Altoirea în verde la viţa de vie

Altoirea în verde poate fi folosită pentru: producerea de material săditor destinat

înfiinţării plantaţiilor viticole, înmulţirea rapidă a soiurilor noi, schimbării “din mers” a
soiului altoi, dar este utilizată frecvent pentru completarea golurilor.
Altoirea în verde este uşor de practicat, randamentele la altoire sunt mari, de peste
80% , dar nu poate fi aplicată pentru un număr mare de plante deoarece se aplică în câmp,
utilizând un portaltoi înrădăcinat în vârstă de cel puţin doi ani. Prin combinarea înmulţirii prin
butaşi verzi cu altoirea în verde s-ar putea produce cantităţi mai mari de material, dar acestă
tehnică necesită dotări speciale, avându-se în vedere sensibilitatea butaşului verde, în special
la deshidratare.
Sudarea la punctul de altoire este mai bună comparativ cu altoirea “în uscat”, nu mai
este necesară formarea calusului deoarece toate ţesuturile de pe suprafeţele secţiunilor
realizate la punctul de altoire sunt vii, tinere şi participă la sudare: cambiul, parenchimul
cortical, parenchimul lemnos, parenchimul medular; vascularizarea este concomitentă cu
sudarea, se realizează mai uşor, deoarece ţesuturile vasculare de la cei doi parteneri se
sudează direct, fără a mai fi necesar un ţesut intermediar. Racordarea ţesuturilor vasculare este
mai bună, comparativ cu altoirea în uscat, gâlma formată ulterior la punctul de altoire este mai
mică, iar longevitatea plantelor este mai mare.
Pregătirea portaltoiului. Altoirea în verde se poate executa la plante mature, la care
din diferite motive altoiul a fost distrus iar portaltoiul a rămas viabil, sau se pot planta în
goluri viţe portaltoi care în anul II de cultură se altoiesc în verde.
Tăierea “în uscat” se face în cepi scurţi de 1-2 ochi, rezervîndu-se pe butuc 2-5 cepi, în
funcţie de vigoarea acestuia. După formarea lăstarilor, când aceştia ating lungimea de 10-15
cm se face un plivit, lăsând pe butuc un număr de lăstari (4-6), în funcţie de vigoarea
butucului, astfel încât în momentul altoirii lăstarii să prezinte o grosime minimă de 7-8 mm,
lăstarii formaţi ulterior din butuc se îndepărtează. Lăstarii rezervaţi pe butuc se palisează,
copilii formaţi se îndepărtează radical cu unghia de sub primul nod.
Pregătirea altoiului. Butucii de la care se recoltează lăstari pentru altoirea în verde nu
se pregătesc în mod special, lucrările de întreţinere sunt cele care se efectuează normal în
plantaţie, se recomandă totuşi plivitul şi copilitul lăstarilor, cu lăsarea unei sarcini de lăstari pe
butuc care să permită ajungerea la dimensiuni corespunzătoare pentru altoit.
Momentul altoirii. Momentul optim pentru altoire corespunde cu înfloritul viţei de
vie (sfârşitul lunii mai prima parte a lunii iunie), când începe diferenţierea ţesutului lemnos şi
când pe suprafaţa secţiunii făcute pe lăstar, pe porţiunea unde urmează să fie făcută altoirea se
observă distinct puncte alb-sidefii (depunere de celuloză pe pereţii vaselor lemnoase), măduva
are o nuanţă albicioasă şi după secţionare, în scurt timp, apar picături de sevă. Absenţa
picăturilor de sevă se manifestă în condiţii de secetă, când se impune udarea viţelor cu câteva
zile înainte de altoire. Această perioadă este relativ scurtă de numai 2-3 săptămâni, dar
perioada în care se poate realiza altoirea în verde este mai lungă şi diferă în funcţie de metoda
de altoit. Altoirea în despicătură poate începe cu 1-2 săptămâni înainte de înflorit şi se încheie
după înflorit; altoirea în copulaţie simplă se realizează în timpul înfloritului până cel târziu la
două săptămâni după încheierea înfloritului; altoirea tip “chip budding” se face după înflorit
până la începutul maturării lastarului (începutul lunii august).
Stabilirea momentului altoirii în decursul zile este foarte importantă. Nu se face
altoirea în zilele sau în perioada din zi cu temperaturi ridicate şi umiditatea relativă scăzută a
aerului, când la nivelul lăstarului se observă o reducere sau o încetare a circulaţiei sevei;
altoirea se va începe dimineaţa, imediat după răsărirea soarelui, până la orele 9-10 şi se
continuă după amiaza duă ora 15-16 până seara târziu, atât timp cât lăstarii proaspăt secţionaţi
plâng abundent. Pe timp de ploaie, chiar moderată, nu se recomandă altoirea deoarece
procentul de prindere este redus.
Pregătirea pentru altoire. Cu 3-4 zile înainte de altoit se pregăteşte portaltoiul prin
desfrunzitul lăstarilor până la locul de altoire, cu îndepărtarea frunzelor, inflorescenţelor şi
cârceilor la 0,5-1,0 cm de punctul de inserţie; lucrarea are scopul de a reduce consumatorii de
apă de pe lăstar şi se face ce 3-4 zile înainte de altoit pentru ca rănile realizate la îndepărtarea
frunzelor să se închidă, încât la altoire să nu existe pierderi de sevă; în situaţia în care
perioada de altoire corespunde cu o umiditate bună în sol şi în atmosferă frunzele nu se mai
îndepărtează, ele vor contribui la o nutriţie bună a altoiului, o prindere bună şi lăstari viguroşi.
Unii autori recomandă ca odată cu desfrunzitul să se îndepărteze şi ochii de la portaltoi până
la locul unde se va efectua altoirea, pentru a nu porni ulterior copilii; operaţiunea este dificil
de executat, putându-se răni grav lăstarii, deaceea lucrarea nu se recomandă înainte de altoit ci
la câteva zile după altoire, când lăstarii formaţi din portaltoi au 1-2 cm lungime şi se pot
îndepărta uşor manual. Cu 6-12 ore înainte de altoit portaltoii se taie la înălţimea necesară
(30-40 cm când viţa altoită urmează a se recolta şi 60-70 cm cînd se urmăreşte completarea
golului prin prăbuşirea ulterioară a butucului), pentru a forţa lăstarii să plângă.
Lăstarii altoi se recoltează numai de la butuci normal dezvoltaţi, sănătoşi, care
întrunesc caracterele şi însuşirile dorite, dimineaţa înaintea altoirii, atunci când butucii altoi se
află în apropiere, sau cu 1-2 zile înainte în cazul folosirii altoilor din plantaţii situate la
distanţe mai mari faţă de parcela unde se face altoirea. Ca altoi se folosesc lăstari normal
dezoltaţi (fertili sau sterili) care se recoltează prin secţionare cu foarfeca de la puncul de
inserţie, se desfrunzesc tăind peţiolul la un centimetru de inserţie, copilii la 1-2 cm, se
îndepărtează vârfurile insuficient dezvoltate şi se aşează cu baza într-un vas cu apă. După
recoltare lăstarii se leagă în pachete de 100 bucăţi, se învelesc cu pânză subţire şi umedă şi se
introduc într-n sac de material plastic care se leagă la gură. Lăstarii astfel împachetaţi pot fi
păstraţi până la cel mult două zile.
Înainte de altoire lăstarul altoi se fragmentează în butaşi de un ochi în cazul altoirii în
copulaţie simplă şi în butaşi de doi ochi în cazul altoirii în despicătură, prin tăierea (începând
de la baza lăstarului) deasupra nodului la distanţa de 2-3 cm; un altoi are unu, respectiv doi
ochi, 2-3 cm deasupra utimului nod şi întreg internodul de sub primul ochi. Pentru prevenirea
deshidratării se recomandă parafinarea capătului superior al altoiului, la temperatura de 60-65
o
C.
Ca material de legat se folosesc produse specializate în acest scop care au o bună
rezistenţă şi elasticitate, iar în lipsa acestora se pot folosi fâşii de material plastic sau de
material textil, nu se recomandă folosirea rafiei sintetice, care nu asigură bune rezultate.
Pentru realizarea unei altoiri de calitate, secţiunile, atât la altoi cât şi la portaltoi
trebuie efectuate cât mai aproape de nod; secţiunile se vor executa pe diametrul mic al
lăstarului (partea cu jgheab-partea plană), primul ochi al altoiului va fi dispus opus ultimului
ochi al portaltoiului; lungimea secţiunilor trebuie să fie de 2,0-2,5 ori mai mare faţă de
grosimea lăstarilor pentru a permite o legare bună după altoire; secţiunile se fac dintr-o
singură tăietură şi să se suprapună perfect, deaceea grosimea altoiului şi cea a portaltoiului
trebuie să fie egală; rezultate bune la altoire se obţin atunci când diametrul lăstarilor are cel
puţin 8 mm; apariţia imediată a sevei pe secţiunea proaspăt făcută la portaltoi este un semn că
prinderea la altoire va fi bună; legarea după altoire trebuie făcută strâns,
Altoirea în verde se poate executa după mai multe metode: în despicătură, în copulaţie
simplă, sau în “chip budding”.
Altoirea în despicătură. Acest tip de altoire este mai puţin răspândit în Romănia, el
este practicat prin tradiţie în centrele viticole Miniş şi Ciumbrud din judeţul Arad.
Momentul optim pentru executarea acestui tip de altoire este cu circa cinci zile înainte
de declaşarea înfloritului la soiurile nobile, când nu a început diferenţierea lemnului lăstarului.
Lăstarii portaltoi sunt scurtaţi la înălţimea dorită astfel încât deasupra ultimului nod să
rămână 3-4 cm, iar ultima frunză de îndepărtează prin tăierea de la baza peţiolului (în ras),
după care lăstarul portaltoi se despică până la 1,0-1,5 cm de nod, pe direcţia nod-cârcel.
Altoiul se fasonează la 2 ochi, tăindu-se la 2 cm deasupra ultimului ochi; la baza altoiului,
pornind de lângă nod, se execută două secţiuni lungi de aproximativ 3 cm, rezultînd o pană.
Legarea se face începând de sub nodul portaltoiului la 2-3 cm, pentru a nu se continua
despicătura, se introduce pana altoiului în despicătura portaltoiului până se suprapun complet
secţiunile altoiului cu cele ale portaltoiului, după care se continuă legatul strâns până deasupra
primului ochi al altoiului.
Altoirea în copulaţie simplă. La acest tip de altoire în momentul executării lucrării
gradul de diferenţiere al lăstarilor trebuie şă fie mai mare decât la altoirea în despicătură,
respectiv în zona fasciculelor conducătoare să apară puncte albe-sidefii, iar măduva să capete
o culoare albicioasă. Momentul optim pentru altoire este, de regulă după înflorit timp de 2-3
săptămâni. Altoiul este reprezentat de un butaş de un ochi, respectiv un mugure şi internodul
aflat dedesupt, rezultat prin secţionarea lăstarului altoi la 1,5-2 cm deasupra nodului.
Înălţimea la care se altoieşte este în funcţie de forma de conducere. La forma joasă,
protejată, se altoieşte la 40-50 cm faţă de sol, după care punctul de altoire este adus la nivelul
solului prin prăbuşire. La formele de conducere semiînalte şi înalte tulpina poate fi formată
din portaltoi pentru a-i asigura o mai mare rezistenţă la ger.
Tehnica altoirii Pe ultimul internod al portaltoiului, de partea ochiului, se execută o
secţiune oblică în lungime de circa două ori secţiunea transversală a lăstarului, după care se
execută o secţiune similară la altoi, la circa 2-3 cm sub mugure; cele două secţiuni rezultate,
având aceleeaşi dimensiuni, se suprapun imediat şi se leagă strâns cu o bandă specială de
material plastic, pentru a menţine în contact intim cele două secţini şi a favoriza sudarea lor.
La un butuc, în funcţie de vigoarea acestuia, se pot altoi 2-6 lăstari portaltoi. Pentru protejare
de radiaţia solară puternică, altoii se acoperă, pînă la sudarea completă, cu o bandă textilă sau
din hârtie.
Altoirea în ochi dormind. Momentul optim de altoire este perioada 15 iulie-15 august
(F. Dumitru, 1988); ochii corespunzători pentru altoit sunt cei de la nodurile 11-15 de pe
lungimea lăstarului altoi. Această metodă de altoire se recomandă a se practica pe lăstarii din
plantaţia de portaltoi, altoindu-se din 40 (30) în 40 (30) cm pe lungimea lăstarului; ochii altoi
se prind şi rămân în repaus până în primăvara următoare, când prin fragmentarea coardei
portaltoi se obţin butaţi altoiţi, care se tratează în pepinieră ca butaşi nealtoiţi, obţinându-se
randamente de 75-80 (F. Dumitru, 1988).
Lăstarii altoi se recoltează în ziua altoirii, s-au cu 1-2 zile mai înainte atunci cînd
altoirea se face la distanţă mai mare, pe timpul transportului asigurând condiţii
corespunzătoare pentru altoi; după recoltare se înlătură limbul frunzei, păstrând doar o
porţiune de peţiol de 2-2,5 cm, care ajută la introducerea altoiului în incizia portaltoiului şi
pentru verificarea prinderii după altoire.
Tehnica altoirii. Pe lăstarul portaltoiului se face o secţiune în formă de T, prin
executarea a două secţiuni, una transversală şi a doua longitudinală cu o lungime de 2,0-2,5
cm, după care, cu ajutorul spatulei briceagului de altoit, se dezlipeşte scoarţa din zona
secţiunilor. De pe lăstarul altoi se aleg ochii cei mai dezvoltaţi (nodurile 11-15), care se
recoltează de pe lăstar cu o porţiune de scut de 2,0-2,5 cm. Altoiul extras se introduce prin
presare în incizia în formă de T a portaltoiului, după care cu ajutorul rafiei plastifiate se leagă,
de jos în sus, potrivit de strâns, pe toată lungimea secţiunii. Verificarea prinderii altoilor de
face la 7-10 zile după altoire.
Înteţinerea altoirilor în verde. Altoirea în verde se realizează atunci când condiţiile
climatice sunt favorabile, respectiv temperatura aerului în jur de 250C, şi umiditatea relativă a
aerului de 80-90%. Există riscul, mai ales când altoirea se realizează în lunile de vară, ca
imediat după altoire să urmeze o perioadă cu temperaturi ridicate şi umiditatea scăzută a
erului care poate provoca deshidratarea şi moartea altoiului; din aceste motive se recomandă
ca după altoire să se ia măsuri de umbrire a altoiului, iar dacă există riscul scăderii
semnificative a umidităţii aerului, altoiul şi punctul de altoire se pot proteja până la realizarea
prinderii la altoire cu o pungă din material plastic.
După 12-14 zile de la altoire se verifică prinderea la altoire; la altoii „prinşi” se
observă sudarea punctului de altoire şi începerea pornirii ochiului altoi în vegetaţie; altoii
„neprinşi” sunt deshidrataţi şi prezintă o necroză în zona punctului de altoire. Pe parcursul
perioadei de vegetaţie, pentru stimilarea devoltării lăstarilor formaţi din altoi, lăstarii formaţi
din portaltoi de îndepărtează prin plivit imediat ce îşi fac apariţia, lăstarul altoiv se palisează
de sistemul de susţinere şi se aplică în continuare lucrările de întreţinere specifice în plantaţia
viticolă cu accent pe: irigarea în perioadele secetoase, combaterea bolilor şi dăunătorilor,
fertilizarea foliară. În cazul în care s-au altoit mai mulţi lăstari portaltoi, după ce lăstarul altoi
atinge lungimea de 15-20 cm, se muşuroieşte baza lăstarilor portaltoi pentru a favoriza
înrădăcinarea acestora.
Toamna după căderea frunzelor în cazul în care la un butuc s-au altoit mai mulţi lăstari
portaltoi, se rezervă unul pentru butuc, iar restul se recoltează şi se păstrează în depozite
speciale, până în primăvară. Pentru aducerea punctului de altoire la nivelul solului se poate
face operaţia de „prăbuşire a butucului”, sau punctul de altoire poate rămâne la nivele la care
s-a făcut altoirea, astefel încît butucul va avea o tulpină formată din portaltoi care îi asigură o
rezistenţă mai mare la temperaturile scăzute care apar males în apropierea suprafeţei solului.