Codreanu - Duminica

THEODOR
CODREANU
DUMINICA
MARE A LUI
GRIGORE
VIERU
=
Colec\ie ini\iat[ =i coordonat[
de Anatol Vidra=cu =i Dan Vidra=cu
Concep\ia grafic[
a colec\iei =i coperta:
Vladimir Zmeev
Postfa\[ de Mihai Cimpoi
Fotografii din arhivele editurii,
autorului, familiei Grigore Vieru,
Muzeului de Literatur[ M. Kog[lniceanu
=i a lui Nicolae R[ileanu
Editura Litera Interna\ional
O. P. 61; C.P. 21, sector 1, Bucure=ti, Rom`nia
tel./fax (021) 3303502; e-mail: info@litera.ro
str. B. P. Hasdeu nr. 2, mun. Chi=in[u, MD-2005, Republica Moldova
tel./fax (37322) 292 932, 294 110, fax 294 061;
e-mail: litera@litera.ro
Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2004 ]n versiune tip[rit[

=i electronic[ la Editura Litera Interna\ional.
Toate drepturile rezervate.
Editori: Vidra=cu =i fiii

Redactor: Iulian Ciocan
Tehnoredactare: Lorina G]ncu
Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u.

Comanda nr. 41321
CZU 821.135.1(478).09
C 60
Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii

Codreanu, Theodor
Duminica mare a lui Grigore Vieru/Theodor Codreanu; (Bibl. =colarului;
serie nou[/ col. ini\. =i coord. Anatol =i Dan Vidra=cu; conc. gr. col. =i cop.
Vladimir Zmeev;/nr. 504) B., Ch.: Litera Int., 2004 (Comb. Poligr.). 416 £p.¤
ISBN 973-675-144-9 ISBN 9975-74-793-0
821.135.1-2
ISBN 973-675-144-9 ©LITERA INTERNA|IONAL,BUCURE+TI, 2004

ISBN 9975-74-793-0 © LITERA INTERNA|IONAL, CHI+IN{U, 2004
1914 1952-1956
La 27 ianuarie, Urmeaz[ =coala
se na=te Iordachi primar[ în satul natal,
Codreanu (p[rin\i avându-i ca înv[\[tori
Vasile =i Tinca, \[rani pe Sitaru, un om
mijloca=i din Sârbi), blând =i iubit
tat[l viitorului în Sârbi, actualul de copii, =i
scriitor Theodor jude\ Vaslui. Tudorache
Codreanu. În acela=i an, (clasa a IV-a),
tat[l Iordachi, înc[ fire mai sever[,
1915 nedemobilizat, aflat dar bun dasc[l.
Se na=te, la 12 în trupele de geni=ti, la
octombrie, Tinca, demin[ri în Dobrogea, 1956-1959
mama scriitorului, moare la Cump[na, Urmeaz[ cursurile
n[scut[ Gheorghiu jude\ul Constan\a, în gimnaziale la Un\e=ti,
(p[rin\i Gheorghe urma unei explozii de fostul raion Bârlad.
=i Maranda). min[. În acela=i an În sezoanele
moare =i Gheorghe c[lduroase, str[bate
1938 Gheorghiu, bunicul zilnic cei 10 km,
Se na=te, la dinspre mam[. peste trei dealuri,
23 aprilie, Adela, între Sârbi =i Un\e=ti,
sora mai mare a 1948 dus-întors. Pe timp de
scriitorului. Se na=te, la 22 iulie, iarn[, st[ în gazd[ la
Dumitru, mezinul familiile Jenic[ Onciu
1939 familiei. Moare Vasile =i Constantin Pamfil.
La 12 iulie, Codreanu, bunicul Din clasa a VI-a,
se na=te a doua dinspre tat[. dateaz[ primele
sor[, Marghioala. încerc[ri literare.
Descoper[ o
1941 nou[ lume
La 12 octombrie, într-o tab[r[ la
se na=te Profira. Ia=i, impresionat,
între altele, de
1943
P[rin\ii Tinca =i Iordachi ]n 1937
un spectacol cu
Se na=te Anica, baletul Copelia.
decedat[ în 1959-1963
acela=i an.
Urmeaz[ liceul
1945 la Complexul
La 1 aprilie este +colar din Bârlad
înregistrat în actele (actualmente, Liceul
civile Toader, viitorul M. Eminescu)
scriitor, n[scut =i locuie=te
1968
Debut publicistic,
la Vremea nou[,
din Vaslui.
1969
La nunta fratelui Dumitru. 1970

Debut în critica
literar[, în România
literar[, sub girul lui
Geo Dumitrescu, cu
articolul polemic
Mo=tenire cultural[
sau dezmo=tenire?
Prima c[s[torie, cu
Aurica B[d[r[u,
la internat. În bogata profesoar[ de
bibliotec[ a liceului, matematic[.
descoper[ lumea Se na=te Theodor jr.
labirintic[ a c[r\ilor. Îl Operat de litiaz[ renal[,
Licean la Complexul +colar din B`rlad. 1963

are ca profesor de limba la Spitalul de Urgen\e
=i literatur[ român[ pe din Ia=i, de dr. Filimon.
Harry Zuppermann, Este nevoit s[-=i amâne
dar se simte ata=at sus\inerea tezei de
de tân[rul profesor licen\[. Se bucur[ de
Constantin Parfene, prietenia poetului
care, înlocuind-o Sandu Tzigara-
la o or[ pe so\ie, îl Samurca=, cu care
fascineaz[ cu între\ine o bogat[
o lec\ie despre coresponden\[ pân[
lirica erotic[ a lui la moartea acestuia.
Eminescu, trezindu-i
interesul pentru
1970
marele poet. Î=i sus\ine teza de
Profesorul Parfene la Orgoe=ti, com. licen\[ cu tema Critica
îi cite=te, în manuscris, Bogd[ne=ti. În eseistic[ a lui Mihai
primul roman, o toamna lui 1964, Ralea. Îndrum[tor,
încercare poli\ist[. intr[ la Facultatea de prof.univ. Ion Sârbu.
La cenaclul literar din Filologie a Universit[\ii Debut în proz[, cu
Alex. I. Cuza din Ia=i. Ozana, cinci capitole
Bârlad, îl cunoa=te pe
Din lips[ de sprijin din romanul Marele zid
poetul Alexandru material, urmeaz[
Tacu, viitorul (sub girul lui Ion Istrati)
cursurile la f[r[ la nou reînfiin\ata
disident ie=ean, frecven\[. revist[ Convorbiri
cu care se literare. Continu[
împrietene=te. 1966 colaborarea cu critic[
1963-1964 Numit director la literar[. Mari inunda\ii
+coala General[ din pe Valea Bârladului.
Dup[ terminarea Orgoe=ti. Dup[ Casa p[rinteasc[
liceului, profeseaz[ numire, postul este distrus[.
ca suplinitor în îi este condi\ionat
înv[\[mânt, la Sârbi, de intrarea în PCR. 1973
apoi, prin manevre de Era perioada Titularizat ca
interese, este mutat deschiderilor. profesor la Dode=ti,
satul copil[riei lui Victor
Ion Popa. Neoficial, î=i
reface familia împreun[
cu Lina (n.25noiembrie
1949, Mândre=ti, jud.
}mpreun[ cu na=ii de la Br[ila

Gala\i), profesoar[ de
limba =i literatura
român[.
1974
Îl viziteaz[ la
Dode=ti poetul Ion
Alex. Anghelu=, cu
1980
Câ=tig[ concursul
pentru debut
Portret de familie cu sora, so\ia,
în volum, dar
redactorul =ef îl
respinge la cenzur[.
cumna\ii =i fratele. 1973
La amenin\area cu
darea în judecat[
de c[tre criticul
Al. Dobrescu,
membru al juriului,
este rugat s[ prezinte
alt[ carte acceptabil[
care se cuno=tea Eminescu ideologic. Prezint[
doar din scris. din viitoarea carte vol. Fragmentele lui
Acesta îl Eminescu Dialectica Lamparia, dar nici
îndeamn[ s[ stilului. Public[ în acesta nu merge.
vin[ la Hu=i. Ateneu, Cronica, Ofer[, apoi, Marele zid,
Astra, Convorbiri carte scris[ în studen\ie,
1975 literare. ap[rut[ mutilat[ pe
Sus\ine examenul Definitiveaz[ jum[tate, în anul
de transfer prin romanul Varvarienii. urm[tor. Din pricina
concurs, cu cea acestor h[r\uieli,
mai mare not[ între 1978 sunt publica\i
candida\i, dar, spre Se na=te, la Hu=i, cu întârziere
surprinderea tuturor Teolin, primul =i ceilal\i
cunoscu\ilor, alege fiu din noua debutan\i.
Hu=ul, de=i c[s[torie, pe care
inten\iona, ini\ial, o definitiveaz[ 1981
s[ opteze pentru oficial în anul Apare romanul
Bârlad. Titularizat la 1979, la 2 iunie. Marele zid. Particip[
Liceul Agroindustrial. la festivit[\ile
Începe colaborarea 1979 centenarului
la revista Cronica, Se hot[r[=te s[ Bacovia, la Bac[u.
din Ia=i. concureze Acum, se contureaz[
cu Varvarienii primele pagini
1977 pentru debutul în din viitoarea
Începe seria de volum, Editura monografie
studii despre Junimea din Ia=i. dedicat[ poetului.
Cu mama, so\ia Lina =i cei doi copii Teoliu =i Drago=. 1982
Cartea Româneasc[
(opozant ideologic Liviu
}ntre colegii de la liceul Cuza Vod[. 1986
C[lin) =i, la Editura

Eminescu, a
Fragmentelor lui
Lamparia cu o prefa\[
de Edgar Papu
(opozant[ prin
cenzura intereselor de
grup Doina Uricariu).
Nu are succes nici cu
dosarul de intrare în
Uniunea Scriitorilor,
primirile fiind, de
altfel, sistate
1982 considerat[ un
de sus. Începe
Se na=te Drago=, eveniment în
eminescologie de s[ scrie despre autorii
ultimul fiu al basarabeni, mai întâi
scriitorului. George Munteanu, Zoe
despre Grigore Vieru,
Dumitrescu-Bu=ulenga, apoi despre Ion Dru\[ =i
1983 Edgar Papu, Adrian Mihai Cimpoi. Lucreaz[
Sus\ine gradul Marino, Al. Dobrescu, la Modelul ontologic
didactic I cu Dan C. Mih[ilescu =. a., eminescian. Începe
teza Eminescu dar atacat[ dur de Ioan colaborarea la
Dialectica stilului. Holban, Ioana Em. revista Luceaf[rul.
Petrescu =. a.
1984 1989
Apare la Editura 1985-1987 Se bucur[ de
Cartea Româneasc[ din Alte tentative c[derea regimului
Bucure=ti Eminescu e=uate de publicare a Ceau=escu, dar nu-=i
Dialectica stilului, Varvarienilor, la Editura face iluzii nici
}ntre Gr.Vieru =i directorul liceului Cuza Vod[, Gh.Hoha, la concertul
so\ilor Doina =i Ion Aldea-Teodorovici oferit elevilor liceului. 1991
cu noua revolu\ie.
Invitat imediat,
pe 26 decembrie, de
redactoarea romanului
Varvarienii, Maria
Graciov, s[ aduc[
manuscrisul pentru
publicare, e uimit s[
constate c[ fostul lui
Cu so\ia =i fiii. 1998
cenzor Liviu C[lin n-a
c[zut din post, ca
George B[l[i\[
(cel mult mai atent
cu soarta c[r\ilor!),
ci a r[mas, =i tot ostil
public[rii romanului, leg[turile cu scriitorii 1991
de=i cartea primise basarabeni, colaborând
referat favorabil din Ader[ la Societatea
la revistele Literatura Scriitorilor C. Negri
partea regretatului =i arta, Nistru (devenit[,
Mircea Nedelciu. din Gala\i.
apoi, Basarabia), Glasul
1990 na\iunii, Columna =. a. 1992
Încearc[, printr-o Încearc[, al[turi de Începe colaborarea la
publicistic[ polemic[, Cezar Iv[nescu, s[ revista Porto-Franco din
în diverse ziare =i refac[ vechea Gala\i. Apare Modelul
reviste, s[ contribuie Societate a Scriitorilor ontologic eminescian, la
la trezirea con=tiin\ei Români, dar f[r[ succes. Editura Porto-Franco.
na\ionale. Vede Î=i retrage dosarul de Îngrije=te vol. I. L.
revolu\ia eminescian, la Uniunea Scriitorilor. Caragiale, O f[clie de
luând în calcul Începe colaborarea la Pa=ti, în col. Biblioteca
componenta Adev[rul =i Adev[rul =colarului, la aceea=i
basarabean[. Strânge literar =i artistic. editur[. Colaboreaz[
}n locuin\a lui Gr.Vieru al[turi de A.Vidra=cu, M.Cimpoi =i V.Dinescu. 2003
=i Iurie Ro=ca ]n chilia din Episcopia Hu=ilor. 2002
Uniunii Scriitorilor din

La sfat cu p[rintele arhimandrit Mina Dobzeu
Moldova =i al Bibliotecii
Na\ionale din Republica
Moldova pentru
volumele Eminescu
Dialectica stilului =i
Modelul ontologic
eminescian.
1995
Rol important în
organizarea
s[rb[toririi
a 500 de ani de la
ctitorirea, la Hu=i, a
la Vremea =i Totu=i câ\iva ani. Premiul Catedralei Episcopale
iubirea. pentru critic[ al Sfin\ii Apostoli Petru
s[pt[mânalului =i Pavel de c[tre +tefan
1993 Literatura =i arta, cel Mare. Coordoneaz[
Pentru Modelul Chi=in[u, pentru 1992. apari\ia la Editura Porto-
ontologic eminescian, i Premiul pentru Franco din Gala\i a
se decerneaz[ Premiul publicistic[ Istoriei Hu=ilor.
Societ[\ii Scriitorilor al ziarului
C. Negri. Începe Vremea, 1996
colaborarea la Sinteze Bucure=ti. Colaboreaz[ la
(Bac[u), Literatorul antologia de epigrame
(Bucure=ti), e redactor 1994 Plecat-am nou[ din
=ef adjunct la revista Începe colaborarea Vaslui, coordonat[ de
Porto-Franco, unde la Românul (Bucure=ti) Teodor Pracsiu.
sus\ine cronica =i la Monitorul Colaboreaz[ la
literar[ timp de de Bac[u. Premiul Bârladul, Sinteze
Al.Husar, pre=edintele juriului, ]i ]nm`neaz[ premiul pentru
critic[ pe 2002 pentru cartea Complexul Bacovia. 2003
(Bac[u), Jurnal la Bucovina literar[, 2000
vasluian, Noua revist[ Suceava. Îngrije=te Apare volumul
român[. Îngrije=te volumele Controverse
vol. I.L. Caragiale, I.L. Caragiale, O eminesciene,
Momente =i schi\e, scrisoare pierdut[ =i Editura Viitorul
în col. Biblioteca În vreme de r[zboi, românesc, Bucure=ti.
=colarului, Editura col. Biblioteca I se decerneaz[, prin
Porto-Franco. =colarului, decret preziden\ial
1997 Editura nr. 439/6.11. 2000,
Porto-Franco. medalia jubiliar[
Apar volumele: M. Eminescu,
Provocarea valorilor, 1999 sub semn[tura
Editura Porto-Franco, Reia colaborarea pre=edintelui Emil
=i Dubla sacrificare la revista Steaua, Constantinescu.
a lui Eminescu, Devine membru
Cluj-Napoca. Apar
Editura Macarie, al Centrului
edi\iile a II-a =i a III-a
Târgovi=te. Îngrije=te Academic
vol. G. Bacovia, Plumb, ale Dublei sacrific[ri,
la editurile Serafimus Interna\ional din
în col. Cartea Chi=in[u. Inclus
=colarului gr[bit, din Bra=ov =i la Civitas
din Chi=in[u. Volumul în dic\ionarul
Editura Institutul Whos Who,
European, Ia=i. prime=te Premiul
Na\ional Cambridge, Anglia.
1998 M. Eminescu, 2001
Apare romanul Suceava. Devine Î=i sus\ine doctoratul
Varvarienii, Editura membru al Academiei în filologie cu teza
Porto-Franco. De Interna\ionale Complexul Bacovia
asemenea, Eseu despre M. Eminescu, =i bacovianismul.
Cezar Iv[nescu, la cu sedii la Devine membru al
Editura Macarie. Calcutta =i Uniunii Scriitorilor din
Începe colaborarea Bucure=ti. România. I se acord[
Basarabiei, pentru
Cu acad. Zoe Dumitrescu-Bu=ulenga, la zilele Duiliu Zamfirescu
2002. Premiul
pentru critic[ literar[
al Uniunii Scriitorilor
de la Foc=ani, scrut`nd starea eminescologiei. 2003
din România, filiala

Ia=i, pe 2002, pentru
volumul Complexul
Bacovia.
Apare edi\ia a doua,
rev[zut[ =i ad[ugit[ a
c[r\ii Basarabia sau
drama sf`=ierii, la
Editura Scorpion din
Gala\i. Apare edi\ia a
doua a c[r\ii. Complexul
Bacovia, la Editura
Litera Interna\ional din
Bucure=ti =i Chi=in[u, ]n
colec\ia Biblioteca
titlul de Cet[\ean Men\iune pentru =colarului. La editura
de Onoare al volumul Controverse Augusta din Timi=oara
municipiului Hu=i, eminesciene, Societatea apare cartea Caragiale
prin Hot[rârea Scriitorilor Bucovineni, abisal.
nr. 7/2001. Suceava. Inclus în The
Contemporary Whos 2004
2002 Who, din Reilagh, La 14 ianuarie,
Apar volumele Carolina de Nord, conferen\iaz[ pe tema
Fragmentele lui Statele Unite ale Eminescu =i noi la Casa
Lamparia, Funda\ia Americii. Diploma Limbii Rom`ne din
Scrisul românesc, Consulting Editor of Chi=in[u, dup[ care a
Craiova =i Complexul The Contemporary urmat o ampl[
Bacovia, Editura Whos Who. dezbatere pe marginea
Junimea din Ia=i. problematicii c[r\ii
Face parte din 2003 Basarabia sau drama
colectivul Apare volumul sf`=ierii. La 15 februarie
redac\ional al Basarabia sau drama termin[ de scris cartea
revistei Via\a sfâ=ierii, Editura Duminica
Basarabiei, serie Flux, Chi=in[u. I se Mare a lui Grigore
nou[, directori decerneaz[ Premiul Vieru, care ]n luna
Mihai Cimpoi =i pentru critic[ literar[ aprilie vede lumina
Eugen Uricaru. al revistei Via\a tiparului.
DUMINICA MARE A LUI GRIGORE VIERU
THEODOR CODREANU
= 16
ARGUMENT
Acest eseu despre Grigore Vieru este, ca s[ zic a=a,

o a doua recidiv[ a mea despre un poet contemporan în
via\[. În 1997, am publicat Eseu despre Cezar Iv[nescu. Autorul
Doinelor =i al capodoperei La Baad mi s-a p[rut reprezentativ
pentru condi\ia poetului român contemporan confruntat cu
teroarea istoriei, ca s[ numesc cu o sintagm[ eliadesc[ regi-
mul comunist impus de cuceritorul sovietic. Corespondentul
s[u în fosta R.S.S. Moldoveneasc[ este, f[r[ îndoial[, Grigore
Vieru, dar scriitor de o cu totul alt[ factur[. Cezar Iv[nescu
este un poet de un profund tragism, al treilea poet al mor\ii,
ca importan\[, dup[ Eminescu =i G. Bacovia. El s-a revendicat
ca discipol al lui Eminescu =i s-a recunoscut mai pu\in în
descenden\a bacovian[, de=i e mai apropiat, cel pu\in în La
Baaad, de autorul Plumbului. Dar în suferin\a lui orfic[
extraordinar[, Cezar Iv[nescu este un lupt[tor, întrecând (în
prozele despre Nicolae Labi= =i Marin Preda) violen\a verbal[
a lui Eminescu, cel din publicistic[.
Interesant c[ Grigore Vieru pare în contrast absolut cu uni-
versul poetic al lui Cezar Iv[nescu. Totu=i, cei doi s-au reven-
dicat deopotriv[ discipoli ai lui Eminescu, fiind, în realitate,
cu mult mai apropia\i decât =i-ar imagina cineva. E drept, fac
parte din genera\ii diferite, dar vecine. Sau, poate, dup[ crite-
riul lui Lauren\iu Ulici, din aceea=i genera\ie, dar din promo\ii
diferite (basarabeanul din promo\ia 60, iar bârl[deanul din
promo\ia 70). Or, cunoa=terea lor se dovede=te precar[ f[r[
confruntarea cu cei doi poe\i care au pus temeliile poeziei
noastre moderne Eminescu =i Bacovia. Pe de alt[ parte, ambii
vin nu numai din Eminescu, ci =i din doina popular[, f[r[ a
ignora Miori\a. Proba ontologic[ a amândurora este moartea,
THEODOR CODREANU
= 18
v[zut[ cu totul altfel decât la Eminescu =i Bacovia. Cum spu-

neam, Cezar Iv[nescu =i-a scris opera sub semnul terorii is-
toriei =i ea devine tortur[ existen\ial[ apropiat[ de infernul
dantesc, riscând chiar s[ nu-l mai poat[ p[r[si; la Grigore Vieru,
teroarea istoriei e augmentat[ infinit de gulagul sovietic, dar
poetul, paradoxal, dobânde=te o uluitoare victorie asupra ei
reducând moartea la o fiin\[ bicisnic[ =i nenorocit[, demn[
de întreaga noastr[ mil[. De fapt, enigma fiin\ei vierene de
aici vine =i m[ tem c[ pân[ la sfâr=itul acestui eseu n-o voi
putea dezlega.
Apoi, Cezar Iv[nescu =i Grigore Vieru, ca veritabili urma=i
ai lui Bacovia, poetul repeti\iilor obsedante, sunt, zic, ace=ti
doi urma=i ai lui Orfeu, cei mai importan\i poe\i ai repeti\iei
de dup[ autorul Scânteilor galbene. +i-i mai apropie ceva:
Bacovia î=i exersa versurile la vioar[. Crea, altfel spus, dup[
ritmica viorii. Cezar Iv[nescu =i Grigore Vieru sunt, de fapt,
ni=te insoli\i compozitori, unul baladist arhaic, cel[lalt
tâlcuitor de doine, amândoi ni=te trubaduri r[t[ci\i prin
veacurile noastre. Vieru î=i na=te spontan melodiile =i le cânt[
în singur[tate pân[ se g[se=te un meseria= care s[ le preia =i
s[ le salveze în limbajul muzicii; Cezar Iv[nescu este el însu=i
un baladist cu ambi\ia spectacolelor itinerante, vrând s[ fie
deopotriv[ poet =i trubadur, dar riscând s[ par[ cel pu\in un
intrus în fa\a profesioni=tilor. Dar =i relativ la Vieru, Mihai
Cimpoi distingea un baladism liric la nivelul întregii opere.
Asemenea observa\ii comparatistice pot fi continuate prin
contrast =i, probabil, voi reveni asupra lor in capitolele c[r\ii.
Ele au vrut s[ scoat[ în relief c[ m-am oprit nu întâmpl[tor, în
lucr[ri anume, la cei doi poe\i contemporani. În aceast[
perspectiv[, întâlnirea mea cu editorul Anatol Vidra=cu, în
zilele de 1213 aprilie 2003, la sediul Editurii Litera Inter-
na\ional din Chi=in[u =i în casa ospitalier[ a lui Grigore Vieru
a fost una care \ine de ordinea destinului. Vreau s[ spun c[,
f[r[ o motiva\ie anume, lui Anatol Vidra=cu i-a venit ideea
c[ a= putea scrie o carte despre Grigore Vieru în vreun an de
zile. Îi cuno=team bine opera lui Grigore Vieru, scriind în mai
19
= DUMINICA MARE A LUI GRIGORE VIERU
multe rânduri despre crea\ia lui, ultima oar[ dedicându-i pa-

gini importante =i un întreg capitol din Basarabia sau drama
sfâ=ierii (Editura Flux, Chi=in[u, 2003, edi\ia a doua rev[zut[
=i ad[ugit[ la Editura Scorpion, Gala\i, 2003). Totu=i, propu-
nerea m-a luat prin surprindere =i m-a aruncat în panic[. Dup[
o ezitare, am acceptat pariul, dar f[r[ convingerea c[-l voi
câ=tiga.
+-apoi, nu e un risc s[ scrii despre un poet cotat de unii ca
tradi\ionalst, ba chiar pa=optist =i s[m[n[torist, într-o
vreme când la mod[ e înc[ postmodernismul? În critica
noastr[, domin[ prejudecata c[ a nu fi în pas cu moda echi-
valeaz[ cu a nu fi valoros. Astfel, un element conjunctural,
efemer, cum este moda, e tratat axiologic, plasându-ne în plin[
confuzie a criteriilor =i a punctelor de vedere. De fapt, post-
modernismul, ca mod[, el însu=i s-a clasicizat, prin ce a dat
mai valoros, dup[ dou[ decenii de m[r=[luire. Cel mai de sea-
m[ scriitor postmodernist din România, Mircea C[rt[rescu, a
ajuns deja la în\elepciunea c[ postmodernismul a murit (Cf.
Ziua literar[, 13 ianuarie 2003) =i c[ trebuie s[ se vad[ cum
se poate supravie\ui acestui deces. Grigore Vieru n-are nevoie
de nici un refugiu, fiindc[ el a scris dincolo de mode. Ceea ce e
mai spectaculos, în cazul Vieru, spre deosebire de al\i confra\i,
unii mari, în vog[, e c[ audien\a lui nu a sc[zut în timp, =i mai
ales în ultimii ani, când interesel pentru literatur[, în genere,
e în c[dere liber[. Anatol Vidra=cu îmi atr[gea aten\ia c[ anto-
logia Acum =i în veac din col. Biblioteca =colarului a cunoscut,
în câ\iva ani, nu mai pu\in de =apte edi\ii, toate epuizate. Pu\ini
poe\i români mai cunosc o asemenea vigoare în fa\a publicului.
Iat[ de ce Grigore Vieru este o enigm[ a celei mai derutante
simplit[\i poetice de dup[ aceea a lui G. Bacovia. El pare
extrem de facil, pentru mul\i un poet minor care nici nu se
poate m[sura cu alte glorii din |ar[ sau chiar de la Chi=in[u.
+i totu=i exist[ o magie Vieru care trebuie explicat[. Asta vrea,
în primul rând, prezenta încercare de exegez[. Ea vine dup[
alte patru tentative: prima, =i cea mai important[, a lui Mihai
Cimpoi, a doua a lui Mihail Dolgan, iar, în România, c[r\ile
THEODOR CODREANU
= 20
lui Stelian Gruia =i F[nu= B[ile=teanu. Ei =i atâ\ia al\ii care au

scris despre Grigore Vieru, au spus cam tot ce se putea spune
despre poet. Nout[\i au r[mas foarte pu\ine. A te încumeta,
a=adar, s[ scrii înc[ o carte despre Grigore Vieru înseamn[ a
paria pe acest foarte pu\in care nu s-a spus despre poet.
De ce nu?
În sfâr=it, dup[ un efort sus\inut epuizant, în mai pu\in de
un an, cartea despre Grigore Vieru e gata, la mijlocul lui februa-
rie 2004. Pentru randament, se cuvine s[ aduc mul\umiri, în
primul rând, doamnei Raisa Vieru, care mi-a pus la dispozi\ie
o bogat[ arhiv[, dar =i domnilor Anatol Vidra=cu, Mihai Cimpoi
=i Mihail Dolgan, care mi-au furnizat unele materiale solicitate.
Îns[, paradoxal, ceea ce a gr[bit scrierea acestei c[r\i, deter-
minându-m[ s[ las la o parte alte proiecte, a fost infernala
campanie dezl[n\uit[, la Chi=in[u, de c[tre ideologii oficiali
ai moldovenismului, împotriva lui Grigore Vieru =i a altor
intelectuali de frunte ai mi=c[rii de rena=tere na\ional[. Publi-
ca\iile guvernamentale, în condi\iile în care opozi\ia este înc[
foarte derutat[ =i f[râmi\at[, în pofida unor declara\ii pentru
unitate, recurge la un lung =ir de denun\uri, dela\iuni, calom-
nii, în stare s[-i compromit[ pe viza\ii intelectuali, prezen-
tându-i ca odio=i tr[d[tori ai neamului, dispre\uindu-=i propriul
popor =i punându-se în slujba intereselor unui stat str[in
România. Ace=ti scriitori, în frunte cu Vieru, ar fi ni=te rata\i,
ni=te mediocrit[\i jalnice care cer=esc bani de la guvernul
României etc. Ai crede c[ te afli în anii cei mai negri ai prolet-
cultismului. R[sturnarea =i confuzia valorilor întrec orice închi-
puire. Ceea ce m[ uime=te e c[ scriitorii din România par a nu
=ti nimic de ceea ce se-ntâmpl[ cu colegii lor de la Chi=in[u.
Îmi exprim speran\a c[ aceast[ carte a reu=it s[ spun[ cine
este cu adev[rat Grigore Vieru. Poate a=a va ajunge s[ fie pre\uit
=i de preten\ioasele cercuri culturale din capitala Republicii
Moldova. Când ai un poet ca Grigore Vieru, cum s[ dore=ti s[-l
sco\i din via\a public[? S[ fie vorba de provocarea unei mor\i
civile din ra\iuni de stat? C[ tentative de moarte fizic[ au existat
suficiente.
21
THEODOR CODREANU
= 22
23
THEODOR CODREANU
= 24
25
THEODOR CODREANU
= 26
27
THEODOR CODREANU
= 28
29
THEODOR CODREANU
= 30
31
THEODOR CODREANU
= 32
33
THEODOR CODREANU
= 34
35
THEODOR CODREANU
= 36
37
THEODOR CODREANU
= 38
I.
PERIPLU CRITIC
1. CONSACRAREA UNIONAL{
Din convorbirile mele cu doamna Raisa Vieru a
rezultat c[ argumentul cel mai important al rezisten\ei
lui Grigore Vieru în fa\a puternicilor zilei de la Chi=in[u
a fost, dincolo de talent =i de caracter, prestigiul de mare
poet pe care l-a dobândit în celelalte republici unionale.
Într-adev[r, Grigore Vieru a avut =ansa s[ fie tradus1 =i
comentat de timpuriu în limbile din fostul imperiu sovie-
tic, fapt care, altminteri, i-a sporit prestigiul în propria-i
republic[, fie =i dup[ vechiul adagiu c[ nimeni nu e profet
în \ara lui. Un fapt similar s-a petrecut, de altfel, =i cu
Ion Dru\[, impus mai degrab[ la Moscova =i apoi la Paris
înainte de a fi devenit idol la Chi=in[u. Despre opera
=i personalitatea lui Grigore Vieru s-au exprimat scriitori,
traduc[tori =i critici de prestigiu precum Serghei Mihal-
kov, Rima Kazakova, Alexandr Mihailov, Ojar Vacietis,
Imant Ziedonis, Serghei Baruzdin, Justas Mar\inchiavi-
cius, Ivan Draci, Râgor Baradulin, Ojas Suleimenov, Iuri
Surov\ov, Guram Asatiani, Maris aklais, Vl. Ognev, V. |â-
bin, Stanislav Rassadin, Vladimir Berestov, Leons Briedis,
Gurohsor Sofieva, Evgheni Evtu=enko, Andrei Voznesen-
ski, Vitautas Ludens =i lista ar putea continua.
Ilia Foniakov, de exemplu, observa ambivalen\a uni-
versului liric vierean: un solar cu accente saturniene:
Poezia lui Vieru e p[truns[ de frumuse\ea vie\ii, e lumi-
noas[, solar[. Dar are =i o tent[ de am[r[ciune, pentru
c[ sunt în via\[ pierderi ireparabile, pentru c[ via\a nu
este ve=nic[2. Desigur, Foniakov judeca lucrurile în
THEODOR CODREANU
= 40
contextul sociologic al timpului, f[r[ con=tiin\a r[d[cini-

lor ontologice ale st[rilor poetice vierene. Mai p[trunz[-
toare sunt intui\iile critice ale ucraineanului Ivan Draci,
care distingea la Vieru o liric[ pur[ pus[ în leg[tur[ cu
profunzimile existen\ei: De scara înaltelor descoperiri
se apropie lirica pur[ a moldoveanului Grigore Vieru =i
poemele dramatice ale lituanianului Justinas Mar\in-
chiavicius cu p[trunderea lor adânc[ a legilor lumii =i
destinului uman3.
Nu le-a sc[pat comentatorilor unionali obsesia centra-
l[ a liricii lui Grigore Vieru aceea a limbii str[mo=e=ti,
problem[ care, de altfel, preocupa =i alte popoare din
imperiu =i care va fi principalul germene al destr[m[rii
Uniunii Sovietice, în marea mi=care de emancipare na\io-
nal[. Guram Asatiani remarca într-o carte din 1981: La
Vieru, care tinde s[ p[trund[ în cele mai complexe alter-
native ale contemporaneit[\ii, am g[sit r[spuns la prob-
lema limbii care-i fr[mânt[ acum pe litera\ii sovietici:
poetul trebuie s[ aib[ senza\ia for\ei primordiale a cuvân-
tului fa\[ de materialul verbal4. Numai c[ problema
limbii la Grigore Vieru era chiar Limba Român[, cu ma-
juscule, cum o va scrie poetul de îndat[ ce a fost posibil
a=a ceva. De altfel, scriitorii ru=i sau de alte na\ionalit[\i
din imperiu n-au sus\inut aberanta teorie a existen\ei a
dou[ limbi româna =i moldoveneasca, ei =tiind c[ Vieru
=i Dru\[ scriu în limba român[. Când invoc[ asemenea
scriitori, =i Stelian Gruia face preciz[ri în acela=i sens: ei
n-au luat niciodat[ în seam[ gogori\a cu existen\a limbii
moldovene=ti =i atât poe\ii de la Chi=in[u, cât =i cei de la
Bucure=ti erau considera\i români. Un rol esen\ial în sta-
tornicirea acestui adev[r l-a avut chiar Grigore Vieru, care
=i-a l[murit prietenii în ceea ce prive=te politica imperial[
rus[, de rupere cu orice pre\ a Basarabiei de România.
41
Intelectualii de ras[ din fostul imperiu au fost =i sunt =i

ast[zi al[turi de Grigore5.
Scriitorii din celelalte republici sovietice au remarcat
temele majore ale liricii lui Vieru. Iat[ cum o f[cea Iurii
Surov\ev: Gr. Vieru are darul de a ridica plasticitatea
versurilor sale pân[ la monumentalitate, de a ne comu-
nica cu des[vâr=ire real, concret, vizibil =i auditiv
m[re\ia a ceea ce este necesar omului. Pacea. Munca.
Iubirea. +i ca o întruchipare a tuturor acestora Mama.
Mama-Patrie =i mama ta, despre care poetul a scris cutre-
mur[torul s[u Reazem6. Rusul Stanislav Rassadin între-
gea astfel imaginea poetic[ a Mamei: Versurile lui Gri-
gore Vieru despre mam[ sunt de asemenea neobi=nuite,
deloc simple. Principalul, îns[, în ele nu-i cultura versului,
oricât de important[ ar fi, ci cultura sentimentului7.
Aceast[ cultur[ a sentimentului, f[r[ a c[dea niciodat[
în sentimentalismul s[m[n[tori=tilor de alt[dat[ (=i
precizez asta deoarece mul\i r[uvoitori din ultimul de-
ceniu îl înglobeaz[ tradi\ionalismului de început de se-
col 20), îi deschide lui Rassadin calea spre intuirea r[-
d[cinilor ontologice ale imaginarului vierean, acea soli-
daritate substan\ial[ cu str[mo=ii atât de caracteristic[
poetului basarabean: Autoportretul ei (al poeziei lui
Vieru, n.n.) e mai degrab[ un portret de familie. Numai
c[ e al unei familii foarte mari. Din ea fac parte =i str[-
mo=ii îndep[rta\i, urma=ii, precum =i Patria8. Acela=i
Rassadin a scris pagini pline de în\elegere despre poezia
închinat[ copiilor. Mai mult, el a recurs la pertinente com-
para\ii între literatura de acest fel a lui Vieru, Spiridon
Vangheli =i a altor autori moldoveni sau din spa\iul unio-
nal9, apreciind, totodat[ importan\a Abecedarului10.
Maris aklais, poet =i critic leton, sublinia naturale\ea
viziunii vierene, lipsa de poz[ =i nivelul înalt al des-
THEODOR CODREANU
= 42
chiderii c[tre lume: În lumea lui nu este =i nu poate fi

loc pentru minciun[, nesinceritate, tr[dare11. aklais
releva metaforele obsedante ale liricii lui Vieru ca temelie
a unit[\ii operei. Considera c[ e vorba de o triad[ înte-
meietoare: Mama, Patria, Iubirea. Aceste cuvinte, parc[
sp[late în lacrim[ =i c[lite în foc au, la Vieru, o
puritate primordial[. Maris aklais a în\eles mesajul
profund na\ional al poeziei vierene =i nu se sfie=te s[-l
scoat[ în eviden\[ într-o lume înc[ bântuit[ de ideologia
interna\ionalismului de tip sovietic: G. Vieru este un
poet moldovean atât de profund na\ional, încât, dup[
cum a spus un coleg al meu, anume prin aceasta este
«interesant sub aspect interna\ional», iar eu a= ad[uga:
«îndr[git sub aspect interna\ional»12. Desigur, precizarea
de rigoare cu interna\ionalul avea menirea s[ atenueze
primul termen al ecua\iei, de=i el, de fapt, îl înt[rea.
Dup[ 1960, Maris aklais l-a tradus =i a scris constant
despre Grigore Vieru, fiind unul dintre cei mai subtili
comentatori din Uniune ai poetului. Este de invidiat
nota poetul-critic dezinvoltura liric[ a lui Vieru, atât
de organic[ în compara\ie cu confuzia semiintelectual[
ce constituie maniera unor poe\i contemporani. E un
cântec dens, saturat de sensuri, cântec despre ce-i impor-
tant; principalul e grija ca verbul s[ fie accesibil. Dar
generaliz[rile poetului nu sunt aride, ci fertile. Despre
dragoste Vieru scrie tot atât de inspirat ca =i despre mam[
sau Patrie. Procesul evolutiv al poetului e îndrumat spre
concentrare, spre descoperirea tragic[, spre în\elegerea
=i sentimentul providen\ei13. Maris aklais a sesizat
contrastul, cu efecte estetice adimrabile, dintre fondul
tragic al tr[irilor vierene =i senin[tatea clasic[ a expresiei
artistice, bazat[ pe concentrare, lini=te, dar =i ton r[s-
picat, totodat[.
43
Imant Ziedonis n-a a=teptat reac\ia din 2003 a lui

Alex. +tef[nescu (care las[ impresia c[ el descoper[ fap-
tul întâia oar[) conform c[reia Grigore Vieru a scris cele
mai frumoase versuri despre mam[ din literatura lumii:
Poetul moldovean Grigore Vieru a scris poate cele mai
frumoase versuri despre mam[ Mama e o no\iune pri-
mordial[. Primordial[ în\elepciune. Primordial[ bun[-
tate. Primordial[ iubire matern[. Anume o poezie pri-
mordial[ despre «matern» este poezia lui Grigore Vieru.
S[ ne ajute în drum =i la margine de drum! S[ se inter-
secteze cu al meu =i s[-l cheme pe al vostru pe mama,
poezia =i bunul sim\14. Altminteri, cei doi scriitori au
colaborat pe un plan superior, scriind împreun[ volumul
cu titlul gr[itor, Mama, ap[rut la Riga, în 1984.
Pentru gruzinul Ghivi Alhazia=vili, Grigore Vieru e un
mare poet al vremii noastre: L-a= compara cu o raz[ me-
reu d[t[toare de via\[. Avându-l ca fecior, oricare popor
s-ar mândri cu el15
Oprera lui Grigore Vieru s-a bucurat de aprecieri =i
de la scriitorii de limb[ rus[ (sau de alte idiomuri) din
Basarabia, precum N. Savostin (care, din p[cate, a evo-
luat al[turi de sus\in[torii teoriei moldovenismului, deve-
nind copre=edinte al fantomaticei noi Uniuni a Scriitorilor
de la Chi=in[u în 2003) sau evreul Michael Bruchis
(emigrat în Israel). Acesta din urm[ s-a declarat solidar
cu n[zuin\ele românilor basarabeni în revolu\ia de re-
na=tere na\ional[, scriind =i o carte obiectiv[ despre Mol-
dova dintre Prut =i Nistru. Numindu-se na\ionalist
zice Bruchis , Vieru afirm[ cu toat[ certitudinea c[ mi-s
dragi popoarele toate. Dar se ridic[ cu hot[râre împotriva
degrad[rii limbii poporului s[u din cauza n[v[lirii în
republic[ a plevei migr[toare care se consider[ un dar
minunat, împotriva =colilor mixte, care erau sere pentru
THEODOR CODREANU
= 44
rusificarea genera\iei tinere a popula\iei b[=tina=e

Acesta este na\ionalismul lui Vieru. El nu are a face nimic
cu xenofobia16.
În fine, înc[ o consemnare interesant[ a cercet[torului
rus A. Ovcearenko. Înaintea lui Alain Bosquet, Ovcea-
renko a în\eles noutatea poeziei Formular, poem[ de
un farmec poetic autentic =i care e poetic[ în întregi-
me, în pofida aparentului prozaism17.
Sunt, cred, suficiente argumente (de=i n-am selec\io-
nat decât câteva) ca s[-i putem da dreptate doamnei
Raisa Vieru, în sensul c[ poetul î=i dobândise suficient[
faim[ spre a nu fi marginalizat în fosta R.S.S. Moldo-
veneasc[.
2. GRIGORE VIERU ÎN OGLINDA

CRITICII LUI MIHAI CIMPOI
În 1968, când Grigore Vieru împlinea 33 de ani,
vârst[ simbolic[ prin rezonan\a ei biblic[, mai ales când
e vorba de Golgota basarabean[, cum îi va spune Ste-
lian Gruia, debuta în volum, la Chi=in[u, un tân[r critic
de 26 de ani pe nume Mihai Cimpoi. Întâmplarea f[cea
ca obiectul debutului s[u editorial s[ fie poezia despre
lumea copiilor a lui Grigore Vieru. Se întâlneau, a=adar,
dou[ con=tiin\e care aveau s[ devin[ emblematice pentru
rena=terea spiritual[ a poporului român destinat de îm-
prejur[ri necru\[toare s[ tr[iasc[ în state diferite, desp[r-
\ite de sârma ghimpat[ de pe râul Prut, zid înfipt chiar
în inima casei =i a copil[riei lui Grigore Vieru.
Era c[r\ulia aceea nu doar prima din opera criticului,
dar =i prima despre opera poetului Vieru. Se intitula
45
Mirajul colpil[riei =i se tip[rea la Editura Lumina, fiind,

la rându-i, deschiz[toare a unei colec\ii numite În lumea
copiilor. Început de bun augur, în chiar spiritul scrierilor
lui Grigore Vieru despre copil[rie. C[ci, se =tie, a=a a
început Vieru, ca autor pentru copii, fiindc[ în viziunea
sa, copiii sunt germenii viitorului na\ional. Iar atunci, în
1968, când trupele Tratatului de la Var=ovia se preg[teau
s[ invadeze rebela Cehoslovacie, germenii ace=tia ai copi-
l[riei anun\au ceva, o rena=tere, care se va cristaliza prog-
resiv în dou[ decenii, culminând cu pr[bu=irea sistemului
comunist =i a domina\iei sovietice, în 1989. Desigur, cei
doi autori erau atunci foarte departe de a con=tientiza
viitorul, c[ci sistemul a p[rut, pân[ la decesul s[u, ca
fiind imbatabil, ve=nic chiar.
O carte de critic[ nu se scrie despre oricine. Ini\iativa
lui Mihai Cimpoi atest[ c[ în 1968, la unsprezece ani
de la debut, Grigore Vieru devenise deja un nume rep-
rezentativ, recunoscut ca atare, ca autor pentru copii,
=i în celelalte republici unionale. Oricum, e un privilegiu
s[ se scrie despre tine o carte la 33 de ani, când, se cu-
noa=te, în timpul vie\ii lui Bacovia nim[nui nu i-a dat
prin minte c[ poetul ar fi meritat un asemenea efort
exegetic. Mai mult, despre Bacovia s-a scris prima carte
abia dup[ moarte, în str[in[tate, gra\ie Svetlanei Matta,
în Elve\ia. Interesant, Vieru a debutat în volum, cu Alar-
ma, în 1957, chiar în anul în care murea Bacovia. A=a-
dar, numai într-un deceniu, poetul s-a f[cut vrednic de
o micromonografie, performan\[ de excep\ie, dac[ \i-
nem cont c[ Nichita St[nescu, debutant tot în acei ani,
a trezit interesul pentru o monografie abia în anul 1980,
prin clujeanul Ion Pop18.
Micromonografia lui Mihai Cimpoi consacr[ un critic
prin capacitatea de a surprinde pulsul tematic =i estetic
THEODOR CODREANU
= 46
al unui poet în ascensiune, fiind important[ mai ales

pentru contextul în care, în Basarabia, cu v[dite întârzieri
fa\[ de |ar[, se conjugau înc[ timide eforturi de dep[=ire
a impasului proletcultist-sovietic. Desigur, atât poezia
lui Grigore Vieru, cât =i unele vagi habitudini ale criticului
s[u nu puteau fi total emancipate de cadrul vremii,
cenzura fiind aici cu mult mai draconic[, în vreme ce în
România se produsese cea mai important[ deschidere
cultural[ de dup[ r[zboi. În obsedantul deceniu, copi-
l[ria trebuia s[ fie prin defini\ie una sovietic[, sub soarele
luminos =i leninist al lui Octombrie, în pacea =i priete-
nia popoarelor din imperiu, chiar cu acele r[sun[toare
izbânzi ale lans[rii primelor rachete în cosmos. Îndoc-
trinat din =coal[, cu inocen\a înc[ vie a tinere\ii, Vieru
n-avea cum s[ evite asemenea versuri, valorificate =i de
tân[rul s[u exeget:
Cerul mul\i hulubi mai are!
Dar ne este =i mai drag
Cu rachete c[l[toare
+i cu ro=ul nostru steag.
Cerul multe stele are!

Dar mai mândru va fi el
Când va arde printre ele
+i stelu\a de-octombrel.
Iar criticul acestor versuri, mai modeste ca altele,
poate spune: cerul e frumos mai ales datorit[ patriei
sovietice, care asigur[ fericirea copiilor, dezvoltarea lor
armonioas[19. Chiar =i simbolismul p[mântului la Vieru,
într-un poem închinat soldatului sovietic, sufer[ de falsa
armonie unional[, c[ci osta=ul cel vrednic are misiunea
ap[r[rii frumuse\ii p[mântului, pacea20. Nu e de mirare
c[ poemele cu asemenea teme sunt puse al[turi de
47
realiz[rile lui Andrei Lupan21. Satul socialist str[luce=te

de becuri dese ca o rou[ pe la r[s[rit:
Satul nostru, =i din Lun[
L-am putea z[ri
Ard luminile aceste
Pân[-n alba zi.
Propaganda sovietic[ a fost atât de insistent[ =i de
penetrant[, încât a avut putere de convingere asupra
tinerelor genera\ii, cu atât mai mult cu cât convertise
destui intelectuali, cu vederi de stânga, la raiul comu-
nist. Ca =i în zilele noastre, dar f[r[ putin\[ de contestare
public[, na\ionalul era prohibit ca anacronic =i burghez.
Azi e tot anacronic, dar nu mai e burghez, ci comunist!
Viclenii propagandistice! În orice caz, discordan\a dintre
ideologie =i realit[\i fiind lege peste dorin\ele indivizilor,
asemenea medii creeaz[ suflete duble, un complex al
sfâ=ierii pe care l-am analizat într-o carte recent[.
Din fericire, contaminarea ideologic[ a fost minim[
=i superficial[ în cazul lui Grigore Vieru. Altminteri,
poetul n-a ascuns-o =i în destule m[rturii a vorbit despre
efectele ei devastatoare. A fost educat cu c[r\i precum
cele despre Pavel Morozov sau Tân[ra gard[ de Fadeev
=i A=a s-a c[lit o\elul de Ostrovski. De peste Prut, m[rtu-
rise=te poetul nu puteau veni decât spioni, vr[jma=i ai
copiilor din republic[. Era necesar[ o stra=nic[ vigilen\[
ca a lui Pavlik Morozov. Micul Grigore i-a urm[rit o vreme
cu un ochean, din gr[dina casei p[rinte=ti, ochean r[mas
relicv[ de pe front. Spre dezam[girea sa, ace=ti demoni
de dincolo de Prut n-au ap[rut niciodat[.
Fatalmente, Vieru a trecut prin drama con=tiin\ei sfâ-
=iate, împotriva c[reia a luptat ani de zile, mai ales cu
sine, stare augmentat[ de descoperirea lui Eminescu =i
a adev[ratei sale identit[\i. Din atare b[t[lie ascuns[ el
THEODOR CODREANU
= 48
n-a ie=it înfrânt ca al\i intelectuali de valoare, care au

îmbr[\i=at crezul sovietic panslav al întâiet[\ii lui homo
sovieticus. Toate acestea, deocamdat[, nu aveau cum
intra în micromonografia lui Mihai Cimpoi, dar criticul
are tactul de a trece cu totul pasager prin idealurile
propov[duite de oficiali. +i asta fiindc[ materialul i-a
permis-o. Meritul principal al criticului e c[ insist[ asupra
a dou[ direc\ii: temele na\ionale din opera lui Grigore
Vieru =i specificul estetic al literaturii pentru copii.
De pe acum se observ[ tenta ontologic[ a esteticii lui
Mihai Cimpoi. El descoper[ la Grigore Vieru o poetic[ a
reazemului, pornind chiar de la un titlu din opera poe-
tului. Mihai Cimpoi va recurge, mai târziu, la diverse
simboluri mitice spre a defini specificul literaturii basara-
bene, pân[ la ceea ce el va numi mitopo«i»etic[. Grigore
Vieru pare a fi venit dintr-un complex al lui Anteu,
c[ci for\ele spirituale i le datoreaz[ p[mântului, care este
«reazemul» unic =i lipsa lui ar însemna o n[ruire a sen-
surilor lumii22. Poetul va corobora p[mântul cu p[mân-
tul Moldovei =i, mai departe, ajunge la misterul matern
ca în mitologiile arhaice, maica lui devenind, în cele din
urm[, întreaga patrie româneasc[. Nimic mai apropiat
de maica-p[mânt decât copil[ria. P[mântul, zice criticul,
e întruchipare a candorii =i firescului. Or, tocmai el îi
între\ine în suflet mirajele copil[riei, st[rile ei, poetice
prin ele înse=i23.
Aceast[ identificare (îi vom zice arhetipal[) l-a sctuit
pe Vieru s[-=i clarifice ce înseamn[ poezie pentru copii.
Ea se identific[ la el cu nevoia de a comunica24. Crede c[
literatura pentru copii are ca fundament o explicare a
lucrurilor vie\ii =i universului printr-o imagine. Vieru =i-a
însu=it acest adev[r, sesizând, totodat[, c[ la vârsta copi-
l[riei se tr[iesc, simultan, mai multe realit[\i, in-
49
tensitatea tr[irilor impunând o puternic[ fantezie. Copilul

percepe =i reface realitatea în felul s[u, o modific[ în
conformitate cu o logic[ primitiv[, fidel[ cu sine25. El
r[stoarn[ raporturile obi=nuite, recurge la îngro=[ri =i
stilizeaz[ în chip fantastic, elimin[ anumite elemente sau
nu le observ[, încât copilul face poezie. E ceea ce au
în\eles marii autori pentru copii de la Esop =i Cervantes
pân[ la Defoe, Swift, Perrault, fra\ii Grimm, Andersen =i
Creang[. Evident, printre ei poate fi inclus =i Grigore
Vieru. Copil[ria e poetic[ prin excelen\[, respinge di-
dacticismul, fiindu-i du=manul de moarte26. Vieru a mai
intuit =i alt adev[r: st[rile copil[riei, ca =i st[rile anticilor,
stau sub semnul mitului27. Nu lipse=te, din unele buc[\i
(Alarma, Muscoii, Hultanul, Baia) o anume not[ comic[.
Iat[ imaginea avionului v[zut mititel în zare:
Avionul ista-n zare
Ca un flutur st[ s[ zboare.
M-a= sui =i eu în el,
Dar nu-ncap, c[-i mititel.
Mihai Cimpoi e tentat de o critic[ de tip comparatist
(anun\ând pe marele c[rturar de mai târziu). Face tri-
miteri la Cartea cu juc[rii, îns[ f[r[ a-l numi pe Arghezi
(=i în\elegem de ce!), iar discutând imaginea mamei în
C[m[=ile folose=te cuvântul co=bucian[, v[dind c[ cen-
zura putea fi p[c[lit[. De mirare e c[ a sc[pat numele
lui Nicolae Grigorescu, probabil, îns[, fiindc[ a putut
trece drept moldovean.
Dac[ e s[ revenim la poeme precum C[m[=ile, o ca-
podoper[ timpurie a lui Vieru, poetul spulber[ preju-
decata c[ literatura pentru copii se situeaz[ la periferia
literaturii28. Ba, am zice c[ asemenea literatur[ este
dintre cele mai dificile. Când se simte în dificultate, Vieru,
THEODOR CODREANU
= 50
spre a evita didacticismul, recurge la alegorie (ca în Scri-

soare c[tre copii sau Poezia cuco=ului)29. Asumându-=i
lucrurile afectiv, copilul devine =i st[pân al lor:
E creionul mare me=ter,
Dac[l- \in eu între de=te!
Poetul are abilitatea de a vorbi cu copiii de la egal la
egal, g[sindu-i dispu=i chiar la filozofie: Grigore Vieru
posed[ rara capacitate de a t[lm[ci în versuri simple
no\iuni complicate30. El merge pân[ la a sugera gravi-
tatea =i o anume suferin\[ metafizic[ (Câine r[t[cit, Casa
veche, Fântânarul, Urme): Adie aici un fior de triste\e
ca în tablourile lui Nicolae Grigorescu31. O capodoper[
de sugestie este C[m[=ile, poezie pe care Mihai Cimpoi
o judec[ exact în contextul deschiderii ciclului de poeme
închinate mamei, fundamental în crea\ia lui. Criticul
apreciaz[ c[ simplitatea îl fere=te pe poet de a fi artificial:
versurile au desf[=urare sobr[, clar[, o anumit[ caden\[
precis[, linii sigure32. Ritmul e transformat de Vieru
într-un desen mi=c[tor al st[rii psihice sau al situa\iei,
iar rima e sobr[, înfundat[, deloc strident[, chiar când
se mizeaz[ pe efectul ei eufonic33.
Criticul surprinde puterea de a converti audibilul în
vizual, adic[ temporalul în spa\ial, f[r[ a c[dea în pito-
rescul acuarelei: Versurile lui Vieru seam[n[ mai deg-
rab[ cu un desen în c[rbune, decât în acuarel[34. Paste-
list rafinat, creator de atmosfer[ liric[, într-o magie a
lini=tii albe, tema copil[riei se întrege=te cu o aur[ erotic[,
din care nu lipsesc suferin\ele aspre, anumite drame ale
p[mântului al c[ror pre\ e rodirea: Majoritatea versu-
rilor lui Vieru au caracter de împ[rt[=ire cu misterele
p[mântului =i ale universului, unele sunt cântece de lume
sau ceremoniale care relev[ o comunicare erotic[ cu tot
ce ne înconjoar[, o cucernic[ înfiorare în fa\a fenome-
51
nelor, de unde =i aerul de ritual, de balad[ sau de le-

gend[35.+i: În genere, în poeziile lui al[turi de tumul-
tul pasional î=i caut[ sublimarea t[cerile al[turi de zonele
luminoase se a=tern umbre nedefinite. Te cucere=te o
simbioz[ ciudat[ de murmur =i erup\ie36.
Finalmente, Mihai Cimpoi identific[ în Grigore Vieru
un poet na\ional, nu numai familiarizat cu folclorul, dar
mai ales fiindc[ gândirea sa artistic[ are ingerin\e cu
gândirea popular[, iar realit[\ile na\ionale r[mân un
izvor nemijlocit al sim\urilor. Versurile lui au leg[n[ri
de basm, r[sfrângeri de hor[, ritualuri de blestem, ml[-
dieri de lumin[ =i triste\e ca în doine, miresme de veche
melodie popular[. Poetul are sentimentul trecutului,
dictat nu de nostalgie r[t[citoare, ci de pietatea fa\[ de
frumuse\ile spirituale, pe care le-a comunicat, fa\[ de
marea comoar[ mo=tenit[ de la el «graiul meu încet»
El se surprinde ca o verig[ intermediar[, de tranzi\ie
între predecesorii s[i, între cei «cari m-au început» =i
viitor37 Zadarnic î=i ia m[suri de precau\ie criticul
prin sintagma nostalgie r[t[citoare, c[ci lucrurile esen-
\iale sunt spuse: poetul =tie, c[ atunci când se va des-
prinde de p[mânt, iubita, copiii (tocmai acesta-i obiec-
tul!) va pierde îns[=i poezia38.
Mihai Cimpoi mai pune o problem[ interesant[, aceea
dintre tradi\ie =i modernitate, în cazul lui Grigore Vieru.
El afirm[ c[ poezia vierean[ argumenteaz[ prin sine mo-
dernitatea tradi\iei, atestabil[ în gravitatea spontaneit[-
\ii =i firescului, capacitatea tr[irii lirice de a comunica
sensuri filozofice =i capacitatea metaforei de a organiza
viziunea =i sugestia39. Insist asupra chestiunii întrucât,
peste ani, unii dintre postmoderni=ti îl vor acuza pe Vieru
de tradi\ionalism, de pa=optism chiar, chit c[ nedrep-
tatea care i se face vine pe cale ideologic[ mascat[.
THEODOR CODREANU
= 52
Cum tema iubirii =i a femeii deja devine o permanen\[

a liricii lui Grigore Vieru, criticul observ[ afinit[\ile emi-
nesciene, distingându-se, îns[, de romantici printr-o rar[
capacitate de a-=i struni =i surdiniza vijelia pasional[,
semn al unei delicate\i folclorice ascunse în metafore
revelatoare de felul celei din Cântec cu acul:
Veneau femei duminica
la noi,
dup[ n[frame
tivite pe la margini
cu lacrimile mamei.
Veneau copii cumin\i
dup[ c[m[=i de stele,
la guler înflorate
cu lacrimile mele.
De dragul iubitei, mama poate fi sacrificat[ ca în
Monastirea Arge=ului40.
În fine, un alt simbol subminator (care va fi prezent
=i în populara Opere complete de Adrian P[unescu) este
harta, din poezia cu acela=i titlu. Harta devine existen\a
spiritual[ a poetului =i ea adun[ str[mo=ii p[mântului/
nostru, pe Eminescu =i pe Creang[, pe cei c[zu\i în lupte
=i pe copii41.
Mihai Cimpoi a revenit, în repetate rânduri, asupra
operei =i personalit[\ii lui Grigore Vieru, dup[ micromo-
nografia comentat[ aici. Altminteri, cu timpul, o va relua
=i o va dezvolta la dimensiunile unei c[r\i temeinice,
sub titlul Grigore Vieru întoarcerea la izvoare, aceasta,
la rându-i, rev[zut[ =i ad[ugit[ substan\ial într-o nou[
form[ aflat[ în curs de apari\ie42. El este acela care i-a
fixat poetului coordonatele fundamentale, fa\[ de care
orice alt[ exegez[ critic[ are a se raporta. Vom acoperi
afirma\ia referindu-ne, mai întâi, la studiul din 1985. El
53
venea dup[ Narcis =i Hyperion (1979), cartea care l-a

consacrat pe Mihai Cimpoi drept cel mai de seam[ emi-
nescolog basarabean =i unul dintre cei care avea s[ de-
vin[ fundamental =i pentru întreg spa\iul românesc.
Monografia despre întoarcerea la izvoare e structurat[
în =apte capitole. Cel dintâi se intituleaz[ Preaplinul
emo\ional. Plecând de la afirma\ia lui Vieru O poezie
trebuie s[ fie mult[. Dac[-i mult[, e =i frumoas[, criticul
emite ipoteza (care st[ la baza întregii c[r\i) c[ autorul
din Pererita este adeptul unei estetici a preaplinului, ceea
ce-l singularizeaz[ între contemporani. Teza raportului
dintre mult =i frumos ar putea s[ ne induc[ în eroare.
Altminteri, ea ar contraveni structurii parcimonioase a
stilului vierean. Multul, a=adar, nu vrea s[ spun[ mult[
poezie în sens cantitativ, Vieru fiind departe, s[ zicem,
de prolixitatea unui Mihai Beniuc. Multul are o \int[
ontologic[, sugerând un vitalism al suavit[\ii, altul decât
al expresioni=tilor de felul lui Aron Cotru=, dar nu total
str[in de acesta. E vorba de un preaplin organic =i al
ilumin[rilor interioare, produse de cearc[nele insom-
niilor =i ale viselor r[v[=itoare, izvorând din miezul
incandenscent al tr[irilor43. Secretul acestui vitalism (la
un moment dat, criticul îi spune tr[irism, f[r[ trimitere
la existen\ialismul românesc al genera\iei Criterion din
perioada interbelic[) este g[sit în perfecta racordare a
dinamicii eului cu dinamica naturii; el de\ine o perspec-
tiv[ asupra naturii.44 Altfel spus, este plin de preaplinul ei.
Devine evident[ afinitatea cu organicismul eminescian,
structurat la Vieru în germina\ie, încol\ire, r[s[rire, cre=-
tere, înflorire =i coacere. Iubita îns[=i e chemat[ s[ parti-
cipe la aceast[ alchimie a vie\ii: +i tu s[ vii în ploaie
Poetul î=i sincronizeaz[ cântecul cu tainele cre=terii:
THEODOR CODREANU
= 54
A= vrea asemeni ploii

eu cântecul s[-mi fr[mânt:
Când voi cânta s[ ias[
secara din p[mânt.
Durerea e =i ea organic[ în sensul percep\iei emines-
ciene din celebrul vers +-ai s-auzi cum iarba cre=te:
Am cunoscut durerea
Nu am ce mai cunoa=te.
Unitatea organic[, precizeaz[ Mihai Cimpoi, se f[p-
tuie=te între natura naturii =i natura sufletului. A=adar,
multul nu e doar al inimii omene=ti, ci =i al stelelor sau
codrului:
Asupra codrului
Stelele totului
Lic[re multului
La Vieru, gândul nu mic=oreaz[ plin[tatea, ci o aug-
menteaz[. Umbra îndoielii, bun[oar[, se abate asupra
iubitei, care ar putea s[ nu-l în\eleag[, precum femeia
din Pe lâng[ plopii f[r[ so\. De aceea, eul liric vierean
provoac[ iubita la un joc de-a ascunselea, miza fiind
g[sirea inimii (Numele t[u). Multul inimii e sugerat de
simbolismul apelor: apele senzuale ale ploii zgomotoase
=i apele ro=ii ale t[cerii formeaz[ arcul voltaic al liricii
lui Grigore Vieru, arc generator de impulsuri =i extaze ele-
mentare, precum =i impulsuri înalte45. De ce preaplinul?
Multul? se întreab[ retoric poetul în una din Scrisorile
din spital. Multul e în toate temele vierene, în micro =i
macrocosm. Vegetalul, care la romantici înseamn[ con-
templare, lini=te, la Vieru dobânde=te un fream[t al cre=-
terii: E un fream[t vegetal în poezia lui Grigore Vieru
care se sacralizeaz[, tinzând alchimic nu spre cucerirea
aurului, ci c[tre m[rul de aur al împlinirii erotice
55
(Iubito). Calea trece prin nelini=ti spre adânca lini=tire

din preajma fiin\ei iubite46, ceea ce poetul nume=te roua
iubirii, lacrim[ =i lumin[: Zvârlugi de lumin[/Pe lac-
rima apei, pe râu, când cerul cre=te vibrând,/M[rit de
cântecul greierilor, iar stelele-=i urmeaz[ calea t[iate
în cercuri de aur47.
Criticul surprinde dou[ c[i de contact între eul liric =i
cititor: una colocvial[ (c[reia îi va dedica un studiu
special, dup[ 1990, Mihail Dolgan) =i alta de energic[
punere în fa\[ a unor argumente =i ner[bd[toare impe-
rative etice de felul «Acas[! Acas[! Acas[!»48. Poet orfic,
deci un auditiv, prin excelen\[, Grigore Vieru percepe
plânsetul humei, fapt care consacr[ un poet al hiper-
sensibilit[\ii auditive =i vizuale care caut[ deslu=iri în
chiar adâncurile tainei firii49. Din nelini=te, amenin\[ri,
rezult[ îndemnurile la bucuria de a tr[i:
Bucura\i-v[ de via\[,
Bucura\i-v[ de toate!
Axa ciclului Litanii pentru org[ este pierderea mamei.
Se isc[ un continuu dialog cu fiin\a =i nefiin\a, acea
cunoscut[ confruntare cu moartea, în care F[nu= B[i-
le=teanu va recunoa=e, peste un deceniu, pecetea origi-
nalit[\ii lui Grigore Vieru. Mihai Cimpoi îmbin[ critica
estetico-ontologic[ cu bogate referin\e comparatistice,
el fiind un bun cunosc[tor al doctrinelor estetice din
spa\iul sovietic =i european, cât =i al marilor poe\i ai
veacului al XX-lea. Estetica preaplinului e cu atât mai
eficient[, observ[ criticul, cu cât se realizeaz[ cu mijloace
mai pu\ine =i simple: în dou[-trei strofe, dac[ nu chiar
în câteva rânduri el urc[ întreaga scar[ a intensit[\ii.
Procesul de acumulare a energiei emo\ionale e de scurt[
durat[ =i deosebit de intens[, începând direct de la o
THEODOR CODREANU
= 56
fraz[ aproape explozibil[, avansând prin câteva puncte

reactive =i cumulând în erup\ia final[: poanta. Principiul
«nuclear» al poeticii sale e învederat. Spirala mi=c[rii
suflete=ti, menit[ s[ profileze gândul, este atât de
comprimat[, încât o vedem brusc destinzându-se, ceea
ce d[ relief palpabil viziunii50. Dar aceast[ satura\ie
progresiv[ p[truns[ de dinamismul irezistibil al verbu-
lui, înc[ nu explic[ întregul farmec al poeticii lui Vieru51.
I se asociaz[ baladescul liric. Mama care-=i caut[ feciorul
pierdut în r[zboi îmbog[\e=te drama m[icu\ei b[trâne
din Miori\a. Suflul baladesc contribuie la amplificarea
preaplinului: Poezia î=i are punctul de pornire propriu-
zis în autobiografic =i personal, dar atinge r[d[cinile
istorice ale fiin\ei, în structura c[reia omul «secolului
gr[bit» =i ciobanul patriarhal al Miori\ei î=i dau mâna52.
Secretul acestor tensiuni vine din iubirea pân[ la cap[t:
Cine iube=te pân[ la cap[t,
Tr[ie=te mult, se zice.
+i: Cine crede pân[ la cap[t,/Se dezleag[ de spaim[.
Aici, b[nuiesc, e secretul duminicii mari a lui Grigore
Vieru, ca s[ anticipez pu\in o \int[ propus[ prin titlul
acestei c[r\i.
Capitolul al doilea se intituleaz[ Locuim o istorie
vie. Ideea baladescului se extinde la întreaga oper[,
care ea îns[=i ar putea fi o balad[ despre timp =i despre
sine53. Eul poetic e asemuit cu izvorul, care are temei-
nicie ontologic[:
Toate se schimb[ în via\[,
Numai izvorul nu.
Criticul remarc[ frecven\a lui eu în numeroase con-
texte, direct sau mascat, ceea ce indic[ o profund[
simplificare afectiv[ a naratorului liric54. Baladizarea
57
operei e intensificat[ o dat[ cu apari\ia celebrei poeme

C[m[=ile, adic[ foarte devreme, asociat[ fiind cu
pierderea tat[lui. Preaplinul se ipostaziaz[ în estetica
reazemului, formulat[ chiar de poet:
Totul =i toate
Se sprijin[ pe ceva.
F[r[ s[ cunoasc[ însemn[rile manuscrise ale lui
Eminescu, Grigore Vieru se apropie intuitiv de teoria
punctului gravita\ional, atribuit tuturor lucrurilor. La
Vieru, reazemul e materializat în leg[turi infinite, punctul
cel mai sigur fiind p[mântul: Eu m[ reazem pe p[mânt
(1964). Mierea se sprijin[ pe floare, grâul pe semin\e,
lini=tea cald[ pe al pâinii chip aurit, mâinile mamei
pe genunchii pietro=i, toate într-o armonioas[ rânduial[
a firii. Un ethos \[r[nesc str[bate poetica reazemului,
centrat[ în izvoare, p[mânt, casa p[rinteasc[ etc. |inta
lui e s[ refuze timpul secolului gr[bit =i s[ se identifice
cu timpul cosmic.
Unul dintre cele mai substan\iale capitole este cel
despre Eros în spa\iul dorului. Criticul observ[ c[ nu exist[
o linie de demarca\ie între poezia patriotic[ =i cea erotic[.
Cea din urm[ are =i ea r[d[cini în folclor =i în Eminescu.
Sunt invocate mitul Zbur[torului, dar =i mitologia antic[,
aceea a s[get[torului Eros sau indicului Kamadeva.
Florile din arcul =ugub[\ului arca= sunt, la Grigore Vieru,
de busuioc, floare na\ional[. Ca în folclor sau ca în Emi-
nescu, dorul este momentul unic, preaplinul iubirii.
Strategia suger[rii erosului se îndreapt[ în dou[ direc\ii:
prima începe cu nota\ia strict informativ[, un aici glacial,
care, îns[, e un spa\iu special al rememor[rii55. Spa\iul
erotic e dominat de mul\i brazi de pe culmi, de izvor
etc. Al doilea plan \ine de spa\iul interior, al existen\ei
THEODOR CODREANU
= 58
umane. Cele dou[ se asociaz[ în coresponden\e infinite:

tremurul apei e lacrim[, e dorul apei. Ecua\ia dor-natur[
e de sorginte folcloric[ =i criticul o ilustreaz[ cu multe
texte din lirica popular[. La Vieru, e o extraordinar[
curgere-v[lurire:
V[lur[ dorul
Des ca o iarb[,
Parc[ r[spunde,
Parc[ întreab[.
Plenitudinea vine din contopire cosmic[, acel amestec
atât de vierean:
M-am amestecat cu dorul
Ca sângele cu izvorul.
V[lurirea, care ar putea fi impresionist[, se construie=te
stilistic printr-un geometrism al repeti\iilor anaforice =i
epiforice. Amestecul, în consecin\[, e o revela\ie, e un
act de con=tiin\[56: Poetul a ie=it, hegelian vorbind,
din noaptea posibilit[\ii în zona actualit[\ii, din în-sinele
abstract în semnifica\ia fiin\ei reale. Certitudinea se na=te
din con=tiin\a trezirii la via\[ a posibilit[\ii =i a transfor-
m[rii lui în real. Noaptea (la Vieru) con\ine posibilitatea
embrionar[ de a deveni diminea\[, dup[ cum «ce-a=teap-
t[» se va actualiza prin «ce vine», actualizare din care se
na=te prezentul identific[rii cu iubita57.
Criticul depisteaz[ patru moduri de amestec: cu
via\a, cu cântecul, cu dorul, cu iubita. O capodoper[ liric[
în acest sens e poezia Cu via\a, cu dorul. Estetica prea-
plinului î=i g[se=te una dintre cele mai dense rotunjiri
estetice: Steaua c[l[uzitoare a erosului lui Vieru se do-
vede=te a fi, din ce în ce mai deslu=it, nu intensitatea ca
atare, ci intensitatea intensit[\ii58. La limit[, se insinuea-
z[ o nou[ noapte în cunoa=terea erotic[. Nici lacrima,
59
nici roua nu mai au suficient[ cur[\enie. E o noapte în

care suprema puritate o are fulgerul:
Curat e numai fulgerul
Ce scap[r[ acum:
Adânc[ r[d[cin[
A cântecului cosmic.
Trebuie spus c[ nu la întâmplare =i-a intitulat R[d[cina
de foc ampla antologie ap[rut[ în România, în 1988. Din
p[cate, critica din |ar[ n-a sesizat adev[ratele dimen-
siuni ale metaforei, lipsit[ fiind de p[trunz[toarea exe-
gez[ a lui Mihai Cimpoi =i tentat[ doar de o întâmpinare
impresionist[ a volumului. Continuând, pe aceast[ treapt[
a erosului cosmic, observ[ criticul, poetul e demateriali-
zat, desp[r\it de trup, cosmicizat, hyperionizat, nemai-
r[mânând nimic terestru: Iubita e gândit[ =i a=teptat[
cu ardoare în continuare, numai c[ din aceast[ ardoare
a disp[rut orice urm[ de senzualitate =i, fire=te, de
impuritate terestr[; I se propune un alt loc de întâlnire:
în spa\iul arderii sacre, al mediului celest cutreierat de
fulgere59. E o viziune extatic[, rod al unui joc de oglinzi
cosmice, care proiecteaz[ fiin\ele, hyperionic, în somnie
(Taina care m[ ap[r[):
Egali pân[ diminea\[
Vom fi eu =i tu.
Doamne,
Cum de înc[pem în noapte
Iar în lumin[ nu?
Visul erotic se proiecteaz[ în trei oglinzi, în trei vârste,
formând un curcubeu, care este fundalul erosului stelar,
dincolo de care se contureaz[ m[rul de aur al iubirii
(Fiindc[ iubesc, 1980). E un act al eliber[rii augustiniene
prin iubire, acel binecunoscut Iube=te =i f[ ce vrei! Astfel,
THEODOR CODREANU
= 60
iubirea devine nexul cauzal al existen\ei. Marea îi apare

poetului ca o lec\ie de iubire:
Auzi cum =iruie
De sus
Pe-a fulgerului
Tari lumini,
Cu floarea focului
În din\i,
Zvârlind pe mal
Ai spumei crini!?
Iubito, asta-i marea!
Floarea focului este interpretat[ de Mihai Cimpoi
ca un oximoron ce închide în el dialectica iubirii, ca zei-
tate =i demonie. Se fac compara\ii cu Sapho, Anacreon,
Petrarca, romanticii. De la cei din urm[, dragostea total[
a s[r[cit mereu pân[ la sec[tuirea din secolul al XX-lea,
încât aproape c[ au disp[rut poe\ii iubirii. Vieru este un
ultim mare supravie\uitor. +i el are a se lupta cu infiltra-
rea ra\ionalismului sterilizant în sentimente. Revolu\ia
=tiin\ifico-tehnic[ a adus =i o alienare, nelini=ti bântui-
toare chiar =i în erotica vierean[, care e, îns[, principala
form[ de rezisten\[ la amenin\[rile mor\ii60. Iat[ ce-i
opune poetul:
S[ mergi cu t[lpile goale
Pe fulger
Ca pe o sârm[ echilibristul
Rezemat cu bra\ul de aer;
S[ fii clarv[z[torul
+i temerarul =i cristul
Aceasta-i iubirea
Cea mare
Transfigurat[ în dor.
61
Eros va fi obligat s[ for\eze programatic scoaterea

oamenilor din indiferen\[, s[ge\ile lui trebuie s[ fie
maximaliste61.
Mihai Cimpoi distinge trei vârste ale manifest[rii ero-
sului în lirica lui Vieru:
1) dragostea-joc, adolescentin[, frenetic[, cu galan-
terii reciproce sub îndemnul ploii (vol. Versuri, Numele
t[u);
2) dragostea grav[, reflexiv[, Dragostea-Dor, prece-
dat[ de un moment de tranzi\ie, al unui eros psihologizat,
care, de fapt, ar fi o a doua etap[. Toate aceste vârste,
îns[, formeaz[ indestructibil[ unitate =i stabilitate,
între volumele Cântece de iubire =i Taina care m[ ap[r[62.
Dragostea apare ca o crea\ie demiurgic[ în numai =ase
zile, cum precizeaz[ chiar poetul, el, noul tân[r dum-
nezeu fiind, îns[, prizonier al unei taine care îi scap[:
Dar fiin\a ce-am creat-o
n-o-n\elesei vreodat[.
Pl[m[dit[ din lumin[ =i noapte, creatura enigmatic[
d[ suferin\[. Fiin\a pygmalionic[, femeia, na=te evlavie,
încât creatorul devine credinciosul propriei crea\ii. În
aceasta ar consta semnifica\ia adânc[, mitic[ =i, implicit,
mito-poetic[ a erosului lui Vieru63. Femeia se întrupeaz[
ca tain[ în taina naturii, St[pân[ a Marelui st[pân
Dorul, lumin[ stins[ în lumin[, cum zice poetul. Far-
mecul iubirii se dezleag[ în ritul nup\ial cosmic, natura
fiind ea îns[=i feminizat[, erotizat[, c[ci femeia e
întreag[ doar ca natur[:
Crezând c[ mângâi p[rul t[u,
Eu mângâi jilavele ierbi.
Crezând c[ ochii î\i s[rut,
S[rut izvoarele-n amiezi etc.
THEODOR CODREANU
= 62
Remarc o observa\ie de mare fine\e: Mihai Cimpoi

afirm[ c[ nu e vorba de un transfer al tr[irilor din planul
uman în cel cosmic sau invers, ca în poezia popular[ =i
cult[ romantic[, ci de o coborâre progresiv[ în misterul
cosmic al iubirii64:
+i pretutindeni e=ti doar tu,
Frumoasa mea, doar tu, doar tu
Lumin[ stins[ în lumin[.
Preplinul naturii este unul cu al iubitei-natur[, arhe-
tipul de neatins:
P[strez în suflet chipul
pe care nu-l v[zum.
Dragostea e un ritual realizat dialogic între El =i Ea,
dialogul îndr[gosti\ilor formând un singur trup aripat
(D[-mi ochii). Ciclul Numele t[u se încheie cu un simbolic
Cântec pentru femeie:
La cap[t de bucurii =i fr[mânt,
Vom fi un singur bulg[r de p[mânt etc.
+i la Vieru for\a iubirii mi=c[ dantesc sorii =i stelele.
Capaodopera cântecelor de iubire, apreciaz[ criticul, este
P[dure, verde p[dure, în care energiile erosului ating cote
extraordinare, chiar în sensul esteticii preaplinului. Fiind
vorba, într-adev[r, de o capodoper[, recunoscut[ ca atare
de to\i comentatorii, se cuvine a o reproduce, dar în va-
rianta definitiv[ din Strigat-am c[tre Tine (2002):
Draga i-a fugit cu altul.
S-a ascuns în codru. Uuu!
El a smuls p[durea toat[,
Îns[ n-a g[sit-o, nu.
63
El a smuls p[durea toat[

+i s-o are începu.
+i-a arat p[durea toat[,
Îns[ n-a g[sit-o, nu.
Sem[n[ p[durea toat[,

Din grâu azime-a g[tit
+i-o corabie-=i cioplise
Din stejarul pr[v[lit.
+i-o corabie-=i cioplise

+i-n amurgul greu, de stânci
A plecat pe m[ri, s-o uite,
Cl[tinat de ape-adânci.
A plecat pe m[ri, s-o uite

Dar sub lun[, dar sub stea,
R[s[rea la loc p[durea,
Iar corabia-nfrunzea.
Motivul c[ut[rii iubitei, aminte=te criticul, este de
larg[ circula\ie, de la Cântarea cânt[rilor pân[ la Faust,
Heinrich von Ofterdingen, Luceaf[rul =i C[lin Nebunul.
De regul[, scenariul c[ut[rii se consum[ noaptea, sub zo-
dia visului, dar Vieru schimb[ conven\ia, transpunând-o
într-un plan real, de=i alegoric, ceea ce-i confer[ un
spor de sugestivitate65.
Mihai Cimpoi inventariaz[ =i alte procedee ale inten-
sific[rii, care duc la idealizarea iubitei, recurgând la com-
para\ii cu lirica unor Nicolae Costenco, George Meniuc,
Victor Teleuc[, Gheorghe Vod[, Leonida Lari =.a. În fina-
lul capitolului, trece în revist[ figurile care contribuie la
cristalizarea esteticii preaplinului66.
Se ajunge la axul central al poeticii lui Grigore Vieru,
c[ci deasupra iubirii pentru femeie se g[se=te iubirea
THEODOR CODREANU
= 64
matern[. Capitolul al IV-lea se intituleaz[ Principiul

matern al universului. Este marea tem[ a operei vierene,
intuit[ înc[ din prima monografie, dar comentat[ aici
prin prisma tuturor consecin\elor fiin\iale =i estetice. Nu
întâmpl[tor este =i capitolul median al c[r\ii. Toate cele-
lalte teme (copil[ria, iubirea, cântecul, p[mântul, Patria)
se \es =i se între\es într-un =ir întreg, datorit[ acestui
unic =ir structurant, un impuls organic în-fiin\[tor67.
Afectiv, maternitatea e o form[ superioar[ a iubirii;
psihologic, polarizeaz[ toate sentimentele =i tr[irile,
ducând la o îngândurare a fiin\ei, ca poten\are a neli-
ni=tilor; moral, devine întruchiparea ideal[ a celor mai
multe calit[\i (puritate, cinste, devotament); filozofic
instituie principiul întregului univers68.
Se face o incursiune clasic[, i-a= zice (pe care criticul
o reia sintetic în scrierile ulterioare despre poet), în sim-
bolismul matern din cele mai vechi timpuri: Ne leg[m
prin lirica lui Vieru de credin\e magice str[vechi, ca cea
a inzilor în Mama divin[, sau cea repus[ pe coordonate
filozofice de Plutarh =i mitopoetice, de Goethe, în Mume
(«Mutter»), care sunt arhetipurile eterne ale esen\ei lu-
mii, «desf[=urare ve=nic[ a ve=nicului tâlc» =i icoane
centralizatoare ale tuturor f[pturilor69. +i: Marea Mam[,
în jurul c[reia graviteaz[ dorin\ele umanit[\ii, e arhetipul
principiului structurant al universului ce se prefigureaz[
în zorii omenirii, generând cunoscutele pl[smuiri mitice
Mama Pâinii, Astarte, Isis, Maya, Magna Mater, Anaitis,
Afrodita, Cybele, Reya, Geya, Demeter, Miriam sau Dia-
na, Ephesia, o multimamia, care apare ca o reprezentare
iconografic[ a naturii în form[ de femeie care \ine un
glob p[mântesc, mod de a exprima ac\iunea de a ocroti
=i a alimenta tot ce este viu70.
65
Comparatismul de echivalare mitic[ se întrege=te, îns[,

imediat cu acela de diferen\iere, c[ci principiul matern
se coroboreaz[ la Grigore Vieru cu estetica reazemului,
în ipostaza de Mum[-p[mânt: prin intermediul leg[turii
afective cu fiin\a care l-a n[scut poetul ob\ine raporturi
armonizate cu cosmosul, con=tiin\a c[ exist[ cu ade-
v[rat71. Maternul d[ contururi definitive esteticii reaze-
mului, preaplinul cucerind plasmatic întreg universul,
în ram, în râu, în toate, cum precizeaz[ chiar Vieru.
Criticul surprinde câteva trepte ale evoc[rii mamei:
1) a începuturilor în sfera copil[riei, o mam[ care
tr[ie=te singur[-ncet, când mai senin[, când mai
trist[, o mam[ v[duv[, ca =i casa din margine de Prut,
o mam[ al c[rei p[r se albe=te de varul dat pe pere\i =i
de sarea lacrimilor (Cântece pentru mama). Mama e aceea
care reface leg[tura tainic[ dintre poet =i copil[rie,
leg[tur[ t[iat[ de împrejur[rile vie\ii.
2) În a doua ipostaz[, mama devine principiu onto-
logic, reazem al naturii =i al cosmosului, Mum[, în genere:
iubirea matern[ mi=c[ soarele =i stelele72. E o divinitate
a luminii (Litanii pentru org[). În anii când a scris cartea,
Mihai Cimpoi trebuie s[ fi cunoscut studiul lui Edgar
Papu despre Eminescu, în care se vorbe=te despre catego-
riile lirico-ontologice ale aproapelui =i departelui. Din
p[cate, referin\ele la cultura din |ar[ erau înc[ tabu, cu
mici excep\ii, încât Mihai Cimpoi implic[ tacit categoria
aproapelui relativ la principiul matern. A fost nevoit s[ o
fac[ din pricina textelor vierene care trimit textual la
aproape. Mama se refuz[ departelui, c[ci ea este tot ce-i
sfânt =i aproape, dup[ precizarea poetului, care a con-
sacrat motivul aproapelui în cartea din 1974, indepen-
dent de exegeza eminescian[ a lui Edgar Papu.
THEODOR CODREANU
= 66
Mama este deopotriv[ memorie, neuitare =i tocmai

prin aceasta se apropie de arheul eminescian, esen\a
afectiv[ predominând la Grigore Vieru. Mihai Cimpoi
coreleaz[ de pe acum memoria matern[ cu antiteza ei
tragic[, cea a mancurtului din celebra carte a lui Cinghiz
Aitmatov O zi mai lung[ decât veacul, tem[ mult solici-
tant[ în perioada urm[toare a perestroik[i73.
Izvorul este un alt simbol matern, extinderea trecând
în flori, în lacrim[, în lumin[ etc. Dac[ fulgerul e lumina
potrivit[ iubirii de femeie prin violen\a expansiv[,
lumina alb[, care calmeaz[, este izvorul matern prin
excelen\[:
Albei tale lumine
Închina-m[-voi mult
Mihai Cimpoi ofer[ analize pertinente pentru motivele
materne ale luminii, apei, lacrimii. Interesant c[ simbo-
lismul matern a fost o constant[ a liricii basarabene a
acelor ani. Iat[, între alte exemple, ecua\ia mam[-
p[mânt-reazem la Pavel Bo\u: Mamele noastre ca ni=te
p[mânturi/De reazem =i scut temerar r[d[cinilor74. Îns[
la poe\ii viza\i (Victor Teleuc[, Gh. Vod[, M. I. Cibotaru,
Anatol Codru, Dumitru Matcovschi, Liviu Damian, Pavel
Bo\u) motivul mamei are predominant accente etice =i
spirituale, care, desigur, nu lipsesc nici la Vieru, dar la
acesta atinge ontologicul75. De aceea, moartea mamei
devine un cataclism cosmic (ceva asem[n[tor mai
identific[ Mihai Cimpoi la Kaison Kuliev). Dar chiar =i
în moarte chipul mamei r[mâne aproape, dezv[luindu-=i
esen\a arheal[.
Ne-am fi a=teptat ca tema copil[riei s[ deschid[ cartea
lui Mihai Cimpoi, dar demersul s[u pare a se derula à
rebours =i sigura intui\ie =tie de ce. Numai trecând prin
67
miezul de foc al universului vierean se va contura în

adev[ratele sale dimensiuni lumea copilului. Capitolul
al cincilea îi este dedicat: Copilul ca homo ludens. Ce
aduce nou acest capitol comparativ cu Mirajul copil[riei?
În primul rând, totul este reconsiderat din perspectiva
îmbog[\irii erudite =i a maturiz[rii depline a criticului.
Sunt invoca\i Jean Piaget, Schiller, Huizinga, L. Vâgotski,
Vasili Belov =.a. Copilul transfigureaz[ lumea într-o logic[
a coeren\ei sincretice, ca homo ludens, el fiind om dep-
lin. E limpede, copil[ria e prin condi\ia ei materie ideal[
pentru estetica preaplinului. Se prea poate ca tocmai de
aceea s[ se fi consacrat, mai întâi, timp de peste un
deceniu, literaturii pentru copii. Într-un univers concen-
tra\ionar, nimic mai nimerit decât s[ evadezi în copil[rie,
c[ci aceasta respinge artificialul, via\a copilului desf[-
=urându-se într-un teatru natural, f[r[ juc[rii prefabri-
cate =i contraf[cute, mutilatoare de copil[rie, adic[ de
via\[. Orice obiect g[sit în natur[ poate deveni juc[rie,
c[ci copilul surprinde leg[turile misterioase care împreu-
neaz[ toate, leg[turi pe care maturii le-au pierdut sau le
ignor[76. Mihai Cimpoi aduce aminte de copilul Goethe
care fugea din casa aristocratic[ în curtea casei p[rin-
te=ti, unde naturalul înc[ nu murise. Copilul lui Vieru
nu întâmpin[ nici o frustrare, din atare perspectiv[, casa
p[rinteasc[ fiind mediul necontraf[cut. El nu are de ce
fugi de acas[, c[ci casa înc[ îl ap[r[ de artefactele lumii.
Subtile sunt paginile în care criticul analizeaz[ atitudinea
copilului fa\[ de culori. Se revine asupra celebrei poeme
Curcubeul, care a dat atâta b[taie de cap cenzurii. Înc[
nu e cazul s[ se ajung[, exegetic, la simbolismul trico-
lorului, numai cenzura permi\ându-=i acest lux. Dar e
o subtil[ aluzie la unire a tot ce e desp[r\it artificial din
pricina orgoliilor celor trei b[ie\i, cre\ul, cârnul =i pistru-
THEODOR CODREANU
= 68
iatul, fiecare rupând din curcubeu câte o culoare. Urmea-

z[ cearta pe tema celei mai frumoase culori. Nici una în
parte, c[ci aici curcubeul e frumos în unitatea cromatic[.
E =i un alt mod de a ajunge la preaplin. Cam acestea ar fi
nout[\ile mai relevante fa\[ de micromonografie, intui-
\iile de acolo fiind reluate din perspectiva noului întreg
exegetic.
Capitolul al =aselea vine în prelungirea celui despre
copil[rie (ca, de altfel, =i al =aptelea). Ne vorbe=te despre
miniatural. Categoria aproapelui se extinde în structurile
estetice de repliere, cum le-ar spune Jean Burgos. Uni-
versul m[runt, prezent =i la Bacovia, Arghezi, Emil Gâr-
leanu, Ioan Al. Br[tescu-Voine=ti, George Topîrceanu,
Jules Renard, Lorca, René Char, Spiridon Vangheli =.a.
dobânde=te noi valen\e estetice prin Grigore Vieru. E o
form[ de poten\are vital[, iar nu de rarefiere. În plus:
Miniaturalul red[ poeziei mi=carea natural[, simpl[,
distins[, acel aer de «bun[voin\[ surâz[toare» de care
vorbesc esteticienii, de imaterialitate care alunec[ încetul
cu încetul în materie77. Prin miniaturizare, tot ce e brutal
material devine suav cu adev[rat demn de gra\ios. Lu-
dicul vierean aduce beneficii certe tehnicilor miniaturale:
Tot mai mic[, tot mai mic[,
Cât o floare o furnic[,
Cât o lacrim[ sub soare
De ce oare, de ce oare?!
Ciocârlia nu este numai pas[rea cerului, ci =i um-
brelu\a spicului. Voca\ia de a g[si leg[turi secrete între
lucruri îi confer[ largi posibilit[\i lui Grigore Vieru. E
aici un principiu orfic, în virtutea c[ruia poetul nu numai
c[ umanizeaz[ (muzical) necuvânt[toarele, dar le =i
personalizeaz[78. Prin personalizare, spore=te frumuse\ea.
M[rturise=te poetul: O vac[ în ochii mei este frumoas[
69
ca un pom înflorit. Un cal superb ca o victorie. Oaia

o stea blând[ c[zut[ din cer, mul\[mindu-se jos cu ce
g[se=te: cu trei fire de iarb[. Admir caii înaltului, de=i
nu i-am cântat. La fel trandafirul. Trandafirul alb: pâine
a dragostei! M[ încânt[ mi=c[rile plastice în ap[, de
baleti=ti, ale pe=tilor. £¤ Mi-e drag ursul de piatr[ cu
zmeur[-n gur[ =i cu cetini în blan[: muntele. La fel
m[rgelele de aur ale pomului înflorit. +i albinele. La fel
umbrelu\ele de sus ale spicelor: ciocârliile. +i piatra e
vie. Întoarce piatra cu fa\a spre tine =i vei vedea c[-i
plâns[79. Aceast[ vast[ umanizare nu \ine de romantism,
ci dup[ o observa\ie similar[ a lui Jules Renard de
un soi de realism ne\[rmurit, ca s[ invoc[m o cunoscut[
sintagm[ a lui Roger Garaudy. Miniaturalul vierean, g[-
se=te criticul, e o form[ deschis[, liric[ prin excelen\[,
în ciuda volumului ei restrâns, asumându-=i elemente
ale snoavei, parabolei =i legendei (Greiera=ul, Curca,
Plou[), ale povestei, cântecului de leag[n =i folclorului
infantil (Cântecul soarelui, Soare, soare, fr[\ioare, Poveste,
Ghicitori, Num[r[tori), ale dialogului-joc narativizat
(Spicul, Prim[vara, Iat[ vine Anul Nou!, Ecoul, Unde mergi
tu, melcule, Ce ai, puiu?, Albinu\a, Unde fugi tu, valule,
De ce?) =.a.80.
Dincolo de aceste împrumuturi formale, constant[ e
concentrarea într-un punct sau contrapunct, în care se
adun[ toate sensurile textuale =i subtextuale. Asist[m
fascina\i, la o scoatere energic[ de v[luri, de pe fe\ele
ascunse ale lucrurilor; lumina acestora, intens[, nea=tep-
tat[ creeaz[ efectul psihologic al nout[\ii. Poeticul e
asigurat de relevarea ascunsului, a ceea ce cauzeaz[, de-
termin[, condi\ioneaz[81. Marea e atât de mare, în per-
cep\ia copilului, fiindc[ mi=c[ din valuri, soarele e o
pâine mare-mare pentru to\i copiii lumii etc.
THEODOR CODREANU
= 70
În cele din urm[ se conchide, prin m[rturia poetului,

c[ întreaga poezie a lui Vieru vine din izvorul miniatural
al copil[riei: Poezia mea de-acolo porne=te, din copil[-
rie. Deci copil[ria nu e doar o tem[ literar[ ca la al\i
scriitori, ci sursa primordial[. Geniul lui Grigore Vieru
(dac[ i-l putem atribui în pofida protestului poetului
însu=i) ar sta în capacitatea excep\ional[ de poten\are a
imaginarului prin ochii copilului, oglinzile miniaturale
paralele, care dubleaz[ cu o lumin[ inocent[ viziunea
matur[82. +i: Ceea ce maturul fragmenteaz[, separ[,
înl[tur[, copilul îmbr[\i=eaz[ în întregul lui, une=te,
adaug[: ceea ce imprim[ în mod uniform, obiectiv =i
rece pe retina mai neutr[ a celui dintâi, ob\ine varietate,
culori =i c[ldur[ pe retina curioas[ a celui de al doilea83.
Spa\iul de joc al copilului e foarte restrâns. Raporturile
cu natura n-au nimic idilic, gratuit, c[ci copilul e, în
realitate, grav, matur, fratern, determinând dominanta
stilistic[ litanic[84. Spa\iul copilului e un cerc originar,
aparent strâmt, dar în care încape întreg universul.
Litaniile vierene, între altele, se scurg din teama neploii,
din amenin\area secetei: Pomul schilodit de explozii,
p[mântul ucis de secet[ mi-a înt[rit sentimentul naturii,
sentiment ce-am mo=tenit din mo=i str[mo=i cu to\ii. M[
urm[re=te de-atunci, din copil[rie un fel de team[ în
fa\a neploii, a nez[pezii, în fa\a înghe\ului din prim[var[
sau a fulgului c[zut în plin[ var[. Iat[ de ce, al[turi de
poemele de dup[ bucurie sau reflec\ie, unele din cânte-
cele mele sunt un fel de litanii pentru firul de grâu =i de
iarb[, sunt nelini=ti interioare sau acuza\ii85. Cercul
originar al copil[riei indic[ deopotriv[ sursa =i rezultatul
preaplinului. Casa p[rinteasc[ e cronotopul descins din
acest cerc, e casa cosmic[: Casa p[rinteasc[ este epi-
centrul spiritual =i moral al universului liric vierean;
71
punct de pornire =i punct de sosire (deci, nu doar un loc

de popas sentimental!), ea îl rotunje=te sferic =i îl înte-
meiaz[ pe coordonatele gândirii mitice. Imperativul
«Acas[! Acas[, acas[, acas[!» traduce mai mult decât o
nostalgie, o întoarcere, o tres[rire a memoriei afective
sau o privire retrospectiv[ plin[ de dor: casa p[rinteas-
c[ nu-i un «acolo», ci un «aici» viu, sensibil, mereu pre-
zent în fiin\[. E locul în care intensitatea sim\irii atinge
maximum cu putin\[, e punctul geopsihic din care comu-
nic[ în lume, poetul receptând =i emi\ând prin finele
antene ale sensibilit[\ii sale86. Ajungem la imago mundi,
axis mundi de str[veche sorginte, casa, centru al cosmo-
sului. Casa lui Vieru se g[se=te în sat, el însu=i centru al
lumii în colectivit[\ile tradi\ionale. E o stare ontologic[
prezent[ =i la Ion Creang[, la Lucian Blaga, la Ion Dru\[
sau la Liviu Damian. În plus, satul lui Vieru e un leag[n
permanent al spiritului.
Miniaturalul îl coboar[ pe Vieru în praxis educa\ional,
scriind Albinu\a =i Abecedarul (în 1970, cu Spiridon Van-
gheli) =i Abecedarul pentru copii de =ase ani (1984). Albi-
nu\a a ajuns o carte de c[p[tâi, la fel de celebr[ ca =i
poezia pentru maturi a lui Grigore Vieru. Cum spuneam,
a ap[rut în 1970, cu subtitlul Carte a pre=colarului. Al[turi
de Spiridon Vangheli, Vieru produce o bre=[ puternic[
în literatura de platitudini didactice ale momentului. De=i
educativ[, ea nu are nimic didacticist, e un abecedar al
unui poet, care-i invit[ delicat pe copii la joc; abia impli-
cat în joc cu toat[ bog[\ia sufletului s[u, cu gravitate
=i bineîn\eles, cu o =iretenie ascuns[ el începe a-i =coli87.
Albinu\a =tie a citi florile, dup[ cum furnica drumul pe
care alearg[ iar c[\elul urmele omului. Totul e corelat
cu natura, cu lucrurile, ca în opera poetic[ propriu-zis[.
Copilul este ajutat s[ se urce pe o scar[ a cunoa=terii,
THEODOR CODREANU
= 72
simultan în plan vertical =i în cel orizontal. Aventura se

transform[ într-un act de imita\ie, în care legea nu e atât
a =ti, cât a înv[\a s[ =tii. Procesul e înlesnit de etosul
copil[riei, conform c[ruia tot ce e certat cu firea nu poate
intra în joc. Copilul b[trâncios =i b[trânul copil[rit
n-au ce c[uta aici. Pariul e sufletul copilului, care iradiaz[
orfic. C[l[toria e programat[ în a=a fel încât la cap[tul
drumului pe copil trebuie s[ îl a=tepte un pom înflorit.
+i Vieru îl ipostaziaz[ pe poet în pom, ca Mihai Beniuc,
dar într-un sens cu mult mai potrivit contextului, mai
aproape de Tagore, cel care detesta f[cutul. Identifi-
carea poet-pom dematerializeaz[ omul fizic:
De fapt,
nici nu sunt om,
ci pur =i simplu
poezie.
P[rul meu versuri albe.
Fruntea
un fel de m[sur[.
Sprâncenele dou[ versuri
t[iate cu negru, pentru c[
nu pot merge.
Ochii
dou[ metafore albastre.
Buzele rime str[vechi.
Inima
ritm modern,
neregulate.
Mâinile
Mângâind
pletele femeii compara\ie
cu mâinile altor b[rba\i.
Talpa mea
stejar repeti\ie
a t[lpii tat[lui meu.
73
Mie unul, acest portret al Omului-Poezie îmi evoc[

celebrul Om-Bibliotec[ al lui Arcimboldo =i m[ mir[ c[
postmoderni=tii n-au sesizat aceasta.
Omul-Poezie este un demiurg de o factur[ aparte,
p[truns de frica de golurile dintre cuvinte =i care râvne=te
plin[tatea muzical[ a lumii. Este un insomniac (precum
Vieru însu=i) care are preten\ia ca frumuse\ea s[ nu i se
vâre în suflet (O poezie frumoas[, zice poetul, se a=az[
pe marginea inimii la om, nu i se vâr[ în suflet). Un
asemenea poet nu exist[ decât gra\ie lmbii materne, care
e chiar patria sa, ca la Nichita St[nescu. Aspir[, ca Mallar-
mé, la o singur[ carte, dar arat[ adânc =i sem[nat[
bine. +i o poate face, c[ci poetul e un mo=ier, st[pân al
lucrurilor: În literatur[ fiecare î=i are mo=ia sa. Pe mo=ia
aceea o cultiv ani la rând. Temeinic în aratul =i sem[na-
tul s[u, are încredere în clasici pe care ii prive=te ca pe
izvoare, care se nasc perpetuu =i n-au moarte: Clasic se
nume=te cel care se na=te mereu, ca izvorul. Clasicii nu
sunt moderni, ci sunt din toate timpurile Criticul are
grij[ s[ precizeze c[ Vieru nu admite condi\ia de epigon
al clasicilor, c[ci nu formula artistic[ a clasicilor îl inte-
reseaz[, ci angrenajul sufletesc al acestora, dup[ chiar
precizarea poetului. De aceea, trebuie distins între un
timp intern al creatorului veritabil integrat în timpul
clasic88. Mihai Cimpoi crede c[ aceasta ar fi îns[=i for-
mula poetic[ a lui Grigore Vieru.
Portretul Omului-Poezie se întrege=te în ultimul ca-
pitol Rapsodul, cu observa\ia c[ în lirica lui Vieru se
remarc[ o semnificativ[ lips[ a demonicului89, care a
invadat poezia modern[ sub formele tranzitvului, fugi-
tivului, iconoclastiei etc. Cu alte cuvinte, Mihai Cimpoi
reia problema raportului dintre clasic =i modern pe care
încercase a o l[muri în 1968, subliniind modernitatea
THEODOR CODREANU
= 74
tradi\ionalismului vierean. Nu =tiu dac[ =i aici o poate

l[muri suficient de bine, c[ci e ca =i cum ai dori s[ descrii
forma izvorului. De aceea bine face c[ o leag[ de prezen\a
rapsodului, configura\ie ultim[ a orfismului vierean. N[-
zuin\a muzical[ vine de demult, trecând prin ambi\iile
unui Verlaine =i suind pân[ la baladescul unui Cezar
Iv[nescu. În orice caz, cantabilitatea la Grigore Vieru, apro-
piat sau îndep[rtat folcloric[, \ine, înainte de toate, de
perceperea plin[t[\ii =i totalit[\ii universului: cântecul
e fiorul care leag[ organic =i mijloce=te o comunicare
ideal[ între toate fiin\ele =i elementele, astfel încât mama
este numai spirit («U=oar[, maic[, u=oar[»). Rourarea
rou[i, picurarea lacrimei, v[lurarea dorului, curgerea
apelor, îngândurarea mamei, pa=ii de frunz[ ai poetului,
plânsetul humei genereaz[ acorduri muzicale chiar acolo
unde lipsesc formulele cantabile frecvente. Poezia lui
Vieru este str[b[tut[, în structura ei esen\ial-intim[, de
o leg[nare discret[, familiar unduitoare, care e înse=i a
naturii, propulsate în mi=carea, sau mai bine zis, în alu-
necarea aliterativ[ a versului90. Nu efectul eufonic este
important, ci ritmul interior, dramatic. Arsenalul de mij-
loace e trecut în revist[: refrene, repeti\ii etc. Textele au
o construc\ie sferic[, nuclear[, din paralelisme =i juxta-
puneri. O figur[ ca repeti\ia are rol muzical-unificator:
Repeti\ia sub orice form[ ar fi utilizat[, opereaz[ efectiv
o leg[tur[ tematic[ între p[r\i, ea ap[rând ca o muzic[
împietrit[ de care s-a vorbit în domeniul arhitecturii
gotice91. Ion Ciocanu, Gh. Mazilu, Eliza Botezatu i-au
repro=at poetului restrângerea tematic[ =i de mijloace
stilistice din ultimele volume. N-au în\eles, replic[ Mihai
Cimpoi, c[ estetica preaplinului e mai eficient[ în restrân-
gere decât în disipare-proliferare de procedee =i teme.
Finalmente, criticul asociaz[ muzicalitatea profund[ a
75
poetului cu mioritica alternan\[ deal-vale, încât muzi-

calitatea este aspectul cel mai na\ional al poeziei lui
Vieru. Aceast[ muzic[ personant[ îl salveaz[ de senti-
mentalism.
Am insistat asupra monografiei lui Mihai Cimpoi nu
doar fiindc[, în exemplaritatea ei, mi se pare de nede-
p[=it, chiar =i în sensul c[ nimeni nu va mai putea trece
peste ea f[r[ riscul unor repet[ri inutile. Pe cât posibil,
m[ voi feri de primejdie, în capitolele urm[toare, =i des-
crip\ia rezumat[ aici va conta ca un bun câ=tigat în in-
terpretarea operei lui Grigore Vieru. Peste acestea, îns[,
trebuie subliniate =i limitele c[r\ii, condi\ionate de stric-
tul context al epocii. Am încercat s[ le dep[=esc chiar
în aceast[ critic[ a criticii =i cititorul va fi observat c[
ample nuan\[ri au fost oarecum împ[rt[=ite de econo-
mia prezentei c[r\i, prin actualizare. De altfel, Mihai
Cimpoi însu=i s-a dovedit con=tient de necesitatea revi-
zuirilor =i ad[ugirilor, ultima fiind a unei versiuni aflate
înc[ sub tipar în momentul redact[rii acestor note. În
schimb, au ap[rut trei noi capitole în volumul al treilea
de Critice de la Funda\ia Scrisul românesc de la Craiova
al c[rei diriguitor este Tudor Nedelcea. Dar nu numai
aici, ci =i în zecile de articole =i prefe\e dedicate poetului
ivite cu numeroase ocazii. Încât ni se înt[re=te convin-
gerea c[ Mihai Cimpoi este exegetul cel mai important
al lui Grigore Vieru.
Fac observa\ia oarecum paradoxal[ c[ în versiunea
din 1985 adep\ii actuali ai doctrinei moldovenismului
de stat de la Chi=in[u ar putea g[si argumente în favoarea
românofobiei, fie =i numai prin faptul c[ acolo nu se
scrie niciodat[ cuvântul românesc, toate calificativele
fiind reduse la adjectivul moldovenesc, dovad[ irefutabil[
a tâlcurilor resurec\iei sale în cercurile oficiale din Re-
THEODOR CODREANU
= 76
publica Moldova. Nu e de mirare c[ în Nota bibliografic[

din finalul c[r\ii lui Mihai Cimpoi sunt trecute sub lup[
edi\iile =i referin\ele critice numai din spa\iul ex-sovietic,
eludându-se apari\iile editoriale din România, cu întâm-
pin[rile critice de rigoare. E de neconceput ca un critic
informat ca Mihai Cimpoi s[ nu fi cunoscut edi\iile de la
Junimea ie=ean[ =i de la Albatros (1978, 1981). Ba chiar
cred c[ a ars de ner[bdare s[ poat[ face referire la ele.
Singurul comparatism necenzurat pare a fi cel cu folclorul
=i, în parte, cu Eminescu, dar =i acela restric\ionat, de=i
Mihai Cimpoi venea dup[ o carte despre poetul na\ional,
admis acolo doar ca moldovean.
Aceste neajunsuri au fost remediate, în cea mai mare
parte, în articolele, prefe\ele =i capitolele din Basarabia
sub steaua exilului (1994), O istorie deschis[ a literaturii
române din Basarabia (1997) =i în deja amintitele Cri-
tice, III (2003).
Iat[ o prim[ extindere comparatistic[, neînc[put[ în
monografie: dup[ ce îl a=az[ în descenden\a folclorului
=i a lui Eminescu, se precizeaz[ c[ lirica lui Vieru se
orienteaz[ spre formele magic-vegetale blagiene92.
Inedit mi se pare portretul sintetizat al poetului: De la
ora debutului (1957, placheta pentru copii Alarma) via\a
literar[ =i public[ a Chi=in[ului =i a satelor moldovene a
fost animat[ de poetul cu înf[\i=are isusiac[, sub\ire ca
o trestie, având fa\a emaciat[ =i fruntea larg boltit[ =i
elegiac îngândurat[ pe care =i-a imprimat pecetea insu=i
destinul fr[mântat al Basarabiei. Se putea citi pe chipu-i
biblic singur[tatea =i înstr[inarea copilului r[mas orfan
de r[zboi, dar totodat[ =i hot[rârea ferm[ de a le r[zbuna
prin poezie. Contestarea =i cenzurarea poetului întâm-
pina obstacolul for\ei lui lirice neobi=nuite =i populari-
tatea crescând[93.
77
Textul din istorie înt[re=te, prin concentrare maxim[,

conceptul de estetic[ a preaplinului =i a reazemului moral
pe care i-l ofer[ p[mântul, natura, cerul =i frumuse\ile
acestora, mama =i maternitatea. Toate sunt acum moldo-
vene=ti întrucât sunt române=ti, de la copil[rie la patrie =i
limb[: Grigore Vieru reactualizeaz[ =i d[ un farmec ori-
ginal motivului universal =i totodat[ specific românesc
al copil[riei, conceput[ ca axis spiritual[, ca t[râm al
primordiilor =i jocului recreator de lume, ca paradis recu-
perat prin sim\ul, nealterat de «secolul gr[bit», al cando-
rilor =i fr[gezimilor94. Axa comparatistic[ na\ional[ este
extins[ pe linia Eminescu-Alecsandri-Co=buc-Mateevici-
Goga, ca poezie-strig[t existen\ial, oracular-mesianic[
=i înver=unat-pamfletar[95.
Dintre prefe\e, m[ voi opri la aceea din Strigat-am
c[tre Tine, având titlul Grigore Vieru =i timpul originar.
Criticul reia dezbaterea din monografie sub semnul
timpului interior confruntat cu al lumii exterioare,
subliniind c[ ne afl[m în fa\a unui poet al începuturilor
de lume, când fiin\a e auroral[, nefisurat[ =i neculpa-
bilizat[. Ea apare dintr-un mâl primar, fiind înconjurat[
de o aur[ de rou[ =i lacrim[. Produce, de aceea, o sen-
za\ie de jil[veal[ sufleteasc[, de natur[ rimbaudian[96.
Constantele neoromantismului vierean sunt omul ada-
mic, fiorul-tremur, întoarcerea la izvoare, la matricea
românismului, în stare s[ refac[ ]ntregul dezmem-
brat97. Poetica preaplinului se evoc[ prin tr[irism orga-
nic, care, finalmente, se transfigureaz[ în moralism =i
mesianism. Subliniind structura gnomic[ a poeziilor,
accept[ c[ Vieru nu e str[in de intertextualitatea postmo-
dernist[, o textualizare mai complex[ în care conflueaz[
elementele de filozofie popular[ =i cele bineîn\eles
de înv[\[tur[ cre=tin[ cu «poezirea» antonpannesc[ f[r[
THEODOR CODREANU
= 78
desf[=urarea mozaical[, barochist[ a autorului Pove=tii

vorbei =i cu sentin\a modern[, arghezian[, f[r[ culoarea
violent[ a autorului Cuvintelor potrivite. Paremiologicul,
pareneticul (u=or religios) se întâlnesc cu aforisticul de
tip modern, imprimat în fulgura\ia moral[, filozofic[ sau
pur poetic[, metaforic[98. Apeleaz[ la Nichita St[nescu,
la Marin Sorescu (cel ce îl prefa\ase la Albatros, în 1981),
la Al. Cistelecan (pentru a-l confirma sau pentru a-l co-
recta). Ultimul vorbise despre diagrama onest[ a tradi-
\ionalismului atât în privin\a scriiturii cât =i a pachetului
tematic, dar =i despre rama sentimentaloid[ =i s[m[n[-
torist[ a poeziei lui Grigore Vieru. Corectarea se produce
în termenii urm[tori: un tradi\ionalist modern care
atinge luminile =i umbrele fiin\ei în unitatea lor heidegge-
rian[ inextricabil[. (Acuzele de s[m[n[torism ce i se
aduc lui Vieru, dup[ 1989, arat[ fie necunoa=terea con-
ceptului, fie o tentativ[ de discreditare politico-ideolo-
gic[!). În orice caz, Mihai Cimpoi respinge, pe bun[ drep-
tate, idilismul atribuit lui Vieru, recunoscându-i drama-
tismul interior, care, e adev[rat, se suavizeaz[ =i se hiera-
tizeaz[ sub puterea sensului director al sacraliz[rii, se
îmblânze=te în atmosfera general[ a beatitudinii domes-
tice, materne99. Apoi, între cei foarte pu\ini, admite exis-
ten\a unor reflexe bacoviene în poezia lui Vieru, care sparg
rama tradi\ionalist-s[m[n[torist[: Totu=i elegiacul
scormone=te cenu=ile triste\ii atât de profund, încât su-
ferin\a =i chiar negativitatea demonic[ a lumii î=i arat[
fondul «galben», bolnav, existen\ial-bacovian. Rama tra-
di\ionalist-s[m[n[torist[ e spart[, a=adar, de ni=te accen-
te simboliste; o cea\[ cald[ în imaginarul erotic, toamna
vine ca un sfâr=it de lume, cerul iubirii apare ca un «cer
h[ituit», la moartea mamei sale poetul are senza\ia c[
mi-i plin[ fiin\a de jale/Ca trupul m[rii de sare, c[ întregul
nu mai e întreg100.
79
Criza este biruit[ de amestec, plasm[ poetic[ asupra

c[reia am z[bovit în paginile anterioare. Prefa\a la care
ne referim, inventariaz[ temele vierene, cu unele argu-
mente noi venite din Freud, Bachelard, Jung, Durand
sau Kerènyi. Cartea la care aspir[ poetul este v[zut[ acum
mai în spiritul modernit[\ii =i postmodernit[\ii. Pe urmele
lui Bachelard, se schi\eaz[, destul de timid, îns[, o
poetic[ a elementelor la Vieru, în care loc de prim-plan
îl ocup[ apa =i p[mântul, ceea ce ar putea constitui mate-
rie pentru un studiu mai aprofundat, chiar dac[ acum
Bachelard pare a fi într-o v[dit[ penumbr[.
În capitolele noi din edi\ia rev[zut[ =i ad[ugit[ a
monografiei din 1985, aflat[ în curs de apari\ie, criticul
dezvolt[ idei aflate in nuce în scrierile anterioare, inclusiv
poetica elementelor vierene, pornind de la lucr[rile lui
Bachelard, alte aspecte ap[rute acum fiind inedite. Re-
luând polemica vizând epitete ca desuet, pa=optist, tradi-
\ionalist revolut, p[=unist, precizeaz[ c[ Vieru nu e actual
=i viabil doar prin demersul s[u na\ional-identitar (în
sensul mesianic al lui Goga-Mateevici), ci =i prin culoarea
lui existen\ial[, ontologic[101. Postmoderni=tilor care-l
v[d pe Vieru s[m[n[torist =i celorlal\i comentatori
care-l percep exclusiv ca tradi\ionalist, criticul le propu-
ne formula unui clasicism gnomic cu accente discrete
simboliste =i expresioniste102.
Desigur, putem g[si, în continuare, cât-isme poftim
(lui Bacovia i s-au lipit de oper[ vreo =aptesprezece!), dar
nu cred c[ asemenea încorset[ri pot face lumin[ asupra
singularit[\ii poetului în peisajul liricii române=ti. De
altfel, însu=i Mihai Cimpoi e perfect con=tient de aseme-
nea riscuri =i crede c[ în context actual, Vieru face figur[
singular[ precum a f[cut Bacovia în context interbelic103.
Iat[ o apreciere asupra c[reia merit[ s[ medit[m.
THEODOR CODREANU
= 80
L-ar apropia de Bacovia o anume for\[ a concentr[rii,

ca =i un ermetism, tot de esen\[ bacovian[104. Invoc[
în sprijin =i o m[rturie a poetului, care spune: Excesul
de claritate ucide misterul, =tiu bine asta, de aceea în multe
din poemele mele las ceva ascuns pe care-l în\eleg, poate,
numai eu. Adev[rat, dar =i excesul de ermetism duce la
uciderea misterului. În orice caz, nu e suficient ca s[ pu-
tem vorbi de ermetism =i nu cred nici în ipoteza unui
ermetism bacovian de felul celui al lui Mallarmé sau Ion
Barbu. Altminteri, =i Mihai Cimpoi observ[, mai departe,
c[ având un crez clasicist =i un cult nedezmin\it al
tradi\iei, Grigore Vieru nu poate accepta limbajul poetic
ca un joc combinatoriu, ca pe un exerci\iu de stil gratuit.
Poezia este, efectiv, comunicare, dialog cu cititorul. Pen-
tru el, poezia alambicat[ este «ochiul de sticl[» care «nu
se umeze=te nicicând»105. Limba lui Grigore Vieru este
veche dup[ cum poetul este vechi, în sensul arhetipurilor
(=i al lui Borges, ca s[ nu-l mai pomenim =i pe Eminescu).
Cred c[ la un hermetism al arhetipurilor s-a gândit, mai
degrab[, Mihai Cimpoi, ceea ce este cu totul altceva. De
altfel, subtitlul edi\iei în curs de apari\ie la Editura Prut
Interna\ional este Grigore Vieru, poetul arhetipurilor. Cri-
ticul explic[ audien\a impresionant[ a poetului în rân-
dul cititorilor prin clasicismul s[u rapsodic cu adânci r[-
d[cini folclorice106.
O alt[ latur[ a viziunii vierene dezvoltat[ acum este
aceea a sacrului. Propriu-zis, Vieru îi apare ca scriitor
religios.107 Poetul dev[luie nu o atitudine dogmatic[ fa\[
de divinitate, ci una ritualic[: divinitatea v[zut[ ca o
curgere fireasc[ din cer spre p[mânt =i viceversa. Reli-
giosul, ca mitopoetic[, este, în ultim[ instan\[, o mitoetic[.
Se sprijin[, între altele, pe noimele Sfântului Dionisie
Smeritul =i Areopagitul. Astfel, în viziunea lui Vieru,
81
poetul are afinin[\i cu Sfântul, atributele sale fiind cur[\i-

rea, luminarea, des[vâr=irea. Se poate chiar vorbi de o
adev[rat[ estetic[ a luminii la Vieru. Mai mult; Poet
sacru, Grigore Vieru nu se limiteaz[ la statutul liturgic
al poeziei, la mimesis-ul mistic. El este profund marcat
de o puternic[ con=tiin\[ a tragicului, de nelini=te nu
atât metafizic[, ci psihologic[, profund sufleteasc[ mani-
festat[ în fa\a mor\ii, limitelor, p[catelor =i transfigurat[
într-o fric[ cre=tin[ care-l urm[re=te permanent când
vede frumuse\ea siluit[, valorile neantizate, timpul s[l-
b[ticit =i prins între «butucii minciunii» etc.108 Îi adaug[
acum un element modern, tragic prin esen\a sa, sufe-
rin\a109. Se reanalizeaz[ temele obâr=iilor într-o leg[tur[
plasmatic[ între r[d[cina tragic[ a existen\ei =i cea a
bucuriei vie\ii, acea beatitudine a originilor pe care a
v[zut-o pân[ =i Al. Cistelecan.
Un alt capitol inedit al monografiei revizuite este Poet
al Cet[\ii. Lirica publicistic[ a lui Vieru ar fi o faz[ de
tranzi\ie între discursul liturgic al liricii anterioare =i cel
meditativ-existen\ial din amplul ciclu al dedica\iilor
din ultimele volume. Vieru îi apare ca un continuator al
cânt[rii p[timirii noastre pe linia Co=buc-Goga-Mateevici,
cu un mesaj vaticinar de Jupiter tonans, în stil neoro-
mantic =i expresionist. Vieru st[pâne=te toate regulile
retoricii, s[ge\ile sale fiind ale mâniei îndreptate contra
r[zboiului, a foametei, a dezna\ionaliz[rii, a deport[rilor
în acele Siberii de ghea\[ din cântecul so\ilor Doina =i
Ion Aldea Teodorovici. În Ni=te gânduri, poetul contu-
reaz[ o veritabil[ fenomenologie a spiritului românesc,
neiertându-i pe românii a-româniza\i, de-ontologiza\i.
Farmecul poemelor publicistice ar veni din biruirea poe-
tului social de c[tre cel al sacrului.
THEODOR CODREANU
= 82
În dedica\ii, Grigore Vieru p[r[se=te definitiv rama

s[m[n[torist[ pe care i-o repro=a Al. Cistelecan, pentru
ca s[ se impun[ una cu totul modern[, în care sunt
cuprinse întâmplîri parabolice cu sensuri adânci fiin\ia-
le. Mai merit[ a fi semnalat[ urm[toarea observa\ie
despre simplitatea vierean[: o simplitate ermetic[: ea
închide sensuri parabolice =i alegorice, ilumin[ri psiho-
logice comprimate de concetti, sentin\e etice. Poemele
sale sunt construc\ii eliptice apropiate structural de stan-
\ele =i instan\ele colorate psihic bacoviene.
Alte elemente noi sunt Postargumentul, Portretul inte-
rior (Grigore Vieru v[zut de el însu=i =i de al\ii) =i Bibliogra-
fia. Toate contureaz[ un portret final, din unele fa\ete
prefigurate în prefe\e =i articole, apoi se sintetizeaz[ pun-
ctele de vedere exprimate pân[ azi de exegeza vierean[.
Bibliografia, de=i este selectiv[, comparativ cu cea a colec-
tivului Bibliotecii pentru Copii Ion Creang[, este siste-
matizat[ cu mai mult[ acurate\e =tiin\ific[ =i mai func-
\ional[.
Desigur, în pofida bog[\iei analizelor =i intui\iilor cri-
tice, Mihai Cimpoi a l[sat loc destul =i pentru al\i exege\i
ai operei vierene.
3. ALTE REPERE CRITICE BASARABENE

Întorcându-ne la anul 1968, când Vieru trecea
la o alt[ etap[ de crea\ie, iar Mihai Cimpoi îi consacra
prima micromonografie despre Mirajul copil[riei, Ion
Dru\[ îi f[cea cinstea de a-i prefa\a volumul Numele t[u.
Mai înainte, îi prefa\ase =i volumul Versuri (1965), pentru
ca s[-i dedice un amplu eseu în Cultura, reluat într-un
83
volum, în 1972. Prozatorul observa, între altele: Vieru,

pare-se, are un singur erou, un singur ideal, un singur
chip, care str[punge crea\ia dintr-un cap[t în altul. Acesta
st[ cufundat în contextul versurilor ca un aisberg în va-
lurile m[rii =i numai rar apare de sub valuri cu o creast[,
cu o frunte nou[. Fire=te, ne afl[m în fa\a unei critici
artiste, de prozator. Care era aceast[ creast[ de aisberg?
Paradoxal, aisbergul acesta are mai degrab[ fierbin\eala
vulcanului: Versurile lui vin fierbin\i, palpitând pân[ la
ultima virgul[, vin s[ strecoare în sufletul cititorului un
fior de dragoste =i sfin\enie pentru p[mântul natal. În
asta =i vede Grigore Vieru sarcina lui scriitoriceasc[ =i
aceasta este valoarea artistic[, valoarea cet[\eneasc[ a
versurilor sale110.
A=adar, Ion Dru\[, ca =i Mihai Cimpoi, formula ra\iu-
nea de a fi a talentului vierean, în condi\iile când elemen-
tul na\ional era tabu. Se recuno=tea el însu=i pe axa de
rezisten\[ na\ional[.
Portrete sugestive i-au creionat =i al\i scriitori repre-
zentativi ai genera\iei lui Dru\[ =i a poetului. Printre cei
care au salutat debutul poetic al lui Grigore Vieru s-a
num[rat Vasile Vasilache111. Prozatorul întrevedea, sub
senin[tatea aparent[ a poetului, un om profund îngrijo-
rat =i fr[mântat, ceea ce era perfect adev[rat: Lua\i
aminte la fiin\a lui, la f[ptur[, la chipul lui: e t[cut =i cu
ochii pleca\i între lume. Doar când =i când i se înfioar[
buza de sus, de=tele mâinii drepte, s[ zici, e un viorist
pe care arcu=ul =i strunele nu îl încap. Alteori i se învol-
bureaz[ pleata, îi zvâcnesc n[rile. V[ în=ela\i, curând
izbucni-va n[valnic, aidoma acelei cabaliere din câmpia
La Mancha, la vederea înnebunitoare a fantomaticelor
mori de pe culmi. {sta e Grigore Vieru: un nerv dezgo-
THEODOR CODREANU
= 84
lit112. Ce-i drept, acest portret plastic =i adev[rat este

recent, dar pre\uirea prozatorului este veche.
Pe vremea Alarmei, observ[ Vasile Vasilache, înc[
trona suveran poetul pur: Senzitivitatea civic[ de abia
înmugurea în el. Avea con=tiin\a neamului, îns[ o turna
în vers ingenuu icoana mamei =i a iubitei îi împodobea
volumele de poezie, alegoric =i durut. Arcuirea aceasta
evolutiv[ e surprins[ corect de Vasile Vasilache. El vor-
be=te de sirenele care l-au ademenit =i r[pit poeziei: mu-
zica, manualele pre=colare =i =colare, deput[\ia militant[
=i pamfletul113. Simbolismul sirenelor mi se pare aici,
totu=i, inadecvat, fiindc[, spre deosebire de sirenele miti-
ce, acelea vizate de Vasilache l-au apropiat, iar nu l-au
împiedecat s[ ajung[ în Ithaca114.
Între cei care au pre\uit de timpuriu talentul lui Gri-
gore Vieru se num[r[ Vladimir Be=leag[115, Spiridon Van-
gheli, George Meniuc116, Liviu Damian, Ion Vatamanu
=.a. Gr[itoare sunt în acest sens considera\iile altui coleg
de genera\ie Liviu Damian. El î=i începe portretul de la
=tirea c[ Vieru are o cas[, despre care a =i scris. Dar, ca
în Toiagul p[storiei de Ion Dru\[, unde oile ciobanului
mioritic au r[mas doar în cântec, casa lui Vieru e sigur[
doar în poezie. Ba, ingenios, Liviu Damian inverseaz[
lucrurile: nu atât el le are pe toate, cât toate îl au pe el.
+i casa. +i graiul. +i iubita. +i prunii. +i mama. În schimb,
el ce are? O metafor[, care-i apar\ine exclusiv. Cum e
aceasta? Cum o vede; mai bine-zis, Liviu Damian: Ca
pe o plant[ pe jum[tate r[s[rit[ de dup[ zarea p[mân-
tului. Clar[, palpabil[, real[, misterioas[ =i aproape. Atât
de real[ încât o albin[ o ia drept fa\a ru=inos descoperit[
a unei flori, un furnic e tentat s[ escaladeze mun\ii ei de
lumin[, un copil jur[ c[ e minge uitat[ în iarb[, semi-
cercul ei de lumin[ mamei îi poate aminti de gura
85
cuptorului: ce jar, ce azim[, ce cântec mai tremur[ acolo!

£...¤ E o planet[ pe jum[tate rupt[ din întuneric. Din
bra\ele tainei. De ce nu se ridic[ peste orizont? Ce greu
o tragi la p[mânt? +i cum e partea ei ascuns[? Tot a=a:
de verde de tinere\e, de alb de pruncire? O fi prin r[d[cini
pe undeva prin spa\iu, dincolo de z[ri? Dar pot s[ creasc[
r[d[cini în haos? O fi uitat un drum prin cer? Dar cine
ar putea s[-l uite?/Atâta =tiu eu c[ are Grigore Vieru: o
metafor[117.
Un alt coleg de genera\ie, Ion Vatamanu, m[rturisea
c[ a înv[\at adev[ratele în\elesuri ale cuvintelor mam[,
grai de la Grigore Vieru, cele mai vechi cuvinte pe care
cu atât talent le-a redescoperit el118.
În genere, critica poetic[ primeaz[ la scriitorii apro-
pia\i de genera\ia lui Grigore Vieru. Pentru ilustrul s[u
colaborator în literatura pentru copii, Spridon Vangheli,
Vieru a scos spinul nu numai din piciorul lui, ci =i din
sufletul a sute de mii de copii basarabeni, ba mai mult
chiar: din sufletul neamului nostru119. Tot Spiridon Van-
gheli ne-a povestit mica epopee a scrierii =i public[rii
Abecedarului: a face un Abecedar e ca =i cum ai pune la
punct o mare orchestr[120. A fost posibil[ aceast[ or-
chestr[, fiindc[ Vieru are =i voca\ie muzical[. Este un
bun prilej pentru Siridon Vangheli s[-i fac[ poetului =i
un memorabil portret psihologic, nu lipsit de o fin[ ironie
ne=fichiuitoare: Îl cunosc bine pe Vieru. Zice lumea
c[ e distrat. A=a e. +i-a pierdut trenciul chiar în ziua
când l-a cump[rat, geanta n-o mai uit[, c[ a pierdut-o de-
mult. Odat[, când a plecat de la mine, a înc[l\at din gre-
=eal[ un pantof cu un num[r mai mic. Abia seara, dup[
ce a cutreierat tot ora=ul, m[ sun[.
P[i sim\eam eu c[ m[ strânge nu =tiu la ce picior,
dar nu mi-a dat prin gând s[ m[ uit la pantofi, a râs
nevinovat Vieru.
THEODOR CODREANU
= 86
În schimb, când e vorba de principii =i de omenie,

Vieru e un om dintr-o bucat[, de nestr[mutat. N-are cul-
tul hainei de piele =i bine c[ nu-l are. Nu =tie care icre
sunt mai bune cele negre sau cele ro=ii, nu umbl[ dup[
cojoc de cutare marc[ =i asta e în folosul poeziei sale.
C[ci dac[ umbl[ dup[ ceva, dac[ într-adev[r caut[ ceva
poezia e altarul lui. Când o g[se=te, nu e un om mai
bucuros pe p[mânt, când n-o g[se=te, nu te ar[ta în ochii
lui. De aici fr[mântul, de aici nesomnul, de aici bolile
sale. Talent au mul\i, dar s[-i slujeasc[ a=a de credincios
mai rar.
C[ci s[ punem mâna pe inim[ =i s[ recunoa=tem: ce
a f[cut Grigore Vieru în poezia noastr[ pentru copii
numai atât era destul pentru o via\[ de om121.
La un reu=it joc de cuvinte recurge Aureliu Busuioc:
Om cu merite, ca =i noi, dar mai multe./Om cu p[cate,
ca =i noi, dar mai pu\ine122. Tot plastic se exprim[ =i Ion
Ungureanu: Grigore Vieru este poetul acestei triste co-
mete pre nume Basarabia. El =i-a cucerit dreptul de a fi
numit poet na\ional, poetul întregii \[ri. C[r\ile sale au
trecut Prutul devenind o permanen\[ vibrant[ în casele
românilor, iar Albinu\a sa polenizeaz[ cu h[rnicie florile
românismului zburând pe deasupra sârmei ghimpate123.
Gheorghe Vod[, creatorul ironic-sarcastic al Domnului
Pas[re, crede c[ poezia lui Vieru este una de când lumea
=i mereu nou[, ca =i respira\ia ce între\ine fiin\a vie.
Folclorul, crea\ia oral[ a poporului au în ele aceast[ pu-
tere de via\[ lung[, iar Grigore Vieru este reprezentantul
lor ilustru, poezia =i muzica având un singur izvor de
întruchipare cuvântul matern124. Gheorghe Vod[ pune
o chestiune esen\ial[ a liricii lui Vieru, relativ la sursele
muzical-folclorice ale poetului, apoi condi\ia lui privile-
giat[ ca textier pentru numeroase compozi\ii muzicale.
87
Gheorghe Vod[ observ[, îns[, just c[ Vieru nu scrie

texte pentru cântece (cum o fac textierii obi=nui\i), el
e nu e textier, ci scrie poezii de stare muzical[.
Pentru Vasile Romanciuc, poet din genera\ia urm[-
toare, lirica lui Vieru este o fereastr[, prin care lumea
intr[ în sufletul nostru =i prin care sufletul nostru iese în
lume125.
Dintre poe\ii promo\iei 70, dese referin\e la Grigore
Vieru ne-a oferit Nicolae Dabija, în bogata-i activitate
publicistic[. Nu vom g[si la acest poet o delimitare
polemic[ de lirica vierean[, cum se va întâmpla cu optze-
ci=tii, fiind vorba de o continuitate fireasc[ =i de o solida-
ritate na\ional[ remarcabil[: De aproape patru decenii
cei care s-au l[\it peste noi nu înceteaz[ s[ se întrebe cu
mirare: de unde s-a luat Grigore Vieru? Când nu trebuie
s[ fie, când toat[ intelectialitatea basarabean[ a fost
decimat[, deportat[, speriat[, strivit[ din fa=[ =i locul
fusese ars înc[ pentru o sut[ de ani înainte. De aceea,
conchide Nicolae Dabija, Grigore Vieru este mai mult
decât un poet, el este un destin, destinul Basarabiei
îns[=i126. Un victorios îl vede =i Agnesa Ro=ca: Zdrelindu-
=i apele de col\ii de stânc[, de pr[bu=iri =i întoarceri,
poezia sa ne las[ speran\a s[rb[torii, a victoriei binelui,
frumosului =i adev[rului, ca în basme127. Poate c[ e chiar
mai mult decât atât. Originalitatea =i prospe\imea liricii
lui Vieru atrag aten\ia lui Ion Hadârc[: Poezia lui Grigore
Vieru refuz[ defini\iile, sparge recipientele verbale =i se
arat[ la fiecare lectur[ mereu alta, mai variat[ =i inco-
mod[ regulilor frazeologiei128. Mun\ii omeniei, la care
face trimitere titlul lui Ion Hadârc[, era unul cu trimitere
precis[, c[ci R.S.S. Moldoveneasc[ nu avea, desigur,
mun\i. Altminteri, mun\ii omeniei mioritice vor deveni
curând, în scrisul lui Vieru mun\ii latiniei.
THEODOR CODREANU
= 88
Raisa Suveic[ a scris în mai multe rânduri despre

poezia pentru copii a lui Grigore Vieru. Iat[ o just[ carac-
terizare: Amuzant[, spiritual[, de o înalt[ inventivitate
=i spontaneitate artistic[, poezia lui Grigore Vieru desti-
nat[ copiilor te captiveaz[ prin armonia simplit[\ii apa-
rente =i a complexit[\ii subtextuale cu implica\ii psiho-
logice semnificative, cu accente de sintez[ profunde,
uneori dramatice129. Arcadie Suceveanu, el însu=i un
talentat autor pentru copii, apreciaz[ c[ Albinu\a nu are
doar valoare instructiv[, nu se limiteaz[ numai la a-l
înv[\a pe copil literele =i numerele, dar întotdeauna
imaginile =i sentimentele cuprinse în carte poart[ în
ele o înc[rc[tur[ moral[, în stare s[ produc[ în sensi-
bilitatea celor mici adev[rate efecte estetice =i edu-
cative130.
Dintre numero=ii autori care scriu apreciativ despre
Abecedarul =i Albinu\a o consemnare aparte merit[ Ni-
colae M[tca=. Autorul, competent lingvist, fost ministru
al înv[\[mântului în anii cei buni ai revolu\iei na\ionale,
îl încadreaz[ argumentat pe Grigore Vieru între marii
pedagogi =i lumin[tori ai neamului, al[turi de Gh. Asachi,
B. P. Hasdeu, V. Alecsandri, I. Creang[, M. Eminescu sau
T. Maiorescu: Înzestrat cu o intui\ie =i cu un har de
pedagog înn[scut, calit[\i care-=i trag seva din în\elep-
ciunea popular[ a omului de la coarnele plugului,
pedagogul-poet a =tiut s[ îmbine în modul cel mai armo-
nios posibil elementele de pedagogie popular[ autohton[
cu rigorile didactice clasice =i ale celei moderne131.
Nicolae M[tca= nu ezit[ s[ pun[ pe acela=i raft Abeceda-
rul =i Albinu\a cu Pov[\uitorul copiilor, Metod[ nou[ de
scriere =i citire de Ion Creang[ =i cu Gramatica româneasc[
de la 1828 a lui Ion Heliade R[dulescu. Albinu\a =i-a
împlinit cu prisosin\[ rolul, reu=ind s[ le insufle copiilor
89
de pe malurile tuturor râurilor române=ti c[ vorbesc una

=i aceea=i limb[ =i cea mai frumoas[ de pe p[mânt-
limb[ limba român[132.
Pentru Iulian Filip, poezia lui Grigore Vieru a marcat
întreaga literatur[ basarabean[ a jum[t[\ii de veac post-
belic, o adev[rat[ risipire pe toate drumurile, pe toate
c[r[ru=ele, ca o mreaj[ delicat[ în care nimere=ti numai-
decât. Scriitorul vorbe=te de beneficiul tuturor poe\ilor
dup[ lec\iile poetice realizate de Grigore Vieru prin aceste
curse de cuvinte comune, de situa\ii mai mult sau mai
pu\in comune =i r[sfrânte în mesaje poetice cople=itoa-
re133. Deja pomenitul George Meniuc134 (Grigore Vieru
nu se complace în c[utarea unor zorzoane verbalistice,
nu-=i estompeaz[ zbuciumul cu «g[selni\e» ermetice, nu
sfideaz[ vorbirea simpl[. El, dimpotriv[, are venera\ie
fa\[ de cuvântul obi=nuit, din popor, cuvânt ce demult e
cernut prin sita vremii. Numai c[ el =tie s[-i descopere
nuan\e proaspete, s[-l înzestreze cu o vigoare nou[),
Ion Melniciuc135 (O condi\ie sine qua non a talentului
autentic este simplitatea formei de expresie =i greutatea
gândului. În poezia lui Grigore Vieru aceste no\iuni sunt
îngem[nate, ele s-au n[scut împreun[ cu bobul în spicul
de grâu. Cuvintele vin dintr-un miracol, au ceva magnific
în ele.) =.a. au l[udat simplitatea stilului vierean, =i ea
un model pentru genera\ii întregi de poe\i.
Andrei |urcanu136, unul dintre criticii =i poe\ii cei mai
talenta\i ai genera\iei ochiului al treilea, a scris despre
diverse fa\ete ale liricii lui Grigore Vieru. Între altele,
Andrei |urcanu remarc[ un fapt important pentru struc-
tura intim[ a liricii vierene, anume c[ la el nu e vorba
de o simpl[ =i rudimentar[ sinceritate sentimental[, ci
de o atitudine grav[, plin[ de demnitate, fa\[ de poezie
=i de umanitate. Altfel spus, nimic mai str[in poeziei
THEODOR CODREANU
= 90
vierene decât sentimentalismul, ceea ce foarte mul\i

comentatori din genera\iile mai noi nu au în\eles sau
n-au vrut s-o priceap[, ceea ce-i mai grav. Într-o vreme
de festivisme avântate, de lauda zborurilor cosmice, Vieru
s-a întors la izvoare, la sat, la casa p[rinteasc[, dove-
dind o imunitate deosebit[ fa\[ de patosul cosmicist137.
Andrei |urcanu g[se=te un mare curaj în faptul c[ atunci
Vieru s-a orientat spre ethosul na\ional, pe urmele lui
Nichita St[nescu, dar, întâi de toate, pe ale lui Emines-
cu138. Remarc[, de asemenea, con=tiin\a artistic[ a lui
Grigore Vieru, ezitarea de a mai publica între volumele
Numele t[u =i Aproape, între aceste volume deosebirea
fiind dat[ de n[zuin\a spre esen\ializarea universului
poetic139: Cur[\ate de «zgura» unei contingen\e repre-
zentative (=i nu întotdeauna semnificativ[), acelea=i teme
=i motive poetice alc[tuiesc acum un ansamblu armoni-
zat, cu rezonan\e profunde de spa\iu na\ional, de cadru
spiritualizat. Obiectele au pierdut semnele particulare
prin care se identificau =i care le delimitau, biografic ori
social-istoric. Nici semnifica\ia lor simbolic[ nu mai este
univoc[. În consecin\[, capacitatea de concretizare =i de
sugestie a imaginii poetice a crescut sim\itor140. Vieru
aduce =i o nou[ viziune asupra poetului-profet, =i ea con-
ven\ional[ pe atunci, el definindu-l =i ca ascet, un
singuratic, un izolat, un ostracizat141.
Tudor Palladi insist[ asupra tainelor mari ale crea\iei
lui Vieru: Patria, Mama, Iubita. El remarc[ medita\ia
senin[ =i tânguioas[, tenta\ia sentin\ei =i proverbialului.
Îl laud[ pentru faptul c[ N-a scris poeme despre «traiul
luminos» de ocupa\ie de odinioar[. A spus întotdeauna
ce gânde=te, cine este =i cum este. A fost întotdeauna egal
cu sine, aidoma «clipei» =i «izvorului». A luptat deschis
pentru adev[rul istoric, pentru limb[, cultur[142. Îl con-
91
sider[ =i el neîntrecut în poemele despre mam[ =i patrie

=i vede în poet un creator complex, unul dintre marii
reprezentan\i ai scrisului din acest secol, unul dintre cla-
sicii lui contemporani =i moderni143. Locul s[u e lâng[
Al. Mateevici, Constantin Stere =i Ion Dru\[. La apari\ia
vol. Strigat-am c[tre Tine, Tudor Palladi mai remarc[ fap-
tul c[ poezia lui Vieru are puterea de a purifica sufletele
ca o liturghie sau ca o simfonie beethovenian[, încât
n-are =i pu\in probabil s[ aib[ concuren\i în vreo gene-
ra\ie sau în vreun alt peisaj liric de aici =i de oriunde144.
Vieru mai apare ca un poet distins al clasicit[\ii =i uni-
t[\ii organice în latura filozofic[ =i ludic[ a construc\iei
lirice marcate de însemnul înaltului. Mai mult, îi recu-
noa=te geniul (str[fulger[ri de geniu) ceea ce Vieru
î=i va refuza! situându-l pe podiumul de poet na\ional.
Tudor Palladi, dincolo de tonul poate prea encomiastic,
e printre pu\inii care-l apropie de simplitatea stilistic[ a
lui G. Bacovia. un aed care scoate «scântei galbene»,
bacovian vorbind din cuvinte =i în cel mai nea=teptat
context, f[când s[ p[leasc[ =i lumina zilei pentru c[
«crede în cuvinte».
+i Vlad Zbârciog, evocând spectacolul din 15 februa-
rie 2003, dat în cinstea lui Grigore Vieru, cu prilejul lan-
s[rii volumului Strigat-am c[tre Tine, îl vede cel mai
mare poet al neamului nostru (referirea e la Basarabia,
desigur, c[ci Vieru s-ar sup[ra v[zându-se pus înaintea
lui Eminescu sau a lui Arghezi!). Prezen\a printre noi a
lui Grigore Vieru adaug[ Vlad Zbârciog este, prin
urmare, lucrarea unei ra\iuni supreme, care ni l-a trimis
în calea vie\ii noastre ca pe o binecuvântare, dar =i ca pe
o s[rb[toare. O s[rb[toare de suflet145.
Ana Banto=, o foarte bun[ cunosc[toare a poeziei ro-
mâne=ti de pe ambele maluri ale Prutului, vorbe=te des-
THEODOR CODREANU
= 92
pre Grigore Vieru ca despre un poet al candorilor care

str[bat toate marile sale teme. Situa\ia cea mai original[
a poetului pare a fi situarea lui la cump[na dintre cultura
de tip minor (în terminologia lui Lucian Blaga) =i aceea
de tip major, caz aproape unic, gra\ie tocmai candorii
fundamentale: +i astfel se explic[ men\inerea sa în albia
stilistic[ a culturii populare, definit[ de c[tre Lucian
Blaga drept condi\ie sine qua non a culturii majore146.
O alt[ observa\ie demn[ de semnalat e asimilarea per-
manent[ a chipului iubitei cu acela al mamei: În poezia
sa de dragoste femeia e raportat[ mereu la chipul mamei,
acesta din urm[ impulsionând con=tientizarea începu-
tului =i sfâr=itului vie\ii pe p[mânt147.
Într-un capitol dedicat lui Grigore Vieru din lucrarea
Dinamica sacrului în poezia basarabean[ contemporan[,
Ana Banto= cerceteaz[, înaintea lui Mihai Cimpoi, dar
dup[ al\ii care, îns[, numai au enun\at problema, aspecte
ale raporturilor liricii vierene cu sacrul =i religiosul. Con-
sider[ c[ poezia lui Grigore Vieru se constituie între un
proces al reg[sirii de sine =i altul al dest[inuirii148. Toc-
mai aceast[ c[utare de sine ar duce la g[sirea de repere
sacre, îndeob=te în copil[rie, acolo unde le-a c[utat =i
Lucian Blaga, cum observase, relativ la poetul ardelean,
Aron Cotru=: Mama, copilul, casa p[rinteasc[, satul, la
Grigore Vieru sunt unite într-un timp sacru, de început.
Totul aici fiind circumscris, apropiat, interiorizat, întors
c[tre sine, introvertit, refractar departelui149. Unitatea
sub semnul sacrului merge pân[ la identificarea imaginii
mamei =i-n piatr[, ca o con=tiin\[ a universului, cum ar
fi spus Rudolf Steiner, sau ca acel somn profund necu-
noscut omului, amintind de blagiana lauda somnului, în
care desemneaz[ o stare pur[, lipsit[ de dorin\e, din
care ia fiin\[ voin\a infailibil[150. O intui\ie remarcabil[
93
o duce pe autoare c[tre subtilul raport dintre copil[rie

=i timpul sacru al duminicii: Copil[ria, în crea\ia poetului
basarabean, nedesp[r\it[ de chipul mamei, de casa p[-
rinteasc[, de sat, transfer[ cititorul într-un timp sacru
de duminic[:
Aici, dac[ nu este alb de ninsoare,
Este alb de duminic[.151
+i: Semnifica\ia religioas[ a repausului duminical,
amintind c[ repausul uman trebuie s[ aib[ ca model pe
cel divin, lucreaz[, în poezia lui Vieru, în sensul readucerii
omului spre cele dumnezeie=ti. Într-un timp cu nume-
roase s[rb[tori, purtând un caracter festivist profanator
ce îndeprtau omul de sine însu=i, poetul ne atrage aten\ia
asupra naturii cre=tine=ti a s[rb[torii, delimitate dup[
criteriul apropierii omului de Dumnezeu152.
Pe urmele lui Mihai Cimpoi, casa p[rinteasc[ a lui
Grigore Vieru este comparat[ cu sfânta cas[ p[rinteasc[
a lui Dumitru Matcovschi =i a altor poe\i basarabeni,
toate ducând spre acea imago mundi despre care vorbea
Mircea Eliade, o icoan[ a întregului cosmic153. La Vieru,
casa p[rinteasc[, obiect liric sacru, cum remarcase =i
Eugen Simion, are semnifica\ia unui loc sacru ancorat
în duminic[154. De aceea, înstr[inarea de casa p[rin-
teasc[ produce accente tragice, o dram[ a desp[r\irii
de începuturile sacre.
Cu mult mai puternic[ e primejdia îndep[rt[rii de
sacru la copii (v. poema Copii r[t[ci\i prin p[mânt),
autoarea v[zându-i, pe bun[ dreptate, în ipostaz[ de
victime isp[=itoare (victime émissaire, a lui René Girard).
În consecin\[, întoarcerea la casa p[rinteasc[ =i la mam[
înseamn[ recuperarea, în plin profan, a sacrului, încât
Mama, în poezia lui Grigore Vieru, corespunde omului
THEODOR CODREANU
= 94
integral155, imagine pierdut[, din nefericire, de c[tre

omul modern, dup[ o observa\ie a lui Anton Dumitriu156.
Ludicul (care ar fi putut sau ar putea fi valorificat de
postmoderni=ti, în ce-l prive=te pe Grigore Vieru) este aso-
ciat, de asemenea, cu sacrul. Analizele Anei Banto= sunt
edificatoare. De aici spre melosul divin c[ruia i se închin[
Vieru prin cântecele sale, nu mai este decât un pas157.
O alt[ tem[ vierean[ care st[ sub semnul sacrului
este smerenia, asociat[ întotdeauna la Vieru cu o \inut[
etic[158. Magicul ar fi metoda de cunoa=tere în ludicul
vierean. Alte motive subsumate n[zuin\ei spre sacru sunt
rev[rsatul zorilor, roua, lacrima. Ana Banto= mai remarc[
predominan\a imaginilor feminine, în mijlocul c[rora
st[ cea a mamei. Adopt[ aprecierea lui Eugen Simion c[
mama devine la Vieru icoan[ statornic[ în tragedie,
ceea ce l-ar apropia de jalea din poezia lui Octavian Goga.
Lacrima este elementul de inciden\[ dintre jalea vierean[
=i cea din lirica lui Goga: Venind amândoi dintr-o simi-
lar[ în\elegere, «peste m[sur[», a «ceea ce este irevocabil
=i transuman în fiin\a timpului =i spa\iului», în\elegere
specific româneasc[ Octavian Goga, aflat «între colec-
tivitate =i solitudine» (Mircea Popa), =i Grigore Vieru, din
perspectiva «singur[t[\ii bucuroase» «Eugen Simion»
se afl[, ambii, în c[utarea c[ii de mântuire a neamu-
lui159. La amândoi poe\ii nu e vorba de o boicotare a
istoriei, ci de reg[sirea dureroas[ în ea160. Autoarea
distinge la Grigore Vieru dou[ forme de mântuire: una
prin iubire, evocând pe aceea a p[rintelui Zosima din
Fra\ii Karamazov, alta ar fi tendin\a de transcendere a
realului, coincizând cu descoperirea lui Dumnezeu în
ochii m[icu\ei. Celebrul vers Mam[, tu e=ti Patria mea!
ar marca punctul de trecere de la metaforele obsedante
ale feminit[\ii la mitul personal al maternit[\ii 161.
95
Sacrificiul matern, intuie=te autoarea, înseamn[ la Vieru

adev[rata revela\ie a divinit[\ii. Plutirea mamei între
ceruri =i p[mânt (F[ptura mamei) ar putea fi, ni se suge-
reaz[ mai mult, în[l\area mântuitoare isusiac[. De aceea
]n t[cuta suferin\[ matern[ din poezia lui Grigore Vieru
se r[sfrânge tragedia secular[ a poporului s[u162.
Dup[ Mihai Cimpoi =i Mihail Dolgan, Ana Banto= ara-
t[ cota cea mai ridicat[ a în\elegerii poeziei vierene, în
critica basarabean[.
Un studiu comparatistic aplicat, pe tema magicului,
atins[, în treac[t, =i de Ana Banto=, între Grigore Vieru
=i Lucian Blaga, ne ofer[ Veronica Postolache. Autoarea
porne=te de la justa distinc\ie intre mitic =i magic operat[
de autorul Poemelor luminii. Dac[, bun[oar[, floarea-
soarelui e un simbol mitic: Faguri de miere/Întinde t[riei /
Floarea-soarelui sfânt[ (Casa p[rinteasc[), magicul se
asociaz[ miticului în adresarea: Alai, las[-\i fruntea
obosit[/pe roua sufletului meu. Invocând adecvat luc-
rarea Patriciei Hidiroglou (Apa divin[ =i simbolistica ei),
Veronica Postolache face considera\ii pertinente despre
roua lui Grigore Vieru, ca semn al bun[voin\ei divine.
Somnul, la poetul moldovean, are o func\ie magic[,
apropiindu-se, din acest punct de vedere, de Eminescu.
Magic[ e =i =optirea numelui în Cel ce sunt. Poezia lui
Vieru are contingen\e cu sofianicul despre care a scris
pagini memorabile acela=i L. Blaga. Instaurând prin ma-
gia cuvântului poetic, o adev[rat[ «intropatie» cosmic[,
Grigore Vieru transfigureaz[ principiul matern într-o
for\[ imens[: Mama adoarme cu capul/pe tremurul frun-
zei de poam[./Fierbintea ei respira\ie/rote=te pe cer stelele,
luna (Când sunt eu lâng[ mama)163.
Comentând cartea lui Stelian Gruia, Poet pe Golgota
Basarabiei, Andrei Hropotinschi e de p[rere c[ vol. Nu-
THEODOR CODREANU
= 96
mele t[u (1968) a constituit marea revolu\ie în poezia

basarabean[ a momentului. C[r\ile, ne reaminte=te Hro-
potinschi, i-au fost citite cu =apte perechi de ochelari,
ba g[sindu-i printre rânduri un tricolor, ba ni=te must[\i
caricate ale t[tucului popoarelor, ba priviri lingu=itoare
peste Prut, ba un na\ionalism înn[scut (ceea ce era
adev[rat!), ba dinamit[ terorist[ pentru zidurile Krem-
linului =i a întregului regim totalitar. Hropotinschi este
printre cei dintâi care surprinde chipul dantesc al lui
Grigore Vieru: Când te ui\i la chipul lui dantesc sim\i
c[ are o aur[ sau, cum se zice ast[zi, o carm[. Aureola\i
sunt doar apostolii. Ca s[-l fac[ vulnerabil a fost decretat
apostol al neamului, apoi denigrat. Criticul e de p[rere
c[ tocmai vulnerabilitatea \â=nit[ din sensibilitatea lui
unic[ face din Vieru un om al cet[\ii: Pe Vieru îl po\i
r[ni cu un fir de iarb[, de aceea e mereu atent la tot ce
se întâmpl[ cu noi =i e omniprezent cu replici, lu[ri de
atitudine etc.164
Un critic care s-a ocupat în mod constant, cu profe-
sionalism, de opera lui Grigore Vieru este Ion Ciocanu.
M[ voi opri la ultimele lui scrieri despre poet, dat fiind
c[ le rezum[ pe anterioarele. Întâmpinând cartea-testa-
ment Strigat-am c[tre Tine, criticul î=i exprim[ îndoiala
c[ Vieru ar putea satisface gusturile moderni=tilor =i ale
postmoderni=tilor. Depinde, acum, de ce fel de moderni=ti
sau postmoderni=ti este vorba, fiindc[ nu e de gândit, în
ecua\ia lui Ion Ciocanu, decât la cârcota=ii îndoctrina\i
politico-ideologic =i care deja l-au agresat pe Vieru în
felurite moduri.
Ca pentru a-i contracara pe cei viza\i, Ion Ciocanu se
gr[be=te s[ demonstreze c[ simplitatea liricii lui Gri-
gore Vieru este una complex[, iar autorul e o m[rturie
paradigmatic[ de cum poezia ancorat[ în tradi\ie poate
97
s[ fie cât se îng[duie de modern[. Îndeob=te ciclurile

F[g[duindu-m[ iubirii =i Pod peste lacrimi aduc confir-
marea deplin[ a modernit[\ii autentice a tradi\ionalis-
mului, ca în cazul oric[rui scriitor valoros165.
Demonstra\ia c[ Grigore Vieru a produs o revolu\ie
în lirica basarabean[ postbelic[ o face Ion Ciocanu în
studii a=ezate precum cel din volumul Literatura româ-
n[. În literatura pentru copii, a pus cap[t istorioarelor
anoste, plictisitoare despre prietenia copiilor de diferite
na\ionalit[\i, despre necesitatea de a-=i iubi «fierbinte»
patria sovietic[ de necuprins, a pus cap[t lozincilor
rimate =i altor surogate care constituiau pân[ atunci
«literatura moldoveneasc[ pentru copii»166, a=ezând în
loc adev[ruri în imagini aparent simple, adânc sim\ite
=i u=or memorabile gra\ie umorului =i Semnifica\iilor
etice adânci167. Noutatea a venit de acolo c[, în chip
firesc, copii, la vârsta lor, erau chema\i s[-=i iubeasc[
mama, limba matern[, plaiul natal, având în sprijin, la
nivel poetic, un discurs simplu, cu un stil oral =i capi-
vant, cu finaluri-surpriz[ =i poante sprintene. Versuri pre-
cum cele din Frumoas[-i limba noastr[ c[p[tau o pondere
impresionant[ în toiul rusific[rii acerbe a românilor
basarabeni, nemaivorbind de oprimarea pân[ aproape
de desfiin\are a limbii b[=tina=ilor din Transnistria =i din
Bucovina. A=a se explic[ succesul extraordinar al liricii
lui Grigore Vieru, cea care va veni dup[ 1968, pe solul
fertil al poeziei pentru copii. Schimbarea de canon s-a
produs prin sacralizarea unor teme pân[ atunci margi-
nalizate. E o diferen\[ enorm[ între patria sovietic[ a
lui Emilian Bucov din Dezrobirea (Patrie sovietic[ /
nem[rginire/de de mun\i, de ape, de câmpii,/cum s[
cuprind/în cuvântul iubire/noianul de-ndr[gostit,/bu-
curia de fiu) =i memorabila declara\ie vierean[
THEODOR CODREANU
= 98
Mam[, tu e=ti Patria mea! Trebuie în\eles c[ poezia lui

Grigore Vieru despre mam[ avea o misiune =i un efect
revolu\ionar168. O misiune cu atât mai grea, cu cât poetul
trebuia s[ fie de fiecare dat[ original, nou, surprinz[tor
nu numai ca «idee», dar =i în expresie169. Aceea=i piatr[
de încercare =i cu limba matern[, culmea reu=itei artistice
fiind considerat[ În limba ta: Fiecare î=i iube=te mama
nu pentru c[ e mai bun[, mai frumoas[, mai harnic[
decât mama altui om, ci pentru c[ e a sa. La fel =i limba
e mai bogat[, mai sonor[, mai dulce, pentru c[ e a
noastr[ =i noi numai prin ea suntem noi170. Grigore Vieru
a avut bunul instinct de a cânta valorile perene: Cu
excep\ia câtorva scrieri despre Lenin, dintre care una
scris[ cu siguran\[ la sugestia editorilor, el =i-a p[strat
mereu demnitatea =i verticalitatea. +i le-a p[strat,
îndreptându-=i aten\ia spre Eminescu. Astfel, Ion
Ciocanu subliniaz[ rolul capital pe care l-a avut Eminescu
în literatura basarabean[, în general, =i în cea a lui Vieru,
în particular. Poema Leg[mânt st[ m[rturie a acestei
orient[ri dup[ steaua polar[ a liricii române=ti.
Ion Ciocanu sesizeaz[ =i noutatea unei poeme timpurii
ca Formular, tehnic[ de parodiere t[ioas[ a dialogurilor
cu securi=tii înainte de plecarea în str[in[tate. Desigur,
nu e numai atât. Novatoare a fost =i lirica erotic[. P[dure,
verde p[dure, de exemplu, d[ expresie des[vâr=it[ unor
parabole ingenios gândite =i incitante prin mesaj171. O
alt[ tem[ generoas[ a liricii vierene este cea antir[zboi-
nic[. Dar meritul s[u e c[ a avut abilitatea de a nu pre-
zenta r[zboiul din anii 19411945 din perspectiva a ceea
ce s-a numit marele r[zboi de ap[rare a patriei so-
vietice.
Considera\ii pertinente, rod al acumul[rilor sigure,
face criticul =i despre stilul poeziei lui Vieru, sub aspect
99
prozodic, alegoric, mitic etc. Iat[ originalitatea parabolei

din Harpa: Aici, mama nu vine, =i s-ar p[rea c[ r[-
mâne indiferent[ fa\[ de necazurile fiului. Îns[ ea este
=i de data aceasta al[turi de fiu: nu venind s[-i aline
durerile ori s[-l salveze, ci pomenindu-se fr[mântat[ de
sentimente m[cin[toare =i de gânduri negre, pe care poe-
tul le exprim[ plastic =i memorabil în final. Puterea de
influen\[ a poeziei Harpa cre=te enorm gra\ie mai cu
seam[ finalului, fiind compus dintr-un detaliu de o su-
gestivitate uluitoare (Când m[ trezisem ca din vise,/
V[zui c-o strun[-nc[run\ise). Acest detaliu este zgu-
duitor prin semnifica\ia sa etic[: înc[run\irea brusc[ ates-
t[ o mare îngrijorare a mamei pentru fiu, spaima încer-
cat[ de ea în clipa cumpenei întâmplate lui172.
Ion Ciocanu crede c[ simplitatea liricii lui Vieru este
doar aparent[, în realitate ea ascunzând un rafinat erme-
tism. În consecin\[, el propune decript[ri pentru poeme
ca Metafora, C[m[=ile, R[zboi, Nu am, moarte, cu tine
nimic, Eu sunt =.a.
În fine revolu\ia liricii vierene se extinde =i asupra
cântecului de estrad[ din stânga Prutului, gra\ie armo-
niei =i cantabilit[\ii versurilor, care au înlesnit crea\ii
muzicale =i interpret[ri unor arti=ti ca Doina =i Ion Aldea-
Teodorovici, Anastasia Lazariuc, Valentina Cojocaru, Sil-
via Grigore, Iurie Sadovnic, Iulia |ibulschi =.a. F[r[ a
propune interpret[ri critice spectaculoase, Ion Ciocanu
se dovede=te acela=i spirit sintetizator, iubitor de achzi\ii
sigure =i durabile.
Tatiana Botnaru ne-a atras aten\ia, pentru rosturile
acestui studiu, asupra predispozi\iilor heliotropice ale
imaginarului poetic vierean: G. Vieru coreleaz[ elemen-
tele vegetale cu a=trii cere=ti =i creeaz[ o atmosfer[ de
luminozitate, din substraturile c[reia s-a desprins o serie
THEODOR CODREANU
= 100
de imagini simbolice173. Tot aceast[ autoare s-a con-

centrat asupra raporturilor poeziei lui Vieru cu folclorul174.
O alt[ universitar[, Elena |au, a studiat originalita-
tea montajului compozi\ional în lirica lui Vieru, ajun-
gând la concluzii de felul acesteia: Cert e c[ în urzeala
versului lui G. Vieru se impregneaz[ din abunden\[ sen-
suri latente, care implic[ adâncire euristic[ =i culoare
stilistic[ personal[. Aceasta nu f[r[ concursul lucr[turii
compozi\ionale. Finalitatea aranjamentelor =i angren[-
rilor lui predilecte, de o simplitate =i armonie des[vâr=ite,
o identific[ corel[rile imprevizibile de adâncime, care
implic[, pe de o pare, condensare, iar, pe de alt[ parte,
str[luminare expres[ a chintesen\ei. Structurile autoru-
lui, codificând fecund, în acela=i timp fac transparent
miezul cifrurilor, cum e, bun[oar[, în Izvorul mamei.
Spectrul sugestiilor =i semnifica\iilor este determinat aici
de un montaj fragil =i precis al câtorva lan\uri figurative
paralele a=ezate concentric pe un pivot anaforic. Simetria
disloc[rilor demarcheaz[ fiecare pereche de versuri,
încondeiaz[ elementele semnificative, punându-le în ra-
porturi de concordan\[ ce înlesnesc descifr[ri expe-
ditive175.
Dup[ Mihai Cimpoi, un studiu substan\ial despre poe-
tica lui Grigore Vieru a publicat Alexandru Burlacu. El
porne=te de la observa\ia neaderen\ei scriitorului la mode.
Lirica lui e organicist[, în sensul poeziei multului =i aici
ar fi chintesen\a poeticii sale176. Alexandru Burlacu pare
a fi cel dintâi, dac[ nu cumva =i singurul, care sesizeaz[
caracterul de art[ poetic[ a poemei F[ptura mamei,
deschiz[toare a câtorva volume. De altfel, în edi\iile
definitive recente poezia a devenit cea mai important[
art[ poetic[ a lui Vieru. Totu=i, criticul consider[ c[
veritabila art[ poetic[ vierean[ se contureaz[ în
101
volumul Numele t[u, numele însemnând ie=irea din

anonimat, adic[ din provincie, când Grig Vieru devine
Grigore Vieru, autodefinindu-se:
Noros =i clar ca o amiaz[,
Eu sunt poetu-acestui neam.
Poetul-profet apare ca sculptor, plugar, pas[re, l[utar,
tân[r Dumnezeu, fântânar, poezie, cuvânt, doin[, lumi-
n[. De atunci Eu sunt ploaie. Printre pietre/m[ cobor
adânc sub lut,/caut pe Ioana Petre,/pe to\i cari m-au
început etc. (Str[bune inele). Oscilarea între tenta\ia
orfic[, a poetului pur, =i mesianism ar constitui cele dou[
dimensiuni fundamentale ale personalit[\ii lui Grigore
Vieru177. Preluându-l pe Nicole Balot[, criticul aminte=te
c[ Rilke =i Claudel sunt prototipii care au n[zuit exclu-
siv a fi Orfeu. E o aspira\ie =i a lui Grigore Vieru, m[rtu-
risit[: De fapt,/nici nu sunt om,/ci pur =i simplu/poe-
zie. Acesta e omul-poezie, omul-cântec. E =i un dialog
aici cu predecesorii Eminescu, Blaga, Arghezi, Nichita
St[nescu =.a., dialogul r[d[cinii de foc cu marii înainta=i
=i cu to\i cei c[rora le dedic[ poezii. Orfismul este
elementul s[u, ca în cazul lui Eminescu, cel din Memento
mori =i din Gemenii. Cea mai puternic[ ipostaz[ orfic[
ar fi Ars poetica din vol. Fiindc[ iubesc (1980), unde poetul
r[mâne un Orfeu în lupt[ cu moartea178. În acela=i sens
interpreteaz[ Harpa. Cântecele lui sunt rug[ciuni pentru
ploaie (Aer verde, matern).
Grigore Vieru este un poet în progres estetic continuu
(ceea ce, vom vedea, îl diferen\iaz[ iar[=i de Bacovia)
=i, deopotriv[, un sintetizator: G. Vieru nu a devenit
dintr-o dat[ mare. El a evoluat o dat[ cu artele sale poe-
tice, =i-a afirmat originalitatea pornind de la temeliile
propuse de T. Arghezi, L. Blaga, G. Bacovia. Ideile formu-
THEODOR CODREANU
= 102
late de G. Vieru nu sunt noi. De regul[, creatorul reali-

zeaz[ în artele sale poetice o sintez[ original[ a unor
idei cu mare circula\ie în epoc[179. (Asta ar mai trebui
=i demonstrat[!).
Finalmente, criticul adopt[ p[rerea lui Eugen Simion,
care sus\inuse c[ orfismul vierean evolueaz[ hot[rât spre
un statut al poetului tribun, spre un mesianism na\ional
pe care, în condi\ii normale, lirismul pur îl evit[180.
Mihail Dolgan s-a dovedit a fi un concurent serios,
cel pu\in cantitativ, al lui Mihai Cimpoi, privitor la exe-
geza operei lui Grigore Vieru. De altfel, este =i autorul
unei micromonografii de 78 p. despre receptarea poeziei
vierene în =coal[181. Aceasta preced[ cu un an monografia
a doua a lui Mihai Cimpoi. Multe dintre articolele mai
vechi ale lui Mihai Dolgan se refer[, totu=i, la teme con-
ven\ionale, la mod[, în lirica lui Vieru, precum atitudi-
nea antir[zboinic[, idealurile umaniste etc., dar se pre-
ocup[ =i de literatura pentru copii sau de temele cu ade-
v[rat reprezentative ca imaginea mamei, drama Basara-
biei =.a. Dar cred c[ studiul cel mai important al lui Mihail
Dolgan despre poet este Dialogismul discursului liric al
lui Grigore Vieru, publicat în volumul Literatura român[
postbelic[. Într-adev[r, poezia lui Grigore Vieru este
colocvial[, iar nu monologal[, ca în cazul majorit[\ii liri-
cilor. S-ar putea s[ fie particularitatea cea mai pregnant[
a tipului de modernitate cultivat de Vieru. Comunicarea
dialogal[ a dat rezultate excep\ionale în romanul poli-
fonic al lui Dostoievski, analizat ca atare într-o carte
celebr[ de Mihail Bahtin. Nu e vorba de banala utilizare
a dialogului, ca mod de expunere, prezent la mai to\i
prozatorii, ci de un mod de existen\[, care vizeaz[, a=a-
dar, ontologicul. Când dialogul se sfâr=e=te, se sfâr=e=te
totul, spune Bahtin în Problemele poeticii lui Dostoievski.
103
La marele prozator rus, efectul stilistic este polifonia ro-

manesc[, în acela=i roman. Mihail Dolgan ne asigur[ c[
=i poezia lui Grigore Vieru e polifonic[. La începutul anilor
80 invocam exemplul lui Dostoievski spre a demonstra
cazul rarisim al prezen\ei polifonismului în Luceaf[rul,
în special, =i în poezia eminescian[, în general. Vizam =i
izvorul acestui polifonism, pe care, altminteri, nu-l ignor[
nici Mihail Bahtin (Dar asupra chestiunii voi reveni).
Cert e c[ poezia lui Grigore Vieru nu are amploarea =i
vigoarea polifonismului dostoievskian =i al celui emines-
cian. +i asta, probabil, din pricin[ c[ la nivelul unui singur
poem dialogicul nu devine polifonic, fenomenul petre-
cându-se, în schimb, la nivelul întregii opere. E un fapt
constatat, în ultim[ instan\[ =i de Mihail Dolgan. Grigore
Vieru =i-a cunoscut, se pare, din timp respira\ia scurt[ a
tonusului orfic =i de aici n[zuin\a lui mallarmean[ de a
scrie o singur[ CARTE, varia\iuni pe aceea=i tem[, amplifi-
cate periodic. Corela\ia cu Cartea Unic[ a lui Mallarmé
nu-i scap[ nici lui Mihail Dolgan. Visul vierean dateaz[
de pe la începutul anilor 70. Interesant c[ poetul s-a
str[duit s[-=i compenseze tonusul vital sc[zut, la nivel
de poem, printr-o extraordinar[ diversitate dialogic[, la
nivel de oper[. Mihail Dolgan chiar face un fel de inven-
tar: Formele dialogului liric cultivate de G. Vieru sunt
de o cople=itoare diversitate: dialog par\ial sau total,
dialog-conversa\ie, dialog-adresare sau dialog-replic[,
dialog-interoga\ie sau dialog-elogiu, dialog polemic[ sau
dialog diatrib[ =.a.m.d. Cu cine dialogheaz[ poetul? Cu
oricine =i cu orice, cu toate =i cu tot, începând cu Dumne-
zeu =i terminând cu moartea, începând cu firul de iarb[
=i terminând cu firul de stea. Indiscutabil, locul central
în dezbaterile lirice sub form[ de dialog îl ocup[ mama,
iubita =i copilul. Aproape toate poeziile consacrate mamei
THEODOR CODREANU
= 104
sunt construite din dialoguri directe sau indirecte, din

vocative =i monologuri cu adres[, din spovedanii =i invo-
c[ri, cu scopul de a topi orice distan\[ dintre mam[ =i
fecior, de a intimiza =i a face mai vie imaginea aceleia
care întruchipeaz[ între\in[toarea de fiin\[ româneas-
c[182. Urmeaz[ exemplele de rigoare ale dialogismului
celor trei protagoni=ti lirici: mama, iubita, copilul, dar =i
cu un al patrulea, care iar[=i element de modernitate
este cititorul însu=i183. Efectele artistice: Aproape toate
dialogurile pe care le însceneaz[ G. Vieru «lucreaz[» cu
eficacitate la generarea unui lirism dramatico-spectacu-
lar de maxim[ concentra\ie afectiv-ideatic[ =i de un
cople=itor efect sugestiv, psihologic, estetic184. Se întrea-
b[ criticul ce câ=tig[ în plan literar-artistic lirica lui
G. Vieru din comunicarea dialogic[? Mai întâi, cerce-
teaz[ izvoalele acestui dialogism: primul ar fi de sorginte
psihologico-autobiografic[, venind din singur[tatea
însp[imânt[toare, cum o calific[ chiar poetul, în inter-
viul din 1974 luat de Serafim Saka: Versurile mele pen-
tru copii vin de departe, vin din marea singur[tate. +i
nu numai cele pentru copii185. Al doilea izvor ar fi lirica
noastr[ popular[, îndeob=te cea pentru copii. În fine,
nevoia dialogic[ st[ în condi\ia literaturii moderne =i
criticul ia în sprijin m[rturii din Eugen Ionescu =i, mai
ales, poezia lui Alain Bosquet, cel care =i m[rturisea, de
altfel: Eu scriu ca s[ nu fiu singur, m[rturie copiat[
parc[ dup[ Grigore Vieru, iar afirma\ia nu pare a fi chiar
gratuit[. Deocamdat[, s[ urm[rim firul argu\iei: Uneori
G. Vieru d[ prioritate întreb[rilor, alteori pune în capul
mesei numai r[spunsurile-cheie, =i într-un caz =i în altul
lazerul (sic!) gândirii lui str[b[tând esen\a esen\elor186.
De aici marea concentrare ideatic[ =i imagistic[ pe care
criticul m[rturise=te a o mai fi întâlnit doar în celebra
105
Antologie de poezie popular[ realizat[ de Lucian Blaga.

+i el remarc[ schimbarea de ton =i de structur[ în c[r\ile
de dup[ 1989, poetul evoluând spre un discurs militant,
polemic, ironic, pamfletar, publicistic, incisiv187.
În partea a treia a studiului, revine la compara\ia cu
Alain Bosquet, foarte frapant[: Dialogismul acestuia este
mai polifonic (polidialogul) manifestându-se la nivelul
unei singure poezii (lec\ia necunoscut[ a lui Eminescu?).
chiar =i temele sunt aproximativ acelea=i cu ale lui Vieru.
Poema din 1984 a lui Bosquet Unde e pâinea? Seam[n[
izbitor cu celebrul Formular vierean. Mihail Dolgan crede
c[ e vorba de v[dite influen\e tacite. Se =tie c[ poezia
Formular a avut ecou, la vremea ei, în Fran\a, Finlanda,
Bulgaria, Germania, Rusia =i ]n republicile unionale. Mai
mult, Alain Bosquet a tradus din poezia româneasc[ în
francez[, dar =i din poezia din fostele republici sovietice,
cunoscând lirica lui Grigore Vieru. Iat[ o revela\ie care
ar putea schimba radical imaginea unui Vieru anacronic,
tradi\ionalist, s[m[n[torist, când, în realitate, el a
inovat în lirica modern[, producând schimb[ri de pa-
radigm[ =i în alte spa\ii, cu ceea ce pu\ini poe\i români
s-ar putea l[uda, chiar =i cei mai mari decât Vieru, ei r[mâ-
nând necunoscu\i în exterior la vremea impunerii lor în
poezia na\ional[.
Un alt studiu al lui Mihail Dolgan care merit[ a fi
semnalat este Grigore Vieru: lucrarea în cuvânt. Focali-
zarea poeziei moderne pe cuvânt vine de la simbolismul
lui Rimbaud =i al lui Mallarmé. De altfel, se reia =i ideea
C[r\ii Unice a lui Mallarmé, aceea=i cu obsesia lui Vieru.
În interviul din 1974, publicat de Saka =i într-un volum,
doi ani mai târziu, Vieru zicea: Eu visez s[ las dup[
mine o singur[ carte, dar arat[ adânc =i sem[nat[ bine
Când a publicat, în 1988, la Bucure=ti, R[d[cina de foc,
THEODOR CODREANU
= 106
îi îndruma pe cititori =i pe critici s[ g[seasc[ acea Carte

aici: Dac[ viitorul, care este supremul judec[tor, m[ va
lua în seam[, l-a= ruga s[ m[ caute în acest volum188.
(Totu=i, trebuie spus c[ Vieru nu face nic[ieri referin\[
la ideea C[r\ii lui Mallarmé, ceea ce ar trebui s[ ne pun[
pe gânduri =i s[ vedem dac[ nu cumva poetul basarabean
concepe cu totul altfel Cartea Unic[! Gândul ne duce
mai degrab[ la Cartea a=a cum a conceput-o Eminescu
=i trimiterea direct[ e în admirabila poezie Leg[mânt.
A=adar, exist[ o viziune românesc[ a C[r\ii Totale =i asup-
ra ei ar trebui s[ ne concentr[m aten\ia, evident, prin
compara\ie cu a lui Mallarmé. Oare ea nu revine =i la
Tudor Arghezi, cel care nu s-a gr[bit deloc s[ debuteze
în volum, ca de altfel nici Eminescu?). Când a ap[rut în
colec\ia Biblioteca de aur a Editurii Litera Interna\ional
volumul antologic Strigat-am c[tre Tine, Grigore Vieru a
putut spune c[ a ajuns la un alt nivel al C[r\ii sale. Din
p[cate, Mihail Dolgan abandoneaz[ tema C[r\ii Unice,
enun\ând-o doar.
Reia, în schimb, problema structurii dialogale a liricii
lui Vieru, de ast[ dat[ invocând =i un alt poet modern
european, Federico García Lorca. Î=i extinde cercetarea
=i asupra altor categorii lirice vierene: sacrul =i sublimul,
frumuse\i pe care poetul =tie s[ ni le fac[ un bun de
duminic[ al propriului suflet189. Atribuie liricii vierene
=i misterul teoretizat de Blaga190. Mai remarc[ arta sub-
til[, savant[, geometrizant[ chiar: G. Vieru posed[ o
gândire artistic[ subtil[, sobr[ =i nuan\at[, o tehnic[ liric[
de mare virtuozitate, un dezvoltat sim\ al compozi\iei,
al întregului constituit din p[r\i riguros geometrizate191.
Instrumentele cele mai des uzitate sunt: repeti\ii, enu-
mer[ri, grada\ii, paralelisme, anafore, epifore, laitmo-
tive, refrene, opozi\ii, paradoxuri, formule obsedante192.
107
Toate ar fi, crede Mihail Dolgan, de natur[ folcloric[. În

unele poezii, centrul înc[rc[turii emotive se bazeaz[ pe
un singur verb, ca în Steaua mamei, unde a arde are o
tripl[ recuren\[. O alt[ modalitate preferat[ este con-
struirea unor poezii numai din suite de compara\ii,
asocia\ii sau analogii (Cu via\a, cu dorul, Lini=tea).
Mihail Dolgan a revenit recent asupra operei lui
Grigore Vieru, cu prilejul ultimului volum antologic al
poetului, scriind un masiv serial în cinci episoade193,
tip[rit de Literatura =i arta. Dincolo de unele relu[ri =i
poten\[ri ale unor puncte de vedere mai vechi se mai
pot re\ine =i alte aspecte. Coroboreaz[, de exemplu,
strig[tul din titlul ultimului volum cu celebrul |ip[t al
expresionistului avant la lettre Edvard Munch, care nu
este, totu=i, pictor german, ci norvegian. Adev[rul e c[
nu poate fi vorba aici de un comparatism de echivalare,
ci unul de diferen\iere, c[ci Vieru reprezint[ o cu totul
alt[ etap[ a spiritului european modern. Din p[cate,
Mihail Dolgan enun\[ iar[=i o tem[ ispititoare pe care o
las[ în coad[ de pe=te.
Supune apoi discu\iei arhitectonica noului volum,
relevând grija lui Vieru pentru construc\ia C[r\ii. Are
prilejul s[ fac[ un bilan\ al evolu\iei C[r\ii Unice vierene,
f[r[ a schimba optica mai veche. Urmeaz[, îns[, o
obiec\ie care mi se pare validabil[. Examinând cele cinci
compartimente ale volumului Strigat-am c[tre Tine,
sesizeaz[ c[ poetul a optat, l[sându-se sub influen\a
criticilor s[i, pentru un criteriu tematic. To\i criticii im-
portan\i au b[tut acela=i drum. D[ exemple autorii de
c[r\i, Stelian Gruia, F[nu= B[ile=teanu =i Mihai Cimpoi.
Mai mult, =i el, în micromonografia din 1984, a procedat
la fel. Ar fi aici o lene=[ iner\ie a unei critici de tip
secven\ial, dispus[ a-l în\elege pe poet pe buc[\ele, în
THEODOR CODREANU
= 108
vreme ce Vieru nu =i-a separat temele, dimpotriv[ are

un gust binecunoscut al amestecului, aluzie trimi\ând[
la versurile binecunoscute: M-am amestecat cu cântul/
Ca mormântul cu p[mântul etc. Ulterior monografiei
din 1984, a încercat s[ dep[=easc[ fragmentarismul cri-
tic. În acest spirit a scris studiul despre structura dialogic[
a liricii lui Vieru. (Totu=i, s[ nu uit[m, =i Mihai Cimpoi
c[uta elementul unificator al universului vierean dincolo
de segmentarea tematic[, în ceea ce a numit estetica prea-
plinului). Mihail Dolgan g[se=te coeren\a în dialogism.
Ceea ce atest[ complexitatea operei vierene. Domnia sa
ar dori, îns[, ca aceast[ viziune congruent[ cu estetica
vierean[ s[ se reg[seasc[ =i în construc\ia C[r\ii. El ar
imagina o edi\ie amestecat[, care s[ se deschid[ cu o
poezie pentru copii (de ce nu?) sau cu una de definire a
eului liric personal, apoi cu o poezie despre mam[ (evi-
dent, se refer[ la continu[ri, nu la perpetue deschideri,
n.n.), apoi cu una despre limb[, urmând câte o poem[
de dragoste, civic[, polemic[, de replic[, de crez cet[\e-
nesc, iar printre ele aforisme =i confesiuni, dup[ care o
reluare invers[, pân[ s-ar epuiza toate poemele antolo-
gabile, pentru ca la sfâr=it s[ se g[seasc[ F[ptura mamei.
Se întreab[ nedumirit de ce Vieru accept[ o asemenea
structur[ tematic[? Pentru poezii ca Formular, C[m[=ile,
Un secol gr[bit, Leg[mânt, În limba ta etc. exist[ vreun
criteriu tematic adecvat? Îl invoc[ =i pe Liviu Damian
care a protestat =i el împotriva închist[rilor tematice. În
ce-l prive=te, a avut îndoieli asupra acestui criteriu înc[
din 1976194. De altfel, obiec\ia a fost reluat[ =i în mono-
grafie: mama nu e o tem[ restrictiv[, la Vieru, ca =i mitul
solar al existen\ei omului în timp, spa\iu =i istorie. Scriind
despre mam[, G. Vieru scrie despre tot ce e legat organic
de mam[; cugetând asupra mamei, el cuget[ =i asupra
109
adev[rurilor primordiale dintotdeauna ale vie\ii =i Na-

turii, mama fiind, în ultm[ instan\[ simbolul totalizator
al omeniei supreme =i al d[ruirii totale înaltelor rosturi
p[mânte=ti195.
B[nuie=te, =i nu f[r[ temei, c[ tematismul fragmenta-
rist a deformat, în mare m[sur[, =i receptarea lui Vieru
în critica din România. Un exemplu i se pare articolul de
dic\ionar semnat de Al. Cistelecan196. Cred, îns[, c[ ima-
ginea deformatoare a lui Cistelecan nu pleac[ de la vi-
ciul trat[rii tematice a liricii lui Vieru, ci e vorba de
canonul postmodernist, animat chiar de o anume
bun[voin\[, de vreme ce autorul a fost inclus în dic\io-
nar! În concluzie nu cred c[ trebuie s[-i repro=[m lui
Grigore Vieru c[ a optat pentru criteriul tematic în con-
struirea C[r\ii sale. De altfel, dac[ ne gândim bine, cele
cinci p[r\i ale volumului nu sunt restrictive tematic.
F[g[duindu-m[ iubirii. C[rei iubiri? ne putem întreba,
c[ci aici stau =i Leg[mânt, =i Casa mea, =i Lucian Blaga,
=i P[dure, verde p[dure. În Sângele crucii (sociale), am
g[sit =i un Cântec de iubire. Nu mai vorbesc de Pod peste
lacrimi, unde criteriul tematic nu exist[, singurul element
unificator fiind no\iunea de dedica\ie. Diversitatea
tematic[ a acestei sec\iuni este o eviden\[. La fel în
Mi=carea în infinit, aforismele având în comun doar
genul, nu =i tematica. Acela=i criteriu =i în ultima parte,
=i ea divers[ tematic, dar care oglinde=te o latur[ special[
a personalit[\ii lui Vieru, aceea de compozitor, în primul
rând. Pe de alt[ parte, un amestec editorial precum
acela propus de Mihail Dolgan m[ tem c[ ar putea duce
la un talme=-balme=. A=adar, treaba e a criticilor s[ des-
câlceasc[ obsesiile =i constantele ontologice =i stilistice
ale operei lui Grigore Vieru.
THEODOR CODREANU
= 110
În episodul al treilea, se reia chestiunea structurii dia-

logale a liricii vierene, pentru ca în al patrulea s[-l rapor-
teze pe poet la curentele, módele =i modélele literare.
Se posteaz[ ferm împotriva oric[rei etichet[ri, respin-
gând chiar =i formulele mai sofisticate precum supreba
modernitate a tradi\ionalului, modernist tradi\ional, chiar
tradi\ionalist postmodern, unele emise de Ion Ciocanu sau
de Mihai Cimpoi. Adopt[ spusa lui Picasso: Iau ce-mi
trebuie de unde g[sesc, exceptând propriile mele opere,
în sensul c[ nu imit[ modele, =coli =i curente. D[ o
întreag[ list[ de isme =i de autori care l-ar fi influen\at
pe Vieru. Mai ales criticii din |ar[ (dar nici basarabenii
nu s-au l[sat mai prejos) i-au g[sit zeci de modele. În
realitate, se poate vorbi de un model vierean de poezie,
ceea ce este adev[rat. (Problema aceasta a modelelor
este, totu=i, delicat[. Criticii ]nclin[ s[ reduc[ toate la
ceea ce =tiu ei mai mult sau mai pu\in temeinic. Este
ceea ce am numit, în cartea mea despre Bacovia, com-
plexele de cultur[ sub st[pânirea c[rora stau cei mai
mul\i interpre\i de literatur[!).
Ultimul episod se opre=te la statutul estetic al dedi-
ca\iilor. Criticul se refer[ la cele 154 de poezii cu dedica-
\ii din antologie, din sec\iunea Pod peste lacrimi. Genero-
zitatea lui este unic[, în atare privin\[. Unii o consider[
o sl[biciune a ultimului Grigore Vieru. Mihail Dolgan
încearc[ s[ g[seasc[ motiva\ia scrierii lor în salvarea de
singur[tatea resim\it[ în copil[rie. În interviuri, Vieru
î=i enumer[ prietenii cu satisfac\ie de copil, motivând:
Dac[ n-ar fi fost oamenii de bun[-credin\[ din Basarabia
=i din România, m[ pr[bu=eam de mult în infernul din
care vin197. Dedica\iile, apreciaz[ corect Mihail Dolgan,
nu sunt laude, mângâieri pe cap, ci poeme de sine
st[t[toare, dincolo de ocazional, integrându-se în marea
111
lui oper[. Unii dintre dedica\i, consider[ criticul, nu

=i-ar merita cinstea acordat[ de poet. Aceia îl ignor[ sau
scriu nedrept despre el. Un exemplu ar fi istoricul literar
Ion Rotaru sau amintitul deja Al. Cistelecan. Capitolul
dedicat lui Vieru în O istorie a literaturii române, vol. 5,
treze=te obiec\ii, chiar dac[ Ion Rotaru a revenit în arti-
colul Carte frumoas[, cinste cui te-a scris (2003).
Antologia Strgat-am c[tre Tine cuprinde dou[ prefe\e.
În serialul s[u, Mihail Dolgan o g[se=te pe cea semnat[
de Mihai Cimpoi (Grigore Vieru =i timpul originar) prea
savant[ pentru cititorul de rând. A doua, cu mult mai
uman[, apar\ine lui Andrei Strâmbeanu. Ele se com-
pleteaz[ în chip fericit. Într-adev[r, prefa\a lui Andrei
Strâmbeanu (Poetul ca trandafirul) este un fel de
portret psihologic, parc[ în completarea celui început
de Spiridon Vangheli, pe care deja l-am discutat. Conce-
put dintr-o în=iruire de fragmente, textul lui Andrei Strâm-
beanu este, probabil, cel mai viu portret de pân[ azi al
lui Grigore Vieru. Scriitorul beneficiaz[ din plin din faptul
c[ nu este critic de meserie. El începe prin a compara
debutul mediocru al lui Vieru cu debutul la fel de prost
al lordului Byron. Asta nu i-a împiedicat s[ devin[ amân-
doi poe\i na\ionali. Poeziile din almanahul literar Mu-
guri, de la începutul anilor 50, pe vremea când tocmai
intrase student la Institutul Pedagogic Ion Creang[,
sunt de o stâng[cie dezam[gitoare. Atunci l-a cunoscut
Andrei Strâmbeanu pe Grig. Iat[ cum =i-l aminte=te:
Grig era un tân[r zvelt =i frumos. Mereu tras la fa\[ =i
palid, avea o frumuse\e (o are =i ast[zi) original[, dese-
nat[ parc[ de un pictor, o frumuse\e care se memorizeaz[
dintr-o dat[ =i pentru totdeauna. Era timid =i fin, ca un
descendent dintr-o familie de nobili sc[p[ta\i. Avea ochi
de culoare albastr[-cenu=ie, întreb[tori, fruntea înalt[,
THEODOR CODREANU
= 112
p[rul negru, bogat =i cârlion\at. La auzul unor expresii

vulgare, imediat ro=ea =i-i transpira nasul. Transpira\ia
o =tergea cu mâna goal[. F[r[ batist[198. De ce f[r[
batist[? Nu poate decât s[-l confirme pe Spiridon Van-
gheli, care sublinia firea distrat[ a poetului. +i azi o
face la fel, de=i doamna Raisa îi pune zilnic câte dou[
batiste în buzunare, pe care, îns[, poetul nu le poate
g[si niciodat[: Pe când era adolescent la fel nu putea
g[si batista dat[ de maic[-sa, r[posata m[tu=a Dochi\a,
care îl iubea ca pe ochii din cap, fiindc[ îl avea numai pe
dânsul. Vieru, ca to\i poe\ii adev[ra\i, e distrat. Totul
uit[, totul pierde, fiindc[ e preocupat numai de poezie.
Circul[ adev[rate legende despre dânsul. Poezia îns[ n-o
pierde niciodat[. Nu a pierdut înc[ nici o idee, nici o
metafor[, nici o imagine, nici o compara\ie, nici o lacri-
m[ dup[ propriile afirma\ii, el scrie cu lacrimi, nu cu
cerneal[ =i, paradoxal, nu uit[ nici un du=man real
sau imaginar199.
Lui Vieru, vremea poeziei i-a sosit o dat[ cu Hultanul,
poezie inclus[, apoi, în volumul de debut Alarma (1957).
Hultanul a avut un impact extraordinar printre copii, în
mijlocul acelor buc[\i cazone, didactice, sfor[itoare,
mincinoase, pentru copiii sovietici de pe atunci, care în
loc s[ se joace, erau obliga\i s[ vâneze spioni americani,
s[ culeag[ spice ca s[ se îmbog[\easc[ =i mai tare foarte
bogata \ar[ sovietic[200. Atunci i-a venit lui Vieru ideea
de a-=i cre=te viitorii cititori de azi. Cartea sa Albinu\a a
pl[cut atât de mult copiilor încât fiic[-mea avea o Albi-
nu\[ de citit. Una de dormit, =i altele de d[ruit prietenelor
ei201. Colegii de breasl[ nu vor s[-l ierte nici azi pentru
intui\ia lui genial[. Se tot întreab[ de ce se d[ a=a de
mare Grigore Vieru? Doar nu e mai mare decât dân=ii!
Versurile din Hultanul au f[cut ca pân[ =i versurile despre
113
Lenin ale poetului s[ fie suspectate ca diversiune ideo-

logic[. Lucinschi, pe atunci ideologul principal al Parti-
dului Comunist din Moldova, îi eticheta poeziile sliu-
neavîe stihi (versuri b[loase), iar Curcubeul devenise
o crim[ care ar fi trebuit s[-l duc[ în Siberia. Dup[
1989, mai nimic nu s-a schimbat în atitudinea oficial[
fa\[ de Grigore Vieru. În anul de gra\ie 2002, cântecul
Basarabia, cu muzica lui Petre Teodorovici, este interzis.
De aceea, e un miracol cum de Pl[pândul, b[tutul de
vânt ca o trestie Grigore Vieru s-a dovedit a avea un
caracter de cremene, din care sar scântei când îl atingi.
S-a dovedit a fi un aeroplan autentic (aluzie tot la Hul-
tanul!, n.n.), ultramodern (nu modernist, nici postmo-
dernist) cu motoare de mii =i mii de copii putere202.
De la urm[toarea observa\ie începe disocierea între
poet =i publicist: Vieru ar fi trecut, poate, ca un sfânt în
istoria literaturii române, dac[ nu ar fi fost publicist203.
Constat[ c[ Vieru a început s[ polemizeze cu puterea
sovietic[ de pe la începutul lui 1970. El era singurul
dintre scriitori care mergea de Cr[ciun s[-i colinde pe
colegi, iar de Pa=te s[ le spun[ Hristos a înviat! Voia
s[-i înve\e pe copii c[ suntem cre=tini, adic[ români, =i
el începuse nu numai prin venararea limbii românizarea
Basarabiei. La 16 mai 1987, l-a f[cut pe Andrei Lupan
s[ plâng[, strigându-i de la tribuna Uniunii Scriitorilor:
Destul, omule! Destul mi-ai întunecat copil[ria =i ado-
lescen\a mie =i copiilor mei cu Lumina dumitale minci-
noas[. Scoate\i-o din manuale =i pune\i în loc ce ave\i
mai bun, c[ ave\i! E uimit cum de pl[pândul s-a pus pe
ar\ag în repetate rânduri, l[sând în unele articole s[-i
scape epitete jignitoare la adresa anumitor personali-
t[\i politice, artistice, pe care le regret[ mai apoi. Oda-
t[, KGB-ul i-a trimis un provocator la restaurantul
THEODOR CODREANU
= 114
Moldova, care a vrut s[-i scuipe în mâncare. Poetul a

luat strachina cu bor= fierbinte =i i-a trântit-o
kaghebistului în cap. Aceia=i kaghebi=ti, având =i ei mam[
acas[, s-au l[sat p[c[li\i de versul Mam[,/Tu e=ti patria
mea! =i de altele. Aici a avut Grigore Vieru geniu de
disident în stare s[ evite Siberia.
Dar dup[ toate acestea urmeaz[ o judecat[ n[ucitoa-
re, cu atât mai n[ucitoare, cu cât ea este împ[rt[=it[ de
mul\i dintre denigratorii s[i din Basarabia =i din |ar[:
R[mâne un mister cum un poet poate s[ fie atins de
geniu când e vorba de poezie =i r[mâne copil când e
vorba de politic[204. Ca urmare a infantilismului s[u
politic, sugereaz[ Andrei Strâmbeanu, a comis Vieru
gre=eli personale, e=ecuri personale r[sun[toare. Dintre
multele, se opre=te la trei: prima eroare vine de acolo c[
un om a=a de distrat, de apolitic, s-a l[sat atras de un
partid antina\ional, partidul comunist, devenindu-i
membru. Al doilea e=ec ar veni din toleran\a sa diplo-
matic[ fa\[ de unii =efi ai statului ce cuprindea credin\a
(romantic[ =i naiv[) c[-i poate transforma în unioni=ti,
de fiecare dat[ alegându-se doar cu o amar[ deziluzie =i
cu oprobriul colegilor de breasl[205. A treia gre=eal[ e
cea fa\[ de comuni=tii ajun=i la putere =i fa\[ de care a
spus c[ e gata s[-i admit[ dac[ îi vor l[sa în pace Bise-
rica, limba =i istoria neamului, lucruri afirmate la un mi-
ting din Pia\a Marii Adun[ri Na\ionale, în februarie 2002.
Aparent, aceste acuze (cum s[ le nume=ti altfel?) sunt
legitime. În realitate, se transfer[ p[cate ale istoriei
asupra unei victime ale ei. În orice caz, gre=elile lui
Vieru, v[zute astfel, anuleaz[ toate meritele de pân[ aici,
semnalate de Andrei Strâmbeanu. +i asta fiindc[ se
comite o eroare fundamental[, sem[nând ca dou[ pic[-
turi de ap[ cu faimoasa acuza\ie la care este supus
115
Eminescu de mai bine de un secol, f[cându-se discri-

minarea între poet =i publicist. Cine a în\eles cu adev[rat
poezia lui Vieru este obligat s[ constate c[ nu exist[ nici
o incompatibilitate între poet =i publicist, c[ omul
politic Vieru nu-i altceva decât poetul. Grigore Vieru nu
este om politic, dar ceea ce este politic în atitudinea lui
civic[ =i na\ional[ este emana\ia profundului s[u ethos
estetic. Infantili în politica basarabean[ de azi sunt
politicienii care au dus \ara în cea mai neagr[ criz[, în
plin infern, nicicum un scriitor ca Grigore Vieru.
Dar s[ lu[m pe rând presupusele erori =i e=ecuri ale
lui Grigore Vieru. A fost o gre=eal[ intrarea lui în partidul
comunist? Cine judec[ lucrurile din punct de vedere strict
ideologic, da. Îns[ Vieru n-a fost niciodat[ ceea ce se
nume=te un comunist. Mai important decât omul Vieru
a fost poetul care a subminat din interior dezastrul dezna-
\ionaliz[rii. Asta o spune limpede Andrei Strâmbeanu.
Dar ar fi putut f[ptui minunea Grigore Vieru dac[ nu
era membru de partid? R[spunsul l-a dat chiar Strâm-
beanu: nu, fiindc[ ar fi înfundat Siberia, ar fi ajuns o
epav[ uman[ ca Nicolai Costenco, care revenit din Siberia
s-a v[zut în postura dezicerii de arheul s[u etnic, c[zut pe
altarul ma=in[riei ideologice. Vieru n-a f[cut carier[ în
calitate de comunist, a r[mas acela=i suflet din Pererita
pân[ azi. În schimb, =i el a dat un r[spuns. Întrebat de
Eugen Comarnescu dac[ a fost membru de partid: Am
fost. Nu m[ laud cu asta, ar fi o ru=ine s[ te lauzi cu a=a
ceva. Dar nici nu regret. +i o s[ v[ explic de ce. În 70,
deci în plin terorism bol=evic, scosesem o c[r\ulie pentru
copii Trei iezi în care inclusesem o poezioar[ intitulat[
CurcubeulC[r\ulia cu poezioara bucluca=[ a fost
adunat[ din libr[rii la câteva zile dup[ apari\ie =i
spintecat[, iar eu b[tut la o plenar[ special[ a C.C. al
THEODOR CODREANU
= 116
P.C.M. Dac[ nu eram membru de partid, puteam s[ atârn

spânzurat de cele trei culori ale Curcubeului206 De ce
nu ar fi, în acest caz, intrarea în partid dovad[ de geniu
politic? Nu s-au l[udat zelo=ii disiden\i din România
c[ au intrat în partid pentru a-l submina pe din[untru?
De ce ei sunt în mare slav[ =i au toate beneficiile postde-
cembriste, iar Grigore Vieru e ve=nic un acuzat, chiar =i
de cei care au pretins o asemenea disiden\[? Simplu:
ace=tia au foat ni=te mincino=i profitori, pe când Vieru
=i-a dus crucea pân[ la cap[t, chiar cu aspra ru=ine de a
fi membru al unui partid care-i ucidea mama =i limba
matern[. Biruitor s-a dovedit a fi el, iar nu mancur\ii pe
care-i fulger[ într-o poem[ fulminant[.
Toleran\a lui Vieru fa\[ de anumi\i oameni politici?
Dar toleran\a e tot o dovad[ de abilitate politic[, iar nu
de infantilism politic. Îng[duin\a lui fa\[ de comuni=ti,
cu condi\ia s[-i lase în pace limba, istoria, Biserica str[-
bun[ e tot semn de geniu politic, fiindc[ dac[ faptul
chiar s-ar întâmpla comuni=tii aceia de tip Voronin n-ar
mai fi comuni=ti, ci adev[ra\i politicieni na\ionali, iar
nu agen\i ai imperiului. Sunt paradoxuri pe care numai
un spirit de fine\ea lui Grigore Vieru le poate emite =i
pricepe. Au reu=it intoleran\ii s[ aduc[ Basarabia pe
linia de plutire na\ional[? Nici vorb[ de a=a ceva. +i eu
cred c[ Vieru a tr[it =i tr[ie=te sentimentul unui uria=
e=ec, dar nu unul personal, ci cu tot cu Basarabia. Cu tot
cu România. De aceea, voi reveni asupra lui într-un
capitol viitor.
Receptive s-au ar[tat =i genera\iile mai noi fa\[ de
poezia lui Grigore Vieru. M[ refer la optzeci=ti, în pofida
unor incompatibilit[\i de program estetic. Eugen Lungu
aprecia c[ prin Grigore Vieru s-a produs o real[ primenire
nu doar a limbajului poetic, dar =i a cuget[rii prin poezie.
117
Nu po\i s[ nu fii de acord cu asemenea judec[\i de

valoare: Prin C[m[=ile acset poem cu epoc[ mare
poetul a rebutat dogmele unei vetuste poetici, a scos
c[tu=ele cli=eului de pe vers =i i-a întors ceea ce ne carac-
terizeaz[: sim\irea. În Formular ne-a caracterizat istoria.
În Leg[mânt ne-a amintit c[ nu suntem singuri. £...¤ Dup[
O, mam[nu mai cunosc la noi o mai izvorât[ din du-
rere =i mai unduit[ de recuno=tin\[ poezie: Pe drum verde,
pe drum alb. Acum dorul nostru de mam[ are dou[
maluri207.
Dac[ Eugen Lungu este criticul genera\iei, Emilian
Galaicu-P[un este liderul ei de remarcabil talent, dublat
=i de un avizat comentator literar. Vieru i-a salutat cu
c[ldur[ talentul, cu o generozitate amintind de aceea a
lui Vasile Alecsandri. Idiosincrasiile care s-au ivit ulterior
între cei doi \in mai degrab[ de trec[toare r[t[ciri ideolo-
gice ale tinere\ii credule. Emilian Galaicu-P[un a scris,
altminteri, cu în\elegere despre lirica lui Vieru, sesizând
simbolismul bogat al principiului matern, de exemplu,
în opera înainta=ului s[u, sau comentând inteligent
poetica vierean[ ca Lêtre entrouvert208.
Cu aceste treceri în revist[, suntem departe de a fi
epuizat bog[\ia comentariilor despre poezia lui Grigore
Vieru în Basarabia. Sunt mul\i autori care au avut prea
pu\in a spune fa\[ de cele relevate aici, iar la al\ii nu am
reu=it s[ acced. De altfel, nici nu mi-am propus o con-
semnare exhaustiv[ a criticii vierene, fiindu-mi suficiente
aceste repere fundamentale fa\[ de care se cuvine a
sublinia propiile rezultate critice. Nu înainte, îns[, de a
proceda =i la o incursiune în exegeza din |ar[.
THEODOR CODREANU
= 118
4. REAC|II CRITICE ÎN |AR{
Nu mai pu\in bogat[ =i generoas[ este critica

vierean[ în România, totu=i mai restrâns[, \inând seam[
c[ istoria ei este de numai dou[ decenii. Practic, îns[, el
a intrat masiv în con=tiin\a criticii literare abia cu apari\ia
volumului antologic R[d[cina de foc din 1988, ap[rut la
Editura Univers. Anterior, reac\iile au fost sporadice =i
restrictive dinspre cenzur[. În orice caz, Vieru este, totu=i,
cel care a spart boicotul asupra literaturii române din
Basarabia =i asta prin minunea care se nume=te visul
s[u extraordinar de a ajunge în România.
Primele reac\ii critice în |ar[ s-au produs dup[ 1970,
prin apari\ia celor dou[ volume de versuri, întâi la Juni-
mea ie=ean[, sub directoratul lui Mircea Radu Iacoban,
apoi la Editura Albatros, în colec\ia de prestigiu Cele
mai frumoase poezii, pe vremea directoratului lui Mir-
cea Sântimbreanu. Este vorba de volumele Steaua de
vineri (Editura Junimea, Ia=i, 1978, o selec\ie de 72 de
pagini f[cut[ de Horia Zilieru) =i Izvorul =i clipa (Editura
Albatros, Bucure=ti, 1981, 200 p., antologie de Mircea
Radu Iacoban, o prefa\[ de Marin Sorescu =i un portret
de Sabin B[la=a). În aceast[ prim[ etap[ a recept[rii lui
Grigore Vieru în România socialist[, au privilegiul s[ scrie
despre poet doar câ\iva. Marin Sorescu, în prefa\a din
1981, are revela\ia descoperirii unui mare poet, având
grij[ s[ formuleze un joc de cuvinte cu subîn\elesuri:
poetul cunoscut =i necunoscut nou[ (sublinierea îi apar-
\ine). Fiind =i un subtil comentator de literatur[, Marin
Sorescu spune lucruri esen\iale despre confratele primit
cu volume în |ar[: «Prin iarba verde de acas[/Cu lan-
\ul de rou[ la glezne», Grigore Vieru, poetul cunoscut =i
119
necunoscut nou[, dar care merit[ cea mai mare aten\ie,

las[ o dâr[ proasp[t[ ca lacrima de copil. El atac[ poezia
frontal, =i cu cea mai mare simplitate, cu candoarea =i
nevinov[\ia celor care umb[ pe acoperi=uri. A=a cum pe
copii câinii nu-i mu=c[ =i frigul nu-i taie, a=a cum pe
somnambuli îi \ine aerul, artistul umbl[ pe muchea dea-
lului =i muntelui din cuvinte, cu lira sub bra\, nepedep-
si\i cu pr[bu=irea. C[ci =i acolo sus este p[mântul natal,
ce nu te poate l[sa s[ cazi. +i cerul de deasupra este tot
cer natal =i nu te poate l[sa s[ te pr[bu=e=ti. Este Grigore
Vieru un discipol al lui Orfeu, care, ca =i miticul maestru,
nu-=i poate refuza voca\ia de a privi în urm[? M[car o
dat[, cu tot adâncul din ochi, m[car o via\[, cu toat[
via\a din via\[209.
A=adar, ceea ce-l impresioneaz[ pe Marin Sorescu este
candoarea, conservat[ intact[ din copil[rie. Ea îl singu-
larizeaz[ pe poetul basarabean în mijlocul unui neomo-
dernism cam verbios =i pândit de ariditate, dup[ trecerea
valului de sociologism proletcultist care îmboln[vise grav
poezia. Ce vrea s[ spun[ Marin Sorescu? Anume c[ Gri-
gore Vieru n-a fost nevoit s[ fac[ marea cotitur[ de la
poezia angajat[ la cea pândit[ de artificii de limbaj,
care însemna cam acela=i lucru: În peisajul cam sofisticat
al liricii contemporane, uneori prea compus[ =i prea ce-
rebral[, versul s[u \â=ne=te în lumin[, proasp[t[, cu for\[
de gheizer210. Tocmai prope\imea =i for\a de gheizer
particularizeaz[ neomodernismul basarabean =i euro-
pean, totodat[, al lui Grigore Vieru. Din p[cate, premisa
consacrat[ de Marin Sorescu în receptarea poeziei lui
Grigore Vieru n-a fost perceput[ de anumi\i critici, care
au comis, ulterior, un pas regresiv, întorcându-l, în mod
cu totul aberant, într-o epoc[ revolut[, cea a liricii sen-
timentaliode s[m[n[toriste.
THEODOR CODREANU
= 120
Nichita St[nescu, în consens cu Marin Sorescu, deja

îl considera, mai înainte, pe Grigore Vieru, un mare =i
adev[rat poet. Iat[ =i o observa\ie de fine\ie: El transfi-
gureaz[ natura gândirii în natura naturii. Ne împrim[-
v[reaz[ cu o toamn[ de aur. Cartea lui de inim[ pulseaz[
=i îmi influen\eaz[ versul plin de dor, de curat[ =i pur[
lumpezire211. De remarcat un fapt uimitor: în vreme ce
numero=i critici consider[ c[ Vieru a fost influen\at de
Nichita St[nescu, autorul Necuvintelor recunoa=te c[ el
s-a l[sat influen\at de Grigore Vieru! Dac[ admitem
influen\ele, ele trebuie s[ fie, a=adar, reciproce, iar nu
unilaterale!
Momentul de vârf al recept[rii operei lui Vieru în Ro-
mânia, înainte de 22 decembrie 1989, e prilejuit de apa-
ri\ia volumului R[d[cina de foc, preg[tit în mod special
de Grigore Vieru ca pe o carte a c[r\ilor sale de poezie.
Terenul mai fusese preg[tit =i de publicarea antologiei
Constela\ia lirei, la Editura Cartea Româneasc[ (1987),
care a contribuit decisiv la cunoa=terea poeziei basara-
bene în |ar[212. Tot în acei ani au ap[rut =i primele c[r\i
ale lui Ion Dru\[, iar în reviste p[trunseser[ =i nume de
critici, ca Mihai Cimpoi. R[d[cina de foc213 s-a bucurat
de Cuvântul înainte semnat de Ioan Alexandru, care a
în\eles c[ Grigore Vieru =i-a asumat greul unui grai,
trecându-l prin inima sa, =i, înc[rcat de r[bdare, în\elep-
ciune =i nou[ frumuse\e, îl întoarce semenilor s[i care-=i
deschid de bun[voie inima s[ primeasc[, pentru a-=i duce
mai demn pe mai departe via\a în spiritul drept[\ii, al
iubirii ce covâr=e=te =i poate birui totul, al credincio=iei
fa\[ de cele nepieritoare, =i al n[d[jduirii ce nu poate da
gre=, un asemenea poet r[mâne-va «suflet în sufletul
neamului s[u». O astfel de întruchipare excep\ional[ este
acest poet, acest om cât o lacrim[ în rostogol pe obrazul
121
planetei214. Dincolo de impresionismul generos =i gene-

ral, Ioan Alexandru are =i intui\ia importan\ei unor poe-
me ca F[ptura mamei: Un asemenea imn închinat mamei
este o capodoper[ universal[ în simplitatea cea de peste
vârfuri a unui clasicism nepieritor, mereu modern, apro-
piat fiec[rei genera\ii215.
Aluziile la rezisten\a româneasc[ a poetului basara-
bean sunt prea vizibile ca s[ mai z[bovim asupra lor.
Altminteri, acesta e sentimentul general în contactul din-
tre scriitorii români =i poetul de la Chi=in[u înc[ din
1968, când Aurel R[u i-a tradus din ruse=te (!) un poem,
publicându-l în Steaua. Au urmat prezen\e în Ia=ul literar,
apoi în Convorbiri literare, prin Andi Andrie=, Corneliu
+tefanache, Horia Zilieru =i Mircea Radu Iacoban. La
Bucure=ti, revista Luceaf[rul înlesne=te tip[rirea primelor
crea\ii prin Nicolae Drago=, Mihai Ungheanu, Nicolae
Dan Fruntelat[. România literar[ l-a ignorat, ca mai cos-
mopolit[ ce se considera, dar avea acolo priteni ca Ion
Horea =i Tiberiu Utan. Alecu Ivan Ghilia =i Victor Tulbu-
re l-au publicat în Arici-Pogonici, iar Victor Cr[ciun =i
C[lin Gruia l-au propulsat la radio. Stelian Gruia, care-i va
dedica =i o carte, în anii din urm[, a tip[rit primul eseu
despre Albinu\a, în revista Luceaf[rul216. În 1983, Hristu
Cândroveanu scria c[ lirica lui Vieru nu este un cântec
gratuit, ci unul grav, plin de plânset =i triste\i, durere,
st[ri ce nu se cade s[ le ascundem în ve=minte opace =i
la gând întortocheat217.
În afar[ de postfa\a la R[d[cina de foc, inevitabil senti-
mental[, Victor Cr[ciun, prieten statornic al Basarabiei,
pentru care a f[cut enorm, dar la fel de starornic prieten
al lui Grigore Vieru, a scris în numeroase rânduri despre
poet. M[ voi opri la articolul din Familia, 1987, unde
aprecia registrul folcloric, cultura oral[, structura neoro-
THEODOR CODREANU
= 122
mantic[ =i eminescian[, considerând c[ figura mamei

constituie cheia poeziei lui Grigore Vieru. Constata c[
dintr-un num[r de 600 de poeme, aproape jum[tate sunt
despre mam[. Desigur, nu spunea o noutate, dar pentru
publicul din România, da. Tot acolo, Victor Cr[ciun sta-
bilea afinit[\i ale lui Vieru cu Brâncu=i =i, surpinz[tor,
cu Marin Preda, cazuri mai rare în istoria descoperirii
influen\elor asupra operei lui Vieru218. În alte contexte,
Victor Cr[ciun s-a ocupat de aspecte biografice ale poe-
tului sau a analizat modalit[\ile de expresie, Vieru revi-
talizând, spune criticul, mai întâi duiosul cântec de lea-
g[n, n[sc[torul cur[\eniei omene=ti =i s[ditorul lini=tit
al bun[t[\ii la copii, apoi simbolul, parabola =i sentin\a219.
Un prieten statornic al lui Grigore Vieru, cu care a
colaborat chiar în spectacole de cenaclu literar-muzical,
este Adrian P[unescu. La 28 septembrie 1989, tip[rea
în revista Literatura =i arta articolul Poetul cel mare, reluat
în Contemporanul, la Bucure=ti, în nr. 11, din acela=i an
premonitoriu. Dup[ 1989, P[unescu va scrie în repetate
rânduri despre Grigore Vieru =i mai ales îi va lua ap[rarea
în atacurile ce se vor abate asupra poetului îndeob=te de
la Bucure=ti. Pentru Adrian P[unescu, Vieru este unul
dintre cei mai mari poe\i români din toate timpurile, un
poet al vie\ii, care nu se vrea numaidecât original: Întrea-
ga oper[ =i întreaga via\[ a lui Grigore Vieru sunt fe\ele
aceleia=i medalii: un poet al limbii lui materne, un poet al
zodiei eminesciene, un poet al poporului s[u, un poet
al r[d[cinii sale de foc =i de lacrim[. Un frate mai mare al
nostru. Poetul cel mare220.
Locurile comune ale criticii vierene sunt ilustrate =i
de Dumitru |iganiuc: simplitate, profunzime, spirit fol-
cloric, mama, balan\[ între tradi\ie =i inova\ie, cu ecouri
din Co=buc, Goga, Blaga, Arghezi: Aparent lipsit de
123
arabescurile metaforei c[utate, cioplite cu ostenta\ie,

versul lui Grigore Vieru are for\a vital[ a laptelui copil[-
riei, cuvântul liric fiind smuls din fondul primordial al
comunic[rii de pe buzele mamei221.
Valeriu Bârg[u a emis p[rerea c[ simplitatea lui Vieru
este în=el[toare, mai degrab[ un fenomen de conservare
lingvistic[, de suprem efort întru densitate a limbii ro-
mâne, beneficiind de comentarii superficiale, din atare
pricin[. În realitate, locul s[u e al[turi de Nicolás Guillén,
Edgar Lee Masters, Carl Sandburg. Iat[ o posibil[ spar-
gere a conven\iilor critice în ceea ce-l prive=te pe Vieru,
dincolo de superficiala =i p[guboasa gril[ tradi\ionalist-
s[m[n[torist[. Valeriu Bârg[u e printre pu\inii care-l
apropie pe Vieru de tehnica aluvionar[ lingvistic[ a lui
G. Bacovia, ceea ce deschide un câmp de inspira\ie mai
larg decât al postmodernismului222. Din p[cate, Valeriu
Bârg[u n-a trecut de limitele unei recenzii, neproducând
=i demonstra\iile necesare.
Marian Papahagi numea poezia lui Grigore Vieru o
întoarcere la originile limbii poetice române=ti, o c[utare
a esen\elor ei din Miori\a =i din Eminescu. Asocia cu
blagiana Lini=te versurile din Poe\ii sunt copiii naturii:
E-atâta t[cere/În casa mumei/C[ se aude în jur mur-
murând/Plânsetul humei. Completeaz[ filia\iile cu Ma-
rin Sorescu =i Octavian Goga. Totu=i, dincolo de ele este
o voce inconfundabil[, care a reu=it s[-=i însemne în pe-
rimetrul liric modern un spa\iu al s[u223. Accept[ defi-
ni\ia critic[ a lui Mihai Cimpoi c[ principiul matern e
coloana de sus\inere a lumii lui Grigore Vieru. Gravitatea
emo\ional[ alterneaz[ cu senin[tatea, încât putem
identifica un poet al matinalului =i virginalului, al frage-
dului =i incoativului, asociate =i ele tonalit[\ii etice domi-
nante f[r[ estetism =i experiment, într-o extrem[ re-
duc\ie stilistic[.
THEODOR CODREANU
= 124
Adrian Dinu Rachieru, tot în 1989, îl vedea pe Vieru

un vizionar de felul lui Eminescu, expresionist ca Blaga,
mesianic ca Goga. Totu=i, nu eminescianism epidermic,
în sensul c[ nu atinge radicalismul poetului na\ional, al
dramei lui ontologice, a lui Vieru estompându-se într-o
utopie regresiv[ care-=i dezv[luie reveria originilor,
substratul sacralizat224. Dar suferin\a decidea Ra-
chieru , de=i ap[sat[ de o triste\e istovitoare nu atinge
coarda am[r[ciunii metafizice, sf[râmând marginile
Eului; cu atât mai pu\in ar putea fi invocat[ bacoviana
«spaim[ de sine», provocând co=maruri «lutului asudat».
Voce public[, tribun romantic într-un secol deroman-
tizat, pedagog. În plânsetul humei, totu=i, nu se disting
accente blagiene, ci mai degrab[ unul bacovian, al plân-
sului materiei.
Adrian Dinu Rachieru a revenit, dup[ 1989, în mai
multe texte asupra lui Grigore Vieru, atât în cartea despre
Basarabia, cât =i în prefa\a la antologia Cântec de leag[n
pentru mama, alc[tuit[ de el225. Criticul respinge imagi-
nea unui poet al locurilor comune, fiindc[ tocmai aco-
lo se =tie roiesc marile întreb[ri, temele fundamentale
mustind de sens. Nu atât experien\ele estetizante cât
tr[irile obsesive, întorcându-ne spre arhetipuri definesc
acest lirism de adâncime =i limpezime, turnat în tipar
poporan =i îmb[tat de misionarism poetic, afi=ând o aur[
mitic[226. Filia\ia cu Eminescu e acum mai nuan\at[,
refuzându-se înghesuirea poetului sub eticheta de emi-
nescian. De asemenea, nu-l satisface nici aceea de bla-
gian. El e mult mai aproape acum de imaginea critic[
mai complex[ din c[r\ile lui Mihai Cimpoi. Rachieru g[-
se=te prilejul s[ polemizeze =i cu denigratorii lui Grigore
Vieru, în spe\[ cu neobositul cruciat Gh. Grigurcu, cel
ce-i inventaria într-o scrisoare deschis[ (din 9 ianuarie
125
1992) toate p[catele, legate mai ales de nedesp[r\irea

de Adrian P[unescu =i de al\ii trecu\i pe lista neagr[ a
inclementului procuror moral de la Târgu Jiu. Nu e de
acord nici cu teza lui Oleg Serebrian c[ arti=tii politici,
romantici, alimentând o pseudodreapt[ distrofic[, ar
fi vinova\i de nefericirea Basarabiei. Vinov[\ia, dac[
exist[ undeva, nu apar\ine romanticilor de felul lui
Vieru (am detaliat chestiunea =i când am vorbit despre
portretul vierean al lui Andrei Strâmbeanu), ci politicie-
nilor în=i=i, care n-au f[cut pasul urm[tor de dup[ podu-
rile de flori, un pas pragmatic =i realist. De fapt, b[t[lia
pentru Basarabia continu[, Iar Grigore Vieru este un
campion al ofensivei227.
Fiindc[ tot veni vorba despre procurorul moral
Gheorghe Grigurcu, trebuie, totu=i, spus c[ acesta este
un exeget important al lui Grigore Vieru. În anii 1992
1994, el a scris =i obtuza scrisoare228 demolatoare din
România literar[, dar =i un articol229 ceva mai la obiect,
în Via\a româneasc[, nici acesta prea clement, dar, mai
târziu, când apele ideologico-politice s-au mai domolit,
a scos la iveal[ un articol aproape obiectiv despre volu-
mul Strigat-am c[tre Tine. Nout[\i spectaculoase despre
lirica lui Vieru nu aduce nici în Poezia de patrie, dar are
meritul c[ încearc[ s[-i recunoasc[ lui Vieru marele =i
firescul talent, pe când alt[dat[ îl considera de un pres-
tigiu prefabricat, în tonul obsesiei na\ional-comunis-
mului. Titlul Poezia de patrie se str[duie=te s[ justifice
de ce a scris Grigore Vieru poezie patriotic[. Cronica
începe cu propozi\ia reduc\ionist[, un banal loc comun
în exegeza vierean[: Grigore Vieru poate fi v[zut ca un
fel de Octavian Goga al Basarabiei230. E o ecua\ie valabil[
doar în plan secund, fiindc[ Vieru a tr[it =i a scris în con-
di\ii total nefavorabile supravie\uirii românismului, când
THEODOR CODREANU
= 126
nici nu putea visa a-i numi pe sugrum[torii neamului.

Compara\ia continu[: Ca =i poetul p[timirii Ardealului
împr[=tie vâlv[t[ile unui crez na\ional programatic, care
impune printr-o justificare intrinsec[, înf[\i=ând o an-
gajare, e drept extraestetic[, îns[ nu de natur[ a submina
arta cuvântului, ci a o corobora prin valen\ele sale afec-
tive. E un amestec de concesii =i de obiec\ii, valabil,
poate, pentru Vieru de dup[ 1989, îns[ nu =i pentru cel
consacrat în deceniile 68. Acum, criticul recunoa=te c[
a exagerat factorii colaterali ai unor alian\e dubioase
pe care, pe plan biologic, le-a contractat bardul basara-
bean, ca =i de altfel predecesorul s[u, marcat de regre-
tabile presta\ii politicianiste. M[ întreb, care sunt regre-
tabilele presta\ii politicianiste ale lui Grigore Vieru? Ele
nu pot fi decât în mintea criticului care, de fapt, nu-=i
schimb[ obsesiile nici prin aceast[ revizuire. Convins
mai departe c[ tot ce \ine de destinul patriei este na\io-
nal-comunism, Grigurcu atribuie cititorului onest o
anume dificultate în a se orienta printre poemele lui
Vieru, întrucât respectivul trebuie s[ fac[ un efort pentru
a separa aceast[ ardent[ imagistic[ de zona na\ional-
comunismului care a banalizat =i, mai r[u, a infectat
ideea de patrie cu diversionismul s[u, ceea ce la ora ac-
tual[ nu e tocmai lesnicios A-l b[nui pe Grigore Vieru
de na\ional-comunism, când el a tr[it într-o \ar[ su-
focat[ pân[ la extinc\ie de comunismul interna\ionalist,
e a împinge cititorul într-o confuzie total[ a punctelor
de vedere. +i, pân[ la urm[, criticul î=i spulber[ propriile
eforturi de în\elegere obiectiv[, polemizând, ca o culme
a ironiei (eu am numit fenomenul con=tiin\[ sfâ=iat[,
fenomen prezent masiv =i la românii din |ar[), cu aceia
care l-au b[nuit pe Vieru de învechire. Exist[ opinia c[
poezia lui Vieru ar fi «dep[=it[», «demodat[». Din punctul
127
de vedere al inser\iei în istorie, evident c[ nu e. Separarea

Basarabiei de patria-mam[ r[mâne o ran[ deschis[ a
sensibilit[\ii noastre etnice. Din punctul de vedere al
discursului literar, credem c[ r[spunsul e a=ijderea ne-
gativ, c[ci, \inând seam[ =i de dezvoltarea în condi\ii
ingrate a culturii dintre Prut =i Nistru, poetul are un tim-
bru personal, adesea acut, în registrul tradi\ionalist pe
care l-a adoptat oarecum obligatoriu. E tonic, pân[ la
urm[, s[-i vezi =i pe am[gi\ii de iluziile neointerna\io-
nalismului (neproletar, de ast[ dat[!) c[ se ciocnesc de
existen\a real[ a patriei =i a r[nilor ei. E încurajator =i
pentru Gheorghe Grigurcu, un critic inteligent =i foarte
talentat. Minus prejudecata c[ Vieru ar fi un tradi\io-
nalist de formul[ obligatorie. Iluzii de=arte ale criticii.
Pe de alt[ parte, opera lui Vieru îi prilejuie=te exer-
sarea puterii sale de platicizare a judec[\ilor critice, chiar
dac[ nu iese din cercul locurilor comune: Nu o dat[
sevele acestei imagistici limpide, în=el[tor transparente,
pornesc din sugestiile folclorice tratate fantast, transpuse
pe bolta unor tâlcuri patetice. Folclorul informeaz[ l[un-
tric produc\ia lui Grigore Vieru, în temeiul unei fibre
congenere. Nu altminteri a procedat Federico García Lor-
ca, în raport cu poezia popular[ andaluz[ etc. Numai
c[ =i aici Gheorghe Grigurcu î=i contrazice eticheta ante-
rioar[ de tradi\ionalist, c[ci Lorca a filtrat în spirit foarte
modern modelul folcloric, iar Vieru nu procedeaz[ alt-
fel. Validabil[ e =i ultima fraz[ a cronicii lui Grigurcu:
Constat[m c[ iubirea de patrie a lui Grigore Vieru e
atât de firesc pus[-n text, încât î=i poate transforma flama
în sclipire decorativ[, suferin\a în semn, dobândind as-
pecte hieratice. În destule locuri se estetizeaz[.
Pentru Nicolae Manolescu principala tr[s[tur[ a liricii
lui Grigore Vieru este oralitatea. Comparat cu Nichita
THEODOR CODREANU
= 128
St[nescu =i cu al\i poe\i ai genera\iei, observ[m c[, spre

deosebire de ei to\i, Vieru prefer[ formelor scripturale
de expresie pe acelea orale. O bun[ parte din lirica lui e
menit[ rostirii, având cantabilitate =i o mare inocen\[
sentimental[. Repeti\iile, refrenele =i linia melodic[
nesofisticat[ asigur[ acestei lirici un impact imediat cu
ascult[torii231. Descenden\a eminescian[ =i folcloric[
este st[ruitor subliniat[ de cronicarul României literare:
O parte din poeziile lui sunt în fond ni=te doine culte,
superbe prin delicate\e =i de o puritate incomparabil[ a
imaginilor. Un foarte frumos elogiu, mai ales c[ e =i
drept. Îl vede apropiat de =ansoneti=tii moderni Okudjava
=i Vâso\ki, numai c[ filonul vierean este \[r[nesc.Totu=i
nu rezist[ ispitei de a-l afilia tradi\ionalismului lui
Co=buc, Goga, Blaga =i Arghezi: Acest tradi\ionalism
rural pendulând între Co=buc =i Goga (sau Blaga: «Eu
cred c[ ve=nicia s-a n[scut la sat» ) se apropie câteodat[
periculos de mult de stilistica ortodoxi=tilor interbelici.
De ce o fi periculoas[ o asemenea apropiere, criticul nu
ne spune, dar teama vine, cu siguran\[, din îndelunga
prejudecat[ abil între\inut[ de doctrinarii marxi=ti cu
privire la reac\ionarismul liricii cre=tin-ortodoxe. Z. Or-
nea era un asemenea doctrinar pentru România literar[
=i sub influen\a lui s-au aflat mul\i critici ante- =i postde-
cembri=ti. Numai c[ apropierea lui Vieru de cre=tinismul
str[mo=esc, vizibil[ =i-n antologia din 1988, era unul
dintre meritele lui excep\ionale, în condi\iile imperiului
ateu, merite pe care criticii le eviden\iaz[ abia în anii
din urm[.
Cert e c[ Nicolae Manolescu recunoa=te în Grigore
Vieru un foarte mare poet: Grigore Vieru este un poet
extraordinar, într-o limb[ transparent[ ca apa de izvor
(«Poetul st[ cu gura/Lipit[ de cuvinte»), tradi\ional =i
129
modern, folcloric =i cult, naiv =i reflexiv, un García Lorca

al doinelor =i baladelor noastre. Formul[ memorabil[.
Colegul de genera\ie al lui Nicolae Manolescu, Eugen
Simion, l-a descoperit pe Grigore Vieru mai ales dup[
1989, când nu numai a scris despre poetul basarabean,
dar a contribuit decisiv la primirea lui în Academia Ro-
mân[, cât =i a altor scriitori de la Chi=in[u. Eugen Simion
a avut o evolu\ie oarecum invers[ decât a altor critici
consacra\i în ultimele decenii: el a dovedit o remarcabil[
receptivitate pentru valorile na\ionale, cuvântul ultim
netrezindu-i frisoane, cum s-a întâmplat cu al\i colegi.
Evident, =i-a pl[tit din plin echilibrul cultural postdecem-
brist, suferind =i el atacuri peste atacuri din diverse
direc\ii.
Eugen Simion îl judec[ pe Grigore Vieru în contextul
istoric al Basarabiei, comparând destinul acestei provincii
cu acela al Transilvaniei: P[strând propor\iile, Vieru =i
genera\ia sa reprezint[ pentru aceast[ provincie româ-
neasc[ n[p[stuit[ mereu de istorie ceea ce a fost la înce-
putul secolului genera\ia lui Goga, pentru Transilva-
nia232. Paralelismul este continuat, în sensul c[ resorturi
istorice similare au dus la o poetic[ angajat[, de un spe-
cific aparte: Similitudinea de destin are =i o prelungire
în plan poetic. Sub presiunea circumstan\elor, poezia se
întoarce la un limbaj mai simplu =i î=i asum[ în chip
deliberat un mesianism na\ional pe care, în condi\ii
normale, lirismul pur îl evit[. Totu=i, cred c[ acest me-
sianism de care vorbe=te Eugen Simion, cu o poetic[
adecvat[, e valabil mai cu seam[ începând cu perestroika
gorbaciovist[, fiindc[ în condi\iile drastice ale imperiului
sovietic stalinist =i poststalinist orice încerc[ri publice
de manifestare na\ional[ erau în[bu=ite din fa=[, încât
poetica basarabenilor a trebuit s[ fie cu mult mai sub-
THEODOR CODREANU
= 130
til[ spre a avea acces la public comparativ cu a lui Co=-

buc sau a lui Goga. În rest, specificul liricii lui Grigore
Vieru este surprins cât se poate de elocvent: Acest poet
n[scut de miresmele =i durerile p[mântului s[u, a=ezat
dup[ o vorb[ cunoscut[ în calea r[ut[\ilor, nu se
ru=ineaz[ s[-=i poarte tragedia =i iubirea pe fa\[. În plus,
Vieru i se dezv[luie ca un poet al bun[t[\ii =i, dup[ o
vorb[ a lui Noica, un poet al bun[t[\ii bucuroase. Neîn-
doielnic, formula i se potrive=te ca o m[nu=[ poetului
basarabean.
Pentru Mihai Ungheanu, genera\ia lui Grigore Vieru
st[ mai degrab[ sub semnul eminescianismului decât a
mesianismului ardelenesc, de=i nici el nu ocole=te compa-
ra\ia cu militantismul lui Octavian Goga: Genera\ia lui
Grigore Vieru poate fi considerat[ cea mai eminescian[
genera\ie din literatura român[ modern[233. +i Mihai
Ungheanu reconstituie imaginea unui Vieru ca mesager
al Basarabiei victimizate. Prin el s-a aflat c[ lumea româ-
neasc[ dintre Prut =i Nistru, intrat[ sub ocupa\ia sovie-
tic[, n-a sucombat, continuând s[-=i vorbeasc[ limba =i
s[ scrie române=te. Într-adev[r, românii din |ar[ prin
Grigore Vieru au fost avertiza\i c[ Basarabia româneasc[
n-a murit, fiindc[ numai el a fost h[r[zit de soart[ s[
p[trund[ mai de timpuriu peste Prut. De aceea, a =i ap[-
rut Grigore Vieru mereu ca exponent al traiectoriei
culturale a lumii române=ti de dincolo de Prut. Mihai
Ungheanu are grij[ s[ atrag[ aten\ia c[ simplitatea
poeticii lui Vieru este în=el[toare: Grigore Vieru pare la
prima vedere poetul unei singure teme =i al unor mijloace
simple =i lipsite de varia\ie. Dificultatea este de a-l
analiza, atunci când pare inanalizabil. În realitate scrisul
lui Vieru este bifurcat =i diversificat.
131
Criticul este dintre cei care nu numai c[ au s[rit în

ap[rarea lui Grigore Vieru în clipa unor atacuri obtuze
din |ar[, dar a incercat s[ =i explice mecanismul ideolo-
gic al acestor atacuri. El apeleaz[ la distinc\ia emines-
cian[ dintre \ara real[ =i \ara demagogic[, denigratorii
poetului ilustrând tendin\a intelectualit[\ii superficiale
de a sta de partea for\elor antina\ionale, atât la Bucure=ti,
cât =i la Chi=in[u. Diferen\a a ie=it r[spicat în relief la o
emisiune televizat[ din 1990, la care au participat scrii-
tori de pe ambele maluri ale Prutului. Vieru a f[cut,
atunci, apel la unitatea scriitorilor, dincolo de neîn\ele-
gerile cotidiene inerente. Urmarea? Au început atacurile
împotriva lui234.
Înainte de 22 decembrie 1989 l-a descoperit ca poet
pe Grigore Vieru =i Viorel Dinescu. Poetul-critic sublinia
actualitatea acestui scriitor moldovean de limb[ ro-
mân[: vom afirma de la bun început c[ personalitatea
lui Grigore Vieru dep[=e=te cântarele obi=nuite, el tre-
buind s[ fie arbitrat de pe pozi\iile celui care tr[ie=te cu
incandenscen\[ la temperatura unor imperative foarte
actuale235. Interesant c[ Viorel Dinescu îi neag[ lui Vieru
eminescianismul, s[m[n[torismul sau etnografismul sub
grila c[rora s-a receptat cel mai adesea lirica basarabea-
nului: Sub etichete po\i în[bu=i orice fior de crea\ie
autentic[. Îl vede, în primul rând, un tribun de o per-
sonal[ tensiune, care ap[r[ dreptul de a fi în fiin\a limbii
române. Ecourile din marii poe\i români atest[ nu epi-
gonism, ci o rafinat[ intertextualitate, alta decât a post-
moderni=tilor, \inta lui fiind s[ conecteze la marea tul-
pin[ a culturii române, ramura moldoveneasc[ destul
de marginalizat[ pân[ acum, nu =tiu din ce cauz[, oricum
împotriva naturii. Toate marile simboluri ale liricii sale,
mama, graiul, patria puse în slujaba acestui ideal.
THEODOR CODREANU
= 132
Tribunul se salveaz[ de la tenta\ia tezismului militant

prin dublarea ascetic[, ceea ce-i asigur[ puritatea, can-
doarea, spontaneitatea. Simplitatea, aluzivul, for\a tr[iri-
lor îl salveaz[ de un tradi\ionalism mortificant, încât în
F[ptura mamei, de exemplu, surprinde o viziune supra-
realist[, de=i metafora e cât se poate de accesibil[.
R[d[cina de foc c[dea în poezia româneasc[ suprasa-
turat[ de experimente textualiste ca o revela\ie, ca un
aer curat cu miros de brad, aer de în[l\ime pe care hipe-
reste\ii îl suport[ mai greu. Am v[zut, îns[, c[ pân[ =i
ei i-au presim\it binefacerile.
În cartea sa Confluen\e, Viorel Dinescu mai re\ine =i
alte cinci texte despre Grigore Vieru publicate prin di-
verse reviste, dup[ 1990. Imaginea poetului e întregit[
de imaginea omului, nu mai pu\in fascinant decât lirica
lui. Sinteza e ceea ce s-a numit omul-poezie: Grigore
Vieru =i opera lui sunt dou[ constante irefragabile ale
aspira\iilor na\ionale actuale. Firav =i delicat fizice=te,
în aparen\[ sensibil ca o mimoz[, în adâncul fiin\ei =i
con=tiin\ei sale el e tare ca o stânc[236.
Lui Gheorghe T[nase, prof. dr. din Boto=ani, Grigore
Vieru i se prezint[ drept cel mai de seam[ poet român.
În via\[, probabil. Îns[ ar trebui =i argumentat de ce, fiin-
dc[ aser\iunea poate scandaliza =i-l pune în incurc[tur[
chiar pe Vieru. Criteriul statistic arat[, într-adev[r, c[
Grigore Vieru este cel mai citit poet român actual, între-
cându-l de departe =i pe Mircea C[rt[rescu. Dar e sufi-
cient? Vieru nu va putea avea niciodat[ inven\ia verbal[
uluitoare a lui C[rt[rescu din Levantul, dar nici C[rt[res-
cu nu poate avea în spatele genialit[\ii verbale suferin\a
ascuns[ =i inocen\a primordial[, ultimul =i cel mai trainic
dintre argumentele artei.
133
Pe de alt[ parte =i spre deosebire de al\ii (cu excep\ia

mai recent[ a lui Mihail Dolgan), boto=[neanul desco-
per[ în dedica\ii cele mai realizate poeme ale celui
mai mare slujitor al Limbii române din ultimele patru
decenii!237.
Entuziasmul encomiastic al unui Gheorghe T[nase
este temperat de un cunosc[tor al întregii poezii româ-
ne=ti, istoricul literar Ion Rotaru, cel dintâi care include
într-o istorie literar[ din dreapta Prutului un capitol
despre literatura basarabean[. Ion Rotaru îl a=az[ pe
Grigore Vieru în fruntea poe\ilor basarabeni postbelici,
al doilea poet emblematic al Basarabiei de dup[ Al. Ma-
teevici238. Istoricul literar (informat, în bun[ m[sur[, din
istoria lui Mihai Cimpoi), trece =i el în revist[ locurile
comune ale imaginarului poetic vierean =i face oarecare
exces de zel în a intercepta influen\e binef[c[toare din
interbelici (Arghezi, Bacovia, Barbu, Pillat) sau din con-
temporani (Ioan Alexandru, Marin Sorescu, Adrian P[u-
nescu =.a.): apreciaz[ =i poezia pentru copii, caz mai rar
în critica din |ar[, ar[tând c[ la Vieru, ca la to\i marii
poe\i, nu exist[ diferen\[ între poezia pentru copii =i
poezia-poezie239. Decide =i el, înaintea lui Grigurcu, dar
dup[ al\ii, c[ Grigore Vieru este un Octavian Goga al
sfâr=itului de secol XX240. Are, îns[, grij[ s[ atrag[ aten\ia
asupra avalan=ei de elogii cu care este cople=it Vieru
atât în Basarabia, cât =i în |ar[. Probabil, nu era sufici-
ent de avertizat =i asupra avalan=ei de atacuri cu care a
fost cople=it, la un moment dat, acela=i Vieru, atât la
Bucure=ti, cât =i la Chi=in[u.
Altul pare a fi tonul lui Ion Rotaru la descoperirea
operei de ansamblu a lui Grigore Vieru prin antologia
Strigat-am c[tre Tine. Repro=ul din 1989 al lui Nicolae
Manolescu privitor la primejdiile apropierii lui Vieru de
THEODOR CODREANU
= 134
ortodoxism se converte=te, acum, prin Ion Rotaru, în

suprem merit, c[ci basarabeanul i se prezint[ ca un ex-
cep\ional poet al cantabilit[\ii psalmice, încât titlul
antologiei are o perfect[ acoperire. Vieru este un aed
venit pe lume s[ cânte triste\ea sfâ=ietoare =i f[r[ spe-
ran\[ a românilor din Basarabia =i în chip anume, a
românilor de pretutindeni241. Dintre rapsozii na\ionali
ai mamei, nici chiar Eminescu, Creang[, Co=buc sau Goga
n-au cântat cu atâta ardoare Mama care-=i iube=te
copilul ca pe lumina ochilor =i lumina soarelui de pe cer,
în atât de numeroase compuneri: £...¤ Metafora «Mamei»
acoper[ întreg universul poetului. El ar fi ultimul mare
poet patriotic din limba român[. Ceea ce nu este departe
de adev[r.
Edgar Papu, cu o generozitate pe care am mai întlnit-o
=i la al\ii, îl vedea pe Grigore Vieru indiscutabil cel mai
mare poet român al momentului242. Alt istoric literar, din
aceea=i genera\ie, Constantin Ciopraga, z[bovea asupra
principiului matern ca declan=ator al universului poetic
vierean. Complexitatea acestui univers este prezentat
astfel de criticul ie=ean: Strânse laolalt[, dimensiuni
psiho-fizice precum Întunericul, Nimicul, Frica, T[cerea,
Însingurarea =i altele, reprezentând amenin\[ri ale d[i-
nuirii, sfâr=esc în starea global[ de spaim[, pentru domi-
narea acesteia intr[ în joc eterna reîntoacere nietzschean[
la obâr=iile fiin\ei, dar acolo persist[ nerostirea243.
La un comparatism amplu, apeleaz[ Romul Muntea-
nu, punând fa\[ în fa\[ specificit[\i ale liricii din cele
trei provincii tradi\ionale române=ti. Vieru seam[n[, de-
sigur, cu ardelenii prin modul de a purta vatra în suflet.
Mai observ[ c[ tensiunea liric[, în cazul lui Vieru, nu
vine din bog[\ie lexical[ =i din artificii retorice: Ea este
în primul rând tr[ire, întoarcere spre acele etimonuri
135
ale limbajului ce ne aduc aminte cum fiin\au în timp,

pentru cine =i de ce?244.
Grigore Vieru a intrat =i în aten\ia istoriei literare mai
recente a lui Dumitru Micu. Apreciind fenomenul poetic
basarabean, în ansamblu, Dumitru Micu spune c[ lirica
lui Vieru se diferen\iaz[ printr-o anume densitate, o
tensiune, o not[ de dramatism interiorizat, contrapunc-
tate de melancolii lini=tite, dulci =i ginga=e245.
O reac\ie impresionist-afectiv[ puternic[ era =i de
a=teptat ne întâmpin[ într-un articol-scrisoare al lui
F[nu= Neagu: Grigore Vieru se cuprinde în inima româ-
nilor ca Vârful cu Dor în lumea Bucegilor, ca mireasma
pelinului în câmpia B[r[ganului, ca strugurii în viile
Moldovei întregi =i ca miraculoasa noapte a colindelor
în fereastra copil[riei. Tot timpul inspirat =i blând =i plin
de furtunile ce domin[ povestea Nistrului înscriindu-=i
durerea în Marea Neagr[246. Omagiul prilejuit de cei
60 de ani ai poetului se încheie cu o adresare direct[:
+i-\i m[rturisesc c[ tare mult mi-ar fi pl[cut s[ fiu copil,
s[-mi sfin\esc ochii =i mâinile pe abecedarul t[u247. Ceea
ce mi se pare cel mai frumos elogiu adus Abecedarului
vierean. (Stau =i m[ întreb, de multe ori, de ce marii
no=tri scriitori, dar =i str[inii, sunt capabili s[-l în\eleag[
pe unul ca Vieru, iar ranchiuno=ilor ro=i pe din[untru
de complexe stranii, oricât de inteligen\i ar fi unii, le
pute pân[ =i Eminescu =i se erijeaz[ în de=tep\ii p[mân-
tului, de nu le mai ajungi la nas cu nici o pr[jin[?).
Un alt prozator capabil s[ se identifice cu spirituali-
tatea na\ional[, D.R. Popescu, este autorul câtorva dintre
cele mai sugestive gânduri despre Grigore Vieru. El a
în\eles de unde vine for\a de fascina\ie a operei =i vie\ii
lui Grigore Vieru: Amintirea primelor lumini =i aminti-
rea r[s[ritului primelor clipe ale veacurilor ce aveau s[
THEODOR CODREANU
= 136
vie, zilele când omul era sfânt =i se plimba prin gr[din[

cu Dumnezeu al[turi, ca doi vechi vecini, zilele =i nop\ile
când fiara era =i ea sfânt[, când piatra =i pas[rea erau
sfinte, când florile erau sfinte, =i amintirea vremurilor
ce au urmat, când omul s-a stricat, când pân[ =i Domnul
cel din sl[vile cre=tine a fost dus în Siberii f[r[ de sfâr=it.
Fantastic[ este reînfr[\irea omului cu Dumnezeul degerat
la mâini =i la picioare, reîntors =i el acas[, între apele
moldave! Ca în basm, ca în vechi litanii, p[rea c[ Dumne-
zeu se întrupeaz[ nu fiul s[u Isus! Dumnezeu devenit
om intr[ în l[ca=urile celor n[p[stui\i, celor egali cu el
însu=i c[ci dac[ i-a zidit dup[ chipul =i asem[narea sa,
i-a f[cut egali cu sine! Intr[ ca un frate =i simte solidari-
tatea omului, c[ldura uman[ înc[lzindu-l!248.
A=adar, i-a fost dat lui D. R. Popescu s[ spun[ cele mai
profunde gânduri despre Grigore Vieru, în România, c[ci
nici un critic, pân[ azi, nu a dep[=it aceste intui\ii f[r[
de care poetul moldovean r[mâne un necunoscut, oricât
de specioase p[reri s-ar emite pe seama lui. Într-adev[r,
Vieru seam[n[ cu o lacrim[ a lui Eminescu, o lacrim[
pe care unele min\i tulburi au încercat s-o întineze, s[
fac[ din autorul Stelei de vineri un poet la gr[tar, dup[
o celebr[ imagine a lui Baudelaire. Dar pân[ la ei s[ mai
spun c[ intui\iile critice ale lui D. R. Popescu func\ioneaz[
irepro=abil. El subliniaz[ maniera confrunt[rii vierene
cu moartea, de sorginte folcloric[: Cred c[ Vieru dialo-
gheaz[ cu moartea cum ar dialoga cu o vecin[249. Un
dialogism cu o nuan\[ în plus fa\[ de cel semnalat de
Mihail Dolgan. Tr[inicia edificiului s[u poetic: Evident,
Vieru pare c[ vine, =i vine, din timpul creatorilor anonimi,
atât este de pregnant[ =i de sigur[ construc\ia poemelor
sale. S[ recunoa=tem c[ nu mai este vorba aici de o
simpl[ influen\[ folcloric[, poncif mult vânturat de critici.
137
Anonimii nu aveau talent, ci har. Vieru are, cu siguran\[,

mult har, iar impresia de talent nu-i decât str[lucirea
expresiv[ a harului. De aici mila lui imens[ fa\[ de moar-
te, pe care o deplânge de parc[ ar fi ciobanul mioritic:
Nu se lupt[ cu moartea, r[mânând structural o fire
mioritic[, pur româneasc[. Ceea ce dovede=te s[r[cia
tezei care confund[ atitudinea ciobanului în fa\a mor\ii
cu o moliciune fatalist[.
Cât despre denigratori (era tocmai izbucnirea lui Gri-
gurcu în România literar[), D.R. Popescu spune limpede:
S[ faci din Vieru, azi, \inta r[ului, mi se pare a fi o
blasfemie. +i este chiar o neru=inare! Dar ce vrea Vieru?
Aceasta e întrebarea. Nici m[car nu cere s[ bage în graj-
duri ni=te burghezi! Aluzie spuneam, la o vorb[ a lui
Baudelaire: Dac[ un poet ar cere statului de a avea câ\iva
burghezi în grajd, toat[ lumea ar fi mirat[, pe când dac[
un burghez ar cere un poet la gr[tar, lucrul ar p[rea cât
se poate de firesc. Poe\ii pot fi oricând sacrifica\i! O
=tim de la Eminescu.
În vecin[tatea p[trunderii critice a lui D.R. Popescu
se afl[ =i Dan Zamfirescu, dar pe creasta unui radicalism
pe care nu-l putem ignora, de=i uit[ de p[strarea pro-
por\iilor amintite de Eugen Simion. În viziunea lui, apa-
ri\ia lui Vieru într-o Basarabie crucificat[ \ine de dome-
niul miracolelor: o apari\ie cu nimic mai pu\in para-
doxal[ =i semnificativ[ decât Sanctitatea Sa Papa Ioan
Paul al II-lea, prin care ignoratul =i batjocoritul Dumne-
zeu i-a dat r[spuns lui Stalin, f[cându-i \[nd[ri cel mai
întins imperiu =i cea mai teribil[ ma=in[ opresiv[250.
Un cârcota= demitizant ar avea de ce s[-=i exercite ironia.
Totu=i, compara\ia nu \inte=te o egalizare cu Sancti-
tatea Sa Papa Ioan Paul al II-lea. O asemenea ecua\ie
l-ar speria, mai întâi, pe Grigore Vieru. E vorba de sensul
THEODOR CODREANU
= 138
simbolic al apari\iei lui Vieru. Dan Zamfirescu asta

vizeaz[. Înadins Creatorul i-a dat lui Vieru o constitu\ie
firav[ =i încercat[: Ceea ce-i d[ m[re\ie lui Grigore Vieru
este nu numai lupta pe care a dus-o, nu numai miracu-
loasa resurec\ie a limbii române celei mai autentice =i
mai bogate din versurile sale, ci =i alc[tuirea de frumu-
se\e, dârzenie =i puritate eminescian[ a fiin\ei sale
umane. Ea a fost intuit[ de to\i cei ce i-au acordat o
stim[ =i o dragoste unic[. Omul =i creatorul, ca =i la Emi-
nescu, fac una =i-=i sporesc reciproc luminile. De unde =i
ura feroce a celor ce ar vrea destr[mat[ o dat[ pentru
totdeauna aceast[ sintez[, nu lipsit[ de umbre uneori,
dar care nu pot acoperi superba «corol[ de minuni» care
a fost =i r[mâne înc[, în vârtejul apocaliptic ce încearc[
a o suprima, fiin\a româneasc[. Ea =i-a g[sit, în poetul,
militantul =i omul Grigore Vieru, una dintre cele mai
trainice încorpor[ri.
Dup[ Ion Rotaru, Eugen Simion =i Dumitru Micu, Ma-
rian Popa este un alt istoric literar care include un capitol
despre Grigore Vieru într-o istorie literar[. +i aici poetul
apare ca simbol al unei provincii cu rana deschis[ pe
cord =i ca lider de genera\ie. Istoricul literar sintetizeaz[
majoritatea temelor vierene, cu ample citate, subliniind
capacitatea de translare simbolic[, de concentrare =i
restructurare a ideilor =i afectelor prohibite251. Observ[
c[ Poetul nu este propriu-zis erotic, dar un cânt[re\ al
iubirii conjugale cu toate aspectele ei, uneori extraor-
dinar în câte o întâmplare de balad[, strâns[ în exprimare
=i extins[ fantastic, ca în recunoscuta capodoper[ P[-
dure, verde p[dure. În fine: Tot mai ingenioas[ în meta-
fore =i ra\ionamente, poezia de dup[ 1990, va fi tran=ant
politic[, vizând pe sece=ioni=tii moldoveni, dezbin[torii
139
=i antina\ionalii din \ar[, servind deci ideea solidarit[\ii

=i reîntregirii române252.
Grigore Vieru a intrat =i în dic\ionarele literare mai
noi, exemplul cel mai la îndemân[ fiind Dic\ionarul esen-
\ial al scriitorilor români, în care articolul despre poet e
semnat de Al. Cistelecan253, un text dintre cele mai obtuze
care s-au scris privitor la lirica lui. Dup[ opinia lui Al. Cis-
telecan, crea\ia lui Vieru e centrat[ pe adora\ia mamei,
a casei, a familiei, încât ne-am afla în fa\a unui poet
domestic, sedus exclusiv de reveria casnic[, iar în ero-
tic[ un poet paradisiac într-o lume adamic[, blajin[
=i luminoas[, plin[ de miraje melancolice. Se în\elege
c[ toate acestea sunt constatate cu îng[duin\[, astfel de
viziune fiind total str[in[ sensibilit[\ii lirice moderne =i
postmoderne. Cistelecan vede la Vieru doar acorduri
sentimentaloide, dese puneri în ram[ s[m[n[toriste,
melancolie paradisiac[: Unind elegia cu feeria domes-
tic[, poezia lui Vieru e un continuu ritual al adora\iei
materne, adora\ie r[sfrânt[, cu aproape aceea=i religiozi-
tate, =i asupra graiului, iubitei, plaiului. Toate acestea
sunt semiadev[ruri, adic[ tot atâtea falsuri vehiculate
pe seama unui mare poet, cum se exprima recent Mihail
Dolgan, nu f[r[ dreptate..
Un teritoriu pu\in cercetat al liricii vierene este cel
stilistic, atins doar în treac[t de criticii =i istoricii literari.
Printre excep\ii, în România, este Adrian Voica. Totu=i,
acesta nu i-a dedicat lui Vieru un studiu special, ci face
aprecieri într-un studiu colectiv despre poezia din
Basarabia. La Vieru, îi atrag aten\ia rimele feminine din
poezia Leg[mânt, ceea ce ar conferi originalitate sub
aspect prozodic254. +i mai interesant[ îi apare Târgove\ul
ciudat, una dintre cele mai originale, din punct de vedere
prozodic, din Constela\ia lirei. Prin modul de abordare
THEODOR CODREANU
= 140
(succint comentariu, urmat de dialog) poezia se adre-

seaz[ sus\ine autorul celor mici; îns[ =i celor mari,
ad[ug[m noi, prin simbolurile pe care le con\ine. Comen-
tariul poetic se reduce la un distih (rimat aa), aflat de
fiecare dat[ la începutul strofei. Urmeaz[ întreb[rile,
alternând cu r[spunsurile monosilabice numai nega\ii
în primele dou[ strofe, pentru ca în ultima s[ apar[ =i afir-
ma\iile. Cu o singur[ excep\ie, întreb[rile rimeaz[ între
ele, dar nu =i r[spunsurile evident[ fiind, în aceast[
privin\[, situa\ia din ultima parte, în care fiec[rei între-
b[ri îi urmeaz[, printr-o ingenioas[ alternan\[, fie un
r[spuns negativ, fie unul afirmativ, versurile care le con\in
se reduc a=adar la o silab[ independent[ accentuat[
(nu sau da) aspect rar întâlnit în peisajul prozodiei
române=ti. Alternan\a afirma\ie/nega\ie din ultima strof[
este menit[ s[ sugereze c[ de vânzare este numai rodul,
nu =i ceea ce-l genereaz[255. Schema prozodic[ arat[
varietate, predominant fiind, îns[, peonul: Invariabil,
dup[ un peon III (vv-v) urmeaz[ un peon II (v-vv) ceea
ce presupune existen\a rimelor dactilice în versurile
respective. Altfel spus, ele contrasteaz[ cu r[spunsurile
monosilabice cu care se învecineaz[. Sub aspect prozodic,
autorul realizeaz[ aici o situa\ie inedit[ tocmai prin aceas-
t[ apropiere a rimelor bogate de silaba independent[
accentuat[256.
Despre Grigore Vieru au mai scris P[rintele Galeriu,
Corneliu +tefanache, V. Atanasiu, Zaharia Sângeorzan,
Mariana Codru\, Dan M[nuc[, Petru Poant[, Dumitru
M. Ion, Mircea Radu Iacoban, Adrian Nicolau, Gh. Cap=a =.a.
141
5. DOU{ MONOGRAFII
Dac[ la împlinirea a 50 de ani ap[rea la Chi=in[u
temeinicul studiu al lui Mihai Cimpoi, precedat, în 1984,
de micromonografia lui Mihail Dolgan, prezen\a unor
cercet[ri monografice în |ar[ a fost sim\it[ ca necesar[
la a 60-a aniversare. Ini\iativa o vor prelua Stelian Gruia
=i F[nu= B[ile=teanu. Primul recunoa=te c[ nu e un critic
literar autorizat257, iar pricina întreprinderii sale este
impresia extraordinar[ l[sat[ de miracolul de=tept[rii
Basarabiei, lipsa unui studiu temeinic despre Vieru în
România, credin\a sa c[ se afl[ în fa\a celui mai im-
portant poet de azi al Basarabiei, devenit în ultimii ani
=i simbol al de=tept[rii pentru to\i românii care sunt
români258, în fine, acuta neru=inare a celor care l-au
atacat pe Vieru, nu numai un gest lipsit de inteligen\[,
ci chiar o tic[lo=ie259.
Motivat[ astfel, \inta c[r\ii e formulat[ deja în titlu,
nefiind vorba numaidecât de fixarea coordonatelor
estetice ale operei. Cartea e structurat[ în =apte capitole:
Poetul de=tept[rii noastre, Inocen\[ =i calvar, Albinu\a,
Bodiul =i mirajul Bucure=tilor, Intermezzo, De la Madona
Sixtin[ la M[icu\a Basarabia, Elogiul iubirilor perene, Poet
pe Golgota Basarabiei. Stelian Gruia e legat afectiv de
Grigore Vieru =i de Basarabia, fiind martor =i protagonist
la aventura Albinu\ei în România. S-ar putea ca lucrarea
lui s[ r[mân[ important[ îndeob=te prin investiga\ia
biografic[, prin am[nuntele de istorie literar[ legate de
p[trunderea operei vierene în |ar[. Am fi îns[ limitativi
deoarece cartea formuleaz[ sau deschide premise care
pot fi fecunde pentru viitoarele cercet[ri. De pild[, sim-
bolistica mamei, discutat[ de mai to\i comentatorii, este
pus[ în scen[ prin paralelismul mamei române cu Ma-
THEODOR CODREANU
= 142
dona occidental[. Validabil[ e =i afirma\ia c[ Albinu\a a

f[cut pentru românism mai mult decât orice armat[260.
Ivan Bodiul =i-a dat seama de importan\a acestei c[r\i
încercând s[ o saboteze, îns[ prestigiul lui Vieru era
deja în masiv[ cre=tere pe tot întinsul fostei Uniuni So-
vietice. Curios, comuni=tii aveau un fel de respect fa\[
de celebritatea autorilor =i încercau, pe cât posibil, s[
=i-o alieze prin diverse tertipuri. În pofida aparen\elor,
Albinu\a, apreciaz[ criticul, este o oper[ de mare com-
plexitate261. Chiar obstacularea ei de c[tre autorit[\i,
prin critica ideologic[, arat[ c[ aceast[ complexitate se
ar[ta ca primejdioas[. Când un exemplar a ajuns la
Bucure=ti =i Stelian Gruia a vrut s[-l editeze, ca o culme
a ironiei, cei care aprobau tip[rirea au respins propu-
nerea, chipurile sub pretextul lep[d[rii de modelul
cultural sovietic: Domnule, ne-am s[turat de exemple
sovietice. Or, Albinu\a era tocmai antiteza modelelor
sovietice! Aducându-se argumentul c[ e vorba de un
român basarabean, nici acesta n-a rezistat deoarece
Basarabia era considerat[ definitiv pierdut[. Mihai
Ungheanu, Mircea Sântimbreanu au fost printre pu\inii
care au în\eles cine este Grigore Vieru =i ultimul a încercat
s[ pun[ în practic[ editarea Albinu\ei, dar n-a avut nici
o =ans[. Totu=i, a reu=it, câ\iva ani mai târziu s[-i tip[-
reasc[ antologia din colec\ia Cele mai frumoase poezii
(1981).
Cât despre imaginea mamei, spuneam, elementul de
noutate e compara\ia cu Madona Sixtin[, având corelat
în ortodoxie icoana Sfintei Maria. De asemenea, Stelian
Gruia insist[ pe simbolismul matern utilizat de Vieru ca
arm[ de lupt[ na\ional[, el vorbind, de fapt, de M[icu\a
Basarabia. Poezia Steaua mamei e considerat[ una din
cele mai tragice poezii din literatura româneasc[262.
143
Autorul surprinde diverse ipostaze ale mamei =i ale

femeii, în genere. Mama trudind pe planta\iile de tutun
pare desprins[ din Cl[ca=ii lui Goga: Aici, dup[ p[rerea
mea, se afl[ punctul culminant al tragediei m[icu\ei
Basarabia263. Iat[ =i un portret al M[icu\ei, în reconsti-
tuirea lui Stelian Gruia dup[ textele vierene: Pentru el,
Mama în toate ipostazele este o Femeie frumoas[. Aceast[
frumuse\e pentru cititorul avizat reiese din parcimo-
nioasele detalii, care se ivesc ici-colo =i care, toate la un
loc, compun portretul M[icu\ei Basarabia, care ni se
înf[\i=eaz[ a=a: p[r negru împletit cu cosi\e groase, ochii
p[trunz[tori, frunte înalt[, uneori cu îngurzituri din
pricina grijilor, fa\[ alb[ cu pome\ii pu\in ie=i\i, subliniind
parc[ avalan=a muncilor istovitoare, cu b[rbia rotund[,
neted =i trupul drept, cu sânii rotunzi, acoperi\i cu tradi-
\ionala pânz[ de tort264. Criticul avertizeaz[ cititorul c[
aceast[ reconstituire se bazeaz[ pe repetate lecturi ale
stihurilor maestrului =i, finalmente, a fost impresionat
s[ constate o mare asem[nare cu geniala oper[ a lui
Rafael. Ce-i drept, Grigore Vieru face un portret «indirect»
al Madonei, combinând frumuse\ea din tinere\e cu toate
blestemele picate pe Basarabia265. Care blesteme, desi-
gur, nu se reg[sesc la Rafael, de unde =i originalitatea
poetului moldovean. De-ar fi s[ numim doar cele dou[
simboluri ale blestemelor st[pânul =i tutunul, ambele
conturând apocalipsul de otrav[. Exist[ dup[ Stelian
Gruia =i o Madon[ Sixtin[ a Basarabiei. Autorul le pune
în balan\[: Puse fa\[ în fa\[ cele dou[ Eterne Femei =i
Mama, asem[n[toare pân[ la un punct, deosebite fun-
damental când ne gândim la cadrul în care se mi=c[ fie-
care, ele nu pot decât s[ ne îngândureze. O dat[ cu sfin-
tele apari\ii în fa\a noastr[ se profileaz[ dou[ destine
esen\iale, din care unul intr[ în sfera tragismului aberant.
THEODOR CODREANU
= 144
Opera lui Rafael îndeamn[ sufletul nostru la puritate

moral[, la elogiul maternit[\ii =i a(l) îndr[znelii într-o
lume, dac[ nu perfect[, cel pu\in adus[ la nivelul unei
civiliza\ii materiale autentice. Madona lui Grigore Vieru
traverseaz[ aproape dou[ sute de ani de batjocur[ =i
când crede c[ se afl[ aproape de limanul suferin\elor î=i
vede urma=ii învr[jbi\i =i pu=i s[-=i scoat[ unul altuia
ochii într-un climat de crunt[ mizerie material[ =i moral[.
De aceea Madona lui Rafael ne îmbie la admira\ie =i
elogiu în fa\a purit[\ii suflete=ti =i a frumuse\ii umane,
pe când M[icu\a Basarabia a lui Grigore Vieru ne îndeam-
n[ la rug[ pentru triumful în\elepciunii noastre str[mo-
=e=ti. A=a c[, prin opera lui Grigore Vieru, M[icu\a Basa-
rabia este parte din sufletul tuturor românilor266.
Un capitol substan\ial este =i cel despre Elogiul iubirilor
perene. Stelian Gruia consider[ c[ lirica erotic[ a lui Vieru
este tradi\ionalist[ =i lipsit[ de efecte imaginative
spectaculoase, dar cu foarte multe elemente împrumu-
tate din tezaurul folcloric al românilor, în special al celor
de peste Prut267. Desigur, diagnosticul e validabil, dar
el nu ne poate spune esen\ialul despre poezia de dragoste
vierean[. Mai la obiect e încercarea de a stratifica lirica
erotic[ pe cele =apte anotimpuri ale vie\ii (în Steaua de
vineri), ca tot atâtea trepte ale erosului. Partea original[
a demersului e coroborarea acestor vârste cu cele =apte
zile ale s[pt[mânii: 1) luni iubirea de prunci; 2) mar\i
copil[ria con=tient[, care st[ sub semnul mir[rii =i al
miracolelor. În plan biografic, este iubirea pentru Zina,
colega din primele clase, când viitorul poet dansa cu
micu\a blond[ Baraboiul =i alte jocuri populare; 3) mier-
curi iubirea adolescen\ei, pentru tân[ra înv[\[toare
Eugenia Gladun, dragoste aprins[, dar neîmp[rt[=it[
vreodat[; 4) joi numit[ =i joia mohorât[ sau tinere\ea
145
mea pierdut[ cea a erosului care cunoa=te desp[r\irea

(de Eugenia Gladun). O vârst[ a crizelor, a bolilor, a
lipsurilor materiale; 5) vineri steaua de vineri când
se ivesc roadele iubirii în convie\uirea partenerilor, fe-
meia iubit[ devenind mam[ (treapta Raisa Nacu), adu-
când =i imaginea femeii suferinde cu temerea c[ s-ar
putea ca s[ nu se nasc[ copilul. Este vinerea adânc[ a
maturit[\ii; 67) sâmb[ta =i duminica aduc lini=tea
datoriilor împlinite.
Ultimul capitol este cel care d[ titlul volumului, axat
pe simbolistica biblic[ a dramei basarabene, cu care
Grigore Vieru se identific[. Stelian Gruia argumenteaz[
c[ Vieru =i-a asumat con=tient rolul p[timirii pe Golgota
basarabean[, în calitate de continuator al lui Alexei
Mateevici într-o epoc[ cu mult mai tragic[ pentru
neamul românesc268. Supliciul este pus sub semnul unei
singur[t[\i bacoviene =i nu întâmpl[tor capitolul se
deschide cu un moto din Litanii pentru org[:
Doamne, atât de singur,
Atât de singur
N-am fost nicicând.
Simbolurile sunt bacoviene =i e de mirare c[ lui Stelian
Gruia îi scap[ acest aspect. În atare infern, înso\itor îi
este poetului corbul negru ca un h[u, mesager, aici, al
supunerii cerute de st[pânii cuceritori. Poetul, ca imagine
a Basarabiei îngenuncheate, este v[zut, în ultim[ in-
stan\[, ca pe un nou David fl[mând =i h[r\uit din cale-
afar[, care se înfrunt[ cu Goliatul imperial ajungând
în cele din urm[ s[ vad[ imensa creatur[ trântit[ la p[-
mânt. Din p[cate, doar pentru scurt[ vreme. Fiara impe-
rial[ prinde iar[=i puteri =i pas cu pas încearc[ s[-=i
recâ=tige teritoriile pierdute. +i reu=e=te. Reu=e=te cu
THEODOR CODREANU
= 146
ajutorul aceluia=i Occident ignorant =i mercantil, care

pân[ la urm[ (d[ Doamne s[ nu fie a=a!) va reu=i s[
cloceasc[ în fostul spa\iu sovietic o nou[ dictatur[269.
Din p[cate, profe\ia aceasta e pe cale a se împlini cu
asupra de m[sur[, încât Grigore Vieru =i patrio\ii de la
Chi=in[u se afl[ azi spre o nou[ Golgot[, poate chiar
mai teribil[ decât aceea din anii comunismului sovietic,
fiindc[ noii comuni=ti i-au declarat minoritari în pro-
pria \ar[! De altfel, Stelian Gruia o =i spune, cu am[r[-
ciune: Pe acest fundal deplorabil începe cea de a doua
Golgot[ a poetului Grigore Vieru270. +i asta din pricin[
c[ politicienii români de pe ambele maluri ale Prutului
au ratat momentul prielnic al reîntregirii, când fiara
ajunsese la p[mânt. O mare parte a intelectualit[\ii a
fost =i ea cuprins[ de confuzie, de dihonia discordiei,
dezl[n\uind atacuri la adresa lui Grigore Vieru =i ale celor
care mai cred în mântuirea Basarabiei. Imaginea final[
a c[r\ii lui Stelian Gruia st[ sub semnul unei legitime
îngrijor[ri: În acest timp, Grigore Vieru =i-a reluat urcu-
=ul pe aceea=i Golgot[ a Basarabiei. Cu ochii lui tri=ti de
Christ în preajma r[stignirii poart[ mai departe pe umerii
firavi crucea neîmplinirii române=ti271.
De=i de mai mici dimensiuni decât cartea lui Stelian
Gruia, cea a lui F[nu= B[ile=teanu272, intitulat[ simplu
Grigore Vieru, pare s[ se înscrie mai sigur pe traseul cri-
ticii literare propriu-zise, autorul fiind, cum se spune,
un meseria=. Lucrarea are patru p[r\i: Omul se ocup[
de dimensiunea biografic[; Poetul este =i cea mai ampl[
=i are, evident, în obiectiv opera, a treia este un Portret
final =i, în fine, o Bibliografie sumar[. Criticul începe cu
momentul primirii lui Grigore Vieru în Academia Româ-
n[, ca membru de onoare, la data de 13 noiembrie 1990.
Dup[ ce a redevenit cet[\ean român (cum a fost prin
147
na=tere), a fost reales ca membru corespondent al Acade-

miei Române la 25 martie 1993, pentru ca în acela=i an
s[ i se propun[ candidatura la Premiul Nobel pentru
Pace. Ulterior, va deveni membru titular al Academiei.
De la acest pretext, menit s[ arate locul privilegiat al
poetului în cultura româneasc[ de azi, F[nu= B[ile=teanu
parcurge, apoi, câteva trepte ale recept[rii lui Vieru în
critica din fosta Uniune Sovietic[, din Basarabia =i din
|ar[, dup[ care popose=te asupra principalelor date
biografice. Acestea se contureaz[, ca =i la al\i exege\i,
sub semnul unei existen\e de priva\iuni =i de suferin\[.
Criticul se fere=te de a melodramatiza, dar nu poate ocoli
adev[rul c[ Via\a lui Grigore Vieru n-a fost deloc u=oa-
r[273. +i el uziteaz[ de simboluri biblice spre a ne înlesni
accesul c[tre tâlcurile vie\ii scriitorului. Astfel, motivul
r[stignirii, al drumului spre Golgota revine. Este tema
central[ a poeziei lui Grigore Vieru, dar =i «tema» vie\ii
sale f[r[ s[ vrea!274.
Între via\a =i opera lui Grigore Vieru exist[ o solidari-
tate organic[ (observa\ia s-a mai f[cut), încât poezia
are un rol existen\ial în biografia sa: Este îns[=i via\a
sa. Artistul tr[ie=te, pân[ în 1988, aproape exclusiv în,
prin =i pentru Poezie275. P[trunderea fizic[, pentru prima
oar[, în România dobânde=te semnifica\ia unui eveni-
ment extraordinar =i a=a, de altfel, îl prezint[ Vieru însu=i.
Pe 22 ianuarie 1992, poetul a fost invitat s[ vorbeasc[
în Parlamentul României, caz unic pentru un scriitor.
Distan\[ de er[ geologic[ între cele dou[ primiri în |ar[.
Totu=i, mi se pare c[ impactul a fost mai profund în 1973,
constituind cotitura decisiv[ în existen\a =i în crea\ia lui
Grigore Vieru. La Forumul românilor =i originarilor din
România (iunie, 1992), poetul putea m[rturisi în Cuvân-
tul de salut: Întreaga noastr[ lucrare, întreaga via\[ a
THEODOR CODREANU
= 148
românilor din partea stâng[ a Prutului n-a fost altceva

decât o cazn[ de a reconstitui ve=nic mântuitoarea noas-
tr[ biseric[, ce se cheam[ românismul basarabean.
În amplul capitol despre Poezie, F[nu= B[ile=teanu
încearc[ s[ schi\eze o poetic[ a lui Grigore Vieru, core-
lând diverse m[rturii =i texte vierene. Evident, nu poate
ocoli chestiunea limbii române pentru destinul liricii
basarabene, în general, =i al celei vierene, în special.
Reflec\iile despre limb[ ale lui Vieru sunt comparate cu
cele semnate de Nichita St[nescu, Marin Sorescu, Ioan
Alexandru sau D. R. Popescu. Din p[cate, criticul nu trece
de acest comparatism.
Subcapitolul al doilea e dedicat poeziei pentru copii.
+i aici se recurge la fructuoase compara\ii. Cu Albinu\a,
Vieru ar fi dat o replic[ basarabean[ de cosmogonie
ludic[ la celebra Abece arghezian[276. Ludicul vierean
nu este lipsit de umor de bun[ calitate. În schimb, compa-
ra\ia teologiei despre Sfânta Treime a Sfântului Grigore
din Nazianz cu Abecedarul lui Grigore Vieru se v[de=te
pu\in for\at[277.
Poezia de dragoste vierean[, având în centru arhetipul
feminit[\ii, este apreciat[ la cel mai înalt grad. Criticul
invoc[ =i situarea valoric[ a poetei Carolina Ilica dintr-o
tablet[-prefa\[ la volumul Hristos nu are nici o vin[ (1991).
Autoarea considera c[ tema cea mai frumoas[ a liricii
lui Vieru este iubirea niciodat[ egal împ[r\it[ între ma-
m[ =i iubit[, fapt ce produce o sfâ=iere a dragostei de
neîntâlnit la alt poet278.
Ispititoare e =i analiza cromaticii în raport cu erosul.
La Vieru, de exemplu, verdele este culoarea dragostei
pure, naturale. Sensul vegetal-floral din poezia lui Vieru
este ingenios coroborat cu existen\a floral[ a femeii din
149
ciclul proustian La umbra fetelor în floare. Totu=i, o se-

menea apropiere pare for\at[. Se invoc[, în atare pri-
vin\[, epitaful vierean Sunt iarb[,/Mai simplu nu pot
fi. Dar vegetalismul fiin\ei vierene este altceva decât
cel proustian. Mai relevant[ ar fi apropierea de vegeta-
lismul romantic eminescian. Validabil[, în schimb, e
decizia c[ practic, toat[ poezia lui st[ sub semnul iubi-
rii279. F[nu= B[ile=teanu dedic[ poeziei pentru mama
un subcapitol aparte, cum =i era de a=teptat. Finalmente,
este =i el tributar criticii lui Mihai Cimpoi care a analizat
principiul matern al universului vierean. Metoda com-
paratist[ asociaz[ viziunea poetului basarabean cu folclo-
rul, cu Blaga, cu Goga, Eminescu, Nichita St[nescu =i
chiar cu pictura lui Sabin B[la=a. Criticul remarc[ marea
diversitate a întrup[rilor stilistice a poeziei despre ma-
m[, de la confesiunea direct[ =i studiul motivelor pân[
la jubila\ia estetic[, sim\ul muzical =i hermetismul fol-
cloric280. Comentatorul se str[duie=te s[ surprind[ spe-
cificul poeziei lui Grigore Vieru în spa\iul diagonalelor
unui pentagon format din: spiritul «testamentului» arghe-
zian; «jalea» na\ional[, cu tonalitatea biblic[ a lui Octa-
vian Goga, dar f[r[ stilul baladesc al rapsodului din R[=i-
nari; «boala» din lume (cu precizarea doar c[ aceast[
boal[ nu e ancestral[, ontologic[, ci social[ sau, mai
bine-zis «na\ional[) =i melancolia, ca =i expresia bla-
gian[»; «armonia» eminescian[, muzical[, a sufletului
moldav =i lini=tea bucolic[, pillatian[, lini=tea «satului
dintre vii», dintre p[duri281.
Neîndoielnic, la nivelul complexelor de cultur[ va
fi fiind câte ceva din toate acestea. Dar se poate l[sa
impresia c[ Grigore Vieru este doar un sintetizator.
Încerc[rile de a distinge nota personal[ a lui Vieru în
THEODOR CODREANU
= 150
context sunt l[udabile. De exemplu, versul final din Cu-

vântul mamei: O, Mam[/O, mam[!, de=i ar vrea s[
trimit[ la Eminescu, se opre=te la oftatul mono-
cuvântului =i aici ar trebui s[ se vad[ modernismul
poeziei lui Grigore Vieru; el =tie, deci, =i s[ r[suceasc[
gâtul retoricii, s[-=i cenzureze efuziunea romantic[, s[
apeleze la sugestie precum Verlaine282.
F[nu= B[ile=teanu consider[ c[ În limba ta este ca-
podopera liricii lui Grigore Vieru283. Nu-i ocolit[ nici poe-
zia pentru patrie, obiect al subcapitolului al cincilea.
Dragostea colosal[ pentru tot ce-i românesc, care stâr-
ne=te unora zâmbete sardonice, este exprimat[ sim-
plu, cu o puternic[ =i autentic[ vibra\ie. Patria lui Vieru
este mam[, pâine, p[mânt, nuc etc. Întreaga b[t[lie
vierean[ se duce, cel pu\in în ultimul deceniu, împotriva
moldovenismului, ca doctrin[ de stat antiromâneasc[.
Exist[ în opera lui Grigore Vieru =i o poezie pentru
Hristos (subcapitolul al =apteleea). Acum, toate celelalte
teme =i motive pot ap[rea ca permanen\e ale spiritului
religios284. De=i nu atinge, în poezia religioas[, drama-
tismul lui T. Arghezi sau chiar al Leonidei Lari, fiorul
sacrului este esen\ial în lirica vierean[.
Întrebându-se, în ultimul subcapitol (Poezia pentru...
poezie) în ce const[ originalitatea liricii lui Vieru, F[nu=
B[ile=teanu ajunge poate la r[spunsul cel mai îndr[zne\
pe care-l ofer[ exegeza sa, într-un context, ce-i drept,
mai larg: Originalitatea ei const[ în cadrul mai larg al
poeziei de medita\ie, de reflexie filozofic[ asupra marilor
teme ale poeziei, ale destinului uman în chiar nucleul
acestei medita\ii: în felul cum e privit[ moartea285.
Într-adev[r, moartea este piatra de încercare, ea-i
enigma, ea e runa, cum ar spune Eminescu. F[nu= B[i-
151
le=teanu compar[ concep\ia despre moarte a lui Vieru

cu acea din Miori\a, cu cea a lui Arghezi, a lui Blaga, a
lui Bacovia, a lui Creang[ =i conchide c[ îl diferen\iaz[
de to\i ace=tia sfidarea calm[ a mor\ii. Doar moartea
mamei declan=eaz[ o pr[bu=ire cosmic[: pân[ =i graiul
cade «doborât», declan=ând o tragedie286. În confrun-
tarea cu moartea, Vieru are un robust optimism, de=i,
cum se =tie, via\a sa numai roz[ n-a fost287.
În Portretul final, F[nu= B[ile=teanu conchide c[ Gri-
gore Vieru este un mare poet contemporan =i un erou
al provinciei sale Basarabia288.
II.
À REBOURS
1. ÎN LOC DE EXCURS BIOGRAFIC
La un moment dat, am fost tentat s[ fac o in-

cursiune biografic[ în existen\a lumeasc[ a lui Grigore
Vieru. O asemenea metod[, îns[, nu st[ în obiceiurile
mele de critic =i mi se pare c[ a= fi repetat ceea ce deja
se =tie =i au sintetizat autorii de monografii aminti\i în
primul capitol, dar =i constructorii de edi\ii prin obi=n-
uitele tabele cronologice înso\itoare. De altfel, =i prezenta
carte propune o asemenea Cronologie foarte util[. Toate
acestea sunt absolut necesare în cunoa=terea persona-
lit[\ii lui Grigore Vieru. Pentru economia acestui studiu,
îns[, am[nuntul biografic va fi pus nu în slujba biogra-
fismului de tip factologic, ci în descifrarea complexelor
de profunzime289, în stare s[ ne îndrume c[tre o mai
adecvat[ în\elegere a fenomenului Grigore Vieru. C[ci un
asemenea fenomen ne intereseaz[, în primul rând. Vrem
nu vrem, întrebarea care se pune e cum de a reu=it un
poet de o anvergur[ a=a de modest[ (precum a fost, la
vremea lui, G. Bacovia) s[ trezeasc[ un asemenea interes
care face din el unul dintre cei mai citi\i poe\i români
din toate timpurile? Via\a lui este, în definitiv, una destul
de simpl[ =i de banal[, nu departe de cenu=iul celei
bacoviene. Tabelele cronologice invocate pot epuiza u=or
aceast[ via\[, f[r[ a mai fi nevoie de o biografie special[.
Cine îi cite=te bine opera îi cite=te, de fapt, via\a =i acesta
este un elogiu pe care l-am întâlnit deja în destule texte
critice. Pe de alt[ parte, poetul însu=i, ca poet, se reco-
153
mand[ cu toat[ modestia: +tiu c[ n-am geniu. Nici

m[car nu sunt un mare poet290.
M[rturia i-ar putea satisface înzecit pe denigratorii
poetului. Enigma fiin\ei vierene începe chiar cu aceast[
cinstit[ recunoa=tere. Cum de a reu=it un poet lipsit de
geniu =i nici m[car mare poet s[ declan=eze un interes
enorm pentru sine =i pentru fenomenul basarabean, în
genere? E ceva aici de domeniul inexplicabilului =i Dan
Zamfirescu avea dreptate s[ compare apari\ia lui Grigore
Vieru în cultura dintre Prut =i Nistru cu apari\ia la fel de
inexplicabil[ a Sanctit[\ii Sale Papa Ioan Paul al II-lea.
P[strând propor\iile, desigur. În literatura român[ ac-
tual[ exist[ poe\i cu mult mai talenta\i, unii dintre ei
chiar în Basarabia, încât indignarea dispre\uitoare a
unora c[, uite, ei, de=i sunt incomparabili mai mari,
c[ st[pânesc me=te=ugul cuvintelor în chip str[lucit (cine
oare, ziceam, s-ar m[sura cu fantezia lingvistic[ a lui
Mircea C[rt[rescu?), vezi bine, n-au parte de r[sf[\ul
lui Grigore Vieru nu doar în fa\a publicului, dar =i în a
criticii! Uite, despre Vieru s-au scris =ase monografii, iar
dac[ o punem la socoteal[ =i pe cea de fa\[, ajungem la
=apte! Una pentru fiecare zi a s[pt[mânii =i unii vor gândi
c[ a =aptea carte despre Vieru putea oare s[ poarte un
alt titlu decât Duminica Mare a lui Grigore Vieru? Nu, alt
titlu nici n-ar fi fost de g[sit! +i cea mai mare mirare pe
care o produce faima lui Grigore Vieru e c[ aceasta a
crescut (=i e departe de a se fi stins) pe fondul unei bio-
grafii cu totul nespectaculoase, de felul celei bacoviene,
dar, ce-i drept, f[r[ putin\[ de a concura pân[ la cap[t
cu aceasta, imagine arhetipal[ a Cenu=[resei de care
niciodat[ vreun poet nu se va mai învrednici, c[ci via\a
lui Bacovia este anti-biografie la modul absolut. Cu
siguran\[, îns[, c[ sufletul Cenu=[resei s-a conservat în
THEODOR CODREANU
= 154
starea lui pur[ în firavul Grigore Vieru. Mai vrea cineva

o alt[ explica\ie la fascina\ia pe care o degaj[ fiin\a lui
Grigore Vieru? Întreaga fiin\[ basarabean[, batjocorit[
=i umilit[ timp de dou[ veacuri de c[tre st[pânele purt[-
toare de cnut, s-a aciuat r[bd[toare în firea acestui b[rbat
=i, deodat[, s-a produs acea ie=ire-din-ascundere pe care
grecii de felul lui Platon o numeau alétheia. A ie=it din
ascundere, prin Grigore Vieru, incon=tientul colectiv, cum
îl numea C.G. Jung, iar meritul de c[p[tâi al basara-
beanului e c[ s-a l[sat invadat, personant (cum ar zice
Blaga) de acesta =i, astfel, poetul a fost h[r[zit s[ devin[
reprezentativ nu pentru o mod[, nu pentru cine =tie ce
experimente poetice, nu pentru jonglerii de vorbe, ci
pentru destinul neamului românesc. A spus-o foarte bine
Nicolae Dabija, fiindc[ =i el tinde s[ se identifice cu fiin\a
colectiv[, nu doar cu sine. Anume c[ Vieru este mai mult
decât un poet, el este un destin. Dac[ ar fi fost doar un
poet, el, probabil, ar fi fost, în bun[ parte, ceea ce insi-
nueaz[ denigratorii s[i un tradi\ionalist neos[m[n[-
torist. Printr-un instinct sigur, îns[, care \ine de sfera
harului, el =i-a strivit condi\ia individual[ =i nutrit, ca
Anteu, de for\ele telurice ale adâncurilor (oare nu s-a
vorbit despre o poetic[ a reazemului-p[mânt, în cazul
s[u?), s-a în[l\at în t[riile azurului =i ale luminii, cum nu
o vor putea face vreodat[ geniile jongleriilor textua-
liste. De aici, probabil, comparativ cu Bacovia, norocul
s[u de a i se fi recunoscut de timpuriu fa\a nobil[ de
Cenu=[reas[, dup[ ucenicia în umilin\i =i priva\iuni în
copil[rie =i adolescen\[. E un traseu atipic, c[ci Bacovia
a fost recunoscut cu greu în toat[ grandoarea lui, =i nu
în timpul vie\ii, ci abia la bune decenii de la moarte. De
aceea, Grigore Vieru ne poate ap[rea ca un Bacovia de
semn întors, un Bacovia à rebours, chiar de la nivelul
155
sociologiei succesului. E cel dintâi izbitor contrast dintre

cei doi poe\i cu o structur[ antropologic[ asem[n[toare.
Cineva îmi atr[gea aten\ia c[ pân[ =i constitu\ia lor fizic[
este similar[: amândoi costelivi =i extrem de fragili, cu
s[n[tatea =ubrezit[ pretimpuriu. Constantin C[lin f[cea
observa\ia c[ un Bacovia rotofei nu ar fost deloc credibil,
o imposibilitate antropologic[. Sunt convins c[ acela=i
lucru e valabil =i pentru poetul de la Chi=in[u: un Grigore
Vieru rotofei este de neimaginat, o contradic\ie în termeni
antropologici. Straniu e faptul c[, pe cât descoperi mai
multe asem[n[ri între cei doi poe\i, pe atât ei devin mai
contrastan\i. Întâietatea în timp fiind de partea lui
Bacovia, vom conveni, din acest punct de vedere, c[ Vieru
este negativul din oglind[ al b[c[uanului, iar fiindc[
Bacovia este, prin excelen\[, poetul negativului stilistic291,
vom constata c[ basarabeanul este poetul pozitivului
stilistic. De aici impresia c[ Grigore Vieru descinde direct
din folclor, pe când Bacovia pare a=a de dep[rtat de
acesta, fiind, de fapt, la fel de apropiat, cum iar[=i am
demonstrat-o în cartea amintit[.
S-ar zice c[ =i copil[ria ambilor este contrapunctic[,
de=i, într-un fel, asem[n[toare. Bacovia a v[zut lumina
zile la 417 septembrie 1881, în casa lui Dimitrie Vasiliu
=i a Zoei Langa, la Bac[u, ca al patrulea copil dup[ un =ir
de trei fete, c[zând în familie ca o binecuvântare cereas-
c[, încât mama i-a creat condi\ii de cre=tere excep\io-
nale, un mic paradis (dar artificial) al copil[riei, cu grija
exagerat[ de a nu-i lipsi nimic lui Iorgu\ =i de a-l feri de
orice primejdie. Iorgu\ era de o sensibilitate extraordi-
nar[, adic[ exact precum copilul din Pererita, n[scut la
14 februarie 1935, în familia de \[rani a lui Pavel =i al Ev-
dochiei Vieru, pe malul stâng al Prutului, fratele geam[n
al Siretului, cel care trece pe lâng[ Bac[ul lui Bacovia.
THEODOR CODREANU
= 156
Pererita e la o azvârlitur[ de zmeu de Miorcanii lui Ion

Pillat, de pe malul drept al Prutului. S[ fie oare o întâm-
plare c[ din aceste dou[ sate gemene s-au ridicat doi
poe\i cu o structur[ artistic[ a=a de apropiat[?
Dar s[ ne întoarcem la firul biografic. Tot al patrulea
copil a fost =i Grigore, =i tot dup[ trei fete, dar dintre
care doar una, Sofia, a supravie\uit, celelalte dou[, Ca-
tinca =i Lidu\a, stingându-se de mici. Semn de nenorocire.
Copilul n[scut la ora=, în familia unui comerciant sufi-
cient de înst[rit pentru a crea condi\ii de via\[ onorabile,
ocrotit de mam[ =i de surori, a sim\it, în mod paradoxal,
micul s[u paradis ca pe un infern, care-i va marca
definitiv universul poetic =i-l va face inapt pentru o via\[
în societate de succes public. Faptul e cu atât mai straniu,
cu cât Bacovia =i-a petrecut copil[ria =i adolescen\a în
cea mai bun[ dintre lumile posibile, adic[ într-o Europ[
=i într-o Românie care parcurgeau ceea ce s-a numit la
belle époque. Dimpotriv[, copilul Grigore, n[scut într-un
sat care curând avea s[ cunoasc[ infernul r[zboilui =i,
mai ales, col\ii sârmei ghimpate str[b[tând chiar prin
fundul gr[dinii spre Prut, a fost cu totul ner[sf[\at în
copil[rie, r[mas orfan de tat[ de dou[ ori: nu împlinise
decât jum[tate de an când Pavel Vieru a murit; dar la
sfatul ciudatului Zodier al satului, mama Dochi\a se
va rec[s[tori cu Vasile Gu\u, un om blajin, care a câ=tigat
dragostea copiilor. Va fi îns[ încorporat =i se va stinge
pe p[mânt str[in (cum o va spune poetul în Formular),
în al doilea r[zboi mondial, încât micul Grigore va cre=te,
practic, f[r[ tat[, ca dublu orfan patern, mama încorpo-
rând afectiv =i familial =i atributele tat[lui292. Na=terea
viitorului poet a survenit la cinci ani de la venirea pe
lume a surorii sale Sofia. Cu siguran\[, împrejur[rile au
decis ca familia s[ nu aib[ componen\a numeroas[ a
157
celei a lui Bacovia. Cert e c[ Vieru n-a avut copil[ria

fericit[ a lui Iorgu\. El a trebuit s[ osteneasc[ de mic
pe ogor sau s[ îngrijeasc[ de animalele din b[t[tur[.
Mama trudise o via\[ întreag[ din greu. Mai mult, a r[-
mas orfan[ de ambii p[rin\i la numai opt ani, devenind
mam[ =i tat[ pentru fra\ii mai mici. Iat[ ce î=i aminte=te
Grigore Vieru: La opt ani=ori r[mâne f[r[ p[rin\i =i
devine un fel de mam[ pentru fr[\iorii ei mai mici: spal[,
m[tur[, g[te=te. Unul din fr[\iorii ei, jucându-se, cade
într-o zi pe plita încins[ =i se preface în scrum sub ochii
ei. La 16 ani se c[s[tore=te =i devine mam[ =i pentru
fr[\iorii lui tata. Dou[ dintre surioarele mele Catinca
=i Lidu\a mor de mici. Moare =i tata când aveam jum[-
tate de an. Mama se rec[s[tore=te. Începe r[zboiul =i moa-
re =i tat[l vitreg. Vine peste noi foametea din 19461947.
Vine colhozul. Mama singur[ în fa\a tuturor nenoroci-
rilor. Noaptea la ma=ina de cusut, ziua la deal, la muncile
câmpului. Numai mânu\ele ei =tiu cum ne-au crescut pe
mine =i pe sor[-mea Sofia. Sunt profund marcat de tragis-
mul vie\ii ei =i a=a voi r[mâne pân[ în ultima clip[ a
vie\ii. În ziua când a murit mama, a murit în ochii mei
întregul univers. În ziua când s-a sfâr=it mama, mi-am
dat seama c[ sunt muritor. +i m-am sim\it orfan. În
ziua aceea am hot[rât s[-mi dorm somnul de veci al[turi
de ea. Mi-am pus chiar o piatr[ de mormânt al[turi de
piatra ei funerar[. Iat[ epitaful pentru mama: «Pierzând
pe mama, î\i r[mâne Patria. Dar nu mai e=ti copil».
Iat[ =i epitaful pentru mine: «Sunt iarb[, mai simplu
nu pot fi»293.
Abia acum apar în toat[ micimea lor calificativele unui
Al. Cistelecan privitoare la prezen\a mamei în oper[,
acel idilism domestic, care, de fapt, descinde direct
din infern. Pe de alt[ parte, m[rturiile ar putea duce cu
THEODOR CODREANU
= 158
gândul la insinuarea unui puternic complex matern în

existen\a =i în opera poetului, tr[it la cote aproape emi-
nesciene. Instantaneu, ne vin în minte versurile din O
mam[, versuri pe care, altminteri, Vieru le pre\uia ca
fiind cele mai frumoase despre mam[ al[turi de câteva
versuri populare: O mam[, dulce mam[, din negur[ de
vremi,/Pe fream[tul de frunze la tine tu m[ chemi; +i:
Iar dac[ impreun[ va fi ca s[ murim,/S[ nu ne duc[ n
triste zidiri de \intirim,/Mormântul s[ ni-l sape la
margine de râu,/Ne pun[ n înc[perea aceluia=i sicriu;/
De-apururea aproape vei fi de sânul meu/ Mereu va
plânge apa, noi vom dormi mereu294. Lipsa virgulei din
titlu =i din primul vers schimb[ orice caracter accidental
din imaginarul eminescian, eliminând interjec\ia recep-
tat[ de edi\iile obi=nuite =i transformând sintagma din
negur[ de vremi într-o apozi\ie dezvoltat[. Faptul, observ[
editorul N. Georgescu, face ca s[ nu ne mai afl[m în
fa\a unei poezii psihologice scrise în amintirea Raluc[i
Eminovici, mama real[ confundându-se cu muma
ancestral[295. Este exact procesul profund ontologic ce
se petrece =i-n cazul lui Grigore Vieru. Mai mult, vehicu-
lata asimilare oedipian[ a iubitei cu mama este contra-
zis[ de textul eminescian, fiindc[, sesizeaz[ editorul,
apelativul iubito din strofa a doua se adreseaz[ tot ma-
mei, iar mormântul comun final din strofa a treia, citat[
integral aici, seam[n[ tulbur[tor cu spovedania lui Gri-
gore Vieru, cel care =i-a predestinat sicriul al[turi de piat-
ra funerar[ a mamei, identificându-se cu iarba de pe
ambele morminte, dincolo de orice accident biologic.
+tim cât de mult a insistat Mihai Cimpoi asupra Mumei
primordiale la Grigore Vieru, iar tot mai mul\i critici,
pân[ la unul dintre ultimii veni\i, Alex. +tef[nescu,
conchid c[ autorul R[d[cinii de foc este cel mai important
159
poet al mamei din literatura universal[. E o situare

privilegiat[, care face parte din Fenomenul Grigore Vieru.
Cu atât mai mult, cu cât reac\iile subcon=tiente ale poe-
tului seam[n[ iar[=i izbitor de bine, dar tot prin contrast,
cu ale lui G. Bacovia: unul înc[rcat de paradisul matern
a eliminat p[rin\ii din imaginarul poetic, cel[lalt, dim-
potriv[, împov[rat de greut[\ile copil[riei =i-a înc[rcat
infinit imaginarul de prezen\a mamei într-un simbolism
de vaste implica\ii. +i tot ace=ti doi poe\i contrazic flag-
rant cli=eele psihanalizei. De=i r[sf[\at, în sens pozitiv,
de p[rin\i (de mam[, îndeob=te), Bacovia s-a sim\it un
orfan, singur în fa\a neantului. Orfan se pomene=te,
în cele din urm[, =i Grigore Vieru, o dat[ cu moartea
mamei. Pân[ aici, ne-am posta pe terenul psihanalizei
clasice. Marthe Robert a studiat cele dou[ ipostaze cen-
trale ale orfanului care marcheaz[ imaginarul romanesc:
copilul g[sit, sub semnul unui narcisism pre-oedipian,
care ne propulseaz[ în plin romantism, orfanul imaginar
respingându-=i p[rin\ii reali în favoarea unora mai buni,
utopici, un asemenea erou sau artist visând la schimbarea
lumii reale urâte în una mai bun[. În faza oedipian[,
se ive=te bastardul, predispus nu la schimbarea lumii,
ci la cucerirea ei, în plan literar aflându-ne în plin realism,
cu prezen\a arivistului. Coresponden\ii din imaginarul
poetic ar fi romanticii vis[tori, idilici, geniali, pe de o
parte, =i iconocla=tii avangardelor de tot felul, pe de alta.
Ce=ti din urm[ comit perpetuu paricidul, pe când or-
fanii care-=i caut[ p[rin\ii cei buni sunt vis[torii, elegiacii.
Bacovia pare a intra în a doua categorie; el, de=i a avut
p[rin\i buni, a comis paricidul, i-a pedepsit pe p[rin\i,
observ[ Mihail Petroveanu, eliminându-i din imaginarul
s[u poetic. O situa\ie inexplicabil[, dar care ascunde, în
realitate, o ecua\ie cu mai multe necunoscute, de unde
THEODOR CODREANU
= 160
capcana în care au c[zut comentatorii s[i. De fapt, Ba-

covia, am demonstrat-o în cartea pe care i-am dedicat-o,
a sublimat netipic prezen\a mamei în simbolismul onto-
logic al elementelor primordiale p[mântul =i apa, care
invadeaz[ imaginarul s[u poetic. +i asta în perpectiva a
ceea ce am numit negativul stilistic, produsul-grund al
complexului Bacovia. Grigore Vieru, în schimb, recon-
verte=te negativul existen\ial (necurmatele suferin\e ale
copil[riei =i ale adolescen\ei, asupra c[rora poetul a in-
sistat în nenum[rate rânduri), în pozitiv fiin\ial =i, mai
departe, stilistic, confirmând înc[ o dat[ antibacovianis-
mul s[u din oglind[. Nici Vieru =i nici Bacovia nu pot
intra în cadrele psihologiei abisale a bastardului. Dar
dac[ ei au putut fi asimila\i cu orfanul, în chip am[gitor
Bacovia, îns[ declarat la Vieru, =i aici trebuie foarte
atent nuan\ate faptele, fiindc[ autorul basarabean nu
s-a lep[dat niciodat[ de fiin\a mamei reale în c[utarea
alteia mai bune, încât, din acest punct de vedere, el
nu mai are nimic din vis[toria romantic[, de care uneori
a fost acuzat sau etichetat. Dimpotriv[, întreaga lui fiin\[
se umple absorbant de fiin\a mamei, încât ponderabilul
devine imponderabil, pe când golirea de fiin\a mamei
reale, la Bacovia, transform[ orice imponderabil în
greutatea de plumb ce anun\[ c[derea în vid. Nu e de
mirare c[ fiin\a mamei vierene se înal\[:
U=oar[, maic[, u=oar[,
C-ai putea s[ mergi c[lcând
Pe semin\ele ce zboar[
Între ceruri =i p[mânt.
Atât Vieru, cât =i Bacovia se întorc, în definitiv, la
izvoare, dar în direc\ii diametral opuse: unul e descendent,
cel[lalt ascensional. La Bacovia, o for\[ gravita\ional[
teribil[ trage totul în jos, c[ci pân[ =i aripile sunt de
161
plumb. Izvoarele la care ajunge sunt în abise, fie încre-

menite în plumb, fie în ipostaz[ de element dizolvant,
ca lacrim[ a zidurilor, cum foarte exact a numit-o Eugen
Lovinescu. Imaginarul poetic vierean, din contr[, scap[
de ponderal între ceruri =i p[mânt, reg[sind acelea=i
elemente primordiale, dar în toat[ splendoarea pozitivi-
t[\ii lor, c[ci p[mântul devine reazem, iar apa nu mai e
lacrim[ a zidurilor ci rou[, lacrim[ a cerurilor. Bacovia,
regresând în matrice, de fapt nu o mai reg[se=te, c[ci
izvorul s[u este vidul, noianul de negru, lipsit de orice
speran\[; pe când Vieru are =ansa unic[ de a atinge puri-
tatea arhetipal[ a izvorului, care e cereasc[ =i care, izo-
morf[ în fulger (r[d[cin[ de foc), despic[ imponderabil
nigredo-ul nop\ii. În cerurile de plumb ale lui Bacovia,
Dumnezeu a murit; în cerurile de rou[ =i fulger ale lui
Vieru, Dumnezeu e cel al Învierii, al reînvierii. Zeul ba-
covian, dac[ el exist[, e cel coborât în Infern =i blocat
acolo f[r[ întoarcere, într-o sâmb[t[ a ultimelor sufe-
rin\e, o sâmb[t[ a mor\ilor care nu mai mor, ceea ce am
numit apocalipsa f[r[ finalitate. Zeul vierean a rupt z[ga-
zurile Infernului, el deja s-a întors în ceruri, iar de a colo
pogoar[ ca pace a Duhului Sfânt, ca Duminic[ Mare,
Duminica lui Grigore Vieru, o Duminic[ alb[ ca lumina
taboric[.
Amândoi ace=ti poe\i s-au vrut simpli, unul (Vieru) ca
iarba, cel[lalt, pur =i simplu, simplu, cum se prezint[
în Divag[ri utile. +i, culmea, au =i reu=it!
Pe de alt[ parte, Bacovia a fost un extraordinar poet
al mor\ii, al vidului existen\ial, al neputin\ei de a muri,
al agoniei interminabile numite de Ion Caraion sfâr=it
continuu; Vieru, prin revers, prive=te moartea cu o nesfâr-
=it[ mil[, c[ci este un mare poet al vie\ii, al bucuriei de
a tr[i: Pân[ la lacrimi mi-e drag[ via\a spune un text
THEODOR CODREANU
= 162
al s[u devenit melodie foarte popular[ în repertoriul

Anastasiei Lazariuc.
Se pune, desigur, problema valorii unor asemenea
op\iuni estetice =i existen\iale. Cert e c[ secolul gr[bit
(al XX-lea) nu a pus pre\ pe pozitivul stilistic decât ca
doctrin[ estetic[ oficial[, în comunism =i în nazism, ceea
ce a dat o lovitur[ de moarte acestei tendin\e de dep[=ire
a crizei spiritului european modern. Am numit anul 1900,
când Bacovia avea deja cristalizat volumul Plumb, cel
mai pesimist op din întreaga noastr[ literatur[, dar =i
din cea european[, gradul zero al crizei spiritului european
modern, criz[ anticipat[ doar cu câ\iva ani mai înainte
de celebrul tablou al pictorului norvegian Edvard Munch
|ip[tul. Bacovia, întârziat în toate, î=i va publica volumul
epocal abia în 1916. Dar în 1907, deja cel mai de seam[
comediograf din a doua jum[tate a secolului al XIX-lea,
I.L. Caragiale, presim\ea marea criz[ într-o scrisoare din
3/16 aprilie adresat[ lui Petre Th. Missir: Începem o
alt[ istorie mai pu\in vesel[ decât cea de pân[ ieri; râsul
=i gluma nu ne vor mai putea sluji de mângâiere ca alt[-
dat[ fa\[ cu cele ce se vor petrece în lumea noastr[ ro-
mâneasc[. Copiii no=tri vor avea poate de ce s[ plâng[
noi am râs destul296. Caragiale se iluziona c[ numai
lumea româneasc[ va intra într-o nou[ istorie, dar numai
peste trei ani, în 1910, Virginia Woolf anun\a marea criz[
la nivelul întregii Europe, pentru ca expresionismul ger-
man =i filozofii adiacen\i, ca Osvald Spengler, s[-i fie
oglind[, produsul cel mai bacovian fiind tragicul poet
Georg Trakl. În 1907, Caragiale nu avea cuno=tin\[ de
existen\a lui Bacovia, c[ci Cenu=[reasa se ascunde bine,
dar poezia româneasc[ avea deja pe cel mai mare poet
al plânsului =i al vidului existen\ial. Literatura român[
are acest dar al contrastelor radicale, fiindc[ se-ntâlneau,
163
f[r[ s-o =tie, cel mai mare artist al râsului cu cel mai
mare al plânsului. Am ar[tat în Complexul Bacovia c[
exist[, de la 1900 încoace, o incon=tient[ (iar uneori o
con=tient[) raportare a literaturii române moderne la
acest prag zero al crizei spiritului românesc =i european,
care este Bacovia, fie spre o adâncire a crizei (de unde =i
o permanent[ resurec\ie a bacovianismului), fie spre o
dep[=ire a crizei prin întoarcerea la izvoarele tradi\iei =i
ale cre=tinismului în paradigm[ modern[. Astfel, poe\i
ca Ion Pillat, T. Arghezi, L. Blaga, Ion Barbu, Vasile Voi-
culescu sau Nichita St[nescu sunt splendide transcenderi
ale crizei bacoviene. În aceast[ constela\ie intr[ =i Grigore
Vieru, dup[ m[sura =i puterile talentului s[u.
Criticii au f[cut dese apropieri ale lui Vieru de Nichita
St[nescu. Aceste afinit[\i sunt reale în contextul dep[=irii
crizei bacoviene, dar cu mult mai legitim[ s-ar dovedi
similitudinea dintre Vieru =i ultimul Vasile Voiculescu,
cu atât mai mult cu cât sunt mai evident diferi\i. Închi-
sorile comuniste care l-au \inut captiv pe Voiculescu, au
ceva din gulagul sovietic în care a tr[it Vieru o copil[rie
=i o adolescen\[ de grele priva\iuni =i suferin\i. Dar Ulti-
mele sonete voiculesciene par a ignora total contextul
istoric: în plin infern, se ivesc aceste perle poetice ale
iubirii cre=tine, de profund[ senin[tate isihast[. Nimic
mai contrastant decât optimismul proletcultist al
obsedantului deceniu ce-=i imagina c[, prin poe\i nu
lipsi\i de talent ca Mihai Beniuc, dep[=ise criza menta-
lit[\ii burgheze europene, când, de fapt, o aducea la
pura stare caricatural[ ideologic[. Adev[rata biruin\[
asupra crizei vine din sonetele interzise ale lui Voiculescu.
În schimb, Nichita St[nescu (dar =i al\i poe\i ai genera-
\iei) este exemplul dep[=irii crizei în legalitate, oare-
cum, în condi\iile pieirii proletcultismului. Nichita St[-
THEODOR CODREANU
= 164
nescu nu a stat în pu=c[rie ca Vasile Voiculescu. El e din

genera\ia luptei cu iner\ia a lui Nicolae Labi=, cel pus
în postura ingrat[ de a fi poet comunist exploziv, adic[
de a dep[=i criza european[ de pe pozi\ii proletare. Stra-
niu e c[ Nichita St[nescu a evoluat în sens oarecum invers
decât Labi= în scurta =i fulguranta lui via\[. Ba chiar
m[rturise=te c[ n-a putut scrie cât[ vreme a tr[it Nicolae
Labi=, care, la rându-i, în pofida optimismului debordant
din poeme ca Viitorul, a evoluat bacovian în ultimul
an de via\[, scriind teribila Balad[, dup[ c[l[toria în
Delt[ s[vâr=it[ chiar în anul mor\ii. Labi= devenea, de
aceea, foarte primejdios pentru ideologia oficial[, c[ci
se metamorfoza bacovian, în direc\ia exacerb[rii crizei
fiin\iale, ca un nou Esenin, cel al Omului negru. Balada
labi=ian[ este un asemenea simptom bacovian comis de
un spirit vulcanic, adic[ de structur[ nonbacovian[. În
schimb, Nichita St[nescu a avut marea =ans[ a ie=irii
din chingile proletcultismului într-o perioad[ de relaxare
ideologic[ urmat[, îns[, de o nou[ îngr[dire, dup[ 1971.
Autorul Necuvintelor î=i g[sise calea proprie de ie=ire din
infern =i poate a=a se explic[ formidabila lui audien\[.
El n-a continuat pe Nicolae Labi= al crizei, ci pe un Labi=
optimist, liber în optimismul s[u, cu iluzia neomodernist[
a întoarcerii poeziei la uneltele sale, sc[pat de prolet-
cultism. Interesant c[ un poet de structur[ bacovian[,
dar, totodazt[, iconoclast nonbacovian ca ultimul Labi=,
l-am numit pe Cezar Iv[nescu, va întâmpina serioase
obstacole în a-=i publica necenzurat opera. Altminteri,
Cezar Iv[nescu va prelua mo=tenirea lui Labi= al crizei
=i nu întâmpl[tor dup[ 1989 va da la iveal[ o carte te-
ribil[, început[ demult, despre destinul tragic al poetului
de la M[lin297.
165
Cert e c[ Nichita St[nescu reprezint[ poate cea mai

luminoas[ izbând[ a genera\iei sale împotriva crizei
omului european din secolul al XX-lea, într-o lume care
se adâncea în mla=tina pieirii =i care trebuia s[ sfâr=easc[
în zguduirea din 1989. Tocmai aceast[ biruin\[ nu i se
va ierta lui Nichita St[nescu în ultimii paisprezece ani.
Cel mai recent atac împotriva lui vine din partea unui
iconoclast încrâncenat, Cristian Tudor Popescu, într-un
serial298 din Adev[rul literar =i artistic. Nichita St[nescu
apare ca un profitor conformist al regimului comunist,
asemuit cu Adrian P[unescu =i cotat sub valoarea unor
Ana Blandiana sau Cezar Baltag. Cristian Tudor Popescu,
îns[, comite o dubl[ eroare: el confund[, pe de o parte,
valoarea cu activismul politic =i, de aici, intr[ în a doua
compar[ doi poe\i incompatibili: Nichita St[nescu =i
Adrian P[unescu. Al doilea e un tribun prin structur[
=i anvergur[ hugolian[ (îi putem, desigur, aproba sau
detesta sensul exercit[rii publice), pe când Nichita St[-
nescu a fost poetul pur, neangajat, ca un Bacovia de
semn întors, adic[ iubitor al vie\ii pân[ în pânzele albe
ale be\iei pe care i-o repro=eaz[ Cristian Tudor Popescu.
Oare nu-l acuza, dup[ 1989, Tudor Octavian (alt icono-
clast) pe G. Bacovia c[ a fost un conformist profitor
sub regimul comunist? Inclementul publicist ignora cu
des[vâr=ire condi\ia de cronicar al imaginarului (Mir-
cea Scarlat), unul absolut neutru, pe care =i-a asumat-o
Bacovia, numai altfel putând s[ ne ofere imaginea
condi\iei omului modern lep[dat de Dumnezeu =i aban-
donat unei apocalipse f[r[ finalitate. Aceea=i gre=eal[ pro-
duce =i Cristian Tudor Popescu, neîn\elegând c[ Nichita
St[nescu a redobândit pozitivitatea fiin\ial[ pur[ prin
smulgerea radical[ din neantul bacovian, cel restrâns de
Cioran la neantul valah. Exist[ o bucurie a logosului nichi-
THEODOR CODREANU
= 166
tast[nescian, pe care, desigur, po\i s[ n-o împ[t[=e=ti,

dar e o mic[ inchizi\ie s-o interzici altora. Partea în care
are dreptate Cristian Tudor Popescu este a abuzului de
cuvinte, infla\ia verbal[ de care nu se pot descotorosi
foarte mul\i scriitori români, ceea ce n-o s[ întâlne=ti
niciodat[ la Eminescu sau la Bacovia sau Ion Barbu. Cred
c[ =i Grigore Vieru a evitat mai bine decât al\ii, oricum
mai bine decât Nichita St[nescu, ispita verbiajului, de=i
nici el nu scap[ peste tot de aceast[ Siren[.
Am z[bovit asupra acestor disjungeri fiindc[ ele îl
privesc direct =i pe Grigore Vieru. Poetul basarabean se
apropie de structura antropologic[ a unui Nichita St[-
nescu =i unele atacuri asupr[-i seam[n[, într-o privin\[,
cu cele îndreptate împotriva lui Nichita St[nescu. Nu
întâmpl[tor Gh. Grigurcu s-a ar[tat nemul\umit atât
de Nichita St[nescu, cât =i de Grigore Vieru. Cât despre
colaborarea poetului cu Adrian P[unescu, aceasta i-a
creat cea mai rea impresie. E drept, Grigurcu a trebuit
s[-=i revizuiasc[ o parte din aprecieri, intuind c[ Vieru
exprim[ o condi\ie mai complex[ a omului =i a poetului.
Sigur e c[, în ansamblu, =i opera lui Grigore Vieru e o
remarcabil[ ipostaz[ a dep[=irii crizei omului european
modern, un nonbacovianism care mi se pare intermediar
între bucuria de a tr[i a lui Nichita St[nescu =i iubirea
cristic[ a lui Vasile Voiculescu, dar în împrejur[ri istorice
cu totul speciale. Poezia lui Grigore Vieru poate s[ nu
aib[ exploziva bog[\ie a necuvintelor nichitast[nes-
ciene (=i nici n-o are!), dar nici solemnitatea poetic-dan-
tesc[ a sonetelor voiculesciene. Îns[ mai evidenta s[r[-
cie a expresiei vierene are avantajul unei simplit[\i fun-
ciare care-l pune în atingere cu enigmatica simplitate
bacovian[. Pe de alt[ parte, dac[ Vasile Voiculescu, auto-
disciplinat de închiderea în forma fix[ a sonetului, a
167
evitat orice impresie de infla\ie verbal[, de asemenea

primejdie n-a sc[pat Nichita St[nescu, dezavantajat chiar
de invazia nestrunit[ suficient a necuvintelor, pe când la
Vieru, amenin\area a putut veni din alt[ parte, din mo-
mentul când s-a hot[rât s[ descind[ în aren[ ca lupt[tor,
o ipostaz[ str[in[ deopotriv[ lui Voiculescu, St[nescu =i
lui Bacovia =i în strident[ neconcordan\[ cu structura
de poet pur a basarabeanului. De fapt, acest ultim avatar
vierean este ceea ce-l singularizeaz[ între marii biruitori
ai crizei spiritului european modern invoca\i aici. +i poate
cu acest ultim avatar ar trebui s[ =i încep, l[sând nedus[
pân[ la cap[t incursiunea în trecutul biografic al poetului,
pentru ca incursiunea în universul poetic s[ se produc[
à rebours.
2. LUPT{TORUL
Nimic, spuneam, din fiin\a lui Grigore Vieru
nu-l recomand[ ca tribun, ca lupt[tor. Totu=i, el este asi-
milat de critica din |ar[ ca un Goga basarabean. Ceea ce
arat[ c[ e un Goga de o factur[ cu totul aparte.
Coborât în aren[, Grigore Vieru contrazice înc[ o dat[
bacovianismul structural de care ne-am ag[\at ca de un
p[injeni=, îns[ salvator. Când Bacovia s-a iluzionat c[
exprim[ idei politice, el a c[zut lamentabil din condi\ia
sa de poet. Culmea e c[ a f[cut-o perfect con=tient, ca
pentru a consemna =i de ast[ dat[ inevitabila moarte a
poeziei. S[ ne gândim la incredibila poem[ Cogito:
Mi-am realizat/Toate profe\iile/Politice./Sunt fericit
Aproape unanim critica a g[sit în poemele apusului de
carier[ triumful sterilit[\ii. Comparându-l cu Rimbaud,
Gh. Grigurcu spunea c[ în vreme ce poetul francez a
THEODOR CODREANU
= 168
p[r[sit poezia, Bacovia s-a l[sat p[r[sit de aceasta. Nu-

mai c[ Bacovia s-a l[sat p[r[sit de poezie cu program,
adic[ în mod con=tient, cum a sesizat Daniel Dimitriu,
ca pentru a dovedi =i în acest mod marea criz[ ce ne
pânde=te în modernitate, iar nu din vreo neputin\[, ceea
ce-i spore=te complexitatea. Disolu\ia liric[ din Cogito
este cu atât mai în=el[toare, cu cât Bacovia n-a fost un
lupt[tor pentru ideluri decât pasager =i declarativ, ge-
niul s[u fiind acela de cronicar neutru al imaginarului
colectiv al veacului s[u. Neutralitatea lui ontologic[ s-a
manifestat în negativ; aceea=i neutralitate =i la Nichita
St[nescu, dar produs[ exclusiv în pozitiv, la îndemâna
tuturor, încât autorul celor 11 elegii era cu adev[rat Omul-
Poezie, care a fascinat câteva genera\ii, risipind în juru-i
o nest[vilit[ stare liric[, poate mai genuin[ decât aceea
a=ternut[ pe hârtie. Nimic din toate acestea la ternul
Bacovia, de=i, la rându-i, scria cum vorbea, dup[ propria
m[rturie. Bacovia era omul singur[t[\ii absolute, inco-
municabil pân[ la autism. Pus s[ vorbeasc[ în public,
era de o stâng[cie paralizant[, abia putând scoate câteva
vorbe. La Bacovia, elocven\a mu\eniei, la Nichita St[nescu
o inepuizabil[ stare poetic[ oral[, poate similar[, în alt
plan, cu geniul verbal al lui Caragiale, dar, evident, puri-
ficat total de orice ingerin\[ cinic[ sau ironic[. Nichita
St[nescu a fost o întruchipare unic[ a omeniei manifes-
tat[ ca prietenie. Grigore Vieru e dintr-o stirpe similar[,
bun ca pâinea cald[, simbol, altminteri, central în ima-
ginarul s[u poetic. Totu=i, n-are nici pe departe anver-
gura logosului nichitast[nescian, el apropiindu-se prin
simplitate =i economie de cuvinte de Bacovia. Cre=terea
lui în mijlocul unei societ[\i înstr[inate de izvoarele ro-
mânismului a fost posibil[ gra\ie acestui neutralism onto-
logic sem[n[tor de ambiguitate arheal[. Un mare naiv
169
ca Bacovia sau ca Nichita St[nescu. Nimic în el de tribun,

de lupt[tor. Ar fi fost, de altfel, u=or de anihilat, de strivit.
Nu l-ar fi ajutat nici constitu\ia lui fragil[ de trestie gân-
ditoare. Bacovia a primit trauma febrei palustre de mic
copil, marcându-i hipersensibilitatea pentru tot restul
vie\ii, ca =i imaginarul poetic, acea teroare de umid despre
care vorbea G. C[linescu. În cazul lui Vieru, trauma fizic[
a survenit relativ târziu, îns[ la începuturile studen\iei,
îmoln[vindu-se de tuberculoz[, ca urmare a unei copil[rii
=i adolescen\e pline de priva\iuni, de înfometare =i lips[
de îmbr[c[minte, necesit[\i elementare pe care o biat[
mam[ truditoare nu i le-a putut oferi în cea mai bun[
dintre lumile posibile, în raiul comunist, conform propa-
gandei sovietice.
Luciditatea autocritic[ a lui Vieru a func\ionat nu nu-
mai în a recunoa=te c[ nu este un geniu sau un mare
poet, dar =i în a ne spune c[ n-a avut niciodat[ stof[ de
lupt[tor, de om curajos. În mai multe rânduri, el a m[r-
turisit: Nu sunt un om curajos, ci pur =i simplu mi-e
ru=ine s[ ocolesc adev[rul. Trebuie s[ spunem adev[rul
a=a cum ne-am ruga lui Dumnezeu299. Are grij[ s[ adauge
imediat c[ eroi îi consider[ pe Ilie Ila=cu, pe Dumitru
Matcovschi, pe Leonida Lari, pe Nicolae Dabija, pe Gheor-
ghe Ghimpu =i pe al\ii. Nu =i pe sine. +i poate c[ are
dreptate. Sensibilitatea =i delicate\ea lui Vieru sunt prea
accentuate pentru un aspru lupt[tor. Boala de pl[mâni
a l[sat urme. De treizeci =i ceva de ani, pe deasupra,
poetul doarme doar trei ore pe noapte, suferind de o
oboseal[ cronic[. Asta i-a adus =i o grav[ boal[ de inim[,
care îl arunc[ periodic la limita dintre via\[ =i moarte,
stând s[pt[mâni întregi internat prin spitale. Sau cum
spunea Andrei Strâmbeanu, când nu-l g[se=ti acas[, îl
g[se=ti sigur la spital. Rezist[ din ce în ce mai pu\in
THEODOR CODREANU
= 170
presiunilor psihice, fiindc[ a trebuit s[ fac[ fa\[ multor

agresiuni de tot felul. În anii b[t[liei de rena=tere
na\ional[ a suferit o condamnare la moarte dinspre o
instan\[ ad hoc a Interfrontului, al[turi de Nicolae Da-
bija =i de Leonida Lari. A fost b[tut în fa\a casei, scuipat,
înjurat, amenin\at cu moartea. I-au fost sparte ferestrele
casei, fapt care a marcat urm[toarea reflec\ie din Ni=te
gânduri: Nu mi-a\i spart cerul din fereastr[ o dat[ cu
geamul300. L-am v[zut =ocat, intrat în panic[, în ziua de
vineri, 5 decembrie 2003, în jurul orei 12, când a ajuns
la Vaslui, invitat fiind la deschiderea celei de a 15-a edi\ii
a Salonului de Carte organizat de Bibioteca jude\ean[
Nicolae Milescu Sp[tarul. Stabilisem s[ vin[ cu o sear[
mai înainte la Hu=i pentru o întâlnire cu elevii Liceului
Teoretic Cuza Vod[. Elevii mei dintr-a XII-ea filologie
îi preg[tiser[ o primire s[rb[toreasc[. Dar în ultima clip[
i s-a oferit o ma=in[ a directorului Editurii Gunivas (Nico-
lae Gu\anu) din Chi=in[u, a=a c[ a preferat s[ vin[ direct
la liceu, în ziua programat[, de unde urma s[ plec[m
împreun[ la Vaslui. N-a mai ajuns, fiindc[ s-a produs
acel ciudat accident, în diminea\a zilei de 5 decembrie,
accident provocat de o ma=in[ gr[nicereasc[, aproape
la ie=irea din Chi=in[u301. A sosit la Vaslui dup[ aproape
=apte ore, cu o alt[ ma=in[. Simplu accident? Atentat?
Avertisment? Nu se va putea =ti, ca de obicei. Cert e c[
agresiunile la adresa lui Grigore Vieru au culminat în
acea zi, când, în ziua precedent[, tocmai ap[ruse în Lite-
ratura =i arta discursul s[u de la Marea Adunare Na\io-
nal[ rostit duminic[, 30 noiembrie, în care-=i expunea
t[ios pozi\ia fa\[ de planul Kozak de federalizare a Re-
publicii Moldova =i fa\[ de abera\iile antina\ionale ale
politicii lui Vladimir Voronin. În interviul acordat Ninei
Josu în num[rul din 1 ianuarie 2004 al s[pt[mânalului
171
Literatura =i arta, poetul trecea în revist[ lungul =ir de

agresiuni împotriva lui, începând din anii comunismului
sovietic =i pân[ la ultimul accident. Poate c[ nu e lipsit
de interes s[ le rememor[m aici: Accidentul este con-
secin\a mai multor «necumin\enii» ale mele. Una dintre
ele ar fi scrisoarea deschis[ pe care am adresat-o pre=e-
dintelui Statelor Unite ale Americii, George Bush, în
preajma vizitei oficiale în America a pre=edintelui Repub-
licii Moldova, Vladimir Voronin, scrisoare în care des-
criam dramatica situa\ie economic[ =i politic[ în care se
afl[ Republica Moldova. Apoi, emisiunea televizat[ din
13 noiembrie 2003, B[t[lia pentru România, coordonat[
la postul de televiziune Realitatea de c[tre marele poet
Adrian P[unescu, la care au participat Mihai Cimpoi,
Nicolae Dabija, Ion Ungureanu =i subsemnatul, emisiune
în care s-a vorbit pe =leau, =i r[spicat, despre cele mai
stringente =i dureroase probleme na\ionale din Republica
Moldova. În aceea=i emisiune am citit poemul publicistic
Discurs electoral. La toate acestea vom ad[uga =i pamfle-
tul în versuri Fantoma unui dic\ionar, îndreptat împotriva
acelui ru=inos dic\ionar moldovenesc-românesc302. Apoi
cele dou[ replici îndreptate împotriva fantomaticei
uniuni a scriitorilor numite «de alternativ[», care nu are
alt[ misiune decât aceea a scind[rii ob=tii scriitorice=ti303.
I-a sup[rat, bineîn\eles, =i faptul c[ în alegerile muni-
cipale am optat în pres[ pentru domnul Serafim Ure-
cheanu304. Vârf la toate a pus, probabil, discursul pe care
l-am \inut în 30 noiembrie 2003 în fa\a Marii Adun[ri
Na\ionale. Dar glontele s-a tras înc[ din 1970, când în
una din poezioarele mele pentru copii, Curcubeul, se
descoperise Tricolorul românesc. Îmi amintesc c[ în
ianuarie 1990, imediat dup[ Revolu\ia din Decembrie,
am fost la Bucure=ti împreun[ cu al\i intelectuali basa-
THEODOR CODREANU
= 172
rabeni. Am avut câteva întâlniri la diverse institu\ii de

stat. La Ministerul de Interne s-a apropiat de noi un
general care m-a întrebat: «Domnule Vieru, ave\i o poezie
pentru copii Curcubeul?» «Am mai multe, domnule ge-
neral», i-am r[spuns. «Una cu Tricolorul, m-a l[murit
domnul general. Ei bine, afl[, domnule Vieru, c[ în urma
acelei poezioare autorit[\ile de atunci din Chi=in[u
hot[râser[ s[ v[ expulzeze în România». «În România?!
În România, iar nu în Siberia?!», am întrebat eu mirat.
V[zând marea mea uluire, domnul general a c[utat s[
precizeze: «Am fost testa\i, domnule poet. Chi=in[ul
oficial voise s[ vad[ cum vom reac\iona noi. V[ rog s[
ne ierta\i c[ nu v-am primit. În\elesesem cursa întins[
într-un mod atât de primitiv». «V[ iert, i-am r[spuns, =i
v[ mul\umesc c[ ne primi\i acum». Trebuie s[ v[ spun
c[ întreaga mea via\[ este o înl[n\uire de încerc[ri =i
cumpene regizate de spânul ro=u. Copil fiind, doi ani la
rând (19461947) m-am «alimentat» numai cu =tir =i
lobod[. Au urmat apoi înc[ trei ani de foamete(1951
1953) la +coala Medie din Lipcani. Facultatea am în-
ceput-o sub semnul aceleia=i cumplite s[r[cii. Bineîn\e-
les c[ dup[ atâta nou[ «fericire» în prim[vara primului
an de studii universitare mi-au fost ataca\i ambii pl[mâni.
Este o minune c[ am sc[pat cu via\[. Dup[ cum o minune
este =i faptul c[ am sc[pat viu din cinci accidente: trei
programate =i dou[ întâmpl[toare cu adev[rat. Dar poate
c[ cea mai groaznic[ a fost foametea spiritual[. Fiind
furat în copil[rie =i adolescen\[ de clasicii literaturii noas-
tre, a trebuit s[-l recuperez, studiindu-i mai mult noap-
tea. Astfel mi-am pierdut somnul =i nu mai pot dormi
aproape de 40 de ani. Dac[ a\ipesc pentru dou[trei ore
sunt fericit.
173
Au venit apoi la rând alte încerc[ri =i înscen[ri. În

1988 a început lupta ob=teasc[ pentru desc[tu=area
na\ional[, lupt[ în care m-am încadrat de la bun început.
Sute de scrisori anonime =i telefoane nocturne în care eram
batjocorit =i amenin\at cu moartea. Borcane cu mur[turi
=i ou[ aruncate de pe balcon în capul meu. Împro=cat cu
pietre. Scuipat la propriu în plin[ strad[. Întâmpinat la
tot pasul în Chi=in[u cu refrenul acelora=i =ovine înju-
r[turi: Fa=ist! (Fascist!). Rumânskaia sterva! (Prostituat[
român[!), Ubiraisea v svoiu Rumâniiu! (Car[-te în Ro-
mânia ta!), Jal cito net avtomata! (P[cat c[ nu am o
mitralier[!). Afla\i c[ eram batjocorit =i de mancur\ii mol-
doveni ai c[ror copii îmi înv[\au la =coal[ =i la gr[dini\[
versurile =i îmi cântau cântecele. M-au preluat apoi zia-
rele bol=evice din Chi=in[u Dreptate, Moldovanul, P[mânt
=i oameni, Glasul Moldovei. Un «profesor» de istorie din
Transnistria a cerut în mod public s[ fiu împu=cat. Bârf[
politic[, dar =i cea invidioas[, au zvonit c-am stat la casa
de nebuni, dar se \ine în secret. S-a trimis =i o scrisoare
anonim[, în aceast[ «tem[», la Uniunea Scriitorilor din
Moscova. Astfel s[ mi se interzic[ ie=irea din spa\iul
sovietic. În 89, exact în perioada când candidam pentru
func\ia de deputat al poporului în fostul Soviet Suprem
al defunctei Uniuni Sovietice, KGB-ul mi-a înscenat o
alt[ porc[rie. Obosit =i sup[rat de întâlnirile electorale,
unde eram întâmpinat cu înjur[turile de care vorbeam
mai sus, m-am urcat într-o zi în trenul de Bucure=ti =i
am plecat la prietenii mei de peste Prut. Am luat cu mine
dou[ perechi de m[rgele pentru doamnele Virginia
Sorescu =i Ulvine Alexandru, so\iile marilor poe\i Marin
Sorescu =i Ioan Alexandru, care îmi deveniser[ =i apro-
pia\i prieteni, înainte de asta înc[rcându-m[ cu atâtea
minunate c[r\i. Ei bine, afl[ c[ m[rgelele mi-au fost
THEODOR CODREANU
= 174
confiscate la vama Ungheni. Mai mult, s-a întocmit pro-

ces-verbal în care eram calificat drept «contrabandist».
P[strez actul. Am fost =i amendat. Este adev[rat c[ am
refuzat categoric s[ pl[tesc amenda. Le-am r[spuns în
Literatura =i arta printr-un poem-pamflet al c[rui con\i-
nut sun[ aproximativ a=a: Nu vi-i ru=ine? Voi, care mi-a\i
c[rat aurul cu vagonul peste Nistru, v[ lega\i de ni=te biete
m[rgele.
+i mai criminal este faptul c[, r[zbunându-se pe mine,
for\ele negre au început s[-mi atace copiii =i nepo\ii. Trei
hojm[l[i masca\i au p[truns în puterea nop\ii, pe la orele
trei, în apartamentul feciorului meu =i l-au torturat. Mis-
terioasele persoane aveau chei de la apartamentul fiu-
lui. Un nepot al meu, de 21 de ani, a fost luat seara din
strad[, f[r[ nici un motiv, de c[tre poli\i=ti =i maltratat
în mod s[lbatic la poli\ie: i s-a pus o carte pe cre=tet =i a
fost b[tut cu ciocanul în cap. Anchetatorul de la Procu-
ratur[ a g[sit ciocanul =i cartea. Mai lipsea secera Dup[
ce am început s[ caut dreptate, nepotul meu a fost b[tut
a doua oar[. Crezi c[ vor fi pedepsi\i autorii acciden-
tului?! Da, s-ar putea s[ fie sanc\iona\i, dar numai pentru
faptul c[ nu au nimerit cu exactitate \inta. Locuim, dup[
cum vezi, într-o republic[ a libert[\ii criminale.
V-am povestit, pe scurt, via\a mea, despre care un
coleg de breasl[ =i de genera\ie scria nu de mult într-o
publica\ie c[ am trecut prin via\[ «cântând» Iat[ cum
invidia poate s[ întunece mintea omului =i s[-i poceasc[
chipul. În adev[r, via\a mea a fost un infern dincolo de
bucuriile pe care le-am tr[it în urma ostenelii mele poe-
tice =i ob=te=ti. N-am avut pace sufleteasc[ nicicând =i
n-o mai am nici azi, dup[ cum vezi.
Altceva despre via\a lumeasc[ a lui Grigore Vieru ce
s-a mai putea spune? Am recurs la aceast[ lung[ citare
175
(dar foarte scurt[ spovedanie) spre a ne pune fa\[ în fa\[

cu o m[rturie dramatic[, mai elocvent[ decât toate bio-
grafiile lumii critice. Vieru se întreba care va fi rezulta-
tul la ancheta privind accidentul din 5 decembrie, pre-
v[zând c[ se vor g[si circumstan\e atenuante pentru
agresori. Se în=ela amarnic: nu numai c[ ancheta va fi
înmormântat[, dar pozi\ia oficial[, exprimat[ de depar-
tamentul politic al publica\iei guvernamentale Moldova
suveran[, a emis p[rerea c[ Vieru nici m[car nu merit[
s[ fie ucis: Nu merit[ Vieru, cu toate meritele anterioare,
s[ fie decapitat305.
Stai =i te întrebi: nefiind vorba de un lupt[tor, la ce
atâtea violen\e verbale =i fizice împotriva lui Grigore Vieru?
Ad[uga\i la toate acestea =i atacurile venite din Româ-
nia. Du=manii nu au uitat s[ se slujeasc[ =i de mijloacele
postmoderne, pentru ca poetul s[ fie compromis =i la
nivel global. Vieru ar fi trebuit s[-=i întregeasc[ spove-
dania cu acuza\iile ce i s-au adus pe Internet. Un justi-
\iar furniza =tirea senza\ional[ c[ Grigore Vieru a omorât
cu automobilul personal un copil, ne=tiind, probabil, c[
poetul n-a posedat în via\a lui a=a ceva =i nici n-a pus
mâna pe vreun volan. Alt imbecil l-a prezentat ca mem-
bru al Partidului România Mare, ca =i cum acest partid
ar fi alc[tuit numai din ciuma\i306. Grigore Vieru nu este
membru al Partidului România Mare. +i nici al altui
partid. O =i spune în r[spunsurile la chestionarul de 50
de întreb[ri al Jurnalului de Chi=in[u. Întrebarea a =ap-
tea suna astfel: Cu cine dintre politicieni a\i prefera s[
fi\i prieteni? poetul a r[spuns c[ de=i nu-i lipsesc anu-
mite simpatii politice de orientare na\ional[, refuz[ s[
aib[ prieteni politicieni: O prietenie politic[ reclam[
=i un angajament respectiv, motiva el307. Foarte proba-
bil, a urmat sfatul timpuriu al mamei Dochi\a, care l-a
THEODOR CODREANU
= 176
îndemnat s[ nu se bage niciodat[ în politic[308. De intrat,

fatalmente, a trebuit s[ intre în politic[, dar niciodat[
pentru un partid anume, ci totdeauna pentru soarta
neamului.
În unele publica\ii de la Bucure=ti, Grigore Vieru a
fost numit, între altele, patriot de ocazie, cu v[dita
insinuare c[ ar fi tras foloase materiale =i onoruri gratuite
de pe urma unei profesii ca\avenciene309. I s-a f[cut o
culp[ din faptul c[ posed[ un apartament undeva în
Ferentari, sugerându-se c[ s-a c[p[tuit tot ca patriot de
ocazie, dezertând, în schimb, de la lupta na\ional[ de
la Chi=in[u. Este o minciun[ sfruntat[, fiindc[ Vieru e o
prezen\[ vie în aceast[ b[t[lie =i nu =i-a abandonat
domiciliu din str. Nicolae Iorga nr. 7, unde, altminteri,
locuie=te permanent doamna Raisa Vieru, mereu îngri-
jorat[ fie de starea s[n[t[\ii poetului, fie de posibilele
violen\e ce se pot abate asupra lui. Nu e u=or deloc s[ fii
so\ia lui Grigore Vieru. Adev[rul e c[ la Bucure=ti s-au
g[sit doi oameni de afaceri, Matei Vintil[ =i George
Vultur, care, dintr-o fireasc[ dragoste fa\[ de Basarabia
=i de lupt[torii ei (pe care i-au cunoscut mai îndeaproa-
pe), i-au ajutat material pe Doina =i pe Ion Aldea Teodo-
rovici, pe Grigore Vieru. Apartamentul din Bucure=ti este
un dar al numi\ilor directori de firme =i poetul locuie=te
acolo ocazional. Despre insinu[rile presei de la Chi=in[u,
Vieru preciza: nu «plecarea» mea îi sup[r[ pe tovar[=i,
ci faptul c[ am unde pleca. Cum s[ fii fugar în |ara
ta?310. Chiar =i faptul c[ unul dintre fii s[i a reu=it o
afacere la Chi=in[u, devenind proprietarul unui mic
restaurant, a constituit prilej de a-i aduce învinuiri311.
S-a creat impresia c[ Grigore Vieru a început s[ fie
asaltat de atacuri dup[ 1989. Ele, de fapt, au devenit
mai f[\i=e =i s-au înmul\it în ultimii cincisprezece ani,
177
dar din m[rturiile reproduse rezult[ clar c[ aceste atacuri

s-au perpetuat, sub diverse forme, înc[ din copil[rie. Iar
dac[ atacurile au devenit mai agresive în regim de liber-
tate, e fiindc[ via\a Basarabiei a evoluat imprevizibil =i
proiectul stalinist de nimicire etnic[ a provinciei a re-
n[scut mai diabolic ca niciodat[, reînviind =i fantoma
vechii Republici Autonome Sovietice Socialiste Moldove-
ne=ti din 1924, cu capitala la Tiraspol312. Inten\iile poli-
ticii moscovite de recuperare a vechilor teritorii nu mai
sunt o tain[ pentru nimeni. O prob[ ceva mai proasp[t[.
Într-un interviu acordat ziarului moscovit Vremea, Kon-
stantin Zatulin, directorul Institutului \[rilor din Comuni-
tatea Statelor Independente =i consilier al primarului
Moscovei, Iuri Lujkov, considera c[ angajamentul Fede-
ra\iei Ruse de la Instanbul (1999) de a retrage bazele
militare din Transnistria =i din Georgia a fost o mare
gre=eal[ politic[. De fapt, =i Moscova a recunoscut-o, de
vreme ce angajamentul a r[mas doar pe hârtiile OSCE.
Zatulin recunoa=te dreptul Transnistriei de a se integra
în Federa\ia Rus[, iar o eventual[ federalizare a Moldovei
s[ nu favorizeze nicicum o posibil[ reunire cu România,
ceea ce ar fi o mare primejdie pentru Rusia. Aceasta tre-
buie s[ sprijine activ mi=c[rile separatiste din Osetia,
Abhazia =i din Transnistria313. Fundamentalismul moldo-
venesc, devenit doctrin[ de stat la Chi=in[u, este opera
direct[ a acestei politici din imperiul retrezit. Dar lini=te
pentru crea\ie, în sensul voca\iei sale de poet pur, Grigore
Vieru n-a avut niciodat[. Spiridon Vangheli, bun[oar[,
î=i amintea c[ Abecedarul la care a lucrat împreun[ cu
Vieru, a avut nu mai pu\in de 34 de recenzii împotriv[,
c[ pentru tip[rirea lui a fost nevoie de 34 ani314. Cât
prive=te Albinu\a, ne m[rturise=te autorul ei, i s-a refuzat
categoric apari\ia mai mul\i ani, pân[ când nu a introdus
THEODOR CODREANU
= 178
trei strofe despre Lenin. Cartea aceasta, aparent inofen-

siv[, a avut un impact extraordinar =i în unele prezent[ri
critice l-am semnalat deja. Faimosul prim-secretar Ivan
Bodiul, campion al rusific[rii Basarabiei, =i-a dat seama
de importan\a subversiv[ a c[r\ii =i a f[cut tot ce i-a
stat în putin\[ s[ împiedice apari\ia ei. Simbolismul
matern al limbii române era exprimat în câteva versuri
simple:
Mama coace pâine,
Soare ]n ferestre,
Soarele e unul,
Mama una este.
Fiindc[ prestigiul lui Vieru devenise prea mare, Bodiul
a recurs la o viclenie. Cum poetul fusese acuzat de pro-
pagarea na\ionalismului românesc în U.R.S.S.315, primul-
secretar a încercat a-i da impresia c[-i întinde o mân[
salvatoare, trimi\ându-l cu una dintre fiicele sale, Na-
ta=a, regizoare, la Bucure=ti s[ fac[ împreun[ un film
pentru copii cu Gopo, spre a-l dep[rta, pentru o vreme,
din via\a literar[. Ironie, fiindc[ Vieru abia a=tepta s[ ia
contact cu scriitorii din România. Mihai Ungheanu i-a =i
publicat imediat un grupaj de versuri în Luceaf[rul. Bo-
diul =i-a dat seama de gre=eal[, dar a mai comis o gaf[,
dându-i dispozi\ie poetului s[ traduc[ filmul din ro-
mân[ în moldovene=te! Nu e de mirare, fiindc[, anterior,
îi mai propusese lui Mihail Sadoveanu s[ admit[ s[ fie
tradus la Chi=in[u. Stupefiat, Sadoveanu a refuzat. Vasile
Stati, a=adar, are precursori de n[dejde!
Din toate cele zise pân[ aici rezult[ c[ Grigore Vieru,
de=i nu are structur[ de lupt[tor, de=i nu se consider[
un om curajos, este, în realitate, un extraordinar lupt[tor,
de o factur[ aparte. Arma lui, cum o =i spune, este cu-
vântul, mai precis Limba Român[. Arm[ mai eficient[
179
decât oricare alta. Acest om firav, s[rac =i simplu în

exprimare, atunci când se g[se=te în fa\a unui public,
cunoa=te brusc o transformare, o transfigurare =i devine
un orator fascinant, pe care nu l-ai fi b[nuit, tun[tor =i
fulger[tor ca Sfântul Ilie. Si aici el este v[dit nebacovian.
Filonul e mai adânc, este eminescian. S[ ne amintim de
precizarea lui c[ nu este un om curajos, dar c[ îi este
ru=ine s[ nu spun[ adev[rul. Or, el descinde direct din
adev[rurile fundamentale rostite de Eminescu: Adev[rul
este st[pânul nostru, =i nu noi st[pânii adev[rului. +i:
Limba este st[pâna noastr[, iar nu noi st[pânii limbii.
Vieru n-a f[cut decât s[-i submineze, s[-i înfrunte pe cei
care s-au socotit c[ pot fi st[pânii limbii =i ai poporului
s[u.Poate c[ n-a mers pân[ în pânzele albe, ca Eminescu,
omul tragic =i revoltat în absolut, cel care se prezenta
astfel:
De voi fi mort =tiu, cei mul\i or zice
R[sunet viu a zilei cei de azi:
A fost un r[u. +i, mai târziu, se poate
Trezit fiind sim\ul de recuno=tin\[,
Ce-i înn[scut[ sufletului nostru,
Vor spune: a fost un geniu. +i
Nici una, dar nici alta nu am fost.
Am fost un om ce spunea adev[rul
Nu pentru c[-l iubea ci pentru c[
Nu merit[ o lume rea, nedreapt[,
Ca s[ min\im pentru ea +-a=a de mul\i
Ce mint cu gândul, vorba, fapta, ba
Se mint pe sine însu=i chiar, încât
În mine s-a stârnit mândria crunt[
De-a spune adev[rul dac[ chiar
Prin el lumea s-aprinde316.
Nu =tiu dac[ Vieru cunoa=te aceste versuri extraor-
dinare, îns[ el face o profesiune de credin\[ foarte apro-
THEODOR CODREANU
= 180
piat[, c[ci nu se consider[ un geniu, doar s-a hot[rât s[

spun[ adev[rul nu dintr-o mândrie crunt[, precum cel
ce se spovede=te eminescian în subterana dostoievskian[,
ci stranie m[rturie de suflet din popor de ru=ine.De
ru=ine în fa\a nec[jitului neam românesc din Basarabia,
atât de am[git, atât de împins spre înstr[inare de sine
însu=i, încât nu-=i mai recunoa=te azi adev[rata lui
identitate, adev[rata patrie =i limb[. Vieru =i-a asumat o
misiune pe care Eminescu ar fi încuviin\at-o cu asupra
de m[sur[, pe care el însu=i, poate nu ar fi putut s-o duc[
pân[ la cap[t, fiindc[ mândria crunt[ de-a spune adev[rul
l-ar fi trimis direct în Siberia, cum, de altfel, l-a =i trimis
în nebunie =i moarte din nefasta zi de 28 iunie 1883.
Oricât de paradoxal ar p[rea, ru=inea l-a ap[rat pe Vieru
împotriva unui destin tragic, pe marginea c[ruia el, alt-
minteri, se afl[ din copil[rie =i pân[ ast[zi. De aceea,
via\a lui pare c[ mereu e la limit[, c[ se \ine doar de un
fir de a\[.
S-ar putea contabiliza trei etape în evolu\ia lupt[-
torului Grigore Vieru: prima e aceea a rezisten\ei prin
poezie, reductibil[ la p[zirea limbii române, menire hei-
deggerian[, cea mai înalt[ dintre toate pentru poet,
întrucât în limb[ se ascunde Casa Fiin\ei. Vieru a desco-
perit pe cont propriu sfin\enia acestei meniri, dar =i ajutat
de poezia popular[, apoi de Eminescu, cu care face un
celebru Leg[mânt. S-a pus =i mi-am pus de multe ori
întrebarea dac[ Grigore Vieru a avut deplina con=tiin\[
a rezisten\ei lui împotriva tendin\elor imperiale ruse=ti
de nimicire a etnicit[\ii moldovenilor din fost R.S.S.M.
Unii s-au îndoit =i ar mai putea s[ se îndoiasc[. Îns[ nu
e la mijloc doar o reac\ie instinctiv[ de ap[rare a fiin\ei
lingvistice române=ti. +i e sigur c[ poetul n-a mers pe
fondul ap[r[rii unui fundamentalism moldovenesc, rupt
181
de matca românismului, cum s-a vrut în imperiu =i cum

vor ast[zi adep\ii lui Vladimir Voronin =i ai lui Vasile
Stati. S[ nu uit[m c[ Vieru s-a n[scut în 1935 în România
interbelic[, într-un sat românesc cu puternice tradi\ii
înc[. +coala primar[ a f[cut-o cu o tân[r[ înv[\[toare,
Eugenia Gladun, de care s-a =i îndr[gostit, care, la rândul
ei, intuind stofa aleas[ a copilului, îl pre\uia, îl l[uda în
fa\a clasei =i în sat. Afectivitatea acelor ani este puternic
înt[rit[ de prezen\a colegei de banc[ Zina, nume de
poveste româneasc[. Iat[ cum fondul istoric de grav[
criz[, cu nenorocirea pe care o tr[ia Basarabia în timpul
celui de al doilea r[zboi mondial, se converte=te în para-
dis al copil[riei care va constitui pentru totdeauna izvorul
nesecat al operei lui Grigore Vieru. Infernul despre care
Vieru însu=i a vorbit, se transmuta în gr[din[ a paradi-
sului. În =coal[, tradi\iile erau înc[ române=ti. +colarul
joac[ oina, \urca, al[turi de prieteni ca Eugen, dar se
specializeaz[ =i ca dansator în ansamblul =colii,
jucând Alunelul, Ra\a, Hop =i alta, Ilenu\a, Coasa, Polca
pe furate, Horodinca, Baraboiul317. Pe scen[, în fa\a s[te-
nilor, el a recitat întâia oar[ versul Eu sunt român =i-mi
place \ara mea Apoi versuri de George Co=buc. Cum
ar fi putut s[ uite vreodat[ viitorul poet un asemenea
moment? A crescut în ritmul instrumentelor populare,
fiind prieten =i rud[ cu viitorul mare cânt[re\i Dumitru
Blajinu. Iat[ de ce întreaga experien\[ de la =coala medie
de la Lipcani (unde gheara ideologic[ se întinsese deja),
apoi la facultatea din Chi=in[u, va deveni una stranie,
în condi\iile unei rusific[ri programate. El trebuie s[ fi
tr[it, în acei ani, o teribil[ con=tiin\[ sfâ=iat[, cum am
numit-o în cartea mea despre Basarabia. +i e descifrabil[
în descoperirea c[ prin fundul gr[dinii p[rinte=ti trecea
sârma ghimpat[, în lungile cercet[ri =i pânde ale celuilalt
THEODOR CODREANU
= 182
mal al Prutului cu un ochean defect, c[zut în mâinile

sale ca un trofeu de r[zboi. A fost martorul împu=c[rii
Zodierului nebun care, sim\indu-se liber, vrusese s[
treac[ Prutul, iar înmormântarea acestuia de c[tre s[teni
i-a r[mas în memorie, ca =i rezisten\a mamei Eudochia
de a nu se înscrie în colhoz, sfâr=it[ cu cedarea întregii
brume de avere la amenin\[rile cu pistolul ale lui Ion
Ciutac, un s[r[ntoc devenit pre=edinte al sovietului s[-
tesc318. Copilul Grigore nu putea uita nici dispari\ia f[r[
urm[ a celui de al doilea tat[, Vasile Gu\u, nici priva\iu-
nile de la Lipcani, când mama Eudochia str[b[tea 16 km
dus-întors de la Pererita, peste dealuri, ca s[-i aduc[ de-ale
gurii. A fost crunta perioad[ de stalinizare, de îndobi-
tocire ideologic[, de înfometare dirijat[, când copilul va
înv[\a s[ devin[ cump[tat la mâncare pentru a supra-
vie\ui, cump[tare mo=tenit[ pentru toat[ via\a. Îns[,
cum a accentuat poetul, mutilarea sufletelor a fost crima
imprescriptibil[ a ocupan\ilor =i cea mai grea piatr[ de
încercare. De=i purta cravata de pionier =i înv[\a s[-i
iubeasc[ pe Lenin =i pe Stalin, =colarul înc[ mai citea
vechea limb[ român[, în vreme ce unul dintre unchii
s[i, Vlad Vieru, îl îndemna s[ cunoasc[ istoria neamului.
În Pererita, a avut =i un mic noroc: dasc[lul pus de
autorit[\i s[-i înve\e limba rus[ era un alcoolic în ultimul
grad. Venea la =coal[ beat =i adormea cu capul pe catedr[,
spre bucuria =colarilor, care-=i g[seau lucruri cu mult
mai bune de f[cut. La Lipcani, a în\eles c[ singura =ans[
de supravie\uire a sa =i a poporului s[u este p[strarea
limbii române319. Aici a început s[ scrie versuri, s[ fie
respectat ca poet de limb[ român[, nel[sându-se ispitit
de limba rus[, proclamat[ limb[ a viitorului sovietic.
Dup[ terminarea celor zece clase, =i-a depus dosarul
pentru Facultatea de Biologie, dar a fost respins la vizita
183
medical[, descoperindu-i-se boala de pl[mâni. A trebuit

s[ se îndrepte spre filologie, la Institutul Pedagogic Ion
Creang[, unde i-a avut colegi pe Leonid Brejnev =i pe
K. Cernenko!320. La facultate, era un dispre\ suveran
pentru limba moldoveneasc[, politica oficial[ fiind dis-
pari\ia limbilor na\ionale în patru etape, pentru ca s[ se
formeze o singur[ na\iune cea sovietic[, având ca in-
strument de comunicare limba rus[. Aceast[ mentali-
tate a fost atât de draconic =i de abil inoculat[ b[=tina-
=ilor, încât au ajuns s[ se ru=ineze de limba str[mo=ilor,
iar ca urmare =i azi moldovenii prefer[ s[ vorbeasc[
limba ocupantului, ca semn de distinc\ie. Când a intrat
la facultate, ne spune poetul, deja to\i vorbeau ruse=te
la Chi=in[u, moldoveneasca devenind limb[ de buc[-
t[rie, limb[ inferioar[, a celor lipsi\i de minim[ cultur[.
V[ imagina\i ce =oc a putut tr[i Grigore Vieru într-un
asemenea mediu lingvistic, el, care spera în supravie\uire
prin limba român[. Aceea=i atmosfer[ a g[sit =i la Uniu-
nea Scriitorilor. Era în obsedantul deceniu, cum l-a
numit Marin Preda, îns[ în |ar[ scriitorii aveau putin\a
conserv[rii limbii române, în ciuda ofensivei limbii ruse
=i aici. Iat[ ce nu în\eleg criticii români când îi judec[
de sus pe basarabeni, numindu-i primitivi lingvistic.
Politica de rusificare atinsese cote maxime. Prin acei ani,
Mircea Eliade, aflat în exil, a în\eles primejdia, scriind
celebrul s[u eseu Destinul culturii române=ti, în 1953.
Iat[ ce întrevedea marele savant: Adev[rata primejdie
începe, îns[, pentru întreg neamul românesc, abia dup[
ocuparea teritoriului de c[tre Soviete. Pentru întâia oar[
în istoria sa, neamul românesc are de-a face cu un adver-
sar nu numai excep\ional de puternic, dar =i hot[rât s[
întrebuin\eze orice mijloc pentru a ne desfiin\a spiritua-
lice=te =i culturalice=te, ca s[ ne poat[, în cele din urm[,
THEODOR CODREANU
= 184
asimila. Primejdia este mortal[, c[ci metodele moderne

îng[duie dezr[d[cin[rile =i deplas[rile de popula\ii pe o
scar[ pe care omenirea n-a mai cunoscut-o de la asirieni.
Chiar f[r[ masivele deplas[ri de popula\ii, exist[ primej-
dia unei steriliz[ri spirituale prin distrugerea sistematic[
a elitelor =i ruperea leg[turilor organice cu tradi\iile cul-
turale autentic na\ionale. Neamul românesc, ca =i atâtea
neamuri subjugate de Soviete, risc[ s[ devin[, cultura-
lice=te, un popor de hibrizi321.
Acest tablou sumbru pare s[ se fi împlinit îndeob=te
în Basarabia =i în teritoriile române=ti înglobate, barbar,
în Ucraina. Moldovenismul de azi nu-i altceva decât o
monstruoas[ mutilare =i hibridare a românilor pân[ la
nimicire etnic[ =i total[ asimilare. +i totu=i ceva straniu
a încurcat socotelile ocupantului, în pofida tuturor meto-
delor întrebuin\ate, de la etnocid la disloc[ri masive de
popula\ii. Acest ceva a fost prezis de acela=i Eliade: Dar
s-ar putea, totu=i, ca aceast[ primejdie de moarte s[ se
soldeze cu o extraordinar[ reac\ie spiritual[, s[ echiva-
leze cu instaurarea unui nou «mod de a fi» =i s[ provoace
pe planul crea\iei culturale, ceea ce a însemnat pe planul
crea\iei statale, «desc[lecarea» de acum =apte veacuri,
provocat[ de marea n[v[lire a t[tarilor. Dup[ cum spu-
neam mai sus, fondarea statelor române=ti se datore=te
în bun[ m[sur[ exasper[rii produse de devast[rile t[t[-
re=ti, care amenin\au cu dispari\ia micile forma\ii politice
autonome. S-ar putea ca ocupa\ia sovietic[ =i încercarea
de dezna\ionalizare întreprins[ de ru=i cu metode =i
mijloace faraonice, s[ însemne, prin contraofensiva spi-
ritual[ pe care o provoac[, adev[rata intrare a României
în istoria cultural[ a Europei. Subliniez într-adins ter-
menul istorie322.
185
Dac[ nu în totalitate, cel pu\in în bun[ m[sur[ profe\ia

lui Mircea Eliade s-a împlinit: în |ar[, prin apari\ia ge-
nera\iilor culturale ale lui Marin Preda, Nichita St[nescu
=i Cezar Iv[nescu, iar în Basarabia prin genera\iile lui
Grigore Vieru =i Nicolae Dabija. Preconizata intrare a
României în NATO =i în Uniunea European[ s-ar putea
s[ fie chiar intrarea noastr[ în adev[rata istorie euro-
pean[. Sunt convins c[ apari\ia lui Grigore Vieru în cul-
tura dintre Prut =i Nistru are aceast[ semnifica\ie excep-
\ional[. În condi\iile date, tân[rul poet a evitat semina-
riile =i cursurile în limba rus[ (prezentându-se doar la
examene), scrie intens poezie româneasc[ pentru copii
=i în 1957 reu=e=te s[ publice prima plachet[ Alarma,
titlu parc[ premonitoriu, în sensul avertismentului profe-
tic al lui Mircea Eliade. La întrebarea dac[ era con=tient
atunci de misiunea pe care =i-o asumase, Vieru ezit[ s[
dea un r[spuns tran=ant. A=a e =i cinstit. Stelian Gruia
crede c[ e la mijloc binecunoscuta modestie a poetului.
Probabil. Dar nu e numai atât. Cred c[ nu era con=tient
de marea misiune. +i cu atât mai bine, fiindc[ era la mijloc
o lucrare personant[, izvorând din afundele locuri ale
matricii stilistice, o reac\ie instinctiv[ de ap[rare sufle-
teasc[ =i spiritual[, c[ci un program con=tient ar fi fost
=i deosebit de primejdios, putând fi lesne anihilat de
ocupan\i. Cu siguran\[, con=tientizarea a venit cu timpul.
La facultate, a luat un contact decisiv cu poezia lui Mihai
Eminescu, chiar dac[ selectiv =i f[r[ publicistic[. Emi-
nescu are acest dar uimitor de a te contamina pân[ în
str[funduri =i de aici vine proba geniului s[u, de care se
tem =i ast[zi du=manii neamului românesc, de unde =i
permanenta contestare la care e supus poetul în mai toate
epocile istorice, dar mai cu seam[ în comunism =i sub
ocupa\ie sovietic[. Vieru e, în studen\ie, un sus\in[tor al
THEODOR CODREANU
= 186
cenaclurilor în limba român[. Spre sfâr=itul studiilor

universitare, la un recital de poezie proprie în cenaclul
facult[\ii, cunoa=te pe tân[ra Raisa Nacu (viitoarea so\ie
=i viitoare profesoar[ de român[ =i latin[), de care se
îndr[goste=te fulger[tor. Va afla c[ se trage din familia
poetului Alexei Mateevici, autorul capodoperei Limba
noastr[. +i dac[ e s[ revin la paralela cu Bacovia, voi
spune c[ doamna Raisa Vieru a jucat =i joac[ un rol ase-
m[n[tor în existen\a lumeasc[ a poetului prin grija pe
care i-o poart[. Desigur, d-na Raisa nu are b[rb[\ia
Agathei Grigorescu-Bacovia, nu are veleit[\i de poet[
(=i e cu mult mai bine), are, în schimb, harul feminit[\ii
în stare s[ cumuleze în chipul cel mai fericit condi\ia de
iubit[ =i de mam[. Dac[ Grigore Vieru a ie=it biruitor
în marea confruntare cu Goliatul imperial, asta se dato-
reaz[, în bun[ m[sur[, =i d-nei Raisa Vieru323, suflet de
o rar[ delicate\e, dar =i cu o ascu\it[ vigilen\[ practic[
în stare s[-l apere pe aerianul poet. Echilibrul c[sniciei
a sporit prin apari\ia celor doi fii, Teodor (Tudor) =i
C[lin324.
Convingerea poetului c[ \ara îi este prizonier[ în burta
unui monstru, spore=te în contactul =i prieteniile cu di-
ver=i scriitori din republicile unionale. Stelian Gruia re-
\ine m[rturii semnificative în acest sens. Poetul a fost
=ocat s[ afle de la scriitorii ucraineni Ivan Draci =i Andrei
Miaskiski despre genocidul lui Petru cel Mare asupra
ora=ului Baturin de 60.000 de locuitori. De la poetul
azer Abbas Abdula a aflat despre barbaria înrobirii Azer-
baidjanului, de la belarusul Râgor Baradulin despre
nimicirea \[r[nimii, de la Imant Ziedonis =i Ojar Vacietas
despre calvarul popoarelor baltice, de la poeta din Du-
=anbe, Gulrohsor Safieva, despre oprimarea republicilor
islamice din sud. Poetul calmuc David Kugultinov i-a
187
povestit cum i s-a interzis s[ publice versuri în limba sa

matern[. Revoltat, a plecat cu desaga de manuscrise la
Moscova s[ i se plâng[ pre=edintelui Uniunii Scriitorilor,
Alexandr Fadeev, autorul faimos al romanului Tân[ra
gard[, spre a i se face dreptate. A fost condamnat, pentru
na\ionalism, la munc[ for\at[ în minele de c[rbuni din
Siberia, la Vorkuta. O soart[ similar[ a avut poetul balcar
Kaisân Kuliev, fiu al unui mic popor din Caucazul de
Nord. Înrolat voluntar în Marele R[zboi pentru Ap[rarea
Patriei, c[pitan =i erou al Uniunii Sovietice, odat[ întors
de la Berlin, a aflat vestea c[ toat[ popula\ia balcar[ a
fost deportat[ în partea nordic[ a Kazahstanului. Uluit,
a cerut, la raport, s[ fie exilat împreun[ cu poporul s[u.
+tirea ajungând la t[tucul, Stalin a înjurat =i i-a satis-
f[cut dorin\a, poetul fiind degradat din toate onorurile
=i drepturile de ofi\er emerit, fiind reabilitat la ani buni
dup[ moartea dictatorului325.
Au fost argumente decisive pentru ca Grigore Vieru
s[ vad[ de timpuriu c[ singura salvare posibil[ e întoar-
cerea cu fa\a spre Patria-Mam[. De aici s-a n[scut visul
s[u unionist, pentru care va lupta de îndat[ ce va sufla
prima boare de libertate din perioada Gorbaciov. N[dej-
dea dintâi =i-a pus-o în limba român[, pe care el o scrie
invariabil cu majuscule.
Pentru nici un scriitor român limba român[ nu a con-
stituit un pariu mai important în via\[. Vieru are senti-
mentul extraordinar c[ el, ca poet, este crea\ia exclusiv[
a limbii române: Din mila, din d[rnicia Limbii Române
am r[s[rit ca poet. Limba Român[ este destinul meu
agitat. Poate c[ =i din osteneala mea este o parte din
norocul ei în Basarabia326. +i: Toate zilele mele izvor[sc
=i se înal\[ din adâncul =i din puterea Limbii Materne327.
Ne afl[m în fa\a celei mai insolite forme de rezisten\[ în
THEODOR CODREANU
= 188
cel mai draconic univers concentra\ionar. Sunt numero=i

scriitorii care au sim\it importan\a capital[ a limbii ro-
mâne în destinul lor de arti=ti =i i-au adus elogii, cum
au f[cut-o Eminescu, Mateevici, Sadoveanu, Blaga sau
Nichita St[nescu. Îns[ nici unul nu =i-a descifrat condi\ia
de scriitor la o asemenea tensiune în raport cu limba
român[, exceptându-l pe Eminescu, desigur, care a p[t-
runs pe cea mai adânc[ treapt[ ontologic[ a tainelor
limbii. Dar Eminescu tr[ia într-un stat românesc care
ocrotea, prin chiar ra\iunea lui de a fi, limba na\ional[,
pe când Vieru tr[ie=te într-un mediu lingvistic f[r[ spe-
ran\[, agonic, în lupt[ strident inegal[ cu limba ocu-
pantului. +i aici el are din nou prilejul s[-=i recunoasc[
pu\in[tatea în raport cu scriitorii din |ar[. O va spune
pe =leau, anume c[ posed[ limba român[ într-o m[sur[
neglijabil[ comparativ cu oricare dintre vorbitorii ei din
România. De aceea, c[r\ile lui de c[p[tâi sunt Biblia,
Eminescu =i Dic\ionarul explicativ al limbii române. M[
=i mir[ c[ denigratorii de pe malurile Dâmbovi\ei n-au
b[gat de seam[ caren\a în cunoa=terea limbii româ-
ne moderne, cât de stângaci =i de smerit se arat[ Vieru
în fa\a limbii materne, încât nu e greu s[ consta\i s[r[-
cia lingvistic[ a poemelor sale. Probabil, nu i-au rep-
ro=at-o, fiindc[ s-ar ciocni de exemplul lui Bacovia. Vie-
ru n-are abunden\a lexical[ =i nici capacitatea combi-
natorie baroc[ sau suprarealist[ a multor poe\i str[luci\i
sau nu din România. Când a reu=it s[ ajung[ întâia
oar[ la Bucure=ti, ne spune, nu se mai s[tura s[-i asculte
pe copiii de pe strad[ vorbind române=te. Ba, mai zice,
la un moment dat, cu toat[ seriozitatea: Nu se va =ti
niciodat[ câ\i în\elep\i =i câ\i pro=ti sunt în |ara Româ-
neasc[, pentru c[ în ea toat[ lumea posed[ exemplar
Limba Român[328.
189
Observa\ia e un paradox, fiindc[ exagerarea bate la

ochi, dat fiind c[, în realitate, foarte mul\i români vor-
besc prost limba, chiar =i dintre cei care se consider[
cultiva\i. Dar Vieru ia ca punct de referin\[ dezastrul
lingvistic din Basarabia =i, prin contrast, orice prost din
|ar[ pare doctor în filologie. Poetul cunoa=te cât de
mare e primejdia nimicirii românismului, c[ moldovenii
basarabeni sunt pe cale de a-=i schimba patria, fiindc[
limba le este pe cale de dispari\ie, chiar mai r[u decât
hibridul moldovenesc pe care-l ap[r[ Vasile Stati:
Cine î=i schimb[ limba, î=i schimb[ Patria 329 . Iar
moldovenii, fiind trata\i ca slugi, au înv[\at s[ se obi=-
nuiasc[ în starea aceasta, v[zând în limba st[pânilor
semnul generos de bun[voin\[ pe care trebuie s[-l
primeasc[. Poetul =tie s[ devin[ cinic, chiar în sensul
filozofiei grecului Diogene: Care câine nu înva\[ limba
st[pânului s[u?!330. Strâmb[tatea adus[ limbii materne
i se prezint[, de aceea, cea mai insuportabil[ umilin\[:
A= putea s[ îndur toate nenorocirile rev[rsate asupra
|[rii mele, afar[ de una singur[: asuprirea limbii str[-
mo=e=ti331. Teroarea istoriei, despre care vorbea Mir-
cea Eliade, ia forma unui adev[rat sclavaj lingvistic, în
Basarabia: Nu suntem l[sa\i nici m[car în nevinov[\ia
Limbii noastre. Nu cunosc o mai sângeroas[ form[ de
sclavagism332. Î=i implor[, în consecin\[, confra\ii s[-=i
f[ureasc[ libertatea =i dreptatea în plasma limbii ma-
terne: Veni\i de v[ trezi\i, fra\i basarabeni, în suferin-
\ele =i lumina Limbii Române, s[l[=lui\i-v[ în ea, întru
vecie, pân[ în cele mai dep[rtate hotare ale drept[\ii
ei333. De oriunde ar putea fi alungat poetul, numai din
matricea româneasc[ nu: A= putea s[ m[ str[mut de
oriunde, numai din dou[ locuri nu: din mun\ii Carpa\i
=i din Limba Român[334.
THEODOR CODREANU
= 190
Acest panlingvism, unic în cultura european[ a seco-

lului al XX-lea =i al începutului celui urm[tor, duce cu
gândul la limba adamic[ spre care n[zuia un Dante Ali-
ghieri, fenomen care a dat un impuls fundamental na=te-
rii limbii italiene moderne. Dintr-un dat ontologic similar
s-a n[scut limba eminescian[ care e temelia limbii româ-
ne moderne. Grigore Vieru simte întreg misterul expe-
rien\ei sale: Partea cu adev[rat misterioas[ a fiin\ei mele
este Limba Român[. În rest, sunt un animal obi=nuit:
m[nânc, iubesc, dorm =i din când în când, urlu la lun[335.
Când versurile publicate prin revistele vremii i-au adus
primele onorarii, poetul =i-a cump[rat nu un palton (de
care avea mare nevoie), ci un aparat de radio cu care
asculta, de drag de limba român[, posturile române=ti.
+i asta ore în =ir, cu nesa\: De drag de limb[. Era singura
mea bucurie. Dar bucuria nu \inuse mult, pentru c[
intendentul mi-a confiscat aparatul. Cred c[ atunci m-a
luat KGB-ul la ochi336. +i-a f[cut ra\iunea de a fi ca poet
din cultivarea =i p[zirea limbii române. În viziunea lui,
poetul este vestala r[d[cinii de foc a limbii materne:
Suflu în j[raticul
Limbii Române.
Atent mereu
S[ nu moar[
Focul cel sacru.
Nu sunt mai mult decât o simpl[ m[icu\[
Care sufl[-n j[ratic.
(J[raticul)
Desigur, Grigore Vieru nu este singurul scriitor basara-
bean care a sim\it c[ nu poate supravie\ui decât în limba
român[. Numai c[ el a tr[it =i a exprimat aceast[ nevoie
ca program arz[tor, apropiindu-se de condi\ia arhetipal[,
ontologic[ a limbii. Poemul s[u În limba ta, unul dintre
191
cele mai vechi ale lui Vieru, este nu doar o od[ la în[l\i-
mea celei semnate de Mateevici, dar =i o expresie a iden-
tific[rii ontologice cu limba român[, ceea ce lipse=te
multor elogiatori ai limbii. În ultimele versuri ale poeziei,
Vieru are intui\ia profund[ a coinciden\ei dintre fiin\[ =i
limb[, în perspectiv[, cum s-a mai spus, heideggerian[
=i în concordan\[ cu ceea ce modernii au numit estetica
t[cerii. Poezia aceasta merit[ reprodus[ integral:
În aceea=i limb[
Toat[ lumea plânge,
În aceea=i limb[
Râde un p[mânt.
Ci doar în limba ta
Durerea po\i s-o mângâi,
Iar bucuria
S-o preschimbi în cânt.
În limba ta
|i-e dor de mama
+i vinul e mai vin,
+i prânzul e mai prânz.
+i doar în limba ta
Po\i râde singur,
+i doar în limba ta
Te po\i opri din plâns.
Iar când nu po\i

Nici plânge =i nici râde,
Când nu po\i mângâia
+i nici cânta,
Cu-al t[u p[mânt,
Cu cerul t[u în fa\[,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
(1968)
THEODOR CODREANU
= 192
Într-adev[r, în fa\a degrad[rii limbii =i a precarit[\ii

existen\iale, poetica t[cerii recomand[, de la Heidegger
la Susan Sontag =i Eugen Ionescu, refuzul vorbirii, t[-
cerea. În 1947, Hedegger publica celebra Ueber den Hu-
manismus, în care constata degradarea limbii. Ceva
mai târziu, Eugen Ionescu va nota în Jurnal: Cuvintele
au ucis imaginile sau le ascund. O civiliza\ie de cuvinte
este o civiliza\ie dement[. Cuvintele nasc confuzie. Cu-
vintele nu înseamn[ cuvânt Fapt este, dac[-mi este
permis s[ spun a=a, cuvintele nu mai spun nimic
Aceast[ degradare a logosului în modernitate, alt[ fa\[
a crizei omului european, fusese constatat[ =i de Emi-
nescu: Din mii =i mii de vorbe consist-a voastr[ lume,
sun[ avertismentul poetului, ca =i al comediilor lui Cara-
giale. În Basarabia, Grigore Vieru percepe marea degra-
dare a logosului ca primejdie de moarte la adresa limbii
române. El gânde=te eliadesc, c[ci degradarea echivala
cu hibridizarea limbii în moldoveneasc[, iar, mai departe,
în asimilare ruseasc[. Prin aceasta se diferen\iaz[ el de
to\i profe\ii esteticii t[cerii =i ai absurdului. E, desigur, o
limitare aici, dar una atât de particularizat[ =i de bene-
fic[, încât meritul lui Vieru este poate mai mare decât al
occidentalilor, c[ci viza salvarea logosului =i, deopotriv[,
a unei limbi amenin\ate cu dispari\ia. E vorba de un
fenomen provocat în condi\iile imperiului sovietic, numit
ca atare =i de Cinghiz Aitmatov în celebrul s[u roman O
zi mai lung[ decât veacul. Vieru însu=i va prelua termenul
lui Aitmatov în 13 strofe despre mankur\i.
Influen\a vierean[ asupra con=tiin\ei scriitorilor basa-
rabeni, în ceea ce prive=te geniul limbii ca suport al
salv[rii na\ionale, a fost atât de covâr=itoare, încât chiar
mi=carea de rena=tere na\ional[ dintre anii 19861991
a dobândit caracterul unei revolu\ii de urgent[ factur[
193
lingvistic[. Nu întâmpl[tor aceast[ excep\ional[ mi=care

a fost, în cea mai mare parte, opera scriitorilor. Atunci a
intrat =i Grigore Vieru în ceea ce voi numi a doua faz[,
de dep[=ire a simplei rezisten\e, cea activ[, ofensiv[ în
confruntarea cu imperiul, p[trunzând chiar în politic[
=i fiind ales deputat al poporului în 1989. Exist[, neîn-
doielnic, o remarcabil[ continuitate între etapa rezis-
ten\ei prin limbajul poeziei =i celelalte dou[ trepte carac-
terizate de militantism activ. În centrul b[t[liei, dincolo
de celelalte obiective cu caracter politic, s-au aflat procla-
marea limbii române ca limb[ oficial[ =i trecerea de la
grafia chirilic[ la cea latin[. S-a risipit atunci o imens[
energie pentru dobândirea acestor imperative na\ionale.
Cu am[r[ciune, va scrie poetul: Despre basarabeni. Sun-
tem atât de nec[ji\i, încât alfabetul latin \ine loc de
fericire =i fiecare liter[ din el ne apare o piatr[ de hotar
pe care nimeni n-o poate clinti din loc337. Dreptul la
limba român[ i se p[rea lui Vieru a fi chiar întronarea
justi\iei pe p[mânt basarabean: dreptatea mea cea dintâi
este Limba român[ în care lucreaz[ iubirea lui Dumnezeu
=i care, ca o ap[ d[t[toare de via\[, s-a rev[rsat peste
însetarea =i pustiul unui p[mânt p[rând uitat pentru
vecie =i h[r[zit pierzaniei338.
În vâltoarea entuziasmului na\ional, autorit[\ile co-
muniste de la Chi=in[u au cedat pas cu pas =i Grigore
Vieru, al[turi de ceilal\i militan\i, =i-a v[zut visul cu ochii.
În 1988, în s[pt[mânalul Uniunii Scriitorilor Literatura
=i arta, i se tip[rea prima poezie cu alfabet latin. În 1989,
întreprindea, împreun[ cu so\ii Doina =i Ion Aldea Teo-
dorovici =i cu al\i arti=ti basarabeni, primul turneu mu-
zical-poetic în România. Un an mai târziu, la scurt timp
dup[ c[derea dictatorului Nicolae Ceau=escu, se vedea
ales Membru de Onoare al Academiei Române, iar în
THEODOR CODREANU
= 194
1991 era membru al Comisiei de Stat pentru Problemele

Limbii. În 1992, Academia Român[ îl propunea candidat
la Premiul Nobel pentru Pace, iar în anul urm[tor îl
alegea membru corespondent al ei. Adic[ toate p[reau
s[ mearg[ minunat. Lupta pentru Limba Român[ d[duse
roade inimaginabile. Poetul se putea l[uda c[ arma
cuvântului poate fi mai eficient[ decât bomba atomic[
de care dispuneau ocupan\ii. De altfel, =i r[spundea la
întrebarea a 38-a, pus[ de Jurnalul de Chi=in[u (Ce arm[
=ti\i s[ folosi\i?): Nici una în afar[ de arma cuvântului.
Numai c[ =i arma cuvântului, sau poate mai ales ea,
este una cu dou[ t[i=uri, fiind supus[, fatalmente, unei
ambiguit[\i funciare, ca reflex al diferen\ei ontologice
(Heidegger). F[r[ o limpede dimensiune politic[, s-a
ignorat c[ primejduirea limbii materne era doar efectul
cel mai grav, iar nu cauza sucomb[rii românismului în
Basarabia. Adev[rata cauz[ a r[ului venea din ruperea
provinciei de la patria-mam[ prin odiosul pact Molotov-
Ribbentrop. Revolu\ia basarabean[ a condamnat, în
fervoarea ei, numitul pact copt în cuptoarele staliniste,
dar n-a avut curajul a-i eradica urm[rile prin reunirea
cu patria-mam[, a=a cum au procedat, de exemplu, ger-
manii, la c[derea Zidului Berlinului. Podurile de flori din
1990 n-au însemnat =i d[râmarea zidului de pe Prut, ci,
paradoxal, au l[sat s[mân\a r[ului s[ încol\easc[ din
nou, iar energiile extraordinare ale na\iunii de pe ambele
maluri ale Prutului s-au consumat într-un festivism za-
darnic. Grigore Vieru a fost un entuziast organizator al
acestor poduri de flori. Din nenorocire, sentimentele
desc[rcate atunci exploziv n-au avut suportul practic al
ra\iunii politice, nici la Chi=in[u, nici la Bucure=ti, de=i
fondul ontologic era preg[tit cu prisosin\[. Geniul limbii
lui Grigore Vieru n-a avut corespondent geniul politi-
195
cienilor, care erau ni=te biete resturi sovieto-comuniste,

fricoase =i în fa\a umbrei lor. Vieru este un mare poet, în
pofida a ceea ce crede el, dar nu are pragmatismul politic
necesar, nefiind, desigur, vinovat pentru aceasta. La el,
politicul este ontologic, dincolo de praxeologic. B[t[lia
pentru limb[ =i pentru alfabet a avut, paradoxal, partea
ei proast[, din startul revolu\iei, pe care cei interesa\i
au exploatat-o cu asupra de m[sur[. Aceast[ caren\[
politic[ esen\ial[ a fost v[zut[ prea târziu de protago-
ni=tii intelectuali ai mi=c[rii de rena=tere na\ional[. La o
emisiune a postului Realitatea TV, B[t[lia pentru Ro-
mânia a lui Adrian P[unescu (noiembrie 2003), pe tema
federaliz[rii Republicii Moldova, poetul Nicolae Dabija,
unul dintre liderii luptei na\ionale, a pus punctul pe i
recunoscând c[ marea eroare a revolu\iei basarabene a
constat în aceea c[ energiile s-au istovit în cucerirea al-
fabetului latin, a limbii de stat =i a altor simboluri na\io-
nale în loc s[ fi avut drept \int[ prioritar[ reîntregirea cu
|ara, singura solu\ie care le-ar fi rezolvat cu adev[rat
pe toate celelalte. A=a a =i fost deoarece, spuneam, nimi-
cirea limbii române în Basarabia a fost efectul dezunirii
cu |ara. Ca =i în 1918, monstrul imperial se afla r[nit la
p[mânt. Atunci Sfatul |[rii, într-o bun[ sincronizare
politic[ cu Bucure=tiul, a ales solu\ia cea mai ra\ional[
pentru supravie\uirea etnic[ actul unirii de la 27 martie
1918. În anii 19901991, în schimb, pe fondul derutei
din România, parlamentul de la Chi=in[u, desincronizat
flagrant cu Bucure=tiul, el însu=i ame\it de iluziile revo-
lu\iei, a optat pentru cea mai rea solu\ie politic[ proc-
lamarea independen\ei, f[r[ corelatul ei cel mai urgent,
reîntregirea cu patria-mam[. Culmea e c[ România a
recunoscut prima în lume independen\a Moldovei, dând
curs liber celorlalte \[ri s[ fac[ acela=i lucru. Reamintesc
THEODOR CODREANU
= 196
c[ un singur parlamentar român a v[zut marea primej-

die Claudiu Iordache, doar el votând împotriva recu-
noa=terii independen\ei! Iat[ cantitatea real[ de geniu
politic aflat[ atunci la Bucure=ti!
Germenele acestei colosale erori avea s[-=i înceap[
curând expansiunea, deturnând sensul revolu\iei na\ion-
ale spre o contrarevolu\ie restauratoare a st[pânirii
ruse=ti. Ideea independen\ei Moldovei a fost repede
reorientat[ spre o independen\[ de |ar[ =i spre o depen-
den\[ de fostul st[pân politic, economic, lingvistic etc.
A=a a ren[scut din cenu=[ doctrina interbelic[ transnis-
trean[ a moldovenismului ca arm[ formidabil[ a readu-
cerii Basarabiei sub pulpana uciga=[ a imperiului. Foarte
repede au fost înl[tura\i politicienii, în frunte cu fostul
prim-ministru Mircea Druc, care inten\ionau s[ instru-
menteze independen\a spre o apropiere de România. La
extrem[, s-a declan=at r[zboiul din Transnistria din 1992,
care a întors cu 180 de grade sensul revolu\iei basarabe-
ne. +i e interesant de v[zut cum s-a folosit cel[lalt t[i=
al sabiei cuvântului: pe fondul inevitabilei pr[bu=iri eco-
nomice, cauzate de schimbarea de sistem politic =i econo-
mic, cu incapacitatea politicienilor de a gestiona schim-
b[rile, revolu\ia a început s[ fie golit[ de ra\iunea ei
na\ional[. Or, se =tie, limba este for\a energetic[ cea mai
profund[ a unei na\iuni, sau cum o nume=te însu=i Gri-
gore Vieru: Limba unui popor este chiar sângele acelui
popor339. Ce a spus atunci propaganda imperial[ care-=i
reîncepuse misiunea? Aceast[ propagand[, cu impact
rapid asupra popula\iei am[gite de dou[ secole, s-a slujit,
surprinz[tor, tocmai de arma lui Grigore Vieru Limba
Român[: s-a spus oamenilor înfometa\i c[ vinova\i pen-
tru nenorocire nu sunt al\ii decât scriitorii, iar, împreun[
cu ei limba român[, pentru care luptaser[. În aceste
197
noi condi\ii a trebuit s[ intre Grigore Vieru în a treia

etap[ a luptei sale de o via\[, cea mai grea dintre toate,
fiindc[ acum exist[ primejdia pierderii încrederii în re-
na=terea fiin\ei na\ionale, cu scindarea final[ a români-
t[\ii basarabene într-un nou hibrid etnic, de ast[ dat[
asumat de majoritatea popula\iei. Nimic nu va mai putea
sta atunci în calea rusific[rii totale. Grigore Vieru a con-
=tientizat viclenia istoric[ a fiarei imperiale. În interviul
acordat lui Alexandru Banto=, în 1995, la întrebarea dac[
e de acord cu o celebr[ spus[ a lui Nichita St[nescu
Limba român[ este patria mea , poetul a replicat c[ pen-
tru Basarabia enun\ul autorului Necuvintelor nu mai este
suficient, cum Vieru însu=i se iluzionase în anii terorii
sovietice: Dac[ eram ceceni, r[mâneam Patrie, chiar
dac[ nu aveam la îndemân[ altceva decât limba mater-
n[. Dar a venit c[derea economic[ pe fondul erorilor
politice, adaug[ poetul. Mai mult: La noi, din p[cate,
nu exist[ o con=tiin\[ na\ional[ colectiv[. Sunt numai
exemple izolate de con=tiin\[, dar ele nu pot avea un rol
hot[râtor în zidirea destinului na\ional340. Vieru, de fapt,
recuno=tea e=ecul revolu\iei na\ionale. Poate =i cu un
straniu sentiment de vinov[\ie ivit din r[v[=itoarea lui
dragoste pentru limba matern[, care dragoste a fost tr[-
dat[ de nimicnicia praxisului politic.
În realitate, ochiul vigilent al KGB-ului ren[scut din
propria-i cenu=[ în\elesese imediat c[ problema limbii
române r[mâne esen\ial[ în ridicarea Basarabiei la dem-
nitate na\ional[. Dar spre deosebire de patrio\ii basara-
beni structurile imperiale au st[pânit perfect mijloacele
politice, îmbinându-le cu cele de for\[ în r[zboiul din 1992.
Simbolul acestei înfrângeri a românismului basarabean,
în chiar rezisten\a lui eroic[, a devenit judecarea =i con-
damnarea la moarte a lui Ilie Ila=cu. M[ uit la ceceni
THEODOR CODREANU
= 198
m[rturise=te cu strângere de inim[ Vieru =i mi se face

ru=ine de mine însumi, de noi. Dac[ nu ar fi Ila=cu, a=
intra în p[mânt de ru=ine341. Cazul Ila=cu, îns[, a fost
gestionat magistral de Tiraspol, la sfatul Moscovei. Cu
eliberarea perfid[ a lui Ila=cu =i expulzarea lui în
România s-a demonstrat clar c[ tot ce se pretinde româ-
nesc la Chi=in[u nu are ce c[uta acolo. Simbolul cazului
Ila=cu a fost, astfel, spulberat =i eliminat din curs[. Ba-
sarabia a pierdut cel mai important r[zboi pe care l-a
purtat vreodat[. Restaura\ia a putut continua, slujindu-
se chiar de arma lui Grigore Vieru limba român[. S-au
resuscitat toate planurile de moldovenizare =i de ru-
sificare din anii stalinismului. În locul lui Madan, s-a ivit
Vasile Stati, care domin[ filozofia istoric[ =i lingvistic[
a Moldovei din 1994 încoace. În acel an, parlamentul
de la Chi=in[u a început s[ renun\e la simbolurile na\io-
nale câ=tigate cu atâta trud[: imnul De=teapt[-te, române
=i glotonimul de limb[ român[ au fost înl[turate din
constitu\ie, glotonim pentru care Vieru luptase atâta,
poetul v[zându-se înfrânt în punctul gravita\ional al
fiin\ei sale. Atunci, el a lansat un blestem de r[sunet:
Dreptatea istoric[ va blestema poe\ii =i compozitorii
care vor îndr[zni s[ ridice mâna asupra Imnului Na\ional
De=teapt[-te, române, coco\ându-se ei în locul str[lucirii
=i necesit[\ii lui istorice.
Avertismentul a avut efect asupra poe\ilor =i muzicie-
nilor, dar =i asupra vicleniei imperiale, care uluitor s-a
servit cinic tot de arma lui Vieru limba român[, dar în
zona ambiguit[\ii l[sate de titlul celebrei ode a lui Ma-
teevici Limba noastr[. Limba noastr[ poate =i nu poate
s[ însemne limba român[. Titulatura are o ambiguitate
evident[ care a putut sluji în chip ideal con=tiin\a sfâ=iat[
suflete=te =i politice=te de la Chi=in[u. Limba noastr[
199
poate fi oricare limb[ de pe glob, inclusiv limba moldo-

veneasc[! Ba chiar pe aceasta trebuie s-o numeasc[, au
gândit regizorii, c[ci aceasta e cea mai apropiat[ de pra-
gul asimil[rii slave. A=a a devenit poema excep\ional[ a
lui Mateevici instrument imnic statal pentru croirea =i
des[vâr=irea unei alte identit[\i etno-lingvistice decât
cea român[. Politica spune Vieru în 1995 \â=ne=te
prin toate cr[p[turile urâte, prin toate g[urile ru=inoase
=i prin toate scorburile putrede ale falsei limbi moldove-
ne=ti, pe baza c[reia pseudopatrio\ii no=tri înh[ita\i cu
puterea imperial[ încearc[ a cl[di o tot atât de fals[
na\iune nou[.
Am un singur crez politic: reunirea cu |ara-mam[. Dup[
asta s[ m[ lase Dumnezeu s[ m[ ocup numai =i numai
de credin\a în El342.
În numeroase ocazii (în articole, interviuri, poezii,
cuget[ri), Grigore Vieru s-a ridicat, al[turi de al\ii, împot-
riva glotonimului limb[ moldoveneasc[, pentru c[, în rea-
litate, el înseamn[ acceptarea dispari\iei limbii na\iona-
le. Sunt unii care, probabil, au o anume bun[-credin\[
în utilizarea acestui glotonim, îns[ le lipse=te str[fulge-
rarea viitorului, fiind incapabili s[ z[reasc[ spectrul mor-
\ii na\iunii la cap[tul cap[tului. Nu întâmpl[tor acest
glotonim se asociaz[ invariabil cu proclamarea limbii
ruse ca limb[ oficial[ al[turi de limba de stat, no\iuni
perfide, manipulate ca atare în faimosul plan Kozak de
federalizare a Republicii Moldova. Pentru a câ=tiga capi-
tal politic, Vladimir Voronin a respins respectivul memo-
randum, pe moment, dar la umbra acestei strategii el a
putut proclama limba rus[ ca limb[ de comunicare
interetnic[, iar pe cei care se mai consider[ români i-a
împins la marginea marginei, declarându-i a =asea mino-
ritate din republic[! Este o culme a cinismului politic
THEODOR CODREANU
= 200
imperial. Iat[ cum Grigore Vieru a devenit, de acum în-

colo, un intrus în propria \ar[, un biet minoritar liber
s[ plece, ca =i Ila=cu, la Bucure=ti pentru totdeauna! Tere-
nul este deja consolidat, deoarece moldovenii sunt încli-
na\i s[-=i uite limba str[mo=easc[ =i s[ adopte, în uzan\a
zilnic[, limba rus[. Fenomenul mancurtiz[rii a dat roade
=i ele se v[d abia acum. De aceea a devenit violent Gri-
gore Vieru în fa\a acestui fenomen, ie=ind din cumin\e-
nia aparent[ a verbului s[u. În orice caz, el se dep[rteaz[
la antipod de apatia bacovian[, riscând s[ ias[ din
poezia pur[, în cele 13 strofe despre mankur\i, dar pe care
poetul nu le elimin[ din antologia sa ultim[ =i bine face:
Ei ne h[cuir[ graiul
+i doina, =i harta!
Ei, care ast[zi vâneaz[
Literatura =i arta!
Ei datina o spurcar[
Barbar =i sinistru!
Ei, care ast[zi adulmec[
Revista Nistru!
Ei gâtuir[ pr[dalnici
Biserici frumoase!
Ei ne r[stignir[ pe crucea
Lui 46!
Ei ne-au mânat spre Siberii

Cu pistolul din urm[!
Ei ne-au scos din ograd[
V[cu\[ =i turm[!
Ei au dus omul la ocn[

Pentru trei cioc[l[ie!
Ei ne remodeleaz[ fiin\a
Pe diferite il[ie!
201
Ei pe dealuri l[sar[
S[ n[v[leasc[ tutunul
Ca s[lbaticul cel f[r[ de mil[
Cu tancul =i tunul!
Ei marcheaz[ locul
Unde-n \[râna m[noas[
Se va cr[ci uzina
Ca la dânsa acas[!
Ei otr[vesc p[mântul
+i izvorul, ah, bietul.
Ei sunt gata s[ trag[
În cei care-=i cer alfabetul!
Ei lingu=esc str[inul
Cu struguri =i glume!
Ei spun: zdrasti
Propriei mume!
Ei spun c[ +tefan cel Mare

Armonia urban[ o stric[.
Ei ne-au min\it la =coal[
C[ nu avur[m nimic[!
Ei se urcar[ pe ghebul
Numelor noastre strâmbate
S[ ne anun\e c[-n poart[
Viitorul cel mare bate!
Ei printre mormintele noastre,

Cu medalia-n din\i, cu folosul,
Alearg[ în cu=ti ferici\i
Ca javra cu osul!
THEODOR CODREANU
= 202
Ei prin lacrim[ grani\e

Trag =i-n dou[ o taie!
Ei, înnoda\i neru=in[rii!
Huideo, potaie!
Versurile acestea, poate mai pu\in estetice, adun[
în ele o durere strâns[ de veacuri =i au, de aceea, ceva
din for\a =i din mânia Doinei eminesciene. Cu acela=i
patetism viguros, amintind de poemele lui Radu Gyr, se
adreseaz[ Basarabiei îngenuncheate astfel, în fulminanta
Ridic[-te!:
Ridic[-te, Basarabie,
Trecut[ prin foc =i prin sabie,
B[tut[, ca vita, pe spate
Cu biciul legii strâmbate,
Cu lan\ul poruncitoarelor strig[te!
Ridic[-te! Ridic[-te! Ridic[-te!
Poemele ocazionale semnate de Grigore Vieru au ener-
gia durut[ a momentelor de acut[ r[scolire a maselor
de oameni strân=i de nevoi în Pia\a Marii Adun[ri Na\io-
nale din fa\a statuii lui +tefan cel Mare. Printr-un secret
psihologic numai de el =tiut, blânde\ea imponderabil[ a
poetului se metamorfozeaz[ brusc în rafale retorice ples-
nitoare. De aceea, nu cred c[ aceste poeme se vor în-
vechi. Figura de Dante al Paradisului are, atunci, str[-
fulgerarea nea=teptat[ a lui Dante al Infernului. Cel care
pariase ani în =ir doar pe ocrotirea =i demnitatea Limbii
Române are acum, în a doua =i mai ales în a treia faz[ a
militantismului s[u na\ional, un proiect politic bine
cristalizat, ca înv[\[tur[ tras[ din e=ecul la care i-au dus
pe basarabeni tocmai victoriile de pân[ în 19921993.
Focarul acestui program se rezum[ într-un singur cu-
vânt REÎNTREGIREA.
203
Dar poetul este un c[ut[tor: el a vrut s[ g[seasc[ =i

cauza marelui naufragiu al revolu\iei de rena=tere na-
\ional[ în Basarabia. S[ vedem dac[ a =i g[sit-o, dincolo
de gre=eala politic[ semnalat[ de Nicolae Dabija =i
împ[rt[=it[ nu numai de Grigore Vieru.
3. O MALADIE NA|IONAL{?
A) INFINITA SFÂ+IERE
Grigore Vieru, a=adar, nu s-a mul\umit doar cu

a fi un rezistent prin cultura limbii =i a poeziei sau un
tribun în confruntarea cu imperiul. Exist[ o postur[ de
gânditor a lui Vieru, scormonitor al cauzelor subistoriei
poporului s[u, postur[ care aproape c[ nu a atras aten\ia
criticilor pân[ azi, de=i unele constat[ri accidentale au
existat. În ultima variant[ a monografiei sale, în curs de
apari\ie, Mihai Cimpoi recunoa=te c[ exist[ o veritabil[
fenomenologie a spiritului românesc în ansamblul ope-
rei vierene.
F[r[ a cunoa=te expres încerc[rile de dezlegare a
acelora=i probleme ale unor înainta=i, poetul a ajuns la
concluzia c[ una dintre pricinile izbitoare ale sl[biciunii
române=ti în fa\a istoriei, dincolo de prezen\a în vecin[-
tatea unor imperii rapace, vine din interiorul etniei, ma-
nifestându-se ca discordie între fra\i. De fapt, intui\ia lui
vine din gândirea mitic[ a Miori\ei =i pe urmele unor
înainta=i ca Dimitrie Cantemir, Dimitrie Bolintineanu,
Ion Heliade R[dulescu =i, mai ales, Eminescu, cel care a
elaborat teoria golului etnic. Aceast[ teorie, care n-a l[sat
indiferen\i nici pe al\i gânditori moderni, consun[ cu
teoria civiliza\iilor a lui Samuel P. Huntington343. Am
THEODOR CODREANU
= 204
dezvoltat-o eu însumi în Modelul ontologic eminescian

(1992) =i în recenta carte despre Basarabia prin conceptul
de sfâ=iere. No\iunea de sfâ=iere nu se suprapune exact
pestea aceea de discordie, dar cea din urm[ este un simp-
tom particular =i pronun\at al complexului sfâ=ierii.
Grigore Vieru nu face o evident[ leg[tur[ între ele, îns[
el s-a ciocnit de ambele, dând prioritate discordiei, pe
care o recuz[ la tot pasul ca pe o mare nenorocire în
istoria românilor. E înclinat, mai degrab[, s-o identifice
cu invidia mioritic[ =i ajunge s[ vad[ în ea un soi de
maladie etnic[ a latinit[\ii orientale. Lucrurile ar sta,
probabil, a=a dac[ invidia n-ar veni din mo=i str[mo=ii
neamului omenesc, de la primii fra\i biblici, Cain =i Abel.
Numai c[ efectele ei, în cazul civiliza\iilor de limes, pot
fi devastatoare la popoarele mici =i, în genere, comparativ
cu stabilitatea caracteristic[ civiliza\iilor de nucleu.
Latinitatea oriental[ s-a constituit ca margine civiliza-
\ional[ înc[ de pe vremea etnogenezei române=ti, la limi-
ta nord-estic[ a Imperiului Roman. Chiar dac[ am admite
=i teoria lui Nicolae Densusianu, resuscitat[ azi nu f[r[
argumente, ne men\inem tot în condi\ia de limes civiliza-
\ional. Aceast[ condi\ie s-a men\inut timp de dou[ mi-
lenii, acum latinitatea oriental[ fiin\ând într-un triplu
limes: între ortodoxie =i catolicism, între Occident =i
Orient, între Uniunea European[ =i spa\iul geopolitic al
fostei Uniuni Sovietice. În aceast[ încurcat[ \es[tur[ geo-
politic[, Basarabia este margine a marginei, sau, cum a
numit-o istoricul Al. Zub, r[spântia r[spântinei344. Con-
=tiin\a sfâ=iat[ a Basarabiei e infinit amplificat[ de os-
cila\ia ei între Occident =i Orient, între Panslavia =i
Europa, între România =i Rusia, între Patriarhia Mosco-
vei =i Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, între suf-
letul românesc =i cel slav, între limba român[ =i limba
205
moldoveneasc[. În spa\iul geografic al acestei nefericite

provincii române=ti s-au produs sfâ=ieri teritoriale incre-
dibile: între ea =i patria-mam[, între ea =i Ucraina, iar în
ceea ce a mai r[mas republicile ce se vor autonome:
Transnistria, G[g[uz Yeri, nefiind excluse nici alte ten-
tative cum ar fi aceea privind comunitatea bulgar[ sau
cea ucrainean[. Asemenea rupturi teritoriale artificiale
nu puteau s[ nu lase r[ni adânci în mentalul colectiv =i
individual. Cu hipersensibilitatea lui bine =tiut[, Grigore
Vieru este un fin seismograf al tuturor sfâ=ierilor tr[ite
de Basarabia =i de basarabeni. Cea mai veche dintre ele
este grani\a de pe Prut, care i-a umplut copil[ria cu sârma
ghimpat[ trecând prin fundul gr[dinii p[rinte=ti =i direct
prin inima lui. Exist[ râuri care au intrat în mitologia
popoarelor, unele devenite topos sacru gra\ie unor mari
scriitori. Exemplele sunt numeroase la noi =i aiurea. Ar
fi suficient s[ amintesc Oltul, simbol al fiin\ei române=ti
prin scrierile lui Grigore Alexandrescu, Octavian Goga
sau Geo Bogza. Prutul a devenit un asemenea râu pentru
scriitorii basarabeni, dar într-o viziune cu totul particu-
lar[, accentuat[ îndeob=te de Grigore Vieru, care s-a n[s-
cut =i a copil[rit chiar pe malul Prutului. Nu e de mirare
c[ în mitologia basarabean[ Prutul apare ca un râu
blestemat. Cu atât mai mult în opera lui Grigore Vieru.
Este, în tr[irile poetului, cel mai însingurat râu de pe
lume: Însingurat, Prutul pare s[ curg[ printre dou[
maluri str[ine345. O melodie a lui Vieru intitulat[ Pe os-
trovul Prutului accentueaz[, prin tiparul ei folcloric, sen-
timentul însingur[rii:
Cânt[ cucul, Prutu-i rece,
Rar cine îl poate trece,
Prutu-i tulbure, pustiu,
Când s-o limpezi nu =tiu.
THEODOR CODREANU
= 206
Cânt[ cucul, salca-i deas[,

Nu se v[d cas[ cu cas[
+i nici frate scump cu frate,
A=a-s toate de-ncurcate.
Nu =tiu cucul cânt[-a=a
Ori însingurarea mea,
Ori însingurarea mea.
Pân[ =i casa p[rinteasc[ e str[b[tut[ de fiorul triste\ii
Prutului:
+i vei tace lung cu mine
Cu v[z tulbur =i durut.
Cas[ v[duv[ =i trist[
De pe margine de Prut.
(Casa mea)
Altminteri, exist[ un cronotop al marginei în imagi-
narul poetic vierean care contureaz[ întreaga dram[ a
rupturii în fiin\a individual[ =i colectiv[ a neamului. O
poem[ gr[itoare se intituleaz[ chiar La o margine:
Când pe lumea-am ap[rut
La o margine de Prut,
Lâng[ râul p[timit,
O str[in[ m-a r[pit
+i astfel m[ leg[na:
Nani, nani, nani-na,
Peste Prut tr[iesc jandarmi,
S[ cre=ti mare, s[ îi sfarmi!
Peste Prut tr[iesc pot[i,
Iar nu fr[\iorii t[i!
De-or striga: române drag,
Pune mâna pe ciomag,
De-ai s[-i vezi cântând de dor,
Pune mâna pe topor!
De \i-or spune c[ \i-s fra\i,
S[ nu- i la=i nespinteca\i!
207
Copil prost, copil furat,

Frate, r[u te-am sup[rat!
Dar eu nici o vin[ n-am,
Fost-am desp[r\it de neam
+i chiar Domnul Cel de Sus
A t[cut =i nu mi-a spus
Care e m[icu\a mea
+i nici maica spusu-mi-a.
Într-o poem[ ocazional[, din 3 februarie 1994, inti-
tulat[ Discurs electoral =i care pleac[ de la cuvintele unui
înalt demnitar de stat (s[ li se taie mâinile celor ce vor
unirea cu România), poetul pleac[ de la acela=i motiv
al sârmei ghimpate de pe Prut:
Aten\ie:
vin bol=evicii
cu noi rânduri, la Prut,
de sârm[ ghimpat[.
................
Vine satana
ascuns[-n od[jdii divine.
Vine minciuna.
Vine teroarea.
Negura vine!
Întreaga via\[, întreaga putere a talentului sunt puse
pentru curmarea liniei desp[r\itoare de fra\i. A f[cut-o
cu privirea, iscodind Miorcanii lui Ion Pillat cu celebrul
s[u ochean, prin care m[rea totul =i c[ruia îi va dedica
=i o poem[ în 1967:
M[ream =i adânceam
Valurile Prutului
Pân[ când
M[ temeam s[ intru în ele.
.....................
THEODOR CODREANU
= 208
M[ream vorbele
Pân[ când sunau
Ca un clopot bisericesc.
M[ream t[cerea
Pân[ când în c[pi\a de paie
Auzeam cum respir[ spionii
Îns[ ocheanul nu i-a fost de ajuns ca s[ cuprind[ \ara
enigmatic[ de care era rupt. +i-a încercat norocul s[ trea-
c[ apa pe aripile zmeielor pe care =i le confec\iona. M[r-
turisea lui Eugen Comarnescu: Eram fericit când, luat
de vânt, zmeul treceea grani\a =i ajungea pe cel[lalt mal
al Prutului. S[ =ti\i c[ multe din poemele mele sunt un
fel de zmeie: m[ simt fericit când zboar[ =i trec Prutul346.
Nu se putea defini\ie mai fericit[ pentru poemele lui
Grigore Vieru!
Dar copilul Grigore nu numai c[ vedea Miorcanii =i
trimetea zmeie c[tre cel[lalt mal, dar =i asculta zgomo-
tele =i vorbele care str[b[teau v[zduhul: Ia te uit[,
m[ miram eu nedumerit, la Miorcani se vorbe=te ca pe
la noi347.
Grani\a de pe Prut treze=te =i ironii necru\[toare: Doi
sunt cei care pot muri de pl[cere sc[rpina\i: porcul =i
grani\a de la Prut348. +i: Se v[d =i se aud ghior[ind pe
malul Prutului ma\ele pustiet[\ii: sârma ghimpat[349.
Apele Prutului pot fi orice, numai fericire nu: Dac[
fericirea ar curge pe Prut, mul\i români s-ar îneca în
apele lui350. Când a trecut râul întâia oar[, la Ungheni,
suferin\a lacrimilor s-a transformat în bucurie: Suferin\a
m-a ajutat o singur[ dat[ în via\[: atunci când am trecut
Prutul351. +i: La vama din Ungheni am închis ochii ca
s[ nu observe gr[nicerul lacrima din ei352. Valurile
curg[toare ale Prutului sunt durerea din care a \â=nit
poezia lui Grigore Vieru: Scriu nu pentru c[ sunt poet,
209
ci pentru c[ am v[zut în copil[rie cum curgea Prutul.

Cred c[ venea de undeva din Cer353. Admirabil[ imagine,
c[ci dincolo de blestemul desp[r\irii, Prutul e, totodat[,
speran\a unirii. O melodie testamentar[ (cu titlul chiar
Testament) de Igor Grosu, pe versurile lui Vieru, spune:
V[ las dorul meu durut
+i n[dejdea de la Prut.
Apele Prutului =i ferestrele casei p[rinte=ti se vars[
parc[ unele în altele: Am o cas[ ale c[rei ferestre se var-
s[ neîntrerupt în apele Prutului ca Dun[rea în mare354.
B) ÎNTOARCEREA LUI ULISE
Oare sfâ=ierea geografic[ produs[ de grani\a de

pe Prut a trecut =i-n sufletele românilor? Este o întrebare-
cheie pe care =i-o pune poetul odat[ ajuns în |ar[, dup[
decenii de a=teptare. Da, îns[ descoperirea nu s-a
realizat în vremea primelor descinderi, când fericirea
de a-=i revedea patria pierdut[ era cople=itoare. Din acest
punct de vedere, exist[ dou[ etape ale contactului
poetului cu Patria-mam[: aceea de pân[ la 1989, când
odiseea reîntoacerii în Ithaca a coincis perfect cu a lui
Ulise, iar a doua, dup[ 1989, când reîntoacerea are vic-
lenia experien\ei Ulise-lui modern, analizat[ cu fine\e
de Vladimir Jankélévitch.
+i de ast[ dat[ Grigore Vieru se apropie mai mult
decât to\i scriitorii basarabeni de matricea mitului uli-
sean. Acest mit este atât de specific omului basarabean,
încât a fost imposibil s[ scape ochiului analitic al unor
istorici =i critici literari. Exemplul cel mai elocvent este
Mihai Cimpoi, care utilizeaz[ motivele mitului în diverse
c[r\i precum Cicatricea lui Ulise, Basarabia sub steaua
THEODOR CODREANU
= 210
exilului, O istorie deschis[ a literaturii române din Basa-

rabia. Cicatricea lui Ulise, întoarcerea la izvoare,
întoarcerea în Ithaca sunt sintagme eficient puse la
lucru de Mihai Cimpoi, atât pe ansamblul culturii basa-
rabene rupte de |ar[, cât mai ales în cazul particular al
lui Grigore Vieru. +i s[ \inem cont c[ exilul interior,
despre care vorbe=te criticul, are o durat[ de aproape
dou[zeci de ori mai mare decât în mitul din epopeea
homeric[. Ba chiar încercarea de întoarcere în Ithaca a
Basarabiei s-a produs de mai multe ori în istorie: prima
oar[, imediat dup[ actul samavolnic din 1812, prin
încercarea de rezisten\[ =i de lupt[ a unei p[turi de boieri
=i a mitropolitului Gavriil B[nulescu-Bodoni, a doua oar[,
cu o reu=it[ par\ial[, prin întoarcerea vremelnic[ a celor
trei jude\e sudice (Ismail, Bolgrad, Cetatea Alb[),
întoarcere curmat[ de \arul Alexandru al II-lea în 1878,
a treia prin actul de la 27 martie 1918, iar a patra
dup[ 1989, ultima tentativ[ fiind =i cel mai curios e=ec
dintre toate. Grigore Vieru particularizeaz[ dou[ întoar-
ceri, nici una dus[ pân[ la cap[t, dar tr[ite cu maxim[
intensitate: cea dintâi se concretizeaz[ în anul 1973, când
poetul trece pentru prima oar[ Prutul, datorit[ unei
delega\ii de scriitori sovietici, pe via Chi=in[u-Moscova-
Bucure=ti. Aceast[ prim[ tentativ[ se va repeta de câteva
ori pân[ la revolu\ia din 1989. În respectivii ani, de=i
poetul a ajuns =i nu a ajuns în Ithaca (deoarece de fiecare
dat[ se vedea silit s-o p[r[seasc[!), tr[ie=te la o a=a ten-
siune totul, încât aventura lui se suprapune aproape
perfect peste aventura mitic[ a lui Ulise, cel care î=i re-
vede patria =i e pe deplin fericit. Cu atât mai mult oco-
li=ul prin Moscova din 1973 seam[n[ mai mult cu marea
c[l[torie a lui Ulise. Atunci, cum spuneam, fericirea e
maxim[: cunoa=te scriitori români, ascult[ uimit cuvin-
211
tele române=ti, pe strad[, ale copiilor, viziteaz[ m[n[s-

tirile Putna, Vorone\, Sucevi\a, Dragomirna =i V[ratec,
se întoarce la Chi=in[u cu un vraf de c[r\i, pentru ca s[
revin[ în România în 1974, invitat oficial de Zaharia
Stancu, pre=edintele Uniunii Scriitorilor, având bucuria,
de ast[ dat[, s[ cunoasc[ =i Transilvania în compania
lui Radu Cârneci. Minunea se repet[ =i-n 1977, când are
al[turi =i pe doamna Raisa, iar aria c[l[toriilor prin |ar[
se extinde la Bucure=ti, Constan\a, Cluj-Napoca, Ia=i.
Sunt ani de bucuroas[ impunere ca poet în România:
apar Steaua de vineri la Editura Junimea din Ia=i (1978),
Izvorul =i clipa la Albatros în colec\ia Cele mai frumoase
poezii (1981), scrie textele pentru cântecele din filmul
Maria Mirabela, lucrat de Ion Popescu-Gopo, pe muzica
lui Eugen Doga, film lansat cu mare succes în 1982 etc.
Încât m[rturia: Dac[ visul unora a fost s[ ajung[ în
Cosmos, eu via\a întreag[ am visat s[ trec Prutul concord[
întru totul cu fericirea lui Ulise la întoarcerea în Ithaca,
dup[ 20 de ani (zece în r[zboi =i zece în c[l[toria spre
patria drag[). Este bine =tiut c[ via\a =i opera lui Grigore
Vieru sunt nutrite de nostalgia Patriei pierdute. Întoar-
cerea scrie Vladimir Jankélévitch este medicamentul
nostalgiei, a=a cum aspirina este medicamentul migrenei.
Ithaca este pentru Ulise numele acestui medicament355.
Nu încape îndoial[, România este medicamentul lui
Grigore Vieru =i al Basarabiei. Ea s-a transformat într-o
geografie mistic[, un loc binecuvântat sau un p[mânt
sfânt, c[minul casei materne356. Nu spunea poetul c[
din dou[ locuri n-ar putea fi smuls: din Carpa\i =i din
Limba Român[? Semnificativ c[ de îndat[ ce ajunge în
|ar[ cere imediat s[ vad[ m[n[stirile ctitorite de +tefan
cel Mare, vrea Ardealul, vrea Dobrogea, vrea totul. Ipos-
taza ulisean[ a lui Vieru (dar =i a Basarabiei) e una cu
THEODOR CODREANU
= 212
totul original[, str[in[ eroului antic. Acesta a plecat de

bun[voie la Troia, adic[ departe de patrie =i nostalgia
acesteia este perfect motivat[: când i se schimb[ locul
sau \ara, omul face experien\a unei sfâ=ieri crude357.
Sfâ=ierea lui Grigore Vieru e cu atât mai neobi=nuit[ =i
mai dens[, cu cât, la Pererita =i la Chi=in[u locuie=te =i
nu locuie=te în propria \ar[. Drama devine tragedie când
e=ti, simultan, acas[ =i departe de casa fiin\ei tale. E ceea
ce Dorin Tudoran numea exil interior, termen preluat =i
dezvoltat de Mihai Cimpoi cu privire la literatura
basarabean[. Vieru l-a formulat intuitiv în cunoscutul
s[u Formular: Am stat ni=te ani închis:/în sine. Închis
în sine înseamn[ a-\i fi conservat identitatea pentru ca
întoarcerea s[ fie posibil[. Ulyssele basarabean
observ[ Mihai Cimpoi se întoarce la Ithaka f[r[ a-=i fi
pierdut ceva din identitatea sa pe drumurile înstr[in[rii;
el nu se afl[, de fapt, în c[utarea identit[\ii pierdute
(spre deosebire de exilatul exterior, n.n.), ci caut[ s[-=i
p[streze identitatea pe cale de a fi pierdut[ din cauza
sirenelor dulci-viclene ale înstr[in[rii în propria Ithaka.
Asemeni eroului homeric, omul de cultur[ basarabean
este un polytropos, un personaj cu multe înf[\i=[ri pe
arena istoriei, adaptabil la situa\iile imprevizibile ale
acesteia, dar neschimbat în esen\a sa intim[358.
Interpretarea lui Mihai Cimpoi concord[, f[r[ îndoia-
l[, cu matricea clasic[ a mitului homeric, c[ci to\i exila\ii
î=i pierd, într-un fel, patria. Dar e cu atât mai dramatic
s[-\i pierzi patria în propria ta \ar[. La un anumit nivel,
exist[ pentru noi to\i o patrie pierdut[, adev[rata patrie
care nu e de aici, o patrie jinduit[ de Plotin, de Lamme-
nnais, de Dionis al lui Eminescu. E o iradiere de patrie,
de la locul natal, la \ara natal[, la Ierusalimul p[mântesc
=i la cel ceresc, o patrie invizibil[, un fel de prezen\[
213
absent[, un Altundeva aerian =i vaporos359. Pentru ar-

ti=ti, e ceea ce Nichifor Crainic numea nostalgia paradi-
sului. F[r[ îndoial[ c[ =i Vieru tr[ie=te aceste imponde-
rabile, pe care le voi reliefa în viitoare capitole. La un
moment dat, el face chiar trimitere la patria din cer:
Poate c[, într-adev[r, Patria din cer este mai bun[ de
vreme ce Hristos s-a mutat în ea360. Îns[ pentru el, întoar-
cerea acas[, acel imperativ repetat (Acas[! Acas[! Acas[!),
remarcat =i de Mihai Cimpoi, înseamn[, în primul rînd,
România. Ne situ[m în ceea ce Jankélévitch nume=te
nostalgie închis[, expresa ajungere în Ithaca, cura infaili-
bil[ a nostalgiei361. Ulise tr[ie=te întârzierea atingerii
Ithac[i, c[ci c[l[toria e pres[rat[ cu fel de fel de obsta-
cole: Sirenele, Circe, Calypso, insula lotofagilor, Ciclopul
etc. Nic[ieri nu se potrive=te mai bine aceast[ întârziere
prelungit[ ca Basarabiei =i lui Grigore Vieru, desigur.
Spuneam c[ ea dureaz[ de aproape dou[ secole =i c[
Basarabia, spre deosebire de Ulise, n-a ajuns cu adev[rat
acas[ niciodat[, exceptând cele dou[ decenii interbelice,
care, îns[, tocmai confirm[ afirma\ia. Obstacolele din
calea ei sunt cu mult mai perfide, înmul\indu-se în pro-
por\ie geometric[, toate coalizându-se pentru ca întoar-
cerea s[ nu mai fie posibil[. Violen\a otr[vit[ a Ciclopului
imperial s-a rev[rsat în 1812, în 1878, în 19391940
1944, în r[zboiul din Transnistria; lotofagii au ap[rut
ca mancur\i fulgera\i zadarnic de mânia poetului, Sire-
nele ideologice apar sub haina moldovenismului etc.
Ulise, observ[ Jankélévitch, se întoarce acas[ =i ca
justi\iar, pentru a reface starea de lucruri =i a restabili
ordinea anterioar[362. A=a s-a vrut =i revolu\ia na\ional[
pornit[ de basarabeni în frunte =i cu Grigore Vieru. Sim-
bolul restabilirii ordinii anterioare a mers pân[ la identi-
tatea de glotonim, de alfabet, de tricolor =i de imn na\io-
THEODOR CODREANU
= 214
nal. Îns[ nu =i de teritoriu, aceast[ caren\[ din strategia

Ulise-lui basarabean având consecin\e catastrofale, c[ci,
cum spuneam, va duce la pierderea celorlalte. Este lim-
pede c[ poemele publicistice vierene mustesc de un ex-
cep\ional spirit justi\iar. La cele citate deja, mai ad[ug[m:
Cu \âfn[, cu-njosiri, cu zoi
+i cu venin ce =erpi îl scuip,
+i asta chiar în prag la noi
În propriul, tristul nostru cuib.
R[bd[m. Dar totul, negre=it,
Pe lume are un sfâr=it,
Un cap[t toate au sub cer:
R[bdare, umilin\i, t[ceri
Da, totul are un sfâr=it!

Suntem. Venim. Am r[s[rit!
(Inscrip\ie pe stâlpul por\ii)
Simptomatice sunt poeme ca Ascult[, Glontele interna-
\ionalist sau deja citata Ridic[-te! Iat[ o prob[ =i din Ascult[:
Bre muscale, am ostenit
S[ te-ascult necontenit,
S[ te-ascult neîncetat
C[ m-ai fost eliberat;
C[ m-ai ajutat iste\
S[ tr[iesc un timp m[re\,
C[ m[-mbraci, c[ m-ai n[scut,
Iar eu m[ uit peste Prut.
Dar ce fel de ajutor
Când mai sunt m[tur[tor
Al str[zii pe care stai
Plin[ zilnic de-ntâi Mai?! Etc.
Acas[, pe Ulise îl a=teapt[ buna =i r[bd[toarea Pe-
nelop[: nostalgicul î=i iube=te c[tunul a=a cum mama
215
î=i iube=te copilul nu pentru c[ acest copil este din cale-

afar[ de frumos, ci pentru c[ este al ei. Nu mai pu\in
ira\ional[ este iubirea regelui Ithac[i pentru Penelopa
sa. În realitate, nimfa Calypso este, f[r[ îndoial[, mai
frumoas[ decât Penelopa Nu conteaz[! Ulise este gr[-
bit s[ se întoarc[; el î=i iube=te so\ia; o iube=te pe dulcea
=i credincioasa Penelopa =i o iube=te a=a cum este ea363.
Aceasta e întoarcerea închis[, cu happy end, pe care
Vieru o tr[ie=te doar cu inima, între 19731989. Basa-
rabia, îns[, o tr[ise doar în cele dou[ decenii interbelice,
dup[ care a urmat brutala fisur[ pe care Odiseea clasic[
n-o cunoa=te. De aceea, nici întoarcerea lui Vieru n-a
fost, în realitate, una real[, fiindc[ el a continuat s[
vie\uiasc[ mai departe cu zidul de sârm[ ghimpat[ în
spatele casei p[rinte=ti. Încât întoarcerea poetului (dar
=i a Basarabiei) s-a transformat, pe nesim\ite, într-una
deschis[ de o t[ietur[ insolit[, care face ca vechea cicat-
rice a lui Ulise s[ se redeschid[ ca ran[. Cu Nikos Ka-
zantzakis, observ[ Jankélévitch, Odiseea modern[ nu
mai este cea homeric[. Ea devine, de fapt, o component[
a crizei omului european, încât noua Odisee începe exact
unde se sfâr=e=te cea a lui Homer. Ajuns acas[, hoinarul
pe m[ri =i pe insule are insidioasa nostalgie a aventurilor
de la întoarcere: Ulise-le antic, odat[ întors, nu-=i mai
dore=te nimic. Dar Ulise-le modern începe s[ se plicti-
seasc[ odat[ ajuns lâng[ Penelopa sa, în aceast[ cas[
dup[ care inima lui tânjea de atâta vreme. Amar[ b[taie
de joc!364. Nici m[car nu-=i poveste=te aventurile. Se
gânde=te t[cut la Calypso: el este în acela=i timp Risi-
pitorul care tocmai s-a întors =i Mezinul care se preg[te=te
s[ plece =i care este de-acum str[in în Casa Tat[lui365.
Este nu doar o amar[ b[taie de joc a destinului, dar
=i o dedublare, o sfâ=iere mai crud[ ca nicicând. Cu atât
THEODOR CODREANU
= 216
mai ironic[, dac[ nu mai tragic[, în cazul Basarabiei

care nici m[car nu =i-a încheiat c[l[toria spre Ithaca.
Basarabia =i basarabenii ar vrea =i nu ar vrea s[ se în-
toarc[ acas[; ar vrea =i nu ar vrea s[ se întoarc[ în impe-
riul care a înfiat-o silit. Politicienii ei inventeaz[ acum
o mie =i una de pricini ale neîntoarcerii c[tre Ithaca real[
(România), iluzionându-se c[ nu se-ntorc nici în Ithaca
adoptiv[ (Rusia). Politicienii lotofagi (mancur\ii lui Gri-
gore Vieru) scot de la naftalin[ traume vechi ca palma
jandarmului, uitând de deport[rile în Siberia, de geno-
cid, de mutilarea sufletelor =i a limbii materne. În mo-
mentul întoarcerii ne reaminte=te Jankélévitch , zei\a
Athena înv[luie p[mântul natal într-un nor gros care îl
împiedic[ pe Ulise s[ o recunoasc[: p[mântul natal se
deghizeaz[ în p[mânt str[in, a=a cum Ulise se deghizeaz[
în cer=etor366. Acest fum gros cu care zeii Moscovei au
reu=it s[ înv[luie România, spre a nu mai fi recunoscut[
decât ca p[mânt str[in, e perceput cu toate miasmele
lui de c[tre Grigore Vieru. Propaganda imperial[ a f[cut
din România, în ochii Basarabiei, un p[mânt odios,
oprimator, burghez:
În vremea putred[ =i goal[
Pe mine, frate, cum s[-\i spun,
Pe mine m-au min\it la =coal[
C[-mi e=ti du=man, nu frate bun.
(Scrisoare din Basarabia)
Diferen\a în sânul identicului, absolut fireasc[ în
toate câte fiin\eaz[, e perceput[ exclusiv negativ de c[tre
promotorii moldovenismului. Ei vor, cu alte cuvinte, s[
=tearg[ orice diferen\[ între Basarabia =i România, ilu-
zionându-se astfel, c[ prima se poate substitui acesteia
din urm[, de unde =i declara\ia recent[ a guvernan\ilor
217
de la Chi=in[u c[ Republica Moldova este mo=tenitoarea

de drept interna\ional a vechii Moldove de pân[ la Unirea
Principatelor de la 1859! Cu alte cuvinte, se creeaz[ ceea
ce René Girard numea dublul monstruos, acei fra\i ge-
meni de sorginte biblic[ autocondamna\i la fratricid. E
simptomatic faptul c[ Vasile Stati =i Voronin însu=i in-
terpreteaz[ Miori\a exclusiv prin drama fratricidului, pre-
tinzând c[ dintotdeauna muntenii au fost cei mai neîm-
p[ca\i du=mani ai Moldovei! Dar asupra chestiunii voi
reveni.
Cert e c[ repeti\ia pur[ nu este posibil[. O duplicare
a Moldovei istorice dup[ Unirea din 1859 este o absurdi-
tate, o monstruozitate de care cei care l-au declarat pe
Vieru minoritar în propria patrie nu-=i dau seama. Poate
exista orice alt[ \ar[, orice alt[ na\ie, dar nu înc[ o Mol-
dov[, o asemenea clon[ neputând aduce decât dezastre
istorice. Repeti\ia pur[ nu e posibil[ decât în plan trans-
cendental, în patria ideal[, cereasc[. C[l[torul atrage
aten\ia Jankélévitch revine în punctul s[u de plecare,
dar între timp el a îmb[trânit!367. +i Ithaca este alta.
Aici e diferen\a ontologic[, e opera timpului. Geniul
popular a intuit corect drama lui F[t-Frumos din basmul
Tinere\e f[r[ b[trâne\e =i via\[ f[r[ de moarte. Eroul str[-
bate acelea=i locuri la întoarcere acas[, dar g[se=te al\i
oameni, alte ora=e etc. Timpul deformeaz[ =i spa\iul:
casa p[rinteasc[ îns[=i nu mai r[mâne aceea=i: Irever-
sibilitatea temporal[ arunc[ o îndoial[ asupra ireversibi-
lit[\ii spa\iului pe care o înglobeaz[ =i impregneaz[.
Mai mult, exilatul alearg[, de asemenea, în c[utarea
patriei sale, =i acum, c[ o reg[se=te, nu o mai recunoa=-
te368. Odiseea modern[ se termin[ cu un naufragiu,
încât Ulise î=i recunoa=te, =i totodat[, nu-=i recunoa=te
patria369.
THEODOR CODREANU
= 218
Dac[ mi se îng[duie, aceast[ dram[ este tr[it[, azi,

de Basarabia. Tragismul sfâ=ierii poate fi incomparabil,
deopotriv[ pentru Basarabia, dar =i pentru România, care
tr[ie=te, la rându-i, riscul de a nu se mai recunoa=te pe
sine, nemairecunoscând Basarabia. Unii au resuscitat
sloganul c[ vor Basarabia, dar f[r[ basarabeni, ceea ce-i
o prostie f[r[ margini. +i nu-i vor pentru c[ nu-i mai
recunosc ca români, numindu-i ru=i. Adic[ ceea ce vor
s[ fac[ din ei ru=ii! Grigore Vieru, care se credea un Ulise
arhaic, deplin maturizat, resimte mai acut decât oricare
drama înstr[in[rii. El m[rturise=te: Caut lini=tea de ani
întregi =i n-o pot g[si nici la Chi=in[u, nici la Bucure=ti.
La Chi=in[u m[ simt între str[ini, la Bucure=ti între
înstr[ina\i. Cel mai bine m[ simt în tren370.
Este o m[rturie uluitoare, de a c[rei semnifica\ie abi-
sal[ nu cred s[-=i dea seama nici Vieru. Cuvintele acestea
reproduc, f[r[ s-o =tie, condi\ia tragic[ a Ulise-lui modern
=i mai mult decât atât, fiindc[ experien\a de dou[ secole
a Basarabiei n-a fost încercat[ de nici un Ulise modern.
M-am întrebat uneori de unde nevoia lui Grigore Vieru
de a cânta, de a compune melodii, când talentul lui este
de poet? O asemenea nevoie n-am mai întâlnit decât la
cel mai tragic poet din |ar[, Cezar Iv[nescu, =i el cân-
tându-=i versurile înfundat, f[r[ talent, dar atât de îndu-
rerat, încât, de piatr[ s[ fii, nu po\i s[ nu-i ier\i lipsa
voca\iei. Un posibil r[spuns la întrebarea mea, care,
poate, nu-i chiar atât de retoric[, îl afl[m tot de la Vla-
dimir Jankélévitch, faptul legându-se de aceea=i soart[
a Ulise-lui modern. Oare nu s-a sim\it =i Cezar Iv[nescu
un exilat în propria \ar[, nemairecunoacând-o, ca =i Ulise
la întoarcere?: bun[-ai fost, tu, |ara mea,/=i acum e=ti
cea mai rea,/=i acum e=ti cea mai rea,/=i acum e=ti cea
mai rea371.
219
Spune Jankélévitch despre Ulise-le sfâ=iat de nerecu-

noa=terea Ithac[i înv[luite de fum gros: omul, pier-
zându-=i n[dejdea în miracole, începe s[ cânte. Oare nu
în muzic[ =i poezia omul nostalgic =i-a g[sit limbajul?372.
Din dezn[dejdea cea mai neagr[ s-a n[cut =i cântecul
lui Grigore Vieru. Dar despre el, mai încolo.
C) DISCORDIA
În naufragiul s[u românesc (augmentat de ata-

curile fra\ilor din |ar[) =i basarabean, deopotriv[ (c[ci
aproape toate cuceririle trudnice din anii rena=terii s-au
dus pe apa sâmbetei, dep[rtând ca niciodat[ ora Unirii),
Grigore Vieru distinge =i tr[ie=te nu doar condi\ia Ulise-
lui modern, ci =i o \ar[ a neamului pe care au perceput-
o acut înc[ Dimitrie Cantemir =i Mihai Eminescu. Rodul
artistic =i filozofic cantemirian este straniul roman Istoria
ieroglific[, prima genial[ interpretare cult[ a dramei mio-
ritice. Fiindc[ trebuie s-o spun de la bun început, marea
enigm[ a Istoriei ieroglifice, pe lâng[ care s-a trecut cu
senin[tate (din pricina ermetismului filologic al operei?),
este punerea în ecua\ie artistic[ erudit[ a capodoperei
poetice populare Miori\a. Demonstra\ia am f[cut-o într-
un studiu prilejuit de sesiunea academic[ Dimitrie
Cantemir 330 organizat[ la Chi=in[u în zilele de 23
24 octombrie 2003, tip[rit în Via\a Basarabiei373.
Eroarea capital[ în r[st[lm[cirea Miori\ei, r[st[l-
m[cire la mod[ acum, e c[ se reduc în\elesurile mitului
la momentul invidiei fratricide =i la a=a-zisa resemnare a
ciobanului moldovean. Invidia ar fi principala maladie
antropologic[ a neamului nostru, posibil[ explica\ie =i
pentru men\inerea lui de secole în dezbinare =i, deci, în
subistorie. Mai mult, faptul se conjug[ cu placiditatea
THEODOR CODREANU
= 220
ciobanului amenin\at, caren\[ imprescriptibil[ a firii

române=ti, de unde =i conota\ia strident negativ[ a epi-
tetului mioritic, aflat pe buzele tuturor celor care au chef
s[ mai arunce câte o s[geat[ în contra propriului neam,
demn de dispre\ul d[=tep\ilor din spa\iul românesc.
La o prim[ vedere, chiar =i Grigore Vieru, poet cu
adânci r[d[cini folclorice, e un revoltat împotriva resem-
n[rii mioritice. El, de exemplu, î=i cere iertare de la
Dumnezeu c[ nu poate urma preceptul (care, dup[ unii
ar fi =i al ciobanului mioritic) întoarcerii celuilalt obraz
pentru a fi lovit sau scuipat: Iart[-m[, Doamne, nu pot
întoarce =i cel[lalt obraz. Îl întorc numai dac[ m[ love=ti
Tu374. Precizarea de la urm[, îns[, contrazice lex talionis,
într-un spirit profund cre=tin =i, deci, mioritic. N-am
întâlnit nici un poet român mai pu\in resemnat în fa\a
mor\ii ca Grigore Vieru. Dar omenia lui e în perfect[
consonan\[ cu ethosul ciobanului din balad[. Nu-l în-
demna chiar el pe muscal s[ fie om spre a tr[i în pace
împreun[?:
Bre, muscale, fii, bre, om!
(Ascult[)
+i totu=i poetul intr[ în panic[ în fa\a discordiei dintre
fra\i. Or, aceasta e problema-cheie a mitului mioritic.
Dar ea nu este specific româneasc[, ci e comun[ firii
omene=ti, de la fra\ii adamici, cum ziceam, Cain =i Abel,
=i pân[ la fra\ii \[rani din romanul lui Dinu S[raru care
se omoar[ între ei pentru o palm[ de p[mânt. Geniul
autorului anonim st[ în aceea c[ porne=te de la realitatea
primordial[ a condi\iei umane violen\a, concretizat[
ca fratricid, iar mai departe în r[zbunare perpetu[, f[când
imposibil[ convie\uirea uman[, adic[ înse=i civiliza\ia
=i cultura. Se intr[ în ceea ce René Girard a numit criz[
221
sacrificial[. Or, aceasta se rezolv[ numai prin victima

isp[=itoare, prin convertirea violen\ei malefice în violen\[
benefic[, singura care aduce pace, adic[ civiliza\ie. Religia
se na=te numai în aceste condi\ii =i ea este temelia ori-
c[rei societ[\i umane. Exemplul cel mai elocvent este
asumarea rolului de victim[ isp[=itoare a p[catelor lumii
de c[tre Iisus Hristos, acceptarea liber[ a urcu=ului pe
Golgota =i crucificarea. O fapt[ similar[ face =i ciobanul
mioritic pentru a curma teribilul p[cat al invidiei fra\ilor.
Nunta cosmic[ e o nunt[ mitic[, adic[ întemeietoare de
cultur[ =i civiliza\ie. Asta nu pricep noile elite intelectuale
când citesc prost =i înfumura\i Miori\a. În schimb, o
lectur[ ontologic[, cu direct[ implicare experien\ial[, a
f[ptuit Dimitrie Cantemir, o lectur[ atât de subtil[ =i de
profund[, încât a descifra tâlcurile Istoriei ieroglifice r[-
mâne înc[ o datorie a criticii. Inorogul tr[ie=te drama
teribil[ a dezbin[rii dintre el =i Corb (Constantin Brânco-
veanu). Exist[ o lupt[ fratricid[ absurd[ care face sl[bi-
ciunea |[rilor Române în fa\a marilor imperii. Întreaga
Istorie ieroglific[ este drumul c[tre pacea final[ dintre
Inorog =i Corb. René Girard375 demonstreaz[ c[ exist[
dou[ moduri de solu\ionare a crizei sacrificiale, unul
arhaic, tradi\ional, prin victima isp[=itoare, care pune
temeiul religiosului particularizat =i care este aduc[tor
de pace social[, al doilea cel al timpurilor moderne,
dar în prelungirea celui dintâi, care const[ în institu\ia
justi\iei, fundat[ pe ra\iune, eficient[ întrucât izvor[=te
din =i e consolidat de religios. Diferen\a capital[ dintre
Miori\a =i Istoria ieroglific[ vine de acolo c[ în vreme ce
balada popular[ merge c[tre solu\ia arhaic[ a victimei
isp[=itoare, a doua opteaz[ pentru modernitatea c[ii jus-
ti\iei, a ra\iunii. Cantemir a fost un gânditor luminat
dublat de un adânc spirit religios.
THEODOR CODREANU
= 222
Dar =i în Miori\a, =i în capodopera lui Cantemir nodul

gordian de dezlegat este discordia, produs al crizei sacri-
ficiale care duce inevitabil, oriunde în lume, la violen\[
malefic[ =i moarte. Geniul popular las[ loc numirii r[ului
ca invidie, pe când geniul cantemirian î=i îndreapt[ foca-
rul spre fulgerarea germenului produc[tor de discordie
anume intriga, întruchipat[ de cel mai important prota-
gonist al operei Hameleonul. Aceea=i maladie a discor-
diei are a o rezolva =i sociologia ontologic[ a lui Bolinti-
neanu, Heliade sau Eminescu, cel din urm[ vorbind de
antiteze monstruoase, care evoc[ frapant conceptul de
dublu monstruos al lui René Girard. De fapt, acest dublu
monstruos care provine din antiteza fra\ilor gemeni este
genial surprins de acela=i Eminescu în poema Gemenii,
cu laitmotivul fratricidului. R[ul na\iunii noastre este
sporit, argumenta Eminescu, de o str[veche dezbinare
intern[, semnalat[ înc[ de Herodot, care zicea c[ neamul
traco-dacilor, prin num[r uria= =i întindere geografic[,
ar trebui s[ formeze un mare imperiu european, dar c[
nu va ajunge niciodat[ o for\[ civiliza\ional[ pe m[sur[
deoarece tracii sunt dezbina\i. Boala, pare-se, s-a men-
\inut pân[ la românii lui Grigore Vieru. El a descoperit-o
de îndat[ ce a trecut Prutul dup[ 1989.
Impresioneaz[ la poetul basarabean numeroasele
reflec\ii pe motivul învr[jbirii dintre fra\i =i e de mirare
c[ nu a atras aten\ia în mod deosebit comentatorilor
s[i. Mai întâi, poetul face leg[tura dintre grani\a de pe
Prut =i grani\a din sufletul oamenilor. O =i spune într-o
polemic[-r[spuns la un atac semnat de Nicolae Lupan,
care-l viza pe Adrian P[unescu: Pe mine personal, m[
r[ne=te mai mult grani\a care trece prin sufletul fie al
românilor din Basarabia, fie al românilor din |ar[. S[
recunoa=tem c[ exist[ o asemenea ru=inoas[ grani\[. +i
223
vina pentru ea o poart[ nu numai str[inii, vina este în

primul rând a noastr[. Vrajba dintre fra\i a devenit ceva
na\ional. U=urin\a de a-\i p[r[si propria |ar[, fudulia
de-a locui într-o \ar[ str[in[, chiar dac[ e=ti argat în ea,
fac parte din acela=i specific na\ional376. În interviul din
Limba român[, cu Alexandru Banto=, întrebat Ce v[
displace cel mai mult la noi?, nu putea da alt r[spuns:
La români, adic[ la noi, nu este exclus c[ se gâlcevesc
=i se vând unii pe al\ii chiar mor\ii din cimitire. Dublul
monstruos al gemenilor este sugerat de cugetarea: Doi
copii încap în bra\ele mamei, =i doi fra\i nu încap într-o
\ar[377. +i: Setea românului de a lovi =i r[sturna pe
fratele s[u este uneori mai aprig[ decât dragostea
be\ivanului pentru butelc[378. În multe ocazii publice,
Vieru a vorbit de cei trei p na\ionali care aduc cele mai
mari nenorociri ale românilor: pizma, pâra =i ploco-
nirea379. Sau: Doi vr[jma=i are românul: mila pentru
str[ini =i ura pentru ai lui380. Alta: Românul dac[ ar
învia pentru un ceas din mor\i, ar merge mai întâi ca
cum[tru-s[u, c[ fratele poate s[ mai a=tepte381. Între-
bat de unde crede c[ vine ura aceasta dintre fra\i, a r[s-
puns: Vine de departe. Este o boal[ româneasc[. Ne
na=tem cu ea în sânge. O boal[ care nu are leac. O boal[
mai ru=inoas[ decât SIDA382.
Constat[ c[ nu numai la românii din Basarabia =i din
|ar[ se manifest[ nenorocita boal[, ci cu atât mai vârtos
la cei din diaspora. Unii români zice ironic poetul
pleac[ la Paris de se ceart[ =i se bat, c[ li-i ru=ine în |ar[
la ei383. La întrebarea nr. 1 a Jurnalului de Chi=in[u Cât
de des aplica\i proverbul «s[ moar[ capra vecinului»?,
r[spunde c[ n-a întâlnit o asemenea zic[toare la nici un
alt popor, decât la români. Ba, a auzit =i o variant[
mai nou[: S[ moar[ vecinul =i s[-i iau capra. Ru=inos
THEODOR CODREANU
= 224
proverb! conchide scârbit poetul. (Între noi fie vorba,

zicala cu capra vecinului nu se g[se=te în nici una dintre
antologiile tradi\ionale de proverbe =i zic[tori române=ti,
dovad[ c[ poporul român, pân[ la ciuma comunist[ =i
sovietic[, nu suferea de presupusa maladie a discordiei
=i invidiei. M[ refer nu la elite, ci la ethosul popular
veritabil. Încât nu avem dreptul de a decide c[ e vorba
de o maladie etnic[! Ru=inea vine de acolo c[ pseudo-
proverbul cu capra vecinului tinde s[ intre în mentalul
colectiv în vremurile din urm[, vremuri de cium[, de
care se fac vinova\i guvernan\ii aceastui popor mult prea
r[bd[tor =i u=or de min\it.).
Aflat în America, la sfâr=itul anului 2002 =i începutul
lui 2003, îi trimite lui Ilie Ila=cu o scrisoare deschis[, în
care se dest[inuie c[ peste ocean a întâlnit români
sup[ra\i pe toat[ lumea =i care îi consider[ tic[lo=i pe
to\i, afar[ de ei în=i=i. Dac[ americanii, comenteaz[
Vieru, s-ar fi sf[dit unii cu al\ii timp de 500 de ani, am
g[si azi acolo acelea=i pietre goale =i nu =tiu dac[ lutosul
=i pietrosul, la început, p[mânt californian s-ar fi acoperit
vreodat[ de aurul atâtor bog[\ii384. Vieru are aici intui\ia
c[ nu-s posibile civiliza\ia =i cultura f[r[ rezolvarea crizei
sacrificiale din care românii nu reu=esc s[ ias[ decisiv,
z[bovind în complexul dublului monstruos. Într-un
dialog cu Adrian P[unescu, Anatol R[zmeri\[ =i Tudor
Gheorghe, din aceea=i perioad[ a vizitei în America, la
întrebarea lui P[unescu +i românii cum \i se par în
contextul [sta?, cel de peste ocean, fire=te, poetul a
r[spuns: Eu credeam c[ aici, la cap[tul lumii, sunt mai
uni\i. Nu, sunt =i mai dezbina\i. {sta a fost, este =i m[
tem c[ va fi r[ul cel mare, în aceast[ minune a lui Dum-
nezeu, care este |ara Româneasc[385. Se minuneaz[,
de aceea, când aude vorbindu-se bine de Ion Cepoi =i de
225
so\ia lui, Stela, români domicilia\i în Los Angeles: M-am

bucurat, mai ales c[ rar se întâmpl[ ca un român s[
vorbeasc[ de bine pe alt român386. Are cuvinte de laud[
pentru Biserica Penticostal[ a românilor din America,
fiindc[ între ei exist[ unitate =i armonie, ceea ce nu se
petrece între ortodoc=i: M[rturisesc c[ românul care
nu aude c[derea lacrimii altui român nu m[ intereseaz[,
fie el =i cel mai bogat om din lume387.
Cele mai odioase i se prezint[ certurile din sânul
elitelor culturale =i politice. La moartea lui Nicolae Sulac
=i a lui Emil Loteanu, public[ poemul-cântec Se duc
arti=tii. Refrenul vizeaz[ tot discordia mioritic[:
Aice, noi
Mai suntem dezbina\i,
P[cat mai vechi la fra\i!
Voi cum v[ împ[ca\i,
Voi, cei în cer pleca\i?!388
Într-un post-scriptum la un articol din ianuarie 2002,
regret[ vrajba dintre Iurie Ro=ca, liderul P.P.C.D., de o
parte, =i Nicolae Dabija, Valeriu Matei =i Serafim Ure-
cheanu, de cealalt[ parte: Nu astfel se câ=tig[ o cauz[
na\ional[. Astfel o putem numai pierde. Nu pricepem
deloc de ce ne str[duim atât de mult s[ o pierdem. S[
fie oare la mijloc un secret?!389. Îl sanc\ioneaz[ pe
M[d[lin Voicu, cel care într-o emisiune TV, De trei ori
femeie, post care mai poart[ =i numele Acas[, afirma
c[ tat[l s[u, ilustrul violonist Ion Voicu, i-ar fi l[sat ca
testament s[ se împace cu \iganii =i ungurii, dar s[ se
fereasc[ de basarabeni. Gaf[ impardonabil[ a unui artist
cam sclifosit =i demagog, devenit peste noapte teleinte-
lectual. Cum se întreab[ retoric Vieru =i de ce s[ te
THEODOR CODREANU
= 226
fere=ti de Bogdan Petriceicu Hasdeu, Alecu Russo, Stere,

Pan Halippa, Mateevici, cum =i de s[ te fere=ti de acest
chinuit p[mânt basarabean, care prin jertfe =i-a ap[rat
=i-=i ap[r[ Credin\a, Limba, Doina, istoria?!
Apoi de ce s[ te fere=ti de Nicolae Botgros care este
chiar cona\ionalul dlui M[d[lin Voicu?! Nu este oare un
cu totul necontrolat gest, ca s[ nu-i spunem obr[znicie, s[
te fere=ti de chiar românii în mijlocul c[rora tr[ie=ti?!390.
Este, desigur! Iar, mai departe, se nume=te palma de
la frate, substitut nu mai pu\in dureros al vechii palme
a jandarmului, cu grea rezonan\[ în mentalul fra\ilor
basarabeni. Aproape a=a o nume=te Vieru când ea vine
de la cine nu te a=tep\i, de la un om politic precum Con-
stantin Simirad, nu de mult cunoscut primar al Ia=ului.
Ex-primarul a scris, în 2001, împotriva prezen\ei lui Ilie
Ila=cu în România, cu atât mai mult, cu cât a fost ales în
Senat pe listele Partidului România Mare. Lui Vieru îi
este greu s[ priceap[ asemenea aversiuni împotriva unui
erou al neamului, coborât de pe Golgota: M[rturisesc
c[ n-am citit nimic mai gre\os în presa româneasc[ la
adresa Basarabiei. £...¤ Cuvintele lui Simirad au mers la
inima românofobilor din Basarabia =i a celor de la Ti-
raspol. Suspicios, Simirad e atins de mania kaghebitei.
Nu trebuie s[ vedem în fiecare basarabean un kaghebist
=i în fiecare român un securist. Con=tient c[ unirea nu-i
posibil[ dup[ ratarea momentului prielnic 19901991,
Vieru cere doar atât: s[ fim l[sa\i în pace în Credin\a
str[mo=easc[, în Limba =i Istoria neamului nostru, dac[
suntem cu adev[rat la omeneasca lini=te. Lucru pe care
ar trebui s[-l în\eleag[ nu doar cazacul, ci =i fratele nostru
Constantin Simirad391. Straniu, dar cel ce a încropit, la
un moment dat, Partidul Moldovenilor, a reac\ionat, in-
credibil, aidoma promotorilor moldovenismului de la
227
Chi=in[u! Cum Simirad ar protesta vehement de-ar fi

pus în aceea=i oal[ cu Vasile Stati =i cu Vladimir Voronin,
trebuie v[zut în adâncul acestor reac\ii ironia subteran[
din jocul arhetipurilor, atestând complexitatea mitului
modern al întoarcerii lui Ulise în Ithaca lui drag[. Va fi
fiind posibil ca nici Penelopa s[ nu-l mai a=tepte pe Ulise
cu fidelitatea =i cu dragostea ei arhaic[. Cu atât mai mult,
cu cât ea, dup[ ce s-a murd[rit înso\indu-se cu Ciclopul
de la R[s[rit, care-=i pusese în plan s[ nimiceasc[ Ulise-
le basarabean, acum e dispus[ s[ se culce cu Titanul
apusean, gata s[ înt[reasc[ =i s[ dubleze sârma ghimpat[
de pe linia Prutului. +i se pretinde c[ pentru binele
României! Tot pentru binele ei a pretins c[ s-a prostituat
cu t[tucul Stalin =i cu urma=ii s[i; pentru binele ei a
pretins c-a f[cut-o, vânzându-=i, printr-un tratat mize-
rabil, Bucovina de Nord =i sudul ucrainean al Basa-
rabiei; pentru binele ei, pretind, acum, comentatori
politici bidimensionali, c[ este sacrificat mare=alul Ion
Antonescu, singurul b[rbat de stat care a avut curajul s[
se bat[ pentru Basarabia =i pentru Bucovina nordic[. +i
tot spre binele României sunt unii gata s[-l sacrifice
pe Eminescu, datorit[ c[ruia, pretind ei, noi nu vom fi
primi\i în Europa! Contrafaceri ale adev[rului de dou[
parale, dar cu efecte devastatoare.
O fi Ithaca alta, la întoarcerea lui Ulise, cum ne asigur[
Jankélévitch, dar noi, cei naivi, nu putem crede nici în
ruptul capului c[ e atât de schimbat[, împreun[ cu Pene-
lopa cu tot, încât Ulise s[ fie alungat =i infamat ca ordinar
du=man al insulei =i nici nu ne-o putem imagina pe buna
Penelopa pactizând cu pe\itorii nes[\io=i împotriva lui
Ulise. România profund[ nu trebuie confundat[ cu Ro-
mânia politicienilor corup\i =i deforma\i pânâ-n pânzele
THEODOR CODREANU
= 228
albe, iar drama pe care o tr[ie=te Grigore Vieru s-ar

dovedi nimicitoare dac[ lucrurile ar sta altfel.
Nu e de mirare c[, uneori, poetul are gânduri negre
chiar =i-n poezie:
Gre=it a fost, poate, chiar
locul în care Domnul
A zidit falnicii Carpa\i
în mijlocul vrajbei fr[\e=ti.
(Cântec de iubire)
Iar într-o poem[ dedicat[ lui Dumitru F[rca=u:
De-ai curge, tu Prutule,
De-ai curge pe Olt,
S[ nu
Mai fiu întrebat
Ce caut,
Ce caut în |ara mea?!
(De-ai curge, tu Prutule)
Sau imaginea fra\ilor care se ceart[ pentru ni=te blide
lâng[ mama moart[:
O mam[-n racl[ zace moart[,
Iar fra\ii lâng[ ea se ceart[,
Se ceart[ de la ni=te blide,
Nesa\iul, oh, ne va ucide.
(Mai rabd[-i, Doamne)
Pân[ =i lacrimile au ajuns s[ împrumute mania vrajbei
dintre fra\i: Am locuit în locuri =i vremuri când =i
lacimile din ochi se urm[reau, pârându-se unele pe
altele392.
Ironia teribil[ e c[ discordia nu poate fi evitat[ nici
chiar de Vieru însu=i. Faptul e sesizat undeva de Ion
Rotaru: Tragedia cea mare (care ne atinge pe to\i) este
c[ nici ei în de ei, Vieru =i Dru\[, par a nu se în\elege,
229
tr[iesc într-un fel de vrajb[, necum a se iubi fr[\e=te, a-=i

da mâna, ca într-o absurd[ inimici\ie blestemat[, c[reia
înc[ nu-i putem întrez[ri sfâr=itul, mai nici dincolo de
cursul vie\ii lor =i al vie\ilor noastre ale tuturor româ-
nilor393.
Cert e c[ de o asemenea vrajb[ nu se face vinovat
Grigore Vieru. Eroarea este a lui Ion Dru\[, prizonier în
insula lotofagilor, incapabil a se mai întoarce în Ithaca,
pe care nici n-o mai recunoa=te ca patrie. România l-a
f[cut membru de onoare al Academiei Române, dar am-
nezicul a respins o asemenea cinste. Vieru n-a f[cut decât
s[ încerce a-i readuce memoria, îns[ din vechiul Ulise
n-au mai r[mas decât crâmpeie ale operei, în flagrant[
contrazicere cu firul c[l[toriei protagonsitului. Tragedia
e aici exclusiv a lui Ion Dru\[ care, de facto, s-a lep[dat
nu numai de Ithaca, ci =i de opera lui româneasc[, sin-
gura urm[ de memorie etnic[ l[sat[ pe lume. Vieru a
deplâns astfel traseul urmat de Ion Dru\[: Nimeni dintre
marii scriitori pe care i-a n[scut p[mântul românesc nu
s-a autocondamnat la o mai tragic[ izolare. £...¤ Nimeni,
în afar[ de el, nu poate ridica =i repune pe locul cuvenit
autoritatea sa ob=teasc[ de odinioar[. A gre=i este
omene=te. Dar a te spovedi în felul lui Panait Istrati este
cre=tine=te. Îl a=tept în mijlocul nostru. Ne vine greu f[r[
Domnia sa =i tot atât de greu mu=ca\i de gre=elile sale394.
Probabil, Ion Dru\[ nu va mai reveni niciodat[, fiindc[
s-a d[ruit altui arheu etnic, cuib[rit puternic în Basarabia
=i care-l ajut[ s[ se simt[ bine la Moscova.
Un alt critic, Stelian Gruia, sesizând cât de mult[ aten-
\ie acord[ Vieru temei, conchidea: pr[sirea discordiei
în Basarabia împilat[ de for\e str[ine, flagelul prostiei
omene=ti poate duce la dispari\ia unei p[r\i a neamului
nostru395. Aceasta nu e o simpl[ agita\ie catastrofic[.
THEODOR CODREANU
= 230
Într-adev[r, cauza real[ a dispari\iei unor popoare întregi

este incapacitatea de solu\ionare a crizei sacrificiale, r[z-
bunarea perpetu[ în discordie perpetu[. Jules Henry396
a studiat fenomenul la popula\ia kaingang din Brazilia,
alc[tuit[ din indivizi înzestra\i, dar incapabili s[ rezolve
criza sacrificial[, fiind angrena\i într-o vendett[ perpetu[,
adev[rat[ cium[ intern[ care a dus la autodistrugerea
etniei.
Este limpede c[ e=ecurile dezastruoase ale politicii
basarabene de dup[ 1991 \in de incapacitatea politi-
cienilor de a-=i sincroniza eforturile, men\inând electo-
ratul într-o f[râmi\are perpetu[ care a înlesnit f[urirea
unei majorit[\i a minoritarilor sub stindardul doctrinei
moldovenismului, încât românitatea provinciei este din
ce în ce mai pândit[ de pieire, dovad[ proclamarea cinic[
a românilor în Basarabia ca fiind o minoritate cu totul
nesemnificativ[. Cine =i-ar fi imaginat c[ Grigore Vieru,
Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Iurie Ro=ca, Vladimir Be=-
leag[ sau Ion Ungureanu vor intra atât de repede într-o
minoritate pe cale de dispari\ie, în propria \ar[?! Iat[
cum drama tr[it[ de Grigore Vieru cap[t[ propor\ii de
apocalips[.
Ca =i înainta=ii s[i, Dimitrie Cantemir =i Mihai Emi-
nescu, Vieru a încercat s[ g[seasc[ pricinile discordiei
la români =i chiar s[ le caute remediul. El îi vizeaz[, ca
=i autorul Istoriei ieroglifice, pe intrigan\i, c[ci Hameleo-
nul s-a dovedit incredibil de prolific în istoria noastr[:
Ur[sc mai tare intriga decât tirania care m[ asupre=te
direct =i deschis397. Dar tiranul intern, precizeaz[ poe-
tul, se spijin[ pe intrigan\i, care-i sunt prieteni: Victoria
asupra du=manului intern care este tiranul, este mai grea
decât cea asupra du=manului extern, deoarece tiranul
are mai mul\i prieteni în \ar[ decât avem noi în afara ei398.
231
Intrigantul este crea\ia celei mai josnice dintre pa-

timi invidia, cea care produce discordia dintre fra\ii
din Miori\a. Grigore Vieru îl consider[ pe invidios ultimul
dintre produsele execrabile ale spe\ei umane, un neno-
rocit bolnav sem[n[tor de vrajb[: Cel mai nefericit din-
tre neferici\i este omul invidios399. Întrebarea a 27-a
din chestionarul Jurnalului de Chi=in[u suna a=a: Pe cine
invidia\i cel mai mult? R[spunsul lui Vieru: Oamenii
mistui\i de cariul invidiei sunt, de obicei, bicisnici, nepu-
tincio=i =i tem[tori. Nu cred c[ sunt nici bicisnic, nici
fricos. Îmi =tiu locul =i îmi =tiu pre\ul.
+i fiindc[ e vorba de pre\, o alt[ cauz[ a sem[n[rii
vrajbei, crede poetul, este iubirea de argin\i, care a dus
la vânzarea de frate întru credin\[ a lui Iuda. Despre
bani este vorba în întrebarea a 9-a a invocatului chestio-
nar. Aprecierea poetului: Banul este izvorul vrajbei între
oameni, al urii =i al tic[lo=iei multora. De aceea îl ur[sc.
Dac[ vrei s[ vezi ce p[rere are Dumnezeu despre bani,
uit[-te numai cui îi d[ parc[ a=a spunea cineva.
Îi repro=eaz[, totu=i, lui Dumnezeu:
De ce nu tope=ti
Metalul cel rece al pândei,
Al urii
+i al tr[d[rii din noi?!
(Curat este începutul zilei)
Discordia nu poate fi decât un principiu diavolesc, în
lipsa lui Dumnezeu de acas[:
Mâine iar înc[iera-ne-vom.
+i ne-ai p[r[sit.
În lipsa Ta,
Iat[ r[sar iar[=i
Coarnele de foc
Ale întunecatului diavol.
(De chemat pacea)
THEODOR CODREANU
= 232
Care coarne nu mai pot fi înfruntate nici de ruga

mamelor, nici de dreptatea luminosului plug.
Poetul simte eminescian efectul golului etnic produs
de antitezele neîmp[cate. Acest gol este crea\ia veche a
sistemului electiv al domniilor din \[rile române, cu ocul-
tarea monarhiei ereditare, singura care a dus la stabilitate
=i la înflorirea marilor state occidentale, de-a lungul tim-
pului medieval pân[ în modernitate. Imperiile vecine
au stimulat cu abilitate nenorocitul sistem al domniilor
elective. Situa\ia a fost magistral analizat[ de Eminescu
în epocalul s[u studiu Influen\a austriac[ asupra româ-
nilor din Principate (1876). Când a învins =i la noi princi-
piul monarhiei ereditare, arat[ poetul, am avut perioade
de stabilitate =i de înflorire a civiliza\iei =i culturii româ-
ne=ti, în vremea dinastiei Mu=atinilor, în Moldova, =i a
Basarabilor, în Muntenia. În schimb, ciocnirea intermi-
nabil[ dintre partidele boiere=ti, dintre domnitor =i boieri
au prilejuit crearea unui gol etnic pe care l-au umplut les-
ne str[inii, lacomi s[ ne domine, vecinii no=tri al[tu-
rându-se uneia sau alteie dintre p[r\ile aflate în criz[
sacrificial[. Tabloul a fost prezentat cu limpezime înc[
de Dimitrie Bolintineanu, cel mai de seam[ precursor
publicistic al lui Eminescu: Modul electif a fost în toate
epocile fatal acestor \[ri, înc[ de la început epocelor de
c[dere, c[ci ambi\io=ii visau la tron, uni\i cu cei nemul-
\umi\i dup[ timpuri, au avut recurs la streini. Istoria ne
arat[ un tablou destul de trist. Armiile de invazie streine,
în principate, erau mai totdeauna c[l[uzite de români
ambi\io=i. Unii alergau la poloni, al\ii la unguri, al\ii la
turci, al\ii la hanul de t[tari, c[rora le promitea felurite
avantage, toate cu perderea dreptului de autonomie al
\[rei. +i mai departe zice Bolintineanu: La toate na\iile
exist[ partide de principii sau de dinastii; sînt certe,
233
divizii, pe cât timp aceste certe nu au a da nici o socoteal[

altei puteri streine; dar din momentul când neamicul
strein caut[ s[ profite din aceste discordii sau s[ se
apropie de hotarul unei asemenea \[ri, urile se uit[, pen-
tru un timp, certele amu\esc =i toate partidele, ca un
singur corp, se ridic[, merge a-=i face datoria; la noi
îns[, p[r\ile certânde, în asemenea cazuri, r[mân divi-
zate, devin instrumentul celor care lovesc în drepturile
\[rei, numai ca s[ se poat[ lovi în partea ce ur[=te =i d[
astfel lumei cel mai trist exemplu ce ne atrage ura =i
dispre\ul popolilor. Aceste divizii revars[ veninul lor în
toate faptele noastre politice.
Acesta este neamicul cela mare, cel mai r[u, cel mai
stric[tor pentru \ar[ =i cel mai neinvincibil.
Numai atunci când vom =ti a învinge acest neamic
vom putea spera la o soart[ mai frumoas[400.
Este exact maladia pe care o fulger[ =i Grigore Vieru.
A=adar, nu e vorba de o obsesie gratuit[ a lui Grigore
Vieru, tara e veche =i foarte serioas[, cel mai greu obsta-
col în prop[=irea neamului acestuia care =i-ar merita un
cu totul alt loc în Europa, pe m[sura înzestr[rii supe-
rioare a multor indivizi, care, îns[, sunt nevoi\i s[ se
împlineasc[ pe cont propriu, în pofida mediului na\ional
ostil, iar de multe ori se v[d nevoi\i s[ plece la Paris sau
aiurea spre a-=i ar[ta m[sura geniului creator.
Lupta fratricid[, spune poetul, a înlesnit domina\ia
ruseasc[ în Basarabia =i nimicirea etniei majoritare,
incapabil[ s[-=i mai vorbeasc[ limba str[mo=easc[ =i
s[-=i recunoasc[ originile române=ti. Nu exist[ alt învin-
g[tor decât str[inul, în lupta dintre fra\i:
Nu! Înving[tori nu pot fi
În r[zboiul nedrept dintre fra\i
THEODOR CODREANU
= 234
Pot fi numai
Ni=te nenoroci\i de mor\i
Într-o \ar[ moart[.
Izb[ve=te-ne, Doamne.
(Oglinda)
Un asemenea r[zboi îi apare =i cel din Transnistria,
din 1992. Într-un poem f[r[ titlu, golul etnic este asimilat
cu urma l[sat[ de str[in, urm[ din cauza c[reia nici
mama nu mai are loc pe p[mânt:
Doamne, cât adev[r,
Cât adev[r în vorba
Românului nostru.
Urma str[inului
S-o arzi
Cu =apte care de lemne!401
Dintr-o asemenea teribil[ realitate au \â=nit =i urgen-
tele versuri din Doina eminescian[:
Cine-au îndr[git str[inii
Mânca-i-ar inima câinii,
Mânca-i-ar casa pustia
+i neamul nemernicia!
Desigur, ignoran\ii =i îndoctrina\ii interna\ionali=ti de
orice spe\[ se vor repezi s[-i acuze pe cei doi poe\i de
xenofobie. Nici vorb[ de a=a ceva. Atât Vieru, cât =i Emi-
nescu se refer[ la cei care în lupta dintre fra\i se slujesc
de str[ini, care-i îndr[gesc pe str[ini mai mult decât pe
ai lor =i asta din cauza invidiei =i a ambi\ioaselor lupte
pentru putere, spre nenorocirea \[rii lor. Cine-au îndr[git
str[inii, uitând de interesele \[rii, pe ace=tia îi vizeaz[
poetul, nu pe str[ini ca atare, ceea ce schimb[ radical
în\elesurile vesurilor eminesciene, fiindc[ blestema\i de
poet nu sunt str[inii, ci autohtonii bolnavi de invidie =i
235
m[rire, chiar dac[ \ara piere. Eminescu nu avea nimic

cu alte popoare, credea în drepturile tuturor na\iunilor.
La fel gânde=te Vieru. Lui Michael Bruchis, evreu plecat
în Israel, care a scris cu obiectivitate despre drama Basa-
rabiei, îi închin[ o poezie, din care citez:
Frate îmi este cel
Care numele îmi în\elege
Îndr[gindu-l ca pe numele s[u.
(Cel care se-apropie)
Precum toate genera\iile de elite care s-au sim\it res-
ponsabile de soarta neamului, Vieru crede c[ o cale de
salvare din subistorie nu-i alta decât unirea. Pu\ini =tiu,
bun[oar[, c[ Dimitrie Cantemir vedea stoparea discordiei
dintre Moldova =i Muntenia prin unire. El a f[cut demer-
suri spre a ocupa tronul |[rii Române=ti în acest scop.
Eliberarea de ura fratricid[, iat[ singura cale de ie=ire
din criza sacrificial[, prelungit[ secole de-a rândul la
români. Anul 1918 a fost cel auroral, de apogeu, când
elitele politice =i intelectuale au fost luminate de Dumne-
zeu, dovedind c[ maladia discordiei nu este incurabil[,
c[ în nici într-un caz ea nu atinsese românitatea profund[
conservat[ de \[r[nime. De aceea numea Eminescu
\[r[nimea singura clas[ pozitiv[ din România, fiindc[
ea nu suferea de maladia antitezelor e=uate a p[turii
superpuse. Numai în unitate =i disciplin[ conchide =i
Grigore Vieru se poate manifesta caracterul unui popor.
Na\iunea care dispune de o asemenea for\[ nu are nevoie
de eroi =i martiri402.
Fire=te, nu e vorba de unitatea =i disciplina clamate
de ideologia totalitar[, unitate neexistând[ în realitate,
dovad[ rev[rsarea burlesc[ a idiosincrasiilor de tot felul
de îndat[ ce a c[zut dictatura. Trebuie înv[\at[ =i reabi-
THEODOR CODREANU
= 236
litat[ condi\ia de frate, sugereaz[ Vieru, cu mijloace cre=-

tine, cre=tin fiind poporul român. Vieru este adânc p[t-
runs de ceea ce Sf. Ioan Gur[ de Aur numea taina fratelui.
Într-un alt poem f[r[ titlu, g[sim versurile sapien\iale:
Cine î\i azvârle o piatr[,
Arunc[-i o pâine403.
Dar acesta-i rezumatul hiperconcentrat al mitului
mioritic. Pe de alt[ parte, =tim ce înseamn[ pâinea în
liturghia cre=tin[, ea fiind un simbol-cheie al imagina-
rului vierean. Este r[spunsul s[u la lex talionis, care nu
face decât s[ perpetueze criza sacrificial[. În recunoa=-
terea fratelui de c[tre frate, Grigore Vieru î=i pune toate
n[dejdile =i cu aceast[ a=teptare a descins el în România,
unde, din p[cate, unii l-au primit nu cu pâine, ci cu pietre.
Degeaba a venit libertatea zice poetul dac[ fra\ii nu
se cunosc între ei404. Deplânge faptul c[ apele Prutului
nu mai au limpezimea ochilor lui Dumnezeu, pentru ca
în oglinda lor s[ se poat[ privi =i s[ se recunoasc[ fra\ii.
Cum el nu are pesimismul lui Bacovia, cel la care apele-
oglinzi nu se limpezesc niciodat[, are optimismul recu-
noa=terii fraterne:
Frate în frate
Nu va mai trage atunci.
+i ne vom minuna
Privindu-ne chipul
În apele clare r[sfrânt,
Atât de mult sem[nând
Unul cu altul.
(Chipul în ape r[sfrânt)
El însu=i face exerci\ii de fraternitate. Mul\i s-au mirat
=i au luat drept o sl[biciune a poetului c[ a publicat
un num[r impresionant de poeme cu dedica\ie, care
237
constituie ultima lui faz[ de crea\ie, dincolo de poemele

sociale, explicit angajate. Mihail Dolgan atr[gea aten-
\ia c[ aceste poeme, care nu sunt mângâieri pe cap,
constituie partea lirica cea mai consistent[ a ultimului
Grigore Vieru =i are dreptate atât în sensul valorii artistice
propriu-zise, cât =i în acela care \ine de ra\iunea prezen-
tului capitol. Volumul testamentar Strigat-am c[tre Tine
con\ine nu mai pu\in de 154 de poeme cu dedica\ie. Stau
al[turi, între copertele aceleia=i c[r\i, nume cu afinit[\i
elective între ele, dar =i adversari p[trun=i uneori de boala
discordiei, unii dintre ei scriind chiar împotriva autorului
dedica\iilor. Simbolismul acestei fr[\iet[\i spirituale nu
poate s[ ne lase indiferen\i. Vieru este un spirit de mult
vindecat de orice complex al discordiei (impropriu zis
vindecat, fiindc[ el n-a fost niciodat[ omul invidiilor,
de=i a r[spuns la atacuri de multe ori) =i se propune,
indirect, ca model de urmat. Poate de aici dragostea pe
care i-o poart[ majoritatea covâr=itoare a românilor din
|ar[, din Basarabia =i din alte p[r\i ale lumii. Prin inter-
viuri, nu uit[ s[ în=iruie, adesea, liste întregi cu prieteni
de tot felul. +i asta a fost interpretat[ ca o naivitate a
poetului. Eroare. Fapta are o \int[ precis[.
Dar Vieru, are totodat[, con=tiin\a c[ nu e deloc sufi-
cient pentru ca unirea s[ se produc[. Realitatea naufra-
giului Basarabiei e necru\[toare. Ea s-a produs la nivelul
militantismului ultimelor genera\ii =i al s[u personal.
Ca =i ciobanul mioritic, Basarabia s-a v[zut înc[ o dat[
sacrificat[. Urcu=ul pe Golgota nici m[car nu s-a încheiat.
+i cum miracolele ne-au p[r[sit, poetului, vorba lui
Vladimir Jankélévitch, nu i-a mai r[mas decât s[ se apuce
de cântat. Adev[rata dezlegare a enigmei vierene, de
aceea, e de g[sit nu în neobositul =i chinuitul s[u demers
politic, în care a e=uat, deocamdat[, ci în poezia lui. A
THEODOR CODREANU
= 238
fost, îns[, nevoie s[ atragem aten\ia cititorilor asupra

condi\iei de Sisif a acestui mic Dante al românilor (cum
s-a observat, chiar =i profilul fizic al poetului seam[n[
cu al florentinului), în c[l[toria prin Infern, cu \int[ de
sosire în Paradis.
D) ÎNTRE INOROG +I CIOBANUL MIORITIC
Dup[ încercarea de a rezolva cantemirian criza

sacrificial[ la români, prin militantismul de dup[ 1985,
de care ne-am ocupat în subcapitolele anterioare, nu ne
mai r[mâne decât s[ constat[m c[ solu\ia profund[, f[r[
de care cea justi\iar[, ra\ional[, nu rezist[, e cea miori-
tic[. Echivalentul nun\ii cosmice e ceea ce se va numi
Duminica Mare a lui Grigore Vieru.
Drama ontologic[ a lui Dimitrie Cantemir a stat în
diferen\a dintre gândirea lui de om al timpurilor moder-
ne, iluministe, =i praxisul politic. O asemenea diferen\[
produc[toare de e=ec a parcurs =i Grigore Vieru, dup[
câteva trec[toare cuceriri politice ale revolu\iei de rena=-
tere na\ional[. Ciudat e c[ Dimitrie Cantemir n-a urmat
calea Inorogului, aceea a împ[c[rii finale cu Corbul, spre
a rezista, astfel, în fa\a Împ[r[\iei Pe=tilor, puhoiul oto-
man. Naufragiind în aceast[ tentativ[, el s-a v[zut silit
s[ adopte politica ajutorului str[in, cea mai p[guboas[
dintre toate, cum au subliniat Bolintineanu =i Eminescu.
Încât Cantemir s-a pomenit într-o dubl[ eroare: aceea a
umplerii golului etnic cu interesele ruse=ti în Principate,
pe de o parte, iar pe de alta, c[zând prad[ teoriei sale
despre imperii, c[ci în loc s[ smulg[ Moldova de sub
talpa Por\ii Otomane, cum se iluzionase teoretic, a azvâr-
lit ambele Principate în cel mai mizerabil ev al domniilor
elective, acela al secolului fanariot, lipsindu-le pân[ =i
239
de monarhi p[mânteni. Mai mult, marele s[u rival Con-

stantin Brâncoveanu, aflat într-o postur[ similar[, =i-a
pierdut capul =i fiii la Constantinopol. În loc de unire
între fra\i, un nou pas în subistorie!
Cantemir împ[r\ea monarhiile în naturale, învestite
divin, avînd rosturi pozitive, =i monarhii-avorton. Primele,
a=adar, sunt aduc[toare de civiliza\ie =i cultur[, celelalte,
dimpotriv[, tr[iesc numai din for\a brut[, fiind parazitare
pe corpul altor popoare. În aceast[ perspectiv[, Imperiul
Roman, în perioada lui de expansiune, a fost unul civili-
zator, pe când Imperiul Otoman un avorton, aflat, la
începutul secolului al XVIII-lea, în dec[dere, de unde
trebuin\a ca românii s[ scape de rapacitatea lui405. Pre-
misele erau, în ansamblu, corecte, dar el a identificat
gre=it c[ locul vechii Rome îl va lua imperiul \arist în
expansiune, cu atît mai mult cu cât Rusia era o \ar[ cre=-
tin[ ce-=i asumase lupta de eliberare a \[rilor cre=tine,
ca succesoare a Bizan\ului. A=a se explic[ alian\a sa cu
Petru cel Mare =i lupta de la St[nile=ti din 1711. Ironie a
sor\ii, turcii aveau la St[nile=ti =i un corp de oaste din
Muntenia, imagine trist[ a domniilor elective, centrifuge
în raport cu matca românit[\ii. Astfel, Cantemir c[dea
în teribila capcan[ a golului etnic, aidoma rivalului s[u
din |ara Româneasc[, Brâncoveanu.
Basarabia rusificat[ este o consecin\[ viclean[, foarte
dep[rtat[ =i îndelung exercitat[, a infiltr[rii elementu-
lui rusesc în arheitatea românismului, pe care voievodul
n-a putut s-o prevad[, fiindc[ el, am[git de cre=tinismul
ortodox al Rusiei, a crezut în misionarismul ei divin, ne-
b[nuind c[ era tot o variant[ de imperiu-avorton, cu mult
mai r[u decât cel otoman, care s-a mul\umit numai cu
jaful economic, l[sându-le românilor credin\a în pace,
dar =i etnicitatea lingvistic[ =i cultural[. Cantemir, altfel
THEODOR CODREANU
= 240
spus, n-a avut instinctul politic al înainta=ului s[u +tefan

cel Mare, care a l[sat testamentar urma=ilor s[ se închine,
la grea nevoie, turcilor mai degrab[ decât ru=ilor. Ca =i
+tefan cel Mare, Eminescu a în\eles c[ imperiul \arist
face parte din categoria monarhiilor-avorton, brutale,
cu mijloace faraonice de dezna\ionalizare, cum ar[ta Mir-
cea Eliade. Eminescu avea deja dovada istoric[ a desti-
nului Basarabiei. În acest destin s-a trezit prins ireme-
diabil =i Grigore Vieru.
Paradoxal e c[ Dimitrie Cantemir uitase de drama
Inorogului în 1711, când r[spundea de soarta Moldovei.
Inorogul identificându-se arheal cu neamul românesc,
g[sea corect solu\ia în împ[care =i în unire cu fra\ii din
celelalte provincii române=ti. Inorogul fulger[ =i blestem[
toate piedicile care slujesc r[ul dezbin[rii. La fel reac\i-
oneaz[ =i Grigore Vieru. S[ ne reamintim de blestemul
s[u aruncat asupra celor care vor s[ se ating[ de imnul
De=teapt[-te, române, s[ ne reamintim de violen\a verbal[
a poemelor sale militante. Acel Huideo, potaie! din fina-
lul celor 13 strofe despre mankur\i este echivalentul bles-
temului asupra Hameleonului din Istoria ieroglific[.
Desigur, Vieru n-are for\a nimicitoare a verbului cantemi-
rian =i a celui eminescian, fiindc[ structura lui uman[ =i
intelectual[ este alta, este mioritic[, iar izbucnirea de
felul celei citate nu intr[ în norma fiin\ei sale poetice.
+i totu=i astfel de versuri n-au nimic fals, î=i conserv[
întreaga autenticitate în condi\ia lor de marc[ a devierii
de la canon. Vieru s-a trezit la via\[ con=tient[ când
deja limba =i neamul erau scoase tot la margine de
existen\[, golul etnic se f[cuse atât de mare =i atât de
umplut de elementul slav, încât pentru români nici nu
mai era loc, nici m[car sub denumirea de moldoveni,
c[ci =i aceasta devenise o mare ru=ine =i era semn de
241
c[dere în subumanitate s[ nu vorbe=ti omene=te, adic[

ruse=te! Din peste 80% români, cât luase în primire \arul
Alexandru de la turci în 1812, azi n-au mai r[mas de-
cât 60 de procente, dar =i ace=tia declara\i tot slavi, c[ci
români nu sunt recunoscu\i decât foarte pu\ini. Basa-
rabenii au v[zut în Vieru un poet na\ional. Azi, îns[, el
nu mai poate fi numit astfel, de vreme ce reprezint[ doar
o minoritate neglijabil[. Aceasta e oglinda ultimului
naufragiu al Basarabiei =i a lui Grigore Vieru. Dar, înfrânt,
temporar, ca poet militant, el nu poate fi clintit din r[-
d[cina de foc a fiin\ei române=ti mioritice.
Înd[r[t, spre ea, s[ ]naint[m.
III.
PAIDEUMA
1. SALVAREA PRIN COPIL{RIE
Un tân[r critic postmodernist406 de la Chi=in[u
repro=a neos[m[n[tori=tilor, în rândul c[rora este
introdus cu de-a sila =i Grigore Vieru, c[ se ocup[ prea
mult de sat =i de casa p[rinteasc[ =i uit[ de copil[rie,
singura asimilabil[ paradigmei postmoderne, dat fiind
fondul ludic al acesteia. Ca =ocant[ ironie, a=a-zisul spirit
ludic al postmoderni=tilor este orice, jonglerie de vorbe,
foc str[lucitor sau colorat de artificii, dar, curios, numai
despre fiin\a copil[riei nu pune m[rturie. +i asta fiindc[
niciodat[ copilul nu se joac[, el este cel mai serios om de
pe lume, crede cel mai mult în fantasmele sale, e cel mai
credincios între oameni =i cel mai fericit sau cel mai
nefericit. De jucat se joac[ doar omul matur, când se
plictise=te =i când munca îi este o corvoad[. Sau când se
descoper[ prea de=tept. Când devine Mitic[, celebrul
protagonist al lui Caragiale. Într-adev[r, =i copilul se joa-
c[, maturizat pretimpuriu, îns[, ca Ionel sau ca domnul
Goe, ambii prea de=tep\i ca s[ nu fumeze sau s[ nu vad[
în jur numai neispr[vi\i. Nu întâmpl[tor ludicul post-
modernist e caragialesc, prin excelen\[, f[r[ a p[trunde
în zonele abisale ale caragialismului. Postmoderni=tii
=i-au pierdut inocen\a copil[riei, cum o =i proclam[, alt-
minteri, în mod deschis.
Iat[ de ce, între poe\ii contemporani, a intrat cu
adev[rat în taini\ele copil[riei Grigore Vieru, iar nu Mir-
cea C[rt[rescu sau Florin Iaru, poe\i cu mult prea talen-
ta\i =i prea de=tep\i comparativ cu naivul din Pererita.
243
Prima =i cea mai adânc[ ran[ produs[ de teroarea

istoriei asupra lui Grigore Vieru s-a petrecut în copil[rie.
Am evocat faptul suficient în paginile anterioare. Spu-
neam c[ pentru copil[ria de orfan înfometat, cu cea mai
nec[jit[ mam[ al[turi de el, violentarea traumatizant[
echivaleaz[ cu îmboln[virea de paludism a lui Bacovia,
în fraged[ copil[rie. Dac[ Vieru ar fi avut parte de un
paradis al copil[riei =i al adolescen\ei, cum promiteau
constructorii lui homo sovieticus, avându-l ca model pe
genialul Lenin în locul p[timitorului Iisus Hristos, poate
c[ viitorul poet ar fi fost pierdut pentru soarta etniei
sale. Din fericire, primii ani armonio=i Vieru =i i-a pet-
recut în mediul lingvistic românesc =i în plai mioritic. A
urmat, îns[, o succesiv[ alungare din paradis, produs[
de r[zboi, de s[r[cie, de pierderea =i a celui de al doilea
tat[, de agresarea spiritual[ într-o adolescen\[ ruseas-
c[, alienant[ =i aplatizant[. Ace=ti ani au fost hot[râtori
pentru personalitatea lui Grigore Vieru. Reac\ia de contra-
ofensiv[, pe care o prevestea Mircea Eliade în fa\a ocu-
pantului sovietic, s-a manifestat, întâi de toate, printr-o
repliere gasteropodic[ în puritatea adamic[ =i paideumic[
a copil[riei primilor cinci-=ase ani, religio=i în absolut,
materni, în cur[\enia limbii române. S-a produs, dac[
vre\i, o extraordinar[ încremenire extrem de dinamic[
în starea adamic[ a fiin\ei, pe care poetul a reu=it s-o
conserve, iat[, =i în pragul vârstei de 70 de ani. Marele
secret al personalit[\ii lui Grigore Vieru st[ tocmai în
acest miracol al conserv[rii, al stagn[rii în copil[rie,
infinit mai mult decât al\i arti=ti ai cuvântului, avându-i
congeneri pe Eminescu =i pe Creang[, fiecare, îns[, într-o
direc\ie numai de el =tiut[. +i s[ nu m[ întreba\i cum
de s-a petrecut asta, fiindc[ faptul nu poate fi explicat
nici medical =i nici în alt mod. Nici m[car Grigore Vieru
THEODOR CODREANU
= 244
nu va fi vreodat[ în stare s[ ne dea vreo l[murire ra\io-

nal[, încât, în lips[ de probe, vom conchide c[ trebuie
s[ fie la mijloc fie un accident genetic, fie o hot[râre
divin[ c[reia poetul îi va fi r[mas pentru totdeauna
recunosc[tor Domnului, cu umilin\a mo=tenit[ din gene-
ra\ie în genera\ie. Ceva pare s[ g[sim în str[daniile lui
Vlad Ciubucciu, care s-a sim\it obligat s[ cerceteze arbo-
rele genealogic al poetului. +i e derutant s[ consta\i c[
acest scotocitor prin arhive, ajuns s[ identifice un num[r
impresionant de înainta=i ai spi\ei vierene407, î=i intitu-
leaz[ dr[muita investiga\ie Copilul cel mare al neamu-
lui. Mie mi se pare tulbur[tor acest titlu =i mai adev[rat
decât oricare altul. E o putin\[ de dezlegare aici.
Ca =i în cazul scriitorilor no=tri cei mari, spi\a lui Vieru
e veche de secole (Vlad Ciubucciu a ajuns pân[ la 1735,
de unde documentele nu-l mai ajut[, c[ci multe s-au
pierdut în istoria noastr[!), încât în ochii lui pâlpâie o
iubire l[sat[, o dat[ cu suferin\a, de c[tre p[rin\ii din
p[rin\i. Dar Vlad Ciubucciu se las[ ispitit s[ zboare pe
aripile fanteziei romantice =i s[ viseze pân[ la spi\a de
la Râm, ba chiar pân[ la copil[ria umanit[\ii am putea
merge, încât biograful s[u se simte ca f[când parte din
acela=i neam cu poetul: Este neamul nostru de-a pururea
=i un Vieru ni-e rud[ de sânge. Iar când el, poetul, cânt[
neamul, ne cânt[ pe noi, un neam concret, neamul s[u
de sânge408. La acest gând al întregului neam, nu doar
ca etnie, ajunge Vlad Ciubucciu ajutat =i de o vorb[ a lui
Vieru din Poeme din b[trâni: întreaga lume devine un
neam integrat în ordinea =i caden\a cosmic[, ceea ce ne
trimite deopotriv[ la identitatea numeric[ eminescian[,
cât =i la simultaneismul romancierului francez contem-
poran Le Clézio sau al sud-americanului Gabriel García
245
Márquez. Cine spunea c[ Vieru e un s[m[n[torist, iar

nu un modern în toat[ puterea cuvântului?
Cu alte cuvinte, poetul basarabean are deplina con-
=tiin\[ c[ se identific[ arhetipal cu etnia sa =i cu umanita-
tea. Iar cel mai sigur punct arheal atoateadun[tor este
chiar copil[ria. Einstein m[rturisea c[ a fost în stare s[
descifreze tainele simultaneit[\ii relativiste numai =i nu-
mai din pricin[ c[ în forul lui interior a r[mas un întâr-
ziat, un copil. Numai copilul are acest dar extraordinar
de a percepe lumea cvadrimensional, neignorându-i, adi-
c[, ceea ce maturii numesc dimensiunea fantastic[. Exact
acela=i fapt l-a resim\it =i Eminescu cu uimitoarea lui
putere de a cuprinde universul în simultaneitate relati-
vist[, în Luceaf[rul =i în alte capodopere. De ce =i cum
=i-a oprit evolu\ia în copil[rie Grigore Vieru, sunt între-
b[ri, cum ziceam, la care nu vom g[si niciodat[ r[spunsul
mul\umitor. În orice caz, în finalul arborelui genealogic
comentat de Vlad Ciubucciu se scrie: El, ve=nic Copil,
curat =i plîpând, El, COPILUL CEL MARE al neamului409.
Formula nu e doar o metafor[ (în caz c[ a=a a gândit-o
autorul ei), ci e chiar adev[rul, c[ci dintre to\i scriitorii
români moderni Vieru a r[mas copilul pur, a=a ca o Idea
a lui Platon. Desigur, adev[rul pomenit e ontologic, fiind-
c[ în plan istoric este neadecvat, =tiindu-se c[ Vieru este
un b[rbat în toat[ puterea cuvântului, so\ =i tat[ de copii.
A=a se explic[ de ce el va privi absolut totul prin ochii
copilului. Dac[ iube=te =i azi cântecul popular cu aceea=i
prospe\ime =i voin\[ creatoare, e fiindc[ în copil[rie a
avut norocul s[-l aud[ cântând, bun[oar[, pe Dumitru
Blajinu: C[ sunt îndemnat spre muzic[ de «Vine, vine
prim[vara» cântecul copil[riei mele , de colindele
iernilor albe, de tainicul «descântec» folcloric «Melc-melc,
codobelc», trezit deodat[ în adâncul fiin\ei mele sub ori
THEODOR CODREANU
= 246
deasupra vitezelor moderne, la fel de miraculosul glas

al viorii prietenului meu Dumitru Blajinu, vioar[ de care
m[ lipeam în anii copil[riei ca de sora mea dreapt[,
vioar[ care mi-a înfl[c[rat sim\irea =i imagina\ia muzi-
cal[. C[ nimic din ceea ce \ine de natura uman[ =i de
natura naturii nu pleac[ pe veci totul =i toate se reîntorc
în fireasca lor ordine, a=a cum s-a reîntors nu demult
z[pada copil[riei mele410. M[rturie mai exact[ a ceea
ce am sus\inut mai înainte nici c[ se poate. Poetul =tie
c[ =i poezia i se trage tot din copil[rie: Poezia mea de
acolo porne=te, din copil[rie411. Ca s[-l parafraz[m pe
Protagoras, pentru Vieru, copil[ria este m[sura tuturor
lucrurilor. De exemplu, \ara =i z[pada se m[soar[ cu
copil[ria: Cât[ z[pad[ =i cât[ \ar[ în copil[ria mea!412.
În consecin\[, Basarabia nu poate fi altceva decât un
copil. Numai c[ un copil în scutece de sârm[ ghimpat[,
rupt de la sânul mamei: Basarabia este un copil înf[=at
în sârm[ ghimpat[413.
Poetul gânde=te atât de organic în ecua\ia copil[riei,
încât o inversare a cursului lumii ar însemna o catastrof[
ontologic[: Ar fi îngrozitor s[ te na=ti b[trân mergând
spre copil[rie. Cum s[ tr[ie=ti f[r[ amintirea anilor
copil[riei?!414.
Cu alte cuvinte, copil[ria este izvorul fiin\ei, ea ne
salveaz[ via\a, ne salveaz[ b[trâne\ea, salveaz[ tot, c[ci
f[r[ ea urâtul =i vidul s-ar z[vorî iremediabil în existen\[.
A=adar, nu o întoarcere spre copil[rie viseaz[ Vieru, ci o
salvare a omului matur prin nutrirea din energiile primor-
diale, care nu pot fi decât ale copil[riei. Adev[rul însu=i
vine din aceste energii primare. Al\ii au c[utat adev[rul
ultim în moarte (pentru Eminescu, moartea este enig-
ma, runa atotst[pânitoare), pe când Vieru îl g[se=te
în hârjoana copiilor, care e maxima iubire a vie\ii: Nu
247
c[uta adev[rul la cap[tul lumii; el st[ lâng[ sabia ta;

dac[ nu-i nici lâng[ ea, caut[-l în hârjoana copiilor t[i415.
Nu e de mirare c[ datoriile cele mai mari în existen\a
noastr[ trebuie s[ le avem fa\[ de copil[rie: Am mai
multe =i mai serioase obliga\ii fa\[ de copil[rie decât
fa\[ de stat. Vin ca poet nu dintr-un stat, ci din tainele
copil[riei mele416.
De aceea =i-a început Grigore Vieru cariera poetic[
scriind pentru copii. +i-a pl[tit cu asupra de m[sur[ dato-
riile fa\[ de copil[rie, dar el e departe de a se considera
achitat fa\[ de aceste datorii417. +i tocmai prin plata da-
toriilor =i-a salvat patria, limba, demnitatea na\ional[.
F[ceam, la un moment dat observa\ia c[ Grigore Vieru
nu este doar un admirabil autor pentru copii, ci el se
singularizeaz[ între to\i scriitorii de acest gen ai lumii
prin credin\a c[ poezia pentru copii sau un cântec bun
pentru copii pot fi salvatoare ale na\iunii.418 E un titlu de
glorie, prin excelen\[, al lui Grigore Vieru. Aceea=i arm[
subtil[ =i formidabil[, cu efecte pe termen lung, =i-n ce
prive=te cântecele pentru copii. Înc[ Mihai Cimpoi a
în\eles c[ pentru Vieru copil[ria nu-i o surs[ de inspira\ie
literar[ ca pentru al\i autori pentru copii. E o stare onto-
logic[ de prim[ instan\[, e arheitate vie, ie=it[ din pura
poten\ialitate. În unul dintre cântecele din b[trâni,
poetul î=i exprim[ chiar programatic condi\ia special[
de autor pentru copii: Un cântec frumos pentru copii
poate ap[ra în viitor o Patrie. Acestei n[zuin\e i se ra-
liaz[ =i rosturile trudei la Abecedarul =i la Albinu\a. De
altfel, paznicii ideologici au adulmecat inten\ia secret[
a acestor miraculoase capodopere =i au f[cut tot ce le-a
stat în putin\[ s[ le opreasc[ intrarea =i lucrarea în lume.
Roadele primejdioase au fost percepute, în adev[ratele
lor dimensiuni, abia de doctrinarii moldovenismului, prin
THEODOR CODREANU
= 248
1994, când aceste c[r\i de c[p[tâi au fost eliminate =i

înlocuite cu altele.
Încercând a trage o prim[ concluzie, vom conveni c[
r[d[cina de foc a întregului univers vierean este copil[ria.
Prin ea, Vieru a r[spuns, insolit, terorii istoriei, a boicotat-o
într-un sens profund blagian. Dar aceasta este chiar m[-
sura identific[rii sale cu matricea româneasc[, devenind
unul dintre cei mai specifici scriitori români din secolul
al XX-lea, ceea ce ar constitui =i explica\ia prim[ a rezo-
nan\ei liricii sale în masele de cititori.
Alegerea lui Vieru a fost una bun[, dincolo de singu-
laritatea ei. În 1920, Leo Frobenius publica un temeinic
studiu despre paideuma copilului. Este energia miracu-
loas[ a sufletului necorupt, spontan creatoare, cu o pute-
re extraordinar[ de transformare a realit[\ilor nude din
jurul copilului. Numai geniul =i incon=tientul colectiv al
popoarelor au o asemenea for\[ generatoare. Dar, mai
observ[ Frobenius, în vreme ce la geniu activitatea crea-
toare paideumic[ este excep\ia, la copil este regula419.
Instinctiv, Grigore Vieru a sim\it c[ el nu este =i nici nu
vrea s[ fie excep\ia, ci regula. Aceasta, cred, e semni-
fica\ia recunoa=terii sale c[ nu este un geniu, c[ nu este
excep\ia. Dar nu se =tie dac[ nu cumva regula nu e o
povar[ mai mare decât excep\ia. Nu e la îndemâna
oricui s[ poat[ r[mâne copilul cel mare al neamului, cum
atât de nimerit l-a definit Vlad Ciubucciu. Iar dac[ a
reu=it s[ r[mân[ copilul cel mare al neamului, totul nu
putea s[ se f[ptuiasc[ decât printr-un permanent sacri-
ficiu, printr-o necurmat[ mic=orare a eului, o încapsulare
în copil[rie, care seam[n[ cu un act de credin\[ de felul
kenozei cristice, avându-l ca model, în definitiv, pe copilul
Iisus ocrotit de bra\ele Fecioarei-Mame. Aceasta e adev[-
rata leg[tur[, veriga ontologic[ ce duce la uimitoarea
249
prezen\[ a MAMEI în opera lui Grigore Vieru. Si aici a

avut o bun[ intui\ie Stelian Gruia s[ coroboreze Mama
vierean[ cu figura Madonei, dar care la Vieru nu este
Madona, cam conven\ional[, din arta occidental[, ci de-a
dreptul Maica Domnului din ortodoxia româneasc[, lo-
cuitoare în Gr[dina Maicii Domnului care este Maica
România. Pe bun[ dreptate Stelian Gruia invoc[ o cuge-
tare a lui Brâncu=i atunci când încearc[ s[-l defineasc[
pe Grigore Vieru: Când nu mai e=ti copil ai murit de-
mult. Dar =i Brâncu=i =i-a tras for\a creatoare din pai-
deuma copil[riei.
De precizat c[ nu doar pruncul Iisus este model pentru
fiin\a creatoare vierean[, ci Dumnezeu însu=i: Dumne-
zeu a fost copil, pentru c[ numai imagina\ia unui copil
supranatural putea s[ creeze Universul420.
Într-o m[rturie din R[d[cina de foc, Vieru compara
astfel poezia pentru maturi cu aceea pentru copii: Poe-
zia pentru maturi înseamn[, în cazul meu, aratul pe ar=i\[
într-un p[mânt uscat. Poezia copiilor este ploaia curat[,
care m[ spal[ de colbul zilei, m[ însenineaz[ =i m[
înt[re=te în vederea aratului. Eu când nu m[ în\eleg cu
cei mari, m[ întorc între copii, la cei care «m[ cheam[
în jocul lor f[r[ s[-mi cear[ în schimb nici un com-
promis». Când plou[. Ne ascundem în vreo c[su\[ pustie
de melc unde ne spunem pove=ti421.
Sunt aici toate datele retragerii gasteropodice în
copil[rie, cu boicotarea istoriei (când nu m[ în\eleg cu
cei mari, m[ întorc între copii), cu retragerea blagian[
într-o cochilie de melc. Numai c[ aceast[ retragere nu
este una a resemn[rii, cum o spun cititorii superficiali ai
Miori\ei =i ai lui Blaga. Ea este, deopotriv[, o reac\ie de
ap[rare împotriva celor de neînvins, pe moment, din
pricina for\ei =i nebuniei lor ciclopice, dar =i o reac\ie de
THEODOR CODREANU
= 250
rezisten\[ =i de lupt[, care, în cazul lui Grigore Vieru s-a

v[zut cu prisosin\[ din paginile anterioare. Nici ciobanul
mioritic =i nici Grigore Vieru, înc[ o dat[, nu se resem-
neaz[, întrucât amândoi dau un r[spuns ontologic, al-
chimic, la violen\a malefic[ din istorie. Ciobanul mol-
dovean r[spunde prin nunta cosmic[, prin ceea ce N. Stein-
hardt, pe urmele teologului Hans Urs von Balthasar,
numea recurs la splendoare, iar Grigore Vieru tot într-o
direc\ie similar[, dar în felurite moduri estetice din în-
treaga sa oper[. Cu observa\ia c[ Vieru e permanent de
partea vie\ii, c[ el lupt[ cu moartea =i nu pe ea o alchi-
mizeaz[, fiindc[ el nu proba mor\ii o trece, ci proba copil[-
riei traumatizante. De aici vine singularitatea lui Grigore
Vieru, mai mult decât în cazul altor poe\i. În mod para-
doxal, Bacovia a reac\ionat la paradisul copil[riei pe care
i l-a creat Zoe Langa, mama lui. +i a reac\ionat inventând
o alchimie negativ[ întrucât aurul copil[riei sale s-a dove-
dit a fi artificial. Prima grij[ a subcon=tientului creator
bacovian a fost s[ elimine, de aceea, copil[ria =i mama
din imaginarul s[u poetic. Dimpotriv[, Grigore Vieru a
avut parte nu de paradis al copil[riei, ci de un mic infern
al ei augmentat infinit de marele Infern al Ciclopului
imperial. A avut lâng[ el cea mai nec[jit[ Mam[ din
lume. La el, paideuma copil[riei a reac\ionat invers decât
la Bacovia: el readuce alchimia la pozitivitatea ei pri-
mordial[: transform[ plumbul copil[riei în aurul cel mai
pur. Adic[ procedeaz[ dup[ acela=i principiu ca =i Tudor
Arghezi sau Baudelaire: bubele, mucigaiurile, noroiul,
durerile de vecii întregi, toate priva\iunile din copil[rie
devin frumuse\i =i pre\uri noi. Poetica lui Grigore Vieru e
cea mai arghezian[ de dup[ Arghezi, f[r[ ca s[ se bage
de seam[ acest fapt, diferen\a dintre cele dou[ univer-
suri poetice fiind frapant[. Maleficul violen\ei istorice
251
basarabene este convertit în s[rb[toare a fiin\ei, în Du-

minica Mare a lui Grigore Vieru. E un principiu alchimic
universal scos în prim plan de c[tre baroc, cum a subliniat
Edgar Papu, dând ca exemplu perla. +i e interesant c[
motivul perlei în baroc se coroboreaz[ cu latura tragic[
a fiin\ei. Frumuse\ea perlei ascunde o ambiguitate fun-
ciar[, o tensiune tragic[422. De aceast[ tensiune se las[
p[truns =i Grigore Vieru. O cugetare-poem din R[d[cina
de foc o spune direct: Sufletul r[nit na=te m[rg[rit423.
Dintr-o ran[ a unei fiin\e slabe, a unei molu=te, într-adev[r,
se na=te perla. Sunt teoreticieni care identific[ aici
mecanismul însu=i al crea\iei. Edgar Papu îl citeaz[ pe
Walter Muschg, cu o lucrare din 1934. Iat[ comentariul
savantului român: Poetul este omul afectat de o defi-
cien\[, de o grav[ criz[ vital[, în ultim[ analiz[ de o
leziune l[untric[, pe care, asemenea molu=tei produc[-
toare de perle, =i-o cicatrizeaz[ magnific prin str[lucirea
crea\iei sale424. Am subliniat suficient criza vital[ a fiin\ei
vierene, provocat[, îns[, nu de o deficien\[ intern[, cât
de teroarea istoriei. Altfel spus, sunt r[ni pe care crea-
torii occidentali le-au cunoscut mai pu\in sau deloc. +i e
foarte interesant c[ printre simbolurile specific baroce
sunt cochilia de melc =i lacrima. Perla este o lacrim[ împet-
rit[ v[rsat[ de fiin\a slab[, r[nit[, retars[ în cochilie.
Edgar Papu comenteaz[: Asem[narea des invocat[ cu
lacrima, acest motiv tipic baroc, aminte=te, prin identicul
mobil genetic, de acel remediu la durere, de acela=i ames-
tec ambiguu între apa potolitoare =i fierbin\eala p[timirii,
care n-a disp[rut =i r[mâne întip[rit[ în luciul plâns al
ambelor expresii. Spre deosebire de alte materiale pre-
\ioase, cu un precis statut dispozi\ional, perla provoac[,
în consecin\[, o complex[ stare de duplicitate. În încân-
tarea dat[ de perfec\iunea ei intr[ inseparabil =i un
THEODOR CODREANU
= 252
coeficient depresiv, melancolic, care se intensific[ pân[

la tragic425.
Este bine =tiut ce pondere cap[t[ lacrima în imagina-
rul poetic vierean. Am fi tenta\i, dup[ atâtea isme care
s-au pus pe seama poeziei lui Grigore Vieru, s[-l desco-
perim pe poetul basarabean ca fiind o structur[ baroc[.
Tot ar fi, în ochii unora, mai onorabil decât s[ fii etiche-
tat drept s[m[n[torist. False ambele ispite care \in de
complexele noastre de cultur[, de reduc\ia la ceea ce
=tim mai bine de la =coal[ =i de la universitate. În pofida
aparen\elor, lacrima vierean[ nu este nici baroc[ =i,
evident, nici s[m[n[torist[, dac[ reducem mentalitatea
la viziunea idilic[, pe care postmoderni=tii le-o repro=eaz[
scriitorilor tradi\ionali=ti. Nu, lacrima vierean[ nu cu-
noa=te împietrirea perlei baroce, ea nu se mineralizeaz[.
Este lacrima spontan[, pur[ =i fierbinte a copil[riei sau
a dimine\ii în ipostaz[ de rou[ cosmic[. Poetul refuz[
împietrirea, se lupt[ cu usc[ciunea perlei. De aceea
definea el poezia pentru maturi ca fiind aratul pe ar=i\[,
într-un p[mânt uscat. Iar poezia pentru maturi devine
vie cât[ vreme ea se jil[ve=te de lacrima copil[riei. Aceasta
e marea noutate pe care vrea s-o arunce în lume Grigore
Vieru. Încât toat[ poezia lui se adreseaz[ copilului din
noi: poezia pentru copii, din prima faz[ a crea\iei, e des-
tinat[ =i celor maturi, deoarece, în ochii lui, copiii sunt
oameni maturi, serio=i, pe care-i trateaz[ ca atare; poe-
zia pentru maturi, din a doua etap[ a crea\iei, se ad-
reseaz[ deopotriv[ =i copiilor ascun=i în noi.
Desigur, Vieru nu a reu=it peste tot s[ r[mân[ sub
ploaia curat[ a copil[riei, dar performan\ele, câte sunt,
(=i sunt suficiente!) îl arat[ ca fiind o leg[tur[ organic[,
paideumic[, între cele dou[ filoane lirice. Poezia lui e
vie cât[ vreme e viu copilul din omul matur, iar poezia
253
pentru copii, la rându-i, e proasp[t[ cât[ vreme copiii

sunt trata\i ca ni=te oameni întregi.
Ne gr[bim a spune c[ reduc\ia la copil[rie a imagi-
narului poetic vierean nu arat[ c[ poetul ar fi prizonierul
vreunui complex al nematuriz[rii de tip freudian, care
duce la c[dere psihic[ în infantilism, pe scara stadial[
drag[ psihanalizei. Unii ar putea lesne specula c[ Vieru
a r[mas pe treapta oral[, matern[ a erosului, de unde =i
rolul central acordat mamei în universul s[u poetic. De
facto, principiul matern al mitului s[u personal se fun-
deaz[, la rându-i, pe un alt grund, pe legea abisal[ a
creativit[\ii paideumice a copil[riei. Asta înseamn[ s[
recunoa=tem c[ pentru Grigore Vieru nu principiul matern
este izvorul izvoarelor, cum s-a afirmat de c[tre majori-
tatea comentatorilor s[i, pe urmele solidei demonstra\ii
a lui Mihai Cimpoi, ci chiar copil[ria cu lacrima ei cu tot
=i care nu devine niciodat[ perl[, ci se conserv[ în întrea-
ga ei puritate ontologic[. Lacrima copil[riei lui Vieru
este suspendat[ în increat. Ea are toate virtualit[\ile
arheului eminescian. Avem toate motivele s[ identific[m
aici marca inconfundabil[ a vierismului, nu mai pu\in
pronun\at[ decât a bacovianismului, la antipodul aces-
tuia, c[ci la b[c[uan nu mai exist[ lacrim[ pur[, de=i
Bacovia este cel mai mare poet al plânsului din literatura
universal[, ci totul se noroiaz[ pentru ca finalmente s[
se pietrifice nu în perl[, ci în plumb.
Paradoxul pe care ni-l propune Vieru e c[ prive=te
maturizarea ca pe dovada cea mai deplin[ a spontanei-
t[\ii creatoare a sufletului de copil. În asemenea ecua\ie
s-ar putea pune ceea ce s-a numit estetica preaplinului
(Mihai Cimpoi) la Grigore Vieru. Cât suflet de copil, atâta
maturitate =i, deci, atâta fiin\[. Cam aceasta ar putea fi
formula vierismului. Poetul admite c[ =i copilul poate
THEODOR CODREANU
= 254
r[mâne într-un stadiu infantil, ceea ce-i, mai degrab[,

semnul unei îmb[trâniri premature. Am dat exemple
pe Ionel =i pe d-l Goe, celebrii copii b[trâni ai lui Cara-
giale, Mitici în devenire. Ace=tia sunt ]nc[ paradisiaci,
]ns[, la extrem[, infantilismul poate deveni demoniac
p`n[ la criminalitate precoce, ca ]n romanele lui Capote
=i Salinger, iar, la noi, ]n ale lui D.R. Popescu (cei doi din
dreptul |ebei), roman ]n care ni=te adolescen\i ucid ni=te
preo\i, umfl`ndu-i, ]n joac[ cu pompa de la biciclet[.
Acesta e miticismul ludic devenit monstruos. Am
corelat ludicul postmodernist, pierz[tor de inocen\[, cu
jongleriile miticiste de vorbe426. Insist: postmoderni=tii
nu sunt ludici, ci infantili, cel mult simuleaz[ ludicul în
perle str[lucitoare neobaroce ca în Levantul lui Mircea
C[rt[rescu, incontestabil capodopera ludicului miticist
românesc, în spatele c[reia se r[sfa\[ nimicul. Abia în
aceast[ postur[ teribil[ sunt tragici postmoderni=tii.
Nematurizarea indivizilor este cotat[ barometric prin
invazia egoismului produc[tor de discordie, în stare s[
nimiceasc[ un întreg popor. Am decelat starea aceasta
în capitolul anterior. Dar e interesant de urm[rit cum
fenomenul se insinueaz[ înc[ din copil[rie, amenin\at[
de deformare, prin imitarea metehnelor celor mari.
De aceea, ludicul postmodernist r[mâne unul de imita\ie,
din zona simulacrelor, cum iar[=i o recunosc =i o postu-
leaz[ canonic teoreticienii postmoderni=ti. Poema
revelatoare, la Grigore Vieru, este celebra Curcubeul. În
prim[ instan\[, egoismul infantil rupe armonia tricolor[
a curcubeului. Cre\ul, cârnul =i pistruiatul (oare nu sunt
ei poten\ialii trei ciobani din Miori\a?) se ceart[ la împ[r-
\irea culorilor. Curcubeul acesta vierean mi se pare o
Miori\[ genuin[, foarte greu de recunoscut, numai c[
ochiul vigilent al cenzurii a judecat rapid situa\ia: unite,
255
cele trei culori sunt o mare primejdie, sunt române=ti, în

unitatea lor, pe când hermeneu\ilor moldoveni=ti le
place doar prima parte a Miori\ei, aceea a discordiei =i a
fratricidului, dup[ cum Vasile Stati vede în ciobanul sudic
ve=nicul du=man de r[pus al moldoveanului. Dar Curcu-
beul vierean z[re=te, instinctiv, întregul mesaj mioritic,
deci =i împ[carea adus[ de asumarea condi\iei de victim[
isp[=itoare a ciobanului moldovean care se încredin\eaz[
nun\ii cosmice, ritual al sacrificiului benefic pentru comu-
nitate. Aceasta este semnifica\ia criptic[ a refacerii celor
trei culori din curcubeu, care a alarmat pe cenzorii ideolo-
gici ai lui Vieru. Altfel spus, copiii lui Vieru r[mân copii
=i dau o lec\ie superb[ celor maturi, care cad cel mai
adesea prad[ discordiei:
+i îmi râd tustrei
+i-alearg[
+i-i mirat[ lumea-ntreag[:
an ce curcubeu frumos!
M[i copii,
De un «l-a\i scos?»
De unde altundeva decât din paideuma copil[riei?
Copil[ria e fecund[ din pricina acestei plenitudini pai-
deumice universale. Leo Frobenius poveste=te întâmpla-
rea eruditului aflat la masa de scris, când asaltat de aler-
g[tura prin camer[ a feti\ei sale, îi d[ o ocupa\ie trei
be\e (iar[=i trei!) de chibrit cu care s[ se joace. Într-adev[r,
copila s-a potolit =i a început s[ se joace, dar, la un mo-
ment dat, feti\a a început s[ strige însp[imântat[, alar-
mându-l pe p[rintele adâncit în ale lui: Tat[, tat[, ia-o
de-aici pe vr[jitoare, eu nu mai pot s[ pun mâna pe
vr[jitoare! Pas[mite, unul dintre paiele de chibrit deve-
nise Vr[jitoarea din povestea cu Hänsel =i Gretel. Adic[
se produsese ruptura dintre cele trei be\e, ca dintre cele
THEODOR CODREANU
= 256
trei culori ale curcubeului, care i-a împins pe copii la

har\[. Via\a feti\ei se afla în mare primejdie ca =i a cioba-
nului din Miori\a. Este momentul demonic al paideumei
infantile: Copilul, când se comport[ natural, respinge
întruchip[rile naturaliste; el prefer[ mosoarele, cutiile
de chibrituri, pietrele, peticile, c[ci toate acestea sunt
pentru el materiale din care paideuma infantil[ creeaz[
jubilând. Via\a în sfera demonicului =i împreun[ cu de-
monicul, ale c[rei expresii au fost socotite pân[ acum a
fi pur =i simplu manifest[ri ale instinctului jocului, este
de fapt, crea\ie, repl[smuirea, factorul creator în sine427.
Feti\a lui Frobenius se împotmolise în ascu\i=ul de-
monic al paideumei, adic[ în faza ei deconstructiv[, cum
ar zice postmoderni=tii, nemaig[sind solu\ia reconstruc-
\iei, precum copiii lui Vieru, care recompun curcubeul,
dându-i, f[r[ =tirea lor, simbolistica descoperit[ de zi=ii
hermeneu\i ideologici. Putem identifica aici =i diferen\a
dintre paideuma creatoare a lui Vieru =i cea a lui Bacovia:
în vreme ce sufletul copilului din Pererita parcurge întreg
traseul fiin\ial pân[ la clipa jubila\iei, a bucuriei crea-
toare, copilul Iorgu\ percepe numai chipul demoniac al
mor\ii, al amenin\[rii ca Vr[jitoare, cea care curm[ via\a,
bucuria de a tr[i, re\inând doar durerea universal[, plân-
sul materiei. Copilul din Bacovia e afundat în plin[ teroare
a singur[t[\ii, el n-are alt[ solu\ie decât strig[tul disperat
al feti\ei care se însp[imânt[ de Vr[jitoare. Aceasta este
semnifica\ia prim[ a strig[tului din cavou al eului liric
bacovian (Plumb) sau r[cnetul la ploaie al fetei bolnave:
+i ce enervare pe gând!
Ce zi primitiv[ de tin[!
O bolnav[ fat[ vecin[
R[cne=te la ploaie râzând
(Plou[)
257
Dar de ce s-a întâmplat a=a? R[spunsul e unul singur:

din paideuma creatoare bacovian[, venind[ din copil[rie,
lipse=te figura mamei, pe când unversul vierean se umple
tocmai de prezan\a mamei. Mama este punctul gravita-
\ional între vidul exsien\ial bacovian =i preaplinul jubilativ
vierean.
2. MAMA
Consider c[ deja am r[sturnat întâietatea onto-
logic[ a principiului matern în imaginarul poetic vierean,
întâietate care a dominat exegeza scriitorului pân[ azi.
Eu însumi am sus\inut-o în scrierile anterioare despre
Grigore Vieru, dar ultimele lecturi m[ silesc la abando-
narea vechii imagini, ceea ce e departe de a minimaliza
simbolismul matern în opera poetului, dimpotriv[, îi d[
un suport existen\ial în plus. +i înc[ unul hot[râtor.
Numai din perspectiva copil[riei mama î=i dobânde=te
valoarea arhetipal[, a=a cum numai cuprinzând în bra\ele
ei ocrotitoare pe pruncul Iisus, Fecioara Maria devine
Maica Domnului, preasfânta. Numai din perspectiva
copil[riei mama este trimisa divinit[\ii pe p[mânt.
Cum deja am semnalat în subcapitolul anterior, aici,
Vieru se dep[rteaz[ iar[=i la antipod de G. Bacovia. Am
ar[tat pricina care l-a determinat pe poetul b[c[uan s[
elimine din imaginarul s[u simbolurile ata=ate de pre-
zen\a copil[riei =i a mamei. Paradoxal, în cazul s[u, toc-
mai mama, prin grija ei exagerat[ fa\[ de copil a fost un
obstacol în calea bucuriilor simple, paideumice ale copi-
l[riei. Astfel încât Iorgu\ n-a avut parte nici de colinde,
nici de vioara lui Dumitru Blajinu, nici de hârjoana cu
al\i copii. Doar glasul clopotelor de la Maica Precista l-a
THEODOR CODREANU
= 258
atins pân[-n adâncuri =i, într-o bun[ zi, a evadat acolo

r[mânând peste noapte în clopotni\[, spre disperarea
Zoei Langa =i a celorlal\i din cas[. Iat[ o m[rturie, în felul
ei zguduitoare, adus[ la cuno=tin\a noastr[ de c[tre Agatha
Grigorescu-Bacovia: Din vecini veneau glasuri de colin-
de, cu timbrul fraged al copil[riei. Eram atât de singur,
chiar între to\i ai mei R[mâneam ceasuri întregi în odaia
mea, pe întuneric, la gura sobei cu fl[c[ri mari, dogori-
toare. +i prin perdele z[ream siluetele colind[torilor. M[
întorceam spre copil[ria în care eu n-am fost niciodat[
cu colindul De ce? Poate eram prea pl[pând =i mama
se temea pentru s[n[tatea mea. Atât de mult m[ tulburau
aceste nop\i de Cr[ciun, cu ace=ti colind[tori =i zurg[l[i
de la s[nii!428. Din acest punct de vedere, Vieru a avut
copil[rie, Bacovia nu. De aceea, în universul bacovian toa-
te colindele, toate zgomotele, glasul clopotelor vor fi sterpe
de orice bucurie, r[mânându-le doar jalea pur[, nostalgia
imposibil[, ca plâns al materiei. Nimic, a=adar, din prea-
plinul copil[riei. Altfel spus, paideuma copil[riei a în-
ghe\at în negativitatea ei demonic[. Tot Agatha Grigo-
rescu-Bacovia re\ine m[rturiile mamei lui Iorgu\, care-=i
amintea cum b[iatul vibra uimitor la durerea gâzelor, a
florilor, a p[s[rilor, a furnicilor: Cine plânge pe gea-
murile noastre, mam[? Nu plânge nimeni. Ploaia cade
pe ferestre429. Ei bine, copilul Grigore a auzit în zgomotul
din fereastr[ =i cântecul de bucurie, cur[\itor al ploii. Ca
=i Bacovia, îns[, a tr[it, de asemenea, clipe de spaim[, de
singur[tate, în copil[rie. Melcul singur în casa lui e un
simbol timpuriu la Vieru (Cântecul pui=orului de melc):
S-a stins soarele cel bun.
Eu m[ culc, pove=ti îmi spun.
Dar nici una nu-i frumoas[
Greu e singurel în cas[!
259
Comentând aceste versuri, într-un dialog, Vieru zice:

Ei bine, afl[ c[ melcul din poezie sunt eu când eram
mic. R[mâneam noaptea singur în cas[. Nu mai închi-
deam ochii. Vorbeam cu umbra uscat[ a zarz[rului din
fa\a geamului, singur[ =i ea =i ghemuit[ în fa\a casei
sub lini=tea aurie a lunii. Cred c[ atunci am început s[
fac literatur[ de fric[ =i singur[tate430. Dac[ reac\ia
estetic[ de ap[rare a fost alta, e fiindc[, totu=i, Vieru a
avut libertatea copil[riei la care Bacovia n-a putut visa.
Vieru a cântat colinde, Bacovia nu. Paideuma bacovian[,
coborând, subcon=tient, în copil[ria pe care ra\iunea a
respins-o, nu s-a oprit la clipa jubilativ[, creatoare, ci s-a
afundat mai în adânc, la r[d[cina nimicului care angoa-
seaz[. Într-un fel, Bacovia este mai elementar decât Vieru,
el netrecând pragul negativului, adic[ al nefiin\ei. De
aceea este Bacovia cel mai tragic poet român de dup[
Eminescu.
Rezumând, paideuma bacovian[ devine barometrul
absolut al nefiin\ei, iar în plan artistic a ceea ce am numit
negativul stilistic; în schimb, Dasein-ul vierean se smulge
din teroarea timpului într-o pozitivitate spa\ial[, paradi-
siac[, plutind, ce-i drept, doar la un pas de gurile infernu-
lui. În vreme ce Infernul bacovian este individual, vertical,
cel vierean a fost unul colectiv, pe orizontal[. Bacovia
transmit[ paradisul în infern, pe când Vieru infernul în
paradis. Simbolul acestei în[l\[ri recuperatoare este chiar
mama:
U=oar[, maic[, u=oar[,
C-ai putea s[ mergi c[lcând
Pe semin\ele ce zboar[
Între ceruri =i p[mânt.
În priviri c-un fel fe team[,
Fericit[ totu=i e=ti
THEODOR CODREANU
= 260
Iarba =tie cum te cheam[,

Steaua =tie ce gânde=ti.
(F[ptura mamei)
Majoritatea edi\iilor vierene se deschid cu F[ptura

mamei. O confirm[ =i antologia ultim[ =i cea mai repre-
zentativ[ Strigat-am c[tre Tine. Poema con\ine doar
dou[ strofe. Deschide\i orice edi\ie de G. Bacovia =i ve\i
constata c[ debuteaz[ cu o poem[ similar[, tot de dou[
strofe, dar de absolut contrast, Plumb, care e socotit[
cea mai pu\in obi=nuit[ dintre artele poetice ale liricii
române=ti, fiindc[ refuz[ orice referen\ialitate metapoe-
tic[. Dar acela=i lucru se întâmpl[ =i cu F[ptura mamei.
În plus, ambele poeme sunt bijuterii de =lefuire geomet-
ric[. Sunt arte poetice care, în superba lor simplitate =i
concentrare rivalizeaz[ cu Joc secund de Ion Barbu, nu-
mai c[ poezia barbian[ e mai u=or descifrabil[, fiind chiar
metapoezie, de=i e o capodoper[ a ermetismului european.
În plus, F[ptura mamei e simpl[ =i profund[ ca roua
dimine\ii.
Plumb =i F[ptura mamei sunt artele poetice de simetrie
C (simetria contrariilor) ale poeziei române=ti, încât, f[r[
apari\ia lui Grigore Vieru cercul imaginarului poetic ro-
mânesc nu s-ar fi întregit niciodat[. Cu alte cuvinte, eu
sus\in c[ Grigore Vieru trebuia s[ se iveasc[, era progra-
mat arheic, ca stejarul în ghind[, ca s[-l invoc pe Emi-
nescu, =i dac[ el =i-a f[cut apari\ia în cel mai blestemat
p[mânt românesc, în Basarabia, asta trebuie s[ ne dea
mult de gândit. +i, curios, cei doi poe\i s-au n[scut pe ma-
lurile celor dou[ râuri siameze ale Moldovei, flancând-o
medianic între arcul carpatic =i Nistru. Unul pe malul
drept al Siretului, cel[lalt pe malul stâng al Prutului.
Stranie simetrie de contrast geografic[.
261
În Plumb, totul e moarte, e gravita\ie colosal[ spre

Infern, e zbor în jos; în F[ptura mamei, totul e impon-
derabil, e plutire, e zbor în sus, toate aspir[ c[tre para-
disul pierdut =i pe care-l recucerim prin f[ptura mamei.
Suntem înc[ între ceruri =i p[mânt =i poate c[ maica
aceea care zboar[ nu mai este mama trupeasc[, ci doar
sufletul ei, paideuma îns[=i a copil[riei, în stare pur[.
Ea mai are reminiscen\a suferin\ei (În priviri c-un fel
de team[), dar fericit[ totu=i. În realitate, maica
aceasta a lui Vieru nu este mama concret[, accidental[,
de=i este, totodat[, =i mama Eudochia, ci Maica Preacu-
rata, mai real[ decât orice mam[ de pe p[mânt, fiindc[
este mama-arheu. În maica vierean[ se adun[ toate
mamele din lume, de unde =i multiplicitatea în unicitate.
Lui Vieru îi plac aceste splendide versuri populare: De
str[ini îi plin[ lumea,/Da m[icu\a-i numai una Ele
sunt considerate cele mai frumoase versuri despre ma-
m[ al[turi de cele ale lui Eminescu din O mam[. Unici-
tatea mamei vierene este oglinda total[ a paideumei
copil[riei. Propriu-zis, aceast[ mam[ este suprema
crea\ie a copil[riei, imaginea din oglind[ a lui Vieru
însu=i. Precum Flaubert, el ar putea spune cu cea mai
vie sinceritate: Mama sunt eu, copilul cel mare al neamu-
lui. Vlad Ciubucciu a observat c[ nu altul decât Grigore
Vieru calc[ u=or precum maica din poezie: L-a\i v[zut
vreodat[ pe Grigore Vieru?
L-a\i v[zut vreodat[ pe strad[, în ora= sau cumva
prin sat, ori prin câmp, ori prin crâng? Prin ierburi, prin
praf, prin hum[ Unde nu ar fi fost?
A\i v[zut cum p[=e=te Dumnealui?
U=urel, u=urel, u=urel. De parc[ nici nu calc[ pe p[-
mânt. De parc[ are team[ s[ ating[ p[mântul.
De-o s[-l întreba\i, va r[mâne mirat.
THEODOR CODREANU
= 262
Cum altfel?
Vai se poate oare altfel?
Fereasc[-v[ Sfântul.
+i rar cine o s[ în\eleag[, =i rar cine o s[ cread[, =i rar
cine o s[ se dumireasc[ vorba e o tain[. Sfânt[ tain[
str[mo=easc[.
De vin[ e Domni\a.
Ba nu Domnica.
Dar mai precis, Domna431.
Domna e cea mai veche mam[ str[mo=easc[ din
arborele genealogic al lui Grigore Vieru. E Doamna prin
excelen\[, sau Domni\a, sau Domnica, sau Maica Dom-
nului. De ce nu =i Duminica, Sfînta Duminic[, adic[, voi
zice, Duminica Mare a lui Grigore Vieru, de vreme ce el
a r[mas copilul cel mare al neamului. Oglindirea reciproc[
mam[-copil este cât se poate de fidel sugerat[. E, desigur,
=i mama Eudochia, Dochi\a, Dochia dacic[ a lui Emi-
nescu. E maica aceea u=oar[, care p[=e=te la fel de u=urel
ca poetul. De fapt, cine pe cine imit[ la mers? Poetul pe
mam[, dar mai degrab[ maica pe poet, ascultând de
chemarea sufletului copil[riei. Toate devin proiec\ie ma-
tern[, geniu paideumic al copil[riei. În orice femeie,
trebuie v[zut[ f[ptura mamei. Cu cât femeia se dep[r-
teaz[ de arheitatea ei, cu atât mai mult devine femeie,
anti-mam[. Întrebarea a 6-a a chestionarului din Jurnalul
de Chi=in[u este una profan[ privitoare la femeia-
soacr[: Ce trebuie s[ faci ca s[ te iubeasc[ soacra?
R[spunsul lui Vieru: N-am în\eles niciodat[ de ce s-a
ironizat =i se ironizeaz[ soacra, când una din soacre este
chiar maica noastr[. Chiar a=a.
În f[ptura mamei, Grigore Vieru adun[, ca-n copil[rie,
întreaga noastr[ fiin\[: Nici chiar bunul Dumnezeu nu
poate înlocui lipsa mamei, dar milostenia Lui se bucur[
263
=i de atât: s[ fie Tat[432. Într-o \ar[ numit[ =i de Papa

Ioan Paul al II-lea Gr[dina Maicii Domnului, nici nu se
putea altfel. Chiar =i Dumnezeu trebuie s[ aib[ o mam[.
În alt[ parte, tat[l este numit o mam[ vitreg[ mai bun[
la inim[. Natura întreag[ nu este altceva decât o mam[:
De obicei, chipul unei mame exprim[ tot ce natura do-
re=te în necuvintele ei s[ ne spun[433. Sau aceast[ defi-
ni\ie a popoarelor str[vechi: Cele mai vechi popoare
din lume sunt mamele434. Cartea imagine a civiliza\iei
=i culturii nu poate fi altceva decât mam[: Cea mai
veche carte din lume este o mam[, cea mai frumoas[
carte din lume este o mam[435. Norocul nu doar al copi-
lului, dar =i al omului, în genere: Pentru cine are mam[,
norocul nu-i mai departe de casa ei436. Omul e muritor
sau nemuritor în func\ie de moartea mamei: Am aflat
târziu c[ sunt muritor: în ziua când s-a sfâr=it mama437.
O alt[ cale spre a descoperi condi\ia de muritor decât
cea din Od[ (în metru antic). +i parc[ mai mult decât
atât: În ziua când a murit mama, a murit în ochii mei
întregul univers438. Libertatea nu poate avea alt[ m[sur[
decât bra\ele mamei: Suntem cu ade[rat liberi numai
în bra\ele mamei; odat[ coborâ\i din leag[nul lor vom
întâlni la fiecare pas opreli=ti, iar primejdiile nu ne vor
sl[bi din ochi439. Frumuse\ea e intim legat[ de chipul
mamei: Nu exist[ nici floare, nici mam[ urât[440. Cum
adev[rul e deplin în paideuma copil[riei, ecua\ia este
extins[ =i la mam[:
Suntem ve=nic
În c[utarea adev[rului.
Poate c[ nici
Nu mai trebuie s[-l c[ut[m
Dup[ ce-am coborât-o-n p[mânt
Pe mama.
THEODOR CODREANU
= 264
Venim la mormântul ei
În ziua de Pa=ti.
(În ziua de Pa=ti)
Logosul, desigur, nu poate fi decât matern:
De sângele mamei,
De inima ei,
Este legat
Orice cuvânt
Pe care-l rostim.
(Vii tu)
Primul cuvânt rostit este mam[, dar nu numai atât:
Pruncii îl zuruie.
B[trânii îl viseaz[.
Bolnavii îl =optesc.
Mu\ii îl gândesc.
Frico=ii îl strig[.
Orfanii îl lacrim[.
R[ni\ii îl cheam[.
Iar ceilal\i îl uit[.
O, Mam[! O, mam[!
(Cuvântul mama)
Nichitast[nesciana Limba român[ este patria mea
devine viereana Mam[, Tu e=ti patria mea! (Mam[, tu
e=ti).
Dac[ exist[ o piatr[ de încercare pentru recunoa=terea
mamei între toate femeile, aceea este jertfa. Asupra
vechiului mit al Me=terului Manole î=i pune acum pecetea
metafora obsedant[ vierean[, a=a cum Blaga i-a dat o
nou[ via\[ în cunoscuta lui dram[. Ca de obicei, Vieru
mic=oreaz[ dimensiunile =i în locul marii balade ne
propune o Mic[ balad[ (o poem[ dedicat[ lui Marin
Sorescu). Noul Me=ter Manole cheam[ toate femeile
265
iubite spre a primi scrificiul crea\iei, dar nici una nu a

venit. Cert e c[ Ana lui Manole nu mai vine. Nu vin nici
Maria, nici Alexandra, nici IoanaÎn locul lor, nu putea
s[ apar[ decât mama:
Dar din toate femeile
A venit una singur[:
Mama. Nestrigat[.
Poema dateaz[ din 1961. Aceast[ mam[ jertfelnic[,
de multe ori, nu are loc în casa cuplului de c[s[tori\i.
Mama îi separ[ sau le înlesne=te iubirea în func\ie de
cum umbl[ prin cas[ (totdeauna prea încet, când e grab[
pentru primirea musafirilor), mai stric[ pahare de cristal
etc. (Mama în casa noastr[). Alteori nu e loc pentru ea
între el =i iubit[ (O onomastic[). Sau, dimpotriv[, Oriun-
de s-ar a=eza mama în casa feciorului, locul este al ei441.
Poetul nu poate s[ uite de ve=nica jertf[ a mamei, de împu-
\inarea ei trupeasc[ Printre copaci otr[vitori de tabac,/
Prin întunericul lor. (Poem, dedicat lui Victor Teleuc[).
Un tragism calm str[bate prin poeme ca Pas[rea sau
celebra C[m[=ile, =i aceasta scris[ timpuriu. Pas[rea cu
hrana-n cioc nu-=i mai g[se=te puii în cuib. Alearg[ în
c[utarea lor pân[-i încol\e=te semin\a în cioc. Imaginea
este extraordinar[ =i numai Grigore Vieru o putea gândi:
I-a c[utat
Pân[-i albise pana,
+i-n cioc
Semin\a a-ncol\it.
C[m[=ile e scris[ =i publicat[ în 1958, dezmin\ind
oarecum opinia lui Andrei Strâmbeanu c[ poetul s-a
maturizat greu din punct de vedere artistic. Poezia apar-
\ine perioadei de crea\ie pentru copii. O distinc\ie net[
între etapele de crea\ie nu se poate face nici în cazul lui
THEODOR CODREANU
= 266
Grigore Vieru. C[m[=ile e un produs al dezastrelor r[zbo-

iului. Mama =i-a pierdut fiul în r[zboi, au trecut mul\i
ani, dar ea îl a=teapt[ s[ vin[, p[strându-i c[m[=ile mereu
sp[late:
A fost r[zboi.
Ci maica lui
De ani prea lungi de-a rândul
Tot vine la izvoare:
Ea =i gândul
+i iar luând c[m[=ile în poal[,
De cum ajunge sâmb[ta,
Le spal[.
C[ci mâine
Fac b[ie\ii hor[-n sat,
+i fete multe-s:
Câte-n flori albine,
+i-atunci b[iatul ei, cel drag b[iat,
Cu ce se-mbrac[, bunul,
Dac[ vine?
Ne aflam în plin proletcultism sovietic. S[ ne amintim
ce fel de poeme pamfletar antir[zboinice, conven\ionale,
scriau celebrit[\i ca Eugen Jebeleanu, Maria Banu= sau
Dan De=liu. Nimic autentic =i, mai cu seam[, românesc
în acele produc\ii care str[luceau prin retoric[. Tragismul
poemei lui Vieru e cu atât mai penetrant, cu cât apare
îmblânzit, într-o a=teptare nevindicativ[, mama com-
portându-se, totodat[, ca o prear[bd[toare Penelop[.
Dac[ Penelopa modern[, cum sugera Vladimir Jankélé-
vitch, poate s[-=i piard[ r[bdarea =i s[-l recuze pe Ulise
plecat la r[zboi, ajungând chiar s[ petreac[ cu pe\itorii,
Vieru are intui\ia c[ adev[rata Penelop[ a secolului
gr[bit nu poate fi decât Mama. E aceea=i transformare
aici ca =i în cazul mitului manolic. Dar mama nu este
numai Penelopa a=tept[toare, ci =i marea pe care c[l[to-
267
re=te fiul risipitor spre a se întoarce acas[. Poema Mama

intr[-n mare este una dintre cele mai enigmatice ale poe-
tului. Poate fi un reflex al complexului Ofelia, dar =i
de ast[ dat[ transfigurat vierean. Intrarea în mare a ma-
mei, jertf[ subtil[, sacralizeaz[ apele, pruncii amenin\a\i
de valurile ei fug pe maluri. Numai:
În adânc nurora,
De mister aproape,
Ca o stea prelung[,
+erpuie pe ape.
O, dar ce cutremur
Când pe maluri urc[
+i cu p[rul mamei
P[rul ei se-ncurc[!
Cert e c[ sufletul (paideuma) copilului e pus în între-
gime în chipul mamei:
Cu roua spicului sub pleoape
M[-ntorc spre ce mi-e sfânt =i-aproape:
Spre chipul t[u de aur, mam[,

+i-mi curge sufletul ca grâul.
(Spre chipul t[u)
Chipul de aur devine o emblematic[ \int[ alchimic[:
poetul a g[sit în fiin\a mamei piatra filosofal[, aurul
sufletului. Nu e de mirare c[ Vieru concepe portretul ma-
mei ca =i pe acela al Omului-Poezie, într-un mod arcim-
boldoian insolit, c[ci fiecare parte a chipului e ramur[ a
naturii. Poetul a scris un num[r impresionant de poeme-
ramuri, dac[ se poate spune a=a, ale marelui arbore ma-
tern. Iat[ titluri gr[itoare: P[rul mamei, Mâinile mamei,
Buzele mamei, Nop\ile mamei, T[cerea mamei etc. Mâinile
THEODOR CODREANU
= 268
mamei sunt ale Fecioarei, devenind pe cre=tetul copilului

coroana împ[r[teasc[ a acestuia. F[r[ mâinile mamei,
cerul se dep[rteaz[ de noi:
Nimic, ah, mai îndep[rtat
Ca cerul,
Ca adâncul de sus,
F[r[ mâinile tale, Mam[!442
Mama e t[cut[ ca mierla, ca frunza, ca iarba, ca
steaua, ca piatra, ca lacrima, vie ca izvorul. Altfel spus,
copilul-poet e proiectat în f[ptura mamei =i tr[ie=te un
infinit narcisism cosmic. Mai mult, ochii mamei sunt
oglinda total[ a universului:
Ochii t[i
În care s-au întâmplat
Toate
Câte se pot întâmpla
Pe lume!443
Paradoxal e c[ narcisismul cosmic, al cercului cel
mare eminescian, este opusul narcisismului secundar,
al cercului strâmt, al eului m[runt, de care se ocup[
cazuistica freudian[. Ca =i Dumnezeu, mama e persoana
cea mai apropiat[, dar al c[rei chip ne r[mâne necu-
noscut, fiindc[ nici ea nu =i l-a admirat vreodat[ într-o
oglind[. Femeia iubit[ are oglind[ în care s[-=i contem-
ple chipul, s[ =i-l cunoasc[, s[ devin[ frumoas[ pentru
iubit. Mama, nu:
De unde =tii, mam[,
Cum ar[tai tân[r[,
Când nu \i-ai întip[rit
Pe nici o poz[ chipul;
Când nu te-ai uitat
În oglind[ nicicând;
269
Când apa
Peste care te aplecai
Era plin[ mereu de c[m[=i;
Când a zilei oglind[
Z[cea buc[\i la p[mânt
Sub furtuna de foc
A r[zboiului;
Când pe ochii copiilor t[i
Scrumul secetei se a=ternuse,
Umbrele foametei;
Când geamul
La care-a=teptai
Era, mam[, cernit
De jalea ochilor t[i,
De singur[tate.
(De unde)
Mama nu este Narcis, frumosul Narcis care-=i îndr[-
ge=te chipul, ci Echo, ecoul primordial al durerii. +i, iat[,
fiin\a atotocrotitoare care se cere ocrotit[, încât paideu-
ma copilului se revars[ irezistibil asupra mamei de parc[
ea ar fi adev[ratul copil. +i poate c[ acesta-i veritabilul
secret al universalului principiu matern vierean. Cum
altfel s[ explici tulbur[torul Cântec de leag[n pentru
mama? Altminteri, poetul a =i publicat un întreg volum
cu acet titlu444. Dar s[ ascult[m, mai întâi, cântecul de
leag[n:
Dormi! Prin vii, pe val de mare,
S[ te vezi copil[ mare,
Lâng[-un ciob =i o cordic[
S[ te vezi copil[ mic[.
S[ te vezi =i mai înainte:
Când erai cum nu \ii minte.
Dormi, m[icu\a mea albit[,
Dormi, m[icu\a mea iubit[!
THEODOR CODREANU
= 270
E limpede c[ mama originar[, în toat[ povestea liri-

cii lui Grigore Vieru, este poetul însu=i. Edi\ia gospod[rit[
de Adrian Dinu Rachieru nu se deschide cu arta poetic[
obi=nuit[ a lui Grigore Vieru, F[ptura mamei. Ea este a
doua, în volum. Se pare c[ Adrian Dinu Rachieru a intuit
ceva în aceast[ r[sturnare, fiindc[ el a=az[ în frunte o
art[ poetic[ propriu-zis[, intitulat[ Poe\ii, o dedica\ie
adresat[ lui Anatol Codru. Edi\ia este, con=tient sau nu,
o decriptare critic[, fiindc[ punerea în prim plan a F[p-
turii mamei implica aranjarea unei m[=ti perfecte peste
chipul poetului, f[cându-i pe to\i interpre\ii poeziei lui
Vieru s[ identifice în principiul matern însu=i mitul per-
sonal vierean, cheia de p[trundere în universul s[u liric.
Se prea poate s[ fie ceva similar cu masca mioritic[ de
pe chipul romanului Baltagul, la Mihail Sadoveanu, mas-
c[ pe care a dat-o la o parte Al. Paleologu, într-o cunos-
cut[ exegez[. Iat[ cum începe arta poetic[ din Cântec de
leag[n pentru mama:
Poe\ii sunt copiii naturii.
Nimic mai trist, mai dureros
Decât poetul
R[mas orfan de mam[.
Abia poetul r[mas orfan este poetul întreg, ajuns la
deplina con=tiin\[ de sine, descoperindu-se a fi copil al na-
turii. El va porni în marea c[l[torie întru c[utarea Mamei,
deci a naturii, deci a Patriei, deci a Ithac[i, c[utându-se,
de fapt, pe sine. Se va reg[si pe sine, î=i va reg[si Ithaca,
î=i va reg[si Mama? Sunt întreb[rile cele mai dramatice
ale poetului:
În locul fratelui ce te-a
Tr[dat, alt frate vine.
Dar cine,
271
Cine-n locul ei
S[ vin[ ar putea
În locul mamei?!
Imposibilitatea unei adev[rate întoarceri în Ithaca,
condi\ie, cum spuneam, a Ulise-lui modern, constituie
r[d[cina tragic[, bacovian[, a fiin\ei lui Grigore Vieru.
Aici, se pare, se întâlnesc Bacovia =i Vieru. Aproape c[
poetul basarabean îl parafrazeaz[ pe Bacovia, cu celeb-
rele versuri:
De-atâtea nop\i aud plouând,
Aud materia plângând
Sunt singur, =i m[ duce-un gând
Spre locuin\ele lacustre.
Iat[ cum:
E-atâta lini=te-n casa mumei,
C[ se-aude în jur murmurând
Plânsetul humei.
E aici o alt[ masc[, fiindc[ poetul ne-ar îndruma, mai
degrab[, spre t[cerea senin[ a lui Blaga:
Atâta lini=te-i în jur de-mi pare c[ aud
cum se izbesc de geamuri razele de lun[.
E o ciudat[ sintez[ intre Blaga =i Bacovia, aici, fiind-
c[ de la fiecare pare s[ ia câte ceva, de la unul lini=tea,
de la cel[lalt plânsul. E plânsetul humei, plânsul Mamei.
Din el se nutre=te întreaga poezie a lui Grigore Vieru. În
el se adun[ uria=a eterogenitate a fiin\ei materne, oglind[
a diversit[\ilor =i diferen\elor lumii, într-o criptic[ unici-
tate arheal[, pe care, din nenorocire, fra\ii învr[jbi\i n-o
mai percep, nu mai aud plânsetul humei:
Cum nu sunt doi pomi
Întocmai la fel,
THEODOR CODREANU
= 272
+i nici dou[ popoare;

Cum nu se aseam[n[ perfect
Cicoare cu cicoare
Astfel, maic[, =i tu
E=ti unic[-n lume,
În sufletul meu, în cântul meu
Ce-mi zvâcne=te sub tâmple.
(Litanii pentru org[)
Sufletul =i cântecul zvâcninde sub tâmplele poetului
nu sunt altceva decât esen\a copil[riei, paideuma ei
creatoare.
3. CASA P{RINTEASC{
Locuin\a mamei e casa. Acolo e humusul, de aco-
lo se aude plânsetul lui. Casa e cronotopul central al
lumii vierene, de fapt, întregul univers e Casa. E casa
copil[riei, sintez[ perfect[, în viziunea lui Grigore Vieru,
dintre sufletul copilului =i geniul matern. Dac[ s-a spus
c[ Vieru a scris cele mai frumoase poezii despre mam[,
nu doar în lirica româneasc[, afirma\ia ar putea fi vala-
bil[ =i despre poemele pe motivul casei p[rinte=ti. Întru-
cât, ziceam, copil[ria este centrul gravita\ional al fiin\ei,
casa nu poate fi decât centrul lumii. Aceast[ simbolistic[
este binecunoscut[ în cultura universal[. Ecua\ia cas[
p[rinteasc[-mam[ a fost sus\inut[ de Gaston Bachelard,
casa fiind locul de refugiu, de întoarcere la sânul ma-
tern445. Sau cum spune Grigore Vieru:
Doamne,
+i înc[ mi-e jilav[ gura
De laptele mamei.
(Numai atunci)
273
Casa p[rinteasc[ este locul reg[sirii lini=tii, a p[cii

suflete=ti, fiindc[ ea este toposul =i oglinda copil[riei,
ochiul copilului cumulându-le:
Unicul loc lini=tit
E ochiul copilului.
(Asculta\i, m[i copii)
A te întoarce =i a avea grij[ de casa p[rinteasc[ este
una dintre cele mai sfinte datorii ale celui plecat. Orice
poate fi vândut pe lumea asta, numai casa p[rinteasc[
nu. O spune un admirabil cântec al lui Mihai Ciobanu,
pe versurile lui Grigore Vieru:
Casa p[rinteasc[ nu se vinde,
Nu se vinde tot ce este sfânt,
Înc[ vin copii s-o colinde,
Nu =tiu c[ st[pânii nu mai sunt.
(Casa p[rinteasc[)
C[ adultul, furat de grijile cotidiene, uit[ de casa na-
tal[, c[ dup[ stingerea p[rin\ilor o vinde, f[r[ s[-=i mai
aminteasc[ de copil[rie, sunt p[cate grele, de neiertat.
+i poetul, el însu=i ispitit de uitare, î=i cere iertare, c[ci
casa nu-i doar un obiect între altele, ci fiin\[, fiin\a îns[=i:
Tu m[ iart[, o, m[ iart[,
Casa mea de hum[, tu,
Despre toate-am scris pe lume,
Numai despre tine nu.
(Casa mea)
Motiva\ia o g[sim =i într-o cugetare din Ni=te gânduri:
De=i p[mântul se învârte mereu, m-am n[scut acas[446.
Tot acas[ \i se nasc pruncii aduc[tori de fericire: Nu se
poate s[ fi ajuns acas[ la prunci, iar fericirea s[ fi r[mas
în urm[447. Sau: Veselia copiilor t[i îmbrac[ pe din[un-
tru casa =i o împodobesc pe dinafar[448.
THEODOR CODREANU
= 274
Toate acestea =i alte posibile considera\ii, plus cele

emise deja de critici, nu vin decât s[ completeze imaginea
mitului ulisean al Ithac[i. Dar e de precizat c[, din nou,
Vieru se g[se=te la antipodul lui Bacovia, pentru care
casa =i-a pierdut valen\ele pozitive. Casa bacovian[ devi-
ne cavou, p[mântul întreg fiind un mormânt. În casa
bacovian[ s[l[=luie=te moartea, iar dac[ nu amenin\a-
rea ei, o teroare secretând nebunie:
Odaia mea m[ însp[imânt[
Aici n-ar sta nici o iubit[
Prin noapte, toamna despletit[
În mii de fluiere cânt[.
(Singur)
4. FEMEIA
Am v[zut c[ exist[ o distinc\ie vierean[ între
femeie =i mam[, de=i în orice femeie se afl[ o mam[.
Desigur, orice femeie este o repeti\ie cu diferen\[ a mamei
primordiale. Eminescu Grigore Vieru nu este departe
de aceast[ viziune asocia prototipul ideal de feminitate
cu Maica Fecioar[:
+i era una la p[rin\i
+i mândr[-n toate cele,
Cum e fecioara între sfin\i
+i luna între stele.
Dac[ ar fi iubit cu adev[rat, femeia din Pe lâng[ plopii
f[r[ so\ s-ar fi transformat în stea. Din nefericire, fe-
meia eminescian[ nu atinge niciodat[ condi\ia de stea,
de=i poate fi icoana de lumin[ din poema Singur[tate.
Nici femeia vierean[ nu pare s[ se ridice la condi\ia stelei
275
eminesciene, dar o poate face, în mod sigur, ca mam[.

Mama vierean[ este chiar deasupra poetului, care nu se
mai recunoa=te un geniu, un Hyperion. Este, se pare,
principala r[sturnare adus[ de Grigore Vieru în ceea ce
prive=te feminitatea. Mama ia locul vechiului geniu ro-
mantic. Poetul nu este decât copilul mamei, sau, în cel
mai bun caz, copilul cel mare al neamului. De altfel, poetul
o =i spune la modul propriu, adresându-i-se mamei: Tu
e=ti un geniu. Numai o mam[, a=adar, se poate identifica
cu steaua, care i-a fost h[r[zit[ de Dumnezeu
Pe fag dulce-am[rât
Arde, mam[, alba-\i stea.
Te uita=i la ea atât
Încât semeni azi cu ea.
(Steaua mamei)
Dac[ mama are atributul unicit[\ii, toate celelalte
femei seam[n[ între ele, par a fi prizoniere, cât[ vreme
nu se ridic[ la condi\ia mamei, legii entropiei, omogeni-
z[rii: Femeile sunt toate la fel, poate de aceea nu o
g[sim nicicând pe cea c[utat[449. De aceea, ca =i în cazul
Eminescu, Vieru ar putea fi suspectat de oarecare misogi-
nism. Uneori, poate fi chiar nedrept, asimilând, în menta-
litate popular[, femeia cu diavolul: Mai la vale de coar-
nele dracului îi casa femeii mele450. Sau: Dac[ so\ia ta
este frumoas[, ai o nenorocire pe cap; dac[ este =i de=-
teapt[, ai dou[ nenorociri; dac[ pleac[ =i se întoarce,
vei avea trei451.
Asemenea ie=iri, ce-i drept, sunt destul de rare la
Grigore Vieru. Ar trebui s[ d[m de sursa lor de prove-
nien\[. Pot fi accidente de via\[ personal[ sau, poate
mai sigur, sunt vagi emana\ii ale condi\iei moderne a lui
Ulise, care nu mai g[se=te, la întoarcere, aceea=i Penelop[
ca eroul antic. Pus de Eugen Comarnescu s[ formuleze
THEODOR CODREANU
= 276
o idee despre femeia zilelor noastre, poetul recurge stra-

tegic la o reflec\ie a lui Emil Cioran, care observa c[
femeia =i-a jucat adev[ratul ei rol atâta vreme cât a a
tr[it, sau m[car a simulat, starea de pudoare. Or, ru=inea
este o avere pe cale de dispari\ie, în zilele noastre452.
Dac[ \inem seam[ de dezm[\ul pornografic, de brutali-
zarea =i defeminizarea femeii, am zice c[ reac\ia lui Vieru
este prea cuviincioas[. În orice caz, ar trebui s[ medit[m
la ceea ce el în\elege prin ru=ine, el însu=i fiind ru=inos
ca o fat[ mare, precum b[di\a Vasile din capodopera lui
Ion Creang[. Am v[zut c[ în sentimentul ru=inii poetul
descifreaz[ chiar condi\ia zicerii adev[rului. El nu poate
spune o minciun[, de ru=ine! Ceea ce ne îndrum[ la gân-
dul c[ femeia, în viziunea lui Vieru, nu poate sc[pa de
m[sura adev[rului, care este ru=inea. Or, numai femeia-
mam[ e chiar întruparea ru=inii, adic[ a adev[rului.
Extraordinara pudoare a fiin\ei vierene s-a proiectat, a=a-
dar, =i-n ceea ce el percepe a fi feminitatea. În structura
antropologic[ a lui Grigore Vieru este, poate, prea mult[
anima, sau prea mult[ yang, în limbajul filozofiei chi-
neze=ti.
Pe de alt[ parte, femeia creeaz[ diferen\a ontologic[
în sânul feminit[\ii, un fel de interval între copil[rie =i
mam[. Faptul provoac[ o stare dilematic[ produc[toare
de suferin\[, ca în poemele de dragoste eminesciene sau
argheziene, unde sfâ=ierea l[untric[ are totu=i alte r[d[-
cini. La Vieru, e o simbolic[ disput[ între dou[ drumuri
=i tot atâtea culori: drumul alb, al mamei, =i drumul verde,
al iubitei:
Pe drum alb, înz[pezit,
Pleac[ mama.
Pe drum verde, înverzit,
Vine draga.
277
S-o petrec pe cea plecând

Pe drum alb?!
S-o-ntâlnesc pe cea venind
Pe drum verde?!
Dou[ drumuri strâns, în tot,

Alb =i verde
Împleti-le-a= =i nu pot.
Cine poate?!
Din inel, din flori de tei,

G[lbioar[,
Se tot uit[-n ochii mei
Suferin\a.
(Pe drum alb, pe drum verde)
Albul nici nu este o culoare, dar în el se ascund toate
culorile posibile, ca în lumina alb[. Verdele erotic e o
ie=ire din albul matern. La zbuciumul dintre ele, se na=te
galbenul suferin\ei, o inevitabil[ b[taie spre galbenul
bacovian. Un cântec de Constantin Rusnac, pe versuri
vierene, culpabilizeaz[ u=or femeia iubit[ pentru infuzia
de galben, tulburare a drumului alb al mamei:
De m[ iube=ti cu toat[ inima
+i drag î\i sunt ca floarea din fereastr[
De ce, de ce ai sup[rat pe maic[-mea?
De ce nu are loc în casa noastr[?!
+i tu =i ea aceea=i stea
Arzând mereu pe cerul meu!
(De m[ iube=ti)
Curios, repro=ul e, simultan, o în[l\are a femeii iubite,
care, iat[ poate aspira la condi\ia de stea ca mama. Nu-
mai o asemenea n[zuin\[ de întregire a celor dou[ femei,
THEODOR CODREANU
= 278
prin în[l\area la cerul matern, înlesne=te ceea ce Emi-

nescu ar fi numit ora de iubire. Verdele poate deveni pasio-
nalitate devoratoare în lipsa albului matern. Expresia
artistic[ cea mai puternic[ se produce în capodopera
P[dure, verde p[dure. C[utarea iubitei care a fugit cu
altul cap[t[ tonuri tragice în aceast[ bijuterie unic[ în
lirica erotic[ româneasc[, demn[ de geniul eminescian,
c[ci nu are nimic eminescian în ea, de=i aminte=te de
iubirea cu ochi p[gâni =i plini de suferin\i. Înverzirea
cor[biei poart[ în ea amintirea halucinant[ a albului ma-
tern (luna =i steauia), devenit, iat[, neputincios de ocro-
tire, verdele devorator fiind tocmai tr[darea acestuia:
A plecat pe m[ri, s-o uite
Dar sub lun[, dar sub stea,
R[s[reala loc p[durea,
Iar corabia-nfrunzea.
Precaritatea ontologic[ a femeii simulacru al Fecioa-
rei vine din câteva incompatibilit[\i, antiteze neîmp[-
cate, cum le-ar zice Eminescu. Cea mai izbitoare e ruptu-
ra dintre iubire =i ur[: E de mirare cum pot vie\ui al[turi
în inima unei femei lacrima plin[ de cea mai adânc[
mil[ =i r[utatea cea mai cumplit[453. Sc[z[mântul vine
din tr[darea frumuse\ii, ceea ce ar fi un semnal sigur c[
fiin\a femeii tinde s[ cad[ în stadiul demonic al paideu-
mei. Antiteza pare a fi tot eminescian[, între Venere =i
Madon[, între demon =i înger. O femeie frumoas[ n-are
motive s[ fie rea, iar dac[ are, înseamn[ c[ Dumnezeu
i-a dat numai atât: frumuse\e454. Într-adev[r, suntem
înclina\i s[ credem c[ unde e frumuse\e este =i iubire, =i
bun[tate. Dar, disociaz[ poetul, Cine caut[ =i frumuse\e
=i bun[tate trebuie s[ \in[ în cas[ dou[ so\ii455. O impo-
sibilitate din punctul de vedere al mentalit[\ii europene.
279
Cert e c[ poetul tânje=te dup[ adunarea într-o singur[

femeie a frumuse\ii =i a bun[t[\ii, cu izgonirea urii, nos-
talgie a fiin\ei materne: De-ar fi atâta bun[tate în frumu-
se\e cât[ frumuse\e în bun[tate!456. Ceea ce vrea s[ spun[
c[ mama e frumoas[ indeferent de aspectul ei fizic. Minu-
nea e posibil[ =i cu femeia iubit[ =i cred c[ Grigore Vieru,
dincolo de inerentele momente dizarmonice, a avut noro-
cul unei c[snicii armonioase cu Doamna Raisa. Un alt
joc de cuvinte ne îndeamn[ într-acolo: G[sim în femeie
puterea frumuse\ii, iar în b[rbat frumuse\ea puterii457.
Îngem[narea dintre frumuse\e =i bun[tate începe cu
mirarea din ochii femeii iubite: Mirarea din ochii femeii
este al doilea mare dar al ei dup[ darul na=terii458. Or,
aceste dou[ daruri duc spre arheitatea matern[. De altfel,
Femeia se na=te mam[, b[rbatul se na=te, pur =i
simplu459. Mirarea e totuna cu frumuse\ea: Mirarea e
un dar, ca =i frumuse\ea460. Or, cuvântul mirare vine de
la oglind[ (miroir), ceea ce trimite la un narcisism feminin
de o spe\[ vierean[ aparte. Femeia iubit[ poate fi identi-
ficat[ atunci cu Mama divin[, care este =i Patria: G[sesc
în cuprinsul iubirii unei femei dragi tot atâtea lucruri
frumoase =i odihnitoare ca în cuprinsul Patriei mele461.
Locuirea acas[ înseamn[ s[ ai o femeie frumoas[ într-o
patrie dreapt[: Femeia mea trebuie s[ fie frumoas[;
patria mea trebuie s[ fie dreapt[462. Numai a=a c[snicia
devine un destin, iar nu un accident al vie\ii, un simplu
contract: Familia nu este o tocmeal[, ea este pacea sau
r[zboiul în via\a unui popor463. În definitiv, este o s[n[-
toas[ concep\ie popular[, sedimentat[ de veacuri =i nu
e de mirare c[ într-o melodie a sa, pe metru folcloric,
poetul scrie:
Nu-i mai bun[-avere-n cas[
Ca iubirea norocoas[,
THEODOR CODREANU
= 280
Fericit cel care-o via\[

De cel drag nu se dezva\[!
(Nevasta)
Numai iubirea o transform[ pe femeie în fiin\[ comp-
let[, a=a cum este mama: S[-i dai dreptate mai mult de-
cât propriei tale mame asta vrea dragostea464. Atunci,
fericirea b[rbatului e s[ iubeasc[ o singur[ femeie: S[
iube=ti un singur Dumnezeu, o singur[ femeie, o singur[
idee, o singur[ moarte aceasta ar fi fericirea465. A muri
f[r[ s[ fi iubit e cea mai ru=inoas[ dintre vie\i: Cine
moare f[r[ s[ fi iubit, moare ru=inos ca cel ag[\at de
grind[466. În viziunea lui Grigore Vieru, dragostea e cea
mai înalt[ din formele justi\iei pe p[mânt: Dragostea
este una din formele drept[\ii. Poate chiar dreptatea
îns[=i467. Desigur, de aici înainte nu te po\i gândi decât
la iubirea cre=tin[, ca Vasile Voiculescu în sonetele sale.
De aceea, Dac[ n-ar fi iubirea, via\a m-ar îngrozi468.
Iubirea e divers[ =i nou[ în orice clip[, pe când ura e
una =i aceea=i r[utate suferind[: În fiecare clip[ iubirea
e altceva, spre deosebire de ur[469. Ajungem, de fapt,
tot la paideuma copil[riei, la sacra ei for\[ creatoare:
Creatoare este numai iubirea, întreaga energie a urii
consumându-se în mistuitoarea lupt[ pentru propria
supravie\uire470.
5. FIIN|A VEGETAL{
R[ma=i orfani de mama real[, poe\ii sunt
copiii naturii, zice Grigore Vieru. Ai naturii-mam[, ai
naturii întregi, dar el, cu prec[dere, este copilul naturii
vegetale. Este cea mai pronun\at[ apropiere a lui Grigore
281
Vieru de viziunea popular[, de Eminescu, îndeob=te. Iar,

prin contrast, de G. Bacovia. De=i autorul Plumbului a
respins imaginea copil[riei =i a mamei din universul s[u
poetic, totu=i el le-a recuperat, cel pu\in fiin\a matern[,
prin invazia apei =i prin predominan\a p[mântului, sim-
boluri arhetipale ale mamei primordiale. Fire=te, tot sub
semnul alchimiei negative. La Grigore Vieru, aceste ele-
mente consun[ perfect cu alchimia pozitiv[ a fiin\ei ma-
terne, ap[rând ca p[mânt-reazem (substitut ingenios al
bra\elor ocrotitoare ale mamei) =i ca ploaie r[coritor-
nutritoare precum laptele matern, dar =i ca rou[ sau ca
lacrim[, oglinzi ale purit[\ii morale materne. Cât prive=te
fiin\a vegetal[ bacovian[, aceasta e reductibil[ la
p[mântul transmutat, regresiv, în plumb. În imaginarul
bacovian, florile sunt de plumb sau carbonizate, având,
în cel mai fericit caz, paloarea toamnei, galbenul frun-
zelor în c[dere. Cât de departe este floarea vierean[ de
atare împietrire!
Natura vegetal[ este, la Vieru, sublimarea mamei reale
dup[ moarte, adus[, altfel spus, la o nou[ via\[, c[ci
mama, în[l\at[ la steaua ei, este nemuritoare, ea con-
tinu[ s[ tr[iasc[ în patrie, în iarb[, în flori. Focul bacovian
te în[bu=[ cu fumul, r[d[cina de foc vierean[ devine
fulger, lumin[ sacr[. Focul bacovian carbonizeaz[ fiin\a
vegetal[, transformând-o în acel binecunoscut noian de
negru. Semne ale carboniz[rii ve\i g[si cu totul accidental
la Grigore Vieru. Dar atunci e vorba de o poezie care
evoca existen\a în negativ a Basarabiei sub st[pânirea
imperiului. Una dintre poeziile sale se intituleaz[ Florile
negre, subintitulat[ colind nou =i dedicat[ istoricului
Gheorghe Buzatu. Paideuma copil[riei reizbucne=te aici
sub semnul demonicului, invocându-se =i folcloricile Babei
Cloan\a, dar cu speran\a final[ a învierii:
THEODOR CODREANU
= 282
Sârme m[ tot învelir[,

Lerui, florile negre,
Mi le-aduser[ ca lir[,
Lerui, florile negre!
Ne pândir[ Babe Cloan\e,
Am mâncat carne de gloan\e,
B[um ap[ numai tin[,
Ne-au scos |ara din cre=tin[,
M-au spânzurat de cuvinte,
Am murit în Trei Morminte,
Ne uitar[ fra\i, tovar[=i,
Lerui, florile negre.
Înviat-am. Iar =i iar[=i!
Ne amintim c[ imaginea ultim[ a lui Grigore Vieru,
în critica literar[, pare a fi aceea a unui clasic gnomic
(Mihai Cimpoi). Într-adev[r, r[d[cinile folclorice, con-
centrarea =i limpiditatea stilistic[, senin[tatea viziunii,
spiritul paremiologic, mo=tenit de la mama care nu avea
timp s[-i spun[ pove=ti, preferând s[-i vorbeasc[ în pro-
verbe, toate acestea atest[ un clasicism de fond. Totu=i,
poe\ii moderni scap[ de încorset[ri prea aspre, sub diver-
se etichete =i nici formula propus[ de Mihai Cimpoi nu
se dore=te o încorsetare. Clasicismul lui Vieru ne apare
deosebit de complicat. +i e complicat, întâi de toate,
dincolo de alte nuan\e semnalate, cu un filon romantic,
dar nicicum în sensul unui neos[m[n[torism care i s-a
pretins. Încât clasicismul s[u apare r[sturnat compa-
283
rativ cu al înainta=ilor care au trecut =i prin romantism.

M[ refer îndeob=te la Alecsandri =i la Eminescu. Primul
a evoluat de la spiritul pa=optist, preponderent romantic,
spre un neoclasicism modern, cu ingerin\e impresioniste
(Edgar Papu), în pastelurile maturit[\ii. +i Eminescu a
trecut de la romantismul învolburat, de o bog[\ie baroc[
din Memento mori c[tre o esen\ializare clasic[ a Luceaf[-
rului =i a Glossei. Grigore Vieru mi se pare a fi parcurs un
drum oarecum invers, c[ci literatura pentru copii a pri-
mei perioade de crea\ie este mai degrab[ a unui clasic.
Nu întâmpl[tor în imaginarul s[u domin[ acum o anume
faun[: puiul, vaca, purcelul, gr[ura=ul, melcul, albina,
furnica, rândunica, hultanul, greiera=ul, iepura=ii etc. Or,
faunistica, mai mult sau mai pu\in alegoric[, e caracte-
ristic[ îndeob=te imaginarului clasic. Demonstra\ia a
f[cut-o, la noi, Edgar Papu. Vieru, îns[, nu face distinc\ie
între fiin\a animal[ =i cea vegetal[, ambele se supun unei
senin[t[\i clasice înf[=urate cu un umor discret, de cea
mai bun[ calitate. Mi se pare un miracol s[ ie=i dintr-o
copil[rie nefericit[ cu acest aer de superb[ solaritate
clasic[. Albina, de exemplu, se mândre=te tocmai cu ceea
ce Edgar Papu nume=te autonomia de mi=care a fiin\ei
nonvegetale:
Zum-zum-zum, cu mare zor,
Unde vreau acolo zbor,
Nu m[-ntreab[ nici un om
De ce stau la el în pom.
(Albina)
Poeziile pentru copii exceleaz[ prin concentrare ma-
xim[, de cele mai multe ori fiind reduse la un catren.
Altfel spus, lapidaritatea =i simplitatea nu sunt cuceriri
târzii ale lui Grigore Vieru, ci ele se manifest[ de la bun
început, complicarea formal[ =i verbal[ venind, mai
THEODOR CODREANU
= 284
degrab[, în ultima perioad[ de crea\ie, aceea a dedi-

ca\iilor.
+i clasicul, =i romanticul au ca model în natur[ for-
mele organicului (în vreme ce barocul tinde spre cuprin-
derea diversit[\ii deschise minerale), dar clasicul se orien-
teaz[ spre formele închise ale organicului animal, în
vreme ce romanticul spre formele deschise ale celui vege-
tal. Direc\ionat spre vegetal, clasicul merge adesea pân[
la animalizarea vegetalului471. Animalul î=i g[se=te hrana
în mediul înconjur[tor, via\a lui este heterotrof[, se su-
pune unei homeostaze sociale, dar, paradoxal, dup[ clasi-
ficarea lui Driesch, organicul animal este închis, pe
când via\a autotrof[ a plantelor trimite la o form[ orga-
nic[ deschis[, tipologie aplicabil[ =i stilurilor. Plantele
n-au autonomia (închiderea) animalelor, nu se depla-
seaz[, hrana e autotrof[, =i-o fabric[ singure prin clorop-
last, prin fenomenul de fotosintez[. Cloroplastul, marea
enigm[ a fiin\ei vegetale, este gr[unciorul de for\[ vie a
razei solare (Timireazev), Edgar Papu coroborându-l cu
punctul în expansiune din cosmogonia eminescian[. Via\a
plantei este supus[ unui dinamism pasiv, o mi=care inob-
servabil[ ochiului uman, cre=terea fiind perceput[ mai
degrab[ cu fine\ea auzului, ca dimensiune temporal[ ce
este, cea de a patra a spa\iului tridimensional din matri-
cea newtonian[: Ci tr[ie=te, /Chinuie=te/+i de toate p[ti-
me=te/+-ai s-auzi cum iarba cre=te. (În z[dar în colbul
=colii). În deschiderea ei autotrofic[ spre solar, spre
infinitul cosmic, planta este condamnat[ solitudinii, fiind
lipsit[ de ceea ce s-a numit homeostaz[ social[: Mediul
vegeta\iei, în special al celei s[lbatice, stimuleaz[ dispo-
zi\ia solitudinii472. Planta iube=te soarele care e departe.
Solitudinea romantic[ e a unei iubiri în absen\[, domi-
nat[ de nostalgia dep[rt[rilor. Romantismul e autotrof,
285
se hr[ne=te doar cu idealurile sale, cum spune o butad[.

Referin\ele stilistice vegetale din romantism, prin întoar-
cerea la natura floral[, sunt izbitoare. Eminescu e plin
de asemenea referin\e. Iubita este asemuit[ cu floarea
alb[ de cire= în Atât de fraged[. E doar un exemplu. Alt-
minteri, observ[ Edgar Papu, nimeni în literatura univer-
sal[ n-a egalat vegetalismul eminescian473. +i titanismul
romantic, al solitudinii mândre, e un caz tipic de autot-
rofie474. Romanticul tinde spre contopirea dintre subiect
=i obiect, Kant intuind bine c[ geniul reconciliaz[ pe om
cu natura. Or, contopirea omului cu natura nu e posibil[
decât printr-o prealabil[ asimilare cu fiin\a vegetal[,
aderent[ intens la toate elementele =i la toate celelalte
regnuri calitate datorat[ tocmai alc[tuirii ei deschise,
prin care omul ajunge la integrare în Tot, la o adev[rat[
tr[ire cosmic[ 475.
Marcel Brion a descris fenomenul contopirii vegetale
cu natura la marele pictor englez romantic Constable:
El însu=i devine natur[, copac, paji=te, se metamorfo-
zeaz[ f[r[ eforturi în lucrurile pe care le iube=te, =i se
izoleaz[ tot mai mult de societatea oamenilor, pe m[sur[
ce se cufund[ mai adânc în acea comuniune cu lucrurile
=i cu natura476.
Dar ceea ce surprinde Marcel Brion la Constable, Gri-
gore Vieru ne-o spune direct despre sine: Sunt iarb[, mai
simplu nu pot fi. Într-o poem[ f[r[ titlu, întrebat de
iubit[ dac[ e trist, dac[ se preg[te=te de iarn[, r[spunde:
M[ preg[tesc de flori =i iarb[477.
Poetul e convins c[ dac[ Dumnezeu ne iube=te, nu ne
poate iubi decât în ipostaz[ de iarb[:
Doamne, eu =tiu c[
Î\i vine cu mult mai u=or
S[ ne iube=ti ca iarb[.
THEODOR CODREANU
= 286
Murind, înmul\im iarba,

+i-o împrosp[t[m.
................
Urc[ din \ar[ spre Tine
Sufletul ierbii. Atâta,
Atâta iarb[, Doamne,
Pe mormintele noastre!
Numai Tu,
Numai Tu =i domnul
Eminescu
O auzi\i crescând.
Nu! Nu voi muri
Pân[ când n-o voi
Auzi =i eu, pân[ când
Nu voi g[si adev[rul!
(Atâta iarb[, Doamne!)
Este limpede c[ Vieru se simte pe deplin solidar cu
fiin\a vegetal[ eminescian[, chiar la nivel de metapoeti-
c[ a=adar, dintr-o perpectiv[ modern[. Poate c[ aceasta-i
principala diferen\[ de romantismul istoricizat.
Edgar Papu vorbea de transfigurarea animalelor în sub-
stan\[ vegetal[, în imaginarul romantic. O asemenea
propensiune extraordinar[ o reg[sim =i la Grigore Vieru.
Femeia poate atinge starea de iubire devenind iarb[,
pentru c[ ea îns[=i este o floare. În verdele ochilor iubitei
nu-i decât starea de iarb[:
Mi-e dor de iarba crud[
A ochilor t[i verzi;
(Vreau s[ te v[d)
Dac[ enigma fiin\ei vegetale este cloroplastul, adic[
gr[unciorul verde, atunci vom descoperi adev[ratele în\e-
lesuri ale cromaticii verdelui care ne vede în imaginarul
vierean. Dar s[ mai remarc faptul c[, în aceea=i poem[
287
citat[ mai sus, în dialogul cu poetul, femeia se vrea ridi-

cat[ la tensiunea iubirii, se vrea cosit[ ca iarba:
Cose=te, hai ca iarba,
Cu roua =i cu stea,
Mai deas[ =i mai verde
S[ creasc[-n urma ta.
Sângele dragostei este clorofilic:
Unde e sângele verde
al frunzelor tinere?!
(O cea\[ cald[)
Iarba devine un element primordial, ca apa divin[, la
fel de purificatoare:
Exist[ o iarb[ ce-ajunge la cuib,
Exist[ o limpede iarb[
Cu ea copii =i pas[rea-mam[
Se spal[ pe ochi diminea\a.
(Poem)
Sângele verde vegetal vine de departe, vine =i el din
paideuma copil[riei. Solidarizarea ierbii cu copil[ria =i
cu pas[rea-mam[ trebuie s[ ne dea de gândit, c[ci arat[
c[ ne g[sim chiar la izvoarele poeziei. Pas[rea, simbol,
orfic, e de neconceput rupt[ de fiin\a vegetal[. Poetul a=-
teapt[ de la iubit[ s[-i aduc[ privighetoarea f[g[duit[,
dar cu tot cu ramura pe care cânt[:
Dar adu-mi-o împreun[
cu ramura
pe care cânt[.
(Când te întorci)
Gloria =i fericirea poetului stau în aceea de a nu cânta
p[s[ri înzorzonate cu o fals[ frumuse\e (mai marii zilei?),
ci t[cuta fr[gezime a florilor de m[r:
THEODOR CODREANU
= 288
Sunt fericit
C[ n-am cântat p[unii
Cântat-am m[rul înflorit.
(Despre fericire)
Precum Mihai Beniuc, cam prin acelea=i vremuri, =i
Vieru se închipuie un m[r:
Sunt pomul cel cu mere ro=ii.
(Sunt)
Dar în vreme ce Beniuc recurgea, pur =i simplu, la un
simbol cu inten\ii proletcultiste, la Grigore Veru se insti-
tuie un pariu cu ecouri ontologice. La el, e un efort, prin
p[timire, de a auzi, finalmente, cum iarba cre=te: S[
cite=ti toate firele ierbii, toate frunzele =i toate florile
înainte de-a îndr[zni s[ scrii o carte478. Fiin\a vegetal[
vierean[ nu este declarativ[, ci, spuneam, în ea pulseaz[
sufletul copilului. Metafora, ca stare poetic[, nu-i posibil[
altfel:
Întors în anii copii, c[l[resc
Calul m[rului c[tre cocori
Pân[ când trupul s[u
Se umple de-o alb[ =i sfânt[
Sudoare: de flori.
M[ uit
Cum fire de-argint, lichide,
Leag[ cerul de p[mânt.
(Metafora)
Verdele vegetal, altfel spus, se împline=te în albul flo-
rilor, sfin\it de agheasma argintie a cerului ploaia. Ce
vede, în definitiv, ochiul poetului într-o floare? Ceea ce
e organic legat de paradisul copil[riei ochii mamei. O
=i spune într-o compozi\ie muzical[ a sa, intitulat[ Aici
mi-oi cl[di c[scioara:
289
Câte flori se v[d pe vale,

Toate mie-mi ies în cale,
Toate-mi sunt ca nemurele
+i au ochii maicii mele.
La drept vorbind, poetul nu este în gândirea lui Gri-
gore Vieru decât un sem[n[tor, un îngrijitor de plante.
P[mântul fiind reazemul lui, acest reazem nu poate fi
decât atingere de cer:
Exist[ o amintire
Curat[ ca lacrima mamei:
Sem[natul.
(P[mântul din cer)
Sem[natul e cel mai drag =i mai sfânt ritual dup[
semnul crucii:
Sem[nând, p[rea c[
Arunc[m semin\ele
În palma Lui Dumnezeu.
Venea apoi seceratul
La fel de luminos
Când p[rea c[
Ajungem cu el în cer.
S[ ai p[mânt =i în cer
Aceasta ar fi
Fericirea cea mare!
Nimic din festivismul vesel al s[m[n[torilor lui Vasile
Alecsandri, fascina\i de juna Rodic[ voioas[. În schimb,
exist[ ceva din lini=tea sacr[ a \[ranului arghezian din
poema Bel=ug, acel \[ran care duce brazda spre cer, ca =i
cum ar vrea s[ fie p[mânt =i în cer, aidoma s[m[n[torului
vierean. De altfel, lumea vegetal[ este una a lini=tii =i
Grigore Vieru o jinduie=te. +irul metaforic lini=te-floare-
trandafir-pâine-iarb[-planet[ a împ[c[rii popoarelor intr[
THEODOR CODREANU
= 290
în acest vizionarism vegetal, în poezia intitulat[ chiar

Lini=te =i dedicat[ lui Vasile Vasilache:
Lini=tea.
Cu gura fagure auriu
Cu ochii mari
Ca floarea soarelui.
Lini=tea ca un s[rut.
Ca un trandafir
Sup[rat pe mireasma lui.
Ca o rumen[ pâine-n cuptor.

Ca sufletul pietrei.
Ca numele mamei în câmp.
Ca o iarb[
Minat[ cu
Ou[ de privighetoare.
Ca o planet[-n zori
În care toate \[rile
S-au împ[cat între ele.
Lini=tea.
Lini=tea, ca fericire suprem[, înconjoar[ fiin\a vege-
tal[ precum bra\ele mamei în izomorfia lor htonic[:
Fericit de tine, cartofule,
de întregul p[mânt
e=ti îmbr[\i=at!
(Întregul cer)
Reamintesc, îns[, chintesen\a vegetalismului vierean
este culoarea verde, culoare care trezea nostalgii pân[ =i
lui Bacovia, acel verde crud prim[v[ratic ca o sfâ=iere dup[
puritatea pierdut[. Dar verdele nu este o culoare bacovian[.
291
Bacoviene sunt violetul, cenu=iul, galbenul, negrul, toate

semne ale ale gradului zero al crizei omului european.
S-a vorbit despre violetul de Bacovia ca despre albastrul
de Vorone\. Cred c[ avem temeiuri s[ proclam[m exis-
ten\a verdelui de Vieru. Chiar =i-a intitulat un volum Un
verde ne vede. Cât de puternic, devastator, poate fi sân-
gele vegetal vierean am ar[tat-o când am vorbit despre
excep\ionala P[dure, verde p[dure. Se în\elege c[ înti-
narea sau pr[bu=irea lumii vegetale înseamn[ o catas-
trof[ cosmic[:
Sunt otr[vite mere coapte,
La fel =i sfântul mamei lapte.
E vl[guit[ =i câmpia
+i n-are cap[t l[comia.
(Mai rabd[-i, Doamne)
Sau:
P[durile vechi
Ale scrisului nostru
Le-au umplut momi\ele.
Cel mai puternic arbore
Din senin se frânge.
Mor în baladele tristei Moldove
Miori\ele
+i nu mai are cine le plânge.
În b[r[gane muntene=ti, pe câmpii

Chipul Lui Dumnezeu
În br[zdarul plugului
Tulbure se r[sfrânge.
Nu se mai nasc,
Nu se mai nasc în |ar[ copii
+i nu are cine îi plânge.
(Pe munte, pe vale)
THEODOR CODREANU
= 292
Ce poate fi mai tragic în lumea lui Vieru decât s[ nu

se mai nasc[ prunci? Imaginea unei p[l[rii de floarea-
soarelui legat[ cu o cârp[ spre a nu fi ciugulit[ de p[s[ri
i se pare o oroare:
Doamne, cum slu\it-am floarea,
O am cunoscut abia.
Ieri, cr[ias[ f[r[ seam[n,
Azi te poate speria.
(Floarea-soarelui)
Acestei flori i s-a r[pit zeul, Soarele însu=i. Grigore
Vieru are con=tiin\a heliotropismului vegetal ca heliotro-
pism erotic, prezen\[ consacrat[ de literatura erotic[ a
lui Hölderlin, dar =i de al\i romantici. Poetul se contopea
floral cu Diotima =i în consecin\[ acela=i reflex heliotro-
pic îndreptat c[tre lumina =i c[ldura solar[479. La poetul
român, vom vedea, intr[m într-o zon[ liturgic[, vegetalul
fiind consubstan\ial trupului Mântuitorului ca pâine de
împ[rt[=anie:
Cine are-o p[dure,
Acela
Din pâinea lui mu=c[,
Din apa lui bea, cucule.
(A=a cum singur e=ti)
Adev[rul e c[ romantismul lui Vieru este solar ca al
lui Hölderlin, nostalgia soarelui fiind una din condi\iile
fiin\ei vegetale. Ceea ce este, totu=i, diferit de romantis-
mul eminescian care nu e heliotrop, cât supus unui astro-
tropism nocturn. Grigore Vieru este un poet al dimine\ii,
al r[s[ritului de soare:
Iat[,
În rug[ciunea ta pentru ea
Se-aude sunând
293
Ora cald[ a dimine\ii,

Fream[tul cunoscut
Al palmelor mamei.
S[ru\i cruciuli\a de-argint
De la pieptul femeii iubite
E ca =i cum ai vedea
R[s[ritul de soare.
Ce mult seam[n[, zici,
Mâinile mamei
Cruciuli\ei tale de-argint.
Porne=ti spre ea în vis,
+i flori r[sar
Pe urmele pa=ilor t[i, flori
Care vor povesti copiilor no=tri
Istoria Luminii =i-a Învierii.
Va fi un Soare al tuturor
+i-al celor trezi\i
+i-al celor ce plâng «în somn».
(Descrierea luminii)
Trupul femeii iubite este vegetal =i solar:
Ah, din c[ma=a ta
Fo=nind ca frunzele
Trupul t[u gol ie=ea
Ca din nouri soarele.
(Ie=i, soare, ie=i)
+i:
Toate-s numai dor
+i numai floare,
Toate se cobor din soare.
(Toate-s numai dor)
Solaritatea lui Vieru se deosebe=te, totu=i, de a lui
Hölderlin prin r[d[cinile ei materne =i infantile, ca în
Cântarea copil[riei:
THEODOR CODREANU
= 294
Astea mai frumoase sunt:

Mama =i p[pu=a mea,
Dumnezeul cel c[runt,
Soarele =i lini=tea.
+i totu=i, în pofida vegetalismului s[u de rezonan\[
ontologic[, Grigore Vieru nu este un romantic în în\elesul
propriu al cuvântului, nici m[car un neoromantic, de=i
nici un clasic, cum s-a putut crea impresia, la un mo-
ment dat. Cu atât mai mult, cu cât fauna vierean[ este
de esen\[ vegetal[. Acest Bacovia în oglind[ nu devine
romantic fiindc[ Bacovia a p[r[sit radical romantismul.
Poate c[, fiind un bacovian de contrast, Vieru a abando-
nat (asta e o certitudine) =i alchimia negativ[, atât de
paradoxal[. Reamintesc, alchimi=tii voiau s[ transmut[
plumbul în aur. Bacovia a procedat à rebours: a degradat
aurul în plumb. Grigore Vieru transform[ vegetalul în
aur. Florile lui nu mai sunt de plumb, ci sunt flori de aur,
flori de lumin[. Iar dac[ poetul este un m[r care înflo-
re=te =i d[ roade, merele lui trebuie s[ fie neap[rat de
aur, ca în basmul popular:
Ceea ce, neauzit,
Din ramuri cade
Sunt frunzele noastre.
Dar m[rul?
M[rul de aur?
(Iubito)
M[rul este un simbol greu de sensuri. Ca m[r al discor-
diei, Vieru îl utilizeaz[ indirect. Poetul prefer[ simbolis-
mul pozitiv al m[rului, fiindc[ vegetalul are un asemenea
statut în imaginarul s[u. M[rul e cunoa=tere, e crea\ie,
poetul identificându-se el însu=i cu un m[r. M[rul de
aur este un simbol alchimic. Într-adev[r, Vieru red[
295
alchimiei (poetice) demnitatea ei arhaic[. Din acest punct

de vedere, el descinde mai degrab[ din simbolismul unui
Rimbaud sau Verlaine decât din acela al lui Bacovia. Dar
poate c[ Vieru se-ntoarce cu mult mai aproape de izvoa-
rele alchimiei decât predecesorii, fiindc[ ace=tia, nemai-
crezând în alchimia clasic[, au transferat-o exclusiv în
alchimie du verbe (Rimbaud). Vieru viseaz[ =i el m[rul
de aur al limbii materne, totu=i nu alchimia cuvintelor îl
obsedeaz[, în primul rând.
În alchimia tradi\ional[, m[rul de aur substituie sulful,
care e r[d[cina de foc ce arde =i fecundeaz[ mercurul,
simbol al apei. În locul pic[turii de mercur, la Vieru apare
boaba de rou[, iar de cele mai multe ori lacrima. Sulful
alchimic este un principiu masculin, simbol al Voin\ei
cere=ti, Soarele însu=i, produc[tor al elixirului nemuririi,
piatra filosofal[480.
M[rul de aur vierean e în direct[ leg[tur[ cu heliotro-
pismul s[u structural, dar, în plus, este înc[rcat de lumina
copil[riei =i a maternit[\ii universale, m[rul de aur fiind
paideuma creatoare a copilului, sulful din interior, ecou
al soarelui cosmic. A=a se explic[ de ce în poema Calul
de r[zboi poetul a=az[ în prim-plan mama, iar nu soarele:
Mai bine, îmi zic,
S[ moar[ soarele
Decât s[ moar[ mama!
IV.
ELEMENTELE
1. AMESTECUL
Grigore Vieru pare u=or de catalogat, de înseriat
=i critica n-a rezistat prea des în fa\a aperentei simplit[\i
a poeticii sale. Totu=i, Vieru parcurge trepte ale imagina-
rului poetic din diverse zone arhetipale, în m[sur[ s[
deruteze. Ca =i în cazul Bacovia, suntem înclina\i a-l cate-
gorisi în a=a-numitele structuri de repliere, care presupun
un dinamism spa\ial marcând tendin\a de ap[rare a
fiin\ei în fa\a agresiunii timpului (Jean Burgos481), iar în
limbajul lui Mircea Eliade în fa\a terorii istoriei.
Cronotopul vierean este al retragerii în cochilia de melc,
în casa p[rinteasc[, în fiin\a floral[ sau arboric[, în bra-
\ele ocrotitoare ale mamei, recte în copil[rie. Am =i
intitulat un capitol À rebours, într-o accep\ie total diferit[
de a lui Huysmans, din celebrul s[u roman cu acest titlul.
Tot un fel surprinz[tor de repliere-coborâre g[sim în
evolu\ia vierean[ de la forma clasic[ la cea romantic[,
pentru ca s[ ajung[, finalmente, în cea baroc[, f[r[ a
pierde nimic din simplitatea clasic[, ba chiar înt[rind-o
prin impresia atingerii unui clasicism gnomic, înv[\at de
poet de la exprimarea paremiologic[ a mamei, cea care
nu avea vreme s[-i spun[ pove=ti. Corelam forma clasic[
închis[ cu heterotropia regnului animal, care-i domin[
imaginarul pân[ la 1968, perioad[ în care scrie, senin =i
armonios, poezie pentru copii. În a doua perioad[, pre-
dominant[ devine fiin\a vegetal[, funciarmente roman-
tic[, pentru ca formele deschise romantice s[ nu r[mân[
str[ine de formele deschise baroce prin coborârea în cel
297
de al treilea regn, cel mineral, culminând în imagistica

lacrimei =i a rou[i. A=adar, schema imaginarului s[u poe-
tic evolueaz[ regresiv pe scara animal-vegetal-mineral.
Partea interesant[ e c[ aceast[ repliere e restructurat[
contrapunctic de o surprinz[toare form[ de cucerire,
care, în tipologia lui Jean Burgos, e antinomia structurii
de repliere. Ofensiva multiplicatorie \ine, în definitiv,
de esen\a fiin\ei vegetale, ceea ce a putut duce la estetica
preaplinului, capabil[ s[ umple spa\iul ocupat de aer =i
s[ domine timpul. Nu e nici o surpriz[ c[, în cele din
urm[, Vieru se las[ invadat de structurile de revolt[ din
poezia militant[ de dup[ 1987. O asemenea alternan\[
structural[, contrapunctic[, arat[ în Grigore Vieru o pu-
ternic[ voca\ie muzical[, de altfel, binecunoscut[. De
remarcat c[ Bacovia n-a ie=it din monotonia genial[ a
structurilor de repliere, momentele lui de revolt[ fiind
cu totul pasagere. Nelipsit nici el de voca\ie muzical[, s-a
l[sat, îns[, destructurat noncontrapunctic spre o form[
de atonalism care nu l-a ispitit niciodat[ pe Grigore Vieru,
acesta din urm[ riscând s[ par[ un tradi\ionalist.
Nu mai pu\in complicat[ e imagina\ia material[ a poe-
tului basarabean. Dac[ lu[m ca punct de pornire arta sa
poetic[ F[ptura mamei, ne-am g[si în fa\a unui reveur
prin raportare la p[mânt =i aer, Maica primordial[, ca
reazem-p[mânt, plutind, u=oar[, între ceruri =i p[mânt.
Or, plutirea atest[ o intens[ reverie a aerului. Proverbul
cel mai drag inimii lui Grigore Vieru e tocmai despre
p[mântul-reazem: Cine doarme pe p[mânt n-are fric[
s[ caz[ când se întoarce.
P[mântul e substitutul matern de prim[ instan\[. Poe-
tul admir[ pe truditorii p[mântului =i el însu=i se consi-
der[ un sem[n[tor sau un m[r având trainice r[d[cini
htonice. Între poe\ii basarabeni, o intensitate htonic[ mai
THEODOR CODREANU
= 298
sporit[ g[sim doar la Ion Vatamanu =i Anatol Codru. Desi-

gur, Grigore Vieru nu atinge for\a teluric[ a lui Arghezi
sau a lui Ovidiu Cotru=. Dar p[mântul vierean e deopot-
riv[ unul al plutirii =i al în[l\[rii, c[ci ni se vorbe=te de o
mutare a p[mântului în cer. Maica îns[=i se mut[ în steaua
ei. Dup[ argumentele lui Edgar Papu, p[mântul =i aerul
sunt, esen\ialmente, reverii clasice, cele dou[ elemente
punând în lucrare ideea de form[482. Într-adev[r, formele
sunt imposibile f[r[ starea de soliditate specific[ p[mân-
tului, care forme, la rându-le, nu pot fi puse în valoare
decât înv[luite de aer. Ar fi alte probe solide despre
clasicismul vierean. A=a ar fi dac[ nu ne-am afla în fa\a
unor recuren\e mai importante: e vorba de diversele
izomorfii ale apei ploaie, mare, râu, rou[, lacrim[, izvor,
încât se poate spune c[ apa este elementul reveriei
vierene, =i ea f[când, îns[, intermedierea dintre p[mânt
=i cer. Dac[ e s[ apel[m din nou la în\elepciunea popu-
lar[, poetul apreciaz[: Nu cunosc o mai cosmic[ ghci-
toare483, aceasta fiind cea despre ploaie: Multe fire de
argint/leag[ cerul de p[mânt. În schimb, spre cer ne
propulseaz[ r[d[cina de foc, care este fulgerul. Nu =tii
care elemente stau în prim-plan, în caz c[ nu te hot[r[=ti
pentru ap[ =i foc. Or, apa =i focul sunt baroce, prin exce-
len\[, elemente desconsiderând formele, deci oglindind
o suprema\ie a materiei asupra formei. Apa este un ele-
ment sirenic al am[girii, al fascina\iei, dar =i al pierza-
niei, ca =i focul484.
Dac[ am admite ingerin\e ale fiin\ei baroce în imagi-
narul vierean, ar trebui s[ constat[m asem[narea lor cu
ale sensibilit[\ii celuilalt pol extrem al latinit[\ii orien-
tale cel apusean, Vieru reprezentând latinitatea extrem-
r[s[ritean[. Barocul portughez st[ sub fascina\ia apei
chiar în ipostazele vierene, el alimentând deopotriv[ o
299
estetic[ a multului, pe care, la poetul basarabean, am

pus-o pe seama fiin\ei vegetale, care nu e baroc[, ci ro-
mantic[. Eugenio dOrs (Despre baroc) a analizat estetica
multului =i a moralei în pictura barochistului portughez
Nuño Gonçalves, iar Edgar Papu o extinde la hidraulica
str[lucitoare a Lusiadei lui Camões, poetul na\ional al
Portugaliei. Se constat[ c[ focul e predominant în barocul
spaniol.
Dac[ ar fi s[ judec[m lucrurile prin cele expuse pân[
aici, am ajunge la concluzia unui Vieru, dac[ nu eclectic
ca imagina\ie material[, cel pu\in surprinz[tor de etero-
gen. Numai la Eminescu am întâlnit o uria=[ putere de
punere în ecua\ie a tuturor elementelor aristotelice, sti-
hii a lumii patru, cum le zice poetul însu=i, încât el pare
s[ fac[ excep\ie de la regula pus[ în relief de G. Bache-
lard, care argumenta c[ un poet este marcat, în genere,
de un singur element, celelalte subordonându-i-se sau
având o pondere neglijabil[. Spre concluzia contrar[ ne
îndrum[ chiar Grigore Vieru, cu particularitatea deja
scoas[ în eviden\[ de c[tre exege\ii s[i poetul optând
pentru o poetic[ a amestecului. Or, e vorba nu doar de
amestecul de sentimente, ci =i de pandantul lor, reveria
material[. De unde vine aceast[ tenta\ie? Cu siguran\[,
ea este opera paideumei copil[riei, numai copilul pre\uind
deopotriv[ toate elementele din jurul s[u. De altfel, poe-
tul o zice: Exist[ un suflet al focului, un suflet al ierbii,
un suflet al apei care, în misteriosul lor fream[t, poves-
tesc copil[ria omului485. Lipse=te de aici numai un singur
element aerul, dar el este mediul care face posibil[
manifestarea tuturor celorlalte, iar dup[ Luc Benoist,
Aerul este elementul propriu lumii intermediare, me-
diator între cer =i p[mânt, între foc =i ap[. El este mediul
în care se manifest[ suflul divin486.
THEODOR CODREANU
= 300
Simbolul acestui amestec atât de vierean, de miste-

rioas[ liturgie cosmic[, amintind de nunta mioritic[, este
pâinea. Nu m[ voi opri aici la sensurile ei euharistice,
interesându-ne acum doar alchimia elementelor primor-
diale. Dup[ laptele matern, pâinea este al doilea aliment
primodial, deci complet. La Vieru =i nu numai el este
profund legat de copil[rie. Exist[, ca =i la Nichifor Crai-
nic, un ritual complex =i simplu, totodat[, al pl[m[dirii,
fr[mânt[rii =i coacerii pâinii. Protagonistul acestui ritual
este mama, dar copilul se implic[, de asemenea, cu trup
=i suflet. G. Bachelard observ[ c[ un copil alungat din
buc[t[rie de la pl[m[direa, fr[mântatrea =i coacerea pâi-
nii este un copil frustrat =i mutilat pentru mai târziu. Un
exemplu ar fi Bacovia. Dar Grigore Vieru a tr[it bucuria
pâinii, evenimentul l[sând urme de ne=ters în imaginarul
s[u poetic. Iar cea mai mare bucurie a copilului este s[
fr[mânte bucata lui de aluat al[turi de mam[, luându-
se la întrecere cu ea. Reveria care se na=te din fr[mânta-
rea aluatului spune Bachelard se pune în mod necesar
de acord =i cu voin\a de putere special[, cu bucuria b[rb[-
teasc[ de a p[trunde în substan\[, de a palpa interiorul
substan\elor, de a cunoa=te interiorul texturii lor, de a
învinge p[mântul, de a reg[si o for\[ elementar[, de a
lua parte la lupta elementelor, de a participa la o for\[
dizolvant[ ce merge pân[ la cap[t. Apoi ac\iunea de lega-
re începe, iar fr[mântarea, cu progresiunea ei lent[, dar
regulat[, d[ o bucurie special[, mai pu\in satanic[ decât
bucuria de a dizolva, mâna cap[t[ con=tiin\a nemijlocit[
a succesului progresiv al unirii dintre p[mânt =i ap[487.
Adev[ra\ii truditori sunt cei care fr[mânt[, adaug[ Ba-
chelard488. Grigore Vieru spune c[ din truda copil[riei
a înv[\at s[ scrie, s[ fr[mânte toat[ via\a cuvintele lim-
bii române =i s[ le lege împreun[. O zice =i cu amintirea
301
aluatului din covat[, nu numai cu a trudei alergatului

dup[ vite =i mioare: Acum, ca s[ fiu sincer cu mine
însumi, cu Dumneata, drag[ cititorule, m[rturisesc c[
nu sunt unul din str[luci\ii mânuitori ai verbului matern,
dar îmi place s[ declar c[ m[ prenum[r printre cei care
se fr[mânt[, se zbat în c[utarea cuvântului potrivit,
printre cei care tind s[ lege (s.n.) s[n[tos verbele în
fraz[489.
Descrierea aminte=te frapant de alchimia pâinii
(solve et coagula), brutarii fiind considera\i modele de
vechi alchimi=ti490. Verbele a fr[mânta =i a lega sunt
esen\iale deopotriv[ în tehnologia pâinii, ca =i în alchimia
poeziei, despre care dau seam[ Eminescu (Criticilor mei)
sau T. Arghezi, în Testament. Adev[ratul poet, crede Vieru,
tinde spre simplitatea pâinii =i a ierbii, pâinea având
întâietate în fa\a cânt[re\ului:
Pâinea înt[i s[ vorbeasc[!
+i-acolo unde
Tace sfin\enia ei,
Mut s[ r[mân[
Glasul aedului.
(Pâinea)
Complexitatea simpl[ a pâinii adun[ în ea (amestec[,
zice poetul) toate cele patru elemente. Aluatul e deja îm-
preunare a trei elemente: aluatul care cre=te este o ma-
terie din trei elemente: p[mântul, apa =i aerul. Ea îl a=-
teapt[ pe cel de al patrulea: focul. Cel care cunoa=te toate
aceste vise în\elege în felul s[u c[ pâinea este un
aliment complet!491.
Paideuma copilului jubileaz[ de fericire la fr[mântatul
aluatului, adaug[ Bachelard. C[ci peste cele patru ele-
mente con\inute de pâine se înal\[, alchimic, chintesen\a,
al cincilea element, Cerul. Fiin\a pâinii e complet[, are
THEODOR CODREANU
= 302
=i rotunjimea cerului. Când mama trude=te în mijlocul

plantelor satanice tutunul, ceea ce o salveaz[ este pâi-
nea învelit[ cu grij[ în =tergar:
Doar tu înaintezi.
Nu mai vine, mam[, nimeni din urm[,
afar[ de pâinea ta
învelit[-n =tergar
=i cerul, din spate,
eliberat de frunzele mari.
Doamne, cât cer
deasupra unei singure
pâini!
(Dar tu)
Acest cer de deasupra pâinii este una din cele mai fru-
moase =i mai complexe metafore revelatorii vierene.
Acum, pâinea sugereaz[ admirabil cum poate fi trupul
divin al Mântuitorului.
Se pune întrebarea de unde vine impulsul spre ames-
tec alchimic în fiin\a vierean[? Pentru a r[spunde, va fi
necesar[ o nou[ descindere în subterana personalit[\ii
lui Grigore Vieru.
2. ÎNTRE NARCIS +I ORFEU

Simultaneitatea percep\iei celor patru stihii, prin
care e posibil[ structura pentameric[ a fiin\ei ca Dasein,
c[ci din unirea lor se ive=te chintesen\a, ne-ar putea duce
cu gândul c[ Grigore Vieru are ceva din complexitatea
senzorial[ a lui Eminescu (creatoare de inexplicabil[ ar-
monie492, care e taina tainelor eminescianismului). Des-
pre poetul na\ional, Tudor Vianu a spus cel dintâi c[ nu
303
exist[ în literatura european[ a ultimelor secole un poet

deopotriv[ de vizual =i de auditiv493. A=a se explic[ simul-
taneizarea elementelor =i împ[carea tuturor antitezelor
vie\ii în imaginarul s[u poetic. S[ ateste gustul pentru
amestec al lui Grigore Vieru o structur[ antropologic[
similar[? Nu încape îndoial[!494 Îns[ exist[ între cei doi
o deosebire esen\ial[: în vreme ce Eminescu este un ge-
niu, Grigore Vieru st[ doar în preajma geniului, el este
un talent trudnic pe care îl salveaz[ harul.
Cert e c[ poetul basarabean n-are anvergura senzo-
rial[ eminescian[, cu atât mai mult cu cât Eminescu nu-=i
g[se=te egali nu numai în literatura român[, dar =i în
cea european[ a ultimelor secole, singurii demni de a-i sta
al[turi fiind Dante =i Shakespeare. Dar p[strând necesa-
rele propor\ii s[ recunoa=tem c[ percep\ia vierean[ tinde
c[tre armonia pe cale de a fi pierdut[ de omenire, armo-
nie venind direct din eminescianism.
S[ identific[m, mai întâi, existen\a unui narcisism vie-
rean, în sensul c[ Narcis este fiin\a percep\iei vizuale
prin excelen\[, prizonier[, îns[ a spa\iului tridimensio-
nal, c[ci a fost blestemat de zei s[ nu mai aud[ strig[tele
iubitei sale Echo, fiin\a temporal-auditiv[, semn al di-
mensiunii temporale, care, desigur, e a patra dimensiune
a spa\iului. Am ar[tat-o de multe ori c[ mitul lui Narcis
=i al lui Echo ascunde una dramele fundamentale ale
omului, despicarea fiin\ei în antiteze neîmp[cate, care
\in de simetria ontologic[ a spa\io-timpului, rupte brutal
de zei spre a-l pedepsi pe tân[rul prizonier al propriei
frumuse\i fizice. Exist[ un Narcis vierean care-=i desco-
per[ propria oglind[, dar una neobi=nuit[, în care poetul
nu-=i mai caut[ chipul fascinant, ci ecourile durerii. Asta
ne-ar îndemna s[ ne gândim din nou la barochismul
fiin\ei vierene, deoarece Luis de Góngora a creat pentru
THEODOR CODREANU
= 304
prima oar[ un Narcis care nu mai caut[ în oglinzi propriul

chip, ci ecouri! Pentru aceasta, oglinda ideal[ este lac-
rima. Or, aceasta este intui\ia excep\ional[ a lui Grigore
Vieru. Lacrima este oglinda sferic[, boaba de rou[ emines-
cian[ care adun[ în sine tot universul, iar nu doar figura
dr[g[la=[ a lui Narcis din mit.
În interviul dat lui Alexandru Banto=, în 1995, poetul
o spune direct: am v[zut prin lacrima mea, iar nu
prin ocheanul pe care ar fi vrut unii s[ mi-l pun[ în
mân[495. Ocheanul e, desigur, oglinda deformant[,
uniformizatoare, pus[ de ideologia ocupan\ilor pe ochii
destina\i mancurtiz[rii, sub prototipul homo sovieticus.
Oglinda cea adev[rat[ este lacrima, oglind[ a nepref[-
cutei smerenii cre=tine, limpede =i neîntinat[, precum
este =i copil[ria. Oglinda vierean[ nu are amploarea
labirintic[ a celei eminesciene, dar o urmeaz[ în n[zuin\a
de a primi în ea întreaga fiin\[. Capul unui om de talent
este închipuit de Eminescu a fi o camer[ cu pere\i de
oglinzi, de fapt, un labirint de oglinzi multiplicate proteic
spre micro- =i macrocosmos. Astfel încât în boaba de rou[
se ascunde tot universul. Lacrima vierean[ este a mamei,
a copilului, a poetului însu=i =i ea vine din intensitatea
suferin\ei interioare, tinzând =i ea a fi înc[p[toare. Astfel
de oglinzi sunt ochii mamei:
Ochii t[i
În care s-au întâmplat
toate
Câte se pot întâmpla pe lume.
Echo cea r[nit[ se multiplic[ într-o mie de privighetori
r[nite:
Chipul t[u, mam[,
Ca o mie de privighetori r[nite.
305
Oglinda-lacrim[ are o dubl[ deschidere, ca o cas[ cu

dou[ ferestre:
Una ce d[ spre via\[,
Alta cu fa\a spre moarte,
La fel de limpezi amândou[496.
Dac[ în oglinda baroc[ e loc pentru arabescuri =i focuri
de artificii, iar în cea postmodernist[ pentru joac[ de cu-
vinte, în lacrima vierean[ nu exist[ joc: Pe mine nici
moartea nu m[ poate obliga s[ fiu =iret497. Sau =i mai precis:
Actor nu sunt.
Nu pot s[ joc
Rolul sângelui fals, al
Apei colorate în ro=u.
+i =tii c[ mâine
Va curge
Sânge adev[rat pe jos.
Sânge cald.
Iar sângele acela
voi fi chiar eu sau tu, =iroind
pe sub u=[ în casele celor
Dormindu-=i somnul de moarte.
(Poate numai atunci)
Iat[ de ce reflexele din oglinda lacrimei nu pot avea
nimic teatral. Or, lacrima baroc[ reflectant[ este a
teatrului, prin excelen\[, ca =i lacrima postmoderni=tilor.
În lacrima vierean[ e loc doar pentru cerul de deasupra
pâinii. Aceasta e proba creatorului, dup[ Vieru:
Po\i s[ pictezi o lacrim[
Pe care s[ se oglindeasc[
O pâine?!498
Reflexul narcisiac al ego-ului pare s[-i fie str[in lui
Grigore Vieru. Înva\[ s[ se lepede de sine de la Echo
THEODOR CODREANU
= 306
ipostaziat[ în mam[. Mama este acea fiin\[ care n-a avut

vreme niciodat[ s[-=i contemple chipul, refuzând oglin-
zile. Poetul nu este nici el un Narcis obi=nuit. A te reflecta
în lacrim[ este ca =i cum te-ai privi în palma însângerat[
de cuie a Mântuitorului:
Nu m-am uitat în nici o oglind[
Decât în cea
A palmei Tale sângerânde
Pe lemnul sfintei suferin\i;
Poate c[ numai
Ochii mamei
+i ochii prunciei îi caut a=a
Cum pe Tine te caut.
Unde e=ti, Doamne,
C[ nu mai revii
În mijlocul fra\ilor mei?!
+i unde-o fi pâinea prunciei
Pe-a c[rei mireasm[
Te-ai putut =coli Tu?!
(Oglinda)
În orice caz, Narcisul vierean nu mai tr[ie=te nimic
din euforia dragostei de sine, la descoperirea chipului
frumos din oglinda apei. Narcisul mitic sufer[ numai în
clipa tubur[rii apei, a oglinzii, când vrea s[-=i cuprind[
trupul de dincolo. Narcisul vierean sufer[ chiar în limpe-
zimea pur[ a lacrimii =i în ea vrea s[ moar[:
Frate,
eu pot muri oricând,
dar nu =i oriunde.
Eu nu pot muri decât cu chipul r[sfrânt
«în acest geniu al ierbii
care e roua».
(Biblioteca de rou[)
307
Ego-ul nu trebuie iubit sub nici o form[, fie el al nostru

sau al altora: Bineîn\eles c[ nu trebuie s[ ne iubim
propriul nostru eu. Dar de ce trebuie s[-l iubim pe-al
altora?!499. Al\ii sunt aceia=i p[uni ai puterii, cei cu
mândria penajului, el însu=i purt[tor de oglinzi. Gaston
Bachelard observ[ c[ penajul p[unilor constituie o afi=are
=i o multiplicare a oglinzilor, de augmentare a eului: S[
amintim în treac[t c[ ochiul de pe pan[ este numit og-
lind[500. A=a c[ intui\ia poetului nostru a mers la sigur
în a-=i declara fericirea c[ n-a cântat p[unii. P[unii sunt
cei cu eul mare, nes[\ios, invidio=ii aduc[tori de discor-
die, iudele care l-au vândut pe Mântuitor, trimi\ându-l
pe Golgota, într-o \ar[ atins[ de nebunia autodistrgerii:
În palma cea cald[
+i sângerând[
A Domnului nostru Iisus
Ne privim. Oare
Ce vin[ s-avem?!
Ho, \aro! Ho,
Nebunatico!
(Oglinda)
Grigore Vieru =tie c[ oglinda înseamn[ am[gire, iluzie,
c[ n-are nici consisten\a clipei: Oglinda te \ine minte
cât timp te ui\i în ea501. Mai mult, abuzul de privire
împietre=te ochiul, uscându-l de lacrim[: Ochiul care
îndelung st[ la pând[, încremene=te =i se preschimb[ în
piatr[502. Ochii au drept la privire numai în dragoste,
care este opusul narcisismului. În dragoste, ochii se v[d
=i pe întuneric, zice Vieru: Sunt cu adev[rat îndr[gosti\i
ochii care se privesc =i se v[d în cel mai des întuneric503.
În rest e z[d[rnicie a iluziei, de care poetul se leap[d[:
Suport mai u=or asprimea =i duritatea realit[\ilor decât
moliciunea visului =i a iluziei. Vreu o schimbare direct[
THEODOR CODREANU
= 308
=i b[rb[teasc[ f[r[ vise, f[r[ iluzii504. Iat[ o profesiune

de credin\[ antiromantic[, =tiindu-se c[ Narcisul roman-
ticilor este prizonierul iluziei =i al visului. S-ar putea ca
respingerea iluziei s[ contrazic[ viziunea romantic[ atri-
buit[ poetului de c[tre cei care vor s[-l vad[ dep[=it de
noile curente =i din alt punct de vedere. E vorba de frus-
trarea de somn pe care o tr[ie=te poetul de peste trei
decenii: Mi-am pierdut somnul tot c[utând cuvântul
potrivit. De peste 30 de ani nu pot dormi decât 3 ore pe
noapte505. El contrazice =i imaginea poetului inspirat,
consacrat[ tot de romantismul clasic, ar[tându-l mai
aproape de poetul fabricator al modernilor =i postmo-
dernilor, performan\a trudei sale constând în aceea c[
nu las[ nici o clip[ impresia artificiului, dup[ cum nu o
las[ nici Bacovia.
Revenind la Narcis, poate c[ singura postur[ pe care
=i-ar îng[du-i-o poetul e aceea de Narcis cosmic, dar el
î=i cunoa=te m[sura =i =tie c[ ochiului omenesc nu-i este
permis a vedea cu ochiul lui Dumnezeu: Dou[ lucruri
sunt imposibile: a vedea cu ochii pe Dumnezeu =i a po-
vesti dragostea506. Fiindc[: Cel care vede cu adev[rat
pe Dumnezeu este ochiul j[raticului, iar nu fumul orbe-
c[ind prin cer507. Iar pân[ la urm[ ochiul fizic al poetului
este amenin\at de usc[ciune, fiindc[ =i lacrimile seac[.
Altminteri, a ajuns s[ sufere de o boal[ avansat[ a ochilor,
de cataract[, fiind amenin\at cu orbirea. Altfel spus, pri-
virea lui e mai degrab[ aceea a lui Orfeu, condamnat s[
asculte pa=ii iubitei, dar nu s[ se =i bucure de priveli=tea
trupului ei. Hot[rât lucru, narcisismul vierean tinde spre
gradul zero, voca\ia lui auditiv[ crescând, în schimb,
prin contrast. S-ar putea ca structura lui antropologic[
s[ fie de percep\ie temporal-auditiv[, iar nu spa\ial-
vizual[. De altfel, din imaginarul s[u voca\ia pictural[
309
aproape c[ lipse=te, iar natura nu-i pune la încercare

talentul descriptiv, cum i se întâmpl[ lui Vasile Alecsandri
în pasteluri sau lui George Co=buc. Poetul aude plânsetul
humei, neispitindu-l cu aceea=i t[rie conturul material.
Arhetipal, el se substituie nimfei Echo, iar nu frumosului
Narcis. Echo este ecoul primordial al durerii, temporalitate
pur[. Pus în situa\ia de a se autodefini, poetul nu se
recunoa=te nicicum în vecin[tatea lui Narcis, încât titlul
acestui subcapitol poate s[ apar[ ca hazardat =i, în bun[
m[sur[, a=a =i este. Grigore Vieru î=i g[se=te alte vecin[-
t[\i. Un titlu al s[u este gr[itor: Între Orfeu =i Hristos.
Dar, curios lucru, în poema aceasta scurt[, el nu vorbe=te
de puterea auzului, ci de ochi. S[ fie privirea lui Orfeu?
Dar iat[ textul:
Pentru c[ a v[zut,
Ochiul meu a murit.
Lacrima: piatr[ funerar[
Pe mormântul ochiului meu.
Va veni alt cer.
În alt[ lume se va deschide
Ochiul meu, dând piatra la o parte.
Rostul fiin\ei orfice este cântecul, numai în cântec
poate s[ încap[ întreaga frumuse\e a Euridicei, atrage
aten\ia Maurice Blachot, în cunoscutul s[u eseu Privirea
lui Orfeu: El nu este Orfeu decât în cânt, el nu poate
avea un raport cu Euridice decât în imn508. În lumina
ochilor, Euridice este de neg[sit, de aceea Orfeu coboar[
în Infern spre a o reîntâlni, taina tainelor fiind ascuns[
de noapte. Orice poate Orfeu, numai s[ ajung[ în centrul
nop\ii cu privirea nu. +i tocmai acolo st[ ascuns[ Euri-
dice. Cât[ vreme el cânt[, Euridice e acolo, dar Orfeu î=i
tr[deaz[ propria condi\ie, el vrea s[ se substituie lui Nar-
cis, s[-=i priveasc[ iubita ca pe chipul propriu în oglinda
THEODOR CODREANU
= 310
apei. În realitate, Euridice, în moarte, e doar ecou, este

Echo, invizibil[, dep[rtat[, iar Orfeu vrea s[ o vad[ nu
când este vizibil[, ci când este invizibil[, =i nu ca intimi-
tate a vie\ii familiare, ci ca stranietate a ceea ce exclude
orice intimitate, ce vrea nu s[ o fac[ s[ tr[iasc[, ci s[
aib[ vie în ea plenitudinea mor\ii sale509.
P[catul lui Orfeu este ner[bdarea prin care el o sacri-
fic[ pe Euridice, care este Opera îns[=i. De fapt, este un
autosacrificiu prin care el scap[ de un straniu narcisism
orfic, într-un suprem gest de libertate, c[ci aceasta nu-i
decât reu=ita de a sc[pa de propriile limite: Privirea lui
Orfeu este, astfel, momentul extrem al libert[\ii, moment
când el se elibereaz[ de el însu=i, =i, eveniment mai im-
portant înc[, elibereaz[ opera de preocuparea sa, elibe-
reaz[ sacrul con\inut în oper[, d[ruie sacrul lui însu=i,
libert[\ii esen\ei lui, esen\[ care este libertate (inspira\ia
este, de aceea, darul prin excelen\[)510.
Grigore Vieru m[soar[ acest dar echivalent cu liber-
tatea îns[=i prin lacrim[. Orfeu î=i elibereaz[ Opera, dar
cu pre\ul mor\ii ochiului s[u, peste care se a=terne ca o
lespede lacrima încremenit[. Nemul\umindu-se doar
s[-i aud[ pa=ii din urm[, Orfeu încalc[ interdic\ia Zeului
=i se întoarce s-o vad[ pe Euridice. +i o vede, într-adev[r,
în zbor invers, cum zice Ion Barbu, poetul actului clar de
narcisism, care se vrea deopotriv[ =i Orfeu. Iar zborul
invers e în oglind[. Euridice dispare pentru totdeauna
în centrul nop\ii. Un astfel de ochi condamnat a nu mai
vedea e mort, are peste el piatra funerar[ pe care poetul
o simte ca piatr[ peste mormântul Mântuitorului. Asta,
în definitiv, spune Grigore Vieru în versurile citate, cu o
sigur[ intui\ie, una dintre cele mai îndr[zne\e ale poe-
tului: Pentru c[ a v[zut,/Ochiul s[u a murit./Lacrima:
piatr[ funerar[/Pe mormântul ochiului meu.
311
În gestul s[u de libertate suprem[, Orfeu este mort

ca =i Euridice, spune Blanchot. Eliberând Opera, el o
pierde ca pe Euridice. Lespedea care se a=terne pe ochiul
s[u nu va putea fi dat[ deoparte în ast[ lume. Dar nici
în Infern. Orfeul vierean deschide o alt[ perspectiv[: el
nu o mai caut[ pe Euridice în Infern, ci o va reg[si în
Cer, unde ochiul i se va deschide cu toat[ puritatea lacri-
mii. De aceea, poetul nostru este un Orfeu care se des-
chide spre fiin\a hristic[. Altminteri, dintre toate religiile
Greciei antice, orfismul (ca =i zamolxismul) cuprinde cele
mai pronun\ate virtualit[\i cre=tine. Grigore Vieru se ima-
gineaz[ între Orfeu =i Hristos. E o muta\ie pe care o
g[sim mai rar în t[lm[cirea modern[ a mitului orfic, mai
pu\in la Eminescu =i mai mult la Rilke. Eminescu pro-
punea un Orfeu al apocalipsei, aruncându-=i harfa în mare
sau în haos. Harpa vierean[ e amenin\at[ =i ea de strunele-
=erpi, în neagra noapte:
Ci-n neagra noapte,
Trecând prin codru, singuratic,
Au prins a =uiera s[lbatic,
S[reau s[-mi mu=te mâna, fa\a,
S[-i sug[ cântecului via\a.
(Harpa)
E tulbur[toare imaginea acestui Orfeu amenin\at cu
devorarea de c[tre propria harp[, cântecul c[zând în
zona demonicului, în timpurile moderne. Numai c[ exis-
t[ o salvare vierean[ în fa\a tenebrelor: harpa lui are o
strun[ din p[rul înc[run\it al mamei. Asupra ei strunele-
=erpi nu mai au putere. În cer, aproape de Mântuitor,
struna aceea îi reda =i puritatea privirii de care Orfeu
nu are parte. Vieru d[ impresia c[ suprapune peste ve-
chiul mit orfic =i ceva din tragismul împ[cat cu sine al
THEODOR CODREANU
= 312
lui Oedip-orb, cel care, ca =i Orfeu, cât[ vreme a avut

ambii ochi s[n[to=i, n-a putut privi adev[rul în fa\[.
Abia cu ochii mor\i el va putea privi în centrul nop\ii.
3. ÎNTRE ORFEU +I HRISTOS

Probabil c[ Marea Oper[ st[ refugiat[ între Or-
feu =i Hristos. În orice caz, acolo o caut[ Grigore Vieru.
Acolo trebuie s[ fie CARTEA la care el m[rturise=te c[
trude=te de-o via\[ =i înc[ nu a terminat-o sau nu a g[sit-o,
cum n-a putut s-o g[seasc[ nici Mallarmé. De fapt, Cartea
lui nu este chiar literatur[, ci un cântec. E =i firesc de
vreme ce se consider[ din familia lui Orfeu, dar unul
care nu o mai caut[ pe Euridice în Infern, ci în Cer, în
preajma lui Hristos. S-ar putea s[ fie iubita-Christ a lui
Vasile Voiculescu din sonete. Grigore Vieru reu=e=te s[
fie un poet al sacrului f[r[ s[ fie neap[rat un poet religios.
Nici n-ar fi putut s[ se manifeste altfel în vremurile ateis-
mului mutilator. A g[sit solu\ia orfic[ a muzicii. Numai
ea poate da seam[ de suferin\a pur[, ca ecou primordial
ce este. Pentru acest anti-Narcis, refuzul de sine a în-
semnat refuzul frumuse\ii p[unilor. Pentru acest anti-
Narcis, Echo nu mai poate fi, pur =i simplu, Euridice.
Este chiar mama, pe care a încercat s-o scoat[ toat[ via\a
din Infern (=i, fire=te, n-a reu=it), mama care i-a f[cut
struna incoruptibil[ dându-i firul de p[r înc[run\it. De
aceea, acest blând Orfeu al Basarabiei nu are asem[nare
între Orfeii moderni. Numai Mama poate da seama de
ce este durerea. Poet devine de nevoie, pentru c[ în limb[
se ascunde tot mama: Am scris aproape întodeauna din
disperare. Din teama de a nu fi p[r[sit de «steaua care
313
ne p[streaz[»: de Limba Român[. Eu v[d poezia nu prin

prisma cet[\eniei române, care, de altfel, ni se cuvine, ci
prin suferin\ele basarabene. Cine-=i vede scrisul prin
aceast[ prism[, apar\ine na\iunii sale oriunde s-ar afla
pe glob511.
Dac[ ne gândim bine, dac[ Euridice nu e mama,
atunci, cu siguran\[, trebuie s[ fie Limba Român[, c[ci
numai ea a fost ucis[ prin otr[vire =i aruncat[ în Infern.
Limba Român[ este Euridice a Basarabiei =i pentru ea a
coborât sau a r[mas în Infern Grigore Vieru. El, ca Orfeu
al Basarabiei, trebuia s[ o scoat[ din noapte. +i, din ne-
norocire, s-a împlinit mitul, c[ci n-a reu=it s[ o aduc[ la
lumina zilei, ea a fost înghi\it[ de h[ul nop\ii care se
nume=te limba moldoveneasc[. Aceasta e marea durere
a lui Grigore Vieru =i a tuturor Orfeilor Basarabiei. Nu e
o interpretare hazardat[ a mea de vreme ce Vieru are
deplina con=tiin\[ a nenorocirii Euridicei sale Limba
Român[: Niciodat[ nu m[ simt mai trist ca atunci când
îmi vine s[ cred c[ prin casele noastre cuvintele române=ti
au murit =i c[, de fapt, nu mai vorbim cu ele, ci cu mor\ii
a=a cum vorbea Hasdeu cu sufletul fiicei sale, Iulia512.
Dar Iulia este Euridice a lui Hasdeu, dup[ cum Limba
Român[ este Euridice a Basarabiei. Ce straniu =i ce tra-
gism ascunde mitul repovestit (de fapt, recântat) de
Grigore Vieru. În definitiv, Orfeu este str[mo=ul mitic
al lui Grigore Vieru, tracul care a colindat, dup[ reveria
poetic[ a lui Nicolae Dabija, =i pe drumurile basarabene.
Dar Nicolae Dabija este =i el tot un îndurerat Orfeu al
Basarabiei =i a =i scris o carte intitulat[ sugestiv Pe ur-
mele lui Orfeu, carte care m-a îmboldit s[ t[lm[cesc fiin-
\a poetic[ dabijian[ sub acela=i complex al lui Orfeu,
care este, în definitiv, cel mai profund mit dacic al[turi
de cel zamolxian.
THEODOR CODREANU
= 314
Harfa Orfeului vierean are o coard[ d[ruit[ de mam[.

O singur[ coard[, cum i-a r[mas, la un moment dat,
vioara lui Paganini, dup[ ce au plesnit toate celelalte.
Iar celelalte corzi ale harpei lui Vieru sunt =erpi =uierând.
Ei sunt ca \uruiacul (\ârâiacul) zuruind al românului
sup[rat pe ceilal\i români într-o biseric[ româneasc[ de
la grani\a franco-german[513. Pe aceast[ coard[, Vieru
scoate cântecul cel mai pur. Altfel spus, el e nevoit s[
fac[ poezie =i muzic[ cu foarte pu\in, dar, culmea, n[-
zuind la mult, la preaplin. Vom în\elege s[r[cia extrem[
a mijloacelor sale poetice:
Încerc s[ fac cântece
cu numai dou[ cuvinte.
(Abecedar)
+i pe o singur[ coard[! C[ci, de fapt, a=a de sub\ire,
a=a de pu\in[ a r[mas Limba Român[ în Basarabia. Dar
a=a, pu\in[, e darul mamei, firul înc[run\it (îndurerat)
al harpei. Pe de alt[ parte, =tiindu-=i m[sura nativ[ ca
Orfeu, când d[ peste cânt[re\i de meserie, peste com-
pozitori de voca\ie, li se d[ruie cu toat[ fiin\a, de parc[
s-ar refugia la sânul matern. Nu-mi explic altfel extra-
ordinara lui afec\iune pentru celebrii Doina =i Ion Aldea
Teodorovici. +i i-a pierdut =i pe ei precum Orfeu pe Euri-
dice. În poezia De dor, închinat[ lor, copii ai cântecului
basarabean, zice:
Eu m[ retrag în cântul lor
Cum m-a= retrage în Carpa\i.
De ce alearg[ spre muzic[? Fiindc[ e o a doua mam[,
în stare s[-i oblojeasc[ r[nile dup[ moartea mamei reale:
Am dou[ mame. Una-mi dete
Via\[. A murit, s[rmana.
315
Cealalt[-i muzica. +i-i vie:

M[icu\[ oblojindu-mi rana.
(Am dou[ vie\i)
Poezia =i muzica sunt dou[ miracole: numai c[ unul
este p[mântesc, cel[lalt ceresc: Poezia este un miracol
p[mântesc, muzica este un miracol ceresc514. De=i este
=i va r[mâne, în primul rînd poet, Orfeul din el tânje=te
dup[ Opera ascuns[ în centrul nop\ii cântecul. Fire=te,
întâietatea între toate artele nu o poate avea decât muzi-
ca. Precum în lacrim[ sau în ochii mamei, numai în muzic[
poate înc[pea întreg universul: Singura art[ în care ar
putea s[ încap[, întreg =i neînghesuit, Universul este Mu-
zica515. Puterea ontologic[ a muzicii se r[sfrânge în fiin\a
limbii =i a neamului românesc:
Da,
Muzica a fost cea care
a marcat locul
Unde ne-am întemeiat
Ca neam.
Aidoma lacrimii
Pe obrazul Sfintei Maria,
curge Muzica
Pe fa\a Carpa\ilor no=tri.
(Te caut, Doamne)
Un paradox de care nu =tiu dac[ poetul î=i d[ seama
e c[ mai totdeauna muzica, temporal[, prin excelen\[, e
spa\ializat[, trimite la matrice, la spa\iul mioritic. Poetul
nu împarte harul muzicii decât cu Mama =i cu Limba
Român[: Dou[ sunt partidele care au fuzionat în unul
singur în inima mea Limba Român[ =i Muzica pe
care nu le voi p[r[si nicicând516.
Muzica pare a fi singura cale de acces spre Dumnezeu,
în a-l cunoa=te: Pe Dumnezeu îl po\i întâlni pretutindeni:
THEODOR CODREANU
= 316
în stropul de rou[, în lumina soarelui, în ochii florilor,

în cîntecul izvoarelor =i al privighetorilor. Dar îl vei cu-
noa=te cu adev[rat în muzic[517. A=adar, calea e de la
Orfeu la Hristos.
Dac[ arta definitorie a clasicismului este arhitectura,
iar teatrul a barocului, muzica apar\ine, prin excelen\[,
romantismului (de unde va trece în simbolism, care e o
varietate de romantism). +i filozoful romantismului,
Schopenhauer, punea în prim-planul artelor tot muzica.
Oricum, muzica este arta de contrast a clasicismului, ea
este singura care oculteaz[ orice form[ de mimesis518.
Ecourile muzicii cresc, se multiplic[ precum celulele în
fiin\a vegetal[. Acordurile sonore, ca =i mediul vegetal,
stimuleaz[ contopirea subiectului cu obiectul =i dau
sentimentul infinitului: Natura vegetal[ este ca =i muzica
romantic[ un izvor ce treze=te visarea =i tr[irea infini-
tului519. Nu altfel gânde=te =i Grigore Vieru, când leag[
muzica de infinitatea lui Dumnezeu: Nu se =tie unde
este marginea lui Dumnezeu; dac[ s-ar =ti, am cunoa=te
atunci =i marginea muzicii520.
Cântecul =i plânsul p[mântului îi sunt cel mai bun
reazem, ca =i crucea pentru Iisus. O poezie cu acest titlu
îi este închinat[ lui Tudor Chiriac =i ea vorbe=te despre
drumul de la cântec la cruce:
Apropiatu-m-am de cântec,
Fiind |ara departe =i alt
sprijin, alt reazem
Neavând.
Toate în jur
se întindeau str[ine,
Iar singurul loc
De-ntâlnire cu el
Era cel de pe cruce.
(Crucea)
317
Iubirea pentru marii cânt[re\i se revars[ cu genero-

zitate. Despre puterea cântecului lui Tudor Gheorghe
spune c[ este fereastr[ =i podul de aur de peste Prut.
(Cântecul). Naiul lui Gheorghe Zamfir e viu ca suflul
hristic:
E ca =i cum Hristos
Ar sufla diminea\a
În foc.
Cât[ |ar[ e-n cântecul t[u,
Atât vom tr[i.
(Focul)
Gânduri similare exprim[ despre Dumitru Blajinu,
Sofia Vicoveanca, Dumitru F[rca=u, Anatol R[zmeri\[,
Doina =i Ion Aldea Teodorovici, Eugen Doga, Nicolae
Botgros, Nicolae Sulac, Iulia |ibulschi, Tudor Chiriac,
Anatol Chiriac, Maria Bie=u, Mirabela Dauer, Cornel
Fugaru, Nicolae Furdui Iancu, +tefan Andronic =.a. Unii
dintre ace=tia au creat melodii pe versurile sale, al\ii le-au
interpretat chiar pe cele ale poetului, al[turându-li-se =i
alte nume precum Sofia Rotaru, Olga Ciolacu, Zinaida
Julea, Nadejda Cepraga, Valentina Cojocaru, Anastasia
Lazariuc, Iurie Sadovnic-Orheianu, Mihail Munteanu,
Gheorghe Mustea, Constantin Rusnac, Mihai Ciobanu,
Igor Grosu, Ion Macovei, Zloto Tcaci, Nicolae Caragia,
Serafim Buzil[, Mihai Dolgan, Valentin Vilniciuc, Ion
Enache, Eugenia Mamot, Vladimir Rotaru, Daria Radu,
Ion Rainburg, Anatol Dumitra=, Constantin Baranovschi,
Dida D[gan, Gh. Banariuc, Mihai Constantinescu, Ion
Suruceanu, Nina Crulicovschi, +tefan Petrache, Veronica
Mihai, Silvia Chiriac, Nicolae Glib, Lidia Bejenaru, Teodor
Negar[, Lidia Dolgan-Botezatu, Radu Dolgan, Alexei
Stârcea, Simion Lungu, Maria Saraba= pân[ la mai pu\in
cunoscuta Rodica Comici, autoare (din Vaslui) de melodii
THEODOR CODREANU
= 318
pentru copii pe versurile vierene. Nu trebuie uitat c[ Vieru

însu=i este compozitor, de o factur[ insolit[, în lipsa st[-
pânirii sistemului de notare. El spune c[ repet[ melodii-
le care-i vin spontan în minte pân[ când ajunge la un
meseria= care-l salveaz[ din impas, transcriindu-le cu
semnele adecvate. De asemenea, a întreprins un experi-
ment unic în Basarabia, recreând unele texte muzicale
celebre pentru a le face accesibile copiilor =i tinerilor. I-a
redescoperit, astfel, pe Felix Mendelssohn-Bartholdy,
Piotr Ilici Ceaikovski, Johanes Brahms, Robert Schu-
mann, Wolfgang Amadeus Mozart, Frederic Chopin, Geor-
ge Enescu, Ciprian Porumbescu, Dimitri +ostakovici,
Johan Sebastian Bach, melodii polulare. Iulia |ibulschi,
cunoscuta compozitoare pentru copii, =i +tefan Andronic
apreciau astfel experimentul lui Vieru: Credem c[ acest
experiment este unic în lume521. Iar poetul le consider[
nu simple r[t[ciri, cum înclin[ unii s[ le califice: Aceas-
ta face parte, sub aspect muzical, din cele mai frumoase
=i mai tulbur[toare segmente ale vie\ii mele522. Dovad[
c[ le-a =i inclus în ultima sec\iune a c[r\ii sale antologice.
Totu=i, unicitatea experimentului despre care vor-
beau Iulia |ibulschi =i +tefan Andronic are unele echiva-
len\e în cultura noastr[. M[ gândesc la poetul =i pianistul
Virgil Gheorghiu =i, mai ales, la poetul Sandu Tzigara-
Samurca=, el însu=i un foarte talentat pianist, în tinere\e,
care, îns[, =i-a ratat cariera de interpret din pricina unui
accident la mâini. Sandu Tzigara-Samurca= a publicat,
în 1941, un volum intitulat Recital de pian, o remarcabil[
experien\[ poetic-muzical[, prin care încearc[ s[ recreeze
celebre piese pentru pian insuflând în ritmica versurilor
ritmul muzical original, fapt[ extrem de grea, dar cu
reu=ite notabile, apreciate superlativ de Perpessicius, Ion
Barbu sau Edgar Papu. Diferen\a de experimentul lui
319
Grigore Vieru const[ în aceea c[ în vreme ce accentul, la

poetul basarabean, cade pe muzica propriu-zis[, la Sandu
Tzigara-Samurca= interesul devine pur poetic, mai
aproape de n[zuin\ele simboli=tilor.
În definitiv, nici voca\ia muzical[ a lui Grigore Vieru
nu se exercit[ doar ca violon dIngres, c[ci =i poezia
propriu-zis[ are o puternic[ propensiune muzical[. Re-
curgerea la procedeele muzicii este o permanen\[ a liricii
vierene, el fiind un mastru al repeti\iilor, al refrenelor, al
laitmotivului al sugestiilor sonore de tot felul, de la alite-
ra\ia obi=nuit[ pân[ la alitera\ia-joc din folclorul copiilor
sau alitera\ia simbolic[. Din acest punct de vedere, el
face bun[ companie cu Bacovia =i cu Cezar Iv[nescu sau
Nichita St[nescu. Procedee muzicale de sorginte popu-
lar[ întâlnim în poeme ca Florile negre (citat[ deja), Ie=i,
soare, ie=i, M[i, române =.a. Iat[ un exemplu de simetrie
repetitiv[, savant[ în simplitatea ei, oglindit[ nu doar
de recuren\a compara\iilor, dar =i de ritmul interior (T[ce-
rea mamei):
T[cut[ v-v
E=ti, draga mea mam[, -/-v- -v
T[cut[. v-v
Ca mierla v-v
Ce-nham[, desham[, v-v/v-v
Ca mierla. v-v
Ca frunza v-v
Când merge la coas[, v-v v-v
Ca frunza. v-v
Ca iarba v-v
Când =ade la mas[, v-v v-v
Ca iarba. v-v
THEODOR CODREANU
= 320
Ca steaua v-v
La moar[ când duce, v-v v-v
Ca steaua. v-v
Ca piatra v-v
Ce-aminte-=i aduce, v-v v-v
Ca piatra. v-v
Simetriile anaforice sunt în perfect[ consonan\[ cu
dispunerea amfibrahic[, tulburat[, în primele dou[ stro-
fe, doar de structura versului al doilea (o celul[ mono-
silabic[, un amfimacru =i un troheu) =i de cezura între
amfibrahii versului median din ter\ina a doua. Predomi-
nan\a remarcabil[ a amfibrahilor sugereaz[ un echilibru
vertical, accentele mediane legând t[cerea mamei de
înalt, de Cer. Simetria ter\inic[ =i cea amfibrahic[ stau
sub mirajul senin[t[\ii cifrei 3. În poezia Mam[, tu e=ti,
simetria e dep[rtat[ la antipozi, fiindc[ se repet[ numai
primele dou[ versuri în final: Mam[,/Tu e=ti patria
mea!. Alteori, doar finalurile primei =i ultimei strofe
coincid, ca în Creang[ de m[r:
ah, creang[ de m[r!
Un tip =i mai interesant de simetrie repetitiv[, de ast[
dat[ dactilic[, ne ofer[ Lacrima:
Acest chip de zeu trist clar v- -v- - -
Lacrima -vv
Acest greier de cle=tar v- -v vv-
Lacrima -vv
Acest greier gânditor v- -v vv-
Lacrima -vv
Acest Soare arz[tor v- -v vv-
Lacrima -vv
Acest lan\ crescut în os v- -v- v-
Lacrima -vv
321
Acest glonte mânios v- -v vv-

Lacrima -vv
Acest iepure ah plâns v- -vv - -
Lacrima -vv
În al genei umbr[-ascuns vv-v -v-
Lacrima - vv
Acest nu cu palo= lat v- - v-v-
Lacrima -vv
Ci cu inima-mp[rat vv-vvv-
Lacrima -vv
Acest deal de sare greu v- -v -v -
Lacrima -vv
Acest clopot acest zeu v- -v/v- -
Lacrima. -vv
Repeti\ia laitmotivic[ a cuvântului lacrima (cu articol
hot[rât) consoneaz[ contrapunctic cu accentele în ana-
for[ ale adjectivului demonstrativ acest, care, la rându-i,
se grupeaz[ cu determina\ii metafore în dipodii coriam-
bice nelegate, perturbate de peonul III, din versul al
paisprezecilea =i de ampla dipodie legat[ format[ dintr-
un anapest =i un peon IV (Ci cu inima-mp[rat), în varia-
\iuni pe aceea=i tem[. Faptul surpriz[ e c[ finalurile de
vers anapestice alterneaz[ cu ictu=i forte monosilabici,
cu amfimacrul din versul al paisprezecilea =i cu dipodia
iambic[ legat[ din versul al =aisprezecilea. Ceea ce
sugereaz[ c[ între marginile conturate ap[sat ale lacrimii
se adun[ ca într-o oglind[ sferic[ elementele metaforice
enumerate în întreaga poezie. Adic[ totul se realizeaz[
muzical-polifonic în spa\iul-matrice al lacrimii.
Grigore Vieru nu este monoton nici în ceea ce prive=te
ritmul interior, schemele sale prozodice punând prob-
leme de me=te=ugit[ construc\ie, câteva semnalate de
Adrian Voica. S[ mai exemplific[m cu dou[ dintre capo-
doperele sale. Iat[ schema prozodic[ la F[ptura mamei:
THEODOR CODREANU
= 322
v-v/-v/v-v
vv- v- v-
vv-vv v-v
vv-v vv-
vv- v- v-v
vv-v -v -
-v -v vv-v
-v -v vv-
Gama ritmic[ oscileaz[ între celula monosilabic[ din
finalul versului al =aselea =i mesomacrul III din versul al
treilea al primei strofe, dar predominan\i sunt troheii,
amfibrahii, anape=tii =i peonii III. Troheul care taie si-
metria amfibrahilor din versul întâi, sugereaz[ existen\a
unui trup alungit de pas[re troheul coborâtor maic[,
între dou[ aripi perfect identice care înal\[ luminos prin
ictu=ii forte din diftongii oa ai epitetul repetat u=oar[.
Se confirm[ din nou puterea de spa\ializare a muzicii
vierene, incifrând =i o tainic[ luminozitate care contras-
teaz[ cu simbolismul sonor închis din arta poetic[ baco-
vian[ Plumb, cu care am pus în balan\[ F[ptura mamei.
Una dintre cele mai complexe poezii sub aspect ritmic
este Harpa, apar\in[toare registrului orfic nu doar prin
titlu =i tematic[:
v-v-/v-/- -v
v- v-v -v -v
v-vv v-v -v
v-v- v- v-v
v- v- v-v -v
v- v-/v-v -v
v- v-v/vv-v
v- vvv- v-v
v- v-v -v/-v
323
v-v -vvv -v
v- v-v- v-v
v-v -v- v-v
vvv-v vv-v
v- v-vvv-v
În poezia aceasta, se pare c[ subcon=tientul orfic a
lucrat polifonic, de=i ca factur[ discursiv[ este mono-
logal[. Faptul este excep\ional, fiindc[, de regul[, Vieru
construie=te dialogal, de unde rezult[ polifonismul. Spre
deosebire de alte limbi europene, româna este una privi-
legiat[ pentru poezie, întrucât admite o varietate impre-
sionant[ de celule ritmice, de la cea monosilabic[ la
antehipermesomacru, adic[ celula heptasilabic[, din
categoria metalelor grele prin cantitate sonor[, al[turi
de hipermesomacru. Polifonismul eminescian este rezul-
tatul unor combina\ii ritmice extrem de diverse. Adrian
Voica identifica în Luceaf[rul, spre exemplu, nu mai pu\in
de 75 de scheme ritmice diferite, cuprinzând aproape
întreaga gam[ de picioare metrice admis[ de limba ro-
mân[. De=i o poezie de scurte dimensiuni, Grigore Vieru
atinge performan\e ritmice remarcabile în Harpa, lipsind
din arsenalul s[u doar celulele ritmice de =ase =i =apte
silabe. Originalitatea combina\iilor iese imediat în evi-
den\[. Începutul poemei ar fi putut fi în tonul simetriilor
perfecte, în sensul structurii din primul vers la F[ptura
mamei, dar dup[ a doua cezur[ se produce disimetria
prin apari\ia celulei monosilabice chiar =i a troheului
=erpii, ambele celule opunându-se =irului de trei iambi,
dintre care primii doi lega\i. Îns[ dac[ echilibrul ritmic
se men\ine mono- =i bisilabic, în primul vers, ultimul
devine contrastant, c[ci dup[ un iamb al c[rui ictus forte
este augmentat de fricata sonor[ z =i de vocala închis[
u, urmeaz[ prelunga dipodie legat[ c-o strun[-nc[run\ise,
THEODOR CODREANU
= 324
masificat[ con=tient de autor de vreme ce utilizeaz[ de

dou[ ori cratima, efectul fiind ca al unui antehipermiso-
macru. S[ se observe c[ întregul vers e înf[=urat de o
alitera\ie simbolic[, sugerând singularitatea corzii întin-
se, capabil[ singur[ s[ înal\e fonic puritatea cântecului
prin sugestia vizual[ a albului matern c[runte\ea. De
altfel, =i versul penultim e masificat cu un mesomacru
IV =i cu un peon III, accentuând acest tip de simetrie. În
versul al doisprezecilea, apare singurul amfimacru din
poezie, produs de prezen\a cratimei. Adrian Voica îl g[-
se=te, din pricina condi\ion[rii de cratim[, inexpresiv.
Se mai poate remarca distonan\a versului al 9-lea în ra-
port cu ansamblul, vers identic, aparent, cu al doilea, dar
diferit prin interven\ia final[ e cezurii. În ceea ce prive=te
rima, Grigore Vieru nu aduce nout[\i deosebite compara-
tiv cu Eminescu =i cu al\i înainta=i.
Dar cea mai pregnant[ structur[ muzical[ vine din
tehnica dialogic[, despre care a scris pagini elocvente
Mihail Dolgan, fapt deja semnalat în Periplu critic. Efectul
de ansamblu este polifonismul. Acesta, asemuit corect
cu polifonismul romanelor dostoievskiene, f[r[, desigur,
amploarea geniului romancierului vizat, dac[ \inem sea-
m[ =i de scurta respira\ie a poeziei, cu atât mai mult a
celei vierene. Mihail Bahtin, lucru, din p[cate, ignorat
de Mihail Dolgan, a demonstrat c[, paradoxal, polifonis-
mul romanelor lui Dostoievski vine nu dintr-o voca\ie
muzical[ special[ a scriitorului rus (care ar fi trebuit s[
se fundeze pe o percep\ie temporal[ a realului), ci din
capacitatea lui de a percepe spa\ial lumea =i universul.
O capacitate fabuloas[ pe care doar Dante a mai avut-o.
Categoria fundamental[ pentru viziunea artistic[ a lui
Dostoievski zice Bahtin nu este devenirea, ci coexis-
ten\a =i interinfluen\a reciproc[. El vedea =i concepea
325
lumea de preferin\[ în spa\iu =i nu în timp. De aici =i

atrac\ia deosebit[ pe care o sim\ea pentru forma drama-
tic[. £...¤ Pentru el, a analiza universul însemna a îmbr[-
\i=a întregul con\inut ca simultan (s.n.) =i a descifra rela-
\iile reciproce stabilite într-un anumit moment523. Or,
muzica este o art[ a succesiunii, a devenirii, matricea ei
este timpul, iar nu spa\iul. Iat[ de ce Dostoievski (am
demonstrat, în cartea despre Eminescu, din 1984, c[ =i
poetul nostru, dar în poezie) realizeaz[ o revolu\ie uria=[
în poetica modern[. În proz[, s-a numit romanul polifonic,
iar în liric[ poemul simfonic. Oare nu a recunoscut chiar
G. C[linescu, în Luceaf[rul, un poem simfonic? De unde
vine extraordinara impresie polifonic[? Din simultanei-
zarea vocilor lirice, în poezie, a vocilor epice, în roman.
Am putea spune adaug[ Bahtin pur =i simplu c[ din
fiecare contradic\ie existent[ înl[untrul unui om, Dos-
toievski caut[ s[-=i fac[ doi oameni pentru a sublinia
dramatismul acestei contradic\ii =i a-i da o desf[=urare
cu caracter spa\ial. Polifonia rezult[ din capacitatea de
a asculta dintr-o dat[ toate vocile: Acest talent deosebit
al lui Dostoievski de a auzi =i de a percepe toate glasurile
concomitent =i dintr-o dat[, capacitate pe care n-o mai
g[sim decât la Dante, i-a îng[duit s[ creeze romanul
polifonic, care constituie un uria= pas înainte nu numai
în evolu\ia romanului, adic[ a tuturor genurilor care evo-
lueaz[ sub orbita lui, dar, în general, în evolu\ia gândirii
artistice a omenirii524.
Din aceast[ revolu\ie artistic[ s-a împ[rt[=it =i Grigore
Vieru, nu =tiu dac[ pe urmele lui Eminescu sau ale lui
Dostoievski, dar, cu siguran\[, pe propriile-i urme, =i asta
din pricin[ c[ orfismul lui e grefat în spa\iu =i nu în timp,
ceea ce l-a ajutat s[-=i dep[=easc[ disperarea cu care ne
agreseaz[ timpul, concretizat, în cazul s[u, ca teroare a
THEODOR CODREANU
= 326
istoriei. Ca =i Dostoievski, Vieru a f[cut din fiecare contra-

dic\ie din l[untrul s[u dou[ voci, rezutând de aici drama-
tismul existen\ei sale, c[reia îi d[ o desf[=urare spa\ial[,
adic[ dialogic[. Logica aceasta a simultaneiz[rii vocilor
el o dezvolt[ de la primele crea\ii =i cel mai bun exemplu
este Formular, poem[ care nu întâmpl[tor, în pofida de-
zarmantei simplit[\i, e, în definitiv, o mic[ scen[ dra-
matic[. Ea l-a fascinat, la vremea ei, =i pe Alain Bosquet,
care i-a adoptat formula. Dar s[ ne-o reamintim:
Numele =i prenumele?
Eu.
Anul de na=tere?
Cel mai tân[r an:
Când se iubeau
P[rin\ii mei.
Originea?
Ar =i sem[n
Dealul acel din preajma codrilor.
+tiu toate doinele.
Profesiunea?
Ostenesc în ocna cuvintelor.
P[rin\ii?
Am numai mam[.
Numele mamei?
Mama.
Ocupa\ia ei?
A=teapt[.
Ai fost supus
Judec[\ii vreodat[?
327
Am stat ni=te ani închis:

În sine.
Rubedenii peste hotare ai?

Da. pe tata. Îngropat
În p[mânt str[in. Anul 1945.
Fascina\ia partiturii vine tocmai din dramatismul ei,
iar dialogul nu este, în definitiv, o poveste despre sine,
ci despre o tragedie cu totul neobi=nuit[ pentru momen-
tul literar al anilor 50. Acest soi de dialogism a fost g[sit
modern =i de traduc[torul în francez[ al lui Grigore Vieru,
Henri Deluy, care, în 1989, t[lm[cea tocmai poeme de
acest tip, unul chiar utiliz[nd dialogul direct (Lhiver):
Où vas-tu, lours?
A la ville, choisir un sapin.
Un sapin? Pour quoi faire?
Pour fêter la Noël.
Où vas-tu le mettre?
Dans la forêt, devant chez moi.
Pourquoi ne pas le couper dans la forêt?
Ça me fait de la peine, jaime mieux lachater.525
Spa\ialitatea structural[ a orfismului vierean eufemi-
zeaz[ tragicul =i-l transform[, finalmente, în bucurie de
via\[, în pofida r[nilor care-i sângereaz[. Lacrima lui
este durere =i fericire, totodat[: Pân[ la lacrimi/Mi-e
drag[ via\a. Orfismul s[u este, într-adev[r, hristic,
deschizându-se spre cer, dup[ cum demonismul dramatic
al personajelor dostoievskiene se lumineaz[ în vocea lui
Alio=a Karamazov sau a prin\ului Mâ=kin.
S[ vedem cum e posibil.
V.
DUMINICA MARE
1. DIALOGUL CU MOARTEA
Exist[ o tonic[ democra\ie estetic[ vierean[,
avându-=i sorgintea în simultaneismul spa\ial care vine,
la rându-i, din structura antropologic[ profund[ a privirii.
Acest simultaneism spa\ial care se întrupeaz[ dialogic
nu creeaz[, îns[, un cronotop al reveriei pe orizontal[,
încât poetul nu este un descriptiv =i nu are imagina\ie
plastic[ de tip clasic. Simultaneismul vierean se dinami-
zeaz[ muzical, contrapunctic sau polifonic. Contrapunc-
tic, atunci când poetul apeleaz[ la simetria de contrast,
sugerând antiteze fundamentale, dar totdeauna posibil
de armonizat, în sens eminescian. Poetul dialogheaz[
chiar =i cu muscalul care i-a mutilat patria =i fiin\a, pentru
ca în final s[-l îndemne la omenie:
Bre, muscale, fii, bre, om!
Numai cu mancur\ii =i cu invidio=ii punte de reconci-
liere pare s[ nu existe, dar =i acestora le d[ o =ans[, fie
=i numai pentru faptul c[ dialogheaz[ cu ei. Vieru dia-
logheaz[ cu orice =i cu oricine, într-o irezistibil[ sete de
împ[care a antitezelor sau de armonizare cosmic[: cu mama,
cu iubita, cu frunza, cu p[durea, cu steaua, cu florile, cu
copiii, cu viet[\ile necuvânt[toare etc. Convorbirile sale
sunt totdeauna ale verticalit[\ilor, c[ci dialogul funda-
mental e între p[mânt =i cer. Aceast[ lege a verticalit[\ii
se manifest[ chiar =i în dialogul cu moartea. Din acest
punct de vedere, spa\ialitatea polifonic[ a lui Dostoievski
sau cea a lui Eminescu sunt cu mult mai complexe, deoa-
329
rece dialogismul se desf[=oar[ tridimensional, adic[

=i pe orizontal[. Restrângerea la verticalitate se oglinde=te
în evitarea demonicului. Mihai Cimpoi a observat c[ din
universul vierean lipse=te tocmai demonicul.
F[nu= B[ile=teanu sesiza c[ originalitatea vocii lirice
a lui Grigore Vieru vine din atitudinea în fa\a mor\ii.
Confruntându-l pe Vieru cu marii scriitori români ai mor-
\ii, g[sim, într-adev[r, elemente de originalitate. Pentru
Bacovia, pe care l-am luat ca principal reper în interpre-
tarea operei lui Vieru, moartea este agonie perpetu[,
sfâr=it continuu, poetul sufer[ de kierkegaardiana maladie
à la mort, neputin\a de a muri, reflex al crizei omului
cre=tin. Mioritismul lui George Co=buc mergea pân[
la un optimism solar, al luminii htonice: Natur[, în mor-
mântul meu,/E totul cald, c[ e lumin[! (Vara). Dar
moartea lui Fulger atest[ concep\ii antitetice, una fe-
minin[, a disper[rii în fa\a celui mai drag fiu, =i alta
masculin[, ra\ional[, care prive=te moartea ca eveni-
ment firesc, implacabil, pozi\ie b[rb[teasc[ pronun\at[
de b[trânul sfetnic. În viziunea lui Co=buc, trebuie s[
biruie principiul animus, în favoarea vie\ii, care este o
necurmat[ lupt[ cu moartea =i cu obstacolele din via\[.
(Lupta vie\ii). Eminescu reu=ise s[ împace antitezele, ele
fiind chiar via\a, fe\ele aceleia=i file, ca trecutul =i viitorul
în prezent. Moartea coincide cu eterna pace, ve=nicie nir-
vanic[, împ[care a toate, pe când via\a universului e o
scrântire din somnul primordial. Împlinirea fiin\ei este
de neconceput f[r[ înv[\area mor\ii (Od[ în metru
antic). Eminescu se apropie poate cel mai mult de viziu-
nea mioritic[ a mor\ii f[r[, îns[, transformarea ei într-o
s[rb[toare ultim[. Aceast[ în\elepciune eminescian[
atinge împ[carea deplin[ în Gorunul lui Blaga =i, par\ial,
în De-a v-a\i ascuns de Tudor Arghezi, îns[ nu =i în Du-
THEODOR CODREANU
= 330
hovniceasc[, cea mai bacovian[ crea\ie arghezian[, f[r[

agonia mocnit[ a b[c[uanului, apocalipsa lui zdrunci-
nând toate încheieturile lumii cu violen\a blestemelor.
O celebrare a mor\ii vii eminesciene, adus[ la starea de
increat, geometrizant parmenidian, g[sim în ermetismul
lui Ion Barbu. Moartea reizbucne=te cu întreaga ei for\[
cople=itoare în cronotopul numit Baad al lui Cezar Iv[-
nescu. Poetul se vede în postura de ocna= care sap[ =apte
ani la piatr[ pentru ca s[ fac[ loc Mor\ii s[ treac[ cu
tr[sura ei cu tot, spre a nu se mai opri la casa Mamei.
Iat[ o atitudine care ar putea fi chiar vierean[, v[dind
spaima c[ moartea vine s[ r[peasc[ fiin\a cea mai drag[.
Dar la Vieru nu se manifest[ aceast[ spaim[ teribil[,
c[ci Moartea, cu care el intr[ în rela\ie dialogal[, ca =i
Cezar Iv[nescu, altminteri, este privit[ în întreaga ei
neputin\[, ca progenitur[ demn[ de mil[. Iat[ de ce
mioritismul s[u cap[t[ o not[ surprinz[tor de original[,
îns[ într-un profund spirit popular, c[ci numai poporul
a umanizat într-atâta cele nelume=ti, încât Dumnezeu =i
Sf. Petru, bun[oar[, umbl[ ca doi b[trânei buni =i sf[to=i
pe drumurile oamenilor, iar Moartea, fie ea =i cu ascu\ita-i
coas[, e redus[ la o mic[ zgrip\uroaic[, u=or de p[c[lit
de Ivan Turbinc[.
Într-adev[r, Grigore Vieru st[ de vorb[ cu moartea ca
=i cum ar fi o leli\[526 din Pererita, demn[ de comp[timi-
re pentru condi\ia ei ingrat[ de a nu avea copii =i mam[:
Nu am, moarte, cu tine nimic,
Eu nici m[car nu te ur[sc
Cum te blestem[ unii, vreu s[ zic,
La fel cum lumina pâr[sc.
Dar ce-ai face tu =i cum ai tr[i

De-ai avea mam[ =i-ar muri,
331
Ce-ai face tu =i cum ar fi

De-ai avea copii =i-ar muri?!
Nu am, moarte, cu tine nimic,

Eu nici m[car nu te ur[sc.
Vei fi mare tu, eu voi fi mic,
Dar numai din propria-mi via\[ tr[iesc.
Nu fric[, nu team[
Mil[ de tine mi-i,
C[ n-ai avut niciodat[ mam[,
C[ n-ai avut niciodat[ copii.
Aceea=i atitudine în Prin mine, un cântec, unde supe-
rioritatea poetului în fa\a mor\ii st[ în aceea c[ are vatr[
=i câmp cu ciocârlii unde s[ poat[ iubi =i muri, pe când
moartea este condamnat[ singur[t[\ii ve=nice:
Mare e=ti, moarte,
Dar singur[, tu.
Eu am vatr[ unde iubi,
Tu nu, tu nu.
Ce dulce este pe câmp

A ciocârliei umbr[,
Ce verzi sunt pomii prin care
Melcii stelelor umbl[!
Ce dulce-i femeia
Care-mi n[scu!
Prin mine un cântec de dor
A trecut chiar acu.
Eu am \ar[ unde s[ mor,
Tu nu, tu nu.
Faptele desprinse din cele dou[ poeme reproduse
integral, reprezentative pentru viziunea lui Vieru asupra
THEODOR CODREANU
= 332
mor\ii, vin într-o izbitoare contradic\ie cu ceea ce am

numit complexul Bacovia, complex care se cristalizeaz[
tot prin confruntarea dintre Eros =i Thanatos, dintre via\[
=i moarte. Altfel spus, adev[ratul termen de compara\ie
r[mâne =i de ast[ dat[ tot Bacovia, Vieru fiind geam[-
nul din oglind[ al celui mai tragic poet român postemi-
nescian. Intr[ aici în joc modul de alegere în fa\a desti-
nului, total diferit la cei doi poe\i. În ce-l prive=te pe
Bacovia, am f[cut o ampl[ demonstra\ie în cartea pe
care i-am dedicat-o. Totu=i, voi fi nevoit s[ rezum la maxi-
mum principalele elemente ale complexului Bacovia,
pentru a reliefa delimitarea destinului vierean.
Paradisul artificial creat de mam[ copilului Iorgu\, în
urma teribilei traume a febrei palustre, nu a dus decât
în aparen\[ la o întârziere a viitorului poet, afirma\ia
fiind valabil[, par\ial, doar în plan biologic-existen\ial,
dar nu =i în cel spiritual, efectul fiind cu totul contrariu.
Asist[m, dimpotriv[, la un extraordinar proces de matu-
rizare precoce, încât viitorul Bacovia este deja un poet
genial, uluitor de matur, la 1900, când avea cristalizat
volumul de versuri Plumb. Apoi, spre deosebire de copilul
=i adolescentul Grigore Vieru, G. Bacovia are =ansa de a-i
cunoa=te pretimpuriu pe M. Eminescu =i pe Shakespeare,
încât el coroboreaz[ devorant propria maturizare cu
în\elepciunea în fa\a mor\ii dobândit[ de cei doi mon=tri
sacri ai culturii europene. Bacovia se vedea îndrept[\it,
la 1617 ani, s[ se considere deja trecut prin experien\a
mor\ii (altminteri, îi =i tr[ise amenin\area, la propriu,
cuprins de frigurile mor\ii, la 7 ani, urmare a marilor
inunda\ii de pe Bistri\a =i Siret din iulie-august 1888).
Versul eminescian din finalul sonetului Trecut-au
anii(Iar timpul cre=te-n urma mea m[-ntunec!)
coincide cu celebrul Parc[ am murit de mult din Melan-
333
colie. În consecin\[, Bacovia se vede îndrituit s[ nu mai

comit[ gre=eala fatal[ a regelui Lear, cel care în loc s[
aleag[ plumbul, adic[ t[cerea bunei =i iubitoarei Cordelia,
alege promisiunile zorn[itoare ale aurului =i ale argin-
tului din glasurile de siren[ ale fiicelor mai mari Goneril
=i Regan. Aceast[ alegere gre=it[ l-a dus pe Lear le nebu-
nie, provocând moartea Cordeliei. La b[trâne\e, se alege
preg[tirea pentru moarte, t[cerea, iar nu zgomotoasa
iubire de femeie. Încât precocele în\elept George Vasiliu
alege de la bun început plumbul, adev[rata caset[ câ=ti-
g[toare din Negu\[torul din Vene\ia. El a crezut, astfel,
c[ evit[ eroarea capital[ a regelui Lear. Dar Bacovia, la
17 ani, era maturizat ca poet =i întârziat ca om. Alege-
rea lui a fost corect[ în planul poeziei Plumbul fiindu-i,
într-adev[r, câ=tig[tor cu asupra de m[sur[. Îns[ în plan
existen\ial el a comis o eroare la fel de grav[ ca a regelui
Lear. La vârsta adolescen\ei, se alege via\a (erosul), iar
nu moartea. Ion Caraion se ar[ta consternat c[ la 17 ani
Bacovia nu celebreaz[ iubirea, ci î=i scrie Epitaful! Crezut
îndrept[\it s[ se bucure de Nirvana, el constat[ c[ nu a
murit de mult, ci, dimpotriv[, c[, în realitate, nu poate
s[ moar[: +i tare-i târziu/+i n-am mai murit (Pastel).
Agresiunea timpului devine sufocant[ =i poetul simte în
spate suflarea neantului, într-o singur[tate total[. S[ se
observe cum Grigore Vieru comp[time=te moartea tocmai
din pricina singur[t[\ii ei ve=nice, incapacit[\ii de a
dialoga cu via\a, cu Erosul. Cu alte cuvinte, Vieru are
avantajul c[ nu s-a maturizat precoce în copil[ria =i în
adolescen\a lui. Dimpotriv[, a r[mas copilul cel mare al
neamului, cum a spus Vlad Ciubucciu. +i el a suferit de
singur[tate, de disperare. Infernul de care a avut parte
în copil[rie l-a maturizat ca om, dar l-a men\inut, gaste-
ropodic, în geniul copil[riei. Expresia lui poetic[, de
THEODOR CODREANU
= 334
aceea, se va maturiza progresiv =i destul de greu, spre

deosebire de a lui Bacovia, genial[ de la bun început. În
plan existen\ial, intrat apoi în imaginarul poetic, Grigore
Vieru n-a mai comis eroarea adolescentului George
Vasiliu, alegerea lui a fost cea fireasc[, identificându-se,
din acest punct de vedere, cu ethosul popular. La vârsta
adolescen\ei, el a optat net pentru via\[, pentru bucuriile
simple, pentru Eros, iar nu pentru Thanatos. Paideuma
copil[riei va predomina pân[ la maturitatea biologic[
deplin[, pe când Bacovia nu se va mai putea întâlni decât
la b[trâne\e cu ea, lep[dându-se de singur[tate, f[r[,
îns[, a mai scoate profit estetic de aici. Titlul vierean
F[g[duindu-m[ iubirii, ca =i cel al volumului Fiindc[
iubesc (1980), vrea s[ spun[ despre alegerea lui existen-
\ial[, titluri de neconceput pentru Bacovia. Grigore Vieru
î=i va scrie un epitaf nu la 17 ani, ci abia la moartea
mamei sale Eudochia, în 1982, dar acela este un epitaf
senin, mioritic: Sunt iarb[, mai simplu nu pot fi. A=adar,
se f[g[duie=te tot vie\ii, dup[ ce a iubit via\a. Iubind
moartea dup[ ce ai urât via\a spune Vieru este semn
de nebunie527. Or, via\a imaginar[ a lui Bacovia a fost un
co=mar, sub ve=nica amenin\are a nebuniei, pe care numai
geniul s[u poetic a învins-o. F[când trimitere la neno-
rocirile vie\ii, Grigore Vieru zice: Nu m-am împ[cat prea
bine nici cu moartea, nici cu via\a =i una =i alta sunt
crude =i necru\[toare. Dar parc[ tot via\a a= alege-o528.
Cu alte cuvinte, el de mult a ales via\a =i alegerea cea
mai bun[ e via\a copil[riei, singura vârst[ când nici cru-
zimea vie\ii, nici acea a mor\ii n-au putere asupra omu-
lui. De aceea, multe dintre cântecele lui Grigore Vieru
sunt adev[rate explozii de bucuria de a tr[i, în acela=i
spirit al ethosului popular:
335
Drag mi-i a tr[i,

C[ am pe cine iubi
Nev[stuic[ =i copii,
Drag mi-i a tr[i529.
Asemenea m[rturii, fie =i pe scheme prozodice
folclorice, nu ve\i g[si niciodat[ la G. Bacovia, chiar
nici în conven\ionalul Cogito, în care se declar[ fericit.
Volumul Strigat-am c[tre Tine se deschide =i cu un moto
din Tahar Djaout referitor la moarte: T[cerea e moar-
tea./Cine î\i cere s[ taci,/Î\i cere prea mult. +i deodat[
po\i în\elege de ce respingerea mor\ii este un fenomen
caracteristic popoarelor r[s[ritene, aflate sub cnutul
imperial, popoare amenin\ate cu intrarea în nefiin\[.
Trebuie s[-\i conservi patria pentru a avea unde muri,
vorba lui Vieru. Altminteri, în Ni=te gânduri, poetul î=i
însu=e=te =i urm[toarea cugetare a lui Stefan Napierski:
Patria e acel loc unde ai dori s[ mori. +i tot acolo \ine
s[ precizeze: Fiecare î=i ia cât este în stare din propria
moarte530.
Dac[, la un moment dat, e=ti tentat s[-l b[nuie=ti pe
Grigore Vieru de superficialitate în raport cu problema
mor\ii, lucrurile acum se complic[. El nu respinge moar-
tea dintr-o repulsie a voin\ei oarbe de a tr[i, de rezonan\[
schopenhauerian[, ca punct de vedere al cercului strâmt
eminescian. Fire=te, omul comun se însp[imânt[ de gân-
dul mor\ii. El nu e ispitit niciodat[ s[ accepte resemna-
rea ciobanului mioritic în fa\a acestui eveniment brutal
=i insuportabil. A=a se =i explic[ atâtea aversiuni fa\[ de
nunta cosmic[ din Miori\a la elitele postdecembriste
=i postmoderniste. Ace=ti indivizi, cu fumuri de supe-
rioritate în în\elegerea vie\ii, nu pot ie=i din narcisismul
voin\ei oarbe de a tr[i cu orice pre\. Nu este nici pe de-
parte cazul lui Grigore Vieru, cel care, la o privire super-
THEODOR CODREANU
= 336
ficial[, pare atât de îndep[rtat de Miori\a în confruntarea

cu moartea.
Grigore Vieru are con=tiin\a deplin[ c[ moartea este
un eveniment capital c[ruia fiin\a uman[ nu are cum s[
i se sustrag[. De aceea, =i pentru el proba mor\ii este
fundamental[. Ciclul F[g[duindu-m[ iubirii, care cup-
rinde poeme dintre anii 19682002, re\ine ca moto toc-
mai celebrele versuri eminesciene din Od[ (în metru
antic): Ca s[ pot muri lini=tit, pe mine/Mie red[-m[!
Moartea devine reperul decalogului moral al fiin\ei, ca
la Eminescu. Numai ea poate s[ motiveze via\a cu ade-
v[rat, s[-i dea valoarea suprem[, s[ legitimeze alegerea
pe care el a f[ptuit-o înc[ din copil[rie =i adolescen\[.
Ca =i via\a sau dragostea, moartea este un eveniment
unic: Via\a, dragostea =i moartea vin o singur[ dat[531.
+i, ca reper în absolut, exist[ un ascendent al mor\ii asup-
ra vie\ii, ascendent ce p[rea anulat, în favoarea vie\ii,
tocmai prin op\iunea antibacovian[ a poetului. În reali-
tate, via\a poate fi coruptibil[, fiindc[ este atât de intim
legat[ de alegerea omului. Grigore Vieru are intui\ia avan-
tajului moral al op\iunii bacoviene a mor\ii. Fiin\a baco-
vian[ este incoruptibil[ moral, iar suferin\a ei este m[su-
rat[ de teribila neputin\[ de a muri. Dezm[\ul, a=adar, apar-
\ine vie\ii agonice, iar nu mor\ii. Într-o poem[ dedicat[
lui D. R. Popescu, Vieru o recunoa=te astfel:
Pur =i simplu,
Respect[m moartea,
Pentru c[ nu este
Mincinoas[ ca via\a.
(Cum s[-\i spun)
Din acest punct de vedere, moartea e mai aproape de
divinitate decât via\a: Una din cele mai mari satisfac\ii
ale mele este c[ Divinitatea =i Moartea nu pot fi lingu-
337
=ite532. De aceea, moralmente, poetul se simte solidar

cu moartea: Sunt de partea mor\ii dac[ are dreptate,
=i împotriva vie\ii dac[ se prostitueaz[533. +i toate astea
fiindc[ pariul existen\ei lui a fost tocmai via\a, iar nu
moartea ca la al\i poe\i; ca la Bacovia, în primul rând.
Sau chiar Eminescu.
La întrebarea lui Alexandru Banto= dac[ îi este fric[
de moarte, Vieru r[spunde: Moartea ne prive=te din
fiecare floare de la începutul vie\ii noastre de ce ne-am
teme de ea? Nu mi-i fric[ de moarte, «mi-i somn » de
ea534. Al Vlahu\[ pretindea c[ nu se cutremur[ de gândul
mor\ii, ci de ve=nicia mor\ii. Este un mod de a corupe
moartea îns[=i, gânde=te Vieru, fiindc[ ve=nicia nu poate
fi atins[ decât de via\[ în ipostaza ei suprem erotic[:
Iubito: «Aceast[ clip[ a noastr[
dureaz[ mai mult
decât dureaz[ la al\ii moartea».
(Cântec de iubire)
Iar dac[ avem vreun motiv s[ ne însp[imânt[m, acesta
nu-i moartea individual[, ci doar cea a întregii omeniri:
Dar nu moartea
M[ însp[imânt[
Mi-e team[ c[ va veni
Somnul cel mare
Al omenirii întregi.
(Toamn[ era)
|inând seam[ =i de titlul poeziei, aceasta este cea
mai bacovian[ team[ a lui Grigore Vieru, reflex con=tien-
tizat al apocalipsei f[r[ finalitate.
Dar iat[ cum se celebreaz[ via\a comparativ cu nimic-
nicia mor\ii, de parc[ ne-am instala direct în ora de
iubire eminescian[. Raportat la clipa sfânt[ a iubirii poate
c[ nici nu exist[ moarte:
THEODOR CODREANU
= 338
+i nu exist[ moarte!
Pur =i simplu, cad frunzele
Spre a ne vedea mai bine
Când suntem departe.
(Metafora)
Izvorul ve=nic nu este moartea, ci copil[ria. De aici
strania impresie a poetului c[ mor\ii se reîntorc, de fapt,
în copil[rie, =i ei trebuie îngriji\i ca pe ni=te copii:
Mor\ii sunt
Ca ni=te copii
+i fiecare
Î=i are mor\ii lui.
Acestor copii trebuie s[ le închizi ochii ca s[ doarm[
lini=ti\i, s[ le s[ru\i fruntea =i s[-i veghezi, a=a cum face
mama cu pruncii. Mor\ii nici m[car nu trebuie înmor-
mânta\i, ci, poate, doar \inu\i în bra\ele mormântului-
mam[. În ce-l prive=te, are oroare de spectacolul înmor-
mânt[rii. Întrebarea a 29-a din chestionarul Jurnalului
de Chi=in[u sun[ a=a: De cine n-a\i vrea s[ fi\i îngropat?
R[spunsul lui Vieru: A= vrea s[ fiu înmormântat în tain[.
Nimeni s[ nu =tie de moartea mea. Nici prietenii. Nu-mi
plac cuvânt[rile pe marginea gropii. Omul trebuie pre\uit
cât este în via\[. Poezia Când e o reverbera\ie a unei
asemenea m[rturii, cea mai apropiat[ de Mai am un
singur dor de Eminescu. Nu oamenii, ci natura întreag[
s[-l îngroape, ca în nunta cosmic[ mioritic[. Desigur, ca
=i în cazul lui Eminescu, mormântul trebuie s[-i fie al[turi
de al mamei, singura care-l va ocroti cu adev[rat =i dup[
moarte. De asemenea, oamenii nu devin drep\i numai
prin faptul c[ mor, ci sunt drep\i în fa\a mor\ii doar prin
numele lor nep[tat: Moartea, ca =i via\a, poate fi îm-
bun[t[\it[ dac[ la=i în urm[ un nume curat535. În
339
definitiv, moartea-\i pre\uie=te dup[ cât cer e în ea: Cine

=tie dac[ moartea este sau nu partea noastr[ de cer =i
lumin[; cine =tie dac[ sufletul nostru nu este =i el mu=-
chiul verzui de pe cruce536.
Pe moarte, pe mam[, pe Dumnezeu nu te po\i
sup[ra537. Dac[ ne gândim bine, moartea pre\uie=te cât
o pâine, aceasta având deasupra ei întreg cerul. Altfel
este una cu neantul. Interesant c[, în pofida neaderen\ei
poetului la singur[tatea mor\ii, aceasta, totu=i, e doar o
nefiin\[ f[r[ bucurii, niciodat[ vid bacovian. Suferin\a
însingurat[ poate mântui chiar în prezen\a mor\ii:
Vine moartea din urm[
Cu spicele ro=ii în bra\e
Ale sângelui meu
Ea care nimic niciodat[
Nu înapoiaz[.
+i to\i suntem lumina\i
De o bucurie neîn\eleas[.
(Ars poetica)
Ar mai fi posibil[ bucuria neîn\eleas[ f[r[ umbra
mor\ii cu spicele de sânge în bra\e? Nu, =i de aici începe
taina tainelor în fiin\a vierean[.
2. ZORILE
Ciobanii comploti=ti din Miori\a, m[cina\i de cea
mai rea dintre boli invidia, se sf[tuiesc s[-l omoare pe
ciobanul ortoman Pe l-apus de soare. Omorul duce la
apus de zeitate =i asfin\ire de idei (Eminescu), el anun\[
intrarea în noapte, dup[ cum Orfeu o pierde pe Euridice
în întunecatul Hades, ucis[ de un =arpe în clipa când
THEODOR CODREANU
= 340
fugea spre a sc[pa de Aristeu. Omorul e fumul gros ba-

covian care te-nn[bu=[ pe drum, e noianul de negru, e
cenu=iul plumbului. Noaptea este a Infernului. Grigore
Vieru nu are somn noaptea, se chinuie =i trude=te la meta-
fore, a=teptând zorile. Propriu-zis, acest chin, aceast[
crucificare în noaptea basarabean[ îl c[l[uze=te spre
diminea\[. Probabil c[, dac[ ar fi tr[it în România, dup[
cum s-a n[scut în ea, nop\ile lui Grigore Vieru ar fi fost
nop\ile odihnei =i ale visului. Asta într-o Românie de tip
interbelic, iar nu sovietizat[ =i ea. Dar el a fost h[r[zit
s[ nu mai aib[ visuri =i iluzii. S-a pomenit un romantic
f[r[ visuri, ceea ce este o contradic\ie în termeni, dup[
cum ciobanul lui Ion Dru\[ s-a pomenit f[r[ oi. Iar un
cioban f[r[ oi este iar[=i o contradic\ie în termeni. Cioba-
nului din Toiagul p[storiei nu i-a mai r[mas decât cântecul
din fluier, adic[ numai oile din cântec. Un asemenea
cântec are =i Grigore Vieru, unul f[r[ oi, f[r[ |ar[, de=i
are o \ar[. E r[spunsul lui la teroarea istoriei.
René Girard spune c[ Moartea nu este niciodat[
decât cea mai rea violen\[ care i se poate întâmpla unui
om538. De aceea, probabil, zice Vieru, Via\a =i moartea
sunt dou[ animale care nu se mai satur[ niciodat[ de
nimic539.
Cum s[ r[spunzi acestei ultime violen\e care este
moartea? În primul rând, s[-\i por\i crucea cu demnitatea
=i for\a interioar[ a celui care ne-a dat marea pild[ în
confruntarea cu ma=in[ria imperial[ care-=i pune la trea-
b[ slugile mancurtizate. S[ ajung[ pe Golgota, iat[ sin-
gura n[dejde a celui slab în fa\a for\ei brute. Orice sl[bi-
ciune î\i poate fi fatal[. Trebuie s[-nve\i s[ mori, robit
de gânduri =i de suferin\[, ca s[ po\i rena=te, în zori, ca
un copil: Peste zi, la fel noaptea, devin robul gândurilor.
În gânduri m[ deprim =i m[ izbesc cu capul de to\i pere\ii
341
=i de toate zidurile vie\ii. A fi adev[rat artist înseamn[

a n[d[jdui s[ ajungi viu diminea\a:
Crezând în marea diminea\[,
Se duc arti=tii-n necuprins.
S-au ag[\at mai mult de via\[,
Dar =i de moarte s-au fost prins.
(Se duc arti=tii)
Numai cine are Maic[ poate r[zbi spre zori. Copil, se
trezea diminea\a cu toate l[icerile casei pe dânsul, puse
de mama s[ nu-i fie frig peste noapte. (Acas[). Întrebat
de Jurnalul de Chi=in[u care este primul lucru la care se
gânde=te dis-de-diminea\[, r[spunde: Ia te uit[: sunt
viu! Îmi spun =i m[ bucur. Ia te uit[: soarele continu[ s[
r[sar[! Îmi spun =i m[ bucur, diminea\a tr[iesc ni=te st[ri
care m[ înal\[ deasupra tuturor necazurilor. Atunci sunt
copilul Naturii cu toat[ fiin\a mea.
Noaptea, fiin\a poetului e slab[ ca a unui copil:
Puternic nu sunt
Nu pot fi de fa\[
Cu sângele meu
Când sunt r[nit.
Nu îndr[znesc
S[ calc în picioare
Vipera ce m-a încol\it.
Nu pot pân[ la cap[t
Cântecul duce.
Scriind,
Parc[-a= ara cu o cruce.
Dorm iepure=te =i-mi pare
C[ nu mai vin zorii.
Înghe\ f[r[
Lâna alba-a ninsorii.
THEODOR CODREANU
= 342
Tulbure, Doamne,
Mi-ar r[t[ci sufletul,
Tulbure =i-mpr[=tiat,
Coco=ul de aur al cerului
De l-a= g[si diminea\a t[iat.
Puternic nu sunt
Nu pot o cas[ dura,
O cruce nu pot ciopli.
Cocorii se duc
+i nu-i pot opri.
Stelele cad
+i nu le pot la loc \intui.
Acesta e poetul, copil neajutorat, =i care ajunge în

zori datorit[ jertfei pe cruce a mamei:
Trudite cât \ara întreag[,
Mânu\ele tale de cear[
În noaptea cea neagr[,
În noaptea cea neagr[
Odihnescu-se prima oar[.
Prima oar[
S[rut mâinile tale
Din care ierbi vor r[sare.
Mi-i plin[ fiin\a de jale
Ca tupul m[rii de sare.
A=adar, mama e jertfa isp[=itoare, ea pare s[ fi luat

locul pe cruce Fiului. În aceast[ noapte neagr[, poetul e
cea mai singur[ fiin\[ de pe lume (se-ntâlne=te, adic[,
iar[=i cu nefiin\a bacovian[):
343
Ca un pom doborât,
Însu=i graiul
Parc[ se aude c[zând.
Doamne, atât de singur,
Atât de singur
N-am fost niccând.
Numai ruga mamei poate aduce zorii:
În zori, mâinile mamei
Se roag[ spre Cer, împrosp[tate
De cântecul privighetorilor.
Iar jos,
|ip[ de ner[bdare p[mântul
Obi=nuit cu palmele ei.
(Rug[ciunea din zori)
Dar ruga, f[r[ isp[=irea poetului care e truda, nu
aduce zorii: Dac[ r[s[ritul soarelui te-a g[sit muncind,
înseamn[ c[ nici soarele, nici altcineva nu-\i poate lua
locul540. Puterea crea\iei se verific[ în zori: Dac[ am
zidi dintr-o dat[ cântecul a=a cum puterea dimine\ii
zide=te dintr-o dat[ lumina întregii zile!541. Un r[s[rit
de soare nu se poate compara cu nici o carte din lume:
În ziua în care am admirat un r[s[rit de soare, pot s[ nu
mai citesc nici o carte542.
Grigore Vieru pare s[ fie cel mai important celebrator
al dimine\ii din literatura român[: Diminea\a este scula
de aur a Creatorului pe care El a l[sat-o în grija noastr[543.
Îns[=i Sfânta Scriptur[ trebuie s[ fie opera dimine\ii
cere=ti: Dac[ lumina dimine\ii n-a str[lucit pe foile
Scripturii deschise, înseamn[ c[ ea n-a str[lucit nic[ieri
altundeva544. Paradisul trebuie s[ fie o ve=nic[ diminea\[
=i care coboar[ pentru o clip[ pe p[mânt, în zori:
THEODOR CODREANU
= 344
O! Ce frumos p[mântul e în zori,

Un paradis de flori,
Un rai pe care Domnul
El ni-l dete,
Suntem Domnului datori!
(Un paradis de flori, fragment
din textul la filmul T[unul,
cu muzica dup[ Dimitri +ostakovici)
Sau alt fragment (Toate-s numai dor), cu muzic[ dup[

Mica serenad[ nocturn[ de Mozart:
Ce dulce-i diminea\a,
Ce dulce-i diminea\a,
S[rut[-i ochii, fa\a,
S[rut[-i ochii, fa\a!
S[ ne bucur[m,
S[ ne bucur[m!
Frumoas[, f[r[ pre\ e via\a,
E p[cat s[ n-o cânt[m!
În zilele foametei, alinarea venea tot de la zvârlugile
de lumin[ ale dimine\ii:
Zvârlugi de lumin[
Pe lacrima apei, pe râu
Pa=ii de frunz[ ai mamei.
Diminea\[. Pu\in[
Ca o mân[ de grâu
În zilele foamei.
(F[r[ titlu)
Via\a este, în definitiv, un amestec de noapte =i dimi-
nea\[:
M-am amestecat cu via\a
Ca noaptea cu diminea\a.
(Cu via\a, cu dorul)
345
Simbolurile purit[\ii adamice ale dimine\ii sunt lumi-

na =i roua. Ele sunt semnele Învierii de dup[ c[l[toria în
noaptea neagr[:
Iat[ a c[zut pe iarb[ roua,
Mi-a =optit un glas preaîngeresc,
Asta, omule, e vestea nou[,
Bucur[-te, spune mul\umesc.
(Vestea)
Fondul religios al dimine\ii vierene este indiscutabil.
În Psalmul 100, 10, diminea\a apare ca momentul privi-
legiilor divine =i al justi\iei umane: În dimine\i voi judeca
pe to\i p[c[to=ii p[mântului, ca s[ nimicesc din cetatea
Domnului pe to\i cei ce lucreaz[ f[r[delegea. În zori,
lumina e înc[ neprih[nit[, e ora vie\ii paradisiace545.
A=adar, intui\ia poetic[ vierean[ a func\ionat irepro=abil.
Peste toate, diminea\a e ora lacrimii cere=ti roua. Astfel,
între elementele imaginarului poetic vierean, apa
dobânde=te cea mai înalt[ demnitate ontologic[. Vieru
este, neîndoielnic, un excep\ional poet al apei divine, în
pura ei naturale\e, sfin\it[, adic[, direct de c[tre Cer.
3. APA DIVIN{
Imaginea prim[ a apei vierene este izvorul. Desi-
gur, modelul este izvorul din natur[, dar poetul îl trans-
figureaz[ la modul ontologic. Ca în codrul eminescian,
izvorul vierean este ve=nic tân[r =i bun, iar, peste toate,
e punct arheal:
Toate se schimb[ în via\[,
Numai izvorul nu.
(Izvorul)
THEODOR CODREANU
= 346
În Biblie, apa este matrice a crea\iei. Dumnezeu se

proclam[ izvor de ape vii546. Iisus ne atrage aten\ia
Patricia Hidiroglou se afl[ în miezul însu=i al no\iunii
de izvor viu547. Altminteri, apa este materia prima în
mai toate mitologiile. Elementul cel mai important din
Paradis pare s[ fie apa. Edenul este str[b[tut de un fluviu
care ud[ gr[dina =i se desparte în patru bra\e548. În toate
religiile, apa este materia diverselor rituri. Ploile =i roua
dimine\ii sunt, în Biblie, semne ale bun[voin\ei divine.
Potopul a purificat p[mântul, devenind întemeietor de
culturi umane549.
Propriu-zis, apa întemeiaz[ civiliza\ia. Grigore Vieru,
în plus, încarc[ izvorul de suflet matern =i de paideuma
copil[riei, recunoscându-i sorgintea celest[, totodat[:
La munte izvorul
Din cer izvor[=te.
Ca sufletul mamei,
Ca sfântul ei grai
În care te v[d
F[r[ de moarte.
(Poem de munte)
Numai în apa izvorului e posibil un narcisism vierean,
sub semnul nemuririi:
+i eu în
Adâncu-i cel rodnic
Ca-n lumina ochilor t[i
F[r[ de moarte m[ v[d.
Sorgintea celest[ a ploii este des proclamat[ de Gri-
gore Vieru: Ploaia este cel mai frumos mijlocitor între
terra =i cerul pe care omul, nu =tiu de ce, vrea cu orice
pre\ s[-l cucereasc[. N-ar fi mai bine s[ se apropie de
el?! De ce s[ cucere=ti soarele, stelele?! Mi-i drag[ ploaia
347
pentru c[ spal[ =i învoio=eaz[ frunza chinuit[ de fumul

ma=inilor. +i spal[ =i sufletul omului. Când plou[, omul
pare mai frumos, mai îngândurat550. Exist[ o irezistibil[
nostalgie a ploii la Grigore Vieru. Trebuie s[ fii \[ran în
adâncul sufletului ca s[ pricepi aceast[ tânjeal[. Pe dea-
supra, ploile lui sunt ale copil[riei =i au sfin\enia sufle-
tului matern. Ploaia de var[, observ[ Bachelard, este cea
mai matern[ dintre toate, ea creeaz[ imaginea unui
potop de lapte551. Nic[ieri nu se vede mai bine sentimen-
tul matern al naturii, care vine direct din sufletul copilu-
lui: Iar sentimentul pentru natur[ este atât de durabil
în anumite suflete, tocmai pentru c[, în forma sa origi-
nar[, el este la originea tuturor sentimentelor. E senti-
mentul filial. Toate formele de iubire cuprind un element
de iubire fa\[ de o mam[552.
S[ se observe c[ ploile preferate ale lui Vieru sunt
cele de var[, fecunde, purificatoare =i materne. Nu ve\i
g[si în imaginarul s[u poetic teroarea ploilor monotone
=i reci ale toamnelor bacoviene. Potopul vierean e cel al
purific[rii =i al reculegerii divine. Pe arca noului Noe se va
g[si o singur[ fiin\[ lacrima, semn al crucii isp[=itoare:
Pe lemnul Ei de m[slin,
Ca Noe în barc[, pluti-voi
Pe apele potopitorului ceas,
Luând cu mine o
Singur[ fiin\[:
Lacrima.
+i via\a nu pieri.
Poate ca nicicând
M[ voi lipi strâns de
Crucea
Plâns[ înc[ o dat[
De Nem[rginire.
(Crucea)
THEODOR CODREANU
= 348
Asta pentru a salva =i fiin\a cea mai pur[ lacrima

de amenin\[rile întin[rii:
Ceva se-ntâmpl[ azi cu noi:
Azi lacrimile sunt gunoi
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohote=te rea.
(Doin[)
Într-o astfel de lume, chiar =i izvorul, eternul, poate
fi pus la îndoial[, dar r[mâne convingerea c[ în el se
ascunde dorul:
Totul e îndoielnic
Chiar =i izvorul.
Poate c[ nu el se-aude.
Poate c[ dorul.
(M-a strigat cineva?)
Cu siguran\[, pentru c[ izvorul este imaginea arheti-
pal[ a paideumei. Iar în auz dorul e cântec, pe când în
ochi el este lacrim[. Muzica este singura care poate topi
ce-i dur, aidoma lacrimii. Nu întâmpl[tor ultima parte a
volumului Strigat-am c[tre Tine, cea dedicat[ textelor
muzicale, se intituleaz[ Cununa de rou[ =i are ca moto
aceast[ observa\ie a lui Tagore: Tot ce-i dur se va topi
în farmecul muzicii. Chiar =i strig[tul va deveni muzic[,
pentru c[ e c[tre Tine, iar nu un Hau! Hau! dep[rtat
sub stele înghe\ate553, nu un strig[t în cavoul bacovian,
neauzit de Nimeni. E strig[tul c[tre Dumnezeu, chiar dac[
e de pe Cruce. Roua vierean[ este purificarea durerii, a
sângelui de pe cruce: Întâi s[ luceasc[ pe vârful peni\ei
stropul cel ro=u al sângelui meu, pe urm[ roua de pe
iarb[554.
Adev[rata dragoste nu-i altceva decât o floare înrou-
rat[: Noaptea îndr[gosti\ilor este floarea înrourat[ pe
care-o g[sesc =i-o culeg numai inimile înv[p[iate555.
349
Numai roua se poate compara cu lacrima. Originea

ei este din cer când vremea e foarte senin[, o ap[
pur[ impregnat[ de materie celest[, iat[ ce este roua556.
Pentru Gustave Kahn (Povestea aurului =i a t[cerii), roua
este ap[ amestecat[ cu mierea cerului =i cu laptele
stelelor, iar pentru Henry de Rochas chiar nuditatea
radical[ a tuturor lucrurilor, veritabil lapte al cerului =i
principala hran[ a semin\elor. Rezonan\a matern[
=i alchimic[ a rou[i este indiscutabil[: A visa la rou[ ca
germene =i s[mân\[ înseamn[ a participa din adâncul
fiin\ei tale la devenirea lumii557. Asta face Vieru, n[zuind
s[ ias[ din neagra noapte la licoarea dimine\ii, zori
distilate, oglind[ a visului alchimic al celei mai limpezi
dintre pietre558.
Dintre ipostazele apei vierene, totu=i lacrima e cea
privilegiat[. Ea adun[ în sine mai ales fiin\a ca Dasein.
Este cea mai uman[ dintre toate apele. E fiin\a complet[:
chip de zeu trist, greier de cle=tar, creier gânditor,
Soare arz[tor, glonte mânios, iepure plâns ascuns
în a genei umbr[, deal de sare greu, clopot =i via\[
(Lacrima). Nu chipul rigid e frumos, nu ochii nep[s[tori,
ci doar cei care-s umezi\i de lacrim[: Nu sunt mai pu\in
frumoase lacrimile iubirii în ochii mai pu\in frumo=i559.
Chiar =i curajul e m[surat de lacrimi: Ai atât curaj câte
lacrimi str[lucesc în adâncul lui560.
La George Co=buc, dimpotriv[, lacrimile sunt pentru
copii =i pentru femei, ceea ce ar admite =i Grigore Vieru,
dar ele sunt semnul sl[biciunii =i al la=it[\ii: C[ci plânsu-i
de nebuni scornit/+i de femei! (Moartea lui Fulger). Mai
apropiate de Vieru sunt lacrimile lui Octavian Goga,
imagine, îns[, doar a suferin\ei unui întreg popor lipsit
de libertate: La noi sunt cântece =i flori/+i lacrimi mul-
te, multe (Noi). +i la Vieru asemenea conota\ie este
THEODOR CODREANU
= 350
puternic[, dar bog[\ia de nuan\e este incomparabil[ la

poetul basarabean. Numai plânsul eminescian îl poate
întrece prin diversitatea registrului semantic, de la arse-
nalul sublimbajelor naturii pân[ la plânsul ontologic al
Demiurgului. Dar cel mai cople=itor plâns din poezia ro-
mâneasc[ r[mâne cel bacovian, ca plâns r[sfrânt în fiin\a
omului =i în cea a naturii, toate izvorând din plânsul
materiei. Un reflex al acestui plâns fundamental este, la
Grigore Vieru, plânsetul humei. Îns[ nu de aici vine origi-
nalitatea lui Grigore Vieru. El nu pune accentul pe starea
de plâns, ci pe lacrim[. Iar lacrima, spuneam, nu mai este
semn de sl[biciune omeneasc[, precum la Co=buc, ci, din
contr[, de t[rie a caracterului, este concomitent anima =i
animus. În lacrim[ se descifreaz[ adev[ratul caracter al
omului: Caracterul adaug[ str[lucire de foc lacrimii561.
Desigur, nu toate lacrimile au puritatea pietrei filoso-
fale, dimpotriv[, cele din urm[ sunt rarisime, ca în alchi-
mie. Vieru o =i nume=te pe lacrima privilegiat[ lacrim[
de aur: În noianul de lacrimi se nimere=te =i câte una
de aur562. Ei bine, aceast[ lacrim[ de aur devine enigma
plânsului vierean. +i s[ mai spun c[ atunci când nu mai
e loc pentru nici o lacrim[, omul a ajuns în fa\a mor\ii:
Voi muri f[r[ de lacrimi. Le-am plâns pe toate563. Dar
cine a plâns toate lacrimile trebuie s[ fi plâns =i lacrima
de aur.
Nici un poet român (posibil =i european) n-a perceput
cu atâta intensitate sacralitatea lacrimii. Grigore Vieru
ar putea exclama împreun[ cu Antoine de Saint-Exupéry:
Cest tellement mystérieux les pays de larmes.
Lacrima vierean[ nu are nimic a face cu lacrimile v[r-
sate la tot pasul de Feodor Karamazov, celebrul erou dos-
toievskian, sentimental, versatil =i r[u. Acesta e plânsul
cel egocentric. Înc[ Evagrie din Pont, la sfâr=itul secolului
351
al 4-lea d. Hr., avertiza asupra degrad[rii plânsului, care

uit[ scopul lacrimilor =i poate duce la r[t[cire =i la
nebunie. Probabil, un astfel de plâns viza =i b[trânul
sfetnic din balada lui Co=buc. Prin asemenea plâns a
trecut =i Robinson Crusoe, cel r[mas singur pe insula
naufragiului. Asupra lui ne atrage aten\ia Andrei Ple=u564,
în Minima moralia. La început, Robinson î=i plânge
egocentric soarta, de=i f[r[ vicle=ug, v[rsând lacrimi
amare, oglind[ a nenorocirii care a dat peste el: Lacri-
mile îmi curgeau =iroaie când m[ cândeam la soarta
mea. Este plânsul afectivit[\ii periferice, de pe a =aptea
treapt[ a Sc[rii descifrate de Sfântul Ioan Sc[rarul. Ro-
binson regret[, dar nu =tie înc[ s[ se c[iasc[. Plânsul
adev[rat este o meta-noia, un salt dincolo de sine, dincolo
de Narcis. Aici ajunge Robinson abia dup[ ce cunoa=te
suferin\a singur[t[\ii, în capitolul V al romanului, când
descoper[ c[ boabele de orez c[zute pe jos au r[s[rit.
Atunci se pomene=te plângând de bucurie, descoperind
aici ceva providen\ial. Sunt lacrimi f[r[ durere, nedis-
perate. E ceea ce Grigore Vieru nume=te lacrima de aur,
iar Sf. Ioan Sc[rarul ac de aur. Robinson o vars[ din bel-
=ug, cuprins de o bucurie neîn\eleas[, de=i se afl[ pe
Insula Dezn[dejdii. Oare nu tot pe o Insul[ a Dezn[dejdii,
Basarabia, =i-a descoperit Grigore Vieru lacrima de aur?
Leg[tura tainic[ dintre foc =i lacrim[ (exact ce sugereaz[
aurul lacrimii vierene, cu trimitere la r[d[cina de foc)
a fost subtil reliefat[ de acela=i Ioan Sc[rarul: Precum
focul tope=te trestia, a=a lacrima tope=te toat[ întin[-
ciunea v[zut[ =i gândit[565. În lacrim[, spune Irénée
Hausherr, alchimia este complet[ (solve et coagula), ca
=i în roua dimine\ii: Lacrima e simultan solve =i coagula.
E dizolvarea «s[rii», inflamarea apelor «inferioare» (Nico-
las Flamel vorbea despre humiditas ignes) =i transmuta\ie
THEODOR CODREANU
= 352
a s[rii în perl[566. Aceast[ perl[ de sare transfigurat[

este suprema frumuse\e uman[: Lacrima nu este altceva
decât sarea ce p[streaz[ nealterat[ frumuse\ea omu-
lui567. Plânsul bacovian nu ajunge la purificare, el este
al punctului negru din noapte =i, de regul[, e amestecat
cu gelos (râsul):
Pustiu adânc =i-ncepe a-nnopta,
+i-aud gemând amorul meu defunct,
Ascult atent privind un singur punct
+i gem, =i plâng, =i râd în hî, în ha
(Amurg de toamn[)
Bacovia nu ajunge în mizeria de=[n\[rii râsu-plân-
sului, tragedia lui vine de acolo c[ de=i aflat în adâncul
plânsului, mângâiere n-a v[zut: Adâncul plânsului (aby-
ssos penthos) mângâiere n-a v[zut568. +i fiindc[ nu ajun-
ge la iluminare, starea lui e mai rea decât aceea descris[
de Irénée Hausherr: Cel care o dat[ plânge, alt[ dat[
se desfat[ =i râde, e asemenea celui ce arunc[ cu pâine
în câinele iubirii de pl[cere; acesta se preface c[-l alung[,
dar în fapt îl îndeamn[ s[ stea lâng[ el569.
Intui\ia vierean[ a func\ionat iar[=i cu siguran\[, fiind-
c[ o porunc[ a aforismelor sale este aceea s[ nu arunci
niciodat[ cu pâine în câini. Pâinea e la fel de sfânt[ ca
lacrima, e chiar trupul Domnului Iisus Hristos =i a arunca
pâinea în câini este un sacrilegiu pe care numai dezm[\ul
pl[cerilor îl poate f[ptui.
Plâsul este condi\ia mântuirii, al cincilea botez,
strâns legat de ceea ce teologii numesc str[pungerea
inimii: Str[pungerea este propriu-zis o durere neînfu-
murat[ a sufletului care nu-=i d[ nici o mângâiere =i-=i
închipuie în fiecare ceas desfacerea «analysis, moartea»
a=teptând ca pe o ap[ r[coritoare mângâierea lui Dumne-
zeu, care mângâie pe monahii smeri\i570.
353
Cu Bacovia, s-a petrecut un fenomen straniu: str[pun-

gerea inimii, în cazul s[u, a încremenit în desfacere, în
descompunere perpetu[, sfâr=it continuu. Vieru, în schimb,
parcurge întreg drumul, ridicându-se la bucuria lacrimi-
lor, la plânsul pricinuitor de bucurie (charopoion pent-
hos)571. Lacrimile risc[ s[ r[mân[ în stadiul demonic al
paideumei. Îndemnul Sfântului Ioan Gur[ de Aur era
acesta: Sufer[, dar pune m[sur[ suferin\ei. E ceea ce
nu reu=e=te Bacovia, dar izbânde=te Grigore Vieru. C[ci
\inta suferin\ei este bucuria Învierii, îndumnezeirea572.
Cre=tinismul afirm[ c[ omul nu e f[cut s[ plâng[, ci s[
se bucure573.
Aceasta e semnifica\ia iubirii de via\[ a lui Grigore
Vieru. El este un biruitor, un luminos biruitor. Adam a
cunoscut plânsul numai dup[ p[cat, dup[ izgonirea din
Rai. Str[pungerea inimii, cu lacrimile ei cu tot, este pre\ul
r[scump[r[rii în fa\a lui Dumnezeu.
4. DUMINICA MARE
Destinul creator al omului de dup[ izgonirea
din Rai se desf[=oar[ ciclic, în =apte zile. Primele =ase
sunt ale peniten\ei, ale trudei, ale suferin\ei, =i chiar ale
mor\ii, pentru ca a =aptea, Duminica (în realitate prima,
ca început pur, ]nvietor, aidoma dimine\ii pentru zi),
omul s[ revin[ în paradis, s[ se fac[ vrednic de o clip[ a
armoniei divine. Acestea sunt exerci\ii preg[titoate, prin
rug[ciune =i munc[, pentru Învierea de apoi, cea întru
ve=nicie. Grigore Vieru g[se=te c[ poetul, creatorul, în
genere, poate concentra fiecare s[pt[mân[ a lui Dumne-
zeu într-o zi. 23 de ore din cele 24 sunt cât =ase zile de
THEODOR CODREANU
= 354
peniten\[ complet[, culminând cu noaptea cea neagr[,

pentru ca s[ ajungem în clipa astral[ a dimine\ii, la r[s[-
ritul Soarelui. De aici insisten\a poetului de a numi
diminea\a duminica zilei, s[rb[toarea ei neîntinat[,
substitut al Învierii. +i Vieru o face nu f[r[ temei, c[ci
am v[zut ce spun Biblia =i Sfin\ii P[rin\i despre roua =i
lumina dimine\ii. Dar Grigore Vieru are un veritabil cult
pentru fiecare zi a s[pt[mânii, fiecare avându-=i noimele
ei, încât poetul concepe în acest ritm ciclic îns[=i via\a.
Nu po\i unge pâinea zilei de mar\i zice Vieru cu
mierea zilei de luni sau de miercuri574. Un volum se
intituleaz[ Steaua de vineri, îns[ în poeme sunt numite
=i celelalte zile ale s[pt[mânii, privilegiat[, din acest
punct de vedere, fiind duminica. }n schimb, ]n univer-
surile artistice sufocate de entropie, diferen\a dintre zilele
s[pt[m`nii a disp[rut. Asemenea diferen\e sunt impo-
sibile ]n golul istoric bacovian, iar D.R. Popescu, ale c[rui
romane stau sub semnul unei teribile degrad[ri umane,
o =i spune: Toate erau la fel, ieri ca azi, ca alalt[ieri, ca
acum o lun[, nu =tiai dac[ zilele trec sau nu, nici dumi-
nicile nu mai contau, erau la fel cu joile, cu vinerile.
D.R. Popescu, V`n[toare regal[, Bucure=ti, Editura Emi-
nescu, 1976, p. 328). Vieru reabiliteaz[ diferen\ele, red`nd
demnitatea antologic[ a zilelor s[pt[m`nii. Dintre critici,
a remarcat importan\a simbolisticii zilelor s[pt[mânii
Stelian Gruia, el raportându-le, îndeob=te, la vârstele iubi-
rii, în num[r de =apte. Nu voi relua coresponden\ele sem-
nalate de Stelian Gruia, dar e de sesizat c[ el trece, totu=i,
surprinz[tor de de repede peste duminic[. În schimb, a
intuit ceva din importan\a ei Ana Banto=, fapt remarcat
=i în Periplu critic.
În teologia cre=tin[, simbolistica zilelor se concen-
treaz[ în S[pt[mâna Mare. Ea este s[pt[mâna patimilor
355
provocat[ tot de p[catele omenirii, de ur[ =i zavistie:

aceste dou[ patimi au fost pricina suferin\elor =i mor\ii
Domnului nostru Iisus Hristos575. Dac[ ne aducem bine
aminte, aceste dou[ patimi sunt cele care au stat insistent
în aten\ia lui Grigore Vieru, ele afectându-l nu numai pe
Mântuitor, dar =i soarta neamului românesc, mai mult
decât pe a altor popoare, oglinda cea mai dezolant[ fiind
chiar Basarabia, îns[ =i necurmatele adversit[\i dintre
fra\i, oriunde s-ar afla ei în lume. Invidia =i ura dintre
fra\i este condamnat[ de Sf. Apostol Ioan, iar Sf. Vasile
cel Mare scria: Ce poate fi mai pierz[tor decât boala
aceasta? Stricare a vie\ii, v[t[mare a firii, vr[jm[=ie pen-
tru cele date nou[ de Dumnezeu, împotrivire c[tre Dum-
nezeu576. Sf. Vasile cel Mare îl numea pe Cain cel dintâi
ucenic al diavolului.
Am v[zut cum în aceea=i cheie gânde=te =i Grigore
Vieru. El =i-a asumat Golgota suferin\elor neamului s[u
cu n[dejdea Învierii acestuia. S[pt[mâna Mare, cu postul
=i peniten\ele sale, aduce în noaptea de Înviere pacea.
P[rintele Cleopa recapituleaz[ evenimentele isp[=irii
pentru fiecare zi din S[pt[mâna Mare577. Duminica În-
vierii înseamn[ plinirea legii, adic[ dragostea, spune
Sf. Apostol Pavel: Iubirea nu face r[u aproapelui; iubirea
este deci împlinirea legii578.
Mântuitorul a p[timit pentru ca violen\a fratricid[ s[
înceteze, a=a cum a argumentat =i René Girard. Drago-
stea spune Sf. Ioan Gur[ de Aur nu pricinuie=te ap-
roapelui nici o v[t[mare, =i unde domne=te dragostea,
acolo nu se vede nici un Cain =i uciga= de frate. Astup[
izvorul neiubirii, mai ales al pizmei579, pârâul p[catelor
îndat[ se va usca; scoate r[d[cina, atunci ai stârpit
roadele580.
THEODOR CODREANU
= 356
Despre ce r[d[cin[ vorbe=te Sf. Ioan Gur[ de Aur?

Cea opus[ r[d[cinii de foc vierene? Nu: Adic[ dragostea
r[d[cina =i izvorul =i mama a tot binelui. Ea, asemenea
unei r[d[cini, produce mii de ramuri ale faptei bune, se
vars[ ca un izvor în nenum[rate pâraie, =i asemenea
unei mame îmbr[\i=eaz[ pe to\i cei ce scap[ la dânsa.
Fiindc[ sfântul Apostol Pavel foarte bine =tia aceasta, a
numit-o rod al Sfântului Duh581.
Cum se vede, Sf. Ioan Gur[ de Aur vorbe=te de simbo-
lurile vierene: r[d[cin[, izvor, mam[. Opozi\ia dintre vio-
len\[ =i pace apare astfel la Grigore Vieru:
Nu plumbul!
Porumbul
Cu s[bii de aur.
Nu norul! Ci dorul
Pe frunze de laur.
Nu cea\a! Ci fa\a
Ta, lun[, în ape.
Nu spada! Ci draga
Aproape-aproape.
Interesant c[ aceste opozi\ii au, dincolo de rezonan\a
lor cre=tin[ =i general-uman[, =i una non-bacovian[: aurul
porumbului este opus plumbului (uciga= violent, ca glon-
te, lent, ca plumb în cavoul bacovian), norul toamnelor
=i cea\a sunt opuse luminii de lun[ r[sfrânte în ape, r[z-
boiul (numit metonimic spada) se opune dragostei de
aproape. Neîndoielnic, aurul este al Duminicii, chinurile,
blestemele, cea\a ale zilelor spre Golgota. Dar, totodat[,
fiecare zi poate s[ aib[ o stea sau o floare de aur. Excep-
tând duminica, Exist[ o floare de vineri sau o floare de
aur a zilei:
Pierd totul, pierzând aurul florii,
argintul
din glasul privighetorii.
357
Pe cine s[ blesteme omul,

pe cine s[ blesteme?!
Pentru poet, bucurie duminical[ devine fiecare rând
scris: Duminica mea este rândul pe care-l scriu, m[rturi-
se=te traduc[torului bulgar Ognean Stamboliev, într-un
interviu582.
Fa\a iubitei este =i ea o duminic[, dobândind ve=nicie
prin iubire:
Iar tu, iubito-mi vine
S[ cred c[ e=ti etern[,
Cum sunt eterne-aceste
Câmpii cu ochii verzi!
Numai mama are duminica prea strâmt[, c[ci ea este
fiin\a destinat[ mereu jertfei:
Ai clopotul prea mare,
Duminica prea strâmt[
De aceea ba\i =i-n mare,
+i-n stea, =i-n ram
Dac[ duminica mamei e strâmt[, mama este ea
îns[=i duminica:
Sunt multe s[rb[tori pe lume,
Le-avem întregi ori un crâmpei
O nesfâr=it[ s[rb[toare
Sunt ochii mamei, vorba ei.
(A=a o =tiu)
Identitatea dintre b[trâna mam[ =i duminic[ este ex-
primat[ astfel: Ziua de duminic[ este b[trânica ce merge
încet la biseric[583. Aceea=i mam[: Toate zilele ar vrea
s[ stea de vorb[ cu Dumnezeu, dar numai Duminica are
r[gaz584.
Casa p[rinteasc[, axis mundi, este cronotopul dumi-
nical prin excelen\[:
THEODOR CODREANU
= 358
Aici,
Dac[ nu e=ti alb de ninsoare,
E=ti alb de duminic[.
Se confirm[ din nou valen\ele sacre ale albului vie-
rean. Albul este chiar culoarea Duminicii, dup[ cum este
culoarea drumului mamei, deosebitor de drumul verde
al iubitei. Casa p[rinteasc[ este =i duminica Patriei, c[ci
aici e adev[rata lini=te:
Acas[
Patria mai lini=tit[ este.
+i mai a mea.
(Casa p[rinteasc[)
Exist[ o cert[ identitate între copil[rie =i duminic[,
toposul lor fiind tot casa p[rinteasc[: Sunt atât de fru-
moase poarta =i ferestrele casei p[rinte=ti c[, mai ales
duminica, par s[ se joace între ele ca ni=te copii585.
În sfâr=it, poetul se define=te ca omul duminicii, for-
mul[ cum nu se poate mai fidel[ pentru personalitatea
artistic[ a lui Grigore Vieru:
Sunt omul duminicii.
Nu dau nic un sfat
Glontelui
+i nu primesc nici eu
Vreun sfat de la el.
Îmi ajunge o singur[ pâine
Cum zilei
Un singur soare.
(Omul duminicii)
Duminica Învierii aduce vestea cea bun[, vestea bucu-
riei cre=tine. Bucura\i-v[! sunt cuvintele lui Iisus adre-
sate mironosi\elor care au aflat primele de Învierea Dom-
nului. Duminica Învierii este aceea când se lumina spre
359
ziua cea dintâi a s[pt[mânii586, foarte de diminea\[,

la r[s[ritul soarelui587.
Dar este exact diminea\a numit[ de Grigore Vieru du-
minica zilei! Este diminea\a luminii de str[lucire =i de
slav[ anun\at[ de schimbarea la fa\[ de pe Muntele Ta-
bor588. Sau, cum zice poetul:
+i to\i suntem lumina\i
De o bucurie neîn\eleas[.
(Ars poetica)
Am citat, a=adar, dintr-o ars poetica, atestând c[ poezia
vierean[ tinde spre cea mai înalt[ misiune a crea\iei, pe
care a întrev[zut-o =i fratele s[u din oglind[, G. Bacovia,
cel ce visa s[ scrie poema roz[ a iubirii viitoare =i pe care
el, evident, n-a scris-o. A scris-o oare Vieru? Poetul ar
r[spunde cinstit c[ abia s-a sim\it în preajma ei, aflat în
Insula Disper[rii. Dar cert e c[, a=a cum a demonstrat
Nichifor Crainic într-o frumoas[ carte a sa, Nostalgia
paradisului e impulsul fundamental al pl[smuirilor
omene=ti589.
M[rturia de credin\[ a lui Grigore Vieru este deschis[
=i sincer[: Atâta doresc, Doamne, s[ cobor ca un abur
cald din numele T[u peste tot ce înghea\[ ca suflet, peste
tot ce cap[t[ chip de suferin\[ =i ran[590. Singur[tatea
omului are noim[ doar spre a-l g[si pe Dumnezeu: Dac[
nu g[se=ti în singur[tate pe Dumnezeu, prinde bine =i
prietenia maimu\ei, adaug[ ironic poetul591. Nu c[uta
explica\ii la iubirea lui Dumnezeu: Eu =tiu c[ Dumnezeu
m[ iube=te, dar nu =tiu pentru ce592. Nu putem cunoa=te
pe Dumnezeu, dar îl putem tr[i f[r[ team[: A-l tr[i pe
Dumnezeu înseamn[ a-\i tr[i soarta f[r[ s[-\i fie team[
de ea593. Iar a-l tr[i pe Dumnezeu înseamn[ a fiin\a
întru adev[r: A spune adev[rul înseamn[ a locui în chiar
THEODOR CODREANU
= 360
ochiul lui Dumnezeu din care po\i c[dea numai o dat[

cu lacrima Sa594. Dumnezeu este instituirea p[cii între
oameni, curmarea violen\ei fratricide: Luptând împot-
riva lui Dumnezeu, mai po\i oare zidi =i în[l\a pacea
între oameni?595.
Ca pe o extraordinar[ duminic[ a tainei fratelui înf[-
\i=eaz[ Grigore Vieru duminica podului de flori. Iat-o,
in extenso, chiar la Pererita: Sunt cu mine, la Pererita,
mai mul\i prieteni veni\i din Chi=in[u, printre care
compozitorii Ion Aldea-Teodorovici =i Anatol Chiriac
cu so\iile cânt[re\ele Doina =i Silvia. Ei trimit mesaje
spre cel[lalt mal prin cântec. Rudele se întâlnesc =i se
îmbr[\i=eaz[ acolo sus, sub Cer, în cântecul lor: Trei
culori/+i-o singur[ vorbire,/Trei culori/+i-o singur[
iubire, /Trei culori =i-o singur[ credin\[,/Trei culori =i-o
singur[ fiin\[!
Iat[ c[, aproape ca la un semn divin, oamenii se arun-
c[ a=a îmbr[ca\i cum sunt, în apele reci ca ghea\a, por-
nind unii spre al\ii, de pe ambele maluri, cu mâinile întin-
se, ca cei care se îneac[ =i caut[ dispera\i s[ se aga\e de
ceva. +i-acel ceva era iubirea fireasc[ dintre fra\i pe care,
în acea norocoas[ =i dumnezeiasc[ zi de mai, chiar cea
mai veninoas[ gur[ nu putea s[ o înjure deschis. Într-o
înfiorare de nedescris, mâinile se atinser[ unele de altele
=i poate c[ l[crimaser[ =i ele, nu numai ochii. R[sun[
muzica într-o parte =i alta a Prutului, iar sub îndemnul
ei se încinge o hor[ în chiar mijlocul Prutului care, spre
fericire, era foarte sc[zut. O hor[ în mijlocul unei ape
curg[toare a=a ceva n-am v[zut =i n-am auzit.
Spurcat amar de vreme de umbra armei gr[nicere=ti,
cred c[ în ziua aceea a fost resfin\it Prutul. Am v[zut
oameni care î=i f[ceau cruce în apa ce curgea la vale
amestecat[ cu lacrimile lor =i cu flori596. Din nefericire,
361
politicienii de pe ambele maluri ale Prutului erau obi=-

nui\i cu altfel de s[rb[tori.
În anii festivismului înrobitor, Grigore Vieru readucea
speran\a =i restituia s[rb[torii rolul ei ini\iatic, purificator.
Duminica lui Grigore Vieru este o Duminic[ Mare.
Se =tie c[ Învirea a adus oamenilor bucuria vie\ii, ves-
tea cea bun[ împotriva violen\ei =i a mor\ii. Dar Iisus
Hristos s-ar fi dezis de natura sa divin[ dac[ ar fi r[mas
cu trupul printre oameni. Este, poate, aceea=i situa\ie cu
Hyperion al lui Eminescu. Hyperion s-a întrupat de dou[
ori în fiin\[ omeneasc[, dar el nu putea s[ r[mân[ printre
oameni. Aceasta este semnifica\ia ontologic[ a izol[rii
lui pe bolta cereasc[. Constantin Noica a sesizat tâlcurile
acestui final =i ceva pe deasupra comparativ cu inten\ia
alegoric[ a poetului, m[rturisit[ pe f. 56 a mss. 2275
din Bibliotec Academiei. Este adev[rat, Hyperion se-nal\[,
dar el a l[sat pe p[mânt dâra de lumin[ care s-a pogorât
asupra celor doi p[mânteni, f[cându-le posibil[ dragostea.
Iisus Hristos a r[mas cu apostolii =i printre muritori
40 de zile. A venit, îns[, Ziua În[l\[rii. P[r[sirea celor
c[rora le-a adus marea bucurie a Învierii era absolut
necesar[, chiar dac[ a putut s[ fie prilej de întristare
pentru apostoli =i pentru credincio=i, în genere: Dar Eu
v[ spun adev[rul: V[ este de folos ca s[ M[ duc Eu. C[ci
dac[ nu M[ voi duce, Mângâietorul nu va veni la voi, iar
dac[ M[ voi duce, Îl voi trimite la voi597. +i: Ci, fiindc[
v-am spus aceasta, întristarea a umplut inima voastr[598.
Dar întristarea este contracarat[ de noua veste: anume
c[ În[l\area la Tat[l ceresc nu înseamn[ =i o p[r[sire a
omenirii, fiindc[ în a cincizecea zi se va pogorî pe p[mânt
în cel de al treilea ipostas Sfântul Duh: când M[ voi
duce, voi trimite vou[ alt mângâietor, =i nu v[ voi l[sa
s[rmani599. Altfel spus, Dumnezeu, ca Treimea cea de o
THEODOR CODREANU
= 362
fiin\[ va fi mereu printre oameni. Va aduce lep[darea de

p[cat =i judecarea cea dreapt[. Aceasta este o veste la fel
de important[ ca =i Învierea. Ea se va f[ptui în a cinci-
zecea zi de la Înviere, în Duminica Rusaliilor, care va
deveni în cre=tinism Dumnica Duminicilor, adic[ Dumi-
nica cea Mare.
Duhul Sfânt a fost trimis târziu pentru ca oamenii s[
simt[ ce înseamn[ lipsa unei mângâieri600. Mângâietorul
a coborât în Duminica Mare în chip de limbi de foc =i i-a
pov[\uit pe apostoli la tot adev[rul, i-a înv[\at =i i-a lumi-
nat, =i prin limbile, ce a dat fiec[ruia a vorbi, le-a ar[tat
\[rile, care erau încredin\ate înv[\[mântului lor601.
S-a produs acum o extraordinar[ transformare în sens
invers decât în vremea Turnului Babel. Atunci, oamenii,
umfla\i de mândrie, voiau s[ ajung[ cu turnul lor la
cer. Dumnezeu i-a dezbinat prin amestecul limbilor, încât
oamenii trufa=i nu s-au mai putut în\elege între ei =i
Turnul Babel s-a n[ruit. Acum din contra zice Sf. Ioan
Gur[ de Aur s-a v[rsat Duhul Sfânt în chipul limbilor,
pentru ca lumea cea dezbinat[ întru sine iar[=i s[ se
aduc[ la o unire (mai înalt[), adic[ la împ[r[\ia lui Dum-
nezeu, la credin\[ =i la dragoste. Cu aceasta s-a s[vâr=it
ceva neobi=nuit =i nou. Oarecând limbile au dezbinat
lumea =i au sfârâmat unirea cea p[c[toas[, or acum lim-
bile cele de foc iar[=i au adus unirea în lume =i cei dezbi-
na\i iar[=i s-au legat unii cu al\ii. Aceasta a fost pricina,
pentru care Sfântul Duh s-a ar[tat în chipul limbilor. Dar
limbile s-au p[rut a fi de foc, c[ci mul\i spini ai p[catu-
lui crescuser[ în noi602.
Dumnezeu a pus adev[rul în limbile care au r[d[cin[
de foc, a=a cum s-a pogorât Mângâietorul în Duminica
Mare. Atunci, apostolii, oameni simpli, pescari neînv[\a\i,
s-au pomenit a vorbi limbi pe care nu le =tiuser[ mai
363
înainte, limbi în care au propov[duit cuvântul lui Dum-

nezeu, încre=tinând popoarele =i devenind autori de c[r\i
sfinte. Este a=a-numitul fenomen al glosolaliei produs
de pogorârea Duhului Sfânt603. Cincizecimea spune
Mitropolitul Antonie Pl[m[deal[ a operat în Apostoli
convertirea de la fric[ la curaj, de la ne=tiin\[ la =tiin\[,
convertirea la cunoa=tere, la în\elegerea lui Hristos a=a
cum nu-l în\eleseser[ înainte604.
Roua dimine\ii din Duminica Mare înseamn[ a doua
na=tere. Hristos a spus apostolilor: Cine nu se va na=te
a doua oar[ din ap[ =i din duh nu va vedea împ[r[\ia lui
Dumnezeu605.
Ca în lumea lui Vieru, Rusaliile înseamn[ o s[rb[toare
a florilor, casele sunt împodobite cu flori. Pogorârea
Duhului Sfânt înseamn[ =i legitimarea divin[ a limbilor
na\ionale. Aceasta cheam[ la unire, iar nu la dezbinare.
Atunci, Sf. Apostol Andrei a avut =i revela\ia limbilor
vorbite de popoarele de la Dun[re =i Carpa\i pe care le-a
convertit la cre=tinism. De aceea, =i pentru Grigore Vieru
Limba Român[ este Duminica Mare a neamului.
Opera lui Vieru este plin[ de darurile Duminicii Mari.
Aceasta este cea mai înalt[ cuprindere a conceptului
de poetic[ a preaplinului. Mama vierean[ este fiin\[ din
fiin\a Mângâietoare. Duhul sfânt este puterea interme-
diar[ între Dumnezeu =i om. Dar a=a este =i Mama lui
Grigore Vieru:
Mama mea via\a-ntreag[,
Stând la mas[, ea =i eu,
Se a=az[ între mine
+i preabunul Dumnezeu.
Oh, =i crede-a=a într-]nsul,

C[ în ochii ei cei uzi
THEODOR CODREANU
= 364
Chpul Lui de pe icoan[

Se arat[ =i-l auzi.
+i eu \in atât la mama,

C[ nici când nu îndr[znesc
Dumnezeul din privire
S[ m[ vâr s[-l mâzgâlesc.
(Autobiografie)
S[ se \in[ seama c[ aceast[ magnific[ poezie este
scris[ în 1968, în plin ateism revolu\ionar.
Iubind atât de mult Limba Român[, minunea nu ar fi
fost posibil[ f[r[ ca poetul s[ nu fi sim\it c[ =i limba lui
matern[ e una dintre limbile de foc care s-au coborât
peste capetele apostolilor. El are convingerea c[ Limba
este crea\ia omului prin Dumnezeu. Mai sus omul nu s-a
putut ridica. Mai sus Domnul a ridicat numai stelele pe
cer =i brazii pe mun\i606.
Iubindu-=i atât de mult Patria, poetul o a=az[ sub lu-
mina Mângâietorului, c[ci o iube=te ca =i apostolii limbile
pe care nu le =tiau: Dou[ sunt cele pe care le-am iubit
f[r[ s[ le v[d mai întâi: Dumnezeirea =i Patria607.
+i tot ca apostolii prime=te Vieru darul cuget[rii la
pogorârea focului ceresc: Cugetarea este m[duva de
foc a unui fulger care str[punge bezna608. Aceasta e co-
borârea sofianic[, atât de organic[ ortodoxiei r[s[ritene:
Lumina cerului curge gata povestit[ în ochii no=tri609.
În Duminica Mare a lui Grigore Vieru e o f[râm[ din
lumina zilei dintâi. S[ mai po\i privi lumea prin lumina
dintâi, iat[ o minune de care se vor uimi to\i într-o vreme
când totul pare întinat iremediabil. Aici atinge Vieru cul-
mea talentului s[u =i a= înclina s[-i recunosc m[car o
f[râm[ de geniu. Nu =tiu de ce, dar eu când citesc poezia
Ca prima oar[ m[ infior ca în fa\a unei poeme de Emi-
nescu =i-mi dau lacrimile. Poate nici una dintre crea\iile
365
sale nu atinge puritatea cântecului Duminicii Mari, starea

de pruncie, într-o asemenea m[sur[, de=i pare o poem[
de fundal:
Merg pe p[mânt
+i sun ca vioara.
Toate îmi par c[ sînt
Prima oar[.
Ca un copil
A=tept diminea\a,
Pân[ la lacrimi
Mi-e drag[ via\a.
Orice splendoare
M[ doare,
M[ doare-aceast[ floare
+i frumuse\ea ta,
+i frumuse\ea ta!
+i-aceast[ zi
Ce mâine nu va mai fi,
Nu va mai fi!
Înfiorat spun mam[ =i tat[

De parc[-mi v[d p[rin\ii
Prima dat[.
Ca un copil
A=tept diminea\a,
Pân[ la lacrimi
Mi-e drag[ via\a.
Când m[ cuprinzi
Tremur, ah, toat[,
De parc[-a= iubi, iubi
Prima dat[.
Ca un copil
A=tept diminea\a,
Pân[ la lacrimi
Mi-e drag[ via\a.
THEODOR CODREANU
= 366
Omul postmodernist, pierzându-=i inocen\a, declar[

c[ nu mai poate spune femeii iubite te iubesc, ci se simte
obligat s[ spun[ te iubesc ca Romeo pe Julieta. El cade,
inevitabil, în parodie, în declara\ia de dragoste a lui Ric[
Venturiano. Aparent, Grigore Vieru, judecând dup[ poe-
ma reprodus[, se înscrie în norma omului postmodernist.
+i el spune ca prima oar[, ca un copil. +i totu=i miracolul
vine de acolo c[ pe Vieru îl po\i crede, iar pe omul simu-
lacrelor nu. +i asta din pricin[ c[ omul vierean nu =i-a
pierdut inocen\a. Ea vine direct din izvorul nesecat al
copil[riei =i se transfigureaz[ în Duminic[ Mare.
Grigore Vieru nu este numai copilul cel mare al neamu-
lui, ci =i Duminica Mare a neamului românesc de pretutin-
deni. Sau m[car o f[râm[ din ea. +i nu pentru c[ a=a a
voit el, ci fiindc[ ceva inexplicabil l-a ales s[ ne reprezinte
în chip de suprem[ s[rb[toare cre=tin[ tocmai acolo unde
nu e loc de s[rb[toare a neamului. A=a se explc[ de ce el
este azi cel mai iubit dintre poe\ii români în via\[. +i nu
e de mirare c[ are =i va avea du=mani care nu în\eleg =i
nu pot iubi Duminica Mare a neamului. Din felurite pri-
cini, fire=te. Dar, în orice caz, cei ce n-au suferit ca Grigore
Vieru pentru fiin\a neamului românesc din Basarabia =i,
de aceea, nici nu se vor putea bucura de Duminica Mare
a Poetului. Vor continua s[ cread[ c[ jocurile lor infantile
de vorbe sunt cu mult mai pre\ioase.
E dreptul fiec[ruia.
La fel vor gândi, dar cu mult mai vârtos, cei care au
dezl[n\uit, în anul de gra\ie 2004, cea mai murdar[ cam-
panie de compromitere a scritorilor care mai cred, la
Chi=in[u, în valorile na\ionale. Aceast[ campanie, care
întrece tot ce au putut imagina comuni=tii stalini=ti în
materie de lichidare a adversarilor incomozi, are semnifi-
ca\ia provoc[rii mor\ii civile a lui Eminescu, la 28 iunie
367
1883, când a trebuit s[ fie scos din pres[ în c[m[=oiul

de for\[ =i dus la spitalul de nebuni.
Un imbecilizat ideologic, m[ v[d nevoit s[ reamintesc,
ascuns sub comoditatea anonimatului, scrie în Moldova
suveran[ din 30 ianuarie 2004, c[ Grigore Vieru nici m[-
car nu merit[ s[ fie decapitat. Pentru c[ nu a fost =i
niciodat[ nu va fi purt[tor al spiritului neamului care
tr[ie=te în aceast[ \ar[, pe care o nume=te Republica
Moldova =i la care \ine. O prostituare, o r[sturnare a
valorilor, într-un limbaj primitiv greu de egalat. Dar \inta
e una singur[: lichidarea moral[ =i civil[ a scriitorului,
pentru c[ moartea fizic[ e doar chestiune de timp.
VI.
FINAL DE POETIC{
Desigur, cu ultimele cuvinte ale capitolului
abia încheiat, ar fi trebuit s[ se termine =i aceast[ carte.
Totu=i, au mai r[mas de f[cut mici retu=uri =i de comple-
tat fisurile care n-au putut fi astupate în febra scriiiturii.
În art[, ca =i în r[zboi spune Grigore Vieru , trebuie
s[ mergi pe drumul t[u ca s[ învingi610. A=a c[, în cap[tul
tuturor b[t[liilor (care nu s-au încheia), purtate cu o
r[bdare de care numai geniul colectiv al poporului este
capabil, Grigore Vieru poate s[ spun[ lini=tit c[ a mers
pe un drum numai al s[u, cu numeroase vecin[t[\i (pe
care criticii le-au înregistrat cu sârguin\[), dar pe c[r[rile
c[rora poetul niciodat[ nu s-a r[t[cit sau împotmolit. +i
asta din pricin[ c[ adev[ra\ii s[i magi=tri, folclorul
românesc =i Eminescu, au exercitat asupra lui o influen\[
catalitic[, iar nu una modelatoare (în limbajul lui Blaga).
Apoi, de=i nimic din fiin\a lui nu a fost bacovian, a în\eles
ca pu\ini al\ii ce lec\ie superb[, în prelungirea celor doi
mae=tri pomeni\i, ne-a dat G. Bacovia, în perfect[ conso-
nan\[ cu matricea româneasc[. E gr[itor c[ între tradi-
\ionali=ti (s[m[n[tori=ti) =i moderni=ti Vieru îl prefer[
pe Bacovia, dovad[ c[ a intuit singularitatea acestuia în
raport cu cele dou[ tendin\e dominante în cultura poetic[
româneasc[: S[m[n[tori=tii au pudrat cuvintele, moder-
ni=tii le-au scos m[duva: a venit Bacovia =i a salvat ce a
mai r[mas viu =i curat în ele611.
Aprecierea aceasta poate s[ vorbeasc[ despre sine
însu=i =i ar fi bine s[ o lu[m în seam[ în încercarea
369
noastr[ de a-i g[si o etichet[ care s[-l exprime. Poetul

nu se simte nici s[m[n[torist, cum îl v[d =i-l vor unii,
dar nici un neomodernist din spe\a genera\iei din |ar[,
cea a necuvintelor nichitast[nesciene, prin care Nichita
St[nescu se revendica, în primul rând, din ermetismul
sintactic al lui Ion Barbu, de=i acest maestru al s[u n-a
c[zut niciodat[ în p[catul infla\iei de cuvinte în necu-
vinte. Reperul-cheie în dorin\a de autodefinire r[mâne
tot cuvântul, dar strâns legat de soarta Limbii Române
în ansamblu. Grigore Vieru prive=te, ca printr-o fulger[-
tur[, la for\a de recuperare a geniului limbii de c[tre
Bacovia, care a reu=it s[-i p[streze cuvântului intact[
naturale\ea, mai mult decât to\i poe\ii posteminescieni,
de=i mul\i dintre ei l-au dep[=it în me=te=ugul potrivirii
calofile a cuvintelor. Bacovia m[rturisea c[ scrie precum
vorbe=te =i c[ nu e vina lui dac[ cele a=ternute pe hârtie
sunt considerate poezie. Dar a=a a gândit, în mii de ani,
geniul anonim, întotdeauna creator cu mijloace lingvis-
tice minime. E adev[rat c[ Bacovia scria precum vorbe=-
te, numai c[, în autismul lui binecunoscut, el vorbea
fundamental, din necesit[\i existen\iale stricte, dincolo
de p[l[vr[geala modernilor care a dus la ceea ce s-a
numit degradarea limbajului. O asemenea degradare nu
se petrece niciodat[ în folclorul autentic, nu cel contra-
f[cut din ultimul secol. În culturile orale, ce nu este
esen\ial se uit[ a doua zi. F[r[ =tirea ei, multum in parvo
este legea func\ion[rii crea\iei folclorice, acea stilizare
de pe covoarele \[r[ne=ti care lucreaz[ aidoma =i-n poe-
zie, iar pentru Brâncu=i =i-n sculptur[. A vorbi funda-
mental înseamn[ a folosi extrem de pu\ine cuvinte, or,
exigen\a aceasta, între to\i marii poe\i posteminescieni,
a îndeplinit-o cu asupra de m[sur[ G. Bacovia. Pentru
asta îl pre\uie=te Grigore Vieru pe Bacovia, cel care a
THEODOR CODREANU
= 370
scris, practic, în aproape 60 de ani o singur[ carte. Din

trei sute de cuvinte observ[ Vieru poate \â=ni un ge-
niu ca Bacovia, =i treizeci de mii de cuvinte nu pot aco-
peri goliciunea unei mediocrit[\i612.
De fapt, Bacovia a practicat o estetic[ a t[cerii, când
nu a fost a strig[tului. Grigore Vieru =tie c[ marile dureri,
ca =i marile bucurii sunt t[cute. P[l[vr[geala, comun[
oamenilor, îi este str[in[. Prefer[ logosul florilor =i al
pomilor:
De ce-ai dat, Doamne, grai la om,
Iar nu la floare =i la pom?!
(De ce-ai dat, Doamne?!)
+i mai departe:
Mai bine ar vorbi
În lume florile,
Iar omul ar t[cea.
Când vine la Bucure=ti, st[ =i-i ascult[ vr[jit pe str[zi,
cum vorbesc române=te, pe copii, care nu p[l[vr[gesc
niciodat[, ci totdeauna sunt în miezul logosului. Iat[ înc[
o motiva\ie (dac[ nu cumva principala) care l-a îndru-
mat s[ fie poet pentru copii.
T[cerea este =i a ochilor care se iubesc:
Sunt ochii mei =i-ai t[i
Cei care tri=ti acum
Spre t[cere se-nchid.
T[cere
C[zând pe t[cere se-aude.
Iubito!
(Iubito)
T[cerea poate s[ fie =i moartea, dar din ea vine =i
r[s[ritul dimine\ii:
371
M[ uit în ochii t[cerii

+i v[d moartea
Cât de adânc[ este,
Acoperit de giulgiul promoroacei.
Altceva nu pot s[ fac
Decât s[ privesc în
Ochii r[s[ritului
+i s[ spun: aceasta e moartea.
(A=a m-am întors)
+i cum te po\i oare bucura de duminica zilei, cum
nume=te el r[s[ritul de soare cu rou[, decât t[când? Iar,
în momente supreme, când nimic nu mai e posibil,
salvarea e s[ taci în limba ta:
Iar când nu po\i
Nici plânge =i nici râde,
Când nu po\i mângâia
+i nici cânta,
Cu-al t[u p[mânt,
Cu cerul t[u în fa\[,
Tu taci atunce
Tot în limba ta.
(În limba ta)
Poate c[ aici se ascunde adev[rata poetic[ vierean[
din puterea de a t[cea în limba neamului. T[cerea în limba
ta pare s[ fie =i singura postur[ a superiorit[\ii cuvântului
în fa\a muzicii. E aici o veche intui\ie shakespearian[,
c[ci divinul brit a spus c[ dincolo de muzic[ e t[cerea.
Iar dac[ poetul reu=e=te s[ tac[ în limba lui, s-ar putea
ca s[-=i ia o revan=[ în fa\a muzicianului care se t[inuie=te
în fiin\a lui Grigore Vieru. Dac[ m[ gândesc bine, t[cerea
=i muzica se intercondi\ioneaz[, se ajut[ una pe cealalt[
=i de aici, în fapt[, rezult[ poezia vierean[. Dintr-o ma-
xim[ t[cere a limbii, o economisire care i-ar permite s[
THEODOR CODREANU
= 372
fac[ muzic[ doar cu dou[ cuvinte, dar acele dou[ cuvinte

devin, inevitabil, poezie. +i o face de nevoie, din pu\in[-
tatea limbii care a mai r[mas în Basarabia. O m[rturie a
lui Grigore Vieru mi se pare nu numai singular[ printre
poe\i, dar deosebit de tulbur[toare: dup[ Biblie, cartea
asupra c[reia el z[bove=te cel mai mult este Dic\ionarul
limbii române. E condamnat s[ tac[ purtându-=i ochii pe
dic\ionar, spre a-l înv[\a ca pe Cartea Sfânt[. De fapt, el
deschizând dic\ionarul, intr[ în Cartea Sfânt[ a neamu-
lui, c[ci dic\ionarul este crea\ia lui colectiv[, un templu
care e Limba Român[, unde poetul se reculege =i se roag[.
De aceea, cea mai mare bucurie pentru poet e s[ se
zideasc[ de viu în Templul Limbii române, iar într-un
templu se tace:
Doamne, poate c[
n-am fost nici sfânt, nici o=tean,
Pur =i simplu, ziditu-m-am de viu
În templul Limbii române.
Iar în biseric[
N-ai cum s[ fii curajos
În biseric[ s[ fii
Drept =i cinstit.
(Templul)
Apropo de curajul lui Grigore Vieru, pe care el nu =i
l-a recunoscut niciodat[, de=i tot ce a f[cut pentru sal-
varea fiin\ei române=ti în Basarabia este dovad[ de sup-
rem curaj intelectual. Nu se declar[ curajos, ci ru=inos
în fa\a adev[rului care-l ia în posesie ca stihiile, c[ci a=a
cum nu noi suntem st[pânii limbii, nu suntem nici ai
adev[rului, el fiind st[pânul nostru =i trebuie s[-i fim
supu=i. Nicolae Dabija ne poveste=te o întâmplare cu
aparen\e anecdotice, dar o voi aminti aici pentru c[ este
consubstan\ial[ personalit[\ii lui Grigore Vieru.
373
Era în iarna anului 1989, când demonstra\iile se

\ineau lan\ în Chi=in[ul fl[mând, înghe\at =i disperat.
Mul\imea, m[r=[luind, a ajuns în fa\a cl[dirii comitetului
central al partidului comunist. Acolo, bineîn\eles, un
cordon puternic de mili\ieni alc[tuia un zid de netrecut,
de=i tinerii în uniform[ erau =i ei leh[miti\i =i deruta\i
de manifesta\iile tot mai dese: B[tea o vântoas[ din
cele ce-\i par c[ scot arborii din r[d[cini, care purta cu
ea =i un fel de om[t m[runt ca nisipul ce te izbea dureros
peste obraji. Oamenii se zgribuleau unii în al\ii =i,
v[zându-i sprijinindu-se unul în cel[lalt, aveai impresia
c[ voiau mai degrab[ s[ opreasc[ vijelia care te d[dea
jos de pe picioare613.
Ca în Alexandru L[pu=neanul de Costache Negruzzi,
mul\imea nu =tia precis care-i sunt revendic[rile. Grigore
Vieru, slab ca un pai, încerca s[ rup[ câte un cuvânt =i
acel cuvânt devenea scânteie =i tunet în glasurile mul\i-
mii. La un moment dat, Grigore Vieru mai înainte de
a rosti =i eu ceva se smulse de lâng[ mine, se izbi ca un
fulger în =iragurile de oameni ai ordinei, c[zu peste ei,
r[sturnând câteva rânduri, f[cu o bre=[ în peretele viu,
mul\imea se luat[ imediat dup[ poet =i pân[ se trezesc
din z[p[ceal[ mili\ienii, care r[mân h[t în urm[ iat[-o
chiar pe treptele comitetului central614.
Dup[ ce manifesta\ia s-a sfâr=it cu o victorie a demon-
stran\ilor, Nicolae Dabija s-a apropiat de costelivul poet
=i, cu admira\ie, l-a felicitat: Domnule Grigore Vieru,
ce curaj extraordinar a\i avut.
La care Vieru se uit[ nedumerit la mine, se scutur[
de urmele de z[pad[ de pe trenci =i-mi spune sup[rat:
Care curaj, drag[?! Ce fel de «curaj»?! Ce, chiar n-ai
v[zut c[ m-a luat vântul =i m-a trântit peste mili\ieni?615
THEODOR CODREANU
= 374
Întâmplarea nu e doar plin[ de haz, dar =i de adev[r,

tocmai în sensul c[ poetul s-a amestecat cu stihiile iernii,
iar curajul s[u a constat în a se l[sa trântit peste mili\ieni
de c[tre vijelie. La oricare altul frica ar fi fost mai puter-
nic[ decât vântul. Numai Vieru s-a ru=inat s[-i stea
împotriv[.
Acela=i e curajul poetului în raport cu limba neamu-
lui, curajul supunerii în fa\a adev[ratului st[pân, iar nu
în fa\a p[unilor zilei, a fal=ilor st[pâni. Când limba se
g[se=te la grea ananghie, poetul trebuie s-o reînve\e cu
d[ruirea copilului care ascult[ cuvintele mamei. Atunci,
el îi smulge din t[cere comorile pe cale s[ le piard[: Poet
este acela care aminte=te Limbii Române ceea ce s-a =ters
din memoria ei616.
Într-o poezie dedicat[ lui Liviu Damian, Grigore Vieru
încearc[ s[ explice de ce nu are cuvinte. Pe multe le-a
pierdut la joc, în copil[rie, altele fiindc[ mama i-a fost
condamnat[ s[ tac[, trudind din greu, =i poetul m[rtu-
rise=te:
tocmai încep
s[ înv[\ din nou cuvintele.
(Abecedar)
Tot r[ul spre bine, fiindc[ fiecare cuvânt î=i redobân-
de=te, astfel, inocen\a primordial[ =i în orice cuvânt tre-
buie s[ fie o lacrim[ de aur: M-am ferit de vorbele g[u-
noase =i f[r[ de rod =i am g[sit vreme =i dragoste s[
privesc în ochii cuvintelor drepte pân[ când am plâns
împreun[ cu ele alte secrete poezia mea n-a avut617.
M[rturia atest[ cât de fecund[ =i de modern[ se dove-
de=te estetica eminescian[ a adev[rului, exprimat[ =i în
Criticilor mei. Acolo se g[sesc =i cuvintele g[unoase,
c[rora Eminescu le zice goale sau flori de=arte, moar-
te, adic[ lipsite de rod. Cuvintele rodesc numai dac[
375
plângi împreun[ cu ele, zice Vieru. Cuvântul adamic e

simplu ca o lacrim[. Cuvântul poetic e jilav de roua dimi-
ne\ii, altfel el devine de prisos =i obscur: Poezia alam-
bicat[ ochiul de sticl[ care nu se umeze=te nicicând618.
Sticla e semnul transparen\ei goale, în ea nereflec-
tându-se nimic, deci e mat[, ermetic[: În arta ermetic[
adev[rul, de obicei, nu are nici pe unde intra, nici pe
unde ie=i619. Numai sticla jilav[, care e lacrim[, devine
oglind[, e enigmatic[: Excesul de claritate (cel al sticlei
goale, n.n.) ucide misterul. +tiu bine asta, de aceea în
multe din poemele mele las ceva ascuns. +i acel ceva
este, poate, în\eles numai de mine620.
Foarte probabil c[ poetul are dreptate: ajuns la sfâr=i-
tul acestei c[r\i, r[mân doar cu iluzia c[ am p[truns ceva
din secretele poeziei lui Grigore Vieru. Le-am dezvelit pe
unele, dar esen\ialul r[mâne ascuns în poezia lui Grigore
Vieru, =i acel ceva nep[truns îl ap[r[ =i-i ap[r[ opera.
N-avem decât a ne lupta mai departe cu simplitatea vie-
rean[, de vreme ce ne-au trebuit atâtea cuvinte spre a-i
da de cap[t =i nu i-am dat. A fi zilnic frumos =i simplu
ce trud[!, sfâr=e=te prin a se mira chiar poetul621.
Alt[dat[, ne asigur[ c[ în simplitatea vorbei lui nu se
ascunde nimic =i iar[=i înclin s[-l cred: Vorbesc simplu
pentru c[ n-am ce ascunde622. Dar ne previne c[ a te
complica în cuvinte ascunde teama de a descoperi c[ nu
e=ti poet: Unii poe\i complic[ prea mult limbajul poetic,
probabil, de team[ s[ nu cread[ cititorul c[ nu sunt
poe\i. Dar nasul oricât de frumos ar fi, dac[ ochii sunt
sp[l[ci\i, n-ai ce vedea la om623.
Dac[ î=i recunoa=te un maestru des[vâr=it al simpli-
t[\ii, acela este proverbul românesc, marele în\elept al
satului, neîntrecut de o mie de filosofi. Proverbul e cel
mai smerit între toate formele logosului. Proverbul se
THEODOR CODREANU
= 376
smere=te fa\[ de limb[: Nimeni nu se pleac[ mai adânc

în fa\a Cuvântului ca un proverb624. Poezia ar trebui s[-i
urmeze exemplul, ca s[ nu mai bat[, astfel, câmpii: De
obicei, proverbul =tie mai bine încotro s-a pornit decât
poezia625.
E o str[danie excep\ional[ a lui Grigore Vieru de a
atinge \inta logic[ =i ontologic[ a proverbului, atunci când
scrie poezie, ceea ce aminte=te de \inta logic[ a Centau-
rului lui Ezra Pound. În genere, poemele sale tind s[
aib[ esen\ialitatea proverbului, de=i sunt destule cazuri
când nu reu=esc. Unele poezii au chiar ca surs[ proverbe.
Proverbul a r[mas unicul profesor de Limb[ Român[, în
Basarabia, dup[ ce r[zboiul i-a alungat pe to\i profesorii
peste Prut: Plecaser[ to\i peste Prut. Un singur profesor
de Român[ în tot satul nostru, un b[trân în\elept: pro-
verbul626.
Exist[ =i o tainic[ leg[tur[ între esen\ialitatea comu-
nic[rii în proverb =i voca\ia muzical[ a lui Vieru. Mihai
Cimpoi îl citeaz[ pe Lucian Blaga cu aceast[ reflec\ie
care, într-adev[r, i se potrive=te ca o m[nu=[ =i lui Vieru:
Cântecul =i proverbul au deopotriv[ un ce greu definibil,
aproape cu neputin\[ de realizat unui creator cult, ane-
miat de îndoielile reflexiei: un firesc ce înduplec[ inima
=i inteligen\a cea mai incoruptibil[, o gra\ie a întâmpl[-
torului, ceva mai presus de bine =i r[u când e cântec,
ceva mai presus de adev[r =i neadev[r când e proverb627.
Când nu atinge puritatea de cristal a proverbului, poe-
zia vierean[ jinduie=te la izvorul ei primar: catrina popu-
lar[. Avea pild[ pe Eminescu =i pe Bacovia, c[ci amândoi
ace=ti înainta=i au mers con=tient sau instinctiv c[tre for\a
de esen\ializare a celulei germinative a liricii populare.
Aceasta este catrina. Ea a fost studiat[ înc[ de Tache
Papahagi, între cele dou[ r[zboaie mondiale =i cercetat[
377
într-o lucrare de referin\[ de c[tre Ion Pogorilovschi628.

Catrina este arhetipul generator al întregii poezii popu-
lare, din care pornesc =i ramifica\iile puternice, uneori
greu de recunoscut, din lirica celor mai mari autori cul\i
ai no=tri. Ceea ce mi se pare tulbur[tor e c[ invocata
catrin[ se articuleaz[ întotdeauna dialogic, încapsulând
coresponden\ele terestru-cosmic, natur[-om, p[mânt-cer.
Or, noi am vorbit mult despre structura dialogic[ a liricii
vierene. Acum, ne putem l[muri despre r[d[cinile ei
adânci, puterea de identificare cu incon=tientul colectiv
românesc, sau, cum am zice, cu paideuma româneasc[,
coroborabil[ cu partea trainic[ a talentului vierean
paideuma copil[riei.
Catrina e pattern-ul structurant dialogic al imagina-
rului poetic popular. Iat[ un asemenea model de catrin[:
Sus e luna, jos e noru,
Departe-i badea cu doru;
Noru-i jos =i luna sus,
Departe-i b[di\a dus
Coresponden\ele dialogice indirecte sunt muzical-
contrapunctice, între lun[, nor, dorul badelui, de unde =i
seria repetitiv[ de contrast, la Vieru, foarte adesea, cu
mult mai bogat[. Oricâte dezvolt[ri =i amplific[ri cunosc
textele în întregimea lor, ele sunt întotdeauna variet[\i
pe aceea=i tem[, având, adic[, o structur[ muzical[, ne-
fiind altceva decât ramifica\ii ale dialogismului originar
între p[mânt =i cer, între natur[ =i om, între om =i Dum-
nezeu. Iat[ cum func\ioneaz[ alternan\a contrapunctic[
sus/jos într-o poem[ catrinal[ a lui Grigore Vieru:
Sus ramura bradului,
Jos creanga m[rului:
Dou[ bra\e
Ve=nic spre mine întinse.
THEODOR CODREANU
= 378
Sus steaua,
Jos pâinea:
Doi ochi ve=nic deschi=i
Ca ochii t[i, mam[.
(Dreapta laud[)
Sau într-o poem[ f[r[ titlu:
Tu îmbr[cat[ mireas[,
Eu îmbr[cat în cuvânt.
Sângele lui, al eroului,
Înve=mântat în vânt.
Pomul îngr[dit cu mireasm[,
Sufletul mamei cu ni=te cocori.
Alteori, poetul se adapteaz[ chiar schemei ritmice
trohaice, specific[ folclorului:
Via\a asta-i scurt[ tare
Cât ai mirosi o floare!
Via\a asta nu mult \ine:
Cât te-ai ap[ra de-un câine!
Ba cu dor, ba mânioas[,
Via\a totuna-i frumoas[,
Ba cu bune, ba cu rele
S-a cam dus =i-mi este jele!
(Via\a)
Desigur, Grigore Vieru este un poet rafinat, în simpli-
tatea lui, care nu a r[mas la stadiul folcloric (de=i rafina-
mentul e departe de a-i lipsi poeziei populare), în sensul
c[ este creator de cultur[ major[, în accep\ia cea mai
înalt[ a cuvântului. E de prev[zut c[, de=i for\a verbului
s[u nu este una de amploare, p[rând oarecum monoton[
=i, unora, prea domestic[, opera lui, cu toat[ inegali-
tatea ei estetic[, e una dintre cele care nu se vor perima,
cum se-ntâmpl[ cu foarte multe experimente zgomo-
379
toase, mult l[udate de critic[, la un moment dat. Prospe-

\imea lacrimei =i a rou[i s-a transmis miraculos în expre-
sie, fiindc[ bucuria Duminicii Mari vine de departe, din
suferin\ele de dou[ veacuri ale Basarabiei =i ale neamului
românesc, în genere, parte a umanit[\ii universale.
Mesajul reîntregirii se conjug[, la Grigore Vieru, cu ceea
ce Sf. Ioan Gur[ de Aur a numit taina fratelui, oper[ a
Duhului Sânt al Duminicii Mari.
Îndr[znesc s[ spun c[, dac[ n-ar fi intrat în deriziune
sintagma de poet na\ional, Grigore Vieru ar avea cel mai
mare drept s[ pretind[ acest privilegiu, pentru toat[ aria
românismului actual =i între to\i poe\ii afla\i în via\[.
Nu fiindc[ ar fi mai talentat decât al\ii, ci fiindc[ el sim-
bolizeaz[ cea mai adânc[ ran[ a românismului r[mas[
nevindecat[: refacerea unit[\ii na\ionale.
M[re\ia lui vine de acolo c[, peste durerile în[bu=ite
de veacuri, el a reu=it s[ pun[ mantia de s[rb[toare a
Duminicii Mari.
Hu=i, 15 februarie 2004
VIERU, UN BACOVIA DE SEMN ÎNTORS
(în viziunea lui Theodor Codreanu)
Faptul c[ Theodor Codranu s-a apropiat de opera =i

personalitatea lui Grigore Vieru, care constituie indiscutabil
un fenomen, este într-un fel firesc din moment ce \ine în câmpul
aten\iei procesele (politic, social, cultural) ce au loc în Ba-
sarabia; mai este îns[ un dedesubt care ni se pare de asemenea
foarte semnificativ: scrie despre poetul basarabean dup[ ce a
publicat câteva c[r\i fundamentale despre Eminescu, Bacovia
=i Cezar Iv[nescu, important poet contemporan a repeti\iilor
obsedante, Trubadur orfic r[t[cit =i tâlcuitor de doine.
Autorul ne vorbe=te într-un Argument despre Con=tiin\a
riscului de a scrie despre un poet cotat drept tradi\ionalist,
pa=optist, s[m[n[torist în contextul postmodernismului
deja clasicizat =i al prejudec[\ilor c[ tot ce nu-i la mod[ nu
prezint[ valoare dar =i despre o anumit[ precipitare, deter-
minat[ de informala campanie dezl[n\uit[, la Chi=in[u, îm-
potriva intelectualilor de frunte ai procesului de rena=tere
na\ional[.
Theodor Codreanu procedeaz[ diacronic în urm[rirea
consacr[rii =i devenirii personalit[\ii vierene mai întâi în
republicile din fosta URSS, deci nu atât acas[. Autenticitatea,
nivelul înalt al deschiderii spre lume, caracterul profund
na\ional =i sacru al mesajului, primordialitatea, organicitatea,
concentrarea în esen\ialitatea tematic[ =i narativ[ (Mama,
Patria, Iubirea, Limba ca ad[post al fiin\ei, Copil[ria) sus\i-
nut[ de profunzimea existen\ial[ =i cultura sentimentului toa-
te aceste dimensiuni fundamentale ale mitopo(i)eticii vierene
erau descoperite simpatetic, printr-o vibrare a colegilor letoni,
lituanieni, ucraineni, georgieni, ru=i în temeiul unei solidari-
t[\i intelectuale =i literare.
Theodor Codreanu face un periplu exegetic destul de lung,
urm[rind în oglinzi paralele ce au scris al\i critici spre a de-
381
termina propriile obiective ale analizei spre a-=i g[si astfel

declicul hermeneutic, cheia deschiz[toare a c[ilor de acces,
spre a polemiza din mers =i a contura în consens sau în
disensiune cu al\ii protretul paradigmatic al poetului. Dup[
ce ne inventariaz[ cele dou[ c[r\i cu mult[ aten\ie la nuan\e =i
alte repere critice basarabene (Dru\[, Damian, Vasilache,
Dolgan, |urcanu, Palladi, Burlacu, Banto=, Ciocanu, Strâm-
beanu, Galaicu-P[un, Lungu) =i din \ar[ (de la Marin Sorescu
=i Nichita St[nescu la Victor Cr[ciun, Rachieru, B[ile=teanu,
Manolescu, Gruia, Viorel Dinescu, Ion Rotaru, Marian Popa,
Cistelecan, acesta fiind considerat semnatarul unui dintre
textele cele mai obtuze).
Exegetul revine apoi la propriul discurs, constatând mai
întâi c[ via\a poetului este, în definitiv, una destul de simpl[
=i de banal[, nu departe de cenu=iul celei bacoviene. Reintr[m
în matricea disocierilor comparatiste codreniene, care ne
procur[ un adev[rat deliciu intelectual al re-inter-lectur[rii:
...Grigore Vieru ne poate ap[rea ca un Bacovia de semn întors,
un Bacovia à rebours, chiar de la nivelul sociologiei succesului.
E cel dintâi izbitor contrast dintre cei doi poe\i cu o structur[
antropologic[ asem[n[toare (sunt ni=te costelivi =i extrem de
fragili). Asem[narea duce la aspectele contrastive: Întâietatea
în timp fiind de partea lui Bacovia, vom conveni, din acest
punct de vedere c[ Vieru este negativul din oglind[ al b[c[ua-
nului, iar fiindc[ Bacovia este, prin excelen\[, poetul negativului
stilistic, vom constata c[ basarabeanul este poetul pozitivului
stilistic. Paradisul copil[riei lui Bacovia, alintat de maic[-sa,
cunoa=te o inversare, în cazul lui Vieru, la a c[rei copil[rie
infernal[ se toarn[ în tipare materne paradisiace, prezen\a
mamei umplând golurile.
Atât Vieru, cât =i Bacovia se întorc la izvoare, numai c[ în
direc\ii diametral opuse, unul e descendent, cel[lalt ascensional.
Zeul bacovian (în cazul în care exist[) s-a ascuns într-o sâmb[t[
a ultimelor suferin\e, a mor\ilor care nu mai mor, s[l[=luind
într-o apocalips[ f[r[ finalitate, zeul vierean pogoar[ din ceruri
ca pace a Duhului Sfânt, ca Duminica Mare (Duminica alb[, ca
lumina taboric[).
THEODOR CODREANU
= 382
Antibacovianismul lui Vieru se manifest[ în bun[tatea sa

ca pâinea cald[ (simbol central în imaginarul s[u poetic).
Naiv ca Bacovia sau ca St[nescu, nu are nimic în el de
tribun, de lupt[tor. Este totu=i, dup[ cum ne convinge criticul,
un lupt[tor, c[ci spune adev[rul. Sunt v[zute pe bun[ dreptate
trei etape în evolu\ia lupt[torului: prima este aceea a re-
zisten\ei prin poezie, reductibil[ la p[zirea limbii romane (ca o
heideggerian[ cas[ a fiin\ei); cea de-a doua e dep[=irea simplei
rezisten\e prin confruntarea cu imperiul =i prin militantism
activ; cea de a treia este realizarea concret[ a programului ce
se rezum[ într-un singur cuvânt REÎNTREGIREA cu patria-
mam[, prin care se va asigura =i reîntoarcerea lui Ulise acas[,
în Ithaka, alias România, pe care zeii Moscovei au înv[luit-o
cu fum gros, transformând-o într-un p[mânt odios, oprimator,
burghez. Un subcapitol este consacrat tarei pe care o tr[ie=te
poetul (ca =i Eminescu sau Cantemir): discordia mioritic[ între
fra\i ...Înfrânt temporar, ca poet militant, el nu poate fi clintit
din r[d[cina de foc a fiin\ei române=ti mioritice. Înd[r[t, spre
ea, s[ înaint[m.
Criticul intr[ apoi, în universul liric ca atare structurat axi-
al pe copil[rie (m[sura tuturor lucrurilor, izvorul fiin\ei, foca-
rul energiilor primare, al paideumei universale), maternitate
cu valoarea ei arhetipal[ (mama e trimisa divinit[\ii pe p[-
mânt), aici intervine iar[=i o compara\ie cu Bacovia: Infernul
bacovian este individual, vertical, cel vierean a fost unul colectiv,
pe orizontal[. Bacovia transmut[ paradisul în infern, pe când
Vieru infernul în paradis), casa ca cronotop central al uni-
versului vierean, feminitatea (orice femeie este o repeti\ie cu
diferen\[ a mamei primordiale), vegetalismul (poetul ca un
copil al naturii, complexitatea senzorial[ (poetica elementelor,
narcisismul, orfismul, sau muzicalitatea, polifonismul)
sacralitatea =i religiozitatea, thanaticul topoii mor\ii, zorilor
apei divine, Duminicii mari.
Autorul a socotit de cuviin\[ s[ scrie =i un Final de poetic[
(capitolul VI), în care încearc[ s[-i g[seasc[ eticheta cea mai
potrivit[: nu este un poet s[m[n[torist, cum pretind unii, nici
neomodernist din spe\a genera\iei Nichita St[nescu din |ar[,
383
ci mai degrab[ un poet al neoclasicismului folcloric, bazat pe

vorbirea fundamental[ (bacovian[), pe estetica t[cerii, a stri-
g[tului =i a marilor dureri sau marilor bucurii simple t[cute, a
intercondi\ion[rii t[cerii =i muzicii, a dialogismului =i esen\ia-
lizarea de felul celeia din catrina popular[.
Îndr[znesc s[ spun c[, dac[ n-ar fi intrat în deriziune
sintagma de poet na\ional, Grigore Vieru ar avea cel mai mare
drept s[ pretind[ acest privilegiu, pentru toat[ aria româ-
nismului actual =i între to\i poe\ii afla\i în via\[. Nu fiindc[ ar
fi mai talentat decât al\ii, ci fiindc[ el simbolizeaz[ cea mai
adânc[ ran[ a românismului r[mas[ nevindecat[: refacerea
unit[\ii na\ionale. M[re\ia lui vine de acolo c[, peste durerile
în[bu=ite de veacuri, el a reu=it s[ pun[ mantia de s[rb[toare
a Duminicii Mari.
Expeditiv în prima parte a periplului critic, eseul devine
dens în cea de-a doua parte, unde grila bacovian[, esen\ial-
mente psihanalitic[, asociat[ celei bachelardiene a elemente-
lor materiale, permite descifr[ri hermeneutice (\inându-se
cont =i de simbolistica biblic[) memorabile: Peste toate,
diminea\a e ora lacrimii cere=ti roua. Astfel, între elementele
imaginarului poetic vierean, apa dobânde=te cea mai înalt[
demnitate ontologic[. Vieru este neîndoielnic, un excep\ional
poet al apei divine, în pura ei naturale\e, sfin\it[, adic[, direct
de c[tre Cer; Imaginea prim[ a apei vierene este izvorul.
Desigur, modelul este izvorul din natur[, dar poetul îl trans-
figureaz[ la modul ontologic. Ca în codrul eminescian, izvorul
vierean este ve=nic tân[r =i bun, iar, peste toate, e punct
orheal: Toate se schimb[ în via\[, / Numai izvorul nu (Izvo-
rul). În Biblie, apa este matrice a crea\iei £...¤. Propriu-zis, apa
întemeiaz[ civiliza\ia. Grigore Vieru, în plus, încarc[ izvorul
de suflet matern =i de paideuma copil[riei, recunoscându-i
sorgintea cereasc[, totodat[!
8 martie 2004
Mihai CIMPOI
NOTE:
1
La scurt timp de la debut, înc[ din 1958, el a început s[
fie tradus masiv în limba rus[, îndeob=te, dar =i în turcmen[,
gruzin[, ciuva=[, leton[, ucrainean[, armen[, bielorus[, kaza-
h[, eston[, uzbec[, kirghiz[, azer[, avar[, oset[, tatar[, kal-
mâk[. La acestea, se adaug[ traducerile în bulgar[, polonez[,
macedonean[, francez[ etc. (A se vedea Grigore Vieru. Bib-
liografie, alc[tuit[ de Biblioteca pentru copii Ion Creang[ a
Republicii Moldova, Editura Litera, Chi=in[u, 1997).
2
Ilia Foniakov, în Literaturnaia gazeta, 25 aprilie 1973,
trad. textului de Mihai Cimpoi.
3
Ivan Draci, în Literaturnaia Rossia, 12 mai 1979, trad.
de Mihai Cimpoi.
4
Guram Asatiani, Krâlea i corni, Moscova, 1981, p. 35,
trad. de Mihai Cimpoi.
5
Stelian Gruia, Poet pe Golgota Basarabiei, Editura Emi-
nescu, Bucure=ti, 1995, p. 65.
6
Iurii Surov\ev, în Pravda, 5 septembrie 1983. Apud
Grigore Vieru, Cel care sunt, Chi=in[u, 1987, p. 343344.
7
Cf. Grigore Vieru, Acum =i în veac, Editura Litera, Chi=in[u,
1997, col. Biblioteca =colarului, p. 345.
8
Apud Mihai Cimpoi, Întoarcerea la izvoare, Editura Litera-
tura artistic[, Chi=in[u, 1985, col. Scriitori contemporani, p. 12.
9
Cf. Stanislav Rassadin, Tvoj soavtor: £O.G. Vieru I.S. Van-
gheli¤, în Literaturnaia gazeta, 19 august 1970
10
Stanislav Rassadin, Voobrajaemaia doroga v Moldaviu, în
Moskovskii komsomole\, 24 noiembrie 1972; Vseo nacinaet-
sea s £Abecedara¤, în Komsomolskaia pravda, 18 noiembrie
1972.
11
Maris aklais, Vieru 50 let, în Literaturnaia gazeta,
27 februarie 1985, p. 4.
385
Ibidem.
12
Apud Mihai Cimpoi, op. cit., p. 2425.

13
14
Grigore Vieru. Bibliografie, op. cit., p. 22.
15
Ibidem, p. 21.
16
Grigore Vieru, Acum =i în veac, p. 337338.
17
O. Ovcearenko, Ecou în Cultura, 22 iunie 1974.
18
Cf. Ion Pop, Nichita St[nescu Spa\iul =i vârstele poe-
ziei, 1980.
19
Mihai Cimpoi, op. cit., p. 21.
20
Ibidem, p. 23.
21
Ibidem, p. 25.
22
Ibidem, p. 5.
23
Ibidem, p. 6.
24
Ibidem, pp. 67.
25
Ibidem,p. 7.
26
Ibidem, p. 8.
27
Ibidem.
28
Ibidem, p. 10.
29
Ibidem, p. 13.
30
Ibidem, p. 20.
31
Ibidem, pp. 2829.
32
Ibidem, p. 29.
33
Ibidem, p. 33.
34
Ibidem, p. 34.
35
Ibidem, p. 44.
36
Ibidem, p. 46.
37
Ibidem, pp. 4849.
38
Ibidem, p. 55.
39
Ibidem, p. 52.
40
Ibidem, p. 59.
41
Ibidem, p. 60.
42
Mihai Cimpoi, Grigore Vieru întoarcerea la izvoare,
Editura Literatura artistic[, Chi=in[u, 1985, edi\ie rev[zut[ în
1986. Ultima revizuire, cu titlul =i subtitlul Întoarcerea la iz-
voare. Grigore Vieru, poetul arhetipurilor, eseu monografic, se
afl[ în curs de apari\ie la Editura Prut Interna\ional, Chi=in[u,
2004.
THEODOR CODREANU
= 386
43
Mihai Cimpoi, op. cit., 1985, p. 3.
44
Ibidem, p. 4.
45
Ibidem, p. 6.
46
Ibidem, p. 8.
47
Ibidem, p. 9.
48
Ibidem.
49
Ibidem, p. 10.
50
Ibidem, pp. 1112.
51
Ibidem, p. 12.
52
Ibidem.
53
Ibidem, p. 15.
54
Ibidem, p. 17.
55
Ibidem, p. 50.
56
Ibidem, p. 52.
57
Ibidem, p. 53.
58
Ibidem, p. 54.
59
Ibidem.
60
Ibidem, p. 63.
61
Ibidem, p. 64.
62
Ibidem, p. 65.
63
Ibidem.
64
Ibidem, p. 66.
65
Ibidem, p. 70.
66
Ibidem, pp. 7374.
67
Ibidem, p. 76.
68
Ibidem.
69
Ibidem.
70
Ibidem, p. 96.Vezi =i O istorie deschis[ a literaturii române
din Basarabia, Editura Arc, Chi=in[u, 1996, p. 191, pentru citi-
torii din România edi\ia de la Porto-Franco, Gala\i, 1997, p. 192.
71
Ibidem, p. 77.
72
Ibidem, p. 80.
73
Ibidem, p. 87.
74
Apud, ibidem, p. 93.
75
Ibidem, p. 95.
76
Ibidem, p. 103.
77
Ibidem, pp. 110111.
387
Ibidem, p. 113.
78
Apud, ibidem, p. 114.

79
80
Ibidem, pp. 118119.
81
Ibidem, p. 119.
82
Ibidem, p. 120.
83
Ibidem, pp. 120121.
84
Ibidem, p. 122.
85
Apud, ibidem.
86
Ibidem, pp. 128-129.
87
Ibidem, p. 133.
88
Ibidem, p. 163.
89
Ibidem, p. 166.
90
Ibidem, p. 168.
91
Ibidem, p. 169.
92
Mihai Cimpoi, O istorie deschis[ a literaturii române din
Basarabia, Editura Porto-Franco, Gala\i, 1997, p. 190.
93
Ibidem, pp. 190191.
94
Ibidem, p. 192.
95
Ibidem, p. 193.
96
Grigore Vieru, Strigat-am c[tre Tine, Editura Litera Inter-
na\ional, Chi=in[u-Bucure=ti, 2002, p. 7.
97
Ibidem.
98
Ibidem, pp. 78.
99
Ibidem, p. 9.
100
Ibidem.
101
Mihai Cimpoi, Critice, III, Funda\ia Scrisul Românesc,
Craiova, 2003, p. 137.
102
Ibidem, p. 140.
103
Ibidem, p. 141.
104
Ibidem, p. 142.
105
Ibidem.
106
Ibidem, p. 146.
107
Ibidem, p. 147.
108
Ibidem, p. 153.
109
Ibidem, p. 159.
110
Ion Dru\[, prefa\[ la Grigore Vieru, Numele t[u, Editura
Cartea moldoveneasc[, Chi=in[u, 1968, edi\ie ilustrat[ de
THEODOR CODREANU
= 388
A. Hmelni\ki. Iar[ Vieru, =i iar[ cu litere mari, în Cultura,

6 ianuarie 1968, reluat în vol. Profiluri literare, Chi=in[u, 1972,
pp. 114125.
111
Vasile Vasilache, Un debut promi\[tor, în Moldova
Socialist[, 13 februarie 1958.
112
Vasile Vasilache, Neogoitul Grigore, în Literatura =i arta,
an. V, nr. 1 (19) 1995, p. 31.
113
Ibidem, p. 32.
114
Asupra condi\iei de Ulise modern a lui Grigore Vieru voi
reveni într-un capitol viitor.
115
Vladimir Be=leag[, Marginalii la poezia lui Grigore Vie-
ru, în Moldova Socialist[, 19 august 1966, reluat în vol.
Maturitate, Chi=in[u, 1967, pp. 326329; Grigore Vieru bun
prieten al copiilor, în Nistru, nr. 9/1975.
116
George Meniuc, C[l[torie în lumea micilor vis[tori, în
vol. Maturitate, Chi=in[u, 1964, pp. 5859.
117
Liviu Damian, Metafora lui Grigore Vieru, în Tinerimea
Moldovei, 31 mai 1981.
118
Ion Vatamanu, Cu rug[ la chipul mamei, în Via\a
cuvântului, Chi=in[u, 1980, pp. 102105; Gr[dina sufletului:
Pentru Grigore Vieru, în Iubire de tine, Chi=in[u, 1976, p. 149.
119
Cf. Spiridon Vangheli, Bucuria întâlnirilor, în Moldova
Socialist[, 14 februarie 1985; Talentul =i povara sa, în Lite-
ratura =i arta, 9 februarie 1995, p. 4.
120
Spiridon Vangheli, Talentul =i povara sa, reluat =i în
Grigore Vieru. Bibliografie, op. cit., p. 13.
121
Ibidem, pp. 1314.
122
Aureliu Busuioc, în I. Grinberg, Solu\ii originale, în
Cultura, 18 septembrie 1976, p. 13; Grigore Vieru, Acum =i
în veac, Editura Litera, Chi=in[u, 1997, p. 338.
123
Ion Ungureanu, în Grigore Vieru, Acum =i în veac, 2001,
p. 301.
124
Gheorghe Vod[, Înnoirea prin cântec, în Moldova,
nr. 3/1987, p. 27.
125
Referin\e la poezia lui Grigore Vieru, Vasile Romanciuc
face în artcolul Fereastra, în Orizontul, nr. 2/1987, p. 57;
Literatura =i arta, 20 august 1992, p. 1.
389
Nicolae Dabija, Contemporan cu Grigore Vieru, în Lite-

126
ratura =i arta, 9 februarie 1995, p. 1. Vezi =i Povara aripilor,

în Tinerimea Moldovei, 6 august 1978; Un poet dintr-un secol
gr[bit, în Via\a satului, 14 februarie 1985; Premiul Nobel
pentru suferin\[, în Literatura =i arta, 20 august 1992, p. 5.
127
Agnesa Ro=ca, Cântare din lacrim[, în Literatura =i arta,
16 februarie 1995, p. 5.
128
Ion Hadârc[, Din mun\ii omeniei, în Literatura =i
arta, 14 februarie 1985, p. 4.
129
Raisa Suveic[, Universul senin al copil[riei, în Via\a
satului, 1 iunie 1985. Vezi =i Maturitate, în Viziune =i expresie,
Chi=in[u, 1967, pp. 184208; Grigore Vieru, în Cultura, 6
ianuarie 1969, p. 10.
130
Arcadie Suceveanu, Albinu\a pentru flori, în Tineretul
Moldovei, 5 septembrie 1979.
131
Nicolae M[tca=, Cartea de c[p[tâi a cre=terii noastre spi-
rituale, în Limba român[, Chi=in[u, nr. 1 (19), 1995, p. 26.
132
Ibidem.
133
Iulian Filip, Poetul cânt[ lumea, în Literatura =i arta,
29 octombrie, 1995, p. 4.
134
George Meniuc, Inspira\ie, în Coloana de tandre\e,
Chi=in[u, 1978, pp. 181183.
135
Ion Melniciuc, în Grigore Vieru, Acum =i în veac, edi\ia
2001, p. 293.
136
Andrei |urcanu, Grigore Vieru un avans de o or[, în
Via\a satului, 12 septembrie 1987; Poezia antir[zboinic[
memorie =i scut, în Nistru, nr. 5/1981, pp. 127137.
137
Andrei |urcanu, Poezia postbelic[: de la dogm[ la creati-
vitate, în Literatura român[ postbelic[, coordonator Mihail
Dolgan, Chi=in[u, 1998, p. 72.
138
Ibidem, pp. 73, 74.
139
Ibidem, p. 76.
140
Ibidem, p. 77.
141
Ibidem, p. 79.
142
Tudor Palladi, Rapsod =i scutier al neamului, în Limba
român[, Chi=in[u, nr. 1 (19), 1995, p. 28.
143
Ibidem.
THEODOR CODREANU
= 390
144
Tudor Palladi, Duminica sau strig[tul cuvintelor între
Orfeu =i Hristos, în Literatura =i arta, nr. 48 (2988), 28
noiembrie 2002.
145
Vlad Zbârciog, O s[rb[toare de suflet, în Literatura =i
arta, nr. 10 (3002), 6 martie 2003, p. 5.
146
Ana Banto=, Un poet al candorilor, în Limba român[,
nr. citat, p. 34.
147
Ibidem.
148
Ana Banto=, Dinamica sacrului în poezia basarabean[
contemporan[, Editura Funda\iei Culturale Române, Bucure=ti,
2000, p. 64.
149
Ibidem, p. 66.
150
Ibidem, p. 67.
151
Ibidem.
152
Ibidem, p. 68.
153
Mircea Eliade, Arta de a muri, Editura Moldova, Ia=i,
1994, p. 250.
154
Ana Banto=, op. cit., p. 70.
155
Ibidem, p. 75.
156
Anton Dumitriu, Homo universalis, Editura Eminescu,
Bucure=ti, 1990, p. 8.
157
Ana Banto=, op. cit., p. 80.
158
Ibidem, p. 82.
159
Ibidem, p. 92.
160
Ibidem.
161
Ibidem, p. 95.
162
Ibidem, p. 99.
163
Veronica Postolache, Mitic =i magic în poezia lui L. Blaga
=i Grigore Vieru, în Literatura =i arta, nr. 29 (2969), 18 iulie
2002.
164
Andrei Hropotinschi, recenzie, în Literatura =i arta,
nr. 48 (2988), 28 noiembrie 2002, p. 5.
165
Ion Ciocanu, Superba modernitate a tradi\ionalului, în
Literatura =i arta, nr. 48 (2988), 28 noiembrie 2002.
166
Ion Ciocanu, Grigore Vieru poet =i compozitor, în
Literatura român[, Editura Prometeu, Chi=in[u, 2003, p. 436.
167
Ibidem, p. 437.
391
Ibidem, p. 439.
168
Ibidem, p. 440.
169
170
Ibidem, p. 441.
171
Ibidem, p. 443.
172
Ibidem, p. 446.
173
Tatiana Botnaru, Poezia: sub semnul reg[sirii tradi\iilor
na\ionale, în Literatura român[ postbelic[, op. cit., p.90.
174
Tatiana Botnaru, Viziuni folclorice în poezia lui Grigore
Vieru, în Revista de lingvistic[ =i =tiin\[ literar[, nr. 4/1993,
pp. 1621.
175
Elena |au, Structuri compozi\ionale în poezia contempo-
ran[, în Literatura român[ postbelic[, op. cit., p. 135.
176
Alexandru Burlacu, Grigore Vieru între tenta\ia orfic[ =i
mesianic[, în Literatura român[ postbelic[, op. cit., p. 388.
177
Ibidem, p. 390.
178
Ibidem, p. 392.
179
Ibidem, p. 393.
180
Eugen Simion, Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi,
în Caiete critice, nr. 13/1994, p. 12.
181
Mihail Dolgan, Crea\ia lui G. Vieru în =coal[, Editura
Lumina, Chi=in[u, 1984.
182
Mihail Dolgan, Dialogismul discursului liric al lui Grigore
Vieru, în Literatura român[ postbelic[, op. cit., p. 377.
183
Ibidem, p. 379.
184
Ibidem.
185
Grigore Vieru, Cred c[ mai toate c[r\ile mele sunt un fel
de abecedare, în Moldova, nr. 8/1974, pp. 2425.
186
Mihail Dolgan, op. cit., p. 383.
187
Ibidem, p. 384.
188
Grigore Vieru, R[d[cina de foc, Editura Univers, Bucu-
re=ti, 1988, p.10.
189
Mihail Dolgan, Grigore Vieru: lucrare în cuvânt, în Lite-
ratura român[ postbelic[, op. cit., p. 398.
190
Tot ce intr[ în raza de ac\iune a poeziei lui G. Vieru se
omene=te, se înnobileaz[, se liricizeaz[, se încarc[ de mister.
(Ibidem, p. 401).
191
Ibidem, p. 403.
THEODOR CODREANU
= 392
192
Ibidem, p. 404.
193
Mihail Dolgan, +i o antologie de duminic[ poate gene-
ra probleme de toate zilele, în Literatura =i arta, numerele
22 (3014)26(3018), maiiunie 2003.
194
Mihail Dolgan, Poezia marilor rosturi umane, în Nistru,
nr. 7/1976, pp. 111125.
195
Mihail Dolgan, Crea\ia lui Grigore Vieru în =coal[, Editura
Lumina, Chi=in[u, 1984, pp. 3435.
196
Dic\ionarul esen\ial al scriitorilor români (coordonatori:
Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu, Editura Albatros,
Bucure=ti, 2000, pp. 884885.
197
Grigore Vieru, Prietenia mea nu se pleac[ dup[ cum bate
vântul, în Literatura =i arta, 5 septembrie 1996, p. 2.
198
Andrei Strâmbeanu, Poetul ca trandafirul, în Grigore
Vieru, Strigat-am c[tre Tine, ed. cit., p. 17.
199
Ibidem, p. 18.
200
Ibidem, p. 19.
201
Ibidem, p. 21.
202
Ibidem, p. 20.
203
Ibidem, p. 22.
204
Ibidem, p. 27.
205
Ibidem, p. 26.
206
Grigore Vieru, Strigat-am, pp. 540541.
207
Eugen Lungu, Cu discre\ie despre iubire, în Tinerimea
Moldovei, 17 februarie 1980; Despre modestie, în Tinerimea
Moldovei, 13 februarie 1985.
208
Emilian Galaicu-P[un, Cel care sînt sau poezia ca Lêtre
entrouvert, în Nistru, nr. 7/1989, pp. 147154; Gama Do-
major a poeziei basarabene, în Basarabia, nr. 23/1995,
pp. 5863.
209
Marin Sorescu, Grigore Vieru =i lirica esen\elor, prefa\[
la Izvorul =i clipa, ed. cit., p. 5.
210
Ibidem, p. 9.
211
Nichita St[nescu, în Grigore Vieru, Acum =i în veac, edi\ia
2001, p. 297.
212
Edi\ia a fost alc[tuit[, în 1986, de c[tre Ioan Alexandru
(care semneaz[ =i o scurt[ prefa\[), D. R. Popescu, Mircea
393
Tomu= =i Arcadie Donos. Con\inea poezii din 65 de autori, de

la Nicolai Costenco pân[ la Emilian Galaicu-P[un.
213
Grigore Vieru, R[d[cina de foc, Editura Univers, Bu-
cure=ti, 1988, 372 p., selec\ia textelor de Alexandru Donos,
Cuvânt înainte de Ioan Alexandru, postfa\[ de Victor Cr[ciun
=i ilustra\ii de Sabin B[la=a.
214
În R[d[cina de foc, pp. 89.
215
Ibidem, p. 7.
216
Pentru alte am[nunte, vezi Limba român[, Chi=in[u,
an. V, nr. 1(19), 1995, p. 11.
217
Hristu Cândroveanu, Printre poe\i, Cluj-Napoca, Editura
Dacia, 1983, p. 208.
218
Victor Cr[ciun, Poezia despre Mama =i eternul copil, în
Familia, Oradea, nr. 10, 5 octombrie 1987.
219
A se mai vedea Victor Cr[ciun, E=ti steaua care m[ p[s-
treaz[, în Zorile Bucovinei, 7 februarie 1969; Comandant
al o=tirii de cuvinte, în Destine, nr. 52, februarie 1995, p. 8;
O s[rb[toare de interes na\ional, omagii aduse lui Grigore Vieru
=i lui T. Istrati, tot acolo, p. 14; postfa\[ la Grigore Vieru, Cur[-
\area fântânii, Editura Porto-Franco, Gala\i, 1993, pp. 139141.
220
A se mai vedea: Vieru sub teroare?, în Moldova suve-
ran[, 20 mai 1992; Momentul reg[sirii, în Literatura =i arta,
23 martie 1995.
221
Dumitru |iganiuc, cronic[ literar[ la R[d[cina de foc, în
Caiete boto=[nene, aprilie 1989.
222
Valeriu Bârg[u, Un poet definitiv, în Orizont, Timi=oara,
nr. 9/1989, p. 8.
223
Marian Papahagi, Limba ca istorie vie, în Tribuna, nr.
3 din 12 ianuarie 1989.
224
Adrian Dinu Rachieru, cronic[ literar[ la R[d[cina de
foc, în Astra, nr. 10/1989.
225
Grigore Vieru, Cântec de leag[n pentru mama, Editura
Augusta, Timi=oara, 2003.
226
Ibidem, p. 121.
227
Ibidem, p. 128.
228
Gheorghe Grigurcu, Scrisoare deschis[ poetului G. Vieru,
în România literar[, nr. 4, 1319 februarie 1992, pp. 1214.
THEODOR CODREANU
= 394
Vezi =i articolul-pamflet P[unescu, Vieru, Lari, în România

literar[, nr. 35, 17 septembrie 1993, p. 3.
229
Gheorghe Grigurcu, R[d[cina de foc a poeziei lui G. Vieru,
în Via\a româneasc[, nr. 4/1992, pp. 5661.
230
Gheorghe Grigurcu, Poezia de patrie, în România lite-
rar[, nr. 30, 30 iulie5 august 3003, p. 9.
231
Nicolae Manolescu, Mam[, tu e=ti patria mea, în Româ-
nia literar[, 2 februarie 1989.
232
Eugen Simion, Grigore Vieru, un poet cu lira-n lacrimi,
în Caiete critice, nr. 13 (7476), 1994, pp. 2124 .
233
Mihai Ungheanu, Taina care m[ ap[r[, în Literatura
=i arta, 13 februarie 1997, p. 4.
234
Mihai Ungheanu, Scriitorii de la miezul nop\ii, Editura
Porto-Franco, Gala\i, 1996, pp. 177, 191.
235
Viorel Dinescu, R[d[cina de foc, în S[pt[mâna, nr. 7,
februarie 1989.
236
Viorel Dinescu, Un verde ne vede, în Confluen\e, Editura
Arionda, Gala\i, 2002, p. 208.
237
Ghorghe T[nase, Un mare poet =i cra\ia sa: Grigore Vieru
Acum =i în veac, în Literatura =i arta, nr. 48 (2936), 29
noiembrie 2001, p. 4.
238
Ion Rotaru, O istorie a literaturii române, vol. 5, Editura
Niculescu, Bucure=ti, 2000, p. 600.
239
Ibidem, p. 603.
240
Ibidem, p. 604.
241
Ion Rotaru, Carte frumoas[ cinste cui te-a scris!, în Lite-
ratura =i arta, nr. 2 (2994), 9 ianuarie 2003, p. 5.
242
Dialog cu Mihai Cimpoi, în Spre un alt Eminescu, Chi-
=in[u, 1993, pp. 285286.
243
Constantin Ciopraga, T[cerea mamei universale, în Lite-
ratura =i arta, 15 aprilie 1993, p. 4.
244
Romul Munteanu, Grigore Vieru, în Jurnal de c[r\i, Bucu-
re=ti, 1994, p. 112.
245
Dumitru Micu, O istorie scurt[ a literaturii române, II,
Editura Iriana, Bucure=ti, 1995, p. 39.
246
F[nu= Neagu, Cu dragoste, din Bucure=ti, în Limba
român[, Chi=in[u, an. V, nr. 1 (19), 1995.
395
Ibidem, p. 25.
247
D.R. Popescu, O lacrim[ a lui Eminescu, în Totu=i iubi-

248
rea, nr. 3855/1926 septembria 1991, p. 10.

249
D.R. Popescu, Un poet la gr[tar: Grigore Vieru, în Româ-
nul, 24 februarie4 martie 1992.
250
Dan Zamfirescu, Simbolul unui miracol, în Literatura =i
arta, nr. 11 (3003), 13 martie 2003, p. 4.
251
Marian Popa, Istoria literaturii române de azi pe mâine,
II, Funda\ia Luceaf[rul, Bucure=ti, 2001, p. 1186.
252
Ibidem, p. 1188.
253
Al. Cistelecan, Vieru, Grigore, în Dic\ionarul esen\ial
al scriitorilor români, Editura Albatros, Bucure=ti, 2000,
coordonatori: Mircea Zaciu, Marian Papahagi, Aurel Sasu,
pp. 884885.
254
Adrian Voica, Structuri prozodice în lirica moldoveneasc[
actual[, în Deschiderea cercului, II, Editura Universit[\ii Ale-
xandru Ioan Cuza din Ia=i, 2003, p. 164. Investiga\ia lui
Adrian Voica avea ca punct de plecare volumul Constela\ia
lirei din 1987.
255
Ibidem, p. 169.
256
Ibidem, p. 170.
257
Stelian Gruia, Poet pe Golgota Basarabiei, Editura
Eminescu, 1995, p. 9.
258
Ibidem, p. 67.
259
Ibidem, p. 7.
260
Ibidem, p. 77.
261
Ibidem, p. 79.
262
Ibidem, p. 112.
263
Ibidem, p. 125.
264
Ibidem, p. 130.
265
Ibidem.
266
Ibidem, pp. 143144.
267
Ibidem, p. 145.
268
Ibidem, p. 173.
269
Ibidem, pp. 184185.
270
Ibidem, p. 185.
271
Ibidem, p. 186.
THEODOR CODREANU
= 396
272
F[nu= B[ile=teanu, Grigore Vieru, Editura Iriana, Bucu-
re=ti, 1995.
273
Ibidem, p. 23.
274
Ibidem, p. 28.
275
Ibidem, p. 32.
276
Ibidem, p. 64.
277
Ibidem, p. 65.
278
Ibidem, p. 67.
279
Ibidem, p. 71.
280
Ibidem, p. 79.
281
Ibidem, p. 80.
282
Ibidem, p. 83.
283
Ibidem, p. 88.
284
Ibidem, p. 103.
285
Ibidem, p. 110.
286
Ibidem, p. 117.
287
Ibidem, p. 121.
288
Ibidem, p. 122.
289
Distinc\ia între complexele de cultur[ =i complexele
de profunzime cititorul o poate afla în capitolul Dubla fa\[ a
complexelor din cartea noastr[ Complexul Bacovia, Editura
Junimea, Ia=i, 2002.
290
Grigore Vieru, Striga-am c[tre Tine, op. cit., Interviul-
postfa\[ luat de Eugen Comarnescu, p. 539.
291
Vezi cap. Negativul stilistic din Complexul Bacovia.
292
Vezi =i Stelian Gruia, op. cit., pp. 921.
293
Grigore Vieru, Strigat-am c[tre Tine, p. 536.
294
Am citat dup[ edi\ia critic[ a lui N. Georgescu, Mihai
Eminescu, Poezii, II, Editura Floare albastr[, Bucure=ti, 2003,
p. 84. Edi\ia lui N. Georgescu p[streaz[ cel mai fidel voin\a
auctorial[ eminescian[.
295
N. Georgescu, în edi\ia citat[, p. 85.
296
I.L. Caragiale, Opere, VII, Editura Funda\iilor Regale,
Bucure=ti, 1942, p. 554.
297
Cf. Cezar Iv[nescu, Timpul asasinilor, Editura Libra,
Bucure=ti, 1997.
397
Cristian Tudor Popescu, Nichita St[nescu o rud[ a lui

298
Adrian P[unescu, în Adev[rul literar =i artistic, an. XII, nr.

696, 697 din 16 =i 23 decembrie 2003.
299
Grigore Vieru, Strigat-am, p. 376.
300
Ibidem, p. 360.
301
Iat[ cum descrie accidentul chiar Grigore Vieru: În
5 decembrie 2003 m-am pornit spre Vaslui cu directoarea
Bibliotecii Republicane pentru Copii, doamna Claudia Balaban,
=i cu doamna Galina Gu\anu, so\ia directorului Editurii
Gunivas, Nicolae Gu\anu, care ne oferise ma=ina sa, la volanul
c[reia se afla un =ofer cu experien\[. Eram invita\i la Salonul
de Carte vasluian =i la s[rb[torirea lui Eugen Simion, care
împlinise 70 de ani. Cu câteva zile înainte de plecare ne-am
tot sunat la telefon în ce zi, la ce or[ =i de unde plec[m. Ne-am
pornit, a=adar, pe la 6.00 diminea\a de la Biblioteca pentru
Copii Gheorghe Asachi. Pe la aproximativ 6.30 eram prin
zona str[zii Coca. O ma=in[ militar[ (UAZ), înzestrat[, ca s[
nu zic blindat[, cu ni=te bare de protec\ie mai groase decât
fragilele mele bra\e, dup[ ce a mers o vreme în urma noastr[,
s-a al[turat din dreapta (aten\ie: din dreapta!) ma=inii în care
c[l[toream, a virat brusc spre noi =i a lovit în plin[ vitez[ în
autoturismul nostru. Am fost arunca\i pe contrasens, dup[ care
ne-am trezit pe trotuar. Impactul a fost atât de puternic, încât
s-au frânt barele de protec\ie ale ma=inii militare. Norocul
nostru a fost dublu: taurul o\elit a lovit în motorul ma=inii
noastre, dac[ lovea în salon, ne f[cea piftie; apoi în clipa când
am ajuns pe contrasens, nu ne-am ciocnit de nici unul dintre
autovehiculele care veneau în întâmpinarea noastr[, pentru
c[ =oferul, având o bun[ experien\[, a zburat, pur =i simplu,
cu ma=ina pe trotuar. Evident, ma=ina de militari nu putea
s[-=i =tearg[ urmele, pentru c[ din ea curgeau ca ni=te ma\e
uciga=ele bare. Afar[ de aceasta, pe locul accidentului se
opriser[ în acel moment mai multe vehicule care observaser[
accidentul. Din ma=ina militar[ ie=iser[ vreo 45 gr[niceri (nu
mai \in minte exact num[rul lor, o parte din ei nu =tiau nici
m[car £moldovene=te¤, necum române=te) pe fa\a c[rora n-am
z[rit nici cât o mic[ urm[ de spaim[. Erau foarte calmi. Mai
THEODOR CODREANU
= 398
mult, c[utau s[ ne conving[ c[ mergeau regulamentar, c[ au

vrut s-o ia la stânga Poate fi oare întoars[ brusc spre stânga,
din partea dreapt[, o ma=in[ care circul[, în acela=i sens,
paralel cu alt[ ma=in[?! Întreba\i cel mai neinstruit =ofer =i
ve\i vedea ce va r[spunde. Cea mai elementar[ regul[ de circul-
a\ie dovede=te c[ accidentul nu a fost o întâmplare oarecare.
Sau o neglijen\[ a =oferului militar. Cazul a fost cercetat de
speciali=tii Ministerului de Interne. Apoi a fost preluat de
securitate. Se mai examineaz[ Bineîn\eles c[ se va g[si o
minciun[ credibil[. (Interviu acordat Ninei Josu, în Literatura
=i arta, nr. 1/3045, 1 ianuarie 2004, p. 2).
302
Este vorba de faimosul Dic\ionar moldovenesc-românesc
semnat de Vasile Stati în 2003. Poemul vizat de Grigore Vieru
s-a tip[rit în Literatura =i arta la 7 august 2003.
303
Tot în 2003, cu sprijinul regimului Vladimir Voronin, s-a
înfiin\at, la Chi=in[u, o Uniune a Scriitorilor la cârma c[reia
s-au postat Constantin Munteanu =i scriitorul rusofon Nicolae
Savostin. Doctrinarii moldovenismului de stat consider[ c[
uniunile de crea\ii din Basarabia au devenit atât de anti-
na\ionale încât s-au pus în slujba demoldoveniz[rii repub-
licii, constituind cea mai mare primejdie pentru existen\a statu-
lui Moldova. De aceea, ele trebuie anihilate prin uniuni de
crea\ie sprijinitoare ale panslavismului ascuns sub eticheta
moldovenismului, chintesen\[ de românofobie agresiv[ =i
primitiv[.
304
Devenit pentru a doua oar[ primar al Chi=in[ului, una
dintre pu\inele victorii ob\inute, în ultimii ani, de promotorii
direc\iei na\ionale din Moldova.
305
Intelectualitatea arogant[ =i mediocr[ solicit[ blocad[
asupra propriului popor, în Moldova suveran[, 30 ianuarie
2004. Mistificare primitiv[ înc[ din titlu, fiindc[ niciodat[
intelectualii viza\i (Vieru, Mihai Cimpoi, Alexandru Banto=,
Ion Ciocanu, Alexandru Burlacu, Nicolae Bile\chi) n-au cerut
vreo blocad[ economic[ a României împotriva Republicii
Moldova!
306
Grigore Vieru, interviu în publica\ia Clipa, Anaheim,
vol. XII, nr. 581, 26 decembrie 2002, p. 8.
399
În Jurnalul de Chi=in[u, nr. 141, 16 august 2002, pp. 67.

307
Cf. Stelian Gruia, op. cit., p. 16.

308
309
Vezi =i discu\iile prezentate de Nina Josu cu prilejul lan-
s[rii vol. Acum =i în veac, pe 26 noiembrie 2001, la Biblioteca
Onisifor Ghibu din Chi=in[u, în Literatura =i arta, nr. 51
(2239), 20 decembrie 2001, p. 4.
310
Interviu acordat lui Alexandru Banto=, în Limba
român[, an. V, nr. 1(19), 1995, p. 9.
311
Cf. Sergiu Afanasiu, în Accente =i Boris Dru\[ în vol.
Sarcofagul, Editura Cartier, Chi=in[u, 2001.
312
Cf. Theodor Codreanu, Basarabia sau drama sfâ=ierii,
Editura Flux, Chi=in[u, 2003, Editura Scorpion, Gala\i, 2003,
edi\ia a doua rev[zut[ =i ad[ugit[, cu o prefa\[ de Mihai
Cimpoi.
313
Konstantin Zatulin, interviu în Vremea, Moscova, 13
ianuarie 2004.
314
Spiridon Vangheli, în Literatura =i arta, nr. 51(2939),
20 decembrie 2001, p. 4.
315
Stelian Gruia, op. cit., p. 81.
316
Mihai Eminescu, Opere, V, edi\ia Perpessicius, versuri
re\inute de editor la Exerci\ii =i moloz.
317
318
Mama i-a spus în ziua când a fost nevoit[ s[ semneze
cererea de intrare în colhoz: Nu mai avem nimic, m[i b[iete,
Ne-au luat totul! (Apud Stelian Gruia, op. cit., p. 36).
319
Ibidem, p. 38.
320
Ibidem, p. 39.
321
Mircea Eliade, Profetism românesc, 1, Editura Roza
vânturilor, Bucure=ti, 1990, p. 143.
322
Ibidem, pp. 143144.
323
Pagini de dreapt[ apreciere despre Raisa Vieru cititorul
poate g[si în monografia lui Stelian Gruia, pp. 4650.
324
Teodor, n[scut la 16 iunie 1960, iar C[lin, la 29 iunie
1965.
325
Stelian Gruia, op. cit., pp. 5256.
326
327
Ibidem, p. 372.
THEODOR CODREANU
= 400
328
Ibidem, p. 397.
329
Ibidem, p. 390.
330
Ibidem.
331
Ibidem, p. 372.
332
Ibidem, pp. 396397.
333
Ibidem, p. 388.
334
Grigore Vieru, interviu acordat lui Alexandru Banto=, în
Limba român[, nr. cit., p. 13.
335
Grigore Vieru, Strigat-am, pp. 387388.
336
Interviul cu Alexandru Banto=, op. cit., p. 19.
337
338
Ibidem, p. 378.
339
Ibidem, p. 397.
340
Grigore Vieru, interviul din Limba român[, nr. cit., p. 17.
341
Ibidem, p. 18.
342
Ibidem, p. 16.
343
Samuel P. Huntington, Ciocnirea civiliza\iilor =i refacerea
ordinii mondiale, Editura Antet, Bucure=ti, 1998.
344
Al. Zub, Basarabia. Dilemele identit[\ii, Funda\ia Aca-
demic[ A. D. Xenopol, Ia=i, 2001.
345
Grigore Vieru, Strigat-am c[tre Tine, op. cit., p. 403.
346
Ibidem, p. 534.
347
Ibidem, p. 535.
348
Ibidem, p. 363.
349
Ibidem, p. 387.
350
Ibidem, p. 406.
351
Ibidem, p. 396.
352
Ibidem, p. 535.
353
Ibidem, p. 387.
354
Ibidem, p. 403.
355
Vledimir Jankélévitch, Ireversibilul =i nostalgia, Editura
Univers enciclopedic, Bucure=ti, 1998, p. 249.
356
Ibidem, p. 250.
357
Ibidem.
358
Mihai Cimpoi, O istorie deschis[, ed. cit., pp. 2122.
359
Vladimir Jankélévitch, op. cit., p. 253.
401
Grigore Vieru, Ni=te gânduri, în Literatura =i arta, nr.

360
43/2003.
361
Vladimir Jankélévitch, op. cit., p. 255.
362
Ibidem, p. 256.
363
Ibidem, p. 257.
364
Ibidem, p. 262.
365
Ibidem.
366
Ibidem, p. 264.
367
Ibidem, p. 269.
368
Ibidem, p. 270.
369
Ibidem, pp. 279, 281.
370
371
Cezar Iv[nescu, Alte fragmente din Muzeon, Editura
Cartea Româneasc[, Bucure=ti, 1992, p. 99.
372
Vladimir Jankélévitch, op. cit., pp. 273274.
373
Cf. Theodor Codreanu, Inorogul =i drama dezbin[rii, în
Via\a Basarabiei, serie nou[, an 2, nr. 4(8) 2003, pp. 615.
374
375
René Girard, Violen\a =i sacrul, Editura Nemira, Bucu-
re=ti, 1995.
376
Grigore Vieru, Suferin\ele =i dârzenia unui p[mânt, în
Literatura =i arta, nr. 3/2943, 17 ianuarie 2002, p. 13.
377
378
Ibidem, p. 368.
379
Ibidem, p.383.
380
Ibidem, p. 393.
381
Ibidem, p. 401.
382
Ibidem, p. 545.
383
Ibidem, p. 375.
384
Publicat[ în Clipa, nr. 582 din 9 ianuarie 2003, p. 24.
385
În Flac[ra lui Adrian P[unescu, nr. 13 (6870), p. 28.
386
Interviu acordat lui Ion Anton, în Clipa, Anaheim,
an. XII, nr. 581, 26 decembrie 2002, p. 8.
387
Ibidem, p. 42.
388
Grigore Vieru, Se duc arti=tii, în Literatura =i arta, nr. 17
(3009), 24 aprilie 2003, p. 1.
THEODOR CODREANU
= 402
389
Grigore Vieru, Roata istoriei nu mai poate fi întoars[, în
Literatura =i arta, nr. 2(2994), 9 ianuarie 2003, p. 5.
390
Grigore Vieru, Râgâitul unui mare artist, în Literatura
=i arta, br. 8(3000), 20 februarie 2003, p. 1.
391
Grigore Vieru, Plama de la frate, în Literatura =i arta,
nr. 43(2931), 25 octombrie 2001, p. 1.
392
393
Ion Rotaru, Carte frumoas[ cinste cui te-a scris!, ]n
Literatura =i arta, nr. 2(2994), 9 ianuarie 2003, p. 5.
394
Interviul acordat lui Alexandru Banto=, în Limba
român[, nr. 1 (19), 1995, pp. 1718.
395
396
Jules Henry, Jungle People, New York, 1941.
397
398
Ibidem, p. 399.
399
Ibidem, p. 401.
400
Dimitrie Bolintineanu, Opere, 10, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1988, pp. 6263.
401
402
Ibidem, p. 398.
403
Ibidem, p. 347.
404
Ibidem, p. 366.
405
Cf. Dimitrie Cantemir, Monarchiarum physica examina-
tio, 1714.
406
Iulian Ciocan, De la s[m[n[torism la postmodernism, în
Sud-Est, nr. 4(50), 2002, pp. 1624.
407
Neamul VIERU (linie patern[), cât =i neamul DID{C
(linie matern[) ne este cunoscut pân[ la genera\ia a =aptea
fiecare. Toate cele =apte genera\ii au în spate 64 de str[mo=i.
Documentele istorice curm[ aici informa\ia concret[ asupra
neamului vieresc. Îns[, la dorin\[, îi putem num[ra: la
genera\ia a 13-a în spatele poetului Vieru stau 4096 de str[-
mo=i! (Vlad Ciubucciu, Copilul cel mare al neamului, în Grigore
Vieru. Bibliografie, op. cit., p. 18).
408
Ibidem, p. 19.
409
Ibidem, p. 20.
403
410
Grigore Vieru, Lucrarea în cuvânt, Funda\ia Scrisul
românesc, Craiova, 2001, pp. 5859. Asupra momentului
Blajinu, Vieru va reveni: Era mai demult o c[su\[ la noi, la
Pererita, în luncile Prutului, în fa\a c[reia omul î=i înceta
mersul, pentru c[ unui copil care azi se nume=te Dumitru
Blajinu, ce pref[cea casa aceea într-un adev[rat palat, iar
m[rul cel mic de la col\ul ei într-un pom cu mere domne=ti.
(Ibidem, p. 64).
411
Ibidem, p. 38
412
Ibidem, p. 167.
413
Ibidem, p. 118.
414
Ibidem, p. 166.
415
Ibidem, p. 202.
416
Ibidem.
417
În arhiva personal[, p[strez o scurt[ m[rturie a poetului
emis[ la 1 septembrie 2002, dup[ ce a fost invitat la o întâlnire
cu elevi afla\i în vacan\[ la tab[ra Poiana C[prioarei din
jude\ul Vaslui. M[rturia era destinat[ apari\iei într-o publi-
ca\ie care n-a mai ap[rut, încât textul este inedit: Cel mai
frumos anotimp al vie\ii omului este copil[ria. Am avut, din
p[cate, o copil[rie nec[jit[. Am v[zut copil[ria, a=a cum a= fi
dorit s-o am =i eu, în ochii copiilor de la Poiana c[prioarei,
care se spune c[ se va preschimba în Poiana cuvântului. Or,
tocmai aceasta este copil[ria pe care a= fi fost fericit s-o am. /
V[ îmbr[\i=eaz[ cu dragoste Gr. Vieru / Chi=in[u, 1 septem-
brie 2002. Textul are meritul de a ar[ta c[ poezia pentru
copii a lui Grigore Vieru atest[ reac\ia de contrst la propria
copil[rie nefericit[.
418
Theodor Codreanu, Grigore Vieru întoarcerea la izvoare,
în Literatura =i arta, nr. 42(2514), 14 octombrie 1993.
419
Leo Frobenius, Paideuma, Editura Meridiane, Bucure=ti,
1985, p. 103.
420
Grigore Vieru, Ni=te gânduri, în Literatura =i arta, nr.
43/2003, p. 5.
421
Grigore Vieru, R[d[cina de foc, Editura Univers, Bucu-
re=ti, 1988, pp. 335336.
THEODOR CODREANU
= 404
422
Edgar Papu, Barocul ca tip de existen\[, I, Editura Mi-
nerva, Bucure=ti, 1977, p. 86.
423
Grigore Vieru, R[d[cina de foc, op. cit., p. 324.
424
Edgar Papu, op. cit., p. 89.
425
Ibidem, pp. 8687.
426
Exist[ =i p[rerea lui Freud c[ inocen\a nu-i starea copi-
l[riei. Mihai Cimpoi invoc[ un text freudian, dar f[r[ a trage
de aici concluzia c[ lipsa purit[\ii ar fi specific[ lui Grigore
Vieru. De altfel, Freud se refer[ la puritatea conven\ional[ a
celor maturi care e tocmai opusul inocen\ei: Copiii sunt singurii
care nu se las[ în=ela\i de aceste conven\ii, ei î=i pun în valoare
cu toat[ naivitatea drepturile lor biologice =i dovedesc în fiecare
clip[ c[, pentru dân=ii, calea spre purutate r[mâne înc[ de
parcurs. (Sigmund Freud, Introducere în psihanaliz[. Prelegeri
de psihanaliz[. Psihopatologia vie\ii cotidiene, Editura Didactic[
=i Pedagogic[, Bucure=ti, 1980, p. 268).
427
Leo Frobenius, op. cit., pp. 103104.
428
Apud Agatha Grigorescu-Bacovia, Poezie =i destin, III.
George Bacovia ultimii s[i ani, Editura Cartea Româneasc[,
Bucure=ti, 1981, pp. 165166.
429
Ibidem, p. 166.
430
431
Vlad Ciubucciu, op. cit., p. 16.
432
Grigore Vieru, Strgat-am, p. 389.
433
Ibidem, p. 403.
434
Ibidem, p. 378.
435
Ibidem, p. 359.
436
Ibidem, p. 373.
437
Ibidem.
438
Ibidem, p. 536.
439
Ibidem, p. 408.
440
Ibidem, p. 365.
441
Ibidem, p. 378.
442
Ibidem, p. 125, poem f[r[ titlu.
443
Ibidem, p. 126, poem f[r[ titlul.
444
Grigore Vieru, Cântec de leag[n pentru mama, Editura
Augusta, Timi=oara, 2003, edi\ie de Adrian Dinu Rachieru.
405
Gaston Bachelard, La terre et les rèveries de la volonté,

445
Paris, 1948. Vezi =i edi\ia româneasc[ P[mântul =i reveriile

von\ei, Editura Univers, 1998, trad. Irina Mavrodin.
446
447
Ibidem.
448
Ibidem, p. 369.
449
Ibidem, p. 365.
450
Ibidem, p. 389.
451
Ibidem, p. 404.
452
Ibidem, p. 538.
453
Ibidem, p. 392.
454
Ibidem, p. 374.
455
Ibidem, p. 381.
456
Ibidem, p. 393.
457
Ibidem, p. 381.
458
Ibidem, p. 392.
459
Ibidem, p. 393.
460
Grigore Vieru, R[d[cina de foc, p. 325.
461
462
Ibidem, p. 384.
463
Ibidem.
464
Ibidem, p. 367.
465
Ibidem, p. 387.
466
Ibidem, p. 384.
467
Ibidem, p. 369.
468
Ibidem, p. 365.
469
Ibidem.
470
Ibidem, p. 407.
471
Edgar Papu, Existen\a romantic[, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1980, p. 27.
472
Ibidem, p. 35.
473
Ibidem, p. 56.
474
Ibidem, p. 83.
475
Ibidem, p. 89.
476
Marcel Brion, Pictura romantic[, Editura Meridiane,
Bucure=ti, 1971, p. 90.
477
Grigore Vieru, Strigat-am, p. 99,
THEODOR CODREANU
= 406
478
Ibidem, p. 401.
479
Edgar Papu, op. cit., p. 94.
480
Cf. Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dic\ionar de
simboluri, II, Editura Artemis, Bucure=ti, pp. 283284, vol. III,
pp. 281282.
481
Jean Burgos, Pentru o poetic[ a imaginarului, Editura
Univers, 1988.
482
Edgar Papu, Barocul ca tip de existen\[, I, Editura Univers,
Bucure=ti, 1977, p. 293.
483
484
Edgar Papu, op. cit., pp. 294297.
485
486
Luc Benoist, Semne, simboluri =i mituri, Editura Huma-
nitas, Bucure=ti, 1995, pp. 7172.
487
Gaston Bachelard, Apa =i visele, Editura Univers, Bu-
cure=ti, 1995, p. 123.
488
Ibidem, p. 124.
489
Grigore Vieru, R[d[cina de foc, p. 353.
490
Françoise Bonardel, Filosofia alchimiei, Editura Polirom,
Ia=i, 2000.
491
Gaston Bachelard, P[mântul =i reveriile voin\ei, op.
cit., p. 69.
492
Camil Petrescu scria între cele dou[ r[zboaie mondia-
le: Ni se pare c[ oricare ar fi temeiurile influen\ei lui Emi-
nescu, g[sim de la început, pân[ azi, un motiv neschimbat,
care e armonia eminescian[. Propriu-zis, aceast[ armonie e
socotit[ ca un miracol cultural, e în orice caz unica în spi-
ritualitatea româneasc[, =i sub vraja ei st[m cu to\ii de o
jum[tate de veac. (Eminescu =i esen\ele, în Teze =i antiteze,
Editura Minerva, Bucure=ti, 1971, p. 285). Am dat =i titlul
eseului camilpetrescian, fiindc[ armonia este quintesen\a
fiin\ei eminesciene.
493
Tudor Vianu, Poezia lui Eminescu, 1930.
494
Mihai Cimpoi distinge în Grigore Vieru un poet al hiper-
sensibilit[\ii auditive =i vizuale.
495
În Limba român[, an. V, nr. 1(19), 1995, p. 9.
496
407
Limba român[, nr. cit., p. 19.

497

498
499
Ibidem, p. 382.
500
Gaston Bachelard, Apa =i visele, op. cit., p. 37.
501
Grigore Vieru, op. cit., p. 387.
502
Ibidem, p. 404.
503
Ibidem, p. 408.
504
Ibidem, p. 383.
505
Ibidem, pp. 542543.
506
Ibidem, p. 365.
507
Ibidem, p. 387.
508
Maurice Blanchot, Spa\iul literar, Editura Univers,
Bucure=ti, 1980, p. 111.
509
Ibidem, p. 110.
510
Ibidem, p. 114.
511
512
Ibidem, p. 546. Legiferarea prin Constitu\ie mai spune
Vieru a glotonimului limb[ moldoveneasc[ =i a etnonimului
popor moldovenesc (m[ mir cum de nu i-au zis norod moldo-
venesc) va r[mâne în istorie ca o ru=ine na\ional[ care s-ar
putea s[ dac[ pe copiii =i nepo\ii autorilor nes[buitelor fapte.
(Acum =i în veac, Editura Litera Interna\ional, Chi=in[u-Bu-
cure=ti, 2001, p. 276).
513
E vorba de o întâmplare anecdotic[ tr[it[ de Grigore
Vieru într-o vizit[ la comunitatea românilor de la grani\a
franco-german[, întâmplare care ilustreaz[ discordia ce-i
urm[re=te pe fra\ii s[i =i în str[in[tate. Împ[r\i\i în tabere
rivale, românii îl sf[tuiau s[ nu se lase influen\at de ceilal\i,
r[ii. Între ace=ti sf[tuitori, unul era mai îndârjit decât to\i. Ori
de câte ori asista la o adunare, la biseric[ sau în alt[ parte,
avea obiec\ii, într-un limbaj violent. Dumnezeu l-a pedepsit
f[când s[-=i piard[ vocea. Atunci =i-a cump[rat un \ignal =i ori
de câte ori nu-i convenea ceva se apuca vârtos de fluierat,
probabil ca =erpii harpei lui Vieru!
514
Ibidem, p. 369.
515
Ibidem, p. 374.
516
Ibidem, p. 540.
THEODOR CODREANU
= 408
517
Grigore Vieru, Ni=te gânduri, în Literatura =i arta,
nr. 43/23 octombrie 2003, p. 5.
518
Mihai Ralea, Prelegeri de estetic[., Editura +tiin\ific[,
Bucure=ti, 1972, edi\ie îngrijit[ de Ion Pascadi.
519
Edgar Papu, Existen\a romantic[, Editura Minerva,
Bucure=ti, 1980, p. 132.
520
521
Ibidem, p. 540.
522
Ibidem.
523
Mihail Bahtin, Problemele poeticii lui Dostoievski, Editura
Univers, Bucure=ti, 1970, pp. 4041.
524
Ibidem, p. 378.
525
Ou bien est-ce un rêve?, Quatre poètes soviétiques en
France, présentation Henri Deluy, Editions Royaumont,
Luzarches, 1989, p. 109.
526
Aceea=i impresie, pe care am semnalat-o în Periplu critic,
a avut-o =i D. R. Popescu, la lectura poemelor lui Grigore Vieru.
527
528
Ibidem, p. 407.
529
Ibidem, p. 464.
530
Grigore Vieru, Ni=te gânduri, în Literatura =i arta,
23 octombrie 2003, p. 5.
531
Ibidem.
532
533
Ibidem, p. 386.
534
În Limba român[, nr. cit., 1995.
535
536
Ibidem, p. 379.
537
Ibidem, p. 382.
538
René Girard, Violen\a =i sacrul, Editura Nemira, Bucu-
re=ti, 1995, p. 38.
539
Ni=te gânduri, în Literatura =i arta, nr. cit., p. 5.
540
Grigore Vieru, Strgat-am, p. 408.
541
Ni=te gânduri, loc. cit.
542
Strigat-am, p. 381.
543
Ibidem, p. 372.
544
409
Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, op. cit., I, p. 446.

545
Ieremia 2, 13.
546
547
Patricia Hidiroglou, Apa divin[ =i simbolistica ei, Editura
Univers Enciclopedic, Bucure=ti, 1997, p. 90.
548
Geneza 2, 816.
549
Patricia Hidiroglou, op. cit., p. 9.
550
Apud Mihai Cimpoi, Întoarcerea la izvoare, op. cit., p. 117.
551
Gaston Bachelard, Apa =i visele, ed. cit., p. 140.
552
Ibidem, p. 131.
553
Vers din Plumb de iarn[ de G. Bacovia.
554
555
Ibidem, p. 363.
556
Gaston Bachelard, P[mântul =i reveriile voin\ei, op. cit.,
p. 242.
557
Ibidem, p. 243.
558
Ibidem, p. 245.
559
560
Ibidem, p. 397.
561
Ibidem, p. 378.
562
Ibidem, p. 364.
563
Ibidem, p. 387.
564
Andrei Ple=u, Minima moralia, Editura Cartea Româ-
neasc[, Bucure=ti, 1988, cap. VIII, Darul lacrimilor.
565
Apud Irénée Hausherr, Teologia lacrimilor, Editura Deisis,
Sibiu, 2000, p. 12.
566
Ibidem, p. 13.
567
568
Irénée Hausherr, op. cit., p. 44.
569
Ibidem, p. 37.
570
Ibidem, p. 39.
571
Ibidem, p. 50.
572
Ibidem, p. 260.
573
Ibidem, p. 261.
574
575
Arhimandrit Cleopa Ilie, Predici la praznice îm[r[te=ti =i
la sfin\i de peste an, Editura Episcopiei Romanului, 1996, p. 185.
576
Apud ibidem, p. 183.
THEODOR CODREANU
= 410
577
Ibidem, pp. 185 =i urm.
578
Romani XIII, 10.
579
Grigore Vieru include pizma printre cei trei p na\ionali!
580
Sf. Ioan Gur[ de Aur, Predici la dumninici =i s[rb[tori,
Editura Bunavestire, Bac[u, 1997, pp. 46-47.
581
Ibidem, p. 46.
582
În Tinerimea Moldovei, Chi=in[u, 2 iunie 1985.
583
584
Ibidem, p. 386.
585
Grigore Vieru, Ni=te gânduri, loc. cit.
586
Matei 28, 1.
587
Marcu 17, 2; Luca 21, 1.
588
Pr. Prof. Dr. Mircea P[curariu, Predici, Editura Institutului
Biblic =i de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucure=ti,
2000, p. 15.
589
Nichifor Crainic, Nostalgia paradisului, Editura Moldova,
Ia=i, 1994, p. 253.
590
591
Ibidem, p. 367.
592
Ibidem, p. 386.
593
Ibidem, p. 391.
594
Ibidem, pp. 375376.
595
Ibidem, p. 368.
596
Grigore Vieru, Acum =i în veac, ed. cit., pp. 278279.
597
Ioan 16, 7.
598
Ioan 16, 6.
599
Ioan 16, 7, 10, 14, 18.
600
Sf. Ioan Gur[ de Aur, op. cit., p. 44.
601
Ibidem, p. 45.
602
Ibidem.
603
Antonie Pl[m[deal[, Cuvinte la zile mari, Sibiu, 1989,
p. 266.
604
Ibidem, p. 257.
605
Ioan 3, 3.
606
607
608
Ibidem, p. 389.
411
Ibidem, p. 391.
609

610
611
612
Ibidem, p. 397.
613
Nicolae Dabija, Cum s-a f[cut revolu\ia?!, în Harta noas-
tr[ care sânger[. Râul în c[utarea m[rii, Funda\ia Scrisul
românesc, Craiova, 2003, pp. 5152.
614
Ibidem, pp. 5253.
615
Ibidem, p. 53.
616
617
Ibidem, p. 388.
618
Ibidem, p. 394.
619
Ibidem, p. 396.
620
Ibidem, p. 394.
621
Ibidem, p. 360.
622
Ibidem, p. 392.
623
Interviul cu Alexandru Banto=, loc. cit., pp. 2021.
624
625
Ibidem.
626
Ibidem, p. 381.
627
Lucian Blaga, Z[ri =i etape, Editura pentru Literatur[,
Bucure=ti, 1968, p. 317.
628
Ion Pogorilovschi, Arhetipul expresiei lirice române=ti,
Editura Cartea Româneasc[, Bucure=ti, 1987.
SUMAR
Tabel cronologic ............................................................. 7
ARGUMENT .................................................................. 17
Tabel cronologic (Gr. Vieru) ............................................ 21
I. PERIPLU CRITIC ........................................................ 39

1. Consacrarea unional[ ............................................... 39
2. Grigore Vieru în oglinda criticii lui Mihai Cimpoi ..... 44
3. Alte repere critice basarabene .................................. 82
4. Reac\ii critice în \ar[ ................................................. 118
5. Dou[ monografii ....................................................... 141
II. À REBOURS .............................................................. 152

1. În loc de excurs biografic .......................................... 152
2. Lupt[torul .............................................................. 167
3. O maladie na\ional[? ................................................ 203
a) Infinita sfâ=iere ................................................. 203
b) Întoarcerea lui Ulise ......................................... 209
c) Discordia ........................................................... 219
d) Între Inorog =i ciobanul mioritic ....................... 238
III. PAIDEUMA ............................................................... 242

1. Salvarea prin copil[rie .............................................. 242
2. Mama ........................................................................ 257
3. Casa p[rinteasc[ ....................................................... 272
4. Femeia ....................................................................... 274
5. Fiin\a vegetal[ ........................................................... 280
IV. ELEMENTELE ........................................................... 296
1. Amestecul .................................................................. 296
2. Între Narcis +i Orfeu ................................................. 302
3. Între Orfeu =i Hristos ................................................ 312
V. DUMINICA MARE ...................................................... 328

1. Dialogul cu moartea .................................................. 328
2. Zorile ......................................................................... 339
3. Apa divin[ ................................................................. 345
4. Duminica Mare ......................................................... 353
VI. FINAL DE POETIC{ ................................................. 368

VIERU, UN BACOVIA DE SEMN ÎNTORS
(în viziunea lui Theodor Codreanu) De Mihai Cimpoi .... 380
Note ............................................................................... 384

Codreanu - Duminica

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Codreanu - Duminica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

THEODOR

Prezenta edi\ie a ap[rut ]n anul 2004 ]n versiune tip[rit[

Editori: Vidra=cu =i fiii

Tiparul executat la Combinatul Poligrafic din Chi=in[u.

Descrierea CIP a Camerei Na\ionale a C[r\ii

ISBN 973-675-144-9 ©LITERA INTERNA|IONAL,BUCURE+TI, 2004

La nunta fratelui Dumitru. 1970

Licean la Complexul +colar din B`rlad. 1963

}mpreun[ cu na=ii de la Br[ila

C[lin) =i, la Editura

Uniunii Scriitorilor din

din România, filiala

Acest eseu despre Grigore Vieru este, ca s[ zic a=a,

v[zut[ cu totul altfel decât la Eminescu =i Bacovia. Cum spu-

multe rânduri despre crea\ia lui, ultima oar[ dedicându-i pa-

lui Stelian Gruia =i F[nu= B[ile=teanu. Ei =i atâ\ia al\ii care au

contextul sociologic al timpului, f[r[ con=tiin\a r[d[cini-

Intelectualii de ras[ din fostul imperiu au fost =i sunt =i

chiderii c[tre lume: În lumea lui nu este =i nu poate fi

Imant Ziedonis n-a a=teptat reac\ia din 2003 a lui

rusificarea genera\iei tinere a popula\iei b[=tina=e

2. GRIGORE VIERU ÎN OGLINDA

Mirajul colpil[riei =i se tip[rea la Editura Lumina, fiind,

al unui poet în ascensiune, fiind important[ mai ales

Cerul multe stele are!

realiz[rile lui Andrei Lupan21. Satul socialist str[luce=te

n-a ie=it înfrânt ca al\i intelectuali de valoare, care au

tensitatea tr[irilor impunând o puternic[ fantezie. Copilul

spre a evita didacticismul, recurge la alegorie (ca în Scri-

nelor, de unde =i aerul de ritual, de balad[ sau de le-

Cum tema iubirii =i a femeii deja devine o permanen\[

venea dup[ Narcis =i Hyperion (1979), cartea care l-a

A= vrea asemeni ploii

(Iubito). Calea trece prin nelini=ti spre adânca lini=tire

fraz[ aproape explozibil[, avansând prin câteva puncte

operei e intensificat[ o dat[ cu apari\ia celebrei poeme

umane. Cele dou[ se asociaz[ în coresponden\e infinite:

nici roua nu mai au suficient[ cur[\enie. E o noapte în

iubirea devine nexul cauzal al existen\ei. Marea îi apare

Eros va fi obligat s[ for\eze programatic scoaterea

Remarc o observa\ie de mare fine\e: Mihai Cimpoi

El a smuls p[durea toat[

Sem[n[ p[durea toat[,

+i-o corabie-=i cioplise

A plecat pe m[ri, s-o uite 

matern[. Capitolul al IV-lea se intituleaz[ Principiul

Comparatismul de echivalare mitic[ se întrege=te, îns[,

Mama este deopotriv[ memorie, neuitare =i tocmai

miezul de foc al universului vierean se va contura în

iatul, fiecare rupând din curcubeu câte o culoare. Urmea-

ca un pom înflorit. Un cal  superb ca o victorie. Oaia 

În cele din urm[ se conchide, prin m[rturia poetului,

punct de pornire =i punct de sosire (deci, nu doar un loc

simultan în plan vertical =i în cel orizontal. Aventura se

Mie unul, acest portret al Omului-Poezie îmi evoc[

tradi\ionalismului vierean. Nu =tiu dac[ =i aici o poate

poetului cu mioritica alternan\[ deal-vale, încât muzi-

publica Moldova. Nu e de mirare c[ în Nota bibliografic[

Textul din istorie înt[re=te, prin concentrare maxim[,

desf[=urarea mozaical[, barochist[ a autorului Pove=tii

Criza este biruit[ de amestec, plasm[ poetic[ asupra

L-ar apropia de Bacovia o anume for\[ a concentr[rii,

poetul are afinin[\i cu Sfântul, atributele sale fiind cur[\i-

chiderii c[tre lume: În lumea lui nu este =i nu poate fi

(Iubito). Calea trece prin nelini=ti spre adânca lini=tire

iubirea devine nexul cauzal al existen\ei. Marea îi apare

A plecat pe m[ri, s-o uite

ca un pom înflorit. Un cal superb ca o victorie. Oaia

poetului cu mioritica alternan\[ deal-vale, încât muzi-

În dedica\ii, Grigore Vieru p[r[se=te definitiv rama

volum, în 1972. Prozatorul observa, între altele: Vieru,

lit112. Ce-i drept, acest portret plastic =i adev[rat este

integral155, imagine pierdut[, din nefericire, de c[tre

de imagini simbolice173. Tot aceast[ autoare s-a con-

volumul Numele t[u, numele însemnând ie=irea din

lui oper[. Unii dintre dedica\i, consider[ criticul, nu

Lenin ale poetului s[ fie suspectate ca diversiune ideo-

Moldova, care a vrut s[-i scuipe în mâncare. Poetul a

planetei214. Dincolo de impresionismul generos =i gene-

1992) toate p[catele, legate mai ales de nedesp[r\irea

St[nescu =i cu al\i poe\i ai genera\iei, observ[m c[, spre

til[ spre a avea acces la public comparativ cu a lui Co=-

mea pierdut[ cea a erosului care cunoa=te desp[r\irea