In lucrare se povesteşte legenda războiului troian, provocat de o intrigă sentimentală din

lumea olimpienilor. Deoarece frumosul Paris, fiul regelui Priam, o declară pe Afrodita cea
mai frumoasă dintre zeiţe, Hera şi Atena notărăsc să răzbune această nedreptate. Când
Paris o răpeşte pe frumoasa Elena de la curtea lui Menelaos, else se avântă in luptă de
partea oştilor ahee.

In timpul nunţii Elenei cu Menelaos, toate căpeteniile ahee care râvniseră la mâna ei
juraseră că, dacă cineva va păta cinstea lui Menelaos, vor sări in apărarea lui. Astfel,
Agamemnon, Ulise, Ahile, Nestor, Diomede, Aiax şi alţii pornesc o expediţie impotriva Troiei,
care era condusă de regele Priam.

La un moment dat aheii sunt pe cale de a părăsi asediul Troiei şi de a se intoarece acasă.
Dar zeiţa Atena il incintă pe Odiseu să impiedice retragerea şi să nu- i lase să triumfe pentru
că ei n-o s-o cedeze pe Elena pentru că din cauza ei au murit mulţi greci.

Patrocle, cel mai bun prieten al lui Ahile, a imprumutat armele şi platoşa acestuia pentru a-i
speria pe duşmani. Insă, in timpul bătăliei el este ucis de către Hector. Aflând această veste
tristă, Ahile a uitat de mânie şi a intrat in luptă pentru a răzbuna moartea prietenului său
Patrocle. El il ucide pe Hector şi-i lasă trupul in pulbere, refuzând troienilor de a-i aduce
cinstea cuvenită prin ritualurile funebre.

Datorită Zeilor, Hector ştia dinainte soarta Troiei şi a propriei sale vieţi. Dar, dintr-un indemn
al datoriei, ce vine din profunzimile conştiinţei il face să indepărteze orice gând de retragere
in faţa primejdiei. El vrea să o convingă pe Andromaka că va fi răpus pentru ca oamenii de
pe alte meleaguri, unde se va afla ea in sclavie după căderea cetăţii, să nu poată spune
altfel decât cuvintele: „Iat-o pe soţia lui Hector, acela care s-a distins printre troienii
imblânzitori de cai, când se dădeau lupte in jurul Troiei”. El spunea că e mai bine ca o movilă
de pământ să-i acopere rămăşiţile pământeşti, decât să-i audă ţipetele şi să o vadă pe
Andromaka dusă in sclavie.

Pe când era noapte, ferit de intuneric şi cu ajutorul zeilor protectori ai cetăţii, bătrânul Priam
vine cu daruri bogate la Ahile şi-i cere, prin vorbe pline de durere, trupul fiului său ucis. El
vede in Priam nu numai un tată, extrem de indurerat d emoartea fiului, dar vede un tată, care
se aseamănă cu insuşi tatăl spu. El a acceptat să-i inapoieze trupul lui Hector, căruia i se fac
funeralii fastuoase.

Insuşi Ahile va fi ucis apoi de Paris – care, ajutat de Apollo, ii va ţinti călcâiul vulnerabil cu o
săgeată otrăvită – şi va fi jelit de toţi grecii, timp de 17 zile. Cu ajutorul vicleanului Ulise,
cetatea care nu putuse fi doborâtă prin puterea armelor va fi invinsă prin puterea minţii, prin
intermediul calului troian.

Această poveste fascinantă a cetăţii Troia va deveni, peste timp, materialul din care Vegilius
va inălţa Eneida, epopeea eroului Troian care fa face să renască cetatea spulberată in
nemuritoarea Romă.

Homer era orb

Homer ca substantiv comun înseamnă orb
Numeroase orase se mandreau ca si orase natale
i-a fost negată existența homer este autourl a doua epopei iliada si odisea
sunt scrise probabil in sec ix - ihr dar vor fi recitate abia in secolul al saselea ihr
opere cu transmitere orala
Iliada prezinta informatii din al
Tema prezentarea celui de-al 10-lea an al războiului troian, evenimentele fiind consecința a
mâniei lui ahile.
Structura 24 de canturi numerotate de cifre romane și 667 de versuri.
În incipit și în final autorul își manifesta prezenta explicit prin comentarii sau anticipări
subiective.
Categorii estetice în iliada:
- Eroul este tipul uman classic ale cărui atribute sunt curajul și patriotismul.
- Eroicul asumarea sacrificiului suprem pentru patrie
- Sublimul se obține din intervențiile directe ale naratorului în desfășurarea firului epic,
pasiunea ideilor evidentiata prin atașamentul față de anumite personaje și construirea
figurilor de stil ( Epitetul ( în general antepus ) comparatiile dezvoltate și hiperbola )

1. Paralela intre zei greci si dumnezeu

2. text argumentativ despre conceptia asupra destinului la vechii greci