Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
pereţi de
retrageri la
calcan
etajele superioare
etaje
h n1 h n2
bowindow parter
subsol
Figura 2.1 Figura 2.2
Clădiri vecine cu înălţimi de nivel diferite. Clădiri cu bowindow şi retrageri pe
verticală.
P magazine P
S S
boxe, locuinte boxe locuinte
centrala termica centrala termica
1
Fig.14
Fig.15
a-a
P
P
S Cladire 1 Cladire 2
D
locuinte
boxe centrala termica 1-1
, E1
a a P E1
D P
S1 S1
S2 S2
Fig.16
adapost garaje
ALA 3 4 2
2
3-3 1
1
3 4
garaje centrala termica , boxe 2-2
adapost
4-4 ALA
Fig. 17
2.2. Funcţiuni pe nivele, alcătuire unităţi funcţionale.
Clădirile de acest tip au în general destinaţia (initială) de locuinţe; un număr redus
dintre acestea au suportat o schimbare de destinaţie, fie de la locuinţe la clădire de birouri,
fie invers. In general, la etaje, compartimentarea spatţilor funcţionale se păstrează . La
etajele superioare, care se retrag, spaţiile funcţionale se pot micşora şi deci se schimbă şi
compartimentările.
Subsolul poate să aibă aceeaşi suprafaţă cu cea a parterului sau mai mare; în
ultimul caz sunt incluse şi suprafeţele curţilor de lumină şi eventual suprafeţe suplimentare
în cadrul terenului de proprietate.
Pentru subsoluri se pot nominaliza următoarele tipuri de funcţiuni:
locuinţe (figurile 2.15, 2.16, 2.17); în acest caz subsolul are denumirea de demisol;
înălţimea de nivel este in jur de 2,80m; demisolul este ridicat din pământ , astfel încât
să se poată prevedea ferestre cu o înălţime în jur de 90cm-1,00m;
boxe pentru depozitare; aceste spaţii au în general aceeaşi înălţime, fie că sunt folosite
de locatari, fie de mgazinele de la parter; subsolul poate avea in acelaşi timp spaţii
destinate locuinţelor şi spaţii destinate boxelor, care au aceeaşi înălţime de nivel;
spălătorii şi uscătorii;
centrala termică (figurile2.15, 2.16, 2.17, 2.18)2.15,); spaţiile pentru centralele termice
de tip vechi sunt mari , atât în plan orizontal cât şi pe verticală (H subsol = 4,50 -
5,00m), datorită gabaritelor importante pentru cazane , boiler, hidrofor; lângă centrala
termică se află un spaţiu suplimentar pentru rezervorul de combustibil lichid (păcură);
aceste rezervoare au fost în general dezafectate, când combustibilul lichid a fost
înlocuit cu gaze, dar spaţiul (mic, incomod si fără lumină) nu are altă destinaţie; de la
centrala termică pleacă canalul de fum pană la coşul de fum, amplasat de obicei lângă
un perete exterior de la o curte de lumină; în cazul existenţei a două subsoluri , centrala
termica se află in subsolul 2;
spaţiile pentru ascensoare; acestea pot fi numai pentru cabinele de ascensor, sau
camere de maşini;
garaje (figura 2.18);
adăpost de apărare locală antiaeriană (ALA) (figura 2.18.); acestea sunt spaţii închise,
fără ferestre şi sunt amplasate fie la subsol 1 , fie la subsol 2; în general, la clădirile
vechi , există un singur acces în adăpost; există însă şi situaţii în care adăposturile a
doua blocuri îmvecinate comunică între ele, şi în acest caz adăposturile au două accese
(intrări).
2.3. Scări: numărul caselor de scară şi amplasarea acestora in planul
clădirii: implicaţii din punct de vedere structural
Blocurile vechi, construite intre anii 1933-1947, sunt prevăzute cu cel puţin două
scaăi (scara principală şi secundară), în funcţie de dimensiunile în plan, numărul de corpuri
de clădire şi ieşirile la una sau doua străzi.
In blocurile cu regim mic de înălţime , S+P+(3-4)E, circulaţia pe verticală se
realizează şi cu un lift care este poziţionat fie între rampele scării principale, fie în
imediata apropiere a acesteia.
In blocurile cu regim mediu şi mare de înălţime, fiecare casă de scară este dublată
(pentru circulaţie) de câte un lift.
Casele de scară prezintă următoarele caracteristici:
scara principală are în general o poziţie centrală în planul clădirii; scara secundară este
amplasată fie lângă scara principală (figurile 2.4, 2.9, 2.11), fie lângă faţadă (figura
2.13);
forma caselor de scară este:
-dreptunghiulară: scara este rezolvată cu o rampă şi podest de nivel (figura 2.19),
cu două rampe şi două podeste (de nivel şi intermediar) (figura2.22) sau cu trei rampe şi
trei podeste (figura2.21);
-forma curbă pe zona rampei; în acest caz treptele rampei sunt balansate (figura
2.20);
-scara principală se desfăşoară pe înălţimea parterului şi a etajelor;
-scara secundară se desfăşoară pe întreaga înălţime a clădirii, de la subsol la
mansardă;
In figurile 2.20, 2.21 sunt reprezentate două situaţii în care cele două scări,
principală şi secundară sunt cuplate; amplasamentul lor în acest caz, este în mijlocul
clădirii (figura 2.12, ), sau lângă un calcan (figura 2.4).
Lăţimea rampelor este de 1,3-2,1m la scări principale şi 0,8-1,1m la scări
secundare; înălţimea treptelor de.la 16cm la 18,5 cm; încastrarea în zid, pentru treptele
încastrate este de 1/6 din lungomea treptei.
Din punct de vedere structural, cuplajul celor două scări conduce la o întrerupere
importantă a planşeului şi deci la perturbarea transmiterii eforturilor în plan orizontal către
elementele structurale.
Structura de rezistenţă a acestor scări este realizată în general cu plăci pentru rampe
şi podeste, sprijinite pe grinzi de podest (dispuse în special la podestele de nivel) şi grinzi
de vang marginale, curbe spaţial, care mărginesc rampele;
grinda de vang exterioară este poziţionată în grosimea peretelui care delimitează casa
scării şi sprijină pe stâlpi;
grinda de vang interioară sprijină numai pe grinzile de podest de nivel.; pe această
grindă sprijină parapetul, care este în general realizat din zidărie de cărămidă de 7 cm.
grindă de podest podest de nivel
stâlp
Figura 2.19
Scară cu o rampă şi
podest de nivel
scară
secundară Figura 2.20
podest intermediar Scară principală şi secundară,
grindă de vang alăturate, cu trepte balansate,
marginală în sprijinite pe grinzi de vang
grosimea marginale, amplasate in grosimea
peretelui pereţilor
scară
principală
lift
grindă de
podest de nivel podest
Scară principală
podeste intermediare
grinzi de vang
marginale în
pereţii casei scării
Figura 2. 21
Scări amplasate alături; scara
principală are trei rampe şi două
podeste intermediare; scara secundară
are două rampe şi un podest de nivel;
pentru ambele scări podestul de nivel
este chiar planşeul
grinda de
podest
podest de nivel
Figura 2.22
Scară cu două rampe, podest de
nivel , podest intermediar
2.4. Acoperişuri
Acoperişurile acestor tipuri de clădiri sunt în general de două tipuri:
acoperişuri cu pantă mare peste ultimul etaj, (figura 2.23) care este mai mic
ca suprafaţă decât etajele curente; scurgerea apelor se realizează către exterior, într-un
jgheab care este poziţionat în spatele unui atic înalt perimetral şi apoi în burlane;
acestea au secţiune dreptunghiulară sau rotundă şi sunt poziţionate lângă peretele
exterior, fie în exterior, fie în interior (într-o ghenă proprie); acoperişul este prevăzut cu
luminatoare de tip lucarne sau tabachere, pentru luminarea şi ventilarea podului;
-invelitoarea este în general din tablă zincată pe astereală;
-structura de rezistenţă a acestui acoperiş este de tip şarpantă din lemn, pe scaune
sau cu ferme; rezemată pe pereţii de zidărie de la ultimul nivel;
Figura 2.23
Retrageri la nivelele superioare ale
clădirii; tipuri de acoperişuri la ultimul
nivel şi pe zonele cu retrageri
Figura 2. 24 Figura 2. 25
Cărămidă
- grosimea zidurilor de cărămidă; ½ cărămidă (14cm);
dublu presată Figura1 cărămidă
2.26 (28cm); 1şi 1/2 cărămidă
(28 cm); 2 cărămizi (56cm); Zidărie americană
-greutatea unui m3 de zidărie din cărămidă obişnuită este de 1650-1800 kg/m3; din
cărămidă cu goluri 1100-1300 kg /m3;
-zidărie din pereţi dubli, uşori, de tip “american”; pereţii sunt alcătuiţi din 2 pereţi de
cărămidă aşezată pe muchie, cu spaţiu de aer la mijloc şi legaţi cu cărămizi aşezate pe lat la
6 rânduri; se întrebuinţează la bowindouri şi ca umplutură între cadrele de beton armat, la
interior şi la exterior; peretele are 28 cm grosime şi este mai bun izolant termic; (figura
2.26).
cusac de lemn
rost umplut cu
asfalt
material izolator
Figura.2.29
Cajă de ascensor fonoizolată pe înălţime şi
la postamentul motorului în subsol