x )  3 x 2 .
x x
x 18. f ( x )  . 19. f ( x )  .
8. f :[0,  ) \ {1}  Z , f ( x )  . 2
x 1
( x  1) 2 (1  x 2 )
1  x4 ln x
9. f : ( , 2]  [0,  ) ; f ( x )  x  x 2  2x . 20. f ( x )  . 21. f ( x )  .
x 1  ln x
10. f : Z  Z , f (x) = xe–x.
ln x  x 2 1
22. f ( x )  . 23. f ( x )  x – 1 x .
11. f : (–1, 1)  Z, f (x) = ln(1 – x2). ln x  x 2 e
1 x 1 x
12. f : Z \ {k | k i m}  Z, f ( x )  . 24. f ( x )  arctg . 25. f ( x )  arcsin .
sin x 1  x2 1  x2
202
 2. Aplicaþii ale unor proprietãþi locale sau globale ale funcþiilor
Probleme de maxim sau de minim
Existã probleme practice de geometrie, fizicã, mecanicã etc. în care se cere cea mai mare sau cea mai
micã valoare pe care o ia o anumitã mãrime variabilã (lungime, arie, volum, timp, forþã, preþ, consum de
material etc.).
Cum rezolvãm o problemã de maxim sau de minim?
Procedãm astfel:
• se alege o variabilã independentã;
• se exprimã mãrimea al cãrei maxim sau minim se cere, în funcþie de variabila independentã aleasã;
• se calculeazã derivata funcþiei, se egaleazã cu zero ºi se determinã valorile variabilei pentru care funcþia
este maximã sau minimã. A
1) Determinã triunghiul isoscel, de arie maximã, înscris într-un cerc de razã egalã cu 2.
Rezolvare. O
Alegem ca variabilã independentã înãlþimea AD = x, x i [0, 4]. C
B D
BC  AD
Exprimãm aria triunghiului AABC  (1), unde BC  2  DC  2 OC 2  OD 2 ;
2
2 2
þinând cont cã OC = 2 ºi OD = x – 2, obþinem: BC  2 4  ( x  2)  2 4 x  x .
Înlocuind în (1) obþinem funcþia A( x )  x 4 x  x 2 .
2 4  2x 4 x  x 2  2x  x 2 6 x  2x 2
Calculãm derivata acestei funcþii ºi obþinem: A( x)  4 x  x  x   .

2 4x  x2 4x  x2 4x  x2
A(x) = 0 implicã 6x – 2x2 = 0, adicã 2x(3 – x) = 0, cu soluþiile x1 = 0 (soluþie care nu convine problemei
deoarece nu existã un triunghi cu o înãlþime egalã cu zero) sau x2 = 3.
Semnul derivatei întâi este dat în tabelul alãturat, deci pentru x = 3 x 0 3 4 +
funcþia A(x) admite un maxim egal cu 3 3 . A(x) | + 0 – | –
Deci, dacã x = 3, atunci înãlþimea triunghiului de arie maximã are A(x) 0  3 3  0 
3
lungimea egalã cu din diametru.
4
În acest caz (x = 3), triunghiul ABC este echilateral.
Observaþie.
Dintre toate triunghiurile isoscele înscrise într-un cerc dat, triunghiul echilateral are aria cea mai mare.
2) Dintr-un pãtrat se taie din colþuri 4 pãtrate egale, apoi se îndoaie marginile astfel
încât sã obþinem o cutie (fãrã capac). Latura pãtratului iniþial având lungimea egalã cu
12, care trebuie sã fie lungimea laturii pãtratului mic astfel încât volumul cutiei sã fie
maxim?
Rezolvare.
Alegem ca variabilã independentã lungimea laturii pãtratului mic ºi o notãm cu x. x
x x
Înãlþimea cutiei care se formeazã este x, iar lungimea laturii bazei este 12 – 2x. 12
Volumul cutiei este descris de funcþia V(x) = x(12 – 2x)2. Calculãm derivata funcþiei
V ºi obþinem V(x) = 12(6 – x)(2 – x).
Ecuaþia V(x) = 0 are soluþiile x1 = 6 sau x2 = 2. Soluþia x1 = 6 nu convine problemei (nu mai existã cutia!).
Tabelul de variaþie pentru funcþia V este urmãtorul:
x 0 2 6 +
V(x) + 0 – 0 +
V(x)  128  m 
Volumul este maxim pentru x = 2 ºi este egal cu 128 unitãþi de volum.

203
 3) Dintr-o bucatã de tablã de formã circularã cu raza R se decupeazã
un sector de cerc din care se confecþioneazã o pâlnie. Pentru ce unghi la
centru, , pâlnia are capacitatea maximã?
Soluþie.
Alegem ca variabilã independentã înãlþimea h a conului care
r 2 h
reprezintã pâlnia. Volumul pâlniei este V  ; cum r 2 = R2 – h 2 ,
3

obþinem funcþia V = f (h) = ( R 2 h  h3 ) . Valoarea extremã (maximã) se calculeazã din f ( h)  0 ºi obþinem
R 3 2
h 3 > 0. Cum f ( h)   R 3  0 , rezultã cã valoarea gãsitã este un maxim. Când se îndoaie tabla,

3 3 R
2r
arcul de cerc  AB  R devine circumferinþa bazei, deci  AB  2r ; obþinem   ºi, cum r  6,
R 3
2 6
rezultã    294 .
3
4) O fabricã de conserve îºi confecþioneazã din tablã cutii cilindrice având capacitatea de 1 l (1 dm3). Ce
dimensiuni trebuie sã aibã cutiile pentru a se folosi cât mai puþin material?
Rezolvare.
Alegem ca variabilã independentã raza bazei cilindrului pe care o notãm cu x.
Notãm cu A aria totalã a cilindrului. Volumul cutiei fiind egal cu 1 dm3, deducem h
1
înãlþimea h în funcþie de x, astfel: 1 = x · h, de unde h  2 .
2 x
x
2 2 1
Exprimãm aria totalã a cilindrului: A( x )  2xh  2x   2x 2 . x 0 3
x 2
2 A(x) | – 0 +
Studiem punctele de extrem ale funcþiei A(x): A( x )   2  4x ;
x
1  1   1 
din A(x) = 0 obþinem x  3 , pentru care A  3 A(x)  A
 are o valoare minimã.  
 3 2 
2  2 
1 2
Calculãm, în acest caz, dimensiunile cutiei ºi, pentru x  3 (raza bazei), obþinem h  3 , adicã
2 2
înãlþimea cutiei trebuie sã fie egalã cu dublul razei bazei cilindrului.

1. Într-o întreprindere, un studiu al ii) Determinã limitele lui Cm în 0 ºi +.

costurilor unei producþii aratã cã, dacã Studiazã monotonia funcþiei Cm ºi dedu cã existã
q reprezintã numãrul de unitãþi produse, un numãr real unic, r, astfel încât C m (r )  0 .
costul total C(q) este dat prin: Determinã, cu o aproximaþie de 10–3, valoarea lui r.
1 iii) Studiazã funcþia Cm ºi completeazã tabelul
C (q )  q3  2q2  50q  1 .
3 de variaþie. Traseazã, într-un reper cartezian,
a) Studiazã monotonia funcþiei C definitã pe [0, +). porþiunea din reprezentarea geometricã a graficului,
Construieºte, într-un reper cartezian, porþiunea din corespunzãtoare lui 0 < q T 5.
graficul lui C pentru 0 T q T 5.
C ( q) 2. Determinã conul de volum maxim, înscris
b) Fie funcþia C m (q )  , definitã pentru q > 0 într-o sferã de razã datã R.
q
(Cm reprezintã costul mediu unitar). 3. Dintre toate dreptunghiurile cu perimetrul
i) Calculeazã derivata Cm ( q) ( Cm reprezintã de 24 m, care are aria maximã?
costul marginal, adicã costul suplimentar necesar 4. Dintre toate dreptunghiurile cu aria de 36 cm2,
pentru a produce o unitate în plus). care este dreptunghiul cu perimetrul cel mai mic?

204
 3. Rezolvarea graficã a unor ecuaþii. ªirul lui Rolle
Rezolvarea graficã a unor ecuaþii; utilizarea reprezentãrii grafice a funcþiilor în
determinarea numãrului de soluþii ale unei ecuaþii
Oricãrei ecuaþii îi putem asocia o funcþie ºi oricãrei funcþii îi putem
asocia o ecuaþie (punând f(x) = 0).
Dacã se cunoaºte reprezentarea graficã a unei funcþii f, atunci putem
observa numãrul de soluþii reale ale ecuaþiei f(x) = 0 ºi, eventual, valorile
lor sau intervalele în care se aflã acestea.
De exemplu, pentru o funcþie f : Z  Z, având reprezentarea graficã x1 x2 x3
din figura alãturatã, ecuaþia f(x) = 0 are, conform imaginii grafice, trei
soluþii reale x1, x2, x3 pe care, fie le putem determina din calcul, fie putem
spune în ce interval se aflã fiecare din ele. Pentru reprezentarea graficã
de mai sus observãm cã x3 = 0 ºi x1, x2 i (–, 0).
Dacã în exemplul precedent avem doar o porþiune din reprezentarea
graficã a funcþiei f, atunci ºi discuþia referitoare la numãrul soluþiilor ecuaþiei
asociate, f(x) = 0, poate fi incompletã (de exemplu, în reprezentarea graficã x2 x3
lipseºte soluþia x1!).
De aceea, avem nevoie de reprezentarea graficã a funcþiei f (pe domeniul ei de definiþie) ºi de o metodã
prin care sã stabilim cu certitudine numãrul soluþiilor reale ale ecuaþiei f(x) = 0 (pe domeniul ei de definiþie)
ºi intervalele în care se aflã acestea. y
3
1) Sã rezolvãm grafic ecuaþia x2 – 4x + 3 = 0. Asociem funcþia f (x) = x2 – 4x + 3,
f : Z  Z având reprezentarea graficã alãturatã:
A B
Intersecþia reprezentãrii grafice cu axa Ox se face în douã puncte, A(1, 0) ºi O 1 3 x
B(3, 0). Abscisele acestor puncte reprezintã soluþiile ecuaþiei date f(x) = 0, adicã x1 = 1 ºi
x2 = 3. y
2) Sã rezolvãm grafic ecuaþia –x2 + 2x – 1 = 0. Asociem funcþia f (x) = –x2 + 2x – 1, f : Z  Z. 1
Reprezentarea graficã a funcþiei f intersecteazã axa Ox într-un singur punct, V(1, 0). O x
Abscisa acestui punct este soluþia realã (dublã) a ecuaþiei f (x) = 0, adicã x1 = x2 = 1. –1

3) Sã determinãm numãrul soluþiilor reale ale ecuaþiei mex – x = 0, m parametru real. y

x
Separând parametrul m obþinem ecuaþia echivalentã x  m . Asociem funcþia
e
x
f : Z  Z, f ( x )  , având reprezentarea graficã alãturatã. 1
ex e
O 1 2 x
Numãrul soluþiilor reale ale ecuaþiei se va determina intersectând dreapta y = m,
m i Z, cu graficul funcþiei. Avem cazurile:
1
• dacã m  , ecuaþia nu are soluþii reale;
e
1
• dacã m  , ecuaþia are soluþia x = 1;
e
 1
• dacã m   0,  , ecuaþia are douã soluþii reale: x1 i (0, 1), x2 i (1, );
 e
• dacã m = 0, ecuaþia are soluþia x = 0;
• dacã m < 0, ecuþia are o soluþie realã x1 i (–, 0).

205
 ªirul lui Rolle
Pentru determinarea numãrului de soluþii reale ale unor 1) Gãseºte soluþiile multiple pentru
ecuaþii ºi a intervalelor în care ele sunt situate, se utilizeazã funcþiile f : D  Z, unde D este domeniul
ºirul lui Rolle. ªirul lui Rolle ne permite sã separãm soluþiile maxim de definiþie:
ecuaþiei f (x) = 0, atunci când cunoaºtem soluþiile ecuaþiei a) f (x) = x sinx ;
f ( x )  0 . Aceastã metodã se bazeazã, atât pe teorema lui Rolle, b) f (x) = x cosx ;
cât ºi pe proprietatea lui Darboux. c) f (x) = x3 – 3x2 +3x –1;
Fie a, b i Z , a < b, f : (a, b) « Z o funcþie derivabilã ºi 0, x T0

x1, x2, ...xn soluþiile reale consecutive ale ecuaþiei f (x) = 0. d) f ( x )    1 ;
e x , x  0
ªirul lui Rolle reprezintã ºirul semnelor dat de valorile: f (a + 0),
f (x1), f (x2), ...f (xn), f (b – 0).  
e) f ( x)  x   tgx ;
Distingem urmãtoarele cazuri:  4
I. Dacã în ºirul lui Rolle apar douã semne alãturate diferite, adicã f) f (x) = x2(ex – 1) ;
pentru xk  xk 1 avem f ( xk )  f ( xk  1 ) < 0, k i {0, 1, ..., n} (am g) f (x) = (x2 – 1)lnx2.
notat x0  a ºi xn1  b ), atunci în intervalul ( xk , xk 1 ) existã o
unicã soluþie a ecuaþiei f (x) = 0 (existenþa este datã de 2) Determinã numãrul de soluþii ale
proprietatea lui Darboux a lui f , iar unicitatea este asiguratã de unei ecuaþii f (x) = 0, urmãrind condiþiile
teorema lui Rolle). prezentate în tabel.

II. Dacã în ºirul lui Rolle apar douã semne alãturate identice, a) x  1 4 
adicã pentru xk < xk+1 avem f ( xk )  f ( xk 1 )  0 , atunci f (x) = 0 f ( x ) 0 0
nu are nici o soluþie în intervalul ( xk , xk 1 ) . f ( x )  + + 
Demonstraþie.
b) x  1 4 
Se aplicã metoda reducerii la absurd.
f ( x ) 0 0
Dacã j c1, c2 i ( xk , xk 1 ) , c1 @ c2 cu f (c1) = f (c2) = 0,
f ( x )  – – – 
atunci, conform teoremei lui Rolle, existã c între c1 ºi c2, adicã
c i ( xk , xk 1 ) astfel încât f’’(c) = 0, contradicþie cu faptul cã xk c) x  1 4 
ºi xk 1 sunt soluþii consecutive ale lui f’’. f ( x ) 0 0
Dacã c i ( xk , xk 1 ) este unica soluþie a ecuaþiei f (x) = 0, f ( x )  + + 
atunci c este un punct extrem al lui f, deci f’(c) = 0 (conform
teoremei lui Fermat). Am ajuns din nou la o contradicþie. d) x  
1 4
f ( x ) 0 0
III. Dacã în ºirul lui Rolle apare valoarea 0, adicã f (x’k) = 0, f ( x )  + + 
atunci xk este soluþie multiplã a lui f ºi în intervalele ( xk 1 , xk )
ºi ( xk , xk 1 ) ecuaþia nu mai are alte soluþii. e) x  1 4 
Etapele formãrii ºirului lui Rolle sunt urmãtoarele: f ( x ) 0 0
1) se fixeazã intervalul de studiu, I = (a, b) cu a, b i Z , f ( x )  + – 
pentru ecuaþia f(x) = 0, unde f : I  Z este o funcþie derivabilã; f) x  1 4 
2) se rezolvã ecuaþia f (x) = 0 ºi considerãm soluþiile reale
f ( x ) 0 0
ale acestei ecuaþii (situate în I) în ordine crescãtoare:
f ( x )  – + 
x1  x2  ...  xn ;
3) se calculeazã valorile funcþiei f în aceste puncte la care g) x  2 0 3 
se adaugã valorile (sau limitele) lui f la capetele intervalului I, f ( x ) 0 0 0
notate cu f(a + 0), respectiv f(b – 0);
f ( x )  + – + 

206
 4) se organizeazã datele obþinute anterior într-un tabel de h) x  –1 1 10 
forma: f ( x ) 0 0 0
x a x1 x2.... xn b f ( x )  + 0 + 
f ( x ) 0 0 ....... 0
i) x  –1 0 1 2 
f (x) f(a+0) f(x1) f(x2) ....f(xn ) f(b–0) f ( x ) 0 0 0 0
f ( x )  + – 0 + 
ªirul lui Rolle este ºirul semnelor valorilor ultimei linii a
tabelului. 3) Gãseºte câte un exemplu de funcþie
care verificã fiecare tabel în parte ºi scrie
Observaþie. ecuaþia asociatã.
Putem folosi ºirul lui Rolle numai dacã se poate rezolva Indicaþie.
ecuaþia f (x) = 0. a) f (x) = (x + 1)(x – 4) = x2 – 3x – 4, de
x 3 3x 2
unde obþinem f ( x )    4 x , deci
3 2
ecuaþia asociatã este 2x3 – 9x2 – 24x = 0.

Probleme rezolvate
1) Determinã numãrul de soluþii reale ale ecua- Deci ecuaþia datã are trei soluþii reale (având trei
þiilor urmãtoare ºi intervalele în care se aflã acestea: schimbãri de semne în ºirul lui Rolle): x1  ( , 0),
a) 4x3 – 18x2 + 24x – 9 = 0.
Soluþie.  2   2 
x2   0, 3  , x3   3 ,    .
Considerãm f : Z « Z, f (x) = 4x3 – 18x2 + 24x – 9,  5  5 
f este derivabilã ºi f’(x) = 12x2 – 36x + 24 = 0 
 x2 – 3x + 2 = 0  x1  1  x2  2 . Calculãm 2) Separã soluþiile ecuaþiei x2 + 2lnx – 4x = m, în
funcþie de valorile reale ale parametrului m.
lim f ( x)   ºi lim f ( x )   .
x  x  Soluþie.
x – 1 2 + Fie f : (0, +) « Z, f (x) = x2 + 2lnx – 4x – m.
2
f(x) 0 0 f este derivabilã ºi f ( x )  2 x   4 ; din f (x) = 0 obþi-
x
sgn f – + – +
nem x1  1 ; f (1) = –m – 3; f (0 + 0) = –; lim f (x)   .
x
Prin urmare, având trei schimbãri de semne,
ecuaþia f (x) = 0 are trei soluþii reale: x1 i (–∞, 1), x 0 1 +
x2 i (1, 2), x3 i (2, +∞). sgn f – sgn(–m – 3) +

b) x5 – 4x3 + 3 = 0
Dacã m i (–, –3), atunci ecuaþia f (x) = 0 are o
Soluþie.
unicã soluþie ce se aflã în intervalul (0, 1).
Considerãm f : Z  Z, f(x) = x 5 – 4x 2 + 3
Dacã m = –3, atunci x1 = 1 este soluþie multiplã.
derivabilã pe Z ºi f (x) = 5x4 – 8x. Ecuaþia f (x) = 0,
2 Dacã m i (–3, +), atunci ecuaþia f (x) = 0 are o
adicã x(5x3 – 8) = 0, are soluþiile reale x1  0 ºi x2  3 . unicã soluþie ce se aflã în intervalul (1, +).
5
Limitele funcþiei f în – ºi + sunt egale cu –,
respectiv +. ªirul lui Rolle este dat în tabelul
urmãtor:
2
x – 0 3 +
5
sgn f – + – +

207
 3) Considerãm funcþia f : [–1; 3,5]  Z, f (x) = x3 – 3x2 – 1, având y
reprezentarea graficã alãturatã: 5,125
a) Completeazã tabelul de variaþie al funcþiei f.
b) Demonstreazã cã ecuaþia f (x) = 0 are o singurã soluþie, x1 i [3; 3,5].
c) Pune pe figurã punctul A de abscisã x1. Determinã grafic o încadrare
a lui x1 într-un interval de lungime 0,5 unitãþi.
–1 2 3
d) Completeazã tabelul urmãtor (aproximând la 10–2): x
3,5

x 3 3,5 3,25 3,10 3,20 3,11

f(x)
e) Dedu o încadrare a lui x1 (aproximare prin lipsã ºi prin adaos) la o sutime.
–5
Soluþie.
–1 0 2 3,5 c) Punctul A este punctul în care reprezentarea
a) x
f + 0 – 0 + graficã a lui f intersecteazã axa absciselor. Citim pe
f –5  –1  –5  5,125 grafic cã abscisa punctului A verificã 3 < x1 < 3,5.
b) Funcþia f este derivabilã pe [3; 3,5] ºi pentru d) x 3 3,5 3,25 3,10 3,11
¼x i [3; 3,5], f (x) > 0, adicã f este strict crescãtoare f(x) –1 5,13 1,64 1,05 0,06
pe [3; 3,5]; f(3) = –1 ºi f(3,5) = 5,125, deci
0 i [f(3); f(3,5)] = [–1; 5,125]. Deci ecuaþia f (x) = 0 e) f (3,10) Y –0,04 < 0 ºi f (3,11) Y 0,06 > 0, deci
admite o singurã soluþie în intervalul [3; 3,5]. f (3,10) < 0 < f (3,11), de unde 3,10 < x1 < 3,11

1. Determinã numãrul soluþiilor reale 6. Determinã valoarea lui m Z pentru care

ale ecuaþiei: ecuaþia 3 x 4  4 x 3  24 x 2  48 x  m  0 :
a) 2 x 5  5 x 4  10 x 3  10 x 2  40 x  1  0 ; a) are douã soluþii egale; b) are toate soluþiile reale.
b) ln x  x  1  0 ; c) e x  x  1  0 ;
d) x 3  3x  m  0 , unde m este un para- 7. Aratã cã, pentru m  3 ,
LM 44 OP
, ecuaþia
metru real.
N 7 Q
2 x 3  x 2  4 x  m  0 are toate soluþiile reale.
2. a) Determinã numãrul soluþiilor reale ale 8. Aratã cã, µ p i Z, ecuaþia x3 – 3x + p = 0 nu
ecuaþiei x4 – 2x3 – 3x2 + 4x + 1 = 0 ºi separã pe intervale poate avea în intervalul [0, 1] douã soluþii distincte.
soluþiile obþinute.
9. Determinã valorile parametrului real m pentru
b) Propune o ecuaþie care sã aibã acelaºi numãr de soluþii.
care ecuaþia e x  mx 2 are trei soluþii reale.
3. Se dã ecuaþia 2 x  x ln 2  m  0 .
10. Fie a, b i Z cu a @ b. Rezolvã în Z ecuaþia
a) Pentru ce valori ale lui m Z , ecuaþia are douã
(x – a)n + (x – b)n = (a – b)n, nq * dat.
soluþii reale distincte?
b) Poate avea ecuaþia exact trei soluþii reale distincte? 11. ªtiind cã ecuaþia x 4  4 x 3  6 x 2  ax  b  0 ,
a, b i Z are toate soluþiile reale, precizeazã aceste soluþii.
4. Determinã numãrul soluþiilor reale ale ecuaþiei
x4 – 2x3 – 3x2 + 4x +  = 0,  i Z ºi separã pe intervale 12. Determinã numãrul de soluþii reale ale ecua-
soluþiile obþinute, în funcþie de parametrul . þiei urmãtoare ºi intervalele în care se aflã acestea:
a) x3 – 3x2 – 9x + 3 = 0; b) x3 + 3x2 + 6 = 0;
5. Determinã numãrul soluþiilor reale ale ecua- c) x3 – 2x + 1 = lnx.
þiilor ºi separã pe intervale soluþiile obþinute: 13. Discutã numãrul soluþiilor reale ale ecuaþiei,
a) x3 – 6x + 2 = 0; b) x4 – 4x –1 = 0; c) x + ex = 0; dupã valorile parametrului real m:
d) 3x4 – 4ax3 – 6x2 + 12ax + 7a2 – 36 = 0, unde a i Z; a) |1 – x2| = m(1 + x2); b) 2ln x + x2 + mx + 3 = 0;
e) 3x4 – 20x3 + 30x2 + 60x – 72Eln|x| + 1 = 0; c) arctg x = x + m; d) ex = m · |x|;
f) 2x + lnx – m(x – lnx) = 0, m i Z; ln x
g) sin2x + 2sinx = m, m i Z, x i [0, 2]. e) e–x = m(1 – x); f)  mx  1  m .
x 1
208
 4. Reprezentarea graficã a conicelor (cerc, elipsã, hiperbolã, parabolã)
Conicele sunt curbe plane obþinute prin intersecþia unei suprafeþe conice cu un plan. Proprietãþile remarcabile
ale conicelor au fost observate de cãtre Menechmos (c 300 î.Hr.). ªi Euclid (c 330-275 î.Hr.) ºi Arhimede
(c 287-212 î.Hr.) s-au ocupat de conice. Dupã ei, Apollonius din Perga (c 262-200 î.Hr.), geometru ºi
astronom grec, în opera sa fundamentalã Konika (în opt „cãrþi” din care s-au pãstrat ºapte), face un studiu
sistematic al conicelor ºi, pentru prima datã, introduce denumirile a trei conice (elipsa, hiperbola ºi pa-
rabola) ºi prezintã numeroase proprietãþi ale lor.

Dacã intersectãm o suprafaþã conicã (fig. a) cu:

– un plan paralel cu o generatoare a conului, obþinem o parabolã (fig. b);
– un plan perpendicular pe axa conului, obþinem un cerc (fig. c);
– un plan paralel cu axa conului, obþinem o hiperbolã (fig. d);
V (vârful conului)
– un plan care nu conþine vârful conului, nu este perpendicular pe axa
conului, nu este paralel cu axa conului ºi nu este paralel cu nici o generatoare
a conului, obþinem o elipsã (fig. e).
generatoarea
În continuare vom considera în plan un reper cartezian xOy, ales
conului
convenabil pentru fiecare din curbele pe care le vom studia (cerc, elipsã,
hiperbolã, parabolã). (fig. a)

parabolã (fig. b) cerc (fig. c) hiperbolã (fig. d) elipsã (fig. e)

Reprezentarea graficã a cercului

Sã interpretãm grafic!
1) Scrie ecuaþia implicitã ºi ecuaþiile
Ecuaþia (implicitã) a cercului, cu centrul în originea axelor ºi explicite pentru fiecare din cercurile
cu razã r este x2 + y2 = r2 , r > 0. urmãtoare:
Exprimându-l pe y în funcþie de x obþinem y   r 2  x 2 , care a) b)
se numesc ecuaþiile explicite ale cercului.

Vom reprezenta grafic ramura y  r 2  x 2 , pentru care y U 0.

Cealaltã ramurã, y   r 2  x 2 , o vom reprezenta prin simetrie
faþã de axa Ox.

209
 Reprezentãm grafic funcþia f ( x )  r 2  x 2 , r > 0, f : D  Z . Sã reprezentãm grafic
I. Din condiþia r2 – x2 U 0 obþinem x i [–r, r], adicã D = [–r, r]. 2) Reprezintã grafic funcþiile:

O Ox (y = 0): r 2  x 2  0 are soluþiile x1 = –r ºi x2 = r, deci a) f1 ( x )  1  x 2 , D = [–1, 1];

graficul intersecteazã axa Ox în punctele (–r, 0) ºi (r, 0);
O Oy (x = 0): f (0) = r, deci graficul intersecteazã axa Oy în b) f 2 ( x )   1  x 2 , D = [–1, 1];
punctul (0, r).
Funcþia nu admite asimptote, deoarece D = [–r, r]. c) g1 ( x )  4  x 2 , D = [–2, 2];
Funcþia f este o funcþie continuã, definitã pe un interval [–r, r].
d) g 2 ( x )   4  x 2 , D = [–2, 2];
x
II. f ( x )  ,  x  (  r , r ) ; ecuaþia f’’(x) = 0 are soluþia
r  x22
e) h1 ( x )  9  x 2 , D = [–3, 3];
x1  0; în –r ºi r , f are derivata  , respectiv  , deci graficul
are tangente perpendiculare pe Ox în –r ºi în r. f) h2 ( x )   9  x 2 , D = [–3, 3].
Reprezintã în acelaºi reper cartezian
r 2 funcþiile f1 ºi f2. Ce observi?
III. f ( x )  , x  ( r , r ) ; ecuaþia f ’’’(x) = 0
(r 2  x 2 ) r 2  x 2 Ce poþi spune despre reprezentãrile
grafice ale funcþiilor g1 ºi g2?
nu are soluþii ºi f ( x )  0, x  ( r , r ) .
Reprezentând funcþiile h1 ºi h2 în acelaºi
reper cartezian, obþinem un cerc cu centrul
O ºi raza 3?
IV. x –r 0 r Scrie ecuaþia implicitã a fiecãruia din
f’ + 0 – cercurile de mai sus.
f 0  r  0
f’’ – – 3) Determinã raza fiecãruia dintre
urmãtoarele cercuri ºi reprezintã grafic
fiecare cerc de ecuaþie:
V. Reprezentarea graficã a funcþiei date a) x2 + y2 = 1;
b) x2 + y2 = 4;
prin f ( x )  r 2  x 2 este un semicerc
c) x2 + y2 = 9;
situat deasupra axei Ox.
Reprezentând în acelaºi sistem de d) x2 + y2 = 2;
coordonate ºi funcþia g( x)   r2  x2 , prin 9
e) x 2  y 2  ;
simetrie faþã de axa Ox, obþinem 4
reprezentarea graficã a cercului cu centrul în originea axelor ºi cu f) x + y = 25.
2 2

raza r.
4) Determinã ecuaþia implicitã a
cercului cu centrul în punctul M(2, –3) ºi
având raza r = 7. Reprezintã într-un reper
cartezian acest cerc.

5) Fie cercul de centru M(–1, 2) ce

conþine punctul A(2, 6). Scrie ecuaþia
explicitã a acestui cerc ºi reprezintã
într-un reper cartezian acest cerc.

210
 Proprietãþi geometrice ale cercului 6) Care dintre urmãtoarele ecuaþii
reprezintã un cerc?
Cercul este locul geometric al punctelor din plan egal
depãrtate de un punct fix, numit centru. Distanþa de la centru la a) x2 + 2x + y2 – 4y + 1 = 0;
punctele cercului se numeºte razã. b) x2 + y2 – 4x – 6y + 2 = 0;
Deci, cercul de centru O ºi de razã r c) 2x2 + 2y2 + x + y = 0;
def
d) x2 + 2y2 + 2x + y = 0;
este C (O , r )  { M | d (O , M )  r } .
Dacã M este un punct din plan cu r e) x2 + 2xy + y2 – 1 = 0;
proprietatea OM = r, atunci f) x2 + 2xy + 2y2 + 2y = 0;
M O2  M M 2  OM 2 , adicã x2 + y2 = r2. g) x2 + y – 1 = 0;
Aceasta este ecuaþia unui cerc cu h) 4x2 + 4y2 + 4y = 0.
centrul în originea axelor ºi de razã r. În fiecare caz în care ecuaþia
def
reprezintã un cerc, determinã centrul ºi
Deci, C (O , r )  {( x , y ) | x 2  y 2  r 2 , x, y Z} raza acestuia.

M(x, y)
Dacã cercul nu are centrul în
Rr x 2 y2
originea axelor de coordonate, ci 7) Fie elipsa de ecuaþie:  1.
A(xA , yA ) 9 4
y y într-un punct A(xA, yA), atunci ecuaþia Reprezentarea graficã a acestei elipse este:
A cercului de razã r este:
(x – xA)2 + (y – yA)2 = r2
xA
x

Reprezentarea graficã a elipsei

Ecuaþia (implicitã) a elipsei, raportatã la axele sale de
x2 y2 Care sunt ecuaþiile explicite ale elipsei?
simetrie, este   1 , a > 0, b > 0.
a2 b2
b 2
Exprimându-l pe y în funcþie de x obþinem y   a  x2 , 8) Scrie ecuaþia implicitã ºi ecuaþiile
a
care se numesc ecuaþiile explicite ale elipsei. explicite pentru fiecare dintre elipsele urmã-
toare:
b 2
Reprezentãm grafic ramura y  a  x 2 , pentru care y U 0.
a
b 2 2
Cealaltã ramurã, y   a  x , o vom reprezenta prin simetrie
a
faþã de axa Ox.
b 2
Reprezentãm grafic funcþia datã prin: f ( x )  a  x2 ,
a
a > 0, b > 0.
I. Din condiþia a2 – x2 U 0, obþinem x i [–a, a], adicã D = [–a, a].
b 2
O Ox (y = 0): a  x 2  0 are soluþiile x1 = –a ºi x2 = a,
a
deci graficul intersecteazã axa Ox în punctele (–a, 0) ºi (a, 0).
O Oy (x = 0): f (0) = b, deci graficul intersecteazã axa Oy în
punctul (0, b).
Funcþia nu admite asimptote, deoarece D = [–a, a].
211
 Funcþia este continuã pe intervalul [–a, a]. 9) Reprezintã grafic funcþiile:
1
b x a) f1 ( x )  16  x 2 , f1 :[ 4, 4]  Z ;
II. f ( x )   , x (  a , a ) ; ecuaþia f ’ (x) = 0 are 2
a a2  x2
1
soluþia x1  0 ; b) f 2   16  x 2 , f 2 :[4, 4]  Z ;
2
 ab c) g1  2 1  x 2 , g1 :[ 1,1]  Z ;
III. f  ( x )  , x ( a , a ) ; ecuaþia f’’’(x) = 0
(a  x 2 ) a 2  x 2
2
d) g 2  2 1  x 2 , g 2 :[ 1,1]  Z ;
nu are soluþii ºi f ( x )  0, x  ( a, a) .
1 9  3 3
IV. x –a 0 a e) h1   x 2 , h1 :   ,   Z ;
3 4  2 2
f’ | + 0 – |
f 0 b 0 1 9  3 3
  f) h2    x 2 , h2 :  ,   Z .
f’’ | – – | 3 4  2 2
Reprezintã, în acelaºi reper cartezian,
funcþiile f1 ºi f2.
V. Reprezintã, în acelaºi reper cartezian,
funcþiile g1 ºi g2.
Reprezintã, în acelaºi reper cartezian,
funcþiile h1 ºi h2. Ce obþii?
Scrie ecuaþiile implicite ale fiecãrei
elipse astfel obþinute.
Reprezentãm în acelaºi sistem
de coordonate ºi funcþia datã prin 10) Reprezintã grafic elipsa de ecuaþie:
b 2 x 2 y2 y2
g( x )   a  x 2 (prin simetrie a)  1; b) x 2   1;
a 16 4 4
faþã de axa Ox) ºi obþinem repre- 4 x2 x2 y2
zentarea graficã a elipsei: c)  4 y2  1 ; d)  1.
9 3 2
11) Pãmântul, în miºcarea sa în jurul
Proprietãþi geometrice ale elipsei Soarelui, descrie o elipsã având Soarele
în unul din focare. Poþi sã descrii o
Elipsa este locul geometric al punctelor din plan cu
consecinþã care decurge de aici?
proprietatea cã suma distanþelor la douã puncte fixe distincte
(focare) este constantã.

Sã notãm punctele fixe cu F ºi F, d(F, F) = 2c (2c este distanþa

focalã) ºi cu 2a constanta (precizãm cã distanþa dintre punctele
12) Aratã cã axa focalã este axã de
fixe este mai micã decât constanta (a > c)) .
simetrie pentru elipsã.
Elipsa este E  {M | d ( M , F )  d ( M , F )  2a} .
Sã fixãm în plan un sistem de coordonate (convenabil ales). Indicaþie.
Alegem dreapta FF axa Ox (axa focalã) ºi mediatoarea seg-
mentului FF axa Oy. Fie F(c, 0) ºi y
2 2
F(–c, 0). Fie b  a – c . În aceste M B
ipoteze M ( x , y ) E , cu proprietatea A A x 2 y2
(u, v) este soluþia ecuaþiei  1
F F x a2 b2
(x – c)2  y2  (x  c)2  y2  2a .
dacã ºi numai dacã (u, –v) este soluþie a
B x 2 y2
ecuaþiei 2  2  1 .
a b
212
Ridicãm la pãtrat: 2a2 – x 2 –  y 2 – c2  ( x 2 – c2 )2  2( x 2 c 2 ) y 2  y 4 ; 13) Un fir inextensibil de lungime 2a
ridicãm încã o datã la pãtrat: a2y2 + (a2 – c2)x2 = a2(a2 – c2). are capetele fixate. Ce descrie vârful unui
x 2 y2 creion care se miºcã întinzând acest fir?
Þinând cont de relaþia a2 – c2 = b2, obþinem  1.
a2 b2

 x2 y 2 
Deci E  ( x , y ) | 2  2 –1  0, x , y  Z  .
 a b 
Aceasta este ecuaþia cartezianã implicitã a elipsei.
Punctele A, A, B, B, definite prin E O Ox = {A(–a, 0), A(a, 0)}, 14) Un zidar trebuie sã construiascã
E O Oy = {B(0, –b), B(0, b)}, se numesc vârfurile elipsei. o arcadã în formã de semielipsã, cu
AA, BB se numesc axa mare, respectiv axa micã, a elipsei. deschiderea de 5 m ºi înãlþimea de 2 m.
Proprietatea opticã a elipsei. Dacã vrea sã foloseascã procedeul din
Dacã suprafaþa interioarã a elipsei este reflectoare, orice razã problema 13), ce lungime are firul ºi în
de luminã din sursa plasatã în F, dupã reflexie, va trece prin F. ce puncte trebuie fixate capetele sale?

Problemã rezolvatã.
    
Un corp este aruncat de la sol, pe oblicã, cu viteza v0, sub unghiul     0,    ,   variabil. Determinã
 2 2 
locul geometric al punctelor, din planul de aruncare, care reprezintã vârfurile traiectoriilor (se neglijeazã rezistenþa
aerului).
Soluþie.
Din ecuaþiile miºcãrii pe cele douã axe obþinem:
gt 2
x(t )  v0  cos   t ; y (t )  v0  sin   t  . Prin eliminarea tim-
2
gx 2
pului obþinem ecuaþia traiectoriei: y  x  tg  2
,
2v0 cos 2 
2
v0
 i [0, ]. Coordonatele vârfurilor V sunt x  sin 2 ºi
2g
2
v0 2y
y sin 2  , de unde obþinem tg  . Înlocuind tg în
2g x
2v02 x2
ecuaþia traiectoriei obþinem x2  4 y2   y  0 sau, sub formã canonicã, 2
 1,
g  v02 
2  y  
care reprezintã ecuaþia unei elipse. Deci, locul geometric al vârfurilor  v02   4g 
  
traiectoriilor este o elipsã, iar punctul N este vârful aruncãrii la 45° care  2g   v02 
2

asigurã bãtaia maximã.  

 4g 
213
 Reprezentarea graficã a hiperbolei Sã interpretãm grafic!
Ecuaþia (implicitã) a hiperbolei, care are axa Ox ca axã x 2 y2
15) Fie hiperbola de ecuaþie  1.
x2 y 2 9 4
transversalã, este 2  2  1 , a > 0, b > 0. Reprezentarea graficã a acestei hiperbole
a b
b 2 este:
Exprimând y în funcþie de x obþinem y   x  a 2 , care
a
sunt ecuaþiile explicite ale hiperbolei.
b 2
Reprezentãm grafic ramura y  x  a 2 , pentru y U 0.
a
b 2
Cealaltã ramurã, y   x  a 2 , o vom reprezenta prin simetrie
a
faþã de axa Ox. 2 2
b 2 unde dreptele y  x ºi y   x sunt
Reprezentãm grafic funcþia f : D  Z, f ( x )  x  a 2, 3 3
a > 0, b > 0. a asimptote. Care sunt ecuaþiile explicite ale
hiperbolei?
I. Din condiþia x2 – a2 U 0 obþinem x i (–, –a] N [a, +),
adicã D = (–, –a] N [a, ). 16) Scrie ecuaþia implicitã ºi ecuaþiile
explicite pentru fiecare dintre hiperbolele
O Ox (y = 0): x2 – a2 = 0 cu soluþiile x1 = –a ºi x2 = a, deci
urmãtoare:
graficul intersecteazã axa Ox în punctele (–a, 0) ºi (a, 0);

O Oy: deoarece x = 0 h D, graficul nu intersecteazã axa Oy.

• Funcþia nu admite asimptote verticale deoarece
D = (–, –a] N [a, +).
b 2 a)
• lim x  a 2   , deci funcþia nu admite asimptote orizon-
x  a

tale nici la +, nici la –.

f ( x) b x2  a2 b
• m lim  lim   ºi n lim f ( x)  mx  0 ,
x  x x  a x a x 

b b)
deci dreapta y   x este asimptotã oblicã la –;
a
f (x) b x2  a2 b
m  lim  lim   ºi n  lim f ( x )  mx  0 ,
x  x x  a x a x 
b Sã reprezentãm grafic!
deci dreapta y  x este asimptotã oblicã la +.
a 17) Reprezintã grafic funcþiile:
b x 1 2
II. f  ( x )  , x  (, a) N (a, ) ; ecuaþia f’’(x) = 0 a) f1 ( x )  x  16 ;
a x  a22
2
are soluþia x1  0, care nu aparþine lui D; f are derivatã în –a ºi 1 2
b) f 2 ( x )   x  16 ;
a, ºi anume  , respectiv  . 2
ab
III. f ( x )  , x  (, a) N (a, ) ; ecuaþia c) g1 ( x )  2 x 2  1 ;
( x2  a2 ) x2  a2
f (x) = 0 nu are soluþii reale. d) g 2 ( x )  2 x 2  1 ;
IV.
x – –a a  1 2 9
e) h1 ( x )  x  ;
f’ – ] /////// [ + 3 4
f +  0] /////// [0  
1 2 9
f’’ – ] /////// [ – f) h2 ( x )   x  .
3 4
214
 Reprezintã, în acelaºi reper cartezian,
funcþiile f1 ºi f2.
V. Reprezintã, în acelaºi reper cartezian,
funcþiile g1 ºi g2.
Reprezintã, în acelaºi reper cartezian,
funcþiile h1 ºi h2. Ce obþii? Scrie ecuaþia
implicitã a hiperbolei obþinute în fiecare caz.
18) Reprezintã grafic hiperbolele:
Reprezentând în acelaºi sistem x2 y2
a)   1;
de coordonate ºi funcþia datã prin 16 4
b 2 y2
g( x )   x  a 2 (prin simetrie b) x 2  1;
a 4
faþã de axa Ox), obþinem repre- 4 x2
zentarea graficã a hiperbolei care c)  4 y2  1;
9
are axa Ox ca axã transversalã.
x2 y2
d)   1.
3 2
Proprietãþi geometrice ale hiperbolei 19) Reprezintã grafic hiperbolele:
Într-un plan se considerã douã puncte fixe, F ºi F. x2 y 2
1)   1 ;
9 4
Hiperbola este locul geometric al punctelor din plan pentru
x2 y 2
care modulul diferenþei distanþelor la douã puncte fixe F ºi F  2)   1 .
este o constantã. Punctele F ºi F  se numesc focare. 4 9

20) Reprezintã grafic hiperbolele:

Notãm d ( F , F )  2c (2c se numeºte distanþa focalã) ºi cu
a > 0 constanta, a < c; alegem axa Ox  FF  , iar axa Oy 1) x2 – y2 = 4;
mediatoarea segmentului FF. Atunci hiperbola este 2) x2 – y2 = 1.
H = {M | |d(M, F) – d(M, F)| = 2a}. 21) Reprezintã grafic hiperbola xy = 4.
Cum M  H ºi d ( M , F )  d ( M , F )  2a , avem 22) Aratã cã axele Ox ºi Oy sunt axe
2 2 2 2 2 2
( x  c )  y  4a  4a  ( x  c )  y  ( x  c )  y . Ecuaþia2 de simetrie pentru hiperbolã.
23) Aratã cã originea este centru de
devine:  a  ( x  c) 2  y 2  cx  a2 ºi, prin ridicare la pãtrat, obþinem:
y simetrie pentru hiperbolã.
(c2 – a2)x2 – a2y2 – a2(c2 – a2) = 0;
24) Gãseºte ecuaþia hiperbolei, rapor-
notãm c2 – a2 = b2, adicã M tatã la axele sale de simetrie, care trece
b2x2 – a2y2 – a2b2 = 0. Împãrþim cu
prin punctele C (5 2 , 2 5) ºi D(45, 40).
a2b2 (a  0 ºi b  0) ºi obþinem: F O F x
x2 y2 25) Determinã focarele ºi vârfurile
 1
a2 b2 urmãtoarelor hiperbole:
x2 y2
 x2 y2  a)  1 0 ;
Deci H   M ( x , y ) | 2  2  1, b2  c 2  a2  . 5 4
 a b  y 2 x2
b)  1  0 ;
Aceasta este ecuaþia cartezianã implicitã a hiperbolei. 36 64
Punctele A(–a, 0) ºi A(a, 0) reprezintã intersecþia hiperbolei x 2 y2
cu axa Ox ºi se numesc vârfurile hiperbolei; axa Ox se numeºte c)  1 0 ;
4 4
axa transversã a hiperbolei. Axa Oy nu intersecteazã H
d) 9x2 – 4y3 – 36 = 0.
(Oy este axa netransversã).
215
 26) Determinã hiperbola cu vârfurile
A(3, 0), A(–3, 0) ºi focarele F(5, 0),
Proprietatea opticã a hiperbolei. F(–5, 0).
Orice razã ce pleacã dintr-o sursã
27) Gãseºte ecuaþia unei hiperbole,
luminoasã plasatã în F va crea im- raportatã la axe, ºtiind cã trece prin
presia, dupã reflexie, cã are drept
punctele C (5 2 ;  2 5) ºi D(–45, 40).
sursã F („mascarea sursei“).

Observaþii. y
 Tot hiperbolã (dar cu focarele pe axa Oy) este ºi curba F M
x2 y 2 a
descrisã de ecuaþia 2  2  1 , a > 0, b > 0. Aceasta se numeºte
a b
x2 y 2 O x
hiperbolã conjugatã a hiperbolei 2  2  1 , având aceleaºi –a
a b
b b F
asimptote (dreptele y  x ºi y  x ), aceleaºi axe (axa Ox ºi
a a
axa Oy) ºi acelaºi centru de simetrie (originea axelor de coordonate)

 Dacã a = b, atunci hiperbola se numeºte echilaterã ºi are

x2 y2
ecuaþia 2  2  1 , echivalentã cu ecuaþia x2 – y2 = a2 (are ca
a a
asimptote bisectoarele axelor de coordonate, adicã dreptele y = x
ºi y = –x, iar axele hiperbolei sunt axele de coordonate Ox ºi Oy).

k
 Ecuaþia xEy = k, k i Z*, adicã y  , reprezintã o
x
hiperbolã echilaterã având ca asimptote axele de coordonate,
adicã dreptele x = 0 ºi y = 0 ºi ca axe ale hiperbolei având
bisectoarele cadranelor, adicã dreptele y = x ºi y = –x.

Reprezentarea graficã a parabolei

Ecuaþia parabolei având ca axã de simetrie axa Oy este
x = 2py , p  0 ºi ecuaþia parabolei având ca axã de simetrie
2 Sã reprezentãm ºi sã interpretãm grafic
axa Ox este y2 = 2px , p  0. 28) Reprezintã grafic parabolele de
ecuaþii:
1 2 1
Parabola de ecuaþie x2 = 2py, scrisã sub forma y  x , a a) y  x 2 ;
2p 2
fost studiatã anterior (în clasa a IX-a) ºi are reprezentarea graficã 1
b) y   x 2 ;
urmãtoare: dacã p > 0, atunci parabola are „ramurile în sus”, ºi, 2
dacã p < 0, atunci parabola are „ramurile în jos”. c) y = x ;
2

p<0 1
p>0 d) y   x 2 .
3

216
 Axa Oy este axã de simetrie pentru aceste parabole, O(0, 0) 29) Fie parabola de ecuaþie y2 = 2x.
este vârful parabolei ºi p se numeºte parametrul parabolei. Reprezentarea graficã a ei este:
În continuare, reprezentãm grafic parabola de ecuaþie y2 = 2px,
p  0. Exprimând pe y în funcþie de x obþinem y   2 px , care 2
se numesc ecuaþiile explicite ale parabolei.
Reprezentãm grafic ramura y  2 px , pentru y U 0, a parabolei
y2 = 2px. Cealaltã ramurã, y   2 px , o vom reprezenta prin  2
simetrie faþã de axa Ox.
Care sunt ecuaþiile explicite ale parabolei?
Reprezentãm grafic funcþia f : D  Z f ( x )  2 px , p > 0. 30) Scrie ecuaþia implicitã ºi ecuaþiile
I. Din condiþia 2px U 0 obþinem x U 0, adicã D = [0, ) explicite pentru fiecare din parabolele ur-
O Ox (y = 0): obþinem punctul (0, 0) ca punct de intersecþie a mãtoare:
graficului cu axa Ox (evident ºi cu axa Oy). a)
• Funcþia nu admite asimptote verticale, deoarece D = [0, ).
• lim 2 px   , deci funcþia nu admite asimptote orizontale.
x 

f ( x) 2 px
• m  lim  lim  0 ºi n  lim f ( x )  mx 
x  x x  x x 

 lim 2 px   , deci funcþia nu admite asimptote oblice.

x 

b)
p
II. f  ( x )  , x  0 ; ecuaþia f’’(x) = 0 nu are soluþii.
2 px

III. f  ( x ) 
p FG 1 IJ   p , x  0; ecuaþia
2p H
 
2x xK 2x 2 px
f’’(x) = 0 nu are soluþii. 31) Reprezintã grafic funcþiile:
a) f1 ( x )  2 x ;
IV. x 0 
f’ + b) f 2 ( x )  2 x ;
f 0   c) g1 ( x )  2  x ;
f’’ –
d) g 2 ( x )  2  x ;
1
V. e) h1 ( x )  x;
2
1
f) h2 ( x )   x.
2
Reprezintã, în acelaºi reper cartezian,
funcþiile f1 ºi f2.
Reprezentând în acelaºi sistem de Reprezintã, în acelaºi reper cartezian,
coordonate ºi funcþia g ( x )   2 px (prin funcþiile g1 ºi g2.
simetrie faþã de axa Ox) obþinem Reprezintã, în acelaºi reper cartezian,
funcþiile h1 ºi h2.
reprezentarea graficã a parabolei y2 = 2px,
Ce obþii? Scrie ecuaþia implicitã a
p > 0, având axa de simetrie Ox ºi vârful
fiecãrei parabole obþinute.
O(0, 0).

217
 y 32) Reprezintã grafic parabolele:
Reprezentând grafic funcþia a) y2 = 4x; b) x2 = 4y;

f ( x )  2 px , p  0 , obþinem graficul c) y2 = –4x; d) x2 = – 4y;

O x alãturat:
2 1 1
e) y  x; f) x 2  y ;
y 4 4
Reprezentând în acelaºi sistem de coor-
1 1
donate ºi funcþia g ( x )   2 px , p  0 (prin g) y 2   x ; h) x 2   y .
4 4
simetrie faþã de axa Ox) obþinem reprezen- O x
tarea graficã a parabolei y2 = 2px, p < 0, având 33) Determinã coordonatele focarului
axa de simetrie Ox ºi vârful în O(0, 0). ºi ecuaþia directoarei parabolei:
a) x2 = 2y
Proprietãþi geometrice ale parabolei

Graficul Gf = {(x, f (x)) | x i Z}

al funcþiei f : Z « Z,
f (x) = ax2 + bx + c, a @ 0 este
deja cunoscut sub numele de parabolã. Ne
propunem sã studiem proprietãþile
geometrice ale mulþimii Gf . Într-un reper b) x2 = –2y
convenabil ales, aceastã mulþime se poate
scrie sub forma P = {(x, y) i Z2 | y = ax2}.

Parabola este locul geometric al punctelor din plan egal

depãrtate de o dreaptã fixã, numitã directoarea parabolei ºi de
un punct fix, numit focarul parabolei.

Fie F focarul ºi l directoarea unei parabole P ºi distanþa de la F c) y2 = 2x

la l este |p|. Numãrul p se numeºte parametrul parabolei. Pentru
a obþine ecuaþia parabolei (raportatã la axe) fixãm în mod
convenabil în plan un sistem de coordonate. Fie F proiecþia lui
F pe dreapta l ºi O mijlocul segmentului FF, origine a sistemului
de coordonate.
I. Dacã dreapta OF este axa Oy ºi paralela prin O la dreapta l
def
axa Ox, obþinem P  M | d ( M , l )  MF .
  d) y2 = –2x
p > 0 p < 0

34) Scrie ecuaþiile carteziene

explicite ale parabolei:
Dacã M este un punct din plan având d ( M , l )  MF , cu a) P : y2 = 8x ; b) P : y2 = –16x .

2
35) Scrie ecuaþiile carteziene
p  p explicite ale parabolei:
notaþiile precedente obþinem y   x 2   y   , x2 = 2py.
2  2 a) P : x2 = 16y ; b) P : x2 = –4y.
218
 36) Scrie ecuaþia unei parabole cu
Deci P  ( x , y) Z2 | x 2  2 py .
  vârful în origine, axa de simetrie Ox ºi
Aceasta este ecuaþia cartezianã implicitã a parabolei cu axa care trece prin punctul A(–2, 4).
de simetrie Oy.
 p  p p
Observaþie. F  0,  , F   0, –  ºi dreapta l: y  – .
 2  2 2
1
Dacã notãm  a , obþinem ecuaþia explicitã a parabolei
2p
y = ax2.

II. Dacã considerãm dreapta OF ca axã Ox ºi dreapta l de ecuaþie

p 37) La ce distanþã de vârf trebuie

x  – , obþinem P  ( x , y )  Z 2 | y 2  2 px .
2
 plasatã o sursã de luminã pe axa unui
reflector parabolic de înãlþime 20 cm ºi
p > 0 p < 0 diametrul bazei 20 cm, pentru a produce
prin reflexie un fascicul de raze paralele?

În acest caz, Ox este axã de simetrie (axã transversã).

Observaþie.
Parabola are o singurã axã de simetrie ºi un singur vârf.

Exerciþiu rezolvat.
Un depozit este apãrat de un tun. Proiectilul poate fi lansat sub
orice unghi  i [0, ], având viteza iniþialã constantã. Aratã cã
înfãºurãtoarea traiectoriilor pe care poate fi lansat proiectilul este o
parabolã, numitã parabolã de siguranþã (în afara acestei parabole
orice vehicul aerian este în siguranþã).
Indicaþie.
gt 2
Din ecuaþiile miºcãrii pe cele douã axe, x(t) = v0 EcosEt ºi y (t )  v0  sin   t  , eliminând timpul,
2
gx 2
rezultã ecuaþia traiectoriei y  xtg  2
,  i [0, ].
2v0 cos2 
gx 2
Din ecuaþia echivalentã în tg, y  xtg  2
(tg 2   1) , punând condiþia  = 0 (o singurã parabolã atinge
2v 0
punctul P(x, y)) se obþine locul geometric.
Observaþie.
 al unei parabole. Din punct de
O oglindã „parabolicã“ se obþine rotind în jurul axei de simetrie arcul OM
vedere optic, razele de luminã paralele cu axa unei oglinzi parabolice sunt reflectate în focar sau, invers,
dacã o sursã de luminã este aºezatã în focar, atunci razele reflectate sunt paralele cu axa oglinzii. Aceastã
proprietate stã la baza conceperii telescoapelor cu oglinzi parabolice, a antenelor pentru sateliþi etc ºi este
cunoscutã sub numele de „proprietatea opticã a parabolei“, oglinda parabolicã fiind singura ce asigurã
focalizarea punctualã a unui fascicul paralel de luminã, indiferent de dimensiunile acestuia.

219
 Proprietãþi geometrice ale conicelor

conica ecuaþia (implicitã) ecuaþiile explicite reprezentarea graficã a conicei

• cerc cu centrul în
originea axelor ºi cu x2 + y2 = r2, r > 0 y   r2  x2 , r > 0
raza r, r > 0

• cerc cu centrul în y  b  r 2  ( x  a) 2
punctul M(a, b) ºi cu (x – a)2 + (y – b)2 = r2,
raza r, r > 0 r>0

b 2
x2 y 2 y a  x2 ,
• elipsa   1, a, b > 0 a
a2 b2
a, b > 0

• parabola cu axa de x2
x2 = 2py, p  0 y ,p0
simetrie Oy 2p

• parabola cu axa de y2 = 2px, p  0 y   2 px , p  0

simetrie Ox

x2 y 2 b 2
• hiperbola   1, a, b > 0 y x  a2 ,
a2 b2 a
a, b > 0

220
 Determinã domeniul maxim de definiþie ºi reprezintã grafic urmãtoarele funcþii, specificând
tipul curbei obþinute:
1 1
1. a) y  6  x 2 ; b) y   6  x 2 . 10. a) y  9  x2 ; b) y   9  x2 .
4 4
2
2. a) y  25  x 2 ; b) y   25  x . 3 2 3 2
11. a) y  x  16 ; b) y   x  16 .
1 1 4 4
3. a) y   x2 ; b) y    x2 .
4 4 12. a) y  2 x 2  16 ;
2
b) y  2 x  16 .
1  9x 2 1  9x 2 1 2 1 2
4. a) y  ; b) y   . 13. a) y  x 1 ; b) y   x 1 .
3 3 2 2
1 1 1 2 1 2
5. a) y  1  25 x 2 ; b) y   1  25 x 2 . 14. a) y  x 1 ; b) y   x 1 .
5 5 3 3
3 3 1 2 1 2
6. a) y  16  x 2 ; b) y   16  x 2 . 15. a) y  x 9 ; b) y   x 9 .
4 4 4 4
2
7. a) y  2 16  x ; b) y  2 16  x 2 . 16. a) y  x 2  1 ; b) y   x 2  1 .
1 1 1 2
8. a) y  1 x2 ; b) y   1  x 2 .; 17. a) y  ; b) y  .
2 2 x x
1 1 18. a) y  x ; b) y   x .
9. a) y  1 x2 ; b) y   1 x2 .
3 3
19. a) y   x ; b) y    x .

Teste de evaluare
Testul 1 Testul 2
Într-un reper cartezian xOy, Gf este graficul unei Se considerã funcþia f : (–2, +), f (x)  x  2  4
funcþii f : Z « Z, având reprezentarea graficã urmãtoare. x 2
Tangentele la curbã în ºi reprezentarea ei graficã într-un reper cartezian.
y y
punctele A ºi B, de abscise 0
ºi 2, sunt paralele cu Ox. A1 4
1. Determinã grafic f (0), –1 1 2
f (1), f (2). 3 x

2. Fie funcþia f : Z « Z,
f (x) = ax3 + bx2 + c. Determi- –3 x
–2 –1 1 2 3 4 5 6
nã constantele a, b, c folosind
rezultatele obþinute la punctul 1. 1. Aratã cã funcþia f admite o asimptotã oblicã ºi
determinã ecuaþia acesteia.
3. Presupunând cã f (x) = x3 – 3x2 + 1, f : Z « Z,
determinã lim f ( x) ºi lim f ( x ) . 2. Graficul funcþiei f este situat deasupra sau sub
x  x 
asimptota sa oblicã?
4. Completeazã urmãtorul tabel de variaþie, folo-
sind datele obþinute mai sus. 3. Presupunând cã lim f ( x )   , ce putem
x 2

x –... ... + spune despre funcþia f ?

f ... 0 ... 0 ... 4. Reprezintã, în acelaºi reper cartezian, funcþia
f ...  ...  ...  ... f ºi asimptotele ei.

221
 Testul 3 Testul 4
Fie funcþia f : 3 ,    Z , f ( x)  x  1 ºi Gf
 
2 2x  3 Considerãm funcþia f :  1 ,    Z ,
reprezentarea ei graficã într-un reper cartezian.

2 
f (x) = 4x – 2 – 3ln(2x + 1).
1. Determinã lim f ( x) . y
3
x 1. Presupunem cã lim f ( x)   . Determinã
2 3 x 

2. Verificã, din limita de lim f ( x). Ce deducem de aici, pentru reprezentarea

Gf x  1
mai sus existenþa unei 1 2
x  1
asimptote d1 pentru funcþia 2
1 2 3 4 x
f ºi determinã ecuaþia graficã a lui f ?
dreptei d1 . 2. a) Determinã intervalele de monotonie ale
3. Determinã lim f ( x ) . funcþiei f.
x  b) Determinã tabelul de variaþie al funcþiei.
4. Verificã, din limita de mai sus existenþa unei 3. Reprezintã grafic funcþia f.
asimptote d2 pentru funcþia f ºi determinã ecuaþia
4. Demonstreazã cã ecuaþia f (x) = 0 admite soluþie
dreptei d2 .
unicã pe intervalul [1, 2].
5. Traseazã dreptele d1, d2 ºi funcþia f în acelaºi
reper cartezian.

INDICAÞII ºi RÃSPUNSURI
Pag. 7. 5. Dacã   Sn , atunci , 2, 3,...  Sn ºi, cum Sn este mulþime finitã, rezultã cã ja, b i q, a > b

astfel încât a  b  a b  e . 7. Dacã â i Sn, fie  = â(i j). Avem Sâ – Sã = aiaâ(i) + ajaâ(j) – aiaâ(j) – ajâ(i) =
= (ai – aj)(aâ(i) – aâ(j)). Dacã Sâ este maximã (minimã), atunci Sâ U Sã (respectiv Sâ T Sã), adicã ¼i > j avem
1 2 3 4 5 6 7
â(i) > â(j) (respectiv â(i) < â(j)), deci (k )  k (respectiv (k )  n  1  k ), k  1, n . 13. a)  ;
1 4 7 6 2 5 3

1 2 3 4 5 6 7  1 2 3 4 5 6 7 
b)   ; c)  1 2 3 6 4 5 7  ; d) (5 6); e) â = (1 2)(2 4)(3 7)(4 6)(5 6).
1 2 7 6 4 5 3  
17. a) (1) – (2) = (2) – (3) = ... = (n – 1) – (n) = 1, rezultã cã (n) (n – 1), ..., (1) este progresie
1 2 ... n 
aritmeticã cu raþia 1; (1), ..., (n) i {1, 2, ..., n}, rezultã cã     ; b) analog cu a);  = e;
 n n  1 ... 1 
(1) (2) (n) (1)  (2)  ...  (n)
c)   ...    1 , deci   e .
1 2 n 1  2  ...  n

 n(n 1) n(n 1)(2n 1) n2 (n 1)2 

n  0 0 3p   2 3p 1
Pag. 12. 8.  2 6 4 
 . 9. 
n(n 1)(n  2)   pentru n = 3p;  3p 1  2 

 3p 0 0  
 n 2n 3n 
 3 
 1 1 3 p  2 
pentru n = 3p+1;   pentru n = 3p + 2.
 3 p  2 1 1 
222
 0 0 1  1 1 0
   1 0 0
 5 2 4  1 0 0  2  x 2  2x 
Pag. 18-19. 3. X    . 5. A1 =  , A2   0 1 0  . 6. C ( x )    , x Z * .
 3 0 3  0 1 0  


  x  1 2x 1 
 
1   1 0 1
1 0

7. X 
FG IJ
a b FG IJ
x y
H K
c d
; rezultã c = 0, d = a. Considerãm Y 
H K
z t
ºi se ajunge la un sistem incompatibil. 12. Scriem

 7 2 7  1 0 1  0 2 0
 
matricea 1 14 1 sub forma 7A + B, unde A  0 2 0 ºi B   1 0 1  ºi apoi calculãm (7A + B)n.
 
     
 7 2 7  1 0 1  0 2 0

6 5 5 5 n n 1 n n
15. b) A     B I, B  ; B  2 B , n  q * ; A  ( I 2  B) 
 3 2   3 3 
n  5  3n  3 5  3n  5 
 I 2  Cn1B  Cn2 B2  ...  Cnn Bn  I 2  B  Cn1  Cn2 2  Cn3 22  ...  Cnn 2n1   I 2  3  1 B  1  .
2 2  3  3n1 5  3n1 

 a b  0 1 2
c) A     aI 2  bB , unde B    ; B  I 2 ; An  (aI 2  bB)n 
 b a  1 0

(a  b)n  (a  b)n (a  b)n  (a  b)n

 I 2  Cn0an  Cn2 an  2 b2  ...  B  Cn1an 1b  Cn3an  3b3  ...  I 2 B 
2 2

 (a  b)n  (a  b)n (a  b)n  (a  b)n   1 0  1 0

 1 . An
, n *; f ( A) (n 1)  n .
2  (a  b)n  (a  b)n (a  b)n  (a  b)n  16. Prin inducþie matematicã:
   n 1 q  
 1
  2 

 0 2 3  0 0 6  1 2n 3n2 
   
17. A  I3  B , B   0 0 3  , B2   0 0 0  , B3  O3 ; An  I3  Cn1B  Cn2 B2   0 1 3n  .
0 0 0   0 0 0 0 0 1 
    

 n n2  n n3  3n2  2n 
 0 1 1
 2 6 
 
n
n(n  1) 3
n  n B2   0 2
n  n .
18. a) A = I3 + B, B   0 0 1 ; A k  I3  Ck1B  Ck2B2 ;  Ak  nI3  B  n

 0 0 0
 k 1 2 6  2 
  0 0 n 
 
 
 n n2  n n3  2n2  n 
 0 1 2
 2 6 
 1 0 1
 
  n k  n 2
 n  . 19. A = aB + bI , B   0 0 0  ; Bn = 2n–1B,
b) A = I3 + B, B   0 0 3  ;  A  0 n
 0 0 0 k 1  2  3 
 1 0 1

  0 0 n   
 
 
n n
(2 a  b)  b 2
¼n i q*; An  B  bn I 3 . 20. 2(z – y) = t + y – x – z. 21. a) A  1  A  2  I 3 ; A3  3  A  2  I 3 ;
2
(1)n 2n1 2 2n1
A  5  A  6  I 3 ; A5  11 A  10  I 3 ; ... b) an 
4
 b
,  x q * ; n  (1) n1
 , n q * .
3 3 3 3
223
23. An1  A  An  An  A , obþinem bcn = cbn, abn + bdn = ban + dbn ºi can + dcn = acn + cdn.
a b c
24. a) XA = AX  XAY = AXY; YA = AY  XYA = XAY. Obþinem A(XY) = (XY)A; b) Dacã X   d e f  , din
g h i 
 a2 0 0   
 
AX = XA deducem b = c = d = f = g = h = 0; c) X 2   0 b2 0  , de unde a  b  c  0, deci X  O3
 0 0 c2 
 
d) X2007 = O3  X2008 = O3  X1004 = O3  X502 = O3  X251 = O3  X252 = O3  X126 = O3  X63 = O3 
X64 = O3  ... X2 = O3  X = O3.
1 1
Pag. 26. 1. a) Dacã a  , sistem compatibil nedeterminat; dacã a  , sistem compatibil determinat,
2 2
FG
( x , y )  ( 2 , 0 ); c) Dacã m  1, sistem incompatibil; dacã m  1, sistem compatibil determinat, ( x , y ) 
7 6m  1IJ
H ,
m  1 m 1K;
 8  6 n 4n  12 
d) ( x , y )   2 , 2  . 2. Punem condiþia ca determinantul matricei sistemului sã fie 0; a  4 . 3. Dacã
n 4 n 4 
1 1 1
n   , m  4 , sistem incompatibil; dacã n   , m  4 , sistem compatibil nedeterminat; dacã n   , sistem
2 2 2
 2  mn 4  m   10  mp 5 p -10  
compatibil determinat, ( x , y )  
2 n  1
,
2 n  1  . 4. a) m  5 (  0) , S   5  m , 5- m  | m, p Z,m  5;
    
b) m = 5 ºi p = 2 (   0, x  0,  y  0 ), S {(x, 2  x)| x Z}; c) m  5 ºi p  2 (   0,  x  0,  y  0 ), S   .
5. a) Dacã a = 0, sistem compatibil nedeterminat; dacã a  0 , sistem compatibil determinat; b) Dacã   Z \ { 1 , 1} ,
sistem compatibil determinat, ( x , y )  ( 0 , 1) ; dacã   1, sistem compatibil nedeterminat; dacã   1 , sistem
compatibil nedeterminat.
Pag. 29. 1. a) (3, 2, 1); b) (1, –1, 0); c) (–1, 4, 5); d) (3, 1, 1); e) (0, 1, 1); f) (1, 2, 3).
Pag. 34. 2. a) (a – d)(b – d)(c – d)(a – c)(b – c)(b – a); b) 4(a – b)(b – c)(a – c); c) 2(x – y)(y – z)(x – z);

 S4 S3 S2 
 S1  , unde
d) (c – a)(c – b)(b – a)(a + b + c). 3. 3(  1) . 5. a)  S3 S2
Sk  x1k  x2k  x3k ; b) S0 = 3, S1 = 0,
S S1 S0 
 2
S2 = (x1 + x2 + x3)2 – 2(x1x2 + x2x3 + x1x3) = –20; Sn + aSn–2 + bSn–3 = 0, ¼n i m; pentru n = 3, n = 4 obþinem
S3 = –3b, S4 = 2a2; det(AtA) = –4a3 – 27b2; c) dacã x1, x2, x3 i Z atunci det(AtA) = detA · det(tA) = (detA)2 U 0;
dacã, prin absurd, presupunem x1 = c + di h Z atunci x2 = c – di, x3 = e (c, d, e i Z); det(A · tA) = (detA)2 =
= (x1 – x2)2(x2 – x3)2(x1 – x3)2 = (2di)2(c – e + di)2(c – e – di)2 = –4d2[(c – e)2 + d2] < 0 (deoarece d @ 0),
contradicþie. 6. Obþinem ecuaþia x2(a2 + b2 + c2 – x) = 0; a1 = 0, x2 = a2 + b2 + c2.
7. a) 4; b) detAE = (x + y + z + t)(x + y – z – t)(x – y – z + t)(x – y + z – t)detE; c) din a) ºi b) deducem detA =
= (x + y + z + t)(x + y – z – t)(x – y – z + t)(x – y + z – t). 8. a) (n2 – n + 2) : n = (n – 1) rest 2, deci existã 2 linii
cu toate elementele egale; b) (n2 – n + 1) : n = (n – 1) rest 1, deci existã o linie cu toate elementele nule.
15 15 
pag 39-40. 1. a) rang A = 2 pentru a  ; rang A = 3 pentru a  Z \   ; b) rang A = 1 pentru a = 1; rang A = 2
2 2
19 1 1
pentru a = –2; rang A = 3 pentru a Z \ 2,1 ; 2. a) a  ; b) a = 3; 3. a) a = 1, b  ; b) a = 1 ºi b  Z \  
5 2 2
 2 2 3 
1  2  a  1  1 1  
sau aZ \ 1 ºi bZ . 5. a Z \{2} , A1    ; b) a  Z \   , B   3  2a 4 6  ;
a  2 1 1   2 1  2a 
 1 1 2  a 
224
  1 4 0
1  6 2  1   23 34 
c) a Z \{4} . 6. a) X    ; b) X   8 2  9  ; c) X    . 7. rang A = 3 implicã rang B = 3,
2 5 0 3   39  57 
 3 0 9 
deci detB @ 0; a i Z*. 8. a) detA = 0, rang A = 1; b) A2 = O3; (I3 – A)(I3 + A) = (I3 – A)I3 + (I3 – A)A = I3 – A +
+ A – A2 = I3; c) (I3 – A)–1 = I3 + A. 9. a) AB – A – B = On, AB – A – B + In = In, A(B – In) – (B – In) = In,
(A – In)(B – In) = In; det(A – In)det(B – In) = 1; rezultã cã det(A – In) @ 0, deci A – In inversabilã ºi, din unicitatea
inversei, obþinem (A – In)–1 = B – In. b) aplicând a) obþinem (A – In)–1 = B – In = C – In, deci B = C ºi, analog,
A = B = C. Înlocuind: A2 = 2A ºi prin inducþie matematicã obþinem An = 2n–1A, ¼n i q*. 10. Considerând un
minor d de ordin k T min {m, p} al matricei AB ºi aplicând proprietatea VII (determinanþi) pentru prima
coloanã obþinem o descompunere a lui d în sumã de k determinaþi d = d1 + d2 + ... + dk. Aplicând acelaºi
procedeu pentru a doua coloanã, din fiecare determinant d1, d2 , ..., dk obþinem o descompunere a lui d în
sumã de k2 determinanþi. Continuând procedeul, obþinem în final o descompunere a lui d în sumã de kk
a1i1 bi1 j1 ... a1ik bik jk a1i1 ... a1ik
a2i1 bi1 j1 ... a2ik bik jk a2i1 ... a2ik
determinanþi de forma:  bi1 j1...bik jk  0 pentru k > rang A, deci d = 0 pentru
... ... ... ... ... ... ...
aki1 bi1 j1 ... akik bik jk aki1 ... akik

k > rang A ºi, analog, d = 0 pentru k > rang B; se deduce rang AB T min {rang A, rang B}.
11. Din rang AB T min {rangA, rang B} rezultã rang AB T rang A. Analog, A = (AB)B–1 deci rang A T rang AB;
se obþine rang A = rang AB. 12. Avem (A – bIn)(B – aIn) = abIn, ab @ 0 de unde rang (A – bIn) = rang(B – aIn) = n;
cum A(B – aIn ) = bB ºi rang (B – aIn) = n, deducem rang A = rang bB = rang B. 13. Aplicând succesiv
rezultatul demonstrat la 12., deoarece A–1 + B–1 = A–1(B + A)B–1 ºi detA–1 @ 0, detB–1 @ 0 obþinem concluzia.

Pag. 48. 1. a) (3, 0, –1); b) (3, 0, –1); c) {(–3 – 7, –2 – 2, ) |  i Z}; d) (–1, 3, –2). 2. a) (1, 2, 3);
b) (1, 2, 1). 3. a) (2, –5, 4); b) (–3, 5, 2); c) (4, –6, 8); d) (3, 2, 0, 0). 5. {(1, 2, 3, 4)}; {(2, 1, 1, 1)}. 6. a)= 2(m + 1);
1
dacã m @ –1, atunci x  1, y  ( m  1) (sistem compatibil determinat); dacã m  –1, atunci x  1 – 2y, y i Z
2
9m  4 m  81
(sistem compatibil nedeterminat); b) = m2 – 36; dacã m @ ±6, atunci x  2 ; y 2 ; dacã m = 6
m  36 m  36
 23  13 12    
sau m = –6, atunci sistemul este incompatibil. 7. a) S    , ,   |   Z  , sistem compatibil
 7 7  
nedeterminat; b) S = l, sistem incompatibil; c) sistem incompatibil; d) sistem incompatibil. 8.  = 1,  = 0.

23  8  x  m
9. a) m  ; b) m  0 ºi S = {(1, –2)}; c) m = 2 ºi S = {(4, –1)} sau m = –9 ºi S   7,   . 10. a)  ;
11  3  y  0
 x  1 x  2
c)  . 11. a) p = –5 @ 0; punem condiþia ca cei doi minori caracteristici sã fie nuli; a = 3, b = 2 ºi  ;
y 1  y  1
x  6 x  3 2 3
b) a = 3, b = –6,  ; c) a = 1, b = 2,  sau a  , b = 1. 12. a) Dacã  = –4, S = {(1,  )}; dacã
 y   4  y   1 3 2
 16 6 
  1, S   ,    ; dacã   3 , S  {(1 , 2)} ; altfel sistem incompatibil; b)  = ( – 1)2( + 2); dacã  @ 1
 5 5 
2  1 1 1
ºi  @ –2, atunci x  ; y ; z ; sistemul este compatibil determinat; dacã  = 1, atunci
1  2
2 2

225
sistemul este compatibil nedeterminat, S = {(a, b, 1 – a – b), a, bZ }; dacã  = –2, atunci sistemul este
incompatibil. 13. a) Dacã m @ –1, atunci x = (m + 1)k, y = (1 – m2)k, z = –(m + 1)k, k arbitrar; dacã m = –1, atunci
1
x  y  z , cu y, z arbitrare; b) x = 13k, y = 2k, z = 7k, k Z. 14. a) m = 1, m = –2; b) m   , m = 1.
2
15. 1 – ab + ac + bc + 2abc = 0.
Pag. 58. 2. A = [–2; 2]; B = [0; 2]; C =  1 ; 3  ; D = (–; –2] N [2; ); E = (–; 0] N [2; );
 4 4 
F   ;    ;  . 3. a) 0  a  b  ; b) a  b  1 . 4. A = [2; 4]; B = (–; –1) N (3; ), C = [0, 2] N [4; 6];
 1 3
 1
4 4 2 2
5. a) n i {1; 2; 3; 4}; b) n U 6; c) n U 10; d) n U 5. 6. Deoarece membrii egalitãþilor sunt expresii simetrice
în a, b (respectiv a, b, c pentru a treia egalitate), este suficientã tratarea cazului a T b (respectiv a T b T c).
7. Pentru n = 1, n = 2 s-a demonstrat. Presupunem propoziþia adevãratã pentru n numere. Dacã x1, x2, ..., xn+1 i Z
atunci x1  x2  ...  xn  xn1  ( x1  x2  ...  xn )  xn1 T x1  x2  ...  xn  xn1 T x1  x2  ...  xn  xn1 .
8. Inegalitatea este echivalentã cu nx  m  1 . Se poate alege m = [nx] i m. 9. Infimumul este: a) –2; b) –1;
1
c) –3; d) 0; e) . Supremumul este: a) 1; b) 3; c) 100; d) 1; e) 1. Pentru minimum: a) nu existã; b) –1; c) –3;
2
1
d) 0; e) . Pentru maximum: a) 1; b) 3; c) nu existã; d) nu existã; e) nu existã. 10. a), b), d). 11. Infimumul calculat
2
în Z: a) nu existã; b) 2 ; c), d), e) f) nu existã; g) 0; h) nu existã. Supremumul calculat în Z: a), b) nu existã,
c) 0; d) 0; e) –1, f) –1; g, h) nu existã. Minimul: a) nu existã; b) 2 ; c), d), e), f), g), h) nu existã. Maximul:
a), b), d), g), h) nu existã; c) 0; e) –1; f) –1. 12. a) A = {0}, A \ A = A; b) A  Z , A \ A = l; c) A = [–, –3]N
N [5; ], A \ A = l; d) A = {–; +}, A \ A = m; e) A = {+}, A \ A = q; f) A  Z , A \ A = l; g) A  Z ,
A \ A = l; h) A = [–, –3], A \ A = {1}.

Pag. 69. 1. f nu este surjectivã deoarece nu ia valoarea 3; f este injectivã. 2. a) [–1; 3]; b) f este strict des-

crescãtoare; minf = f(3) = –2; maxf = f(–1) = 2. 3. a) [–1; 4]; b)  1, 3  ,  3 , 4  ; c) A(–1; 0), B(4; 0), C(0, 4).
 2   2 

4. a)   ;  2   [ 2 ; ) ; b)     2k  ; 5  2k   ; c) Z \ 3 ; 4 ; d) (–; –1] N (2; ). 5. a) x1 = 7;

 
k m  4
 4  2
2
b) x 1 = x 2 = –1, x3, 4   2 . 6. a) ( x  1)( x  2)( x  3) U 0  x  [3;  2}  [1; ) ; b) ( x  1)(2x  1) T 0 

 x  ( ;  1]   1 . 7. 2x U 10x ® x T 0; b) x  1 T 2  x  [1; 3]; c) f ( x)  2, x   ;  ,

  2  
4
  
f ( x)  1, x     ; 0 , f(x) = 0, x  0;  , f ( x)  1, x    ;  ; d) f (x)  (x  1)2(x  2)  (x  1)2 x  2 etc.
 4  4  4

8. a) f(x) = 0, x   1 , 5 ; f (x)  1, x  [5; 50); f ( x)  2, x  [50; 500); f ( x )  3, x  [500, 2006);


 2
  3 
b) f(x) = sinx, ¼x i [0; ] \   ; f(x) = sinx + 1, ¼x i (, 2) \   ; c) f(x) = sinx, x  0;   ; f (x) = 1,
2 2  2 


x   ;   ; d) f(x) = x2, ¼x i [–1; 0], f (x) = 0, ¼x i (0; 1].
2 
tgx  1
9. a) f –1(x) = arctgx – ; b) f –1(x) =  – arcsinx; c) f 1( x)  .
tgx  1
1  cos y
10. b) f (x) = y, y i [0; )  x   , y  [0, ) ; c) x   3 ; d) (–1; 1).
1  cos y 3

226
11. a) f(x + 1) = {x + 1}(1 – {x + 1}) = {x}(1 – {x}) = f(x) deci T = 1 perioadã. Dacã ar exista A i (0, 1)
perioadã pentru f, am avea f(x + A) = f(x), ¼x i Z, deci f(A) = f(0) sau A(1 – A) = 0, de unde A i {0, 1}
contradicþie. Deci T = 1 e perioadã principalã;
b)
1
4

–1 O 1 1 2
2
1
c) f crescãtoare pe intervalele de forma  k , k  1  ºi descrescãtoare pe intervalele de forma  k  2 , k  ,
 2
2 2
1
¼k i m; d) f ( x )  are soluþiile {x}  2  2 ºi {x}  2  2 , deci x  k  4 | k  m .
8 4 4  
12. a) Vom arãta cã, ¼y i Z, j! x i (–1, 1) a.î. f(x) = y. Într-adevãr, dacã y Z atunci
2y 2x
ln 1  x  2 y  1  x  e 2 y  ! x  e2 y  1  (1, 1) ; b) f ( x)  e2 x  1, f : Z  (1, 1);
1 1
1 x 1 x e 1 e 1
c) S este inclusã în pãtratul de laturã 1 având coordonatele vârfurilor O(0, 0), A(1, 0), B(1, 1), C(0, 1);
d) Deoarece Gf ºi Gf 1 admit prima bisectoare a sistemului xOy ca axã de simetrie, deducem cã ºi S are
aceeaºi axã de simetrie.
13. a) f(x) = arctgx, g(x) = x2 + 4x + 3, f, g : Z  Z; Gf se intersecteazã cu Gg în douã puncte; ecuaþia are douã
soluþii. b) Se procedeazã analog; 8027 soluþii; c) Ecuaþia devine (y2 + 2x – 6)2 + (y + 2x – 4)2 = 0, de unde
y2 + 2x – 6 = y + 2x – 4 = 0; 2 soluþii.
Pag. 78-79. 1. a) ºi b) strict crescãtor ºi mãrginit; c) strict crescãtor ºi nemãrginit superior; d) (an)nU1 strict

crescãtor; an   1 , 1 , n U 1; e) a2k = 0, k i q*; a4k+1 = 1, a4k+3 = –1, ¼k i q; ºirul nu e monoton; an i [–1, 1],
 2 
¼n U 1; f) (an) strict descrescãtor; an i (0, 2], ¼n U 1; g) an strict crescãtor; an > n, ¼n U 2, (an) nemãrginit.
2. a) nu este monoton; este mãrginit; b) strict crescãtor ºi mãrginit; c) an  1 este strict descrescãtor
n 1 n
n n
ºi mãrginit; d) strict descrescãtor ºi mãrginit; e) strict crescãtor; an  1   12  1   1 
k 2 k k  2 k (k  1)

n
 1 
k 2
 k 1 1  k1  2  1n  2, n  q ; f) (a ) strict crescãtoare; 0  a T 1  11 2  21 3  ...  (n 11)n  2  1n  2,
*
n n

¼n U 1; g) (an) crescãtor; 0  an  1  12  ...  1n  1  1n  1; h) (an) crescãtor; an  1  1  1  ...  1  n ;

2 2 2 2 2 2 2
 2 2
n termeni

1 1 1 1 1 1 1
     
(an) nemãrginit; i) an  1  2  2  3  ...  n  n  1  1  n  1  [0, 1], n  q , (an ) crescãtor;
*

j) 2a   1  1    1  1   ...   1  1   1  1 , a  n  [0, 1], n  q * ; (an ) crescãtor..

n
1 3 3 5 2n  1 2n  1 2n  1 2n  1 n

n 1
2 (1) ,
3. 6; 4. 7; 5. 270; 6. a2; 7. a1; 8. b) an   ¼n i q*. 9. Este ºir strict crescãtor (strict descrescãtor)
3 3 2 n 1

ºi nemãrginit. 10. an  n  1   . 11. a) x0 > x1 < x2; x2n  ; x2n–1  –; b) x0 < x1 = x2 > x3, x3n = 0  0,
2
x6n1  3  3 ; c) x0 > x1 < x2, x2n  1, x2n–1  0. 12. a) convergent; b) 0; c) 0. 16. Cele douã subºiruri
2 2
„acoperã” toþi termenii ºirului. 17. Cele trei subºiruri au limite egale.
227
 1  1  1  1  1  0; 1  n  a  n  1,
18. a) an 1  an  ¼n i q*;
2n  1 2n  2 n  1 2n  1 2n  2 2 2n n n  1
an1 2n  1
b) a  2n  2  1; aplicând inegalitatea mediilor avem: 1  3  1  3  2, 3  5  3  5  4,
n 2 2
5  7  5  7  6, ..., (2n  1)(2n  1)  2n , ºi prin înmulþirea lor deducem: 1 3  5  7  ...  (2n  1) 2n  1  2  4  6  ...  2n
2
1  1,
adicã an  deci an i [0, 1], ¼n i q*. c) Pentru n i (2k, 2k+1], k i q* avem an  1  1  1  1   
2n  1 2 3 4
2 k 1
 1  ...  1  1  ...  1  ...  k 11
     ...  1k  k 1  ...  1n  1  1  22  23  ...  2 k  1  k ºi
  
5 8 9 16 2 1 2 2 1 2 2 2 2 2 2
pentru n   avem k   deci an  ; (an) nemãrginit.

2
Pag. 83. 1. a) bn  2n 2  6  1  25  (1; 6], ¼n i q*; b) an  n , ¼n i q*. 4. Foloseºte criteriul majorãrii.
2n  1 2n  1 2
n(n  1) 2 , ¼n U 2. 6. ªirurile sunt monotone ºi mãr-
5. b) n n  yn  1; n  1  Cn1 yn  Cn2 yn2  ...; n  yn2 ; yn 
2 n 1
ginite. 8. c) xn i (2; 3), ¼n i q (inducþie); xn+1 – xn = (xn – 2)(xn – 3) < 0, ¼n i q*. 9. a) Pentru 0 < u0 < 6 ºir
strict crescãtor ºi mãrginit; pentru u0 > 0 ºir strict descrescãtor ºi mãrignit; pentru u0 = 6, ºir constant.
10
10. Pentru 0  u0  10 , ºir strict crescãtor ºi mãrginit; pentru u0  , ºir strict descrescãtor ºi mãrginit; pentru
3 3
u0  10 , ºir constant. 11. a) inducþie; b) 0. 12. a) n T n2  k T n  1, k  1, n ; 1 T 21 T 1 . Adunãm
3 n 1 n k n
 T  T  , k  1, n ; cos  T cos  T cos  ;
inegalitãþile pentru k  1, n ºi obþinem lim sn = 1. b)
2n n  k n  1 n 1 nk 2n
cos  
T an T cos ; liman = 1. 13. a = 2; b = –1; limun = 2. 14. a = 1, b = 4, c = 3, limvn = .
n 1 2n
1
Pag. 89. 1. a) ; b) 0; c) 0. 2. a) ; b) nu are limitã; c) xn = 2–n, yn  , n q* . 3. a) 2; b) ; c) m = 2n,
n
( 1) n  1   1 
yn  , n q * . 4. a i (–, 1) N (2; ). 5. a    ;0  . 6. a   0; .
n  2   100 
1
Pag. 96-97. 1. a) an  1  1n  1 ; b) an = 2n  ; c) an  1  (n  1)!  1 . 2. a) x0 > x1 < x2; b) x0 < x1 > x2;
2
c) x0 > x1 < x2. 3. a) –1; b) 1; c) 1 . 4. xn = n, ¼n i q. 5. a) 2; b) –; c) 0; d) –5; e)  7 . 6. a = 1, b = –3.
2 9
 0, a  (0, 5)
1; 5  1 1 1 1
7. a) b) ; c) –3; d) 0; e) ; f) 2. 8. a) lim a  1, a  5 . 9. a) ; b)  ; c)  ; d) ; e) –; f) –;
4 4 n
2 3 2 2
 , a  (5, )

g) . 10. a) a = 1, b  5 , b) a = 1, b = 0; c) a = 1, b = 0; d) a = 3, b = –4, c   14 , d = 2. 11. 1. a) a = 1, b   9 ;
2 3 2
0, k  0  1 , a  1
1   , a T 0
b) a = 1, b   . 12. a) lim xn  2, k  1 ; b) lim xn   ; c) lim xn   3 .
3   , a  0
 , k  1  , sgn(1  a), a  1

 sgn(1  a), a  1 0, k  0 1 , k  0
. 14. a) 1 ; b) e2; c) e2; d) e.
3
13. a) lim an   3 ; b) lim an   ; c) lim a  
 , k  q
n
e
 2 , a  1
*
 , k  q*

228
15. a) e4; b) e3; c) e2; d) e2; e) 1; f) e; g) . 16. lim a  2bn  a , deci a U 0. Pentru a = 0 limita este 0 ( nu
 
n 1
3n y
convine). Pentru a > 0, a  2bn (b / a)n  n 3n2 (b / a) , deci b  2 ºi a = 1.
n 1   a  1  2
3n

 n 1 
 , yn  2
n 1 3

1 a , a  1
1  a
a  1 a2n 2  2an1  1 1 a
18. xn  a  1  2n  2 , dacã a @ ±1; lim xn   a  1, a  1. 19. 2. 20. Se înmulþeºte cu 1 – x. 21. sin x .
a 1 x
 , a  1

0, a  1
0, x  2 1, x  2
 2k  1 1 1
 1 5 k n2  k  n 
22. f ( x )   x 2 , x  2 , g ( x )   2 , x  2 . 23. a) k 2 (k  1)2  k 2  (k  1)2 ; b) ; c) 1  n  1  n
 6 n

 2, x  2 0, x  2
k   k k  1
 2 ;  ; l  1 . 24. Foloseºte criteriul cleºtelui: a) 4 ; b) 1;
n( n  k  n)  n( n  n  n) n( n  1  n) 
2 2 4

Cnk Ck Ck n n
c) n
T n k T n n , k  1, n ; 2n  1 T an T 2n  1; an  1. 25. a) ln(ab); b) log32. 26. 1 + a + b = 0. 27. Dacã
n 2 k 2 1 2 2 n 2 1
 2 2 2
xn  1  12  ...  12 , atunci x2n  1 xn   1  12  ...   2 1  ...  1
1 
 ; lim  1     .
2 n 4  3 (2n  1)2  6  3
2
(2n  1)  6 24 8
2

n
1 1 1 21  2 1
k 1
1 1
28.  k (k  1)  1  n  1  1 ; k (k  1)(k  2)(k  3)  2
(k  3k )(k 2
 3k  2) 
2 k  3k k  3k  2 . 
1 1 1 n
1
29. a) an  1  (n  1)!  1; b) k k  1  (k  1) k  k  k  1 ; c)  1k  n  1n   ;
k 1

1 1 1 (k  1)  k tgbk 1  tgbk
d) (k  1)! k !  (k  1)!  (k  2)!; e) k , bk  0,  astfel încât tg bk  k  2 1
    
2 k  k  1 1  k (k  1) 1  tgbk tgbk 1
n xn1
 tg(bk 1  bk ) ; an   (bk 1  bk )  bn1  b1  arctg(n  1)  arctg1       . 30. xn i (0; 1], ¼n; x  1, n; xn  0 .
k 1 2 4 4 n
n
(n  1)! x 1 1 ;
 
31. a) xn  n  3n  n  1   ; b) 0; c) x  1  n  1 , xn  ; d) 0; f) –. 32. a) e a b c
 3 
n 1

n
a ln a  b ln b  c ln c
; b)
ab

c) e  2 ; d) e2; e) e. 33. Foloseºte criteriul Stolz-Cesaro. a) 1 ; b) 0. 34. c) Pentru ºirul

a2  (n  1)a foloseºte criteriul
3 2n  1
ln(n  1)! ln n! ln(n  1)
cleºtelui. 35. a) 1; b) 1 ; c) ln n n!  ln 2n!;
2 2
  0; n n!  1 . 36. Foloseºte criteriul radicalului
e n 2
(n  1)  n 2
2n  1

a) 4 ; b) .
e

pag. 105. 3. a) ; b) –; c) –1; d) . 4. i) f (xn)  0, f (yn)  1; ii) nu existã. 5. f ( 2  0)  –, f ( 2  0)   .

6. 3. 7. 1. 8. i) h(1 – 0) = 3, h(1 + 0) = 1. 9. f (–1 – 0) = –, f (–1 + 0) = –1. 10. f (–2 + 0) = –2;
f (2  0)  1 (a  2); a  3 .
2  a 2

229
 pag. 112-113. 1. a) f (0 – 0) = f (0 + 0) = 0; b) f (0 – 0) = f (0 + 0) = 1; c) f (1 – 0) = 1, f (1 + 0) = 2.
1 2
2. a) 0; b) ; d) –1; e) –; f) ; g) ; h) –; i) –; j) –. 3. a) ; b) –; c) –; d) ; e) –; f) ; g) ; h) ;
2 3
7 1 3
i) 0; j) 0; k) 2; l) ; m) ; n) –3; o) ; p) 3; r) 6; s) n( n  1) ; º) 2 2 ; t) 3  2 2 . 4. f (2 – 0) = f (2 + 0) = 0,
3 4 2 2
g(2 – 0) = 0, g(2 + 0) = 4. 5. a) ; b) 0; c) 0; d) ; e) 0; f) –1; g) 0; h) sin1; i) cos(–1); j) sin a; k) ; l) cos a;

m) 0; n) . 6. a) 1; b) 3; c) – 7. a) f (–3 – 0) = , f (–3 + 0) = –, f (3 – 0) = –; f (3 + 0) = ,

3  
b) f (1 – 0) = 1, f (1 + 0) = 0; c) f   0  ,  
f   0   ; d) f (2 – 0) = , f (2 + 0) = –. 8. a) 0;  ;
3 2
3 3
b)  ;  ; c)  ; 0; d) ; e) . 9. a) ; b) ; c) ; d) –. 10. a) lim  x 3 sin x 3 1   lim x 3 lim sin x 3 1  0.;
4 4 2 x 0  2x  1 x 0 x 0 2x  1

b) lim  x 2  x  tg x  1  lim( x 2  x ) lim tg x  1  0 ; c) lim 2x cos 12  lim 2x  lim cos 12  0 ; d) Dacã

x 0 x   x 0 x 0 x x  x  1 x x  x  1 x  x
n
xn   , atunci [ xn ]   , 1  [ x0 ]    , 21[ xn ]  0 pentru orice ºir x n   ºi din criteriul lui Heine se
n n  n 

obþine lim 21[ x]  0. 11. a) ln  ; b) 3 ; c) 1; d) ; e) ; f) arctg2; g) 0; h)  ; i) 1; j) –; k) –; l)  3 .

x  2 2 2 2
(1  a) x3  2ax 2
12. a) lim  b  a  1 ºi b = 2; b) n = 1, b = 1. 13. p + q + 1 = 0; p   3 , q  1 . 14. b = 1, a i Z.
x  x2  2 x 2 2

15. a = 0. 16. a = 0. 17. a) Fie ºirurile (xn), (yn) definite prin xn = n, yn  n   . Avem xn, yn  , f(xn)  0,
4
f(yn)  1. b) Fie ºirurile (xn), (yn) definite prin xn = nT + a, yn = nT + b unde T e perioadã pentru f ºi a, b i Z:
f(a) @ f(b). Avem xn, yn  , f(xn)  f(a), f(yn)  f(b).

18. a) Alegem ºirurile (xn), (yn) a.î. xn  1 , yn  1 ºi procedãm analog cu problema 17;
n n  
4
1 1 lim f ( x ) 1, lim f ( x ) 2;
b) xn  ,y  ; c) x 2   d) lim f ( x )  1, lim f ( x)  0.
2n n 2n   x 2 x 2 x 2

20. a) lim f ( x )  lim( x 3  2 x  1)  a3  2a  1; lim f ( x)  a3  2a ; lim f ( x)  a3  2a  1  a3  2a  a  1 ;

x a xa x a xa 4
x{ x{ xZ \ {
n q
q  p , n par
n n n
b) lim f ( x)  pa , lim f ( x)  q ;  lim f ( x)  pa  q  a   a   .
x a x a xa p  n q , n impar
x{ xZ \ {
 p

n(n  1) n(n  1)
pag. 116. 1. a) ; b) –; c) 0; d) ; e) ; f) 1; g) 0; h) 1; i) ; j) 0; k) ; l) b; m) 9 . 2. g) ;
2 2 10
h) –; i) –, j) –. 3. a) ; b) –; c) –; d) ; e) –; f) ; g) 1 ; h) 2 ; i) 0; j) 0; k) 2; l) 7 ; m) 1 ; n) –3;
2 3 3 4
3; n(n  1)
o) p) 3; r) 6; s) ; º) 2 2 ; t) 3  2 2 ; 5) a) ; b) 0; c) 0; d) ; e) 0; f) –1; g) 0; h) sin1; i) cos(–1);
2 2
3
j) sina; k) ; l) cosa; m) 0; n) . 2. Dacã xn = n, atunci f (xn)  ; dacã yn   2n , atunci f (yn) = 0  0.
2

230
3. În 2 nu are limitã. f (x) U x – 1, ¼x i Z. Aplicând criteriul minorãrii la  obþinem lim f ( x)   . 4. a = 0.
x 
2
5. i) f (0) T 0  f (0)  0 ; ii) x 2  a x T f ( x) T T x  a x , ¼x i Z. Aplicaþi criteriul cleºtelui.
( x  1) ln( x  1)  x
6. a  2; b   2; 7. f(0 – 0) = 0, lim f (x)  , f (–1 + 0) = –, f (1  0)  lim   .
 x x 1 x 1
x  1
x
8. lim f (x)  0; lim f (x)  lim 1 22x 3   . 9. i) m  lim  x 1  x 1 2; ii) n  lim  x(x 1)  x   x(x 1)  x 
 
x x  x 3 x x x x

 

 lim  2  x x   x x  1 1 
 2   lim   lim  0.
x   x  x  x x  x  x  x  x 1  1  x x 1  1  x x   1  1  1 1  1  1
x x  x x 
x
 2
10. f (x)  a 2 x ; lim  x 2 ax   ea ; a  2 . 11. lim f ( x )  1  a  b ºi c  2 b ;

a(x  1) x  x  1  x 

lim[ f ( x )  4 x]  2  a  4  b  0 ; a = 2, b = 4, c = 4.
x 

1 ;
pag. 121-122. 1. 0. 2. . 3. 2. 4. 0. 5. 0. 6. 13 ; 7. 0. 8. . 9. –. 10. –1. 11. –1; 12. 3a2; 13. 1
14. ; 15. 2.
7 2 a 9
1 1 1 a
16. –2. 17. 0. 18.  ; 19.  ; 20. 1. 21. 3 2 ; 23. 0. 24. 1. 25. 3. 26. 1. 27. lnab. 28. 1. 29. ; 30. 1. 31. 1.
2 4 3 x b
a;
32. 33. –1. 34. 1. 35. i) a; ii) a; iii) –; . 36. i) a = 1, b = –1; ii) a = 1, b   5 ; iii) a = 8; b = –4.
b 2
0,   1
 2
37. l  1,   . 38. a   1 ;  ;  dacã a   1 ; 1 ; 1 dacã a = 1; – dacã a i (1; ). 39. a  4 .
 1

2 12 12  2  3
 ,   1
 2
a1 2a2 ...nan n(n1) n(n1)
b1 ln a1 b2 ln a2 ... bn ln an
1  cos 2 x  cos 2 x(1  cos 3x ) 2sin 2 x
40. e a1 a2 ... an
. 41. e n . 42. e 2
;e 2
. 43. f ( x)   
x2 x2
2sin 2 3x
 cos 2x  2 ; l  13 . 44. f ( x)  1  cos x cos 2 x...cos(n  1) x  cos x cos 2 x...cos(n  1) x  1  cos nx 
x 2
2 x2
2sin2 nx 2 2
 fn 1( x)  cos x...cos(n  1) x  2  x . Prin trecere la limitã obþinem recurenþa l  l  n , n U 2 ºi
n n 1
x2 4 
2
4
2
1 n(n  1)(2n  1)
. 45. sinx = y; lim (1  y)(1  y 2 )(1  y3 ) (1  y )(1  y  y 2 ) 3 n!
l1  , de unde ln   lim  . 46. n .
2 12 y 1 (1  y ) 3 y 1 (1  y )2 3
4 2

(2k  1)
pag. 127. 1. a) x = ±1; b) x = –1; c) x  , k  m ; d) x = k; k i m; e) nu existã; f) x = 0; g) x = k,
2
k i m; h) x = k, k i m. 2. a = 4. 3. a) y = 0; b) y = 0, x = ±2; c) y = 0; x = ±2; d) y = x – , y = x + ; e) x = 0,
y = x; f) x = 1; y = 2x + 3; g) x = 1; h) x = –1, y = 1; i) x  3 ; y   1 ; j) x = ±2; k) x = 0, y = 0; l) x = 2, y = x – 7;
2 2
m) y  1 , y  2 x  1 ; n) y = 0. 4. a = 2; b = 3. 5. p = 3. 6. y  1 x  3, A e ; e  6 . 7. y = –x + 2, A(1; 1).  
2 2 2 2
8. b = 1, a = 1. 9. Sunt douã cazuri (p = q = 1) sau (p = 1 ºi y = –1).
1
Pag. 135-136. 1. f este continuã în x = 0 dacã ºi numai dacã a = – 2. 2.   1. 3. a  , b  1. 4. a) x0 = 1punct de
2
discontinuitate de speþa I; b) x0 = 0 punct de discontinuitate de speþa II; c) e; e2; e3 puncte de discontinuitate de speþa I. 5.
231
a) f  g continuã pe Z \ {1}, x0 = 1 punct de discontinuitate de speþa I; g  f continuã pe Z \{0}, x0 = 0 punct de

discontinuitate de speþa I; b) f  g continuã pe (0 , 1) \

1 1 RS UV
, x0  punct de discontinuitate de speþa I; g  f continuã pe
2 2 TW
(0, 1); c) f  g discontinuã în orice punct din Z (discontinuitate de speþa I); ( g  f )( x )  1, x Z , deci g  f este
1
continuã pe Z. 6. a) x0  n  , n m , sunt puncte de discontinuitate (de speþa I); b) g ( x ) | n  x |,
2
LM
1 1 OP g
x  n  , n  ,n  m . 7. f ( x )  n sin x , x  n , n  1 , n  m; sin n  sin( n  1)  0 ; f este continuã pe Z.
N
2
1
2 Q 1 1 RS UV
8. Dacã a  , f continuã pe Z; dacã a  , f continuã pe Z \ (discontinuitate de speþa I)
2 2 2 TW
x 2  1  2  lim x  2
11. Dacã x  0 atunci 2  1   2  T 2 , x 2  1  x  2  T x  2 ºi lim
x x x 3 x  
3x 3 x x 0 3 x
  f (0)  2
3 x0 3 x ; rezultã d 3

analog f s (0)  2 . 13. Fie x g Z \ {. Existã (xn)n _ { astfel încât xn  x. Atunci lim f ( x n )  lim g ( x n ), de
3 n n
1 1
unde f (x) = g(x). 14. a) x sin T x , µ x i Z, deci lim x sin  0 . Rezultã lim f ( x )  0  f ( 0 ); b) Fie (–, ) o
x x0 x x 0

vecinãtate a originii,  > 0. Se aratã cã existã x1 < 0 < x2 astfel încât f (x1) < 0 ºi f (x2) < 0. 15. Avem: f (x) T log2x <

< f (x) + 1, µ x > 0, de unde f ( x )  log 2 x , µ x > 0. Rezultã cã f este continuã în x0 ® log2x0 h m ® x0 @ 2p, p i m.
16. –x2 + x T f (x) T x2 + x, ¼x i Z. Se trece la limitã cu x  0. 17. Prin inducþie se aratã cã f (nx) = nf (x),
 x 1
µ n i m. Apoi f    f ( x ) , n  m , de unde deducem f (x) = xf (1), µ x i {. Din continuitatea lui f rezultã
n n
f (x) = xf (1), µ x i Z.

lq
Pag. 142-143. 3. a) E  Z, f continuã pe Z \ {1 , 1}; b) E  Z \ 1 , f continuã pe E; c) E  Z , f continuã pe

l q LM   OP FG L1 , 1 OIJ nu este interval; Imf = [0, 1].

Z \ 2 , 2 . 6. a) xU 1; c) x  
N 3
 2k ,  2k , k m . 7. Se aratã cã f
3 Q H MN 3 2 PQK
8. Fie f : Z  Z, f(x) = x3 + x. Funcþia f este continuã ºi bijectivã, deci ºi inversa sa f–1 este continuã. Avem:
f ( xn )  xn3  xn , deci xn  f 1( xn3  xn ), n U 1. Dacã lim( xn3  xn )  x0 , atunci lim xn  f 1( x0 ). 9. Fie I  Z,
n  n 
I interval. Dacã 0 h I, atunci f este continuã pe I, deci f (I ) este interval. Presupunem 0 i I. Demonstrãm cã
f (I) = [–1, 1] N {a}, de unde rezultã imediat concluzia problemei. Evident, f (I) T [–1, 1] N {a}. Avem a i f (I),

deoarece a = f (0). Fie y i [–1, 1]. Ecuaþia f (x) = y, conduce la ecuaþia cos 1  y , cu soluþiile
x
1 1
xn  , n i q. Deoarece lim xn  0, va exista n0 i q astfel încât xn0  I , y i f (I). 10. a) sin  [ 1, 1],
2n  arccos y n  x
1
x Z \{0}; f (Z )  [1 , 1] dacã ºi numai dacã  [1 , 1] ; b) Considerãm ºirurile ( x n )n , x n  ºi
2n
by g , y
n n n 
1

; x n  0 ºi y n  1 .
n n
( 2n  1)
2
(k  1)  cos(2t  1)  , dacã k 1  t  k
 2
11. f este continuã pe (0, ) \ q, din operaþi cu funcþii continue. Fie k i q. f (t)   ;

k  cos(2t  1) , dacã k T t  k  1
 2
lim f (t )  0, lim f (t)  0, f (k) = 0, deci f este continuã în t  k. Deducem cã f este continuã pe (0, ).
t k t k

232
12. a) Contrazice proprietatea Darboux; b) Contrazice definiþia de funcþie strict crescãtoare. 13. Imf = I O { = {q},
unde I este un interval, q i {. 14. Fie h : [a, b]  Z, h(x) = f (x) – g(x), ¼x i [a, b); h este continuã, f surjectivã,
rezultã cã jx1, x2 i [a, b] astfel încât f (x1) = a ºi f (x2) = b. Avem: h(x1) = a – g(x1) T 0 ºi h(x2) = b – g(x2) U 0.
Deducem cã jx0 i [a, b] astfel încât h(x0) = 0.15. f mãrginitã  lim g ( f ( x ) – x )  –  ºi lim ( f ( x ) – x )   .
x –  x – 

 b  a
16. g : 0,  Z , g ( x)  f (a  x)  f (c  x ) ia valori de semne contrare în capete.
 2 
n n
17. min f ( xk ) T   k f ( xk ) T max f ( xk ) , deci   k f ( xk ) este cuprins între douã valori ale lui f, de unde
1TkTn 1T k T n
k 1 k 1

concluzia. 18. f (x) = f (y)  f ( f (x)) = f ( f (y))  x = y  f injectivã  f strict monotonã  f  f strict
crescãtoare, contradicþie. 20. f injectivã  f strict monotonã  lim f ( x )  lim f ( x ) .
x a x b

y
Pag. 148. 1. a) x = 1; f = 3; b) x = 0,1; f = 0,21. 2. a) y = 0,1; b) –3. 3. a) y  a  x ;  a;
x
y 1 5 1
b) y = 2x·x + (x)2;  2x  x . 4. 15. 5. a)  ; b)  . 6. f (8)  . 7. f (0) = 1, f (1) = 0.
x 6 21 10
f ( x )  f (0) 1
8. f ( 0 )  lim  50 ! . 9.  2 . 10. f ( 0 )   . 11.
1. a) nu e derivabilã nici în x0, nici în x1; b) nu este
x 0 x x0
derivabilã în x0 = e; c) nu este derivabilã în x0 = 3; d) este derivabilã în x0 = 0 ºi f (0) = 0; d) este derivabilã

în x0 = 0 ºi f (0)  2 . 12. a) continuã ºi nederivabilã în x = 0; b) continuã ºi derivabilã c) continuã ºi

derivabilã; d) continuã ºi nederivabilã. 13. a > 1. 14. lim n  f x0  1  f x0  2  2 f ( x0 )  

   
n  
 n n 
 f x  1  f (x ) f x0  2  f ( x0 ) 
 lim   
0
n  0
2
n  
  3 f ( x0 ) .

n  1 2
 n n 
Pag. 155. 1. a) f d( 2)   ; f s( 2) nu are sens; b) f s(0)  1; f d(0)  1; c) f s(0 )  2 ; fd (0 )  3;

d) f s(0)  2; f d (0)  0 . 2. m = 1 ºi n = 0. 3. f (0)  0 . 4. x0 = 0 este singurul punct de continuitate al funcþiei.

Fie xn i {; xn @ 0, µ n U 1 ºi x n 0 ;
f ( xn )  f (0) xn2

n
 xn  0. Fie xn  Z  {, µn U 1, x n  0 ;
b g
f xn  f (0)
 0.
n xn  0 xn n x n  0
Deci f ( 0 )  0 . 5. a) f s(1)  2; f d(1)  2; f s(1)  2; f d(1)  2 (puncte unghiulare); b) f s(0)   ; f d(0)  
(punct de întoarcere); c) f s(0)  0; f d(0)  0; d) f s(0)   ; fd(0)  1 (punct unghiular). e) f s(0) = 0, f d(0) = ;
x0 = 0 punct unghiular; f) fs(–1) = –2, fd(–1) = 0; x = –1 punct unghiular.
2x2  x , x  , 1 3  1 3, 
x2 , x  0


2   2 
1 3 5 1 1 3 ;

 3 2 2  
  
8. a) f  : Z*  Z, f (x)  x , 0  x T1 ; b) f  : Z \ 0, 1  3 , 5  1  Z , f (x)  1 x , x  2 , 0  2 , 2 
 
x , x  1 1 5 1


x , x  0, 2 
 2, x  ( ,  1)

c) f  : Z \ 0,  1, 1  Z , f ( x)  1, x  (1, 0)  1 , 1 ; d) f continuã în x = a dacã ºi numai dacã
   
3 3

 2, x  0, 1  (1, )
   3
233
lim f ( x)  lim f ( x) , adicã a3  a2  a  1  a {1} . Din lim f ( x )  f (1)  1, lim f ( x)  f (1)  1 avem cã f e
x a
x{
x a
xZ \ {
x 1 x 1 x 1 x 1
x{ xZ \ {
1
derivabilã în x = 1; analog f nu e derivabilã în x = –1. Deci f : {1} « Z, f(1) = 1. 6. a) 6; b) 32; c) ;
2 3
1 1 2
d) ; e) 2ln2; f) ; g) 1; h) ; i) 0; j) 0; k) 0. 7. a) y = 5; b) y = 5; c) y = x; d) y = x; e) y  1 (( x  1)ln 2  1);
12 e 2 2
g ( x )  g ( x0 )
f) y = xln2 + 1; g) y = 2((x – 1)ln2 + 1); h) y = x; i) y = 1; j) y    x ; k) y = –1. 9. xlim x x0
  f ( x0 ),
2  x0 
g ( x )  g ( x0 )
lim  f ( x0 ); g derivabilã în x ® f(x ) = 0. 10. Dacã f(x ) > 0 atunci gs ( x0 )  f ( x0 )  gd ( x0 ); dacã
x  x0 x  x0 0 0 0

g( x)  g (x0 ) f ( x) f ( x)
f(x0) < 0 atunci gs ( x0 )   f ( x0 )  gd ( x0 ); dacã f(x0) = 0 atunci gs (x0 )  lim  lim   lim 
x x 0 x  x0 x  x0 x  x0 x x0 x  x0

 f (x0) ºi, analog, gd (x0)  f (x0) , deci pentru f(x0) = 0 avem g derivabilã în x = x0 dacã ºi numai dacã f (x0) = 0.

1 x
Pag. 165-166. 1. a) 4x3 – 6x + 2; b) 3x2 + 2x + 1; c) sinx + x · cosx; d) 2x · cosx – x2 · sinx; e) ;
ex
 ln a  cos x sin x x2
g) ; i) ; j) ; k) ; l) 2x + x · 2x · ln2; m) 3x · ln3 + 6x + x· 6x · ln6 + 2xln2;
x2 sin 2 x cos 2 x (cos x  x  sin x )2
x 2 ln x 1
n) 2x; o) 2y; p) 0; q) ctgx  ; r) t2·sint; s) 0; t)  . 2. a) f ( x )  140  ( 2x  3)69 ;
sin x2 x  ln a x
2x  1
b) f ( x )  31 (ax 2  bx  c )30  (2ax  b) ; c) f ( x )  7  ( x 3  x )6  (3x 2  1) ; d) f ( x )  ;
3  3 ( x 2  x )2
x
e) f ( x )   ; f) f ( x )  3 cos 3x ; g) f ( x )  3 sin 2 x  cos x ; h) f ( x )  5 sin 5 x ;
2
1 x
1 1 3 cos 3x
i) f  ( x )  7  cos 6 x  sin x ; j) f ( x )  6tg 2 2 x  ; k) f ( x )  30ctg 9 3x  2 ; l) f ( x )  ;
2
cos 2 x sin 3 x 2 sin 3x
1 ex  x ex 1 2
m) f ( x )   sin x ; n) f  ( x )  cos(sin x )  cos x ; o) f ( x )  ; p) f  ( x )  2x  e x .
2 x x
2 x e  x
1 4 1
3. a) y   e ax ( a cos bx  b sin bx ) ; b) y   ; c) y   x x 2
; d) y   ;
cos x (e  e ) cos x
2x 3
e) y  
1 x 4 ; f) y  
1
8
cos x
v
b g
. 5. a) u v  e ln u  e vln u ; b) f  ( x )  x x  1  ln x ;
 n  x n1  ( n  1)  x n  1
d
g  ( x )  (sin x )cos x 1  cos 2 x  (sin x )cos x 1  ln(sin x ) . 7. S  1  x  x 2 ... x n i ( x  1)2
.

h 1
8. a) Metoda I. Calculãm E1  sin ºi folosim formula sin x  sin y  cos( x  y )  cos( x  y ) ; Metoda II. Notãm
2 2
cu E1 ºi E2 membrii stângi ai celor douã identitãþi. Calculãm E2 + i·E1 apoi utilizãm formula lui Moivre;

b) S   E1 . 9. f s(0 )  1  f d(0 )  f (0 ); f ( x ) 

RS1, x T0 . 10. f ( 2)  6 . 11.1. a) 1 – x; b) 2  x  3 ; c) –1.
T e , x  0
x 4

f ( x )  f ( x0 ) 1  g ( x )  g ( x0 ) 
12. x0  0  V V ( x0 ) astfel încât    f ( x0 )  , x V \ { x } ºi de aici, trecând
x  x0 x  x  x0  0

1
la limitã, existã f ( x0 )   g ( x0 )  f ( x0 ) . 13. f (x + T) = f (x), µx i Z. Derivând, obþinem f (x  T )  f ( x),
x0
µx i Z, deci f  are perioada T. Reciproca e falsã. Prezentãm un contraexemplu: funcþia f : Z  Z, f(x) = x + sinx
este derivabilã ºi f ( x )  1  cos x ; f  este periodicã (T0 = 2), dar f nu este periodicã. Avem f (0) = 0.
234
Presupunem cã jT > 0 astfel încât f (x) = f (x + T). Luând x n  nT   , f ( 0 )  f ( nT )  nT  sin nT   , contra-
n n
f ( x0  h)  f (x0 ) f (x  h)  f (x0 )
dicþie. 14. a) Fie x0 i I ºi h i Z* astfel încât x0 + h i I; U0 . Deci lim 0  f (x0 )U0 ;
h h0 h

1 R|x , x  0
2

f ( x )  S x , x [0 , 1] ;
x  (x  1)e x
b) Se demonstreazã analog. 15. f este derivabilã pe Z* ºi f ( x )  . 16.

x 1
1 2
ex  |Tx , x  1
2

f este derivabilã, deci ºi continuã pe Z \ {0, 1} ca restricþie de funcþii elementare. lim x 2  lim x  0  f ( 0 ), deci
x0 x 0
x 0 x 0

2
f este continuã în x = 0; lim x  lim x  1  f (1) , deci f este continuã în x = 1, f este continuã pe Z.
x 1 x 1
x 1 x 1

f s(0)  0 , f d(0)  1; f s(1)  1 , f d (1)  2, deci f este derivabilã pe Z \ {0, 1}. 17. a) f (–x) = f (x), x i Z ºi derivând
obþinem  f (  x )  f ( x )  f (  x )   f ( x ) deci f  imparã; b) f (– x )   f ( x ) , µx i I ºi derivând obþinem:
 f  (  x )   f ( x )  f  (  x )  f ( x ), deci f  parã.
18. a) f este strict descrescãtoare , deci injectivã, iar din f continuã, lim f ( x )   , lim f ( x)  1 ºi f strict
x  x 

descrescãtoare rezultã Imf = (1, +); b) f (0) = 3 implicã f –1(3) = 0 ºi ( f 1)(3)  1  1  1 .

f ( f 1(3)) f (0) 3ln 2
19. a) f este suma a trei funcþii, douã strict crescãtoare ºi una crescãtoare, în consecinþã este o funcþie strict
crescãtoare; b) din f continuã, lim f ( x )   ºi lim f ( x )   rezultã Imf = Z; c) f (0) = 1  f –1(1) = 0;
x  x 
x2
1 . 20. a) y   x  1 y 2 ; b) y  (1  x )e 2 ;
2 
d) f (1) = 4  f –1(4) = 1; e) ( f 1)( y)  1 2
3( f ) ( y)  2 x
c) y = (1 – x)e . 21. a) f ( x )  ( x  x2 )  ...  ( x  xn )  ( x  x1)( x  x3 )  ...  ( x  xn )  ( x  x1)( x  x2 )  ...  ( x  xn 1);
–x

f (x) 1 1 1 f 
notãm cu E = R \ {x1, x2,.., xn}; f (x)  x  x  x  x  ...  x  x , ¼x i E; b)   (x)  1 2  1 2  ...  1 2   0 ,
 
1 2 n f (x  x1) (x  x2) (x  xn) 
 2
f  f   f  ( f )
x  E ,    ; deci f ( x)  f ( x)  ( f )2 ( x) x  E ºi cum f ( xi )  0, i  1, n , rezultã cã
 f  f2
45
inegalitatea se verificã ºi pentru x1, x2, ..., xn. 22. a)   s . 23. a) x1(t) = x2(t) ® t = 1 sau t = 2;
16
b) v1(t )  x1(t )  10t  2, v2 (t)  x1(t )  3t 2  4t  4, a1(t )  v1(t )  10, a2 (t)  v2 (t )  6t  4; c) v1(1) = 12, v1(2) = 22,

v2(1) = 11, v2(2) = 24, a1(1) = a1(2) = 10, a2(1) = 10, a2(2) = 16; d) v1(t)  v2 (t)  t  3  3 ; a1(t )  a2 (t )  t  1.
3
2 2
2(3 x 1) 2 x 2(3 x )
. 25. g( x)  4sin 2x ; 26. h( x )  12 ;
  
24. a) f (x)  2 ; b) f ( x )  2
 ; f ( x )  2
( x  1)3 ( x  1)2 c) ( x  3)2 cos x
1
h( x )  23 sin x . 27. f ( x ) 
 ; 28. f ( x)  3x ln2 3; 29. a) f ( x )  12x ; b) f ( x)  3x ln2 3  2.
cos x ( x  1)2
30. a) f(x) = 4x3, f(x) = 12x2, f (3)(x) = 24x, f (4)(x) = 24, f (n) = 0, ¼n U 5; b) f (n)(x) = aneax, ¼n i q;
(1)n  n! ( n) (1)n1(n  1)! 2 1
c) f (n) ( x )  n 1
,  n  q ; d) f ( x )  n
, n  q * ; e) f ( x)  x  x  1  x  1,
( x  a) ( x  a)
f ( x)  2 x  1  1 n
, f ( x )  2  2 , f (n) (g )  (1)  n! , ¼n i q, n U 3.
2
( x  1) ( x  1)3 ( x  1)n 1
1 1 ( n) n  1 1 
f) f ( x)  x  1  x  2 ; f ( x )  (1)  n! ( x  1)n1  ( x  1)n 2  .
 

235
 1 
Pag. 174. 1. a) c  ; b) Nu, deoarece f nu e derivabilã în 0; c) c = 0; d) 0,     nu este interval; e) Nu,
3
4 2 
deoarece f nu este derivabilã în x = 0; f) Nu, deoarece f nu este derivabilã în x  . 2. Considerãm funcþia
4
a0 a1 2 an n1
g : [1, e ]  Z, g ( x )   ln x   ln x ...
2  ln x ce este derivabilã, deci continuã ºi g(1) = g(e2) = 0.
1 2 n 1
Aplicând teorema lui Rolle rezultã concluzia. 3. Considerãm funcþia g : [a, b]  Z, g(x) = f (x)·ex care este
derivabilã, deci continuã ºi f (x1) = f (x2) = 0  g(x1) = g(x2) = 0. Aplicãm teorema lui Rolle ºi obþinem c întree
n1 1
x1 ºi x2 astfel încât g (c )  0  f (c)   f (c)  0 . 4. 1  n  ( cn )  cn  n 1 ; lim cn  1 .
n n
5. f ( x )  0, x  (1, 1) . 6. 1  1  x  ( 1)
2
 x 
1 x 1 1
; lim   . 8. a) j cn i (n, n + 1) astfel
1 x (1  x   x ) x x 
x 0
0 2
1 1 1 1
încât ln( n  1)  ln n  , n  cn  n  1  n  1  c  n , de unde rezultã inegalitãþile date; b) 0 < xn < 1; (xn)n
c n
n

strict descrescãtor; c) c = ln2. 9. a) Aplicând teorema lui Lagrange funcþiei f : [n, n+1]  Z, f (x) = ln(lnx)
1 1 1
rezultã cã existã cn i (n, n + 1) astfel încât ln(ln(n  1))  ln(ln(n))  ; n  cn  n  1 
n
cn  ln cn cn  ln(cn ) n  ln(n)
1
de unde rezultã inegalitatea; b)  k  ln k  ln(ln(n  1))  ln(ln 3) , deci l = +. 10. a) 0; b) f continuã pe [c, d] ºi
k 2

derivabilã pe (c, d) ca restricþie de funcþie elementarã; c) f ( xk )  f  k  2   f (k  1) 

n
n 1
  f ( xk )  f ( n  2)  f (1)    f (1)   , deoarece lim f ( x )  0 . 11. Vezi problema 9. 12. f continuã
k 0 2 x 

pe Z* ca restricþie de funcþii elementare lim f ( x )  1; lim(

x 0
a sin x  b cos x )  b . Pentru b = 1, lim f ( x )  f (0) ,
x0 x 0
x 0 x 0
2x 1, x  0
deci f este continuã în x = 0. f (x)   ; f s(0)  1 , f d( 0 )  a . Pentru a = –1, f este derivabilã.
acos x  sin2x , x  0
2x
Deci a = –1, b = 1. 14. a) f ( x )   ; b) f ( x )  0 , µ x > 0  f este strict descrescãtoare:
(1  x 2 ) 2
lim f ( x )  0  f ( x )  0,  x  0 . 15. a) Funcþia f : (–1, 1)  Z, f (x) = arcsinx + arccosx este derivabilã ºi
x 0
x 0
  
f ( x )  0, x  (1, 1) , deci f (x) = k, µ x i (–1, 1). Din f (0)  , rezultã k  . f ( 1)  f (1)  , deci
2 2 2

f ( x )  , x  [1, 1] ; b) Funcþia g : Z  Z, g(x) = arctgx + arcctgx este derivabilã ºi g ( x )  0, x  Z , deci
2
  f (x)  f (x) f (x)  f (x)
g(x) = k, µ x i Z. Cum g (1)  , rezultã k  . 16. U 0, x , x  I , x  x ; lim  f (x) U0.
2 2 x  x x x
 x  x
1 1
17. f (x)  g(x)  . 18. Definim funcþia f : (0, +)  Z, f ( x )  x   2 ; f este derivabilã.
cos x cos2x x
1 x  1 f ( x )  0 
2
f ( x )  1  2  ;   x  1 , rezultã f (x) U 0, µ x > 0. 19. a) strict crescãtoare pe (–, –2) ºi strict
x x2 x  0 
descrescãtoare pe (–2, +); b) strict descrescãtoare pe (–, 2) ºi strict crescãtoare pe (2, +); c) strict
crescãtoare pe Z ; d) strict descrescãtoare pe (–, 2) ºi pe (2, +); e) strict crescãtoare pe (–, 1) ºi strict
descrescãtoare pe (1, +). 20. a = –1. 21. Concluzia se obþine aplicând teorema lui Rolle funcþiei F : [a, b]  Z,
f (a)  f (b)  f ( x)
F ( x)  . 22. Fie F : [a, b]  Z, F(x) = f (x) + ln(x – a)(b – x). Din lim F ( x)  lim F ( x )  
ab x x a xb
x a xb
a b
ºi F continuã rezultã cã existã a1  a , 2  

ºi b1  a  b , b astfel încât F(a1) = F(b1). Concluzia se obþine
2  
236
aplicând teorema lui Rolle restricþiei funcþiei F la intervalul [a1, b1]. 23. a) un exemplu este f ( x)  x  1 ;
b) un exemplu este f ( x)  3 x ; c) un exemplu este f (x) = sgn(x). 24. Pentru funcþia f : Z  Z,
f ( x)  a1x  a2x  ...  anx , 0 este punct de minim absolut ºi, conform teoremei lui Fermat, f (0) = 0. 25. Pentru
x x x
funcþia f : Z  Z, f ( x)  b1a1  b2a2  ...  bnan , 0 este punct de minim absolut ºi conform teoremei lui Fermat,

f (0) = 0. 26. a = e. 27. a = 6. 28. a = e. 29. a = 0. 30. a) y  1 x 2  x e x ; y  1 x 2  2x  1 e x ;

   
2 2
1  x ; x  [0, 1]

b) y  x  1; y  1; c) y  c1  e x  2c2e 2x ;
y  c1e  4c2e . 31. f (
x
x )  2 x
x 1 , b) este
 x p ; x  (1,  )
n ak k 1
varianta corectã. 32. Se aplicã teorema lui Rolle funcþiei f : [0, 1]  Z, f ( x )   k  1 x . 33. Se aplicã
k 0

n
 bk ak 
teorema lui Rolle funcþiei f : [0, 2]  Z, f ( x)    k sin(kx)  k cos(kx )  . 34. Un exemplu este f : [0, 10]  Z,
k 1  
1  ln b  ln a (i)
f (x) = sinx. 35. c = 1 + ln(e – 1). 36. Concluzia revine la demonstrarea inegalitãþilor ba ºi
ab
ln b  ln a  2 (ii) 1 2(t  1)
. Cu substituþia t  b  (1  ) obþinem (i)  t   ln t  0 iar (ii)  ln t   0.
ba a b a t t 1
f (3)  f (2) f (5)  f (4)
37. Considerãm funcþia f : (0, +)  Z, f (t) = tx. Ecuaþia este echivalentã cu  . Con-
3 2 54
form teoremei lui Fermat existã c1 i (2, 3) ºi c2 i (4,5) astfel încât ecuaþia este echivalentã cu xc1x 1  xc2x 1 .
1  ln x ln n ln( n  1)
38. a) f ( x )  2 ; b) n  n  1  f ( n)  f (n  1)   , echivalentã cu inegalitatea datã.
x n n 1
(  1) 1
; c) 1 ; d)  1 ; e) ; f) 1; g) 1 ; h) ; i) 1 ; j) 1; k) 3 ; e) 0, dacã a = b;

Pag. 177-178. 1. a)  ; b)
2 6 3 8 6 2 2
1 ; sin(nt) 1
1, dacã a @ b; m) 
2
n) Notãm cu t = arccosx ºi obþinem  L  lim  n ; o) n = 1, L  6 ; n U 2,
t  0 sin t
n 1 n 1
L  lim x  sin xx  x n 2 sin x  ...  sinn1 x  1 lim  1  sin x  ...  sin x  n
x 0 x 3
x n1 6 x 0  x  
x   6.

ln t  1
p) Notãm t  sin x ºi obþinem L  lim  ln 2t ºi lim 2 , deci L  2 .
t 1 1  t t 1 t  1 2 2

q) lim 1  cos x cos 22x  ...  cos nx  x  lim 1  cos x cos 22x  ...  cos nx 
x 0 x tgx x 0 x
2
 lim sin x cos 2 x  ...  cos nx  cos x  2sin 2 x  ...  cos nx  ...  cos x cos 2 x  ...  n sin nx  1  2 
 
x 0 2x 2x 2x 2 2
2
n(n  1)(2n  1) 1  cos x cos 2x......cos nx  x2  1 n(n  1)(2n  1)
...  n  . r) lim  .
2 12 x 0 x2 sin2 x 1  cos x cos 2x...cos nx 24
y  ln y
2. a) L  lim   ye y   lim  0; b) lim 1 ln 1  lim  0; c) lim z ln 1   lim z ln z  0; d) lim 1 x  2 .
y y y z ctg x 
y  y  e y y  y  z0 z0 x1
2
1
ln( x  1) 2
t  et 
 lim x  1  lim  ln x  0; f) 0; g) Notãm t  tgx ºi obþinem L  lim  1  2

e) lim 1 
 12  1 x 1 x  1 t  1
x 1 x 1 t  
ln x ln x x
237
 1  1
x ( x 1) 
t
e x 1
 e  1  1
e x ( x 1)
x2
 lim 2   ; h) 0; i) lim    lim e 1  1; j) Dacã a = 1, atunci L  1 ;
2
t  t  1  t  1 x  1 x  1  x( x  1) a
x2 x( x  1)
dacã a i (0, 1), atunci L = 0; dacã a > 1, atunci L = ; k) Dacã  i (–2, 0), atunci L = 0; dacã   2 , atunci
e 1
Le ; dacã  i (–, –2), atunci L = . 3. a) ; b) ; c) ; d) –; e) ; f) –; g) –;
2
1 1  tgx  x tgx  x x2 2 1 2 1 1 1
h) lim  2  2   lim 3   2  . 4. a) e 3 ; b) e; c) e   ; d) e  e2 ; e) bea; f) (n!) n1 . g) (aabbcc ) a b c .
x 0 x
 tg x  x0 x x tg x 3
n(n  1) n(n  1)
5. a) 1; b) 1; c) 1; d) 1; e) ; f) ; g) 1. 6. a) 1; b) 1; c) 1; d) 1; e) 1; f) . 7. a) ; b)  ;
4 2e
tgx tg2 x tgnx
n
tgx tg2x tgnx  ... 1
n2 (n  1)2 n(2n  1)(n  1)! n ! x   1  n! lim x 2x 2 nx
c) ; d) . Indicaþie lim n 2 
  ...  
8 18 x 0 x  x 2x nx  x 0 x
  tgx  tg2 x tgnx tgx  tg2x  tgnx tgx tg2 x  tgnx  
  ...    !...  ...   ... 
x  2x nx x  2x  nx x 2 x  nx  
 n! lim   
2 x 0  x 
 
 
ln(1 x) ln(1 x)x
2 2
 n!  1  1   22  2   ...   n2  n   . 8. a) 0; b) . 9. a) L  lime
x
 e  elim e x 1  ln(1 x)  x  0;
2

  3  3 

3  x0 x x0 ln(1 x)  x x
b) 1;
x
1  1
1
 x ln1 x  
c) L  lim x e
 x ln1 1 1
 e   e lim  e
x
1   
x ln 1 
x   e.
1 1  2
x 
  x 
  
x ln 1   1
x x 

Pag. 184-185. 1. a) crescãtoare pe Z; b) descrescãtoare pe Z; c) descrescãtoare pe (–, 0), crescãtoare pe

3
(0, ); d) descrescãtoare pe (–, 0), crescãtoare pe (0, ); e) crescãtoare pe Z; f) descrescãtoare pe  , 4 ;  
3
 
crescãtoare pe 4 ,  ; g) crescãtoare pe (–, 1), descrescãtoare pe (1, ); h) crescãtoare pe Z; i) crescãtoare
pe (–, –1) N (1, ), descrescãtoare pe (–1, 1). 2. a) descrescãtoare pe (–, 3); crescãtoare pe (3, ); M(3, –9)
3 3 3 3 3 2 3
 
punct de minim; b) descrescãtoare pe  3 , 3 , crescãtoare pe  ,  3  3 ;  ; M1  3 , 9      
punct de maxim; M 2  33 , 29 3  punct de minim; c) crescãtoare pe (–, 6), descrescãtoare pe (6, +);
M1(6, 432) punct de maxim; d) crescãtoare pe Z \ {–1}; e) descrescãtoare pe Z \  4 . 3. a) descrescãtoare  
3
pe Z – {2}; b) crescãtoare pe Z – {1}. 4. a) descrescãtoare; b) crescãtoare; c) crescãtoare; d) descrescãtoare;
e) crescãtoare pe (1, ); descrescãtoare pe (0, 1). 5. a) descrescãtoare pe (–, 1), crescãtoare pe (1, );


b) descrescãtoare pe [–2, 2]; c) crescãtoare pe Z; d) crescãtoare pe Z – {(2k + 1)  | k  m ; e) descrescãtoare
2 
1 5  1 5 , 
pe (–, –1) N (1, ), crescãtoare pe (–1, 1); f) descrescãtoare pe  , 2  2  
ºi crescãtoare pe 
1 , 1 5  1 5 , 
2 2 
2 
; g) crescãtoare pe (0, e2); descrescãtoare pe (e2, ); h) descrescãtoare pe ( 2, 0)  ( 2, );
1  5  0, 1  5 ,
crescãtoare pe ( ,  2)  (0, 2) ; i) crescãtoare pe 1, 2  2   
descrescãtoare pe

238
1 2 5 , 0  1 2 5 , 1 ; j) descrescãtoare pe  1e ; 0 , crescãtoare pe  ;  1e  ; k) descrescãtoare pe (0, e),
3 5 3 5
   
crescãtoare pe (e, ) ; l) crescãtoare pe 0, 4  4 , 2 , descrescãtoare pe 4 , 4 ; m) crescãtoare pe  
0, 2    32 , 2 , descrescãtoare pe  2 , 32  ; n) descrescãtoare pe (–, –3); crescãtoare pe (–3, +).
7 7
6. a) crescãtoare pe   , 2  , descrescãtoare pe  2 ,   ; b) A = f (2), B = f (3)  B > A. 7. a   1 , b = 3, c = 8
6

sau a  1, b = 8, c = 3. 8. a = –5, b = 1, c = –2, d = 1. 10. f (x) = ex – 1 – ln(1 + x), f : (–1, 0) N (0, +)Z.
6
e x ( x  1) 1 x
f ( x)  . Definim funcþiile g(x) = ex(x + 1) – 1, g : Z  Z, g( x)  e ( x  2)  0 , x i (–1, +), deci g
x 1
este strict crescãtoare pe (–1, ) ºi g(x) < 0, µ x i (–1, 0) ºi g(x) > 0, µx i (0, +). Deci f este strict descrescãtoare
pe (–1, 0) ºi strict crescãtoare pe (0, +). Cum lim f ( x )  0 rezultã cã f (x) > 0, µ x i (–1, 0) N (0, +).
x 0

12. a) Definim funcþia f : Z  Z, f (x) = e – x – 1 ce este derivabilã ºi f ( x )  e x  1; f ( x )  0  x  0 . Deci

x

a  a  ...  an a
f (x) U 0, µ x i Z; b) Fie a1, a2, ..., an i (0, +) ºi A  1 2 ºi G  n a1  a2 ..an . Luãm x  i – 1 ,
n A
ai
1 ai 0 Gn
1 T i T n ºi obþinem: e U  0, 1Ti T n . Înmulþind cele n inegalitãþi obþinem: e U n  G T A . 13. Fie
A
A A
sin x x  cos x  sin x x  tg x 
f (x)  ; f ( x )   cos x   0, x   0,  , deci f este strict descrescãtoare pe
x x2 x2  2
FG IJ  lim sin x 2
. x x   , deci
sin x 2   x
H K
0,
2 2 x
 ,  x   0,  . 14. a) Definim f, g : (–1, +)  Z, f ( x) 
  2 x 1
 ln(1 x) ºi
x x
g(x) = ln(1 + x) – x. Avem f ºi g derivabile, f ( x )  2
, g ( x )  ; f (x) < 0, µ x i (–1, 0) N (0, +),
( x  1) x 1
g(x) < 0, µ x i (–1, 0) N (0, +). 16. a) lim f ( x)  lim f ( x)  0 ; b) f (x)  2 31  3 1 ,
 
x  x  3 x x 1
 
f ( x )  2  1  1
9  3 ( x  1)4 3 x 4  ; c) Pe intervalele (–, 0] ºi [1, +) f este strict descrescãtoare, iar pe intervalul
x x
3 ln 3  4 ln 4  1,
(0, 1) este strict crescãtoare; d) f (3) > f (5) echivalent cu x1 > x2. 16. a) g ( x ) 
x x
   
7 7 7 7
3 2 3 4 2 4
   
g ( x ) 
7
ln
7

7
ln
7 ; b) g > 0 implicã g strict crescãtoare; c) g este injectivã deci punctul C
este unic; d) g este strict descrescãtoare pe [0, c] ºi strict crescãtoare pe [c, 1]. e) Punctele de maxim local ale
funcþiei g sunt 0 ºi 1. Cum g(0) = g(1) = 0, rezultã g(x) T 0, ¼x i [0, 1]. 17. a = –6, b = 5. 18. m = 3
Pag. 208. 13. a) Dacã m i (–1, 1) avem 2 soluþii, dacã m = 1 avem 1 soluþie, iar dacã m i (–, –1] N (1, )
nu avem soluþii; b) ¼m i Z, ecuaþia are 1 soluþie; c) Dacã m = 0, atunci x = 0 soluþie; dacã m > 0 avem o
soluþie x i (–, 0); dacã m < 0 avem o soluþie x i (0, ). d) Pentru x U 0: dacã m i (–, e) nu avem soluþii,
dacã m = e atunci x = 1 soluþie, dacã m > e, avem 2 soluþii: x1 i (0, lnm), x2 i (lnm, ). Pentru x < 0 avem:
dacã m i (–, 0] nu avem soluþii, dacã m > 0 avem 1 soluþie x i (–, 0); e) Pentru orice m i Z avem o
1  1 
soluþie; f) Pentru m [0, )   1 avem soluþia x = 1; pentru m   ,      ,0  avem 2 soluþii.

  2  2  2 

239
 CUPRINS

I. Elemente de calcul matricial ºi sisteme de ecuaþii liniare

1. Permutãri .................................................................................................... ... 3
Matrice 2. Tabel de tip matricial. Matrice, mulþimi de matrice.
Operaþii cu matrice: adunarea, înmulþirea unei matrice cu scalar ................. 8
3. Operaþii cu matrice: înmulþirea .................................................................... 13
Sisteme de ecuaþii 4. Sisteme de ecuaþii liniare ............................................................................. 20
liniare ºi determinanþi 5. Determinanþi de ordin n .............................................................................. 27
6. Proprietãþile determinanþilor ........................................................................ 30
7. Rangul unei matrice. Matrice inversabilã ................................................... 35
8. Sisteme liniare de m ecuaþii cu n necunoscute, n T 4 ................................ 41
9. Interpretarea geometricã a sistemelor liniare cu douã necunoscute ........... 49

II. Elemente de analizã matematicã

1. Mulþimi de puncte pe dreapta realã ............................................................. 53
2. Funcþii reale de variabilã realã .................................................................... 59
Mulþimea numerelor 3. Noþiunea de ºir. ªiruri monotone. ªiruri mãrginite ..................................... 70
reale. Funcþii reale. 4. Limita unui ºir ............................................................................................. 74
ªiruri de numere reale 5. Convergenþã ºi mãrginire ............................................................................ 80
6. Operaþii cu ºiruri care au limitã. ªiruri remarcabile .................................... 84
7. Calculul limitelor în cazuri de nedeterminare ............................................. 90
1. Limita unei funcþii într-un punct. Limite laterale ...................................... 100
2. Operaþii cu limite de funcþii. Limitele funcþiilor elementare .................... 106
Limite de funcþii
3. Criterii de existenþã a limitei unei funcþii .................................................. 114
4. Metode de eliminare a nedeterminãrilor ................................................... 117
5. Asimptotele unei funcþii ............................................................................ 123
1. Continuitate punctualã; puncte de discontinuitate;
Continuitatea continuitate pe un interval. Operaþii cu funcþii continue. .......................... 129
funcþiilor 2. Studiul existenþei soluþiilor reale ale unor ecuaþii ºi semnul
unei funcþii continue pe un interval ........................................................... 137
1. Funcþii care admit derivatã. Funcþii derivabile ......................................... 144
2. Derivate laterale. Derivatele unor funcþii elementare ............................... 149
Derivabilitatea 3. Operaþii cu funcþii derivabile. Derivate de ordinul al doilea .................... 156
funcþiilor 4. Proprietãþi generale ale funcþiilor derivabile pe un interval ..................... 167
5. Calculul unor limite de funcþii cu ajutorul derivatelor ............................. 176
6. Rolul derivatei de ordinul întâi în studiul funcþiilor ................................. 179
7. Rolul derivatei de ordinul doi în studiul funcþiilor ................................... 186
1. Reprezentarea graficã a funcþiilor ............................................................. 192
Reprezentarea 2. Aplicaþii ale unor proprietãþi locale sau globale ale funcþiilor .................. 203
graficã a funcþiilor 3. Rezolvarea graficã a unor ecuaþii. ªirul lui Rolle ..................................... 205
4. Reprezentarea graficã a conicelor (cerc, elipsã, hiperbolã, parabolã) ..... 209

Indicaþii ºi rãspunsuri .................................................................................................... .......................... 222

240