Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1.1. Şublerul
Şublerul este un instrument cu scară gradată şi vernier utilizat pentru măsurarea lun-gimilor.
Vernierul este o scară gradată suplimentară, cu ajutorul căruia se măreşte precizia de citire a
fracţiunilor de diviziune de pe scara gradată principală. În funcţie de vernier, precizia de ci-tire la
şublere poate fi de 0,1; 0,05 şi 0,02 mm.
Între indicii metrologici ai scării gradate principale şi ai vernierului există următoa-rele
relaţii:
C
n (2)
i
l n C' (3)
în care:
C = este diviziunea pe scara principală, în mm (de obicei C = 1 mm);
Din punct de vedere al dimensiunilor pieselor care se măsoară, şublerele pot fi:
- şublere de adâncime;
- şublere combinate;
- şublere de trasare;
- şublere pentru roţi dinţate
- vernierul 5;
- şurub de blocare 6;
1.2.2. Şublerul de adâncime (fig.1.2) este utilizat pentru măsurarea adâncimii unor cavităţi,
a unor găuri înfundate, a formelor interioare în trepte etc.
- cursor cu vernier, 3;
- talpa 4 solidară cu cursorul;
- suprafaţa de măsurare, 5;
- şurubul de blocare, 6 a cursorului
În vederea măsurării, şublerul se aşează cu suprafaţa de măsurare 5 a tălpii 4 pe suprafaţa
frontală exterioară a găurii, iar rigla gradată 1 fiind împinsă, alunecă în cursor până când suprafaţa
de măsurare 2 atinge partea interioară a găurii, după care se face blocarea cu şurubul 6.
Citirea instrumentului se face în mod identic cu a şublerului de exterior şi interior.
Şublerele de adâncime sînt realizate în variantele: 125; 150; 200; 300 şi 500 mm a limitei superioare
de măsurare.
1.2.3. Şublere combinate (fig.1.1,c) se caracterizează prin aceea că au rigla gradată
prevăzută în spate cu un canal în care culisează o tijă solidară cu cursorul, folosită la măsurarea
adâncimilor, ciocurile fiind utilizate la măsurarea dimensiunilor exterioare sau interioare. In acest
caz, suprafeţele de măsurare a adâncimii vor fi constituite de către extremitatea 9 a tijei 1 şi capătul
riglei gradate.
Deoarece lungimea cu care se deplasează tija în interiorul găurii este egală cu deplasarea
cursorului, deci cu deschiderea ciocurilor, valoarea mărimii măsurate se va citi pe riglă şi vernier ca
şi la şublerele precedente.
1.2.4. Şublerul de trasare (fig.1.3) este folosit la lucrări de trasare sau de măsurare a
înălţimilor fiind compuse din următoarele elemente:
- rigla gradată 1;
- talpa 2;
- cursor vernier 3;
- consola 4;
- vârful de trasare 5;
- şurubul de blocare.
Elementele componente ale şublerelor se confecţionează din oţel-carbon de calitate sau oţel
carbon pentru scule, suprafeţele de măsurare trebuind să aibă o duritate de minimum 65 HRC şi o
rugozitate de Ra = 0,4 mm.
1.2.5. Şublerul pentru roţi dinţate (fig 1.4) este folosit la verificarea deplasării suplimen-
tare a profilului de referinţă faţă de poziţia normală. Deplasarea profilului se face indirect, prin citi-
rea grosimii dintelui pe vernierul 3 Părţile componente sînt :
- rigle, 1;
- cursoarele 3 4;
- falca de măsurare, 2;
1.3. Mersul lucrării
Se vor identifica părţile componente ale fiecărui tip de şubler în parte Se vor analiza scările,
respectiv se vor identifica preciziile de măsurare ale instrumentelor.
Se vor executa măsurări ale pieselor de tip arbore şi de tip alezaj, precum şi măsurări de
adâncime
Citirile efectuate vor fi înregistrate în tabelele 1.1 şi 1.2, în care M1 şi M2 reprezintă citirile
executate după două direcţii perpendiculare.
Precizia şublerului
2.1. Micrometrul
Micrometrele sînt aparate micrometrice, la baza cărora stă principiul mişcării elicoidale
simple, conform căruia deplasarea axială a unui punct este proporţională cu unghiul de rotire, adică:
S p (1)
3600
în care:
- micrometre de exterior;
- micrometre de interior;
- micrometre de adâncime;
- micrometre speciale.
Figura 2.1.
Pe bucşa 3 este imprimată o scară gradată longitudinal cu repere din 0,5 în 0,5 mm,
alternative de o parte şi al-ta a unei generatoare.
Pe extremitatea conică a tamburului 5 sunt trasate 50 de diviziuni, ele formând o scară
circulară.
Dacă la o rotaţie completă a tamburului şi a şurubului micrometric, tija se deplasează cu o,5
mm, înseamnă că deplasarea corespunzătoare unei diviziuni de pe scara circulara va fi: 0,5 / 50 =
0,0l mm.
Citirea valorii dimensiunilor măsurate se face astfel:
- se prinde piesa între suprafeţele de palpare ale aparatului;
- se citeşte numărul întreg de milimetri de la 0 pe rigla longitudinală până la extremi-
tatea tamburului pe care se găseşte scara circularcă (fig.2.2, a);
- dacă este cazul, se citeşte şi jumătatea de mili-metru alături de numărul de milimetri
întregi (fig.2.2, b);
Figura 2.2
- se citeşte numărul de ordine a diviziunii de pe scara circulară care se suprapiune cu
generatoarea scării lon-gitudinale, acest numâr reprezentînd sutimile de milimetru şi se adună la
valoarea citită anterior.
Micrometrele de exterior se execută cu un domeniu de măsurare de 25 mm, cu limitele: 0-25
mm; 25-50 mm; etc.
2.2.2. Micrometrul de interior se utilizează la mă-surarea dimensiunilor interioare ale
pieselor şi este realizat în două variante constructive: tip vergea şi cu ciocuri.
2.2.2.1. Micrometrul de interior tip vergea (fig. 2.3, a) se compune din următoarele
părţi:
- şurubul micrometric 1;
- tambur gradat 4;
- piuliţa 5 de strîngere a tamburului;
- capul bucşă 6;
- mecanismul de blocare 8.
Figura 2.3.
3.1. Generalităţi
Comparatorul cu cadran este un aparat prevăzut cu roţi dinţate care amplifică deplasarea unei
tije şi o transmite acului indicator care se deplasează în faţa unei scări gradate circulare. Cele mai
răspândite sînt compactoarele cu valoarea diviziunii de 0,01 mm.
Pentru mărirea preciziei de măsurare a comparatoare-lor cu cadran, amplificarea semnalului
de intrare este completată de un sistem de pârghii, în acest caz ele se numesc cu roţi dinţate şi
pârghie.
3.2. Clasificarea comparatoarelor cu cadran
Din punct de vedere constructiv ele pot fi:
- normale;
- cu gabarit redus
Din punct de vedere al domeniului de utilizare comparatoarele pot fi:
- de exterior;
- de interior.
Comparatoarele cu gabarit redus au limitele de măsurare pe scara gradată de 0-2 mm, 0-3
mm iar cele normale cu limitele de măsurare de 0-5 mm şi 0-10 mm.
Comparatoarele de interior sînt folosite la măsurarea alezajelor sau altor dimensiuni
interioare.
3.2.1. Comparatorul cu cadran cu cremalieră si roţi dinţate (fig.3.l) se compune dintr-o
tijă palpatoare 1, prevăzută pe o porţiune cu o cremalieră care transmite mişcarea pinionului Z1 = 16
dinţi. Pe acelaşi ax se găseşte fixată rigid roata dinţată Z1= = 100 dinţi care se roteşte cu acelaşi
unghi ca şi pinionul Z1. De la roata dinţată Z1 mişcarea este transmisă pinionului Z2 = 10 dinţi, pe
axul căruia este fixat acul indicator 3, care se roteşte în faţa scării gradate circulare 4. Pinionul Z2
angrenează cu roata dinţată Z5. = 100 dinţi şi datorită arcului spiral 5 contactul dintre dinţi are loc
totdeauna pe acelaşi flanc al dintelui, astfel că se elimină cursa moartă la mişcarea reversibilă. Forţa
de măsurare este asigurată de arcul 6.
În orice deplasare axială a tijei palpatoare, mişcarea se transmite prin angrenajele dinţate cu
amplificare simultană datorită rapoartelor de transmitere şi este redată pe scara circulară de acul
indicator care se roteşte cu un unghi corespunzător.
În vederea măsurării dimensiunilor pieselor, compara-torul se fixează într-un suport şi se
reglează la zero fie cu ajutorul calelor plan-paralele, fie cu ajutorul unor piese etalon în aşa fel încât
tija palpatoare să se găsească la jumătatea cursei Pentru aducerea reperului zero în dreptul acului
indicator Se desface şurubul 7 şi se roteşte rama 8 a cadranu-lui 9, după care se strânge şurubul 7
3.2.2. Comparatorul cu cadran cu roţi dinţate şi pârghie (fig.3.2) se caracterizează prin
aceea că are o amplificare mai mare a deplasării palpatorului datorită unei pârghii, precizia de
măsurare fiind de 0,00l mm. Gradul de amplificare este dat de raportul braţelor pârghiei.
3.2.3 Comparatorul de interior (fig.3.5) este folosit la măsurarea abaterilor efective ale
diametrelor alezajelor. La reglarea la zero a aparatului, dimensiunea medie prescrisă se
materializează în distanţa dintre suprafeţele sferice de măsurare ale tijei 1 (reglabilă) şi a tijei mobile
2, de la aceasta mişcarea se transmite comparatorului 3 fără amplificare, prin intermediul unei
pârghii.
Aparatul este montat într-o carcasă protectoare 8, ca-re prin tubul 9 face legătura cu carcasa
l0.
3.3. Microcomparatorul cu cadran circular este asemănător cu comparatorul cu cadran,
este prevăzut în plus cu o pereche de roţi dinţate sau cu o pârghie care măreşte gradul de
amplificare, ceea ce permite obţinerea unei precizii de 0,001 mm
4.1. Generalităţi
În această categorie de aparate sînt cuprinse: orto-testul, pasametrul, micrometrul cu.
pârghie.
Toate aceste aparate au un raport de amplificare mare şi o precizie de măsurare ridicată.
4.2. Ortotestul - este un aparat la care mecanismul de transmitere şi de amplificare a
mişcării este format din pârghii şi roţi dinţate. Acest aparat utilizează metoda comparativă în
vederea măsurării pieselor, prin stabilirea
abaterilor faţă de dimensiunea nominală.
In vederea executării măsurării pieselor,
aparatul se reglează la zero cu ajutorul unei
cale sau a unui bloc de cale plan-paralele.
Părţile componente ale ortotestului sînt
următoarele (fig.4.1): tija palpatoare 1
aflată în contact cu pârghia 2 care se roteşte
în jurul articulaţiei 3. La partea superioară
pârghia este prevăzută cu un sector dinţat,
care angrenează cu un pinion dinţat 4, pe al
cărui ax se găseşte acul indicator 5. Orice
deplasare a tijei palpatoare este transmisă
acului indicator, care se roteşte în faţa scării
gradate 9, prevăzută cu zero la mijloc.
Arcul 6 are rolul de a elimina cursa moartă
în angrenajul dintre sectorul dinţat şi
pinion. Arcul 7 asigură revenirea tijei
palpatoare la poziţia inferioară şi contactul dintre palpator şi piesă, iar arcul 8 asigură contactul
permanent dintre pârghia 2 şi tija palpatoare.
In vederea executării măsurării
pieselor aparatul 1 se fixează într-
un suport 2 (fig. 4.2),care culisează
pe o coloană verticală filetată 5
solidară cu placa de bază 7 care
susţine şi masa de lucru 6. Scara
gradată a aparatului poate.fi rotită
cu ajutorul şurubului 8. Tija
palpatoare 3 poate fi ridicată cu
ajutorul pârghiei 4 la introducerea
şi scoaterea pieselor de măsurat.
Raportul de amplificare al
ortotestului se determină cu relaţia:
R L
K
r l
în care:
R - raza sectorului dinţat al pârghiei
2;
r - raza pinionului 4;
4.3. Pasametrul (fig. 4.3) este folosit la măsurarea dimensiunilor exterioare, fiind
asemănător cu micrometrul.
Fig.43
Pinionul 14, angrenând cu sectorul 13, roteşte acul indicator 8 de-a lungul scării
gradate7. Dimensiunea medie prescrisă, se fixează între suprafeţele de măsurare ale tijelor 2 şi 3
cu ajutorul unui bloc de cale prin acţionarea mecanismului 4, tijele deplasânduse până când acul
indicator ajunge în dreptul reperului zero al scării principale, după care tija 3 se blochează cu
şurubul 5.
Domeniul de măsurare al pasametrelor este cuprins între o-25 mm, 25-50 mm, 50-75
mm şi 75-l00 mm, cu limitele de măsurare de 0, 08 mm sau 0,016 mm şi cu valoarea
diviziunii de 0,002 sau 0,005 mm.
4.4. Micrometrul cu pârghie - diferă de pasametru prin aceea că locul tijei reglabile
este luat de un dispozitiv cu şurub micrometric.
5.1. Generalităţi
L 100
K 1000
l 0,1
- Se măsoară abaterile fiecărei piese dintr-un lor faţă de dimensiunea lor nominală.
Lucrarea nr .6
Calele plane-paralele sunt măsuri terminale a căror marime este determinată de distanţa
dintre două suprafeţe plane şi paralele.
Aceste cale au formă de paralelipiped dreptunghic şi sunt executate din oţel aliat, cu o duritate
minimă a suprafeţelor de măsurare de 62 HRC şi cu o rugozitate
Distanţa dintre cele două suprafeţe plane şi paralele de măsurare ale calei se numeşte
lungimea nominală impusă şi se înscrie fie pe una din suprafeţele de măsurare, cînd
, fie pe una din suprafeţele laterale, cînd .
Utilizarea calelor se bazează pe proprietatea lor de a adera una pe alta pe suprafeţele lor de
măsurare printr-o uşoară apăsare şi o mişcare tangenţială de deplasare, formîndu-se un bloc de cale,
care practic poate avea orice lungime. Lungimea blocului de cale este egală cu suma lungimilor
calelor componente.
Calele componente ale unui bloc de cale se aleg conform următorului procedeu: se cere să se
formeze un bloc de cale cu dimensiunea de 84,518 mm.
Restul ....................................................................................................83,510 mm
Restul ....................................................................................................82,500 mm
Deci calele componente ale unui bloc de cale se aleg în mod succesiv, în funcţie de ultima
zecimală.
Calele unghiulare sunt măsuri terminale, formate din plăci prismatice cu latura de 70 mm,
utilizate la măsurarea şi verificarea unghiurilor. Ele pot să fie prevăzute cu un unghi activ, sau cu
toate unghiurile active (fig.6.3.)
Utilizarea calelor unghiulare se face analog cu a calelor plan-paralele, atît individual cît şi în
lanţ (fig.6.4.)
La scoaterea calelor unghiulare din trusă, acestea se vor spăla cu benzină şi se vor şterge cu o
cîrpă moale, iar după utilizare se vor unge din nou.
6.3. Calibre de interstiţii
Calibrele de interstiţii, numite spioni sau sonde, sunt măsuri terminale formate din lame
rotunjite la capete, cu lungimea de 100 mm, utilizate la măsurarea jocurilor sau a distanţelor mici
dintre două suprafeţe plane şi paralele. Dimensiunea caracteristică a unui calibru este grosimea, ea
putînd fi cuprinsă între 0,03 mm şi 1 mm, in trepte de 0,01 mm şi 0,25 mm (fig.6.5.)
Calibrele de interstiţii se execută în clasele de preciyie 1 şi 2 şi se livrează în truse de cîteva
bucăţi.
Pentru protejarea lamelor, acestea sunt prinse la unul din capetele cu un ştift într-o teacă
metalică, în vederea măsurării jocului alegîndu-se succesiv adecvată.
Tolerenţe şi ajustaje
1. Precizie dimensională
1.1.1. Dimensiune efectivă - dimensiunea unui element obţinut prin măsurare (cu eroarea
admisă).
1.1.2. Dimensiune maximă - cea mai mare dimensiune pe care o poate avea măsurandul
(arbore, alezaj).
1.1.3. Dimensiune minimă - cea mai mică dimensiune pe care o poate avea
măsurandul(arbore, alezaj).
Observaţie – simbolurile utilizate sunt scrise cu litere mari pentru di-mensiuneile de tip
alezaj şi cu litere mici pentru dimensiunile de tip arbore.
1.3. Toleranţe
1.3.3. Cămp de toleranţă – zona cuprinsă între cele două linii repre-zentînd dimensiunile
maxime şi minime definite prin marimea toleranţei în ra-port cu linia zero.
1.4. Ajustaje
1.4.1. Ajustaje – relaţia rezultată din diferenţa dintre dimensiunile di-nainte de asamblare a
două piese care urmează a fi asamblate (alezaj şi arbore)
Un ajustaj este asamblarea între două piese perechi, una cuprinzătoare denumită alezaj şi
alta cuprinsă denumită arbore, care se caracterizează prin ra-portul dimensiunilor de contact.
Pentru a defini un ajustaj trebuie să determinăm valorile limită ale acestuia şi tipurile de
ajustaje care se pot forma:
a) Ajustaj cu joc – ajustaj care după asamblare asigură întotdeauna un joc între alezaj şi
arbore, respectiv un ujustaj în care dimensiunea minimă a alezajului este intotdeauna mai mare
decît dimensiunea maximă a arborelui.
Joc minim – diferenţa dintre dimensiunea
minimă a alezejului şi dimensiunea maximă a
arborelui .
8.1 Generalităţi
8.2 Raportoare mecanice – sunt instrumente pentru măsurarea directă în grade şi fracţiuni
de grad a unghiurilor de diferte valori.
8.2.1 Raportorul simplu (fig.8.1) este construit dintr-un semicerc cu talpa 1 divizată în 180°
şi rigla mobilă 2, care se roteşte în jurul axului ce constituie centrul semicercului. Citirea unghiurilor
cuprinse între suprafeţele laterale ale tălpii 1 şi rigla 2 se face în dreptul indicelui 3.
Figura 8.1.
8.2.2. Raportorul universal (fig.8.2) este folosită la măsurarea unghiurilor exterioare în
intervalul 0-320° şi a unghiurilor interioare în intervalul 40°-180°. El este compus din rigla curbă 1
cu o scară gradată în grade, rigla 7 care împreună cu vernierul 4 se roteşte în jurul axului 6, cursorul
echer 8 şi şurubul micrometric 3 pentru reglarea precisă a vernierului. După reglarea la un anumit
unghi, vernierului se blochează cu ajutorul piuliţei 2, iar şurubul 5 realizează blocarea riglei
7.Precizia citirii pe vernier este de 2’ .
8.3. Echere - sunt mijloace de măsurare folosite atât pentru măsurarea unghiurilor drepte cât
şi pentru executarea unor lucrări de trasare.
8.4. Raportorul optic (fig.8.3, a) este compus din corpul 1 formatt din două părţi, una fixă
care face corp comun cu rigla 2 şi una rotitoare care susţine rigla mobilă 4 prin intermediul
şurubului de fixare 6. Suprafeţele de măsurare ale celor două rigle palpează suprafeţele unghiulare
ale măsurandului 7, ele putându-se bloca cu ajutorul şurubului de blocare 3.Valoarea unghiulară
măsurată se citrşte la lupa 5 (fig.8.3,b).
8.5. Rigla sinus (fig.8,4) - este un instrument de construcţie specială cu ajutorul căruia se
determină unghiurile pieselor putându-se efectua şi alte operaţii de control. Ele se compun
din rigla 1, rolele 2 fixate cu ajutorul unor şuruburi şi placa de reazem 3.
Riglele sinus sunt realizate în două variante:
- - după lungimea L dintre axele rolelor (L=100 mm sau L=200 mm);
- - după lăţimea B a riglei sunt rigle sinus înguste (B=25 sau B=50) şi rigle sinus late
(B=100 sau B=200).
Rigla sinus se aşează pe un platou de control, iar pe ea este aşezat tamponul 4. Sub una din
role se aşează un bloc de cale plan-paralele.până când partea superioară a tamponului ajunge în
poziţie orizontală, orizontalitatea constându-se cu ajutorul unui comparator.
Relaţia de calcul este :
Sin 2α= h/L,
dee unde
α= ½ arcsin h/L,
în care:
h – este dimensiunea blocului de cale plan-paralele;
L - disntanţa dintre axele rolelor riglei.
8.6. Rigla tangentă (fig.8.5) se compune din placa paralelipipedică 1, rolele calibrate 2 şi
3 de diametre D şi d între care se aşează blocul de cale plan-paralele 4. Principiul de lucru fiind
similar cu cel al riglei sinus, valoarea unghiului măsurat se determină cu relaţia:
tg α/2 = D-d / D+ d +2L,
de unde:
α=2 arctg D-d / D+d + 2L,
în care α, D,d şi L au semnificaţiile din figură.
8.7. Metoda bilelor calibrate - se poate aplica atât pentru suprafeţe conice exterioare
(fig.8.6), cât şi pentru suprafeţe conice interioare (fig.8.7).
Pentru măsurarea conurilor exterioare se măsoară cotele din figură, relaţia de calcul a
unghiului de înclinare este
α= arctg A2 –A1 / 2
în care este dimensiunea blocului de cale plan-paralele puse sub bilele superioare.
Pentru măsurea suprafeţelor conice interioare se utilizează două bile calibrate de diametre
diferite şi cunoscute care se introduc în alezaj conform figurii 8.7. Se măsoară cotele indicate,
rezultând valoarea unghiulară:
α= arc sin D-d/2= arc sin D-d / 2 [H-h – (D-d / 2)].
8.8. Metoda inelelor calibrate - se aplică atât pentru conicităţi exterioare (fig.8.8) cât şi
pentru conicităţi interioare utilizând tampoane calibrate.
9.1. Generalităţi
a).Rigla de verificare (fig. 9.1) – este o măsură de rectilinitate constituită dintr-o bară
rigidă de secţiune specială, fiind executată în 5 clase de precizie. Evaluarea abaterii de la
rectilinitate se face după metoda fantei de lumină, rigla fiind prevăzută cu muchii active.
a).Metoda fantei de lumină (fig. 9.3) constă în suprapunerea unei rigle de verificare
etalon peste două cale plan-paralele egale, aşezate la distanţa L=0,223 L faţă de capetele riglei,
pentru ca săgeata de încovoiere a riglei să fie minimă. Se măsoară în diverse puncte distanţa
dintre suprafaţa activă a riglei şi suprafaţa piesei cu ajutorul calelor plan-paralele etalon.
Diferenţa maximă dintre valoarea blocului de cale se constituie reazemul riglei şi blocul de cale
intermediar constituie abaterea de la planitate.
b).Metoda petei de vopsea utilizată foarte frecvent în practică, constă în acoperirea cu
vopsea a suprafeţei de lucru sau a plăcii de verificare şi deplasarea acesteia pe suprafaţa
controlată. Aprecierea planităţii se face după numărul, mărimea şi uniformitatea numărului
petelor de vopsea imprimate pe suprafaţa piesei.
c).Principiul autocolimaţiei stă la baza măsurării abaterilor de la planitate cu ajutorul
autocolimatorului (fig.9.4).
În anumite direcţii radiale se execută citiri în diferite puncte, alegând abaterea maximă
care reprezintă abaterea de la rectilinitate pe direcţia considerată. Abaterea de la planitate este
reprezentată de valoarea maximă a abaterilor de la rectilinitate.
10.1. Generalităţi
Rugozitatea suprafeţelor prelucrate, reprezintă totalitatea neregularităţilor cu pas şi înălţime
foarte mică, imprimate pe suprafeţele prelucrate ca urmare a procesului de prelucrare.
Determinarea rugozităţii suprafeţelor utilizează următoarele mijloace:
- mijloace pentru determinări comparative;
- mijloace pentru determinări absolute;
- mijloace pentru determinări globale;
Mostrele de rugozitate sunt executate şi livrate în seturi, pe serii de rugozităţi, pentru diferite
procedee şi diferite forme ale suprafeţelor a căror rugozitate se determină. Suprafaţa de măsurare a
mostrei este o suprafaţă reală cu o valoare cunoscută a abaterii medii aritmetice a rugozităţii R a.
Compararea rugozităţii suprafeţelor pieselor prelucrate cu rugozitatea mostrelor se poate face:
- cu ochiul liber, pentru suprafeţe cu Ra ≥ 3,2 µm;
- cu lupa, pentru suprafeţe cu Ra ≥ 1,6 µm;
- cu microscopul de atelier, pentru suprafeţe cu Ra=12,5…0,4 µm;
- cu microscopul comparator, pentru suprafeţe cu Ra=12,5…0,1µm;
10.3.2. Microscopul dublu (tip Linnik-Schmaltz) are la bază principiul secţionării optice a
piesei controlate cu un fascicol de raze care cade sub un anumit unghi pe suprafaţa piesei de
verificat (10.2). Banda de lumină reflectată va avea forma unei linii finite, corespunzătoare
microprofilului suprafeţei piesei, care poate fi văzută cu ajutorul unui microscop.
Principiul de lucru este prezentat în fig.10.3. Razele de lumină emise de sursa 1 trec într-un
filtru, apoi prin fanta diagramei 2 şi prin obiectivul schimbabil 3, ajungând la suprafaţa piesei.
Banda luminoasă reflectându-se, ia imaginea microprofilului suprafeţei după care trece prin
obiectivul schimbabil 4 proiectându-se în capul-ocular cu lentila-ocular 5. Sursa de lumină 1, filtrul
de lumină, diafragma 2 şi obiectivul 3 sunt montate în tubul colimatorului, iar obiectivul 4, un
sistem optic intermediar şi capul ocular cu lentila 5 sunt montate în tubul microscopului de vizare;
cele două tuburi sunt înclinate faţă de verticală la un unghi φ=45°. Notând cu h înălţimea
microneregularităţilor şi cu v grosimentul obiectivului, mărimea H a imaginii fantei de lumină va fi:
H=2 h .v . sin φ ,
de unde se obţine:
H
h [µm]
2v sin
Capul ocular este prevăzut cu o scară gradată fixă 1, indicele dublu 2 şi sistemul de fire
reticulare în cruce 3 (fig. 10.4). Rotind tamburul micrometric al ocularului, indicele 2 se deplasează
pe scara gradată fixă 1 concomitent cu sistemul de fire reticulare în cruce care se deplasează paralel
cu scara gradată 1. Tamburul micrometrului are o scară circulară cu 100 diviziuni şi, la o rotaţie
completă a acestuia indicele dublu 2 se deplasează cu o diviziune. Prin urmare, unei diviziuni pe
scara gradată 1, îi corespunde 100 diviziuni de pe scara circulară exterioară. Sistemului de fire
reticulare îi corespunde poziţia zero, atunci când indicele dublu se află peste reperul zero al scării
gradate 1.
Aparatele reflectometrice măsoară fluxul de lumină reflectat de suprafaţa piesei şi, prin
intermediul unei celule fotoelectrice, este transformat în curent electric care sensibilizează un
galvanometru gradat în µm (fig.10.6).
- Se determină rugozitatea unui lot de 10 piese, cu ajutorul mostrelor de rugozitate, prin varianta
comparativă cu ochiul liber, trecând valorile rezultate în tabela 10.1.
- Se determină rugozitatea pieselor anterioare utilizând microscopul comparator, rezultatele se
trec în tabelele 10.1 făcând şi compararea valorilor celor două citiri.
- Se măsoară rugozitatea a două piese cu ajutorul microscopului dublu, după criteriul Rz,
rezultatele trecându-se în tabelul 10.2.
Lucrarea nr. 11
11.1. Generalităţi
Principalele elemente ale filetului care fac obiectul măsurătorilor, prezentate în fig.11.1
sunt:
- Diametrul exterior,
- Diametrul interior,
- Diametrul mediu,
- Pasul,
- Unghiul flancurilor
Aceste elemente pot fi măsurate prin diferite metode, cu diferite aparate şi instrumente.
11.2. Micrometrul pentru filet (fig.11.2.) este un micrometru de exterior obişnuit, la care,
în tijele de măsurare sunt introduse vîrfuri de măsurare gen con şi prismă de diverse mărimi şi for-
me, cu el măsurîndu-se diametrul mediu . La micrometru se pot ataşa vîrfuri, de măsurare atît
pentru metric, cît şi pentru filet în ţoli.
Părţile componente ale instrumentului sunt potcoava 1, nicovala 2, tija cu şurub 3, cilindrul
4, tambur 5, prisma de măsurare 6 şi vîrful conic de măsurare 7.
11.3. Metoda celor trei sîrme calibrate (fig.11.3.) utilizează în vederea măsurării diamet-
rului
cu un micrometru, optimetru sau ortotest, în funcţie de precizia urmărită. În golurile dintre
flancurile filetului se introduc trei sîrme de acelaşi diametru , măsurăndu-se cota M.
Între cote există următoarele relaţii:
,
,
În practică, pentru rapiditatea aplicării metodei se scade din cota M un factor corespunzător
diametrului sîrmelor, conform tabelului 11.1
11.4. Măsurarea pasului filetului se face cu ajutorul şabloanelor sau lerelor pentru filet
(fig.11.4), respectiv se măsoară numărul de paşi pe ţoli.
Şabloanele pot să fie cu crestături şi diviziuni pentru verificarea poziţiei cuţitelor la preluc-
rarea filetelor şi verificarea pasului (fig.11.4.a.), pentru verificarea filetelor triunghiular şi pătrat
(fig.11.4.b.), pentru verificarea filetului trapezoid (fig.11.4.c.)
Lerele, constituite într-un set de mai multe şabloane (fig.11.4.d.) serveşte la verificarea
respectiv determinarea pasului filetului sau a numărului de paşi pe ţoli (inci) prin suprapunerea
lerei pe filet.
11.6. Măsurarea filetelor intermediare cu diametrul relativ mare, se poate face cu aju-
torul micrometrului interior prevăzut cu con şi prismă (fig.11.5.), sau cu ajutorul comparatorului de
filet (fig.11.6.).
O altă posibilitate de măsurare a filetelor interioare este aceea a amprentelor formate dim
materiale cu punct coborît de fuziune, care umplu foarte bine profilul şi care, după răcire păstrea-
ză o duritate suficientă, măsurarea facîndu-se ca şi în cayul filetelor exterioare.
11.7. Mersul lucrării
- Se vor identifica instrumentele corespunzătoare filetelor şi preciziilor necesare măsurării;
- Se execută măsurători la diferite filete, valorile trecîndu-se în tabel;
- Se calculează cu formulele prezentate valorile diametrului , comparîndu-se cu
rezultatele măsurate direct.
Lucrarea nr. 12
12.1. Bătaia radială - - reprezintă diferenţa dintre distanţa maximă şi distanţa minimă
a doua puncte de pe suprafaţa efectivă, la axa de rotaţie a piesei, într-un plan perpendicular pe axa
rotaţie (fig.12.1.)
În final se obţine:
12.2. Bătaia frontală - -este definită ca diferenţa dintre distanţa maximă şi distanţa
minimă de la suprafaţa frontală şi un plan perpendicular pe axa de rotaţie (fig.12.2.). Aparatul se
aşează la o distanţă faţă de axa rotaţie, cu tija palpatoare paralelă cu axa. Du-pă reglarea apara-
tului la zero, piesa se roteşte uşor urmărind în acelaşi timp indicaţiile aparatului. Bătaia frontală
este .
12.3. Bătaia axială - - se manifestă ca amplitudine a mişcării axiale de dute-vino a
unei piese rotitoare, în timpul mişcării de rotaţie, după eliminarea influenţei jocului axial minim
(fig.12.3.). Pentru măsurarea bătăii se aplică axial o forţă într-un sens dat. Piesa de verificat se
roteşte lent şi continu, tija palpatoare a aparatului indicînd distanţa maximă respectiv, minimă a
deplasării axiale a piesei. Bătaia maximă este dată de relaţia: .
12.4. Mersul lucrării
- Se execută măsurarea celor trei tipuri de bătăi pentru diverse piese (arbori, roţi dinţate,
etc.);
13.1. Generalităţi
Precizia funţionării unui angrenaj este determinată de calitatea execuţiei roţilor dinţate şi de
calitatea asamblării lor.
Micrometrul optic (fig.13.2.) se compune din piuliţa 1, care prin deblocarea permite depla-
sarea lamei 2 pe vertivală cu ajutorul şurubului 3.
În care:
13.3. Măsurarea cotei L peste n dinţi (fig.13.3.), se măsoară cu şublerul cu precizie de 0,o2
mm, micrometrul cu talere pentru roţi dinţate cu valoarea diviziunii de 0,01 mm sau cu pasometrul
cu talere cu valoarea diviziunii de 0,002 mm sau cu aparate speciale cu comparator.
Variaţia cotei peste dinţi se exprimă ca diferenţa dintre valoarea maximă şi minimă a
lungimii peste dinţi, la aceeaşi roată dinţată.
L=mx(1,476x(2n-1))+Zx0,01387
Unde:
13.4. Măsurarea bătăii radiale (fig.13.4.) – bătaia radială este diferenţa maximă a distan-
ţelor coardelor constante faţă de axa de rotaţie a roţii. Materialiyarea coardei constante se face prin
utilizarea cîte unui profil de referinţă conjugat, gen furcă pentru dinte şi gen prismă pentru golul
dintre dinţi. Controlul bătăii radiale se face cu aparate speciale, prin fixarea roţii între vîrfuri, mă-
surarea făcîndu-se pe întregul contur.
- se vor măsura elementele g şi L pentru mai multe roţi dinţate, valorile trecîndu-se în tabel.
Lanţuri de dimensiuni
Prin lanţuri de dimensiuni se înţelege o succesiune de cote care formeză un con-tur închis.
Aceste cote definesc diametrul, raza, distanţe între suprafeţe, distanţa între axe, jocuri, strîngeri sau
dimensiuni constructive a unui organ de maşină.
15.1.Calculul lanţurilor de dimensiuni liniare paralele cel mai simplu lanţ de dimensiuni
liniar paralel este un ajustaj cu joc (fig.15.1.). Cele trei dimensiuni ale ajustajului cu joc şi ,
alcătuiesc succesiunea de lungimi , care for-mează un contur închis între frontul de
plecare ( ) şi frontul de întoarcere ( .).
La fig.15.2 se consideră un arbore în trepte avînd cotele . Aceste cote formează
un lanţ de dimensiuni . Dimensiunea se nu-meşte cotă de închidere.
– dimensiune măritoare.
– dimensiuni reducătoare.
În care:
Adică diferenţa dintre suma elementelor măritoare cu dimensiunea maximă şi suma elementelor
reducătoare cu dimensiunea minimă.
Sau în caz general
adică diferenţa dintre suma elementelor măritoare cu dimensiunea minimă şi suma elementelor
reducătoare cu dimensiunea maximă.
15.2.1. Să se determine cota tolerată a dimensiunii liniare totale la piesa a cărei secţiune se
dă în fig.15.3.
Rezolvare:
15.2.2. Cotele orizontale ale unui ghidaj orizontal sunt cele din fig.15.4. Se cere să se
determine cota şi toleranţa dimensiunii de închidere .
Rezolvare:
16.1. Generalităţi
Aceşti factori au un caracter întîmplător, prin urmare erorile şi dimensiunile care rezultă vor
fi întămplătoare.
Valorile măsurate ale celor n piese se trec într-un tabel, în ordinea citirii lor. Se presupune că
s-au prelucrat n=50 piese la cota , abaterile faţă de cota nominală N=26 se trec în ta-bela
16.1. Se urmăreşte determinarea numărului de piese bune şi numărul de piese rebute.
a)În tabela 16.1. se trec în coloana abaterele faţă de cota nominală. Se calculează suma tutu-
ror abaterilor ( ) şi media aritmetică a celor n citiri, respectiv
verificăndu-se faptul că ;
d)Se calculează pătratele erorilor întîmplătoare aparente şi se determină abaterea medie
pătratică cu relaţia
şi ;
i)Se alege din tabela 16.3. valorile funcţiei lui Laplace pentru şi , rezultînd şi ;
j)Numărul de piese bune (fig.16.1) se determină cu relaţia: