Documente umbrăreștene din secolele XV-XX

pr drd. Toderiță Rusu

2
 Documente umbrăreștene din secolele XV-XX

pr. drd. Toderiță Rusu

Secolul al XV-lea d. Hristos

15 Iulie 1448
Domnitorul Petru al Moldovei dăruieşte lui Cernat Ploscarul şi fratelui său
Ştefu câteva sate din zona Umbrăreştilor şi mânăstirea situată la gura Bârlăjiţei, unde
este Agapie. (Documenta Romanie Historica DRH, Moldova, volumul I, Bucureşti,
1975). Documentul 280 din 15 iulie 1848 (6956 de la facerea lumii) se află la
Biblioteca Academiei Române (documentul este publicat integral de preot Toderiţă
Rusu şi Rozalia Dorina Rusu în lucrarea Personalităţi umbrăreştene de ieri şi de
azi, editura Electra, Bucureşti, 2017, p. 44-45)
Este cea mai veche atestare documentară de viaţă duhovnicească şi monastică
din Moldova de Sud.

24 Septembrie 1455
Domnitorul Alexandru Lăpuşneanul miluia 34 de slujitori între care pe
„Stoica Vatag şi Banul Stoinicel”, miluia cu „o poiană şi cu un loc ce se numeşte
Dumbrăviţa, pe Dimaci” loc pe care se va înfiinţa satul Dumbrăviţa şi schitul de aici
(Ion T. Sion, Umbrăreşti, vatră milenară de istorie, ediţia a doua, Iaşi, 2012, p. 68).

1470
După victoria de la Valea Albă împotriva turcilor, Ştefan cel Mare a poposit
pe platoul dintre Tecuci şi Valea Siretului, la Umbrăreşti şi a dat cu hrisov stăpânire
vitejilor lui oşteni Umbrea şi fiului său Condrea moşiile Umbrăreşti şi Condrea ce
3
au luat numele lor. (Nicolae Iorga, Istoria lui Ştefan cel Mare, Bucureşti, 1966;
Nicolae Grigoraş, Monografia comunei Umbrăreşti, manuscris 1942).

Secolul al XVII-lea d. Hristos

28 Noiembrie 1635
Domnitorul moldovean Vasile Lupu emite din cancelaria sa o carte
domnească prin care se face ştire vătafului Cristian „că s-au jeluit satul Torceştii,
nepoţii lui Bilăiu, zicându că au ei ocină şi moşie, den Brălădiţa (Bârloviţa) până în
apa Brăladului...până în hotarul Umbrăreştilor” cerându-i să meargă la faţa locului,
să cerceteze pricina şi „să le facă lege dreaptă”. Satul Torceştii, „nepoţii lui Bilăiu”
sunt prelungirea sudică a Umbrăreştilor numită de localnici „Cătunaşi”, iar oficial
„Slobozia-Torceşti”. (Ion T. Sion, op.cit, p.65, apud Gheorghe Ghibănescu, Surete
şi Izvoare, III, p.261, DRH, A Moldova, XXIII, 1996, p. 321, nr. 281).

9 Aprilie 1639
Domnitorul Vasile Lupu emite un document prin care întăreşte lui Ştefan
Căpitanul stăpânirea pe moşii şi pe sate cumpărate anterior pe Siret şi Bârloviţa.
Tatăl cronicarului moldovean Miron Costin, Costin Postelnicul, a participat la
stabilirea hotarelor Umbrăreştiului, luând girul oamenilor locului din vechime care
aveau autoritate în ce priveşte cunoaşterea locurilor (Ion T. Sion, op.cit, p. 67, apud
Constantin Solomon, C.A Stoide, „Documente tecucene”, II, p.14).

Aprilie 1643
Domnitorul Vasile Lupu face danie satul Bozieştii de Sus. În document se
spune că aici existau vii şi livezi. Avem atestare documentară a cultivării viţei de vie
la Torceşti. (Ion T. Sion, op cit, p.202).
4
1645
Manolache Costache, căsătorit cu Maria lui Ion Palade, donează parte din
moşia Bozieştilor (Slobozia Umbrăreştilor) Nastasiei Racoviţă, sora lui Gavriliţă, iar
în 1679 părţi din moşia Bozieşti trec în stăpânirea lui Ion Racoviţă, fiul lui Neculai
Racoviţă, cel care primise în 1664 danie vadul de moară de la satul Umbrăreşti.
Prima soţie a lui Ion Racoviţă, Nastasia Cantacuzino, fiica vornicului Toma
Cantacuzino, a primit danie Bozieştii de Sus în aprilie 1645.
Toma Cantacuzino se înrudea cu domnitorul Vasile Lupu, iar a doua soţie a
lui a fost soţia cronicarului Grigore Ureche. (Ion T. Sion, op cit, p.117)
Domnitorul Vasile Lupu dăruieşte rudei sale Iorga vistiernicul „un sat numit
Bozieştii de Sus ce-s la ţinutul Tecuciului cu heleşteii şi cu mori gata în apa
Bârladului, cu vii şi cu toate cele ce i se cuvin acelui sat, fost dreaptă ocină şi moşie
a răposatei doamnei a domniei mele Teodosia”. (Ion T. Sion, op cit, p. 98 apud
Uricariul, XXIII, pp. 188-195. Documentul original, pergament în limba slavă se
găseşte la ASI, Documente, P. 451/38, a aparţinut familiei Şutu.)
<1656-1660>
Mărturia vornicului de poartă şi pârcălabului de Tecuci către Domnul Ţării
Moldovei prin care comunică acestuia că, dând curs cărţii domneşti, au hotărât
siliştea satului Tâmpeşti.

Milostive și luminat Domnu, să fie Măria Dumitale sănătos.

Facem știre Dumitale că s-au venit Vasălie Stavăr și cu frate(le) lui și Enache
Bălan cu frați(i) săi cu cinstita cartea Măriei Tale, scriindu la noi ca să mergem să li
hotărăm sălișt(a) satul(ui) a Tămpeștilor di(n)spre hotarul tărgului, <pentru> slugi
domnești și călărași și țărani și preot.
5
Și am chemat și tărgoveți(i) cei bătrăni care au știut răndul locului pre unde au fostu
și mai demult.
Deci, dacă ne-am străns ... să mergem pre unde voești acei megiași de p<r>in
pregiur, dinpreună cu tărgoveții, ei au pornit din malu(l) Bărladului celui vechi pe
drumul Cămileștilor, despre răsărit către apus. Și au lovit pre din sus de viile
Tămpeștilor, pre din gios de casa lui Andonii, prin colțul viei lui Andonie. Di acolă
la deal în drept spre apus, pre dinaintea casei Demii căminarului, pre di(n)spre
amiază-zi, iar di acolă la dial spre apus, pănă în vărvul dealului, pre din sus de
biserică și de acolă la deal, spre hotarul cel vechiu pre unde ațăne Tămpești(i) di
vale. Și pre unde au mersu acești oameni, cari s-au prilejit, le-am și însămnat și le-
am stălpit cu acești oameni că tot ca să știi.
Și le-am făcut această mărturie de la noi și de la acești oameni buni anomi: Iane
șoltuzul de Tecuci și Anton Boacăș ot tam și Vasile Doacăș(?) cel bătrăn ot tam și
Tiron, brat eg(o) ot tam și Ignat Stan ot tam și Ghiorghi Măjga ot tam și Costi ot tam
și Dumitru Muscă ot tam și Nica ot tam și Trifan a Ciunții ot tam și Gheorghi
Tolan(?) și Toader Androni ot Tămpești și
Dămian vătav(ul) ot Umbrărești și Mihociul ot tam și Pintelii Dragoș ot Movileni și
Ion și Ștefan, vornicel ot Drăgănești și Dumitru Bărnat(?) și Dima … ot Tămpești și
popa Muntean ot tam și alți oameni buni și bătrăni de p(r)in pregiur cari ne-am
prilejit, ne-am pus pecetea tragului(!) și iscălitura ca un milostivu vei giudeca
precum va fi mila Mării Tali.
† Robul Mării Tale, Dumitrașco Corban, vornic de poartă Dumitrașco părcălab
<a.d.>

[Pecetea târgului Tecuci încadrată de o iscălitură indescifrabilă ce ar putea fi

a lui Iane, șoltuzul]

6
ANR-SC, Buc., fd. AN, CXLIII/2, original

1662 (7170) iulie 24, Făntănele

Zapis de mărturie a lui Tofan călugărul pentru cei 20 de lei daţi de Gligore
paharnic Sămtiliei, fata Sămii din Răceşti, care a trebuit să-şi vândă ocina acestuia
pentru a o elibera din robia tătarilor.

Satul Făntănelile ot Tecuci.

Un zapis de mărturie de la Tofan călugăr, ce au fostu căpitan la Dumbrăviţa,
şi Tud(o)r den Torceşti şi Toader den Gărleşti, scriindu şi mărtorisăndu precum au
venit înaint(ea) lor Sămtilie(a), fata Sămii ot Răceşti, nepot Tăpuniului, ce au fost
robit(ă) de tătari, jăluindu-să că n-ari cu ci să plăti de tătari, şi s-au scos ocinili la
vănzări.
Şi şi-au întrebat to(a)t(e) săminţiele ei, să o plătească şi să ţie ocinele, şi nimeni
dentru ruda ei, nici den săminţie lui, n-au vrut să-i dea pentru robia ei, numai ci s-au
aflat dumnealui Gligori vel păh(arnic) de i-au dat 20 lei, bani pentru robia ei, iar
Sămtilie(a) i-au văndut acea direaptă ocin(ă) şi moşie, den sat din Făntănel(i), ci sănt
la ţănutul Tecuciului, parte (du)pă răposatul mieu Sămii şi a moşului mieu Platon.
Aceea am văndut dumisale lui Gligori păh(arnic) drept taleri 11, din cămpu, şi din
fănaţ, şi den vad de moară, şi <din> vatra satului, şi din pădure, şi din tot locul cu
tot venitul.
Şi să-şi facă dumnealui şi dires(e) g(ospo)d pi (a)cest zapis.
<Let> 7170 <1662>, iul(ie) 24

1664
Aflat în situaţie dificilă, satul Umbrăreşti este nevoit să doneze un vad de
moară la apa Bârladului în beneficiul hatmanului Neculai Racoviţă: „Noi, satul
7
Umbrăreşti, scriem şi mărturisim cu cestu zapis al nostru precum dăm un vadu de
moară ce avem noi la satul nostru, la Umbrăreşti, într-apa Bârladului (...) pentru
binele ce ne-au făcut de ne-au scutit şi ne-au apărat de dăjdii şi de zloţi şi de lei şi de
galbeni şi de alte nevoi să putem trăi în ţară la locul nostru.” (Ion T. Sion, op. cit, p.
68, apud ASB, fond Mănăstirea Sf. Sava Iaşi, XXXIV / 22 bis).
Necula vătah de Cânsari din satul Umbrăreşti scrie zapisul prin care sătenii
din Umbrăreşti donează vadul lor de moară hatmanului Neculai Racoviţă. (Ion T.
Sion, op cit, nota 2, p. 295, apud ASB, fond Mănăstirea Sf. Sava Iaşi, XXXIV, bis.
22, CDM, 5, p.296).

15 Decembrie 1667
Căpitanul Florea de Tecuci stabileşte o înţelegere între „Gligorie de Torceşti
şi fiul său Vasile” pe de o parte cu „Iordachi aşişdere de Torceşti”, act scris „ la casa
popei lui Todor din Torceşti. (Ion T . Sion, Umbrăreşti, vatră milenară...p. 320, apud
ASI, Documente, p.679/2).

Februarie 1668
În rândul martorilor la vânzarea de mai sus din 15 decembrie 1667 este
menţionat ca martor „Popa Tudor din Torceşti” (Ion T. Sion, op. cit, p. 320 apud
ASB, Documente istorice, XCVI/48).

1671 (7180) decembrie 26

Ionaşcu, fiul Lucăi, cu soţia sa Maria şi copiii lor vând lui Pravăţ moşia din
Durăşti, 12 paşi din bătrânul lui Marhodin, din apa Bârladului până în hotarul
Gerului, cu 6 taleri bătuţi. Martori: popa Pravăţ, Costantin şi alţii din Durăşti,
Umbrăreşti, Năvărneţ, Năneşti, Tecuci şi Şerbăneşti.

8
 † Adecă eu, Ionaşcă, ficiorul Lucăi, cu fămeia mea, cu Mări(a), şi cu ficiorii
mei cu toţi şi cu ficeli meli cu toate, scriem şi mărturisăscu cu (a)cest adevărat zapis
al nostru, de nimea siliţi, nici nevoiţi, nici asupriţi, ci, de bunăvoia noastră, ne-am
vorăvit şi am văndut a noastră dreaptă ocină şi moşie ce-am avut eu di la părintele
meu, de la Luca, la sat la Durăşti, din bătrănul lui Marhodin (!), doisprezeci paşi în
frunte, din apa Bărladului pănă în hotarul Gerului, cum merge în dreptu cu vatra de
sat, cu loc de ţarină şi de făneţi şi cu tot venitul ce este pe aceastu loc, ce mai sus
scrie.
Şi s-au văndut dumisali lui Pravăţ şi fămei sali şi cuconilor d(u)misali din sat, din
Durăşti. Însă mai întâi am întrebat toate rudimea ca s(ă) o cumpere ei această moşie
ci mai sus scrie şi nimea nu s-au aflat să o cumpere.
Deci dumne(a)lui Pravăţ mi-au dat şes(e) taleri bătuţi dinaintea a mulţi oameni buni
anume: popa Pravăţ şi Costantin di Durăşti şi Tudosii o(t) tam şi Dumitraşco şi
Andrei o(t) tam şi Arsănii ot tam şi Simion ot Umbrăreşti şi Dănăil sin Gărtulena(?)
şi Nacul ot Năvărneţ şi Donosii, i(u)zbaşe ot Năneşti, şi Gheorghii Mijga ot Tecuci
şi Ion dascălu, de la Flore căpitan.
Şi noi // aceşti oameni, mai sus scrişi, văzăndu tocmală de bunăvoe şi plata deplin,
ne-am pus peceţili şi degetili, ca s(ă) să ştie. Şi eu pit(arul) Bogdan încă m-am prilijit.
Şi Ioniţă şi Toader sin Ion ot Şărbăneşti.
Let 7180 <1672>, dech(emvrie) 26 dni Iscal popa Dav(i)d.
Costantin Bogdan <a.d.>, Todosii <a.d.>, Dumitraşco <a.d.>, Andrii <a.d.>, Arsănie
<a.d.>, Simion <a.d.>, Dănăil sin Gărtulena <a.d.>, Nacul <a.d.>, Donosii <a.d.>,
Pitea <a.d.>, Ioniţă <a.d.>, Ghiorghi <a.d.>, Mijga.
Eu Stratul am scris. [Ss indescifrabil] [Adăugat la începutul sec. XIX:]
Dechemv(rie) 26, zapis pe p(o)l Durăşti lui Ionaşcu feciorul lui DJAN-Iș., fd. M-rea
Neamţ, XXV/6, original.

9
1672 (7180) iunie 15
Domnul Moldovei Gheorghe Duca întăreşte vameşului Păun stăpânirea
asupra moșiei satului Trohăneşti de pe apa Bârladului, pe care acesta l-a cumpărat
de la Enachi postelnicul şi de la răzeşi, plătindu-le 1100 lei bătuţi.

† Noi Duca V(oe)vod, bojeiu mil(o)st(iu), Gospodar Z(emli) Moldavscoi.

Scriem Domniia me(a) şi dăm ştire, cu această carte a noastră tuturor, cui să
cade a şti, pentru răndul satului Trohăneştii pre apa Bărladului, în ţăn(u)t(u)l
Tecuciului, carele acesta sat l-au fost cumpărat Enachi postelnicul de la Candachia,
giupăneasa Goei, ce au fost vornic, şi de la ficiorul ei Grigoraşco şi de la alţi ficiori
a(i) ei din giumătate de sat, din a cincea parte, două părţi, şi cu mori gata într-apa
Bărladului şi cu amăndouă ţărmurili, cari parti de ocină din Trohăneşti o au cumpărat
Goia de la Sava diiac şi de la frate-său Isac, ficiorii Rodioarei, iară ţărmurile despre
Bărlădeni avănd moşie şi acolo, cu parte de ocină din Trohăneşti au văndut şi
ţărmurile despre Bărlădeni.

Şi au mai cumpărat şi de la Ştefan şi de la frate-său Paladi, ficiorii lui

Călmăţui, şi de la Armanca cu ficiorii ei Frăteiu şi Paraschiia şi Simul şi de la Ion
Roateş şi de la Marcul şi de la Pavăl şi de la Doilă, fraţii lui Ioan Roateş, şi de la
Zahariia şi de la Radu şi de la Dragomir şi de la fraţii lor şi de la Drăguţa, fata lui
Călcu, şi de la Paşco şi de la frate-său Ionaşco şi de la Tudora, fata lui Drăgan, şi de
la Ionaşco croitorul şi de la Şteful, feciorul lui Călmăţui, şi de la frate-său Arion şi
de la Ion şi de la Chiriac şi Ieremiia şi de la Grosul, ficiorul Otoaei şi de la frate-său
Ionaşco şi Trifan şi de la Goia şi Miron şi Dragoş din Trohăneşti, precum ne- au
arătat şi zapise de la măna lor şi ispisoc de cumpărătură de la Alexandru Iliiaş
v(oe)vod.

10
Iar Enachi postelnicul au dat acest sat danie nepotu-său lui Panaioti Golem vameşul,
precum ne-au arăt şi zapis de danie de la măna lui şi espisoc de întăritură, iarăşi de
la Alexandru Iliiaş v(oe)vod, şi espisoc de întăritură de la Vasilie v(oe)vod.
Iară Panaiti Golem l-au văndut Cărstei vameşul, iară Cărstea vameşul, neavăndu
cuconi din trupul lui, au rămas satul pre măna fraţini-său, Ghinei, iară Ghinea căzănd
la o datorie în Ţara Muntenească au trimes epitrop pre Dima neguţătoriul ca să vănză
satul Trohăneştii şi dac-au vinet aici au găsăt satul pre sama lui Grigorie paharnicul,
zicănd cum are datorie socru-său Isac la Panaioti Golem şi satul era văndut mai
demult Cărstii vameşul şi cu giudeţ au rămas pre Grigorie păharnicul.
Şi au luat Dima neguţătoriul satul precum ne-au arătat espisoc de pără de la Istratie
Dabija V(oe)vod, cum au rămas pre Grigorie păharnicul, ginerele lui Isac.
Iară apoi Dima neguţătoriul, epitropul, au văndut acesta sat boiariului nostru lui Păun
vameşul drept 532 de lei bătuţi, precum ne-au arătat şi zapis de vănzare de la măna
lui, iscălit de mulţi neguţători. Iară Păun vameşul au poftit, la noi, şi el hotarnic ca
să-i hotărască şi să-i tocmască hotarul satului.
Deci Domni(a) mea am trimes pre boeriul nostru Lupaşco, jitniceriul cel mare, de
au hotărăt acolo satul Trohăneşti, iar după ce au hotărăt jitniceriul, s-au sculat nişte
răzaşi din Trohăneşti şi au părăt cum <că> satul nu este tot cumpărat de Enachi
postelnicul şi părţile lor sănt nevăndute.
Deci Domnie(a) me(a) de iznoavă am trimis pre boeriul nostru Bejan Gheuca, ce au
fost pitariu mare, şi pre Mihuleţ uricariul şi au străns mulţi oameni buni de prin
pregiur, megieşi, şi au ales cumpărăturile lui Enachi postelnicul deoparte şi le-au dat
deoparte şi au ales şi a răzăşilor deoparte şi s-au pus pietri pre mijloc, precum ne-au
arătat şi scrisoare mărturie de la hotarnici.
Iar după aceea s-au sculat răzăşii aceia de bunăvoia lor şi ş-au văndut şi ei toate
părţile lor. Şi le-au cumpărat boiariul nostru Păun vameşul de la Grigorie şi de la
fimeia lui Cărstiana, fata Ioanii Cumpăniceoai, nepoata Maruşcăi Domnişoarei şi
11
Apostol şi fimeia lui Cozmina, iarăşi fată Ioanii Cumpăniceaei, nepoata Maruşcăi
Domnişoarei, şi toţi feciorii lor şi Gavril Giomălaiu, nepot Domnişoarei, // 288 de
paşi, şi de la Donici de Trohăneşti, 72 de paşi, iar lui i-au fost cumpărătură de la
Agahia, fata lui Grigori Cucoşel din Trohăneşti, şi de la Telea din Trohăneşti şi de
la Mihăil, ficiorul lui Costandin Mănză, fratele lui Dămian, vătavul de Umbrăreşti,
şi de la fimeia lui şi de la ficiorii lor, 80 paşi de moşie şi 24 de paşi cari au fost
cumpărătură; şi de la Gheorghi, ficiorul Bărăi şi cu fimeia lui şi cu fata lor Ielinca şi
nepoţii lor Andronic şi Apostol şi Vasilie ficiorii surori-sa Gunei şi Simeon şi Ioana,
nepoţii lui, ficiorii Stancăi şi altă soră a lor Ştefania, 90 de paşi; şi de la Apostol şi
de la frate-său Nour, ficiorii lui Veţinchie şi de la fimeile lor şi de la ficiorii lor, 39
de paşi; şi de la Gligorie, ficiorul lui Ignat, şi Tănasie şi Năstasie, ficiorii lui
Toadircu, şi Constandin şi Nechita şi Vasilie ficiorii Negruşei şi Vasilie Cumpăniţi,
socrul lui Gligorie, şi Gligorie Raţă şi Bolea, ficiorii Negurei, şi Ioniţă şi Spridon,
ficiorii Cozmei, şi Avram şi Lazăr şi Anghelina, ficiorii lui Trifan Ciolăiu, şi Tinia
şi Măgdălina şi Sava(s)tia şi Ion, ficiorii lui Buză, şi alţi fraţi şi nepoţi şi rude, carii
sunt din Drăghici bătrănul, au văndut, cu toţii, bătrănul lui Drăghici, care face 288
de paşi, însă cu 36 de paşi, ce au fost văndut moaşa lor Nicoae(a) lui Enachi
postelnicul, iară ei au văndut numai 252 de paşi; şi de la Anastasie din Durăşti,
ficiorul lui Ilie Pupăză, nepot Danciului de Cămileşti, au văndut cumpărătura moşi-
său Danciului, ce au cumpărat de la Bogdan Agiud, 72 de paşi, şi de la Furduiu de
Umbrăreşti şi Tănasie de Durăşti şi Donici de Trohăneşti, 72 de paşi, care le-au fost
lor cumpărătură de la Rădian, nepotul lui Radoslav şi lui Radoslav i-au fost
cumpărătură de la Bogdan Agiud; şi de la Lupul şi Ursul şi Tudora, ficiorii lui
Solomon, nepoţii lui Purcar de Durăşti, 30 de paşi, care au fost dreapta cumpărătură
moşu-său lui Purcar şi de la Tănasie din Durăşti, nepotul lui Văscan Beliorz, 34 de
paşi, cari i-au cumpărat moşul lor Văscan Beliorzu de la Neagoe Simul şi de la
Necolai şi Gligorie şi Macoveiu şi Ion Ţopa, ficiorii lui Vasilie Mircea, nepoţii lui
12
Simeon din Trohăneşti, 72 de paşi, şi de la Nechifor, ficiorul Mihalcei de Umbrăreşti
şi de la fimeia lui şi de la ficiorii lor, 24 de paşi, care fac aceste cumpărături, toate
căte mai sus <sunt> scrise, 1204 de paşi în frunte(a) moşiilor, toată căt n-au fost
văndută lui Enachi postelnicului. Şi au dat Păun vameşul pre aceste părţi 480 lei
bătuţi.
Aşişderi şi nişte vii, ce au fost pre hotarul Trohăneştilor, le-au cumpărat Păun
vameşul de la Tănasie din Durăşti şi de la fimeia lui Vasilca şi de la Petrea din
Trohăneşti şi de la fimeia lui Cerna şi de la ficiorii lui Chiriac şi Marcu şi de la
Cârstea şi de la femeia lui Măgdălina şi de la ficiorul lor Ion şi de Stamatie şi de la
femeia lui Tine şi de la Gligorie Raţă şi de la fimeia lui şi de la Năstasie şi de la
fimeia lui Negura, fata lui Pohreb, şi de la Gligori Ignat din Trohăneşti, direptu 157
lei de bătuţi, care face, pre tot satul, bani daţi, 1100 de lei bătuţi. Şi le-au plătit deplin,
precum ne-au arătat şi zapise de la aceşti vănzători de la toţi.
Şi de iznoavă, Păun vameşul au poftit la noi hotarnic şi i-am scris cartea
Domniei mele la boeriul nostru, la Vasilie, ce au fost pitar, de au mărsu de iznoavă
acolo, la sat, la Trohăneşti.
Şi au strănsu mulţi oameni buni de pin pregiur, megieşi, anume: Tudosie Corpaci de
Bozăeşti şi Sava Hultur de Torceşti şi Ignat Muşină, şoltuzul de Tecuciu, şi Anton
Boacăş de acolo şi Vasilie Spinare de acolo şi Ariton, ce au fost şoltuz, de acolo şi
Ion Ţipârdelea de acolo şi Lupul diiacul de acolo şi Gligorie Păsul, vornicelul de
Drăgeşti şi Nicoară de acolo şi Lazor de acolo şi Anton de acolo şi popa Pravăţ din
Durăşti şi Năstasie de acolo şi Pravăţ de acolo şi Tănasie de acolo şi Ion Boboc de
acolo şi Gligori Ignat de acolo şi Mărius Ţurca de acolo şi Necula cel bătrăn de acolo
şi Costandin Bogdan de acolo şi Dumbravă de acolo şi Dumitraşco de acolo şi Ion
Cârstea de acolo şi Avram cel bătrăn şi Ionici şi Toma de acolo şi Gheorghie Băra
de Umbrăreşti şi Nuor(!) de acolo şi Ion Ţăncul de acolo şi Mihăil Mănzul de acolo
şi Simeon Bobocea de acolo şi Nechifor de acolo şi Vasilie de Bărlădeni şi Ştefan
13
Zinbrul de acolo // şi Macovei de acolo şi Gavril Ţamulai de acolo şi Lazor de acolo
şi Neştiut de acolo şi Neculai Mircea de Trohăneşti şi Gligorie de acolo şi Petrea
călăraşul de acolo şi Năstasie Şoldan de acolo şi Apostol Spatelat de acolo şi Neculai
Mircea de Trohăneşti şi Gligorie Raţă de Bozăeşti şi Apostol de acolo şi Gligorie
Bondăş şi Ion Bondăş şi Andronic şi Apostol şi Vasilachi, feciorii Gunei, şi Simeon,
nepotul Bârăi şi Ion şi Ştefan, ficiorii Bolei, şi Furdui de Umbrăreşti şi Ursul şi
Lupul, ficiorii Cozminei, şi Ion Ţopa de Bozăeşti şi alţi vănzători şi răzeşi, toţi şi-au
socotit pre dirăs.
Ş-au aflat satul tot cumpărat de Păun vameşul drept acei bani, ce-am scris mai
sus, 1100 de lei bătuţi. Cu cumpărăturile lui Enachi, cu ce-au cumpărat Păun acmu
de la răzeşi, ş-au scos pietrile dintre cumpărăturile lui Enachi postelnicul şi dintre
cumpărăturile ce-au cumpărat Păun vameşul acmu mai pre urmă de la răzeşi.
Şi s-au tocmit tot hotarul satului într-un loc şi l-au dat răzeşii vănzători întreg
pre măna lui Păun vameşul cu tot venitul.
Şi au tocmit şi hotarul satului prin pregiur de au pus stălpi ş-au făcut movile.
Hotarul să începe pre din gios de matca Bărladului celui bătrăn, din băzoaă
lui Tănciu, drept spre răsărit, alături cu locul Corpăceştilor despre Bozieşti, preste
şes, ce treci drumul Bozieştilor la movila lui Şoldan şi s-au pus stălpu de piatră. Şi
de acolo, tot în drept spre răsărit, peste aoaş, tot alături cu locul Corpăceştilor păn‟
la movila Ilenii, lăngă drumul cel mare, şi în vărvul movilei s-au pus stălpu de piatră.
Şi de acolo, tot în drept la deal, spre răsărit, preste tufe, tot alăture cu locul
Corpăceştilor, păn‟ în marginea tufelor, la capul ţarinii celei mari, s-au pus stălpu de
piatră şi s-au făcut şi movilă pe numele lui Ciovlic. Şi de acolo, tot în drept spre
răsărit, tot alături cu locul Corpăceştilor, păn‟ în zarea dealului, s-au pus
stălpu de piatră şi s-au făcut şi movilă pre numele lui Poturac. Şi de acolo, tot în
drept spre răsărit, alături cu locul Corpăceştilor, păn‟ la o tufă de stejar, ce-au fost
hotar bătrăn; şi de acolo tot în drept spre răsărit, alături cu locul Corpăceştilor şi treci
14
priste drumul Gălaţilor ce merge la Tecuciu. Şi de acolo, tot în drept spre răsărit,
alături cu locul Corpăceştilor, păn‟ preste drumul lui Maldăr, ce trece de curmeziş
prin ţarină, s-au pus stălpu de piatră şi s-au făcut movilă pre numele Munteanului.
Unde se împreună cu hotarul Gerului s-au pus stălpu de piatră şi s-au făcut şi o
movilă pre numele Purdei. Şi de acolo, tot drept în sus, pintre hotară de curmeziş,
pre la capitele hotarălor, păn‟ înpotriva lacului Gropilor, despre răsărit de lac; şi de
acolo, tot drept în sus, păn‟ în hotarul Durăştilor, la un stălpu de piatră ce-au fost
pus <de> Bejan Gheuca pitariul şi Mihuleţ uricariul şi s-au făcut şi o movilă pre
numele Ţurcanului.
Iar de acolo să întoarce spre apus, alăturea cu hotarul Durăştilor, păn‟ în zarea
locului în răndul Scumpiei, la un stălpu ce-au fost pus de Bejan Gheuca pitariul şi s-
au făcut şi o movilă pre numele lui Constandin. Şi de acolo tot în drept spre apus, tot
alăture cu locul Durăştilor în grindul cel mare la un stălpu de piatră, ce l-au pus Bejan
Gheuca pitariul şi s-au făcut şi o movilă pre numele Vinăţălei. Şi de acolo tot în drept
spre apus, tot alăture cu locul Durăştilor păn‟ la o movilă ce s-au făcut acmu, ce să
chiiamă movila Starpă, din dial de drumul Gălaţilor. Şi de acolo, tot în drept spre
apus, preste drum, la un stălpu de piatră, ce iaste pus de Bejan pitariul şi s-au făcut
şi o movilă pre numele Nicăi. Şi de acolo, tot în drept spre apus, în faţa dealului,
alături cu hotarul Durăştilor, la un bucium de vie, ce-au fost hotar bătrăn, şi s-au pus
şi un stălpu de piatră şi s-au făcut şi o movilă pre numele Chiriaca. Şi de acolo, tot
în drept spre apus, peste tufe, alăturea cu locul Durăştilor, prin marginea poenii
Trohăneştilor, pe din sus, tot în drept spre apus, prin tufe, şi treci preste rediu; şi de
acolo treci peste valea cea mari şi preste valea cea mică şi, în drept, în marginea
tufelor, la movila Cărbunilor, unde au fost hotar bătrăn despre Durăşti. // Şi de acolo
tot în drept spre apus, la groapa lui Pichiu, în grindu Portiţăi s-au făcut movila ce se
chiamă Covrea.

15
Şi de acolo, tot în drept spre apus, în grindul satului la un stălpu de piatră ce-au fost
pus de Bejan pitariul, din gios de pomii lui Gâlcă, s-au făcut movila ce se chiamă
Aposta. Şi de acolo, în drept spre Bărlad, alături cu locul Durăştilor, la un stălpu de
piatră ce iaste pus de Bejan pitariul s-au fost aflat şi hotar bătrăn şi s-au făcut şi o
movilă ce se chiamă Toderachi.
Şi de acolo în drept spre Bărlad, în chiotoarea viei lui Tănasie Pichiu, pre din gios,
alături cu gardul, priste lacuri, în piscul dintre lacuri, la un stălpu de piatră pus de
Bejan pitariul şi s- au făcut şi o movilă ce se cheamă Scănteia. Şi de acolo, în drept
preste lac, alături cu viia Lazăi pre din gios, păn‟ în matca apii Bărladului, şi s-au
pus şi stălpu de piatră în ţărmurile Bărladului. Şi de acolo, în gios, tot pre apa
Bărladului păn(ă) la un loc, şi au trecut preste apă, pre unde au fost umblat Bărladul
celui bătrăn, înpotriva locului Bărlădenilor despre răsărit.
Şi de acolo, în gios, tot Bărladul cel bătrăn, pre despre răsărit, prin pădure, păn‟ în
băzoaia dintăi.
Iară pentru răndul vadului celui de mori s-au căutat zapisele de la Enachi postelnicul,
scriind cum au cumpărat de la Candachia, giupăneasa Goei vornicul, şi de la ficiorul
ei Grigoraşco şi de la alţi ficiori a ei cu amăndoi ţărmuri.
Deci i-au întrebat pre acei oameni buni răzeşi şi megieşi, cari au ştiut de acel loc. Şi
aşe au dat samă cu sufletele lor, cum au fost avănd Goia vornicul moşie şi în
Trohăneşti şi în Bărlădeni.
Şi au văndut giupăneasa Goei cu ficiorii ei moşie(a) din Trohăneşti, cu mori gata şi
cu amăndoi ţărmurii lui Enachi, postelnicului. Fost-au ţinut acelei mori cu vadul şi
Andonie Blănariul cu hotarul Bărlădenilor, căci n-au fost stăpănii locului aici în ţară.
Iar apoi dacă au venit şi au luat Trohăneştii, au luat şi vadul cel de mori cu amăndoi
ţărmurii şi au stricat morile lui Andonie blănariul.
Aşijderea şi pentru nişte zapise ce-au mai făcut aceşti vănzători lui Păun
vameşul şi au perit cănd s-au rădicat Hănceştii.
16
 Deci de se vor ivi undeva să aibă a să lua şi a să da la măna lui Păun vameşul.
Să-i hie moşie şi cumpărătură şi uric în veci, căci iaste lui dreaptă cumpărătură pre
bani gata.
<Let> 7180 <1672>, iunie 15 Sam G(os)p(o)d(i)n veleal.
† Strătulat Rugină [Locul peceţii]

Preiscălit în cel adevărat hrisov, Neculai Racoviţă vel lo(go)f(ă)t.

Posleduindu-să copiia aceasta, cu ce(a) adevărată hotarnică a pomenitului
Domnu Duca V(oe)vod şi fiind întocma spre încredinţare s-au adeverit cu a noastre
iscălituri.
1794, apr(ilie) 23
Ss indescifrabil, vel logofăt

BAR-Buc., col. DI, CCLCI/2, copie din 17

1674 (7182) iunie 3, Iaşi

Zapisul lui Simion, fratele lui Sărghie, feciorul Radului din Umbrăreşti, prin
care dăruieşte ocina sa din satul Ioveşti cu vad de moară în Bârlad lui Ionaşco Balş,
mare vornic de Ţara de Sus.

† Adică eu, Simion, fratele lui Sărghie, ficiorul Radului den Umbrăreşti, din
ţinutul Tecuciului, scriu şi mărturisescu, cu (a)cestu zapis adevărat al mieu, cum eu
de nime nenevoitu, nici sălit, ce de a me(a) bunăvoe am dat şi am dăruit a me(a)
dreapt ocină şi moşie den tot satul, den Ioveşti, care este parte(a) me(a) ..., ce-i un
bătrăn, care-mi este moşie de pe matca me(a) Neaga, femeia Radului.

17
 Şi am dat-o dumi(sale) lui Ionaşco Balşe, marelui vornic de Ţara de Sus, şi cu
vad de moară în Bărlad şi cu tot venitul ce va hi de partea acestui bătrăn pentru <ca>
şă dum(nea)lui să ne sprijinească de (a)ceste nevoi ce săntu pe noi. Iar cine ar vrea
a să ispiti den fraţii mei sau den feciorii mei a strica această danie şi tocmală a me(a)
să fie neiertatu de Dumnezeu şi de Precista şi de toţi sfinţii ot Tegii(?).
Şi către acestu zapis al nostru să aibă dumnealui a-şi face şi diresă domneşti
să-i fie moşăe dumis(ali) şi feciorilor dumis(ale) în veci de veci.

Şi pentru mari credinţa s-au pus şi degetul şi am poftit şă aceşti boeri şă

oameni buni de ş- au pus iscălituri şi peceţi: dum(nea)lui Lupaşcă, fiul Neagăi, şă
Enache clucer şi Costantin păharnicu ot Bacău şi Ursu Murgul şi Saiea Căluian(?) şi
Gădei călugărul ot Ioveşti şi Dămian săn Murgoci ot tam // şi Donos(ă) ot tam şi
Stan ot tam şi Mihăilaş ot tam şi Ştefan vornicu ot Nicoreşti şi Gheorghie, săn mei
den Umbrăreşti, ca să-i fie dumisali de credinţa şi moşăe în veci. Să s(e) ştie.
U Iaş, v let 7182 <1674>, iunie 3
Sămion, săn Radul <a.d.>, Ştefan, vornicu ot Nicoreşti, <a.d.> Gheorghie, săn mei
<a.d.>

...
Şi eu, Irimia(?) vornic, m-am prilejit şi eu acole. [Ss indescifrabil]

DJAN-Iș., fd. M-rea Neamţ, XXV/8, original.

1679
Îi revine lui Gavriliţă Costache după tatăl său, Costache Slugeriul şi mama sa
Tofana, părţile din Umbrăreşti (Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni Costache,
editura Sfera, Bârlad, 2014, p. 98, apud Nicolae Iorga, Viaţa şi faptele
18
Mitropolitului Veniamin Costache, Bucureşti, 1904, p. 33; Gheorghe Ghidănescu,
Spiţa familiei Costache, infascilol 4/1924, p. 222).
Ion T. Sion susţine ipoteza obârşiei neamului Costache la Umbrăreşti. (Ion T.
Sion, p. 102).

1680 decembrie 14, Iaşi

Duca voievod scrie căpitanului Bătica, poruncindu-i să aleagă locul pe care
Docan, vornicul de Bârlad, l-a cumpărat de la mătuşa sa Ţăgoae din Umbrăreşti.
BAR-Buc., col. DI, DLXIV/92: 93, original cu copie din anul 1910.

14 Martie 1681
Preotul Tudor din Torceşti iscăleşte un alt zapis (Ion T. Sion, op.cit, p. 320,
apud ASB, Fond Mănăstirea Neamţ, XXV/28).

26 Martie 1682
Sunt menţionate opt persoane din Umbrăreşti angajate în serviciul militar
permanent: Grozav şi Brateg din Bozieşti, Simion din Umbrăreşti, Iosup din
Umbrăreşti, Necula din Umbrăreşti, Mihăilă, Lazăr şi Buculeiu din Umbrăreşti,
înscrişi sub comanda căpitanului Dabija. (Ion T. Sion, op cit, p. 295).

1682 (7190) martie 26, Bârlădeni

Ionaşco Balş, fost vornic mare, alege 18 bătrâni (710 paşi) cumpăraţi de la
moşinaşii din Durăşti, moşiile acestora aflându-se între hotarele Drăgăneştilor şi
Trohăneştilor, din apa Bârladului şi până în hotarul Cudalbilor. Martori: Alexandru,
hotnog din Cudalbi, Ionaşco,

19
Costantin Corpaci, Furdui şi alţii din Bozieşti, Ion, dascălul din Torceşti, Ion
Chihaia, vornicul din Drăgăneşti, Dumitraşco, pârcălabul din Tecuci, şi mulţi alţii
din Bârlădeni.

† Adică facem ştire, cu această adevărată scrisoare de mărturie, la mâna

dumisali Ionaşco Balşe, ce au fostu vornic mare, pentru nişte moşii, ce-au cumpărat
dumnealui în ţănutul Tecuciului pre apa Bărladului la sat, la Durăşti, ce iast(e) între
hotarul Drăgăneştilor şi între hotarul Trohăneştilor.
Și străngănd dumnealui toţi rănduitorii dumisali şi pre alţi moşinaşi, pre toţi
de acolo, dintr-acel sat, din Durăşti, ca să-i aleagă dumisali părţile ce-au cumpărat
dumnealui dintr-acel hotar.
Şi au pohtit dumnealui şi megiaşi, cini au fost di pi înpregiur. Şi ne-au pohtit
dumnealui şi pre noi: Ioniţă din Tălăbeşti, părcălabul de Tecuci, şi Gheorghiţă
Străjăscul, din ţinutul Putnii, ca să fim şi noi înpreună cu aceşti megiaşi pănă-şi va
alege dumnealui acele cumpărături despre alţi moşinaşi.
Şi noi, înpreună cu aceşti megiaşi, şi fiind toţi moşinaşii şi răndătorii di faţă, am dat
hotarul lui cu funia, din hotar în hotar, din hotarul Trohăneştilor pănă în hotarul
Drăgăneştilor, zicănd Durăştii că le îmblă acel hotar a lor, ce să chiamă Durăştii, în
optsprezăci părţi, ce să zic optsprezece bătrăni.
Ş-am aflat adevărat, aşa precum au mărturisit şi au sămne, optsprezece bătrăni. Şi
dintr- aceşti optsprezece bătrăni s-au (a)flat şi s-au ales optsprezăci bătrăni cumpăraţi
di dumnialui, cari fac şapte sutezăci paşi şi pasul de şase palme, pre zapise ce au avut
dumnealui curat de cumpă(ră)tură; şi vănzătorii şi alţi moşinaşi, nefiind toţi de faţă
înpreună cu noi şi cu alţi megiaşi.
Şi s-au ales hotarul la silişte, despre apa Bărladului [loc alb] şi la mijlocul
hotarului [loc alb] şi la capul hotarului dispre Gerul [loc alb] mai lat, undi să
(în)tămpină cu hotarul Codalbilor şi s-au ales şi s-au pus bolovan.
20
 Şi oameni buni înpreună cu noi au fost megiiaşi: Alexandru Bădărău hotnog
ot Codalbi, Ionaşco snă Dima ot Bozieşti şi Androni şi Constantin Corpaci ot tam şi
Furdui şi Simion Bobocea ot tam şi Dumitru snă Simion Hănsar şi Dragomir zet
Mihail ot tam, David ot tam şi Bobocea ot tam şi Anton o(t) Drăgăneşti, Stratul ot
Durăşti, Ion Chihaia, vornicul ot Drăgăneşti, Postolachi Petrica ot tam, Alexandru
snă Peşcărabă(?) o<t> Drăgeşti ... Dumitraşco o(t) Durăşti şi alţi mulţi megiaşi
bătrăni şi tineri din sus şi din gios pentru acesta lucru, ca să-şi facă dumnealui şi
dirăse domneşti pre acea moşie.
Şi noi, căţi ne-am prilejit, ne-am pus iscăliturile şi aceşti oameni buni degitele
să s<e> ştie, ca să-i fie dumisali de acum moşie în veci.
[Pecetea tărgului Tecuci]
Dumitraşco Guţul, părcălabul ot Tecuci Costantin Corpaci <a.d.>
[Ss indescifrabil] //
Fost-au şi oameni din Bărlădeni anume: Apostol şi preutul Dumitraşco şi
Grigorie Bondăş şi Vasile Hocică şi Macarie ot tam şi Toader, snă Panhilie, Oae,
Nicolai, snă Zinbroae, Rusul, snă Vasile Stegar, Ioniţă Şeptilici şi Toader Curnegru
şi alţi oameni buni. Să să ştie.
U Bărlădeni, v let 7190 <1682>, mart(ie) 26
Sămion Boboce <a.d.>, Furdui <a.d.>, Alexandru Obădaru hotnog <a.d.>, Gligorii
Burduhei <a.d.>
Şi eu Ion, dascăl ot Torceşti, m-am (în)tănplat <a.d.>, David o(t) Umbrăreşti
de Gios
<a.d.>
Şi eu Nedelcu aprodul, m-am (în)tămplat la acest <a.d.>, Ion sni Tonu <a.d.>, Irimia
<a.d.>, Nicoară Chihae, brat ego <a.d.>, Bugă, brat ego <a.d.>, Ionaşco, sni Dima
<a.d.>, Dragomir zet Mihail // <a.d.>, Apostol <a.d.>, Bondăş <a.d.>, Hocică
<a.d.>, Macarie
21
<a.d.>, Rusul snă Vasile Stegar <a.d.>, Toader snă Panhile <a.d.>, Neculai <a.d.>,
Ioniţă Şeptilici <a.d.>, Toader Curnegru <a.d.>

5 Mai 1683
Domnitorul Gheorghe Duca a emis din casa lui Gavriliţă de Umbrăreşti un
document prin care satul Torceşti este cumpărat de către Vasile Costache, fiul mai
mare al lui Gavriliţă, deoarece datora un bir excesiv. Domnitorul Gheorghe Duca a
plecat de la Iaşi spre Viena (25 aprilie 1683) în campania împotriva turcilor, şi-a
sărbătorit ziua de naştere, iar în drum spre Focşani a făcut popas „la un loc mai mult”,
în casele mari ale lui Gavriliţă de la Umbrăreşti, la care domnitorul ţinea foarte mult
şi-l avea de sfătuitor. (Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni Costache, p. 388).
Domnitorul şi-a sărbătorit ziua onomastică la Iaşi. Oprirea sa la Umbrăreşti
însemna că existau condiţii optime de găzduire, dat fiind faptul că bătrânul voievod
avea aere de crai după cronica lui Ion Neculce şi deţinea şi calitatea de hatman al
Ucrainei. Deteriorarea caselor lui Gavriliţă s-a produs la sfârşitul secolului al XIX-
lea. (Ion T. Sion, Umbrăreşti - vatră milenară..., pp.111-112, nota 124).
Cercetările arheologice ale muzeului din Tecuci confirmă faptul că existau
condiţii de încălzire cu aburi sau baie în casele lui Gavriliţă Costache. Astăzi a rămas
doar temelia vechii biserici, ctitoria vornicului Gavriil Conachi din 1794. (Ion T.
Sion, op cit, p.112).

5 aprilie 1684
Locuitori ai satului Torceşti vând lui Vasile Costache cea mai mare parte a
satului pe suma de „o supă şi 24 de galbeni”, bani gata „de ne-am plătit un greu mare
ce ne-au fost căzut asupra noastră la orânduirea birului ce au fost puşi pe seama
hârtiilor în zilele Ducăi Voievod” (Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni
Costache, p. 132, apud ANB, Fond Achiziţii Noi,(AN), LXXV(1)
22
1684 (7192) aprilie 5
Iordachi, Obrezie, Tiron Cărliaţă, Dumitru a Crăstei şi alţii din Torceşti vând
comisului Vasile Gavril toată siliştea satului şi cu vad de moară şi 100 de stânjeni
de pământ din apa Bârladului şi până în Valea Călmăţuiului pentru care primesc 124
de galbeni. Martori: Constantin Zbera, Dumitraşcul Guţul părcălab şi alţii din
Umbrăreşti.

Adică noi, Iordachi şi Mezinu sin Apostol, fratile lui Mezinu şi Stanciul,
cumnat lui Mezinu, şi Obrezie şi Gheorghie Pârcai şi Bubunoti şi Pascul şi Plop şi
Ursul Zazul şi Tiron Cârliaţă şi Dumitru a Crăstei şi Constantin Arsenie şi Andreiu
Barariul şi Tiron, nepot lui Iordachi, scriem şi mărturisim cu acest adevăratu za(pi)s
al nostru cum noi, de nimene siliţi şi nici înpresuraţi, ci de a noastră bunăvoe ni-am
rugatu dumisale lui Vasile Gavril, comisul al doile(a), de i-am văndut a noastră
driaptă ocină şi moşie, toată siliştea Torceştii şi cu tot vadul de moară dintr-apa
Bărladului şi o sută de stânjini de pământ dintr‟ apa Bărladului pănă în Călmăţuiu,
ci este den hotarul Blăjerilor în sus, dreptu o sută douăzeci şi patru galbeni, bani
gata, de ni-am plătit un greu mare ce ni-au fost căzut asupra noastră la orănduiala
birului ce au fostu eşitu pi sama hărtiilor în zilele Ducăi Voevod, şi ni-au plătitu
dumnealui banii toţi deplinu întru mănile noastre, dumisale ca să-i fie de la noi
driapta ocină şi moşie cu tot venitul în veci.
Şi despre zapisul nostru ca să aibă a-şi face dumnealui şi drease domneşti. Şi la
această tocmală şi plata deplin s-au <în>tâmplat: Constantin Zbera şi Dumitraşcu
Guţul, // părcălabul, şi Alexandru, sin Florea căpitanu, şi Mihailu Mandia de <la>
Umbrăreşti şi Dumitraşcu de acolo şi alţi mulţi oameni buni.
Şi pentru mai mare cuvinţă, noi toţi mi-amu pus peceţile şi dum(nea)lor, aceşti
boeari, au iscălitu toţi ca să fie de mare credinţe.
23
 Şi eu Pascal (S)carlatu am scrisu <să> se ştie. Let 7192 <1684>, apriil 5
Semnaţi: Iordachi (l.s.) degetu, Mezin degetu, Apostol degetu, Stanciu degetu,
Gheorghe deget, Bub Ion degetu, Pascal degetu, Plopu deget, Ursul zet ... deget,
Tiron degetu, Dumitru degetu, Constantin degetu, Arseni degetu, Andreiu degetu,
Tiron Cărliaţă degetu, Glovianu deget, Alexandru căpitan martor, Dumitru sin Guţul
vătavul degetu, căpitan martor, Dumitru sin Guţul vătavul degetu, Constantin Zbiera,
Mihail Mandia degetu.

[Adăugirea celui care a făcut transcrierea:] Pentru conformitate cu originalu(l), N.

Ciaur Arlane.

ANR-SC, Buc., fd. AN, XXXII/1, copie.

20 Iulie 1685
Gavriliţă Costache lasă diată (testament) din care reiese că „toate părţile sale
din Umbrăreşti şi viile de la Umbrăreşti...rămân fiului său Costache Costache” (Ion
T. Sion, Familia boierilor moldoveni Costache, p.384, apud Ion Antonovici -
Mănăstirea Floreşti, Bucureşti 1916). După moartea lui Gavriliţă Costache averea
se împarte între Manolache Costache, care ia părţile din Umbrăreşti, Bozieşti,
Tămăşeni şi Lieşti, şi Iordachi Costache, care ia părţile dinspre Epureni (Vaslui şi
împrejurimile).

10-15 Ianuarie 1686

Ion şi Arhire, Maria cu feciorul Cezar vând câte o vie din Torceşti „ce este pe
apa Bârladului cu vad de moară dumisalii paharnicului Vasilachie, ficiorul dumisalii
vornicului Gavriliţă în preţ de 18 lei, respectiv 16 lei” (Ion T. Sion, Familia boierilor
moldoveni Costache, p. 133, apud ANB, Documente istorice CXXXIX/130 şi
24
LXXII/91). Tot în anul acela, Radu din Torceşti a vândut fiului lui Gavriliţă „o vie
din Torceşti drept 16 lei” pentru că, zice Radu: „pe fraţii mei i-am întrebat şi n-a
avut nimeni puteri să o cumpere” (Ion T. Sion, op.cit, p. 133, apud ANB, Documente
istorice, CCIV/82).

1686 (7194) ianuarie 10

Ion şi cu feciorul său Arhire din Torceşti vând o vie a lor cu vad de moară în
apa Bârladului paharnicului Vasilache, fiul lui Gavriliţă vornicul, pentru care
primesc 18 lei bani de argint.

† Adică eu, Ion şi ficiorulu mieu, Arhirii de Torceşti, scriem şi mărturisim cu

(a)cestu zapis al nostru, precum noi am văndut o vii din Torceşti, ce este pe apa
Bărladului, cu vad de moară, dumisale păharnicului. De nime siliţi, nici asupriţi, ce
de-a noastră bunăvoe o am văndut dumisali păharnicului Vasilachie, feciorul
Gavreliţă(i) vornicului şi giupănesii dumisali şi cuconilor dumisali ca să-i fie ocină
şi moşie în veci.
Şi dumnealui n(e)-au mai <dat> optusprăzeci lei, bani de argintu, bani gata că
aşă ne-au fostu tocmala.
Şi cănd s-au făcut dumisali zapisul s-au (în)tămplat Ştefan Tomiţă di la ţinutul
Dorohoiului şi Iordachii de Torceşti şi Andrei Totoescul şi Tiron ot Torceşti şi
Ionaşcu Plop ot tam şi Dodie ot tam şi Andrei Tonul ot tam şi Vasilachii săn Necula
ot Umbrăreşti şi Ştefan ot tam şi alţi oameni buni şi bătrăni.
Pentru credinţă am şi iscălit şi ne-am pus peceaţile, ca (s)ă fii de credinţă, şi pe acestu
zapis al nostru, ca s(ă)-şi facă dumnealui şi diresă domneşti.
V l(e)t 7194 <1686>, ghen(ar) 10 zăli
Az Şte(fa)n Tomiţa iscal; az Iordachi; az Ioniţă Tălăbescul iscal.
25
Arhirie <a.d.>, Ion <a.d.>, Tirăn <a.d.>, Ionaşco <a.d.>, Dode <a.d.>, Vasilachi
<a.d.>, Andrei <a.d.>, Ştefan <a.d.>

BAR-Buc., col. DI, CXXXIX/130, original.

1687
Trece la cele veşnice Gavriliţă Costache de Umbrăreşti otrăvit de Şerban
Vodă, unchiul lui Constantin Brâncoveanu (Ion T. Sion, Familia boierilor Costache,
p. 119, apud Ion Neculce, Letopiseţul Ţării Moldovei, 1982, p. 119).

1687 (7195) noiembrie 30, Iaşi

Constantin Cantemir Voievod întăreşte stăpânirea lui Miron Costin, ce a fost
logofăt mare, peste partea de moşie ce aparţinuse vornicului Ionaşco Corpaci, de 2
odgoane şi 24 de stânjini, din Bozieştii de Sus, ce se cheamă acum Tămăşeni, care
datora acestuia mai de demult 100 de lei, precum şi peste nişte vii paragină
cumpărate de la Sârghie.

† Io Costandin Voevo(d), bojiu milostiu, G(os)p(oda)ri Zemle Mold(av)scoi.

Adică au vinit înaintea Domnii meali şi înaintea alor noştri moldoveneşti
boiari a mare şi a mici, credincios şi cinstit boiarenul nostru, dumnealui Miron
Costin, ce-(a)u fostu log(o)f(ă)t mare, şi ne-am arătat o mărturie cu mare credinţă de
la boiarenul nostru credincios şi cinstit, dumnealui Ionaşco Balşea, vel vornic Vişnăi
Zemle, şi de la mulţi oameni buni megiaşi anume: Ştefan Tomiţa de Torceşti şi
Roman, vornicelul de Blăjeri, şi Neculaiu, vornicelul de Torceşti, şi Iordachii, ce-
(a)u fostu vornicel de acolo, şi Ionaşcu Plop de Torceşti şi Gligorie Buţul de Gerul
26
şi Arhip de Bărlădeni şi Iacob de acolo, şi Vasilie Giudescul de Ştef(ă)neşti şi acmu
lăcueşti la Bărlădeni şi Pricopie, răzăş de Bozăeşti, şi Necula de acolo şi Mihăil
Azămioară de acolo, scriindu şi mărturisindu, într-acea mărturie, precum avănd
răpăusatul Ionaşco Corpaci, ce au fost vornic, multă nevoe de bani, au năzuit la
dumnealui Miron Costin, log(o)f(ă)tul, ca să-i facă bine cu o sută de lei bătuţi <ca>
să-şi facă trebele lui pre unde era(u) nevoile.
Şi neavănd dumnealui log(o)f(ă)tul bani de-al(!) săi, au pus zăloagele dumisale de
au luat bani cu camătă, aceşti 100 lei şi, la zi, n-au dat banii; iar căndu au fostu la
vremea de mo(a)rte lui Corpaci şi neavăndu de unde da banii, au făcut zapis dumisali
logof(ă)tului pre ocina sa din Bozieşti de Sus, cari să cheam(ă) Tămăşeanii acmu.
Şi neavăndu dumnealui log(o)f(ă)tul ce lua de la Corpaci, de mare nevoe au
priimit dumnealui o parte de ocină a lui Corpaci din Tămşeani cari, pănă acmu, n-au
fostu aleas(ă), şi au ţinut(-o) acei fraţi de-a valuma cu toţii, de care lucru am fost
scris o carte a Domnii meali, la dumnealui vornicul Balşea, de au ales această parte
de oc(i)nă a lui Corpaci pentru caria scrie anume, precum au aflatu înpreună cu
megiaşii că n-au fostu fraţii în părţile Corpăceştii întru sine, cu aceia ocină a lor din
Tămăşeani. Să ţie dumne(a)lui Miron log(o)f(ă)tu partea lui Ionaşco Corpaci,
oriunde să va viind în partea lui Ionaşco Corpaci, despre Bozieşti, caria ţinea
dumne(a)lui Miron log(o)f(ă)tul. Şi o au adeverit că acea ocină, Tămăşeanii, n-au
fostu aleasă, nici înpărţită între Corpăceşti. Şi au fostu cinci fraţi şi au ţinut(-o) cu
toţii frăţeşte de-a valuma şi din vatra satului şi din cămpu.
Deci au stătutu de au ales partea lui Ionaşco Corpaci într-acesta chip, întăiu la
o piatră ce iaste de hotar între satu Trohăneştii, carii săntu a mănăstirii, a lui Păun, şi
între Tămăşeani. Şi au măsurat locul, în curmeziş, cu odgon de 40 de stănjeni, pănă
în piatra caria iaste de hotar între Bozieştii de mijloc, carii sănt a dumisali
log(o)f(ă)tului Miron, şi în Bozieştii de Sus, ce să cheamă Tămăşeanii, ocina
Corpăceştilor.
27
 Şi s-au aflat din tot locul treisprezece odgoane şi trei stănjeni, cum i-au lăsat
dumnealui Miron log(o)f(ă)tu în partea Corpăceştilor, iar cu treisprezece odgoane s-
au înpărţit pre cinci părţi. Ş(i)-au venit la o parte căt doauă odgoane, iar din celi trei
odgoani s-au vinit unei părţi căte treizăci şi patru de stănjeni şi au tras funia de la
piatra despre Bozieşti, dumisali log(o)f(ă)tului Miron, două odgoani şi 24 de
stănjeani şi pănă unde au vinit măsura. Acolo au pus semne pănă la un cireş ce s-au
vinit, carele l-au şi însămnat. Şi partea aceia s-au dat a lui Ionaşco Corpaci vornicul,
înspri partea dumisali <a> lui Miron Costin log(o)f(ă)tul.
Aşijderea, ne-au mai arătat dumnealui, Miron Costin log(o)f(ă)tul, şi alt zapis
de la Sărghie, ficiorul Dimii, nepotul [loc alb în text] din Tămăşeani, şi multe
mărturii, scriind cum de bunăvoia lui văzăndu c-au fostu unchiu său Ionaşco Corpaci
vornicul dator dumisale log(o)f(ă)tului Miron şi neavăndu bani să dea, // ş-au dat
partea lui din Tămăşeani, ce-i din Bozieştii de Sus, cu zapis la moartea lui. Şi hotarul
acelui loc mearge şi păn‟<în> nişte vii păragine a lui Sărgie, carile s-au vinit în
partea dumisali log(o)f(ă)tului Miron. Deci viind aceli vii păragină, în partea
dumisali log(o)f(ă)tului, le-au văndut dumisali, pogonul câte trii lei. Şi i-au plătit
deplin şeas(e) lei denaintea măne-sa Aniţii şi a frăţine-său, a lui Ionaşco, şi a văru-
său, a lui Costantin Corpaci, şi a preutului Coste de Unbrăreşti şi a lui Vasilie,
vornicelul de acolo, şi a lui Toader şi a lui Vasilachi şi a lui Pricopi de Broşteni şi a
mulţi oameni buni.
Pentru aceea şi Domniea mea, văzăndu acea adevărată mărturie şi credinţa a
mea, de la dumnealui vornicul Balşea şi de la acei megieşi iscălită şi cu peceţi şi
acest adevărat zapis cu atătea mărturii, crezut-am, şi de la Domniia mea încă am dat
şi am întărit pre boiarinul nostru credincios şi cinstit, dumnealui Miron Costin
log(o)f(ă)tul, cu acea moşii care scrie mai sus: doauă odgoani şi 24 de stănjeni, ce s-
au vinit despre Bozăeşti dumisali, partea lui Ionaşco Corpaci vornicul, cu tot vinitul
ace(le)i părţi şi cu aceli pogoane de vii păragini, ce au cumpărat de la Sărghie,
28
ficiorul dumis(ali), nepot [loc alb], tot într-aceeaşi parte, ca să-i fie şi de la Domniia
mea direaptă ocin(a) şi moşiia în veci şi giupăneasăi dumisali şi cuconilor
dumilorsali şi uric şi-ntăritură neclă(n)tit şi neruşiit, alt nime să nu s-amestece …..
U Ias, v let 7195 <1687>, meseaţ noe(m)vr(ie) 30 dni Sam G(os)p(o)din veleal.
[Pecetea domnească ştearsă]
Tudose Dubău, vel logo(fă)t iscal. // [Pe verso, cu alt scris:]
Direse pre părţile a lui Ionaşco Corpaci din Bozieşti, ce să chiamatu Tămăşănii
şi pre vii de la Sărghie, a Dimii de pe acelaşi loc şi pe viele de la Paezăniţa(?)

BAR-Buc., col. DI, CLVI/90, original

30 Noiembrie 1687
Într-un document al voievodului Constantin Cantemir întăreşte logofătul
Miron Costin ca moşie „ocina lui Corpaci din Bozieştii de Sus”. (Ion T.sion, op cit,
p.119, apud ASB, Documente istorice; P. CLVI/90). Avem aşadar la Bozieşti
stăpânirile boiereşti ale lui Grigorie Miclescu, vistiernicului Iordache, Miron Costin,
Costăcheştii şi Coropceştii. Aceştia din urmă au ctitorit o biserică în satul Tămăşeni
astăzi inexistentă. Pe locul bisericii se află o troiţă şi o grădină cu trandafiri
întreţinută de familia Costică Dumitrache.
Preotul Costea din Silişte este pomenit ca slujitor.

9 Iunie 1695
Dănăilă, fiul lui Irimia din Umbrăreşti (ţinutul Tecuci), nepot al lui David din
Umbrăreşti, vinde „vie la sat la Ţifeşti”. „Această vie a fost vândută lui Lupu
Costache (primul copil al lui Gavriliţă din căsătoria cu Tudosica Costin, sora
cronicarului Miron Costin) şi jupânesei Ruxanda (Ion T. Sion, Familia boierilor
moldoveni Costache, p.189, apud ANB, XXXII/28)”
29
1698
Călugării schitului Dumbrăviţa intră în conflict cu unii dintre urmaşii lui
Ştefan Căpitanul, ctitorul schitului şi solicită prezenţa vecinilor de la Lieşti, Buceşti,
Umbrăreşti de unde se cunosc numele a şase răzeşi: Gavril, călugărul din
Umbrăreşti, Dumitru din Umbrăreşti, Buculei, călugăr de acolo, Toader, ginerele lui
Mânză de acolo, Mihăilă Pângalie de acolo, Pavel de acolo. (Ion T. Sion, Umbrăreşti
- vatră milenară de istorie, p. 69 apud ASB, Mitropolia Moldovei, VIII/27, act
publicat în documente tecucene, vol. II, P. 46).
În acelaşi an, Mitre Apostol, vornic al Ţării Moldovei de Sus, dăruieşte
vornicului Vasile toate părţile lui deţinute la Torceşti şi cumpără de la călugării din
Bursucani părţi din Cârlomăneşti (Ion T.Sion, op. cit, p. 146, apud ASB, Fond
Documente istorice, LXXII/91).

28 Februarie 1698
Domnitorul Antioh Cantemir emite o carte domnească în care arată cum au
venit la el boieri credincioşi şi cum au rezolvat ei o poruncă domnească în satul
Torceşti (Ion T. Sion, op. cit, p. 153, apud ASI, Fond Divanul Domnesc, 1806,
manuscris 27, ff. 7172).

Secolul al XVIII-lea d. Hristos

<1704-1709>
Mihai Racoviță Voievod cercetează și judecă pâra lui Manolache, fiul lui popa
Iordache, cu popa Neculai și Irina Căldare pentru 48 pământuri din hotarul
Torceștilor, numit mai înainte Uncești.

30
BAR-Buc., col. DI, MDXLIX/27, original.

1 Septembrie 1704
Moşia Umbrăreştilor se înjumătăţeşte între răzeşi şi Costăcheşti. Partea de sus
rămâne serdarului Costachi, fiul vornicului Gavriliţă, iar partea de jos, Sud, revine
răzeşilor (Ion T. Sion, op. cit, p. 216, apud ASI, Condica de anafurale nr. 2, ff. 114-
116).

1722 (7230) februarie 21

Mihai Racoviţă Voievod întăreşte dreptul de proprietate asupra vadului de
moară din Torceşti, de pe apa Bărladului, lui Constantin Costache, pe care-l
revendicaseră pe nedrept răzeşii din Umbrăreşti.

† Io Mihai Racoviţă Vo(i)evod, bojeiu milosti, Gospodar Zemli Moldaviei.

Facem ştire precum s-au părătu de faţă, înaintea domniei mele şi a tot sfatului
nostru, răzeşii de Umbrăreşti, de la ţinutul Tecuciului, cu cinstitu şi credinciosu
boiarul nostru dumnealui Constantin Costache, vel spătar, pentru un vad de moară
ce este la Torceşti într- apa Bărladului, zicănd răzeşii de Umbrăreşti precum au şi ei
parte într-acel vadu de moară, fiind în ţărmurile a lor, de cătră Umbrăreşti, şi
dumnealui vel spătar nu le face parte şi lor, ce ţine.
D(umnea)lui Constantin vel spătar <au> scosu un zapis, din velet 7192
<1684>, de la mulţi răzeşi de Torceşti cu peceţile lor şi cu iscălituri de boeri şi altor
megieşi şi cu peceţile a răzăşiei de Umbrăreşti, scriindu, într-acel zapis, anume:
Iordachi Covlinte şi Mezinte, şi Apostol brat lui Mezinte, şi Stanciul cumnatul lui
Mezinte, şi Gheorghie a Docăi, şi Bubunite, şi Pascul, şi Plopu, şi Ursul Zazul, şi
Tiron Cărleaţă, şi Dumitru a Crăstei, şi Constantin

31
 Arsene, şi Andrei Berariul, şi Tiron nepotul lui Iordachi; mărturisind în acel
adevărat zapis al lor, precum s-au rugat ei dumisale, lui Vasile Gavriliu, comisul al
doilea, părintele dumisale
<lui> Constantin vel spătariu, de i-au văndut a lor dreaptă ocină, toată siliştea
Torceştii şi cu
// tot vadul de moară, dintr-apa Bărladului 350 de stănjeni de pământ, dintr-apa
Bărladului pănă în Călmăţui, dreptu 124 galbeni, bani gata, de s-au plătit de un greu
mare, ce li-a fost căzut asupra lor la orânduiala birului ce au fostu eşitu pre soma
hărtiilor, în zilele Ducăi Vo(i)evod, precum văzum şi <am> pecetluit de la Balş, ce
au fost vornic mare, precum au dat acei bani răposatului Vasile vornicul de care au
plătitu, pe toţi (a)ceşti bani, birului şi de atuncia sunt 39 de ani.
Şi răzeşii de Umbrăreşti nu s-au mai sculat acmu cu gălciavă ca să zică că au parte
într-acel vad şi au rămas dinaintea Domniei mele şi din toată legea ţărei, căci s-au
aflat că umblă cu meşteşuguri în pără, fără de ispravă, dacă s-au petrecut toţi bătrânii
lor. Şi de această pără să nu se mai părască în veci peste cartea Domniei mele pe
aceste scrieri.
Let 7230 <1722>, februarie 21 (L. S.)
(Subsemnat Axinte uricariu)
Pentru conformitate cu originalul, N. Ceaur Arlane ANR-SC, Buc., fd. AN, LXXV/2
(nr.1), copie.

1724
Sandu, căpitan de Umbrăreşti, efectuează o hotărnicie în satul Bârlădeni din
ţinutul Tecuciului. (Ion T. Sion, op cit, p. 296, nota 21, apud ASB, Documente
istorice, CXXXVIII/107).

32
1724 (7233) octombrie 27, Iaşi
Divanul veliţilor boieri de la Iaşi dă Ruxandei, văduva răposatului mare spătar
Dediu, carte de întărire a hotărniciei pentru satele Dudeştii şi Bârlădeni.

Eu Bomi Gheorghii, arhiepiscop mitropolit Sucevschii, Afanasie, episcop de

Folion, Calistru, episcop de Rădăuţi, Orest episcop de Huşi, Ilie Catargiu vel
log(o)f(ăt)›, Darie Donici, vel vor(ni)c de Ţara de Jos, Ştefan Roset, vel vornic de
Ţara de Sus, Dumitraşc Racoviţă hat(man), părcălab Sucevschii, Cost(an)din
Costachi vel spăt(ar), Sandul Sturza vel ban, Costandin Roset vel pah(a)r(nic),
Iordachi Cantacuzino vel vist(iernic), Gavrilă Costachi vel stol(ni)c, Toader Păladi
vel comis, Costachi, vel mede(lnice)r, Iordachi Costachi vel clucer, Lupul Gheuca
sărd(a)r, Costandin Balş vel şătr(ar), Neculai Costin, vt(ori) log(o)f(ăt), Toader
Costachi, t(retii) logofăt, Grigoraş Cucuran, Toader Cujbă, Gheorghiţă Anghelachi
vornic de poartă.
Facem ştire, cu această mărturie a noastră, precum au venit înaintea noastră
dum(nea)ei Ruxanda, giupăneasa răposatului fratilui nostru Dediului, ce au fost
spătar mare, şi ne-au arătat o mărturie încredinţată de la dum(isa)le fratile nostru
Gavril Costachi vel stol(ni)c şi de la dum(nea)l(ui) Costandin Zbera şătr(ar) scriind,
într-ace(a) mărturie, precum din poronca Mării Sale Domnului nostru, Io Mihaiu
Racoviţă V(oie)vod, avănd poroncă ca să margă la sat, la Dudeşti, care să cheamă
acmu Breahna, de la ţi(nu)tu(l) Tecuciului, pe apa Bărladului, care sat să hotărăşte
cu satul Bărlădeni, iar a dumisale Ruxandii spătăroaie, şi să străngă oameni buni din
sus şi din gios, megieşi de pin pregiur, şi să hotărască acel sat, să să ştie de către alti
hotari.
Deci, pe poronca Mării Sale, Domnului nostru, mergănd acolo au strănsu
oameni buni, din sus şi din gios, anume pe dum(nea)lui Ştefan Catargiu cluc(e)r şi
pe Şărban, vor(ni)c de Te(cu)ci, şi pe Lupaşc, ficior lui Areton de acolo, şi pe
33
Bechea, iar de acolo, şi pe Vasilachi Corciul din Movileni şi pe Grigori Patrichii ot
Bărlădeni şi Vasilii ot Bilieşti şi Savin de Drăgăneşti şi Ianoli de Movileni şi pe Ioan
Opincă din Drăgăneşti şi Gavrilaşc, vor(ni)c de Buciumi.
Şi, după ce s-au străns cu toţii, i-au întrebat pentru hotarul Dudeştilor, de unde
să începi hotarul şi pănă unde mergi şi unde ar fi silişte(a) sat(u)lui, iară ei cu toţii
să fi dat samă că nu ştiu; fără căt au arătat o poiană, ce să cheamă poiana Brehnii,
iară ace(a) silişte nu o ştiu a cui au fost, nici să o fi stăpănit cineva, nici de numile ei
// n-au auzit fără căt ei au ştiut, numai Bărlădenii şi Tămpeştii, ce scoţind zapisile şi
ispisoacile a răposatului fratilui nostru Dediului spăt(ar) şi a giupănesăi dumisale
Ruxandei spătăroaii, scriind ca să hotărăsc Dudeştii cu Bărlădenii pe cum au socotit
dumis(ale), drept au hotărât.
Însă scoţind dum(nea)l(ui) Ştefan Catargiu un ispisoc de la Vasăle Vodă, din
veleat 7144
<1635> oct(om)v(rie) 28, a(l) unor călugări de la Sfănt(ul) Ioan din Eşi, scriind
pentru o a treia parte din Tămpeşti, c-un vad de moară, şi pentru a treia parte din
Prăjăşti, care sănt pe Bărlad, mai gios de Te(cu)ci.
Iarăşi au dat samă aceşti oameni că nu ştiu de numirile acestor sate, iar
dum(nea)l(ui) au socotit şi au înpreunat acesti trei sate la un loc, Dudeştii şi Prăjăştii
şi Tămpeştii şi au mersu din hotarul Tămpeştilor din sus, din hotarul tărgului
Tecuciul, şi au măsurat cu odgon pisti acesti trei hotară, pănă în jidovina Lupil(o)r,
în hotarul Bărlădenilor.

Şi scoţind părţile acestor doao sate a dumi(a)le lui Ştefan Catargiului, a

Tămpeştilor şi a Prăjăştil(o)r, au aflat 1205 stănjăni, hotarul Dudeştilor şi, acolo, au
pus, un stălpu de piatră într-un dămbu, lăngă drum dispre apus, undi îi zic la
Săngeriş; şi, de acolo, iarăşi, s-au întorsu înapoi, la hotarul Bărlădenil(o)r, în capul
hotarului dispre apus, unde să (în)tămpină cu hotarul Bilăeştil(o)r, într-o zăpodie,
34
prin mijlocul dumbrăvii dinprotiva(!) jidovinii Lupil(o)r, şi iarăşi au măsurat cu
funie din capul acelor trei hotară dispre apus, iarăşi, pănă în hotarul tărgului, şi s-au
aflat 1070 stănjăni, hotarul Dudeştilor, şi acolo au pus doi stălpi de piatră, în zăpodia
despre hotarul dumne(a)lui Ştefan Catargiul, lăngă un stejar, şi au făcut şi bour într-
însul. Şi, de acolo, au mersu, păr‟ la malul Bărladului dispre răsărit, pe la capul
hotarului, pănă în hotarul tărgului Tecuciului, şi au aflat 1000 de stănje(ni), hotarul
Dudeştil(o)r; şi acolo au pus iar doao petre de hotar supt un stejaru şi s-au făcut şi
bour într-însul aproapi, şi mai gios de moara Galbănului şi mai sus de rădiul Cotii.
Şi, aşa, au închieat hotarul // Dudeştilor dispre alte hotară. Iar, pe din gios, pintre
hotarul Bărlădenilor şi a Dudeştilor, stălpi de hotară n-au pus pentru căci şi aceli
hotară sănt amăndoao tot a dumisali Ruxandii giupănesii răposatului Dediului
spătariului şi li să ştii hotarul că esti jidovina Lupilor.
Osăbit de aceste(a) ne-au mai arătat, dum(nea)ei giupăneasa Ruxanda <a>
răposatului fratelui nostru Dediului spătariul şi altă mărturie încredinţată de la
dum(nea)lui Costandin Zbera şătrariu şi de la dum(nea)lui Dima, ce au fost căpitan
mari, scriind precum iar din poronca Mării Sale Domnului nostru, avănd poroncă ca
să margă la satul, la Bărlădeni, pe apa Bărladului, la ţi(nu)tu(l) Tecuciului, şi să
străngă oameni buni să hotărască şi acel sat Bărlădenii de către alti hotară, cari sat
giumătate au fost cumpărătură răposatului fratilui nostru Dediului spătariul de la
Arhonda, nepoata Iorgăi postelnicului, înpreună cu giupăneasa dumisale, iar
giumătate de sat este de moşie a dumisale Ruxandii spătăresii, după părintele
dumisale Dumitraşcu Cărnul ce au fost stolnic mari şi a neamului dumisale.
Şi mergând acolo, au străns oameni buni, anume: Sandul căpitan ot
Umbrăreşti şi Pahomi de Bilieşti şi Agapi de Bărlădeni şi Pravăţu de Durăşti şi au
început a măsura pin‟ mijlocul hotarului, de-a curmezişul pe cămpu şi pe supt deal,
din hotarul Umbrăreştilor şi din Topili în sus, pănă în jghibina Lupil(o)r, unde să
înpreună cu hotarul Dudeştil(o)r, un odgon de 25 stănjăni, şi s-au aflat şasăzăci
35
odgoani cari fac 1500 stănjăni de-a curmeziş, prin mijlocul, iar, pin‟ pregiurul
hotarului, iarăşi s-au stălpit cu petri şi au pus o piatră la Topili, în ţărmurili Bărladului
celui secu, pe unde au umblat Bărladul cel vechiu, şi lăngă drum, au făcut şi bour
într-un stejar şi spre apus piste gărla Bărladului, pe unde umblă Bărladul acmu, unde
au fost moara răposatului stol(ni)c Dumitraşc, părintele dumisale Ruxandii
spătăroaiei. // Şi, acolo, au aflat şi stălpit ce-i vechi a morii în gărla Bărladului şi au
pus şi altă piatră la cămpu, în mijlocul cămpului, pe din sus de unde fost viile
Umbrăreştilor; şi, de acolo, la deal, spre apus, pin dumbravă, pe un drum vechiu,
pănă la o zăpodie ce vine pin‟ mijlocul dumbrăvii; şi, acolo, iarăşi, au pus un stălp
de piatră, în mijlocul zăpodiei, şi s-au făcut şi bour într-un stejaru; şi pănă acolo, au
mersu tot alăture cu hotarul Umbrăreştilor. Şi de acolo, mergi, iarăşi, zăpodiia în sus,
pănă unde să (în)tămpină cu hotarul Bilieştilor şi a(l) Movilenilor, care şi acele
hotară <ale> acestor două sălişte, a Bilăeştilor şi a Movilenilor, mergu iar numai
pănă într-ace(a) zăpodie; şi, de acolo, iarăşi zăpodiea în sus, pănă unde să înpreună
cu hotarul Dudeştilor, ce să cheamă acmu Breahnă, înprotiva(!) jghibinii Lupilor şi
pănă iar la apa Bărladului, tot alăture(a) cu hotarul Dudeştilor şi în gios pe Bărlad,
iar pănă în Topile, de unde s-au început întăi hotarul. Atăta esti tot hotarul
Bărlădenilor de către alte hotară.
Pentru aceea, văzănd şi noi aceli mărturii încredinţate de la acei boeri hotarnici, i-
am făcut şi de la noi dumisale Ruxandii giupănesăi, răposatului fratelui nostru
Dediului, ce au fost spătariu mari, aceasta mărturie a noastră ca să-i fie dumisale
dreaptă ocină şi moşie din tot locul cu tot venitul în veci.
Şi pentru mai mare credinţa, ne-am iscălit cu toţii, să să ştie. U Ias, leat 7233
<1724>, oct(om)v(rie) 27
Gheorghii, mitropolit Sucevschii

Calistru, episcop (de) Rădăuţii

36
 Ilie Catargiul vel log(o)f(ă)t; Darie Donici vel vor(ni)c; Ştefan Roset vel
vor(ni)c
Dumitraşc Racoviţă hat(man); Costandin Costachi spăt(a)r; Sandul Sturza vel ban.
Costandi(n) Roset vel pah(a)r(nic); Iordachi Canta(cuzino) vel vist(iernic); Ştefan
Catargiu vel cluceriu; Costachi Razu vel mede(lni)c(er); Toader Păladi vel comis;
Toader Costachi, t(retii) log(o)f(ă)t //
Grigoraş Cucoranu, vornic de gloată; Anghelachi, vornic de gloată (Locul peceţii)
Grigoraş, sin Vasile uricariul, am scris.

Divanul:
Posleduindu-să copiia aceasta, cu însuşi cea adevărată mărturie de la
Preosfinţiţii arhierei şi boeri iscăliţi, şi fiind asămine, să adevereşti ca să-ş(i) aibă
credinţa ei.
L(et) 1819, marti(e) 16
Veniiamin, Mitropolit(ul) Mold(o)v(ei) Gherasim, episcop(ul) Romanului
Lupul Balş, vel log(o)f(ă)t; … Andrunachi Donici vel vor(ni)c. Iancul Miclesc(u)
vel vornic; Neculai Dimachi(?) vel vor(ni)c. Dumitrachii Iamandi vel ban; Ion
Tăutul vel ban

Asămene(a) de pi ce(a) adevărată mărturii Enachi Stamati(?) stol(ni)c

De la Isprăv(ni)ci(a) Tec(u)ci:
Scoţăndu-să, întocmai, de pe copiia ce-i adevărată şi încredinţată, din cinstitul
Devan, s-au adeverit.
(1) 827, săp(tem)v(rie) 14 [Ss indescifrabil]

Logo(fe)ţia cea Mare:

37
 S-au posleduit şi de către Logo(fe)ţia copie(a) aceasta şi s-au aflat întocmai.
1827, dechemv(rie) 6; Balş vel logofăt

BAR-Buc., col. DI, CCLXI/16, copie.

<Înainte de 1725>
Fragment dintr-o carte a Domnului Mihai Racoviţă referitoare la nişte
pământuri care au rămas în hotarul Torceştilor din cel al Unceştilor.

† Noi Mihai Racoviță v(oie)vod, bojeiu milost(iu), Gospod(ar) Ze(m)lii

Moldavscoi, adică s-au părit înainte(a) Domniei mele Manolache, săn popei lui
Iordachi, nepot Porcii pah(arnic), vechilul Vasilcă cu un popă Neculai i cu Erimia
Căldare și cu alte neamuri a(le) lor, zicănd popa Neculai că au rămas 48 pămănturi
în hotarul Torceștilor din hot(a)rul Unceștilor din vreme(a) ce s-au hotărătu și s-au
despărțit pe amăndou(ă) păr(ți)le, mai înainte să năme(a) tot Unceștii.
Și arătăndu-ne Mihalache, vornicul de po(a)rtă un (i)spisocu de la răposat Bogdanu
Vod(ă), adică moșia (a)ce(a)sta ar fi fost a Tăutului log(o)f(ă)t, însă ne-au mai arătat
o carte gos(po)d de la răposat Vasile Ștefan [de aici și până la capătul înscrisului
lipsește latura din dreapta a documentului, n.n.] o mărturii de la Bărsan, vornecu de
po(a)rtă [documentul distrus] adică mai înainte vreme s-ar fi mai […] cu frate-său
Gavril i cu Oțăl(?), to Vasilcă, tot pentru moșiia […] Și Domnie(a) me(a) văzăndu
scrisorile […] (ade)vărate au dat această parte de moșie, am dat […] i pe Eremia
Căldari să nu mai aibă a face […] de va mai scula la vreo […] să aibă a să pede(depsi)
[…] de la dănșii.

BAR-Buc., col. DI, MDXLIX/27, original, fragment soru-sa Nastasia […]

38
<Cca. 1725/1726>
Toader călugărul Mâţă şi feciorul său dau zapis la mâna preotului Neculai
confirmând faptul că au cumpărat partea călugărului Gavril de la moşia Torceşti.

† Adică eu To(a)der călugărul Măță înpreună cu f(i)cioru(l) mieu făcut-am

zapisali meu la măna preutului Neculaiu precum <am> cumpărat eu partea
călugărului Gavril, moși(e)a de(n) Torcești, tej dereptu 14 lei bani vechi. Și mi-au
întorsu preutul Neculaiu bani(i) zăci căldare (?) ca să-i fie direaptă ocină și moșie
dumisale și coconilor dumisale și nepoților și strănepoților preutului Neculaiu ca să-
i fie direaptă ocină și moșie răscumpărată în veci.
Și cine s-ar scula din ficiorii, și ei <ai> lui Toader Măță, să facă gălci(a)vă peste
zapisul mieu să fie afurisat și blestemat de Dumnezeu, de-i scoate și vreun neam …
să nu să ție samă.
Și căndu s-au făcut acestu zapis s-au (în)tămplat mulți oameni buni și bătrăni. Eu
To(a)der Mâță … ș-amă iscălit.
Eu Gavril diacon ot Scăntee și eu Ene Bălăuș(?) ot tam și eu Ion P(l)eșești ot
tam și eu Ion Drănschinul(?) ot tam și eu Andr(e)iu Dăvid și eu Toma, fratele popii
Neculaiu și noi cari mai sus ne-am pomenit, ne-am iscălit …

BAR-Buc., col. DI, MXXIII/14, original.

1732
Toader Costache Venin, feciorul vornicului Vasile Costache şi al Catrinei,
frate cu Gavril Costache II, nepotul lui Gavriliţă, locuia când şi când în satul său
Torceşti. La 18 mai 1732 ruda sa, Neculai Apostol, căpitan de tinut, dă scris lui
39
Toader Costache pentru Sanda ţiganca, fata lui Căruţă ţiganul, dată de către
Casandra, nora lui, pe care a vândut-o lui Toader Corneiu căpitan pe 16 lei. Toader
Cornei i-a dat doi boi drept 9 lei şi 5 lei, însă acesta nu l-a întrebat pe stolnicul
Toader, neam cu el după soţia lui, care nu a vrut să-l lase pe căpitanul Toader
Corneiu s-o cumpere, invocând dreptul de întâietate la cumpărare. (Ion T. Sion,
Familia boierilor moldoveni Costache, P. 259-260 şi Ion T. Sion, Umbrăreşti - vatră
milenară...Focşani, 1999, p. 57 apud ANB, Documente istorice, CXCV/112).

1739
Muscalii (ruşii) invadează Moldova. Domnitorul Grigorie Vodă fuge la
Constantinopol şi în aceeaşi seară ajunge într-un sat al lui Nigel, Roşieşti (ţinutul
Fălciului) împreună cu câţiva boieri: Costache Razu, vistiernic, spătarul Palade,
spătarul Venin. A doua zi merg la biserica din Roşieşti, satul hatmanului Constantin
Costache zis Nigel. În timpul Evangheliei a auzit de la Iaşi că muscalii vin călare să-
i prindă. După citirea Evangheliei, domnitorul a ieşit şi punându-l înainte pe spătarul
Venin, au apucat în jos spre Torceşti, satul spătarului Venin. Nu se ştie cât a umblat
Vodă din loc în loc pe la Umbrăreşti, pe la Torceşti, pe la Şerbăneşti, mai pe urmă
la Prăvalu (Tudor Vladimirescu). Spătarul Toader Costache avea case în Torceşti şi
la Iaşi şi a murit la 8 iunie 1740 (Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni Costache,
p. 262 apud Pseudo Enache Kogălniceanul, editura Minerva, Bucureşti, 1987, p.7-
8).

1741
Grigore Miclescu lasă testament fiului său Gavril Miclescu, viitor logofăt al
Moldovei, şi fiicei lui Anica, soţia lui Lupu Bogdan medelnicerul, „jumătate de sat
Bozieştii de la Tecuci”. Moşia va deveni zestre fetei lor, Ruxanda, la căsătoria cu
40
boierul Lipănescu din Ţara Românească (Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni
Costache, p.395, apud ASB, Documente istorice, P. CV/150 şi ASI Divanul
Domnesc, dosar 94, manuscris 806, ff. 93)

1744
Egumenul Teoctist al mânăstirii Măxineni îl înştiinţează pe spătarul
Manolache Costache că paharnicul Constantin Costache a dăruit cu zapis mânăstirii
Măxineni locurile Dimăcenii şi Socii apropiate de localităţile Lieşti şi Umbrăreşti,
iar mânăstirea îi dăruieşte în schimb cai şi iepe. Manolache Costache acceptă această
ofertă. (Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni Costache, p. 123-124, apud ASB,
Documente istorice, LXXXVI/77).

23 Mai 1754
În cartea lui Matei Ghica Voievod se scrie că „Sandu Şendrea vătaful şi Ioniţă
Apostol să hotărască de a doua oară moşia Ţigănia a lui Iordache Costache velclucer,
fiind împresurată de o hotărnicie anterioară”. (Ion T. Sion, Familia boierilor..., p.
372, apud Mihai Vergolici, Carte de hotărnicie a moşiilor Ioneştii şi Torceştii).

30 Octombrie 1757
Domnitorul Scarlat Ghica scrie boierului Constantin Lupu înştiinţându-l cum
mazilul Botin şi alţi răzeşi din Umbrăreşti, din ţinutul Covurluiului, care s-au plâns
de nedreptatea aceasta, aşa cum reiese din răvaşul pe care i-l arată. Îi reproşează că
a cumpărat o parte din moşie fără voia răzeşilor şi îi solicită să-şi ia banii înapoi de
la răzeşii băstinaşi şi să se împace, altfel va veni om domnesc (Ion T. Sion, op.cit, p.
325).

41
1758
Are loc ultima năvălire a tătarilor în Moldova de Sud.

23 Februarie 1761
Un locuitor din Torceşti (Ţigănei) a pretins că tatăl lui i-a lăsat o moşie şi îi
cere lui Iordache Conache să i-o dea. Într-o scrisoare iscălită de Constantin Silion,
se găseşte pe colţ textul: „zapisul lui Serafim monah şi al lui Constantin Parpaniţă
pe satul Ţigănei, la Dimaci ot ţinutul Tecuciului”. Boierul le-a arătat documentele
de proprietate, determinându-i pe solicitanţi să recunoască că stăpânea moşia
respectivă de 100 de ani cu documente (zapis). Boierul s-a milostivit de răzeşi şi le-
a dat 40 de lei ca să nu rămână fără nimic (Ion T Sion, op. cit, p. 375, apud ANCB,
Documente istorice, LXXXIX/24 ).

1769
Slujeşte la Silişte preotul Ioan Popa.

30 Aprilie 1763
Domnitorul Grigorie Calimah rânduieşte pe Enache Constandache să rezolve
o pricină de hotar între mânăstirea Dumbrăviţa şi moşia lui Iordache Costache,
Ţigăneii din ţinutul Tecuciului. (Ion T. Sion, Familia boierilor..., p. 377, apud ANI,
Documente 44/52).

4 Septembrie 1763
Arhiepiscopul şi mitropolit Gavriil al Moldovei ameninţă cu blestem pe
răzeşii de Sineşti care au împresurat moşia Ţigănei a fiului său sufletesc Iordache
Costache (Ion T. Sion, op. cit, p. 377, apud ANCB, Documente istorice, CCVI/5).

42
28 Decembrie 1764
În urma unei neînţelegeri între schitul Dumbrăviţei cu răzeşii de Sineşti şi cu
banul Iordache Costache pentru moşia Ţigănei, domnitorul Grigorie Calimah al
Moldovei amână temenul de judecată (Ion T. Sion, op.cit, p. 338, apud ANCB,
Documente istorice, CCVI/5). Într-o scrisoare din 15 Ghenar (Ianuarie) 1764 (7272
de la Facerea lumii), banul Iordache Costache adevereşte că a fost împrumutat de
Părintele Dimitrie Sachelarul cu 3000 de lei, urmând ca într-o lună să-i dea banii
înapoi cu dobândă (Ion T. Sion, op. cit, p. 378, apud ANCB, Documente istorice,
CLXI/272).

27 Ianuarie 1767
Domnitorul Grigore Alexandru Ghica emite un hrisov în care face referire la
modul în care s-a rezolvat „o pricină între răzeşii umbrăreşteni şi stăpânul moşiei
şi al satului, Iordache Costache, ..răzeşii pretindeau boierului parte din venitul
morii pentru faptul că un ţărm al vadului morii era pe moşia lor Umbrăreşti” (Ion
T.Sion, op. cit, p. 380, apud ANCB, Documente istorice, CXXV/250). Răzeşii nu au
câştig de cauză, deoarece boierul le-a prezentat documente ale vechilor procese
pierdute de răzeşi în care răzeşii au fost martori şi şi-au dat acordul la vânzarea
satului fără nici o pretenţie, iar situaţia aceasta a durat 84 de ani. (ibidem, p. 380).
Iordache Costache devine mai târziu răzvrătit împotriva domnitorului, care
avea la el o datorie de 25 000 de lei pentru despăgubirea căreia a primit două sate şi
moşii: Torceştii cu moară şi Ţigăneii. A fost înmormântat la mânăstirea Căpriana
(azi în Republica Moldova. Potrivit Wikipedia, Căpriana este una dintre cele mai
vechi mânăstiri din Republica Moldova. Este situată în zona centrală a ţării, la
aproximativ 40 km nord-vest de Chişinău, în ţinutul deluros împădurit care purta
odată numele de Codrii Lăpuşnei. Considerată de mulţi istorici ultimul bastion al

43
arhitecturii voievodale din Republica Moldova, aparţinând spaţiului cultural
românesc., n.n.) (Ion T. Sion, Familia...p.382).

1767 ianuarie 27
Grigorie Alexandru Ghica, voievodul Moldovei, întărește anaforaua veliților
boieri dată în pricina răzeșilor din Umbrărești ce au avut cu Iordache Costache, biv
vel vistier, pentru morile acestuia de pe moșia sa Torcești, din apa Bârladului.

BAR-Buc., col. DI, CXXXV/25

21 Mai 1769
Logofătul Manolache Costache a dăruit bisericii sale din sat un Apostol (Ion
T. Sion, oc.cit, p. 311 apud Theodor Ciuntu, Dicţionar geografic, statistic şi istoric
al judeţului Tecuci, 1897, p. 305). Biserica Adormirea Maicii Domnului din Siliştea
(Umbrăreşti), ctitoria lui Gavriliţă Costache, a fost prădată de tătari înainte de 1769.
Aceeaşi soartă a avut-o şi mânăstirea lui Agapie de pe Bârlojiţa (Bârloviţa) din
Torceşti Umbrăreşti. Manolache Costache, care îndeplinea mai multe porunci sub
domnitorul Constantin Mavrocordat (1733-1735), avea reşedinţa de bază în casele
din Umbrăreşti. În 1750 ajunge mare vornic al Ţării de Jos, iar în 1759 logofăt. Este
ultimul din neamul Costăcheştilor care a stăpânit la Umbrăreşti. Nu a avut urmaşi.
(Ion T. Sion, op.cit, p. 392, apud Corneliu Ipsilanti, Condica lui Constantin
Mavrocordat, vol. I, 1985).

1774 iulie 25
Hotarnica moşiilor Torceşti şi Ţigănia făcută de biv vel stolnicul Costantin
Negre şi alţii pe care le-a luat Domnitorul Moldovei în contul unor datorii de la
Nastasiica, soţia răposatului vistiernic Iordachi Costachi.
44
 Din luminată poronca Preaînălţatului Domnului nostru, Mǎriia Sa Grigorii
Alexandru Ghica v(oie)vod, întru care ni să porunceşte prin luminată carte să
mergem la moşiia Torceştii i Ţigănii, ci sănt în ţănut(ul) Tecuciului, pi apa
Bărladului, care moşii le-au luat Măriia Sa pentru datorii di la dum(nea)iei
visterniceasa Nastasăica, giupăneasa răpos(atului) vist(iernic) Iordache Costache, şi
să le măsurăm cu stănj(enul) din hotar în hotar, stălpind-o cu petri di cătră alti moşii
ci sănt înpregiur.
După poroncă, mergăndu la faţa locului, am străns pi rǎzăşi din sus anumi:
Toader Văscan, Moisi Văscan, Vasăle Tonul, Vasile Druţă, Niculai Dediul,
Iordache, Ghiorghiţă Tonul i Niculai Toader cu fraţii şi neamurile lor, i pe Utul(!)
Ioan Drăgoi mazăl şi alţi înpregiuraşi.
Şi făcănd o funii de 20 stănjini, stănjănul de 8 palme domneşti, cari şi palma s-au
însemnat în mărturia aceasta, am mers la capul moşii dispre Bărladu fiindcă moşiia
aceasta, Torceştii, nu treci Bărladul spre apus, ci numai păr‟ în apa Bărladului mergi.
Şi din piatra vechi ce este hotar moşii Blăjăril(o)r, a dumis(ale) log(o)f(ă)t Vasăle
Razu, am măsurat curmezişul drept pi din vale di bisărică în sus păn‟ în hotarul
Bozăeştil(o)r undi au arătat răzăşii. S-au găsit stănj(eni) 723 pol şi, undi au agiuns
măsura aceasta, s-au pus piatră.
De acolo am mers spre răsărit, în podiş, la ruptura drumului undi, iarăşi, am
găsit piatră vechi hotar moşii Blăjeril(or) şi am tras pe drumul cel mare în sus, drept
în curmezişul moşii, pănă la o moviliţă ci este din deal di drum undi au rămas,
iarăşi, răzăşii de Bozieşti. S-au găsit stănjeni 735 şi s-au pus piatră din gios di
movilă.
De acolo am mers, tot spre răsărit, pănă în zarea dealului, la gura Cioarăi într-
un vărf di movilă. Am găsit piatră vechi hotar moşii Blăjărilor şi am măsurat

45
curmezişul moşii Torceştii, // pisti valea Cioarăi, pănă în hotarul Bozăeştilor, unde
iarăşi au arătat rǎzăşii. S-au găsit stănjeni 813 şi s-au pus piatră din gios di moviliţă.
De acole am mers, tot spre răsărit, pănă la capul moşii, în matca Călmăţuiului, unde
am găsit piatră vechi hotar moşii Blăjărilor. Şi am măsurat din piatră în sus pi malul
Călmăţuiului pănă în hotarul Bozăeştilor undi iar au arătat răzeşii. S-au găsit stănjeni
866 şi s-au pus piatră în malul Călmăţuiului dispre apus, în dreptul movilii lui Arpad.
Şi di acolo am mers la mijlocul moşii, în matca Călmăţuiului, şi am luat
măsura moşii în lung, spre apus, pănă în apa Bărladului. Şi s-au gǎsit lungul moşii,
stănjăni 5600.
Am mers şi la moşiia, ci-i zăci Ţăgănei, cari latul ei merge din Bărloviţă păn‟
în Săret, şi alături, despre mează-zi, mergi cu Săneştii, iar din sus merge alăture cu
Umbrăreştii. Şi străngăndu pi răzăşii, din sus şi din gios, anume: Toader Văscan cu
fraţii lui, Vasăli Tonul cu fraţii lui, Vasăle Druţul cu fraţii şi neamurile lor. Și am
tras moşiia în curmeziş, la capul din gios dispre Săneşti, din Bărloviţa păn‟ întru o
gărlă, ci să numeşte Guşlicu. S-au găsit stănjăni 285. Şi iarăşi am mai tras mijlocul
moşii, în curmeziş şi, din Bărloviţa păn‟ în Săret, s-au găsit 800 stănjăni.
Am tras şi la capul moşii din sus, dispre Umbrăreşti, din matca Bărloviţei pi
din gios di moara lui Cioaşcă păn‟ iar în Bărloviţa. S-au găsit stănjeni 515 undi sănt
şi petri hotară vechi dispre apus, ci dispart di alti hotară. Iar lungul moşii Ţăgănei
este şi din hotarul Umbrăreştilor, undi am pus piatră hotar în capul Bărloviţii, supt
un ulm, păn‟ în hotarul Ioveştii, undi să întălneşte cu Săneştei i cu Agapiea. S-au
găsit 1552 stănjăni şi s-au pus piatră.
Şi aşa încheindu-se din tot hotarul acestor două moşii şi nifiind înpresurare la
nicio parte, fiind toţi răzăşii faţă, am dat această mărturii di înştiinţare.
1774, iul(ie) 25
Costantin Negre biv vel stol(nic); Manolachi Conachi, biv vel stol(nic); Fotachi
comis; Ştefan Mirce vor(ni)c di poartă
46
Ghiorghii Sturza vel log(o)f(ǎ)t

BAR-Buc., col. DI, CXCCVIII/216 și 217, copie.

1774
Catagrafia din 1774 menţionează trei preoţi în Torceşti: Ioniţă Vasile şi
Timofti, iar arhivele Basarabiei menţionează greşit numele satului Torceşti drept
Porceşti şi amintesc ca preoţi pe Vasile şi Luca Mitrea. (Ion T. Sion, Umbrăreşti -
vatră milenară de istorie, p. 320, apud Arhivele Basarbiei, 3-4/1931, p. 150). Acest
Vasile este aceeaşi persoană cu Vasile din 1774.
Slujesc la Silişte preoţii Sandu şi Ioan Pleşcan.
Este anul atestării documentare a satului Condrea.

1775 ianuarie
Sandu sulgerul şi soţia sa Ruxanda dǎruiesc mănăstirii Neamţului cinci
pogoane de vie lucrătoare şi cinci de loc sterp de la Coasta Lupei, Nicoreşti, pentru
pomenirea răposatului lor fiu şi pentru iertarea păcatelor lor.

† Adiverez cu această scrisoare de danie a noastră, la blagoslovită mănă Sfinţii

Sale părintelui Paisie stareţ şi a tot soborul ce să vor afla lăngă Sfinţia sa, precum să
s(e) ştie că noi, de a noastră bunăvoie, am dat danie cinci pogoane de vie lucrătoare
şi cinci locu sterp ce sănt la Coasta Lupei, la Nicoreşti, cari şi eu le-am fost cumpărat
iarăşi de la soborul părintelui Paisăi, care aceste cinci pogoane de vie le-am dat danie
Sfinţii Sale şi a tot soborul pentru sufletul rǎposatului fiului nostru Grigore şi pentru
(i)ertare(a) păcatelor noastre.

47
 Deci, cu a noastră scrisoare, să aibă sfinţie sa părintele Paisii şi tot soboru(l)
Sfinţii Sale a le stăpăni cu pace în veci şi di pe scrisoare(a)aceasta să aibă Sfinţia Sa
şi soboru(l) aş face şi hrisov g(os)pod de întăritură şi nimi din neamu(l) meu să nu
fii volnic a strica această danii a mea şi am iscălit.
1775, ghen(arie) 2
Sandul sulger; Costache Sandu …

Ruxanda sulgeroai(a)
Şi eu, Andrei Pisoschi, căpit(an), am scris această danie cu zisa dumisali Nenii
socrului. [Pe verso:] Danie a sulgeriului Sandul pe cinci pogoane de vie lucrătoare
şi cinci loc stărp
de vie lucrătoare şi cinci loc stărp la Coasta Lupii, la Nicoreşti.
1775, ghenar 2
Ilarie, arhimandrit şi stareţ <al> Sf(in)te(lor) măn(ăstiri) Neamţului şi Secului
DJAN-Iș., fd. M-rea Neamţ, LXXXIII/ 12, original.

1784 februarie
Hotarnica moșiilor Țigănei și Torcești, proprietăți domnești, făcută de Costin
Negre biv vel stolnic, Manolache Conachi biv vel stolnic şi Ștefan Mirci vornic de
poartă.

[Originalul acesteia a fost prezentat în cadrul documentului nr. 291 din acest volum.]

BAR-Buc., col. DI, CXCVIII/216, copie.

28 Iunie 1787

48
 Se fac schimburi de proprietăţi în mahalaua Muntenimii din Iaşi între boierii
Gheorghe Sturdza vel logofăt, Ion Cantacuzino vel vornic şi Lupu Costache vel
vornic. Acesta din urmă stăpânea părţi din Umbrăreşti, ţinutul Covurluiului.

1787 iulie 25
Mărturia hotarnică a moşiilor Torceşti şi Ţigănei pe care Voievodul Grigore
Ghica le-a luat în contul unei datorii de la Nastasiica, soţia răposatului vistiernic
Iordachi Costachi.

Din luminata poroncă Pre(a)înălţatului Domnului nostru, Măria Sa Grigorie

Alexandru Ghica voievodu, întru care ne porunceşte prin luminata carte să mergem
la moşia Torceşti şi Ţiganii ce sunt în ţinutul Tecuciului, pe apa Bărladului, care
moşii le-a luat Măria Sa pentru datorie de la vist(iernic) Iordachi Costachi, şi să le
măsurămu cu stănjinul din hotar în hotar, stălpind-o cu petre de către alte moşii ce
sunt înpregiur.
După poroncă, mergănd la faţa locului, am strănsu pe rezeşii din sus, anume:
Toader Vascan, Moise Vascan, Vasile, sin Tonul, Vasile, sin Druţul, Neculai Dediu,
Iordachi, Gheorghiţă Tonul şi Neculai Toader cu fraţii şi neamurile lor, Pavăl, Ionu,
Drăgoi mazilu şi alţi înpregiuraşi.
Şi făcănd funi(a) de 20 stânjeni, stănjinul de 8 palme domneşti, care şi palma se
însamnă în mărturia aceasta [palma este desenată, pe verticală, în partea astângă a
foii, n.n.], am mersu la capul moşiei despre Bărladu, fiindcă moşia aceasta, Torceştii,
nu trece Bărladul spre apus, ci numai pănă // în apa Bărladului merge. Şi din piatra
veche, ce este hotar moşiei Blăjerilor a domnii sale logofătului Vasile Razu, am
măsurat curmeziş, dreptu pe din vale de biserică în sus, pănă în hotarul Bozieştilor
unde au arătat răzeşii, ş-au găsit stănjini 803 şi unde au ajunsu măsura aceasta s-au
pus piatra.
49
 De acole am mersu spre reseritu în podişu, la ruptura drumului, unde iar am
găsitu piatra vechi hotarul moşiei Blăjerilor, şi am tras pe drumul cel mare în susu,
dreptu în curmezişul moşiei pănă la o moviliţă ce este din deal de drum, unde au
arătat iar răzeşii de Bozieştii, şi s- au găsitu stănjeni 735 şi s-au pus piatra din giosu
de movilă.
De acole am mersu, tot spre reseritu pănă în zarea dealului, la gura Ciorei,
într-un vărf de movilă. Am găsit piatra veche, hotar moşiei Blăjerilor, şi am mersu
iar în susu (de-a) curmezişul moşiei Torceştii, peste valea Ciorei, pănă în hotarul
Bozieştilor unde, iarăşi, au arătat rezeşii, ş-au găsitu stănjini 840 şi s-au pusu piatră
din giosu de moviliţă.
De acole am mers tot spre reseritu, pănă în capul moşiei în matca
Călmăţuiului, unde am găsitu iar piatra // vechi hotar moşiei Blăjeştilor. Şi am
măsurat din piatră în sus, pe malul Călmăţuiului, pănă în hotarul Bozieştilor, unde
iar au arătat rezeşii; s-au găsit stânjeni 867 şi s-au pus piatra hotar, în malul
Călmăţuiului despre apus, în dreptul moşiei lui Arpadu. Şi de acole am mersu la
mijlocul moşiei, în matca Călmăţuiului, şi am luat a măsura moşia în lungu, spre
apus, pănă în apa Bărladului şi s-au găsit, lungul moşiei, stânjeni 5600.
Am mers şi la moşia ce-i zicu Ţiganii, care latul ei merge din Bărloviţa pănă
în Siretiu şi, alăture despre miază-zi, merge cu Sineştii iar, din sus, merge alăture cu
Umbrăreştii. Şi străngănd pe răzeşi din sus şi din giosu, anume: Toader Văscanu cu
fraţii lui, Vasile Tonu cu fraţii lui, Vasile sin Druţu cu fraţii lui şi neamurile lor, şi
am tras moşia în curmezişu la capul din giosu despre Sineşti, din Bărloviţa pănă într-
o gărlă ce se numeşte Guşlicu, s-au găsitu stănjini 285.
Iar am mai trasu mijlocu moşiei în curmezişul, din Bărloviţa pănă în Siretiu,
800 stănjini.

50
 Am tras şi la capul moşiei din susu despre Umbrăreşti, din matca Bărladului,
subt un un ulm, pănă în hotarul Ioveşti, unde se întălneşte cu Sineştii i cu Agapi(a)
// s-au găsitu 1552 stânjini şi s-au pusu piatra.
Şi aşa, închinându-să tot hotarul acestor două moşii şi, nefiind înpresurare la
nici o parte, fiind toţi răzeşii faţă, am dat această mărturie de înştiinţare.
Iulie 25, 1787
Costantin Negre biv vel stolnicu; Neculai biv vel stolnicu; Iordachi Ioniţe; Ştefan
biv vel pitar
Pentru confruntare cu originalul, N. Ciaur Arlane. ANR-SC, Buc., fd. AN, LXXV/4,
copie.

1794
Anul zidirii bisericii Adormirea Maicii Domnului din Siliştea Umbrăreşti,
vatra veche a localităţii Umbrăreşti. (preot Eugen Drăgoi, Mărturii de viaţă
bisericească în ţinutul Tecuciului, p.368)

1794 iunie 9
Hotarnica moşiei Durăştii a Mănăstirii Neamţului pe care o dăduse danie
acesteia Toma Cucoranul ce fusese necăsătorit.

† Din luminată poruncă a Pre(a)înălţat(ului) Domnul nostru, Mărie(a) Sa

Mihail Costandin Suţu v(oie)vod, ce au adus părintele Anton, vechilul Sfintii
Măn(ăsti)ri Neamţului, cătră dum(nealui) spăt(ar) Costandin Balş, dum(nealui)
slug(er) Nicolaiu, ispravnici de ţi(nu)t Tecuciului, pentru o moşie anume Durăştii di
la acest ţinut al Tecuciului, pe apa Bărladului, care moşie este dată danie Sfintii
Măn(ă)stiri de Toma Cucoranu, ficiorul lui Nicolaiu Cocoranul, ce s-ar fi înpresurat
marginile ei de către alte moşii, cele răzăşeşti, pe din sus şi pe din gios, adică pe din
51
sus cu Drăg(ă)neştii, moşie(a) dum(isa)li Ştefan Catargiu şi, pe din gios, cu
Trohăneştii, moşie(a) Sfintii mă(nă)stiri Dancul, ca să me(a)rgă dum(nealor), numiţii
boeri isprav(nici) ca să facă cercetare, ca să afle <pe> ce-(a) adivărată mărturie, <a>
moşii Durăştilor şi să să îndrepteză.
Şi dum(nea)lor, boerii ispravnici, neputănd merge, avănd trebuinţele ţinut(ului), ne-
(a)u rănduit pe noi.
Deci noi după poroncă am mersu la faţa locului, la numita moşie Durăştii şi,
întăiu, am făcut cercetare(a) scrisorilor moşii Trohăneştii, ce esti a Mă(nă)stirii
Dancului, unde ne-au arătat căpit(an) Costandin, vechilul moşii Mă(nă)stirii
Dancului, şi Lupul Mărzac un suret asămine(a) scos după hrisov ce să află la
Mă(nă)stirea Dancul, din v(ă)let 7180 <1672> iuni 15, di la răposat Duca Vodă (?),
în care arată pentru hotarul moşii Trohăneştilor precum că, pomenitul de mai sus
Domnu au fost rănduit pe boeriul său, pe Vasile ce au fost pit(ar) şi au mersu de au
hotărăt satul Trohăneştii.
Şi l-au stălpit cu petre hotară, din giur înpregiur, care moşie Trohăneştii să
stăpăneşte acmu de Mă(nă)st(i)rea Dancul, ce este pe din gios de moşie(a) Durăştilor
[loc alb în text].
Şi fiind de faţă şi dum(nealui) com(i)s Ştefan Catargiu, ce stăpăneşte moşie(a)
Drăgăneştii, ce este pe din sus de Durăşti, am cerut şi di la dum(nealui) să ne arate
dresă, scrisori de stǎpǎnire(a) moşii Durǎştii. Dum(nealui) au dat rǎspuns cum cǎ
toate scrisorile ce răspund pentru Drăgăneşti, nu-i sănt de faţă, ci sănt la o mătuşă a
sa, Ancuţa, ce şede la Tupilaţi, cum şi <că> moşie(a) îi este aleas(ă), hotărătă şi
stălpită, mai denainte vreme. Şi de va fi trebuinţă de a şti hotarăle, va merge însuşi(i)
de le va arăta după cum au şi mersu, dar nu la toate hotarăle [loc alb în text].

52
 Am cerut şi de la numitul vechil al Sfintii Mă(nă)stiri Neamţului ca să ne arate
scrisori şi dresă ce va avea şi vor răspunde // pentru această moşie a Durăştilor ci va
sǎ s(e) hotărască, acmu, dispre alte moşii ci s-au zis mai sus.
Numitul Vasile al Mă(nă)stirii Neamţului ne-au arătat o copie, asămene(a)
scoasă după hrisov şi hotarnică ce să află la Mă(nă)stirea Neamţului di la răposat
Costandin Vodă, din v(ă)let 7196 <1688>, ghen(ari) 11, întru care scrie şi arată,
numitul Domnu, cum că au mersu, înainte(a) Sa şi a altor boeri mari şi mici, Ionaşco
Balş vel vor(ni)c şi au arătat multe zapis(e) de cumpărătură de la mulţi oameni răzăşi
de moşie(a) Durăştii şi ca să orănduiască, numitul Domnu, boeri pe care să va socoti
să margă la moşie(a) Durăştii şi să aleagă deoparte toate cumpărăturile cele
cumpărate de la răzăşi (de) Ionaş(co) Balş vor(ni)c.

Şi s-au rănduit doi boeri, anume: Ion Tălăbescu şi Lefter, părcălabii de Tecuci,
cari scrie şi arată cum că au mersu hotarnici la acel sat, la Durăşti, şi au străns pe toţi
răzăşii şi pre oameni buni, megieşi de prin pregiur, şi au ales toate părţile de ocină
pre zapisăli, ce au avut de cumpărătură Ionaşco Balş vor(nic), şi au tras cu funie(a)
ş-au ales satul Durăştii umblănd pre optusprezece bătrăni şi bătrănul umblănd căte
pe cinzeci de paşi şi pasul s-au socotit de 6 palme, care fac pist(e) tot, nouăsute de
paşi.
Şi-au ales toate cumpărăturile vor(nicului) Ionaşco Balş, din tot satul Durăştii,
optsutepatruzeci paşi din tot locul cu tot venitul.
Aşijdere, ne-au mai arătat numitul vechil al Mă(nă)stirii Neamţului şi altă
copie scoasă dup(ă) o scrisoare a Tomii, feciorul lui Nicolai Jecu (?), din v(ă)let
1775, iuni(e) 23, iscălită de Toma Cocoranu şi de un frate drept a lui, anume
Ghenade, mănat şi de părintile Paisie stareţul, întru care scrie şi adivere(a)ză Toma
Cocoranu cum că de a sa voia au dat această moşie Durăştii, danie Sfintii Mă(nă)stiri
53
Neamţului, fiind om stărpu, necăsătorit niciodată, care moşie o arată însuşi că este
<de> optusutepatruzeci paşi curmezişul, bez 60 paşi parte(a) răzăşilor. Şi, tot într-
această scrisoare, arată şi scrie Ghenadi monah, fratele Tomii Cocoranu, precum că
această danie a lor s-au scris diiată cu slova sa şi este adevărată şi cu a lui priimire,
fiindu-le şi lor dre(a)ptă ocină de la părinţii lor.
Deci şi noi, după adeverinţa scrisorilor şi după poruncă ce am avut, am făcut
funie // de zece paşi, şi pasul de şăsă palme de om de mijloc, şi am măsurat moşie(a)
pe cinci locuri în curmeziş. Întăi am mersu să pun stălpu de piatră ce ne-au arătat
căpit(an) Costandin, fiind de faţă şi Lupul Mărzacul, vechilii moşii Mă(nă)stirii
Dancului, ce este pusă în şesul Bărladului, lăngă neşte sărături din sus de satul
Barcea, care piatră desparte şi merge în sus moşie(a) Durăştii şi în gios rămăne
moşie(a) Mă(nă)stirii Dancului, adică Trohăneştii. Şi dintr-aceasta a Mă(nă)stirii
Dancului, am tras în sus moşie(a) Durăştilor, pe şesul Bărladului pin‟ silişte şi, tot
în sus, peste cămpu şi pist(e) un drumuşor ce merge în sus pănă unde s-au (îm)plinit
optusute patruzeci paşi, şi am pus piatră hotar. Şi dintr-această piatră au rămas în
sus, 60 paşi, partea răzăşilor păn‟ în hotarul Drăgăneştilor, unde s-au făcut sămnu.
Şi aice, fiind de faţă şi comis Ştefan Catargiu, au răspuns cum că la locu unde
s-au pus piatră hotar, la partea către moşie(a) Durăştii, bine s-au pus că aşa ştie şi
dum(nealui) că mergu moşiile, iar pentru aceşti 60 paşi, partea răzăşilor, nu învoeşti
a-i da că n-au moşie. Noi am cerut să ne arăte piatra hotar ce o are dum(nealui) la
moşie(a) Drăgăneşti. Au dat răspuns că n-au piatră hotar acolo ce numai pin‟ sămne
de ştiinţa ce are. Şi de aice am mersu spre răsărit, drept la margine(a) tufelor unde,
iarăşi, ne-au arătat comis Catargiu o rădăcină de cocean, zicănd că s-au chemat
copaciul Babii, şi cum că, acolo, ar fi apucat a fi hotar, iar piatră nu ne-au arătat.

Deci noi, de aice am mersu spre amiază-zi, la margine(a) moşii Durăştilor din
gios, unde ne-au arătat Lupul Mărzac, vechilul Mă(nă)stirii Dancului, cum că, pănă
54
acolo, vine moşie(a) Dancului. Şi, nefiind piatră, s-au pus de noi într-o moviliţă,
lăngă o tufă de stejar, din care piatră am tras drept în sus, pe margine(a)tufelor, şi tot
în sus, valea Corozălului, şi tot în sus pănă unde s-au (îm)plinit patruzeci paşi, am
pus piatră hotar. Şi din piatr(ă), iar în sus, au rămas 60 paşi partea răzeşilor şi s-au
făcut sămnu.
Şi de aice am mersu drept spre răsărit pe lungul moşii Durăştii prin tufă, şi tot
spre răsărit piste năsipuri… şi piste şăs, pănă la coasta Lupii. Ş-am mersu, iarăşi, la
margine(a) moşii Mă(nă)stirii Dancului unde merge alăture cu moşie(a) Durăştii
unde, fiind piatră hotar din vechi, acmu nu s-au găsit, ce după arătare Lupului
Mărzac, vechil(ul) Mă(nă)stirii Dancului, am pus piatră hotar, din care piatră am
mers dreptu în sus, pe muchea coastei Lupii, şi tot în sus, pin‟ cămpu şi piste
părloage, pănă unde s-au plinit optusute patruzeci paşi şi am pus piatră hotar. Şi din
piatră în sus au rămas 60 paşi a răzăşilor pănă în moşie(a) Drăgăneştilor unde aice
s-au găsit piatră hotar veche al comis(ului) Catargiu şi aice s-au (îm)plinit al treilea
trăsură.
Şi de aicea am mersu, tot spre răsărit, pe hotarul Durăştilor alăture cu moşie(a)
Dancului, şi tot la răsărit şi peste drumul cel mare ce vine de la Gălaţi şi merge la
Tecuci şi tot spre răsărit peste cămpu, pănă <într-o> tufă de scumpie, unde ne-au
arătat Lupul Mărzac,vechilul Mă(nă)stirii Dancului şi cu Vasile Drăguş din Puţani,
om bătrăn ca de 70 ani, şi Costandin

Drăguş de acolo şi Lupul D(o)răş ot tam, căci aice la acest loc am găsit două
tufe de scumpie, una din sus şi alt(a) din gios şi era pre(su)pus că nu să ştie care
dintr-amândouă tufele de scumpie est(e) hotarul că(ci) în ispisocul Mă(nă)stirii
Dancului arată numai o tufă de scumpie şi est(e) şi piatră hotar.
Şi fiindcă nu s-au găsit piatra am adus pe acest Vasile Drăguş şi Costandin şi
Lupul din Puţeni, fiind vechi răzăşi de moşie(a) Durăştii, şi fiind şi cart(e) de blestem
55
la mijloc pentru îndreptare(a) marginilor moşiei, aceşti(a) de mai sus arătaţi în frica
lui Dumnezău au arătat adevărul cum că scumpie(a) din parte(a) de gios est(e) hotar,
iar ce(a) din sus nu-i nimicu.
Deci am tras dintr-acest pălc de scumpie, ce est(e) din parte(a) de gios, fiindcă au
rămas bunu hotar între Mă(nă)stirea Dancului şi între Durăştii; am tras dreptu în sus
pin curmezişul moşii Durăştilor, pest(e) cămpu, pănă unde s-au (îm)plinit optu sute
patruzăci paşi, am pus piatră hotar. Şi dintr-acest hotar în sus au rămas 60 paşi, partea
răzăşilor pănă în hotarul Drăgăneştilor. Şi aice s-au încheet şi trăsura al patrulea ce
să numeşte di la scumpie.
Şi de aice am mersu, tot spre răsărit, alăture cu moşie(a) Dancului şi, tot la
răsărit piste cămpu, pănă la capul moşăii Durăştilor unde să loveşte în capete cu
moşi(a) Cudalbii şi cu alte moşii ce vin de la Puţeni şi am mersu la colţul moşii
Durăştilor unde rămăne în gios moşie(a) Mă(nă)stirii Dancului, Trohăneşti, şi în sus
mergu Durăştii în care colţu de moşie au fost piatră hotar vechiu dispre moşie(a)
Mă(nă)stirii Dancului // ci acmu nu s-au găsit, ci dup(ă) arătarea vechilului
Mă(nă)stirii Dancului.
Şi <la> aceş(ti) trei oameni bătrăni ce au fostu răzăşi s-au pus de noi o piatră
în colţul moşii lor, din care piatră am tras în sus, pin‟ capul moşii Durăştilor dispre
răsărit, şi tot în sus pe hotarăli, pănă unde s-au (îm)plinit optusute patruzeci paşi şi
am pus piatră hotar. Şi dintr- aceastǎ piatrǎ tot în partea de sus au rǎmas la răzǎşi 60
paşi pǎnǎ în moşie(a) Drǎgǎneştilor. Şi, dintr-această măsură aice de al cincilea, s-
au încheiat tot hotarul Durăştilor moşie(a) Sfintii Mă(nă)stiri a Neamţului care moşie
Durăştii este pe din sus de coastă cu moşie(a) Drăgăneştii ce să stăpăneşte de
dum(nealui) com(is) Ştefan Catargiu, iar pe din gios din coastă cu moşie(a)
Trohăneştii ce să stăpăneşte de către Dancul. Aşijdere, ne-au arătat părintile Anton,
vechilul Mă(nă)stirii Neamţului pentru capătul, tot <al> aceştii moşii al Durăştilor,
de la apa Bărladului, cum că nu poate trece peste apa Bărladului dup(ă) cum trecu şi
56
al moşii, şi mergu pănă în Bărladul vechi unde au unblat din vechi, ci numai această
moşie Durăştii să prăleşte în Bărladul nou acmu iar, mai-înainte vreme, cănd era
atuncea Toma Cucoran(ul), atuncea şi acest capăt al Durăştilor pănă în Bărladul
vechiu mergea.
Am cercetat şi această pricină şi au mărturisit 2 oameni bătrăni ca de 70 de
ani, anume: Mihălachi vecinul, şi Toader frate-său din Drăgăneşti, cum că ei ştiu şi
mărturisesc cu sufletele lor că, în vremile trecute, pe cănd era Toma Cucoranul la
această moşie a sa, era(u) şi ei trăitori pe moşie(a) Durăştii şi, la câmpu era(u) volnici
de să hrănea cu plugul cum şi în pădure, pe capătul moşii Durăştilor, pănă în Bărladul
vechi, nime nu-i poprea şi Cucoranul să învoia. Iar la pădure(a) de pe moşie(a)
Barcea era ţigan pus de păzie(a) pădure(a) şi cănd să (în)tănpla de găsea pe cineva
strein, tăind lemne sau orice din pădure, lua toporul sau alt zălog, iar pe moşie(a)
Durăştii nu să amesteca acel păndariu <pus> să păzească pădure(a) sau altceva, iar
răzeşii de moşie(a) Durăştii ce era(u) trăitori la margine, la Gărleşti, de alde
Prochee(?) şi alţi fraţi ai lor, ce să răspundea din Strata bătrăn(ul), vinie(au) în toate
(i)ernile cu Chirilǎ şi tǎia lemne din pǎdure, deci de pe moşie(a) Cucoranului. Şi
Cucoranu era de faţă şi întru nimică nu-i supăra, zicănd singur Cucoranu cum că
răzăşii la moşie [loc alb în text]
Şi tot aceşti 2 moşnegi // au mărturisit că, într-o vreme, au căzut o iarnă grea
şi fănu pentru vite nu era nici la lăcuitori, nici la boeri. Şi au intrat oamenii cu vitele
în pădure(a) Barcei, cum şi pe această parte, şi au dărămat(!) pădure(a) toată la vitele
lor. De aceea, aflănd domniţa Ruxanda că i-au stricat pădure(a) cu dărmatul, după
judecată s-au (îm)plinit paguba pădurii de la acei ce stricasă pădure(a) Barcea, iar
după partea Cucoranului nu s-au amestecat deosăbit.
Au mai eşit 2 oameni bătrăni anume: Sava Croitorul din Umbrăreşti şi Mihălachi
Guzgă din Necoreşti de au mărturisit cum că, <pe> cănd trăia răposatul log(o)f(ă)tul
Manolache de Umbrăreştii, aceşti(a) era(u) slugi amăndoi la log(o)f(ǎ)t şi, la o
57
vreme, era sǎ s(e) (i)ezeascǎ o moarǎ a log(o)f(ă)t(ului) în Bărlad. Şi i-au trimis
log(o)f(ă)t(ul) pe amăndoi, zicăndu-le să ia samă de cară şi să margă să ta(i)e taraş(i)
de la Durăşti, de pe moşie(a) Cucoranului, că au vorbit numitul boeriu cu dănsul, iar
în Barce(a) sau la Drăgăneşti să nu margă să ta(i)e.
Aşa ei ştiu şi aşa mărturisesc iar, de la o vreme încoace, de cănd au hotărăt
Sandul Budescul moşiile domniţii, au hotǎrǎt şi parte(a) şi, de atunce încoace, vădu
şi ei că s-au luat supt stăpănirea moşii Barcii şi capătul moşii Durăştilor.
Şi după alegere şi cercetare ce am făcut, am dat şi de la noi această mărturie
hotarnică la măna vechilului Sfintei Mă(nă)stiri a Neamţului.
1794, iuni(e) 9
Manolachi diacu <a scris>. [Ss indescifrabil]
Lupul Mărzac am fost la alegerea moşăi(i). Toma procit(?) … ; Istrate; Radul;
Partenii

Această hotarnică, ce s-au făcut de către numitul mazil ce au fost rănduit,

fiindu făcută şi cu priimirea a celorlanţi răzăşi ce să megieşesc cu moşie(a)
Mă(nă)stirii pentru aceea am adeverit şi cu a noastre iscălituri.
[Două semnături indescifrabile]
// 1794, iunie 9
Copie legalizată după alegerea hotarelor moşiei Durăşti de pe apa Bărladului
a M-rii Neamţu, făcută din ordinul domnescu.

DJAN-Iș., fd. M-rea Neamţ, XXV/58, original; BAR-Buc., col. DI, CCLXII/45,
copie.

1795

58
 Un slujbaş al lui Gavriil Conachi îi face cunoscut faptul că „un ţigan anume
Onofrei, cojocar, care au fost aice la Perieni, ducându-se în gips la Umbrăreşti, au
luat pe fata lui Dudă ţiganul. (Ion T. Sion, Umbrăreşti vatră..., p. 250, apud ASB,
Documente istorice, LXXXV/70)”

6 Februarie 1799
Cele două proprietăţi, răzăşească şi boierească, se despart definitiv. (Ion T.
Sion, Familia boierilor moldoveni Costache, p. 386)

Secolul al XIX-lea d. Hristos

28 Mai 1801
Domnitorul Moldovei, Constantin Alexandru Ipsilanti, împuterniceşte pe
boierul Gheorghe Talpiş să aibă în vedere că boierul Constantin Costache a arătat că
în hotarul moşiei Umbrăreştilor din ţinutul Covurluiului are parte de moşie, danie şi
cumpărături cu scrisori şi îl roagă să facă stâlpi pe hotar şi să pună pietre. (Ion T.
Sion, op cit, p. 334)

1809
Slujeşte la Silişte preotul Vasilache Sandu. Este menţionat satul Corpaciul
(Tămăşeni) cu preotul Gheorghe Corpaci. Fiul său, Ilie Corpaci, este menţiont ca
preot la Condrea în catagrafia din 1845. Numele de familie Corpaci a fost şi este des
întâlnit în Condrea şi Salcia şi o vreme a fost şi la Tămăşeni. (Ion T. Sion,
Umbrăreşti-vatră milenară.., p. 120, nota 163, apud Arhivele Basarbiei, nr. 3-4
(1931) şi Ştiri catagrafice din istoria Moldovei, 1809).

59
1812-1819
Între sulgereasa Sultana Lipănescu din Ţara Românească şi răzeşii Vedruţă,
Anton Tonul, Andronic Bulai, Lupu Sobieschi de pe moşia Bozieşti are loc un
proces. Câştigă partea boierească pe motivul ciudat potrivit căruia răzeşii nu sunt
rude cu Lipăneştii. (Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni Costache, p. 395 apud
ASI, Documente istorice, tr 806, dosar 94, f. 99)

22 Septembrie 1813
Domnitorul Calimah Vodă dă un hrisov prin care împărţirea averii defunctului
Gavrilă Conachi, cu învoirea cumnaţilor săi, revine Elenei Manu - moşia
Umbrăreşci, Tămăşani, Bozieştii, Bordeiele, Gerul şi Gologanul. (vezi C.F. Robescu,
Carte de hotărnicie, p. 4)

1814
Prin licitaţie publică moşia Bozieşti aduce boierului Lipănescu 17 450 de lei.
(Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni Costache, p. 395 apud ASI, Documente
istorice, tr. 806, dosar 94, f. 100).

Septembrie 1814
Alecu Greceanu cumpără moşia Bozieşti, partea de jos (Slobozia Umbrăreşti).
(Ion T. Sion, op. cit, p. 396, apud ASI, fond Divanul Domnesc, tr 806, dosar 94, f.
100)

1816
Constantin Costache Talpaş are un plan sumar în vederea construirii unei
biserici ce urma să aibă două turle mai înalte şi două mai scunde. În acest plan se
60
pomeneşte de „zapisul Umbrăreştilor lot Covurlui”. (Ion T. Sion, Familia boierilor
moldoveni Costache, p- 335, apud ANCB, fond Documente istorice, cota MCDXCV,
45 b).
În documentul „Scrisori de moşii” ce s-a găsit la răposata Safta Costache se
cuprind printre altele 16 hârtii, ce s-au găsit într-un plic, ale moşiilor Umbrăreşti şi
Pităroaie, cu un perilipsis scris şi iscălit de hatman Teodor Sturdza la 1816,
februarie. (Ion T. Sion, op cit, p. 335-335, apud ANI, fond Colecţia Litere, DS 473/K,
f. 52).

12 iunie 1817
Elena Manu a obţinut aprobare de stăpânire asupra moşiei Tămăşeni pe apa
Bârladului în ţinutul Tecuci, de la domnitorul Scarlat Alexandru Calimah (1812-
1819) de a organiza şase iarmaroace pe an. (Ion T. Sion, op cit, 2012, p.3, preluat de
preot Toderiţă Rusu, în Personalităţi umbrăreştene de ieri şi de azi, Bucureşti 2017,
p.21; vezi şi ANG, Colecţia de documente Biblioteca V.A.Urechia, Galaţi).

1818
Preotul Ilie Soare din Condrea cumpără o vie de la Vasilachi Istrati şi soţia sa.
Martori ai zapisului sunt preotul Vasile şi preotul Luca. (Ion T. Sion, op cit, p. 322
apud ASI, Fond Seminarul Veniamin Costachi, ds. 37/1846-1847, ff.44).

1820
Preotul Mihai Hâncu sau Mihalache Hâncu este de faţă la o vânzare de loc în
1820 şi după iscălitură face precizarea: „Eu, preot Mihai, răzăş de moşii iar nu
ogrădaş nu le-am cetit zapisul şi cerându-mă să mă iscălesc, am iscălit dar la
tocmeala lor n-am fostu faţă”. Urmaşul său este Simeon. (Ion T. Sion, op cit, p.322).

61
1828
Ruşii, care ocupaseră Moldova pentru întreţinerea armatelor, cer situaţiile cu
provizii din care reiese existenţa unei mori pe apa Bârladului pe moşia Elencăi
Manu, două mori pe moşia Torceşti a spătarului Mihalachi Canta. (Ion T. Sion,
Umbrăreşti – vatră milenară.., p. 199 apud ASG, fond Prefectura Tecuci, dosar
10/1828).

1828 mai 20
“Zahareoa ci s-au găsit la ocolu(l) Bărlad(u)lui.”

Chili
150 Păpuşoi În sat Drăgăneştii, în hambarele dum(i)sali
80 grău stricat vorne(cu)lui Mihalache Sturza.
130 săcară pentru vănzari, stricată
30 orzu putred
6 mălaiu
120 grău, tij în Drăgăneşti, adus de la ţănut(ul) Covurluiului de dum(nealui)
pah(a)r(nic) Vasăli Barbaschi, vechilul moşiei dumis(ale); au mai arătat că mai are
să aducă, spre înplinire, de 300 chile.

2 Mori cu 2 pietre supt un acoperămănt cu o (i)ezătură pe apa Bărladului în sat

Drăgăneştii, tij a dumis(ale) vorne(cu)lui Mihalache Sturza, umblă neîncetat numai
primăvara, pe toamnă, iar piste an cu zăpor.
1 Moară cu 3 pietre, tot pe apa Bărladului, pe moşie(a) Umbrăreşti a dumis(ale)
post(elni)ces(ei) Elenco Manu, umblă mălită numai primăvara şi toamna,
iar piste an cu zăpor.
2 Mori cu 2 pietre supt un acoperămănt, cu (i)ezătură, tot pe apa Bărladului,
62
pe moşie(a) Torceştii a dumis(ale) spătar Mihalachi Cost(achi) ... în care vreme
umblă nu să ştii căci este nouă şi // abătută în apa Bărladului, pe o gărlă unde unde
nu şi-au făcut apa locu.
1 Moară cu 3 pietre, tot pe apa Bărladului(!), pe moşie(a) Brehoai(a) a
dum(i)sali banului Dumitrache Vasăliu umblă numai primăvara şi toamna, iar piste
an cu zăpor.

12 Şure văn(!), căte de 10 cari, şurele <sunt> pe moşie(a) Fundenii a dum(i)sale

vor(ni)cului Costache Conachi.
1 Clăi făn, socotit ca de trei cară clae(a), pe moşie(a) Piscului ci o ţăni în orăndă
dum(isa)le căm(ina)r Gheorghi Şarban.
2 Clăi pe moşie(a) Fundenii a vătavului Tudoran Cincul, iarăşi ca de trei cară
clae(a).
- Un capăt şură ca de şasă stănjăni, făn(?) vechiu, stricată a dumis(ale) ban
Dumitrachi Manu, pe moşie(a) Umbrăreştii.

În cuprinsul acestui ocol ace(a)stă s-au găsit, iar la celălante sate nu li să

caută păine, dar încă şi către în anul trecut pentru hrana lor.
(1)820, maiu 20 Sărdar Toader Vasăliu

SJAN-Gl., fd. Pref. T., 10/1828, original

1831
Slujeşte la Silişte preotul Mihai Rusu.

1 Iulie 1832

63
 Apostu Ciocniş şi Vasile Zlotilă se adresează „Cinstitului Divan
Giudecătoresc al Principatului Moldovei” cum că Siliştea moşiei Umbrăreşti din
ţinutul Tecuciului era stăpânită din vechime de bătrânul Ciocniş, iar acum apare cu
pretenţie „un Marin Caule din Torceşti cu cuvânt că şi el are parte de moşie în
numitul bătrân, fără scrisori sau a-şi arăta spiţa de neam şi fără a avea vreodată
stăpânirea lui trasă în giumătate”. (Ion T. Sion, Umbrăreşti - vatră milenară..., p.
284, apud ASI, Judecătoria Tecuci, tr. 167/opis 185 - dosar 802/1832).

1831-1845
Catagrafiile din 1831-1845 menţionează preoţii din Torceşti: preotul Ioan -
fiul lui Ioan Soare, preotul Luca – fiul preotului Mitre, preotul Lupu – fiul preotului
Ioniţă, preotul Vasile – fiul preotului Vasile Omul, preotul Mihăilă Hâncu. (Ion T.
Sion, op cit, p. 321)

7 Iulie 1836
Mihalache Botezatul înaintează o jalbă către Judecătoria ţinutului Tecuci prin
care reclamă nedreptăţile făcute de către arendaşul Torceştilor, Manolache
Gheorghiu şi Gavrilă Dodan. (Ion T. Sion, Umbrăreşti - vatră milenară..., pp.172-
173, nota 29, apud ASI, fond Judecătoria ţinutului Tecuci, tr. 330/op.360, ds.
7/1836).

3 August 1836
Are loc un proces între Eftinca, soţia răposatului Ion, ficior lui Sion Truşan
din satul Umbrăreşti, şi verii soţului său, Ion şi Ignat, fiii lui Ioniţă Truşan, frate cu
Sion Truşan. (Ion T. Sion, op cit, p.285, apud ASI, fond Judecătoria Tecuci, tr.
464/opis 502, document 28/1836).

64
 Diaconul Gheorghe Borş din Slobozia-Torceşti reclamă la judecătorie pe
Mihai, fiul lui Matei Rusu, pentru că a cumpărat nelegal pământ din hotarul
Umbrăreşti de la răposatul Toader Druţă. (Ion T. Sion, op cit, 287 apud ASI, fond
Judecătoria Tecuci, tr. 282/opis 3103/dosar 381/1836).

1837
Are loc proces între Năstasă Hagiu şi Catrina, soţia răposatului Dumitrache
Borş din satul Umbrăreşti. (Ion T. Sion, op cit, p.286, apud ASI, fond Judecătoria
Tecuci, tr 464/opis 502/ 29/1838).

1838
Are loc o dispută pe pământ între neamul Stănilă din satul şi moşia
Umbrăreşti şi neamul Hărăborilor din satul Suraia, răzeşii din moşia Umbrăreşti.
(Ion T. Sion, Umbrăreşti - vatră milenară..., p. 288, nota 112, apud ASI, Judecătoria
Tecuci, tr. 282/opis 310/document 382/1836 şi idem tr. 464/opis 502/document
30/1838).

1839 august 13
Proporţia pentru recruţii din anul 1839 repartizaţi pe sate din ţinutul Tecuciului.

Ţinutul Tecuciului
Analoghia pentru 76 recruţi ce se cuvin să de(i)e 10.019 locuitori curaţi pentru anul
1839.

82 locuitori Slobozia Umbrăreşti 80 locuitori Cernicari 48 loc. Umbrăreşti

60 loc. Focşa
80 loc. Condrea 100 loc Ţepu de Jos
65
67 loc. Torceşti 17 loc. Ţepu de Sus
- Slobozia Tălpigii 22 loc. Poşta Tecuci
- Slobozia Ungureni 66 loc. Corod 32 loc. Ocheşeşti

FS, I, nr. 20, 13 august 1839, p. 102.

1841 septembrie 30
Vornicul Alecu Ghica se jăluieşte Judecătoriei ţinutului Tecuci în legătură cu
unele neînţelegri legate de moşia sa Podoleni.

Cinst(itei) Giudecătorii a ţinut(ului) Tecuciul, Vornic Alecu Ghica

Primid înştiinţatul şi vrednicul di un Tribunal ca acela, adres(a) cu nr. 2907,
cum putea înţălege alta decăt că lipsind giudecă(toreştile) indicări ci-s răli de chipu
ce are plăceri a să slobozi în sofizme şi dispute, cu toati acestea să aibă bunătati a să
lămuri că învinovăţire(a) ci faci Giudec(ătoria) di Eşi, între numitul ecspeduiri(i)
adresilor cu nr. 2457 către mine, este greu ca să creadă din chiar fapta, adică că di
două săptămăni de cănd eu am trimis iar poronca Divanului Ţării de Gios că,
cunoaşti pe d(umnealui) sărdar Paraschiv Vasiliu, arbitrul mieu în pricinile
Podolenil(o)r.
Nici pănă astăzi nu s-au făcut lucrare(a) aceasta şi dar îndreptare(a) dintăi,
lovindu-si în zăpăcire(a) din urmă, rămăni aşa precum s-ar socoti mai drept.
Pentru doprosul slujitorului este aşa, că aducăndu adresurili pominiti la mini,
au pretins să vie în urmă pentru răspunsuri căci, găsindu-mă // (la) Umbrăreşti di
undi niputăndu-i da răspuns, el nu au vroit a îngădui, la Podoleni, să-şi primească
răspunsu.
Cu toati acestea Giudec(ătoria) poati credi cum vr(e)a şi cum îi place. [Ss.
indescifrabil]
66
Nr. 3133
[Cu alt scris:]
Anul 1841, luna săpt(embr)i(e), 30 de zile

BAR-Buc., col. DI, CCLXXXVIII/132, original.

17 Mai 1843
Proprietarii moşiilor Bozieşti şi Torceşti, respectiv Grigore Şuţu şi Mihai
Balş, stabilesc hotarul dintre moşiile lor.
655 1843 aprilie

Răzeşii din Umbrăreşti, proprietarii moşiei Agapie, împuternicesc pe Ilie Corpaci şi

Lupul Ţionul(?) să le reprezinte interesele în orice instanţă.

Giudecătoria ținutului Tecuci.

18. S-au întărit vechilimeaua cu care răzășii de moșia Agapie [satul Umbrărești, n.n.]
înputernicesc pe dascălul Ilie Corpaci și Lupul Ționul (?) să se giudece la orice
instanție cu d. spăt(ar) Cantacuzino pentru înpresurarea ace(l)ei moșii …

FOM, XI, nr. 30, 18 aprilie 1843, p. 133.

30 Aprilie 1845
C. Misoglu, asesor al judecătoriei Covurluiului, şi Vasile Popovici, inginerul
statului, încheie un jurnal pentru ridicarea planului moşiilor Umbrăreşti şi

67
Vornutarul. O copie a aceestui act se află la ANG, dosar Colecţia de documente
Biblioteca V.A. Urechia, Galaţi

1846 iunie 24
Pitarul A. D. Anastasiu ia în posesie de la aga Grigore Șuțu venitul moșiei
Umbrărești, din ținutul Tecuciului, pe termen de patru ani, din 23 aprilie 1847 și
până în 23 aprilie 1851, plătind 1.600 galbeni pe an. Se amintește și de năvălirea
lăcustelor din 29 septembrie 1847.

BAR-Buc., col. DI, MMDCCCXLIX/43; r. 193, c. 183-189.

1847
Menţionarea alegerii părţilor de pământ cumpărate de Constandin Iacovache
în hotarul Umbrăreştilor.

Judecătoria ținutului Tecuci, nr. 3090.

Prin hotarnica înființată de către cinovnicul acestui tribunal, D. Ioniță
Hrisanti, s-au ales d- sale Constandin Iacovachi părțile de pământ ce are de
cumpărătură în hotarul Umbrăreștii, acest ținut, în număr de 8 st(ânjeni), 3 palme și
2 palmace din patru bătrâni și anume: Izbașa, Hurdui, Pârvul și Mihalce.

FS, IX, adaos nr. 84 și 85, 26 octombrie 1847, p. 340

1848

68
 Vânzarea unor părţi de moşie din hotarul Umbrăreştilor către clucerul Costin
Chebac din Cudalbi.
…3. Toader Nicolau prin al său zapis îmbunătățește zdelca săvârșită de către
răposata maica sa, Ileana Boldul, cu d-lui cluc(er) Costin Chebac pentru vânzarea
părților ei de moșie din hotarul Umbrăreștii în sumă de 13 stânjeni, 4 palme și 7 și
jumătate palme pământ din bătrănii Cerchezi și Vasile cu preț de 5 galbeni unul,
mergător din apa Bărladului spre apus pănă în apa Siretului.
4. Grigori Istrati și Vasile Stănilă au văndut d-sale cluc(er) Costin Chebac 17
stănjeni, 5 palme și 2 puncturi moșie din hotarul Umbrăreștii însă numai din apa
Bărladului pănă în apa Siretului, în preț de căte 5 galbini stănjenul.

FS, X, adaos nr. 12, 21 martie 1848, p. 115.

Document Condrea 1849 decembrie 14

Preotul Ilie Corodeanu împreună cu membrii familiei sale vând lui Simion
Mocanu o casă cu pivniţă şi vie, toate aflate pe moşia răzăşească a satului Condrea,
pentru care primesc 70 lei.

Adică <eu> preotu Ilie Corode(a)nu împreună cu soţiea me(a) şi cu feciorii

mei dau adevăratu şi bine încrede(n)ţat zapesu meu la măna du(misa)li Sămion
Mocanu, precum ştiut să fii că i-am văndutu o casă cu via cătă să află cu o pivniţă
cu toată cuprindere(a) îngrădituri(i), den par în par, pe moşăe(a) răzăşască <din> sat
Condre(a) care şi eu o am dată zestre de la socru-meu, răposat preot Ilie So(a)re cu
tocmală hotărătă una mei şaptezăci lei, cari şi banii i-am premit toţi deplin în mănele
mele acum la facere(a) zapisului şi i-am datu trei polobo(a)ci şi două căzi.
Şi aceste(a) de sus arătate i le-am văndutu de veci numitului cumpărătoru să-
i fii ocenă cum şi feciorilor <în> veci. Iar sculăndu-să vreunul den ne(a)murile mele,
69
n-au voi(e) a răscumpăra fiinducă au fostu întrebatu şi nu s-au găsitu neciun(ul) să
cumpere, iar denpotrivă că de se vor dejmui răzeşu pe răzeşu, atunce şi numit
cumpărătoru să va dijmui, iar pănă va veni vreme(a) aceea să nu să dijmuiască,
dăndu-i-s(ă) şi zapisile vechi de la socru-meu ce le are de cumpărătură.
Şi spre credinţă urme(a)ză a me(a) iscălitură, fiindu şi alţi oameni <de> faţă care se
vor iscăli.
1849, deche(m)vri(e) 14
Ilie Corodeanu vănzătoriu dinpreună cu soţia me(a) Maria. Eu Ionu Tănjală
am fost faţă. //

La facirea acestui zapis fiind <de> faţă şi noi pasnicii şi vornicu satului
Condre(a) <am> poftit de au iscălit şi au încredinţat cu pecete(a) sătească.
Eu pasnicu Vasilache Babiș; eu vornicu Gligori Călugăru Și eu, poftit fiindu de
amăndouă părţile, am scris.
Niță Stroia dascălu [Pecetea satului Condrea]

Muzeul de Istorie „Th. Cincu“ - Tecuci, donaţia prof. Ion T. Sion, nr. 13, original.

2 Mai 1851
Se scrie jurnalul pentru hotărnicirea părţilor stăpânite de Dumitru Pestia,
căminar în Umbrăreşti şi Vornutarul. (ANG, Colecţia de documente Biblioteca V.A.
UrecehIa, Galaţi).

1853
Sunt menţionate două mori cu şase pietre la Torceşti în situaţia dată
comandamentului rus din ţinutul Tecuci. (Ion T. Sion, Umbrăreşti-vatră milenară...,
p. 200).
70
1854
Ţiganii de la Umbrăreşti de pe moşia lui S. Costache şi Elenca Manu sunt
eliberaţi şi asimilaţi ţăranilor independenţi.
Theodor Şerbănescu întocmeşte „Planul moşiilor Umbrăreştii de Susu a D-le
Vorn[icul] Elena Şuţu Bârlădenii şi Dudeştii D-le Vorn[icul] Alecu Ghica şi
Umbrăreştii (vezi BAR, cota pl.m 463).

1856
Caimacania domniei principatului Moldovei, la cererea lui Panaite Balş,
proprietarul moşiei Iveşti-Torceşti, aprobă înfiinţarea unui târg pe moşia lui lunea şi
12 iarmaroace pe an în actul 69 pe 13 octombrie 1856 (Amilcar Vasiliu, Monografia
domeniului Iveşti – Torceşti (judeţul Tecuci), extras din Buletinul Agriculturii,
volumele IV-V, nr. 7-10, Bucureşti, 1929, pp. 5-6)

1859
Confirmarea împosesuirii moşiei Torceşti a vistiernicului Panaite Balş de
către Banca Naţională a Moldovei căreia îi datora un împrumut cu dobândă.

Curtea de Confirmație
Nr. 2682. Împosesuirea moșiei Torcești a d-sale vist(iernic) Panaite Balș spre
îndestularea Băncii Naționale cu suma de 2.878 galbeni și a lor dobândă, de la 20
dec(embrie) 1858, moșia <de> 600 fălci pentru arătură de popușoi, 250 fălci loc de
fânață și 200 fălci loc de imașu, precum și o ogradă de vie în mărime ca la 16
pogoane, iar acareturile de pe ea sănt casele boierești cu 5 odăi și o cămară cuhnea
pentru slugi, șură de trăsuri, grajdiu de cai, un hambar în ograda caselor, un grajd
din afară de ogradă pentru vitele corporate încăpător peste 300 capete, 2 hanuri, unul
71
la drumul mare al Galațiului și altul în sat câte cu 4 odăi și pivniță de cărămidă
împrejurul lor cu toate cele trebuitoare, o moară cu 6 pietre pe apa Bărladului.
FOM, XXVII, nr. 73, 10 septembrie 1859, p. 378.

1859
Confirmarea împosesuirii moşiei Torceşti a vistiernicului Panaite Balş de
către Banca Naţională a Moldovei căreia îi datora un împrumut cu dobândă.

Curtea de Confirmație
Nr. 2682. Împosesuirea moșiei Torcești a d-sale vist(iernic) Panaite Balș spre
îndestularea Băncii Naționale cu suma de 2.878 galbeni și a lor dobândă, de la 20
dec(embrie) 1858, moșia <de> 600 fălci pentru arătură de popușoi, 250 fălci loc de
fânață și 200 fălci loc de imașu, precum și o ogradă de vie în mărime ca la 16
pogoane, iar acareturile de pe ea sănt casele boierești cu 5 odăi și o cămară cuhnea
pentru slugi, șură de trăsuri, grajdiu de cai, un hambar în ograda caselor, un grajd
din afară de ogradă pentru vitele corporate încăpător peste 300 capete, 2 hanuri, unul
la drumul mare al Galațiului și altul în sat câte cu 4 odăi și pivniță de cărămidă
împrejurul lor cu toate cele trebuitoare, o moară cu 6 pietre pe apa Bărladului.
FOM, XXVII, nr. 73, 10 septembrie 1859, p. 378.

1860
Elena Mancu se află în proces cu cel de-al treilea soţ, Grigorie Şuţu,
pretinzându-i „1500 de galbeni, preţul caselor care s-au îndatorat a le face pe moşia
mea, Umbrăreştii şi care nu le-au făcut” (Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni
Costache, p. 390, apud ASG, fond Divanul apelativ al Ţării de Jos, dosar 206/1860).

22 Februarie 1864
72
 Se înfiinţează şcoala primară de la Condrea susţinută de 30 de gospodari din
Condrea, Salcia şi Slobozia -Torceşti, sub conducerea preotului Ilie Călugăreanu.
(Ion T.Sion, Umbrăreşti - vatră .., 2012, p. 329 apud ASB, fond Ministerul Cultelor
şi instrucţiunii publice, dosar 187/1861, ff. 164).

1864 mai 12, Tecuci

Prefectul judeţului Tecuci solicită comandantului jandarmilor să-i pună la
dispoziţie trei soldaţi pentru a verifica împreună cu prefectul casa lui Panaite Balş
de la Torceşti implicat într-un complot ce viza destrămarea Principatelor Române.

Principatele Române Unite 1864 maiu 12

Prefectura judeţului Tecuciu Biur. 1-iu Constat.
Nr. 5007
Domnule comandiriu,
Domnul prefect de Tutova îmi anunţă prin adresa nr. 54 că în privinţa
compolotului discopirit pentru espiraţie(!) în contra Patrii şi a tronului întru a căruia
şefu figure(a)ză sus.
Am onoarea a vă invita D-le comandiriu a triimite trei soldaţi la moşiea Torceştii,
proprieta(tea) a D. Baluşu unde urmeasă a păşi subscrisul împreună cu D. procuroru
di pi lăngă Tribunalul local. //

[Cu alt scris:] Proces-verbal

Anul 1864, luna maiu în 12, subscrisul, prefect <al> giudeţului Tecuciu,
motiva(t) de adresa nr. 54 a D-sale prefect de Tutova relativă revisiei hărtiilor ce ar
ave(a) D-lui Panaite Balş la casile sale de pe fondul Torceştii picat în prepus de
73
conspiraţie contra guvernului, vistind şi <pr> D. procuror de pe lângă Trib(unalul)
local, sub nr. 3038, am şi mers astădzi împreună şi, în presenţa casnicului Ştefan
Burueană, cercetănd cu scrupulositate toate hârtiile ce se aflau nu am găsit din ele
privitoare în questie pentru săvârşiri în regulă acestei operaţii.
Conform citatilor adrese s-au închiat acista subt a noastră adeveriri, păstrându-
se unul la pref(ect) şi altul la procuror.
Prefect, [Vasile] Stamatin Procuror, Morţun SJAN-Gl., fd. Pref. Tc.,
357/1864, f. 10-11, original.

15 August 1864
Potrivit reformei agrare a lui Alexandru Ioan Cuza, fiecare cap de familie care
efectuase zile de clacă în anii anteriori devenea proprietar pe o posesie (avută
anterior în arendă) în raport cu numărul de vite după cum erau categorisiţi ţăranii:
fruntaş, mijlocaş, codaş şi pălmaş. (Ion T. Sion, Umbrăreşti - vatră..., ediţia a II-a,
pp. 264). Pentru moşiile umbrăreştene, Umbrăreştii stăpâniţi de Elenca Manu şi
Torceştii lui Panaite Balş, s-au făcut liste de clăcaşi. Planurile de situaţii pentru
Siliştea, Slobozia şi Tămăşeni au fost lucrate de către inginerul topograf locotent
Teodor Şerbănescu în 1865. (Ion T. Sion, op cit, p. 266). Aceste planuri se găsesc la
Arhivele statului, Galaţi, şi la Biblioteca Academiei Române, secţia „Planuri”.
Au fost împroprietărite 130 de familii pe o suprafaţă de 398 fălci,
proprietăresei rămânându-i peste 2300 de fălci. Primesc pământ şi bisericile de pe
moşia umbrăreşteană: biserica din Siliştea, cea din Tămăşeni şi cea din Slobozia.
(Ion T. Sion, Umbrăreşti - vatră milenară.., p. 267 apud Gazeta de Galaţi, 20
septembrie 1821).
Este atestat documentar satul Siliştea cu prilejul împroprietăririi făcute de
Alexandru Ioan Cuza. (vezi
http://193.231.136.3/infoghid/index.php/Umbr%C4%83re%C5%9Fti).
74
 Legea agrară din 1864 desfiinţează pentru totdeauna claca (boierescul),
dijma, podvezile, zilele de meremet, carele de lemne şi alte asemenea sarcini datorate
stăpânilor de moşii, sau în natură, sau în bani. (Ion T. Sion, op cit, p.269).

15 Noiembrie 1864
Pe moşia Umbrăreşti, proprietatea doamnei Elena Manu, au fost
împroprietăriţi 132 de clăcaşi, aşa cum reiese din procesul verbal iscălit de Necula
Hilachi şi delegatul finului Mustea şi din tabela A (C.F. Robescu, op cit, p.5; vezi şi
Plan de moşie, 1893, cota Bibliotecii Academiei Române pl.m, 466; vezi şi I.
Brăescu, Planul părţilor din moşia Umbrăreşci, 1884, cota BAR pl.m 858).

1865
Locotenentul Teodor Şerbănescu a întocmit planul terenului dat locuitorilor
din Bozieşti şi Tămăşani de pe moşia Umbrăreşti (C.F. Robescu, Carte de
hotărnicie, pp.6; vezi şi ANG, fond Prefectura judeţului Tecuci, dosar 251/1865).
Se cunosc numele şi parohiile unde slujeau preoţii umbrăreşteni: Gheorghe
Sobieschi la Umbrăreşti şi la Adormirea Precistii Siliştea; Ilie Călugăreanul la
Umbrăreşti; Gheorghe Stroia la Condrea; Spiridon Angheluţă la biserica Sfinţii
Voievozi Condrea; Ioan Corpaciul la Condrea; Costache Hâncu la Sfinţii Voievozi
Slobozia şi Torceşti; Ioan Lupu la biserica Intrarea Maicii Domnului în Biserică la
Torceşti; Simion Hâncu la Torceşti. (Ion T. Sion, op cit, p. 321).
Primarul comunei Umbrăreşti face plângere la Prefectura Tecuci împotriva lui
Anton Gheorghiescu, subprefect al subprefecturii Bârlad, deoarece maltratase pe
unii dintre locuitorii comunei. (ANG, fond Prefectura judeţului Tecuci, dosar
223/1865).
Theodor Şerbănescu întocmeşte „Planul terenului ce s-a dat locuitorilor de pe
moşia Umbrăreştii”, 1865.(BAR, cota pl.m, 465).
75
20 Aprilie 1865
Se întocmeşte procesul verbal penrtu aplicarea legii rurale din 1864 pe moşia
Umbrăreşti, ţinutul Covurlui. (ANG, dosar Colecţia de documente Biblioteca V. A.
Urcehea, Galaţi, 102 file.)
S-au întocmit tabele cu numele clăcaşilor de pe moşia Umbrăreşti care
urmează să fie împroprietăriţi, iar proprietarul (moşierul) să fie despăgubit.(vezi
Document 251/1865 la ANG, fond Prefectura judeţului Tecuci).

1866
S-a deschis şcoala comunei Torceşti (formată din satele Torceşti şi Blăjerii de
Sus). (Ion T. Sion, op cit, p. 331).

29 Aprilie 1870
Trece primul tren pe linia ferată Tecuci-Galaţi. În tren a călătorit domnul
Strousberg şi domnul Kogălniceanu. Traseul s-a făcut în 5 ore. Trenul a traversat şi
teritoriul Umbrăreştilor. (Ion T. Sion, Umbrăreşti - vatră milenară de istorie, p. 242,
apud Margareta Guziec, Note privind modernizarea oraşului Galaţi în Danubius,
XI-XII, 1985, p. 146).

1872 mai 14/26

Preoţii din comuna Umbrăreşti solicită sprijinul protoiereului în vederea asigurării
condiţiilor de trai pentru a-şi putea exercita profesia.

Domnule Protoereu,

76
 Subsemnaţii preoţi, domiciliaţi în comuna Umbrăreşti, plasa Bârladul, judeţul
Tecuciu, deşi bisericile noastre cu chramurele Adormirei şi Sf. V.V. la care am fostu
servitori, care biserici sunt închise încă de mai înainte vreme fiindu în părăduire,
neavând nici îngrădituri, stricându-se mormintele rimătorii şi nici până în presentu
nu s-au pusu în lucrare spre a se face.
Însă noi ca preoţi căutăm pe poporeni cu t(o)ate cele religioase şi de la dânşii
nimic nu avem decâtu numai de la comună câte una sută lei noi pe anu de preotu.
Suntem siliţi a lucra cu mâinele şi a ne ţinea gospodăriele no(a)stre.
De aceea dar, venimu a ne ruga, D-le Protoereu, ca să mijlociţi cui se cuvine
de a îndatora pe zişii poporăni a(i) numitelor biserici de a se alcătui cu noi măcar
câte un icosar de nume şi clacă şi una baniţă de pâine după cum suntu şi pe la alte
comuni căci, la din contra, suntem nevoiţi a-i lăsa în părăsire şi a ne căuta de muncele
noastre, fiindcă a face serviciulu // fără ca să fim plătiţi nu ne este prin putinţă,
rugăndu-ne totodată ca să avem respect la aceasta.
Primiţi vă rogu, D-le Protoereu, asigurarea osebitelor no(a)stre consideraţii.
C. Hâncu, Umbrăreşti
Sf(inţii) Sale Protoerului district(ului) Tecuciu AP-Tc., dos 23/1872, f. 360, original.

1875
Încetează din viaţă Elena Manu şi întreaga avere rămâne fiicei sale Ecaterina
(Catinca), care se va căsători cu Grigorie Şuţu, fiul fostului domnitor muntean
Alexandru Şuţu, ultimul fanariot pe tronul Ţării Româneşti. (Ion T. Sion, -vatră
milenară.., p.132 apud Istoria României în date, Bucureşti, 1972, p.456).

25 Mai 1876
Catinca Şuţu donează averea mamei sale, Elena Manu, fiilor săi Alexandru,
Mihail, Nicolae şi Grigorie Şuţu, respectiv moşia Umbrăreşti cu Bozieşti şi
77
Tămăşani şi moşiile Dămăşanca, Geru din Cudalbi prin actul 321 pe 27 mai 1876,
legalizat de Tribunalul Iaşi. (C.F. Robescu, op cit, pp. 6)

1877-1878
În Războiul de Independenţă al României, umbrăreştenii au dat tribut multe
vieţi omeneşti de eroi. Lista lor se găseşte la Ion T. Sion, Umbrăreşti – vatră milenară
de istorie, pp. 297-299.

1879
Se deschide şcoala de la Condrea, condusă de preotul Gheorghe Călugăreanu,
fratele preotului Ilie Călugăreanu.
Slujeşte la Movilenii de Sus preotul Hrisanti Hâncu din Umbrăreşti, tatăl
unionistului Ioniţă Hrisanti, elogiat de marele logofăt Costache Conachi la nunta
fiului său Ioniţă. (Ion T. Sion, op cit, p.322).

1884
Planul moşiei Dămăşanca şi Geru este întocmit de inginerul I. Brăiescu.
Preotul Costache Hâncu se află în proces cu Alec Botezatu, antreprenorul bisericii
Sfinţii Voievozi din Slobozia Umbrăreşti.
Mihai Balş cu fraţii lui George şi Paul au împrumutat de la Sofia Ciaur Aslan
o sumă mare de bani şi au ipotecat moşia Torceşti cu celelalte moşii; Ţiganii, Sineştii
şi Agapii, la tribunalul Tecuci.(vezi Gazeta de Galaţi, an XXII, nr. 22, 1887, p.4)

1891
Se face licitaţie pentru moşia Umbrăreştilor. De moşie depindeau: „un han cu
două camere şi antret de zid cu cărămidă, un beci cu intrarea prin antretul hanului”
78
(Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni Costache, pp. 390, apud Gazeta de Galaţi
din 20 septembrie 1891).

20 Septembrie 1891
Gazeta de Galaţi aduce la cunoştinţă celor interesaţi că în urma acţiunii de
partaj între moştenitorii familiei Grigorie Şuţu se scoate la vânzare moşia
Umbrăreştilor cu anexele ei, pământ arabil, fâneaţă, teren de grădinărit, pădure lângă
apa Bârladului. (Ion T. Sion, op cit, p. 205, apud Gazeta de Galaţi, 20 septembrie
1891).

22 Aprilie 1892
Alexandru, Nicolae, Mihail şi Grigorie Şuţu vând locotenentului Nedrosu
moşia Umbrăreşti cu anexe (judeţul Tecuci, plasa Bârlad - Nicoreşti), conform
actului 498 din 22 aprilie 1892 autentificat de Tribunalul Iaşi. (C.F. Robescu, op cit,
pp. 6).

24 Octombrie 1892
Este citat la primăria Umbrăreşti proprietarul moşiei Dimaciu, Stenghel. (C.F.
Robescu, Carte de hotărnicie, pp.11). Hotarul dintre moşia Umbrăreştilor şi răzeşii
vultureni formează valea Bârloviţei. (C.F. Robescu, op cit, pp. 19). Moşia Diecheni
e depărtată de moşia Umbrăreştilor, în mijlocul văii Bârloviţei. Aceeaşi Bârloviţă
desparte moşia Umbrăreştilor de moşia Capătu – vadu Roşca a lui Lazăr Niculescu
Voitineanul, fostă a statului. (C.F. Robescu, op cit, pp. 11). Aceeaşi Bârloviţa
desparte moşia Umbrăreşti de moşia Torceşti a domnilor Mihail şi Paul Balş, dar şi
de moşia Archipoaia a aceloraşi domni. (C.F. Robescu, op cit, p. 21)
Michai Vergolici scrie cartea de hotărnicie a moşiilor Iveştii şi Torceştii în
care se menţionează o copie a lui Ştefan Vodă din 7003 (1495, Ghenarie ,12),
79
document în care se atribuise şi întărise slujitorilor săi Alexa, Giurca, Dragoşe şi
Giugiu un sat la Dimaci, anume Ţigăneii, sat care va fi vândut la 7110 (1602) lui
Cristea Vornicul. (Ion T. Sion, op cit, p.92, nota 31. Un exemplar din acest document
se află în colecţia autorului Ion T. Sion şi provine de la locuitorul Pintilie Popa ce
o avea de la preotul Argălaş, paroh la Condrea, înainte de primul război mondial).

30 Ianuarie 1893
Locotenentul Nicolae Drosu vinde moşia Umbrăreştilor cu Bozieşti,
Dămăşanşi Cudalbi lui I.D. Movileanu. (C.F. Robescu, op cit, p.7)

1893
Apare la Bucureşti „Cartea de hotărnicie a moşiei Umbrăreşcii cu trupurile,
Tămăşanii, Bozieştii de Sus şi de Jos şi a hliselor Dămăşanca sau Stamatineasca din
judeţul Tecuciul, plasa Bârlad, comuna Umbrăreşci, proprietăţi ale domnului I.D.
Movileanu, hotărnicite în anul 1893 de C.F. Robescu, inginer hotarnic”, Bucureşti,
Lito-Tipografia Carol Gobl, strada Doamnei 16, 1893. Primar al Umbrăreştiului în
acel an era I. Stratilat. Cartea scrisă în româneşte se găseşte la Biblioteca Academiei
Române, cota III, 439661.
Informaţii abundente despre Umbrăreşti şi locuitorii lui se găsesc la
Arhivele Statului, Galaţi în Fondul Prefectura judeţului Tecuci, 1813, 1817, 1845,
1851, 1864, 1865, 1886 etc.

1898
Este menţionată existenţa bisericii cu hramul Adormirea Precistii, a
Corpăceştilor, diferită de cea de la Silişte, cu acelaşi hram. (Ion T.Sion, Umbrăreşti

80
- vatră milenară..., p. 177, apud Arhiva Protoieriei Tecuci, dosar 16/1898,
nepaginat).
Pe locul fostei biserici a Corpăceştilor există o troiţă cu o grădiniţă frumoasă
de flori întreţinută de Costică Dumitrache cu familia lui. Există condiţii pentru ca pe
acest loc să renască fosta mânăstire Bârlojiţa, pe malul vechi al Bârladului.
Proprietarul terenului vecin are dispoziţia să-l vândă.

Secolul al XX-lea d.Hristos

19 Noiembrie 1904
Iau fiinţă Banca Populară Frăţia şi Societatea Cooperativă Agricolă din
Umbrăreşti. Preşedinte al acestei bănci a fost învăţătorul Nicolae Grigoraş. Tot
atunci s-a creat un obor de cereale pentru regiunile Cudalbi, Salcia, Tecuci şi Galaţi.
Începe construirea bisericii din Torceşti, cu ajutorul moşierului Paul Balş şi al
sătenilor. A mai existat pe vatra Torceştilor, în locul gospodăriei cetăţeanului
Alexandru Tonu, o biserică din lemn şi paiantă pe cheltuiala arendaşilor moşiei
torceşti, Gavril şi Constantin Dodan. (Ion T. Sion, op cit, p. 49).

1906
S-a născut în satul Salcia Vasile Teleoacă din părinţii agricultori Gheorghe şi
Maria (verişoară cu poetul Ştefan Petică de la Buceşti). (Ion T. Sion, Umbrăreşti-
vatră milenară, ediţia a doua, 2012, pp.334-335).

1907
Răscoala ţărănească din acest an a avut loc şi la Umbrăreşti. (vezi „Documente
privind marea răscoală din 1907”, vol. II, 1983, pp. 306, 640 şi 651; Arhiva

81
Protoieriei Tecuci, dosar 19/1907, ff. 19 şi 100, preluate de Ion T. Sion în
Umbrăreşti – vatră milenară de istorie, pp. 304-305).

Martie 1907
200 de umbrăreşteni au atacat casele arendaşului Traian Cristescu. (Ion T.
Sion, op cit, p. 305, apud Documente privind Marea Răscoală, Vol. II, p. 257).

Aprilie 1908
Se înfiinţează prin legea 4 pe 17 aprilie 1908 Casa Rurală Bucureşti, societate
bancară specializată în finanţarea ţăranilor care doreau să participe la cumpărarea
unor moşii şi case la vânzare. (Ion T. Sion, op cit, p. 309 apud ASG, Plan parcelar
al moşiei Umbrăreşti, dosarul 602/1910; vezi D. Şandru, Rolul Casei Rurale în
finanţarea agriculturii româneşti în „Cercetări istorice”, serie nouă, VI, Iaşi, 1975,
p. 205; vezi Legislaţia Agrară după 1907 în: 1907, în perspectivă istorică, Editura
Junimea, Iaşi, 1988, p. 228).
Casa Rurală vinde moşia lui Ion D. Movileanu ţăranilor umbrăreşteni partea
de răsărit, partea de mijloc lui Gheorghe Negropontes din Galaţi şi partea de apus
grecului Iancu Demetriade. Inginerul agronom Eugen Podoabă din partea Casei
Rurale urmărea loturile de viţă de vie ale celor 275 de locuitori cu care a semnat act
de împrumut bancar ipotecar.

1911
Alexandrina M. Balş, soţia lui Mihail Balş, şi Paul Balş devin proprietarii
moşiei Iveşti-Torceşti. (Preot Alexandru Cristea, Raport general de starea
materială şi morală în timp de 10 ani de epitropie, 1894-1895, 1903-1904 pentru
biserica parohială Sf. Mucenic Gheorghe, parohia Târgu Iveşti, judeţul Tecuciu,
82
Bucureşti, 1905, aflată în Biblioteca Academiei Române la cota II 5856). Tot el a
scris lucrarea „Episcopia Romanului” la Facultatea de Teologie Bucureşti, pe care
susţinut-o la 24 noiembrie 1901 (se află în Biblioteca Academiei Române, cota II
105181).
J. Ciurileanu întocmeşte planul de moşie a d-lui Negroponte (vezi cota BAR,
pl.m 226).

1916-1919
Umbrăreştii au dat mulţi eroi în Primul Război Mondial. Lista lor se află la
Ion T. Sion, Umbrăreşti – vatră milenară.., p. 299.

1917
Preotul poet Alexe Mateevici din Basarabia, autorul creaţiei „Limba noastră”,
s-a aflat pentru câteva zile în cadrul unui regiment al armatei ruse, dislocat pe
şoseaua Umbrăreştilor dinspre Cudalbi. (istoric Ştefan Andronache, Cudalbi, Schiţă
monografică, Editura Porto Franco, Galaţi, 1997, p.201, aflată în Biblioteca
Academiei, cota 418414). După mărturia aceluiaşi istoric tecucean, preotul Alexe
Mateevici a slujit şi la biserica Adormirea Maicii Domnului din Silişte –Umbrăreşti
(una dintre cele mai vechi ctitorii din Eparhia Dunării de Jos) pe când a poposit la
Movileni.

1923
Se înfiinţează primul local de şcoală în satul Slobozia cu învăţătorul Vasile
Sobieschi. (Ion T. Sion, op cit, p.333).

83
25 aprilie 1931
Tânărul teolog Dumitru Vlad se căsătoreşte cu Sofia Sobieschi, fiica lui Vasile
şi Penelopia Sobieschi (vezi Registrul Stării civile pentru căsătoriţi pe 1931 în Preot
Toderiţă Rusu, Mărturisirea Orotodoxă..., Editura Printech, pagina 45)

10 iulie 1937
Părintele Dumitru Vlad este numit primar al comunei de către Prefectura
judeţului Tecuci., respectiv de către prefectul N. Gh. Teodorescu, în locul lui
Trandafir Ţugurlan, cercetat pentru neglijenţa de a încheia contract cu proprietarul
unei turme de 500 de oi. Funcţia de ajutor de primar sau viceprimar a fost delegată
lui Andrei Cucoaneş, consilier ales. (ANG, Fond Primăria comunei Umbrăreşti,
dosar 1/1937, ff. 133, document preluat de preot Toderiţă Rusu, în lucrarea
Mărturisirea ortodoxă la Umbrăreşti. Părintele Dumitru Vlad. Documente inedite,
Editura Printech, Bucureşti, 2017, pagina 59)

14 Aprilie 1937
Părintele Dumitru Vlad a primit din partea regelui Carol al II-lea medalia
„Răsplata muncii pentru construcţiuni şcolare, clasa a doua.” (vezi cartea
„Mărturisirea ortoxă la Umbrăreşti. Părintele Dumitru Vlad. Documente inedite”,
editura Printech, Bucureşti 2017, p.82)
28 Noiembrie 1939
Prin adresa primăriei Umbrăreşti către Prefectura judeţului Tecuci se cere
aprobare pentru mutarea stupinei la şcoala Salcia, deoarece învăţătorul de acolo,
Toma Beldie, este „cunoscător în apicultură”. (Ion T. Sion, Umbrăreşti - vatră
milenară..., p. 207, apud ASG, fond Primăria comunei Umbrăreşti, document 1923
si 42/1940)..

84
5 martie 1940
Comitetul şcolar al comunei Umbrăreşti raportează faptul că fiecare şcoală
din Umbrăreşti a primit câte un lot de cinci hectare de teren pe care directorii lor
Vasile Teleoacă (Torceşti), Nicolae Grigoraş (Umbrăreşti), V. Nicu (Salcia) şi I.
Nichifor (Siliştea) le-au cultivat. ( Preot drd. Toderiţă Rusu, Mărturisirea ortodoxă
la Umbrăreşti. Părintele Dumitru Vlad. Documente inedite, cu prefeţe de prof. Doru
Parascan şi prof. Monica Babeş, Editura Printech, 2017, pagina 23, nota 26 şi ANG,
fond Primăria comunei Umbrăreşti, dosar 3/1940, adresa 525 din 5 martie 1940).

8 Noiembrie 1940
Are loc un puternic cutremur care a adus mari dezastre.Cutremurul a afectat
serios zidăria şi pictura bisericii Sfinţii Voievozi din Umbrăreşti.
Preoţii satelor umbrăreştene s-au implicat activ în viaţa de necaz a comunităţii
(Arhivele Naţionale, Galaţi, fond Primăria comunei Umbrăreşti, dosar 3/1940; vezi
şi Arhivele Naţionale, Bucureşti, fondul Şcoalelor, dosar 1/1940, ff. 29. Primarul
localităţii era C. Gavriil; vezi şi ANG,Fond Primăria comunei Umbrăreşti, dosar
3/1940, ff. 222-224).
Se modernizează noul drum dintre Galaţi şi Tecuci, actualul DN 25.

24 August 1941
A murit pe frontul din Odessa învăţătorul Vasile Teleoacă (cumnatul
Părintelui Dumitru Vlad), ctitorul de local de şcoală de la Torceşti şi erou în al doilea
război mondial. A luptat împreună cu învăţătorul Nicolae Grigoraş, şeful
subcentrului militar de la Umbrăreşti. Osemintele lui se află în localitatea Blagodaria
(?) de lângă Odessa (Ucraina de astăzi). Fiica lui Vasile Teleoacă a fost crescută de
către Părintele Dumitru Vlad de la 11 luni, adoptată oficial însă în 1969 prin decizia
3/1969 a Consiliului Popular al Comunei Umbrăreşti.
85
1942
Părintele Dumitru Vlad depune jurământ de fidelitate în calitate de consilier
comunal alături de primarul Teodor Sobieschi şi împreună au contribuit la
construcţia catedralei Sfântul Mare Mucenic Gheorghe din Tecuci, prin vânzarea
câtorva mii de cărămizi. (ANG, Fond Primăria comunei Umbrăreşti, dosar 1/1932,
ff.42).
Învăţătorul Vasile Grigoraş scrie de mână monografia Umbrăreştilor,
nepublicată până astăzi. Se află la Arhivele Naţionale din Bucureşti.

1941-1945
Lista eroilor din Umbrăreşti căzuţi pe fronturile celui de-al doilea război
mondial o găsim la Ion T. Sion, Umbrăreşti – vatră milenară de istorie, pp. 301-302.

1972
S-a descoperit la 300-400 m Sud de grajdurile CAP Umbrăreşti, la adâncimea
de 1,5 m, un schelet uman întreg având alături un craniu de cal şi resturi metalice.
Cercetătorul Victor Spinei consideră că mormântul aparţine unui călăreţ de neam
turanic din secolul al XI-lea, ceea ce explică numele şi originea turanică a numelui
satului Torceşti. Secolele VIII-XI reprezintă perioada în care românii convieţuiau cu
alte populaţii. (Ion T. Sion, Umbrăreşti - vatră milenară..., pp. 28-29, nota 44 apud
Victor Spinei, Moldova în secolele IX-XIV, Bucureşti, 1996, pp. 138-139 şi Ultimele
valuri migratoare de la nordul Mării Negre şi Dunărea de Jos, Iaşi, 1996, pp. 298-
299).

1 Martie 1972

86
 Eugen Comşa de la Institutul de Arheologie din Bucureşti a descoperit pe un
grind din dreptul Torceştilor fragmente ceramice mari din vase modelate la o roată
înceată pe locul unei aşezări de dimensiuni reduse din epoca feudală timpurie a sec.
VIII-IX. (Ion T. Sion, op cit, p. 29).

1976
Specialişti de la Facultatea de Geografie Iaşi, împreună cu profesorul Costel
Bosoi, descoperă cel mai vechi vestigiu de viaţă animală, un molar de mamut din
specia Mammuthus primigenius Blum în lunca Siretului la balastiera din Condrea.
(Ion T. Sion, op cit, p. 13).

1-10 Septembrie 1988

Se efectuează săpături arheologice pe lângă biserica din Siliştea sub
conducerea muzeografei Stela Ţau de la muzeul din Tecuci. (Ion T. Sion, op cit,
p.13).

1999
Apare la Focşani lucrarea monografică „Umbrăreşti – vatră milenară de
istorie” a profesorului Ion T. Sion.
Alte informaţii despre Umbrăreşti şi umbrăreşteni se găsesc la ANG, fondul
Primăriei comunei Umbrăreşti.

Secolul al XXI-lea d.Hristos

2010
Ministerul Culturii emite ordinul 2031 publicat în Monitorul Oficial al
României, anul 178 (XXII) nr 670 bis pe 1 Octombrie 2010, în care mahalaua
87
Tămăşeni este înscrisă în Lista monumentelor istorice cu codul GL-I-s-B-02996, ca
datând din mileniul IV înainte de Hristos, cultura Gumelniţa, aspectul Stoicani -
Aldeni.

14 Noiembrie 2016
14.11.2016 –Consiliul local Umbrăreşti, prin adresa nr. 26 din data de
08.11.2016, hotărăşte propunerea schimbării destinaţiei unui spaţiu situat în comuna
Umbrăreşti, satul Siliştea, judeţul Galaţi, din spaţiu cu destinaţia de unităţi de
învăţământ în Muzeul Istoric şi Etnografic; document publicat la data de 14.11.2016,
ora 15.29. Muzeul poartă numele istoricului Ion T. Sion.

O FIGURĂ LUMINOASĂ DIN ȚINUTUL TECUCIULUI ÎN A

DOUA JUMĂTATE A VEACULUI AL XVII-LEA

Familia boierilor Costachi a jucat cel mai important rol în viața internă a
Moldovei și în cea bisericească. Începutul acestei familii vechi vine de la Sima
Boldur, vornicul lui Ștefan cel Mare, care îi înfrânge pe polonezi în 1497 la Lentești,
amintit de către Vasile Alecsandri în poemul istoric Dumbrava Roșie.
Altă varianta este Costache Boldur, fiul preotului Ioan căsătorit cu Calina, fiica
vornicului Cârstea Ghenovici, susține Filip Lucia Iorga în revista bucureșteană
Erasmus.
După istoricul Ion T. Sion începutul familiei vine de la Albu Costachi
căsătorit la 1588 cu Tofana Bujoreanu, fiica lui Ion Frunteș stolnicul boier al lui
Ștefan cel Mare. Familiile Costachi, Ureche și Costin au fost foarte apropiate.
În 2020 se împlinesc 400 de ani de la nașterea ilustrului patriot și binefăcător

88
moldovean din ținutul Tecuciului , cel mai de vază boier din neamul costăcheștilor,
Gavril Costachi cunoscut și ca Gavriliță de la Umbrăresti sau Gavrilaș.
Satul de obârșie al Costacheștilor este așadar Umbrăresti, sat ștefănian cu
codrii seculari la umbra cărora s-a odihnit în 1475 Ștefan cel Mare după o bătălie cu
turcii și care prin urice (hrisov) a fost dat în stăpânirea vitejilor săi Umbrea și
Condrea, care dau nume celor două sate, așa cum consemnează învățătorul Nicolae
Grigoraș în monografia Umbrăreștilor din 1942 și reputatul istoric umbrăreștean Ion
T.Sion. Datele despre copilăria lui Gaviriliță sunt foarte sumare. Se știe că avea
mare capacitate de a învăța și avea mult curaj și dorința de a sluji țara.
A învățat scrisul și cititul în casa părintească cu un învățător ales de părinți.
Și-a ales cariera militară, urmând școala domnească a lui Vasile Lupu de la Iași.
A fost căsătorit, potrivit lui Ștefan Vorovei, de patru ori. Primei soții nu i se cunoaște
numele. A doua soție a fost Maria, fiica lui Caracas și acesta căsătorit fiind cu fiica
lui Coceală, pârcălab de Tecuci. Cu cea de-a doua soție a avut doi copii. A treia soție
a lui Gavrilaș a fost Tudosica Costin, soră cu cronicarul Miron Costin și fiica
hatmanului Iancu Costin, cu care a avut copii: pe Lupu, Solomon, Costache și
Tudosica. A fost cumnat cu frații Miron și Velicico Costin. După moartea Tudosicăi
s-a căsătorit cu Vasilica, văduva lui Ștefan Cantacuzino, unul dintre feciorii lui Toma
Cantacuzino. Ultimul fiu din a patra căsătorie este Toader.
A străbătut toate treptele de jos în sus ale tuturor dregătoriilor vremii .
Gavriliță a ocupat rând pe rând multe funcții publice înalte. Înainte de 1658 era
serdar (comandant de călărime) fără titlu. Din 1 septembrie1661 până în 10
ianuarie1662 a fost căpitan. Din 25 martie 1662 a fost pârcălab (conducător de
cetate). Din 1666 până în 19 noiembrie 1668 a fost din nou serdar și foarte serdar.
Din 1669 până în 1671 a devenit mare spătar (se ocupa cu organizarea de ceremonii
cu sabia și cu buzduganul la curte și comandant suprem în lipsa domnului sau
locțiitor de domn).
89
Înainte de 1673 a fost mare vornic(cel dintâi boier din divan și înalt judecător al
Curții Domnești și reprezentant al domniei în orașe) al Țării de Jos. Între 1673-1674
și 1674-1675 a fost mare vornic al Țării de Jos. În 1676 a fost foarte vornic, iar între
1677-1678 devine mare hatman (comandantul armatei). În această calitate a
participat la asediul Cehrinului, unde Șerban Cantacuzino a încercat să îl asocieze la
luptă împotriva domnitorului Gheorghe Duca. De aceea a fost înlocuit cu Alex
Buhuș, cumnatul domnului. În 1679 devine foarte hatman, iar între 1679-1685 din
nou mare vornic al Țării de Jos.
După Ion T. Sion primul rang dregătoresc este cel de armaș (paznic al
temniței și executant al pedepselor corporale și capitale), apoi agă (comandant de
infanterie), apoi jitnicer (făcea parte din Sfatul Domnesc lărgit). În 1661 era
pârcălab, în timpul unei foamete puternice. A fost marginalizat pe vremea domniei
fiului lui Vasile Lupu, domnitorul Eustratie Dabija și ascesiunea lui începe după
decesul acestui domnitor.
Nicolae Iorga, în „Viața și faptele Mitropolitului Veniamin Costache” îl
prezintă pe Gavril Costache ca: „gospodar bun și sfetnic foarte ascultat a domnului
de atunci Duca Voevod, care prețuia oamenii de ispravă. Curtea lui era vestit de
bogată și de primitoare” fără să precizeze dacă era vorba de curtea domnească sau
de curtea sa.
Înlocuirea lui Duca Vodă în 1666 cu Iliaș Alexandru nu aduce schimbarea sa din
funcția de serdar până la sfârșitul anului 1668, iar în 1669, prin revenirea la domnie
a lui Gheorghe Duca este promovat la rangul de mare spătar.
La 9 februarie 1669 întărește mănăstirii Trei Ierarhi din Iași dreptul de a ține
călugării și școlile cu veniturile deținute înainte de mănăstirea Golia. În 12 și 27
martie 1669 închină mănăstirii Vatoped din Sfântul Munte biserica Sfinții Petru și
Pavel din Iași, ambele acte purtând ca mărturie credința lui Gavriliță Costache și vel
spătar. În decembrie 1671 și ianuarie 1672 ia apărarea lui Gheorghe Duca și înăbușe
90
răscoala unor boieri trădători după care este numit vornic al Țării de Sus, trecând
peste câteva trepte boierești în divan.
La 8 iulie 1672, voievodul Gheorghe Duca întărește pe marii boieri Miron Costin,
vornic în Țara de Jos, Gavriil Costache, vornic în Țara de Sus, Alex Buhuș, hatman
În august 1672 Gheorghe Duca este înlocuit cu Ștefan Petriceicu care l-a
declarant mazil opozant pe Gavriil Costache. Actele semnate de Gavriil Costache în
această perioadă sunt semnate ca fost vornic (biv vel vornic). În 1675 este investit
domn al Moldovei Antonie Russet care cere lui Gavriil Costache să cerceteze și
să resolve o pricină reclamată de către oarecare Vasile Medelean.
În 1677 ajunge hatman al Moldovei, înlocuindu-l pe Alexandru Buhuș. La Cehrin se
aflau Antonie Vodă Russet al Moldovei, Gheorghe Duca al Munteniei și Gavriliță
Costache. Pașa Helil nu dorea pe Gavriliță ca hatman, ci pe Alexandru Buhuș, iar
Gheorghe Duca voia să revină la tron în Moldova, afirmând că Antonie Vodă este
mazil. Replica lui Gavriliță este demnă de reținut: „De știi Măria ta că este adevărat
mazil, silește Măria ta să ne fii domn, iar nu de nu, să nu-l amesteci Măria ta, că este
un domn bun” .
Ni s-a păstrat un document din 5 Noiembrie 1677 prin care Antonie Vodă Russet
întărește dreptul de stăpânire al unor răzeși pe a patra parte din satul Nicoreștii de
Sus și Nicoreștii de Jos, chezași ai validității actului aflându-se Ilie Sturdza, vel
vornic al Țării de Jos, Gligorie Ghenghea, vel vornic al Țării de Sus și „credința
boierului Gavriil Costache Hatman” .
În noiembrie 1678 Antonie Russet este scos din domnie și înlocuit de
Gheorghe Duca pentru a treia oară, an în care Gavriil Costache devine mare vornic
al Țării de Jos, în locul lui Ilie Sturza.
Înainte de 6 mai 1682 a clădit schitul Bursuci cu hramul Sfinții Apostoli Petru
și Pavel, ulterior închinată mănăstirii Esfigmenu din Muntele Athos, lucru
consemnat de rudenia sa, vrednicul de pomenire Veniamin Costache, care arată că a
91
fost zidită de marele vornic Gavriil pe cheltuiala sa și că a fost înmormântată aici în
ctitoria de pe Valea Ciocăneștilor. Constantin Cantemir (15/25 iunie 1685 și la 16/26
martie 1694) scutește de dări mănăstirea Bursuci prin hrisovul din 14 iulie 1685,
hrisov reînoit de Constantin Duca (1693-1695) prin alt hrisov din 14 iulie
1693.Bursuciul s-a bucurat de atenția voievozilor Antioh Cantemir, Mihai Racoviță,
Dimitrie Cantemir, Nicolae Mavrocordat, Grigorie II Ghica. Fanariotul Nicolae
Mavrocordat a dat și el un hrisov la 10 ianuarie 1713 prin care o scutește de dări și
amintește că este zidită din temelie de răposatul Gavriil Costachi.
Despre cele doua ctitorii costăchești scrie istoricul Costin Clit aducând o
contribuție istorică importantă la mai buna lor cunoaștere.
La 5 mai 1683 Gavriliță face popas la Umbrărești, în satul și casele lui de aici
, de unde domnitorul a emis o carte domnească. La 20 aprilie 1683, după ce își
serbează ziua numelui la Iași pleacă spre Viena la războiul antiotoman .
În drum spre Focșani, Gheorghe Duca voievodul a făcut popas la casele mari din
Umbrărești, de lângă biserica din Siliștea . Aici a emis o carte ca răspuns la o jalbă
încredințată spre rezolvare ceasnicului Ștefan. Cu această ocazie răzeșii pierd satul
Torcești din cauza unor biruri și este cumpărat de Vasile Costachi, fiul mai mare al
lui Gavril Costachi, așa cum afirma Theodor Ciuntu în Dicționarul geografic ,
statistic si istoric din 1897. Familia Costăcheștilor avea case la Umbrărești după
cum descrie și Elena Manu la 1860 cu prilejul procesului fostului al treilea soț
Grigorie Șutu.
Lucrările de îndiguire a râului Bârlad au distrus ultimele rămășițe ale caselor
Costăcheștilor de la Umbrărești. Pe moșia lui, Gaviriliță a ctitorit pentru el și săteni
o biserică de lemn, arsă de tătari. Aceștia erau susținuți de către domnitorul
Dumitrașcu vodă de teamă invaziei polone și agreat de turci a persecutat pe Gavril
Costache și pe mitropolitul moldovean Teodosie de la Brazi(Vrancea), omorât de
tătari în 1694. Ultima năvălire tătară a fost la 1758. Aproape de biserica ctitorită de
92
Gavril Costache și arsă de tătari, boierul Gavril Conachi a zidit din cărămidă o
biserică la Siliștea în 1794 închinată Preasfintei Fecioare Maria. Cu siguranță, cei
doi au avut legături cu mănăstirea de pe Bârlojița, atestată documentar la 15 iulie
1448, până la 1802 la marele cutremur de 10 minute care a devastat clădiri și zidiri
în Rusia, Principatele Române până la Istanbul. Numele de Gavril, în relație cu
Sfântul Arhanghel Gavriil, îngerul Buneivestiri, indică și o noblețe sufletească
exprimată în evlavie către Maica Domnului, patroana ctitoriei din Siliștea-Tecuci și
a mănăstirii localizate de către istoricii Paul Păltănea, preotul profesor Eugen
Drăgoi. I.P.S. Arhiepiscop Casian Crăciun al Dunării de Jos, Ion T. Sion, etc., acesta
din urmă lăsându-ne și o hartă care corespunde descrierii celui mai vechi document
de spiritualitate ortodoxa din sudul Moldovei , potrivit căreia mănăstirea aceasta este
situată pe malul Bârladului, unde este satul Torcești, după cum atestă și puternică
tradiție a bătrânilor din Umbrărești.
După asediul Vienei, Gavril Costachi îl sfătuie pe Gheorghe Duca să nu
meargă în Moldova de teama polonezilor și fuge în Țara Românească la Șerban
Cantacuzino, după care revine în Moldova sub domnia lui Ștefan Petru Voievod și
semnează petiția mitropolitului Dosoftei către țarul Rusiei în numele voievodului, al
clerului și boierilor Moldovei (ianuarie 1684), domnitorul fiind plecat în campania
antiturcă din 1683. A fost apropiat voievodului Petriceicu prin soția sa Vasilică,
înrudită cu voievodul. Sub domnia lui Dumitrașcu Vodă, care ura pe boieri împreună
cu Șerban Cantacuzino și cu Alexandru Buhuș, Gavriile a susținut îndepărtarea lui
Șerban Cantacuzino și aducerea a lui Constantin Cantemir pe tronul Moldovei. Pe
acesta l-a determinat să facă jurământ că nu se va atinge de fii săi sau de dânsul , iar
în timpul domniei acestuia a exercitat cea mai mare influență de putere în treburile
statului.
În 1688 sfârșește otrăvit de Șerban Cantacuzino, urmat ca vornic al Țării de
Jos de fiul său, Vasile Costachi .
93
Gavril Costache avut case la Umbrăresti-Tecuci, Iepureni, Iași etc. pe care urmașii
le-au vândut. A primit danii de la cumnata sa, Safta Costin, văduva lui Alexandru
Costin: satul și moșia Ruși (Roman) . Sfântul Mitropolit Dosoftei a sfătuit-o să se
dea pe mâna lui Gavriil și Tudosicăi Costachi altminteri a amenințat-o că va fi
afurisită, căci cei doi sunt „oameni dumnezeiești” .
După N. Docan, Radu Rosseti, în lucrarea „Pământul, sătenii și stăpânii din
Moldova”, Gavriliță stăpânea 35 de sate întregi. După moartea părinților lui Apostol
Costache și Teofana i-au revenit Epurenii, Ciocăneștii, Bârlăleștii, Solomonii,
Boteștii, părți din Umbrărești, Râșcanii, Soca, Dimaci, Țigăneii, Socii de pe Siret,
Ținutul Tecuciului, Lungenii, Durăștii(Barcea). A moștenit și pe un tata vitreg, de la
socrul său Caracaș, după moartea Mariei și de la soția Tudosica. A primit danii în
sate și moșii de la unele persoane ce interveneau potrivit funcției lui pentru a-i scăpa
de obligații și pedepse. A făcut bine sătenilor din Durăști plătindu-le dajdiile , iar
aceștia l-au răsplătit cu un vad (moară) pe Bârlad pe care îl aveau de la Ștefan cel
Mare. Mai târziu sătenii s-au pus sub protecția boierului Ionașco Balș, mare vornic
al Țării de Sus .
La 10 septembrie 1682 pentru 12 galbeni a rezolvat o vină gravă a lui Ieremia
și fratelui său Panhilie din Durăști . Alte averi le-a primit Gavriliță din cumpărături
în Ținuturile Fălciu, Tutova, Vaslui. Primele cumpărături le-a făcut în 23 august
1668 în satele Mireani, Floreni, Cioreni, Roșieci(Fălceni), aceste proprietăți fiind
întărite prin cărți domnești de la Gheorghe Duca și cu mărturia boierilor Miron
Costin, vornic în Țara de Sus Gligore Făbășescu vornic în Țara de Jos, Nicolae
Racoviță hatmanul. Mai cumpără jumătate de sat din Popești, Hănășeni, Brăteni,
Lugeni, Briscani, Păcurăreștii de pe Prut, Fălciu, Negrirești, Folești, Huceni, Floreni,
Dumești, Podgoria Nicoreștilor(martori Pricopi și Cristea din Nicorești și Toader
Vătăman din Ploscuțeni). Face și schimburi de moșie: cedează via din Țifești și ia
case și pământ în hotarul Băleștilor (martorii schimbului sunt : Mitrea Căpitanul,
94
Gheorghiță Pâcul din Focșani și Mihăilă Vornicel din Umbrărești ). Mai schimbă
moșia mănăstirii Florești cu Blăjerii, mănăstirii dându-i Colimbanii (Mircești) .
La 30 ianuarie 1678 este prezent alături de sfântul Mitropolit Dosoftei la înzestrarea
pe care o face Andronache fiicei sale Anița căsătoria cu Aslan Neguțitorul, fapt de
la care au lipsit doar domnitorul, cei trei episcopi și câțiva episcopi din Sfatul Țării.
În același an, cumpără satul Românești Miron Costin, iar Gavriil Costachi este
martor la această cumpărare. Mai este martor la dania logofătului Neculai Racoviță
în satul Șurirești.
Este prezent la botezul nepoatei sale după fiul cel mare, nașii de botez fiind
Ștefan Celchez, care îl și denunță în 1691 ca uneltitor împotriva domnului
Constantin Cantemir pentru care Vasile Costache a fost arestat și obligat la o
despăgubire bănească așa cum consemnează cronicarul Ion Neculce deloc binevoitor
cu familia Costăcheștilor.
Urmașii lui Gavriliță Costache se vor numi gavrilitești. Copiii lui, Elena,
Vasile, Lupu, Solomon, Constantin, Tudosica, Vasilca și Toader au moștenit marea
avere a acestuia.
Pe 1 septembrie 1704 se separă partea boiereasca de cea răzășească, până la
aceasta data pământul boieresc și răzășesc cultivându-se în devălmășie, în comun,
adică venitul se repartiza între copartași, proporțional cu mărimea și numărul
parților recunoscute ca drept de stăpânire către întreaga obște a satului.Proprietatea
Costacheștilor s-a transmis prin vindere altor familii boierești moldave.
Materialul de fata dorește sa evidențieze chipul luminos al unei familii boierești, cu
origine tecuceană, ce a slujit țara și Biserica pe multe planuri având o conștiință a
răspunderii pentru ceilalți cu totul aparte. De departe strălucește emblematic Gavril
Costache, adevărat om de arme, om politic, filantrop, om de drept, ctitor de locașuri
sfinte, antiotoman convins, apropiat al sfântului ierarh mitropolit Dosoftei ( primul
nostru poet cult ), om de încredere al multor voievozi și mitropoliți din Moldova și
95
Muntenia, apreciat pe buna dreptate de către aproape toți decidenții politici și
spirituali ai vremii sale și de mai târziu. În cei 67 ani pământești a ars ca o flacară
pentru binele celor mulți și a trecut prin mari necazuri familiale asemeni sfântului
voievod Ștefan cel mare, dar a reușit să lase ca moștenire un nume bun în memoria
contemporanilor și a urmașilor săi. Este destulă recomandarea pe care o face sfântul
mitropolit Dosoftei boierului Gavril Costache și soției sale Tudosica ca fiind ,,
oameni dumnezeiești ”. În aceeași cheie interpretăm cuvintele mai mult decat
elogioase ale urmașului său de neam mitropolitul Veniamin Costachi, candidat la
canonizare în zilele noastre. De binefacerile lui s-au bucurat înaintașii din orașul
Tecuci precum și din împrejurimile sale Durăștii(Barcea), Blăjerii (Ivești),
Umbrăreștii cu Silistea, Torcești, Tămăseni, Slobozia, apoi Liestii, Nicoreștii,
Cozmeștii, Epurenii și ținuturile Tutovei, Fălciului, Hușilor, Bârlad și Prut, Galații,
Iașii, etc. Oamenii și documentele vorbesc despre un om corect, om vrednic de
încredere, credință și conștiința sa fiind garante ale veridicitătii vorbelor,
documentelor de vânzare - cumparare, donatiilor, schimburilor de proprietăti,
scutirilor de dări ale mănăstirilor și misiunilor încredințate marelui dregător al
Modovei într-o perioadă tulbure în interiorul și exteriorul țării, în care dușmanii ca
și astăzi interveneau pentru a-si pune domn pe cel mai dispus dintre boieri să vândă
pe aproapele lor. A iubit răzeșii lângă și cu care a luptat, cu care a conviețuit pașnic
și a lucrat sinergic pe moșie împărțind veniturile avantajos pentru toți, în devălmășie,
cum nu s-a întâmplat în multe locuri din Principatele Române. Cercetările despre
viața si activitatea lui continuă mai ales ca necesitate astăzi când grijile mărunte ajută
ca să se depună colbul uitării generației tinere de astăzi peste jertfelnica contribuție
la continuitatea statală, spirituală, economică, socială și culturala a Moldovei de pe
ambele maluri ale Prutului . Pilda lui poate sa inspire pe cei îndestulați de astăzi și
aflați în primejduirea înstrăinării de neam, de Dumnezeu și de ei însisi..

96
 Bibliografie

1. A.N.B., Doc. Ist., C X X X /83 apud Ion T. Sion Familia boierilor

Costachi, pagina 100
2. ANB, Fond Achiziții noi, XXXIII-23 apud Ion T. Sion, Familia boierilor
moldoveni Costachi, pagina 108
3. ANB, Fond Mănăstirea Neamț
4. ANG, Divanul apelativ al Țării de Jos, dosar 206/1880 apud Ion T . Sion,
Umbrărești-vatră milenară de istorie, ediția a II, pagina 112
5. Arhivele Naționale București, Fond Documente Istorice, LXV-234 apud
Ion T. Sion, Familia boierilor Moldoveni..., pagina 96
6. Axinte Uricarul, Cronica paralelă a Țării Românești , paginile 40, 44 apud
Ion T. Sion, pagina 87
7. C. Bobulescu, Din viața Mitropolitului Veniamin Costache (1808-
1842).Neamul, copilăria, tinerețea și episcopatul(după acte și documente),
pagina 15
8. Florin Marinescu, Ioan Caproșu, Petrone Zahariu, Documente românești
din arhiva mănăstirii Xeropotamu de la Muntele Athos, Iași , 1916, pagina
90 apud Ion. T. Sion, op. cit., pagina 84
9. Gheorghe Ghibănescu, Spița familiei Costachi după acte și documente,
1924. Vezi și Ispisoace și zapise, editura Dacia, Iasi, 1912, pagina 88-91
10. Ioan Caproșu, Documente privitoare la istoria orașului Iași, volumul 2,
pagina 189
11. Ioan Caproșu, op. cit., pagina 196 și 210 apud Ion T. Sion, op. cit, pagina
83
12. Ioan Caproșu, op. cit., volumul 2, pagina 429
13. Ion Neculce, op. cit. Pagina 294
97
14. Ion T. Sion, Familia boierilor Costachi, pagina 109
15. Ion T. Sion, Familia boierilor moldoveni Costache, editura Sfera, Bârlad,
2014,
16. Ion T. Sion, op. cit, pagina 83
17. Nicolae Iorga, Viața și faptele Mitropolitului Veniamin Costache,
București, 1908, pagina
18. Nicolae Stoicescu, Dicționar ale marilor dregători din Țara Românească și
Moldova, editura Enciclopedică Română, 1971, pagina 380-381
19. Petre Strihan, Instituții fundamentale din Țările Române, Dicționar, 1988,
pagina 180
20. Pseudo Costin, Cronicile României, ediția Mihail Kogălniceanu, Iași,
1845, pagina 28
21. Ștefan Meteș, Contribuții noi privitoare la familia boierească Buhuș din
Moldova, București , 1927, pagina 15 apud Ion T. Sion, Umbrărești-vatră
milenară de istorie, ediția a2a , Casa Editorială Demiurg, Iași, 2012, pagina
111

98
 Postfață

Cartea „Documente umbrăreștene” s-a născut din dorința de a cerceta și a

scoate la iveală cât mai multe documente istorice privitoare la comunitatea
umbrăreșteană. Providențial, ca răspuns la gândul meu, fără să știe de acesta,
profesorul și istoricul tecucean Andronache Ștefan mi-a trimis în format „.pdf”
cartea „ Documente istorice tecucene, secolele XVII-XIX”, apărute în 2019 la
editura Grapho Press din Tecuci.
În prefața acestei cărți, acesta recunoaște contribuția de excepție a
profesorului și istoricului umbrăreștean Ion T. Sion, la cercetarea trecutului orașului
Tecuci și a comunei Umbrărești prin surse documentare, demne de apreciat. Așa
cum mărturisește același profesor, Ștefan Andronache, el însuși s-a implicat în a
dovedi că există numeroase și autentice surse de inspirație pentru istoria orașului
Tecuci și a împrejurimilor sale, peste 3000 de documente și manuscrise din perioada
secolelor XVII – XIX, parte din ele în grafie chirilică, aflate în marile biblioteci și
arhive naționale din București, Iași și Galați.
Volumul din care am selectat cronologic documente umbrăreștene se
limitează la 715 documente, multe aflate în rezumat sau în totalitatea conținutului
original. Aceste documente sunt cărți domnești, danii, zapise de vânzări, schimb sau
cumpărări de terenuri și alte proprietăți, hotarnice, plângeri, cărți de judecată, danii
către mănăstiri, zăloage, acte de proprietate, foi de zestre, cărți de întărire sau
slobozenie, schițe de neam etc. Toate acestea, scrise și adunate, legitimează existența
și continuitatea unor sate din ținutul Tecuciului, între care și Torcești, Condrea,
Umbrărești, Siliștea etc.
Textele documentelor au fost scrise de uricari, dascăli de biserică sau pisari
sătești.

99
 Văzând lungimea acestei lucrări, de 549 de pagini, m-am gândit la cei
interesați de documentele satelor umbrăreștene și am selectat din marea lucrare a
profesorului Andronache pe cele care vorbesc direct sau indirect despre Umbrărești
și umbrăreșteni, încercând să întâmpin pe cititori și cercetători din Umbrărești și alte
localități, care simt împuținarea timpului și având nevoie de o ușurare a efortului
lor și prin contribuția tânărului student în teologia bucureșteană, Georgian Alecse,
originar din Umbrărești.
Am adăugat la conținutul documetelor selectate pentru secolele XVII-XIX
documente mai vechi, din secolele XV-XVI și documente mai noi, din secolele XIX-
XX, redate în lucrarea „Umbrăreștii, schiță monografică”, editura Tradiție,
București, 2018, în Postfața căreia am transmis promisiunea unei viitoare ediții de
documente îmbunătățite, fără pretenția epuizării lor totale.
Pentru a relefa adevărul potrivit căruia Umbrăreștiul a dat oameni de valoare
Țării Moldovei și românilor în general am inserat câteva medalioane biografice ale
boierilor Gavril Costache (Gavriliță de la Umbrărești), Costache Costache,
Manolache Postache, ultimii descendenți ai familiei boierești Costache cu stăpânire
asupra Umbrăreștilor și Moldovei, dar și prin funcțiile politice și administrative din
statul moldovean al secolelor XVII-XVIII.
Lucrarea de față apare la împlinirea a 525 de ani de la atestarea documentară
a satului Țigănei, aparținător Umbrăreștilor și dispărut astăzi, dar și cu ocazia
împinirii a 400 de ani de la nașterea uneia dintre cele mai luminoase figuri ale
neamului și Bisericii, boierul Gavril Costache.
Nădăjduiesc că această lucrare sinteză să fie de folos tuturor celor cu adevărat
interesați de istoria uneia dintre cele mai vechi comunități a județului Galați și a țării,
Umbrăreștii sfântului Voievod Ștefan cel Mare. Cartea se încheie cu prezentarea
câtorva dintre chipurile pilduitoare ale celor mai reprezentativi oameni ai
umbrăreștilor ce au trăit și activat aici și pe alte meleaguri de-a lungul vitregelor
100
timpuri, oameni care dincolo din veșnicie ne îndeamnă și ne încurajează să ne
păstrăm cu orice preț credința în Dumnezeu și în Biserică, slujirea neamului și
dăinurirea lui într-o unitate și lucrare sobornicească, de profundă și sinceră și totală
comuniune de gândire, trăire și acțiune în duhul strămoșilor și părinților noștri, duh
de iubire hristică la o măsură cât mai mare și adevărată la Dumnezeu și la oameni.

preot drd. Toderiță Rusu

101